Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Discord: https://discord.gg/PWdRBWP

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Guantanamera...


Tibi
 Share

Recommended Posts

Ziua urmatoare m-am dus la club sa vorbesc cu Adi despre ceea ce urma sa facem.

- Bun. Ai venit. M-a intampinat Adi.

- Normal c-am venit, aproape ca n-am putut dormi azi-noapte. Adi incepuse sa rada. Intai si intai, le-ai dat primele jucatorilor ?

- Da, ma, da. 14.000, cum ai zis. Dar tu unde te-ai grabit asa ?

- Eh, se plictisese Andreea...

- Ha, esti sub papuc. Gata. Ma rog, treaba ta.

- Chiar asa.

- Auzi, da' nu ti-e frica ca te iau astia cum l-au luat pe Gigi ? Cu primele astea ?

- Chiar ma gandeam cand o sa strecori gluma asta.

- Aha, deci vrei sa vorbim serios. Bine. Parca o spunea pe un ton amenintator.

- Asa as vrea, da.

- Uite, am vorbit deja cu presedintele lui Corona (asociatia sportiva a primariei din care facea parte si clubul de fotbal SCM Brasov) si am stabilit sa ne intalnim maine. Si cu reprezentantii primariei, cu toti.

- Bun, vezi ce faci acolo.

- Cum adica sa vad ce fac ? Doar vii si tu.

- Pai nu, n-as vrea sa vin.

- Cum sa nu vii ?

- Asa bine, nu-mi plac chestiile astea, negocieri... nu ma pricep, mi-e ca stric toata combinatia. Te duci tu cu Andrasi si cu cine mai vrei tu.

- Parc-ai fi copil... Pai si ce le zic ?

- Pai cum ce sa le zici ? Vezi ce vor, daca vor, sa ne dea locul de liga 3-a. A, si stadionul Metrom. In chirie. Sau concesiune ar fi si mai bine.

- Bine...

- Hai ca te descurci tu, am incredere.

Dupa intalnirea ce a avut loc ziua urmatoare, Adi m-a sunat.

- Fii atent aici ce conditii pun.

- In primul rand, spune-mi: e de bine sau de rau ?

- Eu zic ca de bine. Stai sa-ti zic. Deci, vor ca numele echipei sa fie Corona Brasov...

- Naspa.

- Echipa sa joace pe piept cu "Primaria Brasov". Si sa fie din-alea...cum le zice...pe marginea terenului, reclame cu "Primaria Brasov". Patru.

- Aha... ce ziceai ? ca e de bine ?

- Chiria la stadion 40.000 de lei.

- Din ce in ce mai bine...

- Si sa preluam toate contractele. Jucatori, antrenori, tot.

- Ai terminat ?

- Da. Astea-s toate.

- Astia-s nebuni ? De fapt... si tu esti nebun. Ce ti se pare de bine? Nu pot accepta nicio conditie.

- Hai ma, eu zic ca au fost rezonabili. Ce credeai ?

- Rezonabili pe dracu'. Sper ca nu le-ai zis nimic... ca suntem de acord.

- Nu vai. In primul rand, trebuia sa vii. Faci pe nemultumitul acum.

- Hai, lasa. Vino la club sa vedem ce si cum.

Ne-am intalnit asadar la club si am inceput sa analizam cererile aberante ale edililor.

- Bun, deci astia practic vor sa preluam clubul actual. Cu nume, cu contracte. Eu vroiam doar locul lor de liga a 3-a.

- Pai da, dar ei vor sa scape de tot de sectia de fotbal.

- De ce?

- Vor sa se axeze pe clubul de hochei. Spuneau ca n-au fonduri suficiente, mai ales ca la fotbal costurile sunt mari.

- Normal ca n-au fonduri daca au facut patinoarul ala de 12 milioane. Si inca pe-atat pe panselute. In fine...

- Da, spuneau ca nu merita investitia in fotbal. Cu bugetul unei echipe de fotbal de liga 3-a, cica fac echipa de hochei sa fie campioana Romaniei.

- Ma rog, ideea e ca vor sa scape. Si noi ii ajutam. Dar nu putem accepta conditiile lor.

- De ce ?

- Asa ! Noi suntem Metrom, nu SCM Corona Fenestela sau mai stiu eu cum. Ne-am luptat atat sa recuperam palmaresul. Adica tu, tu te-ai luptat.

- Da-l dracu'. Ce palmares ? Ala pe care am dat 1.000 de euro ? Castigatoare a diviziei C si pozitii pe la mijlocul clasamentului in B ?

- Da, dar mai important, anul infiintarii: 1937. In plus, avem deja Certificatul de Identitate Sportiva... Deci nu, conditia cu numele nu. Mai departe.

- "Primaria Brasov" pe tricouri. Si reclamele de pe margine.

- Pe spate, daca vor, sub numar. Reclame cate vor, nu ma intereseaza. Mai departe.

- ...

- Auzi, tu stii ce vor sa faca astia, nu ? Vor ca lumea sa aiba impresia ca e tot echipa primariei, ca investesc in sport si bla-bla-bla. Da' banii sa-i dau eu pe toti.

- Mai departe. Chiria.

- 30.000 pe luna le ajunge. Si-asa mi se pare mult. Fie pomana, duca-se dracu' .

- Si mai e preluarea contractelor.

- Aha, un mare "nu" aici. Ma ofer insa sa platesc eu daunele incheierii lor. Cat poa' sa fie ?

- Hai, ma. Am face rost de jucatori asa, si-asa nu stim de unde o sa-i luam.

- Nu, lasa ca gasim jucatori. Astia ce-i au ei sunt slabi.

- Nici macar atacantul ala nu ti-a placut ? Care a dat doua goluri cu Zagon ?

- Marinescu ? Nu.

- Cum zici...

- Asa ramane. Trimite-le fax cu oferta noastra.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

  • Replies 600
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

In zilele ce au urmat, am tot trimis si primit faxuri. Nu-mi placea deloc acest lucru, negocierile mi s-au parut intotdeauna un fel de tiganeala. Dar vroiam aproape cu disperare un loc in liga a 3-a. Simteam ca as pierde un an din viata pe care nu il voi mai recupera, evoluand in liga a 4-a. Si-apoi barajul poate fi o treaba data dracu', se poate intampla orice intr-un meci decisiv cu alura de finala. E drept ca mereu am fost dezgustat de trocul locurilor din fotbalul romanesc, dar nu ma puteam abtine.

In cele din urma, am ajuns la o intelegere cu primaria, astfel ca Metrom Brasov avea sa faca parte din liga a 3-a sezonul urmator. Au fost de acord cu plata daunelor contractuale tuturor jucatorilor, antrenorilor etc. si cu inscriptionarea "Primaria Brasov" pe spatele tricourilor, sub numar. De asemenea, am ajuns la un acord cu privire la stadionul Metrom. Am reusit sa concesionam stadionul pe 10 ani, platind 820.000 RON si obligandu-ne sa investim 1.640.000 RON in acest timp in imbunatatirea si modernizarea lui. Deci, aproximativ 600.000 de euro ma va costa toata "distractia" asta. Mult, dar aici intra si pretul locului pe a treia scena a fotbalului romanesc.

Incantat si usurat dupa toate acestea, m-am intors acasa.

- Iubirea mea, dragostea mea, unde esti ?

- Aici, la televizor. M-am ghidat dupa vocea Andreei (televizoare aveam in toate cele 3 camere )si am intrat in sufragerie, acolo unde ea statea intinsa pe canapea. Ce-i cu tine asa vesel ?

- In seara asta iesim sa sarbatorim.

- Ce sarbatorim ? Se ridica imediat de pe canapea curioasa. Auzi, tu ai baut ? m-a intrebat uitandu-se atent in ochii mei, care probabil erau sticlosi.

- Sarbatorim renasterea clubului Metrom Brasov. Si da, am baut ! Am ciocnit un pahar de sampanie la club cu Adi si Andrasi.

- Da ? Un pahar ai ciocnit ? De cate ori ?

- Hai, lasa-ma. Esti geloasa ca n-ai baut si tu ? Lasa ca mergem acuma si bem pana ne dau aia afara. Imbraca-te.

- Bine, pui, imediat sunt gata.

- Mergem tot la Poarta Schei acolo, nu ?

- Unde vrei tu mergem.

- Hai ca ne asteapta Marian jos, imbraca-te repede.

- Auzi, pui ?

- Chiar foarte bine si din '89.

- Mi-a venit o idee. Sa-i chemam si pe Mihai si pe Mona... si-asa am zis ca iesim intr-o seara.

- Cheama pe cine vrei tu, cheam-o si pe soacra-ta. Numa' hai odata ca mi-e sete.

- Hai, pui. Fii serios. Nu te mai prosti.

- Serios si sunt. Cheama-i.

Si i-a chemat. Ne-am dus toti patru plus Marian la restaurant. Era o seara calda de iunie, cum nu sunt multe intr-un an in Brasov. Sau era de la sampanie ? In sfarsit, ne-am asezat toti patru la o masa si am comandat 2 sticle de sampanie. Observand ca Mihai si Mona se tot uita ingrijorati unul la altul, le-am zis:

- In seara asta eu fac cinste. Se stie !

- Bun, bun, bun. Se linisti Mihai. Dar cu ce ocazie ?

- De ce trebuie sa fie mereu o ocazie ?

- Nu trebuie, dar de-obicei e. Spuse razand Mona.

- Bine. In seara asta ne-am adunat cu tontii aici sa sarbatorim reintalnirea noastra dupa atatia ani.

- Mie-mi ajunge. Pe mine m-ai convins. Zise Mihai ridicand paharul de sampanie de pe masa.

- Sa bem pentru vremurile bune. Pentru Poiana Sarata ! Am plusat.

Seara a continuat placut, buna dispozitie domnind la masa noastra. Pana la urma, le-am povestit si lor de castigul de la loto, de Metrom, de tot. Mereu ma ia gura pe dinainte cand beau... Am ajuns chiar sa-i propun lui Mihai un post in cadrul echipei.

- Pai si ce sa fac ?

- Eu stiu, tre' sa iti gasesc ceva. Ce stii sa sa faci ? Sa conduci, nu ?

- Da.

- Ai carnet de autocar ?

- Am tot: B,C,D. Numa' A-ul nu-l am.

- Gata. Vei fi soferul echipei atunci.

- Perfect. Zambetul insa i s-a sters repede de pe fata. E insa o problema.

- Ce problema ?

- Imi trebuie un atestat...

- A, ca la TIR. Un atestat profesional din-ala.

- Asa, din-ala.

- Pai te apuci si faci rost. Ala il iei in maxim o luna. Iti platesc eu tot.

Link to comment
Share on other sites

- Ba Tibane, nu mai da omu' de tine de cand te-ai facut magnat...

Era desigur Irinel, pe care-l chemasem la mine, la un pahar de vorba, ca-n vremurile bune. De fapt, rele.

- Am fost ocupat, ba. Nu-i simplu sa fii bogat.

- Cacat. Nu vrei tu sa fie simplu, te complici cu fotbalul asta de 2 lei... in loc sa stai prin Caraibe cu pizdele langa tine si cu cocktail-ul in mana.

- Bai, care e problema ta ? Ce vrei tu, de fapt ? l-am intrebat zeflemitor. Hai sa desfacem un vin mai bine.

- Perfect de acord.

- Caraibe, auzi... am eu timp si de Caraibe... Ma apucasem de cautat tirbusonul.

- Eu stiu... la cum ai cheltuit pana acum, s-ar putea sa nu se stie.

- De unde stii tu cat am cheltuit ? Poti sa stai linistit ca n-am cheltuit deloc mult. Chiar imi faceam un calcul zilele trecute si am ramas uimit ce greu se duc banii.

- Ba, sa-mi bag p**a. Asta n-am mai auzit-o. Cred ca esti primul om din lumea asta care se plange ca banii se duc greu.

- Fa tu misto cat vrei. N-am zis ca ma plang, doar am fost surprins. I-am zis in timp ce ma chinuiam sa desfac sticla de vin.

- Hai, ba, ce faci ? Parca n-ai lucrat barman la Poiana Sarata... Da incoace alea.

- Tu crezi ca acolo desfaceam des sticle de vin ? Aia beau numa' bere, saniuta sau cum ii ziceau ei "otrava" si vin la pet. Rar cand isi luau cate-o sticla de vin adevarat... M-am scuzat eu in timp ce i-am inmanat sticla si tirbusonul.

- Zi cu Metromul mai bine. Ati gasit jucatori ?

- Zilele astea incepem "vanatoarea". De-abia astept. Va fi partea cea mai frumoasa de pana acum. Cred ca mi se luminase fata in acel moment, in antagonism cu fata lui Irinel, care se facuse rosie de la cat se chinuia sa desfaca sticla aia. Da ma aia inapoi la mine.

- Da, o sa fie super... O sa cauti toti alcoolicii care joaca prin C si au fost dati afara de la echipele lor.

- De unde atata cinism in sufletul ala mic al tau ? mereu m-am intrebat. De data asta am reusit sa-i dau de capat sticlei buclucase. (ce cuvant urat, apropo) Hai in sfarsit sa bem.

Dupa cateva pahare...

- Auzi, Tibane, chiar m-am bucurat ca m-ai sunat azi.

- Cum asa ?

- Stii ca mi-ai zis sa apelez la tine cand am nevoie...

- Da, ma, da.

- Pai... am nevoie.

- Bine, stai sa vad ce bani am prin casa. De cat ai nevoie ?

- 50.000 ?

- Cat ma ?! Stai. In primul rand, 50 de mii de... ?

- Euro ?

- Deci iti dai seama si tu ca e mult, din moment ce ma intrebi.

- Stiu, stiu ca e mult, dar...

- Eu ma gandeam la cateva zeci de milioane. De lei. Vechi !

- Aha... atunci lasa. Era dezamagit si putin rusinat de cererea pe care mi-o facuse.

- Stai ma, ca n-am zis ca nu-ti dau. Bine... nu acum. Cred ca nu mai e nevoie sa-ti zic ca nu am o asemenea suma in casa.

- Normal.

- Da' pentru ce-ti trebuie atatia bani ?

- Vreau sa ma mut. Nu mai suport. Taica-miu tot timpul beat... plus am 23 de ani, e momentul sa plec, sa iau viata pe cont propriu.

- Da, normal. Sa iei viata pe cont propriu cerandu-mi mie 50.000 de euro ? Stia ca glumesc. Stai asa. Taica-tu tot mai bea ?

- A baut toata viata, normal ca mai bea.

- Pai bine... dar bea ca avea necazuri, probleme cu banii, cu serviciu... Acuma a iesit la pensie, are pensie bunicica, i-am dat si eu banii aia...

- Bani pe care i-a baut aproape pe toti. Cat te-am mai injurat... Bine, a mai facut cate ceva prin casa, da' majoritatea i-a baut.

- In fine, inteleg. O sa-ti dau banii aia sa-ti iei apartament. Dar ma astept totusi sa faci ceva pentru ei.

- Ce sa fac ?!

- Ce te sperii asa ? Ceva care zic eu o sa-ti faca placere. Ce zici de postul de scout ? Sau ma rog, scouter cum ii zice pe-aici...

- Eu ? Pentru Metrom ?

- Nu. Pentru Sporting Gijon. Normal ca pentru Metrom !

- Eu stiu...chiar nu stiu ce sa zic.

- Vrei banii sau nu ?

- Da, dar tu realizezi ca eu n-am habar de nimic ?

- Ei, n-ai habar. Esti fricos. Te pricepi la fotbal. Stii si al doilea varf al lui Piacenza daca te intreb. Nu ?

- Hmm. Guerra. Simone Guerra.

- Vezi ? Bine, eu nu-l stiu, dar te cred ca asa e.

- Bine, ma, dar una e sa stiu jucatori, alta e sa fii scouter.

- Termina, ma. Oricum in Romania, la nivelul ligii a 3-a vei fi cel mai bun. Sunt sigur de asta.

- Ba, daca zici tu, accept. Ce sa fac ? Se putea citi bucuria acum pe mecla lui Irinel.

- A, si vezi ca n-o sa-ti dau toti banii acuma. Iti faci rate pe un termen mai scurt, vezi tu.

- De ce ?

- Pai ce chef ai mai avea sa lucrezi luna de luna ? Bine, o sa-ti dau si ceva in plus peste rata, nu-ti fa griji.

- Bine, Tibane, daca asa vrei... Eu ma bucur ca ma ajuti sa-mi schimb viata. Desi, recunosc, as fi preferat sa-mi dai toti banii si sa nu mai trebuiasca sa fac nimic. Si si mai bine ar fi fost daca imi mai dadeai niste bani sa ma duc si eu intr-o vacanta ceva, prin Brazilia... (râde)

- Poate ajungi si pe-acolo. Cine stie ? Doar Brazilia e si paradisul scouterilor...

Link to comment
Share on other sites

- Alo ! Ce faci, bai, dormi ?

- Salut, Adi. Nu... nu dormeam...

- Nu dormeai pe dracu'. Uite de ce te-am sunat... Ne-a trimis Sitaru o lista de jucatori.

- Cine ?

- Sitaru, ma. Impresaru'. Ti-am zis de el. Ma gandeam ca esti curios sa vezi si tu... sa vedem pe cine luam.

- A, da ! Te-ai gandit bine. Acuma vin.

M-am facut gata in graba si m-am dus la club. De cand asteptam momentul asta...

- Ziua buna ! Stati, nu va mai ridicati, pentru ce atata deranj ? Sa ne apucam de treaba. Le-am zis lui Paul si lui Andrasi, facandu-le si semn cu mana, sa fiu mai convingator. Ia sa vedem ce-avem noi aici.

Ma uitam pe lista de jucatori propusi si ma apuca un sentiment de dezamagire. Putine nume familiare, si dintre acelea, multe era nume care altadata reprezentau subiect de caterinca in timpul meciurilor pe care le urmaream cu Irinel sau cu altii: Gigi Gorga, Jimi Stoica, Marian Purica, Ionut Cercel si altii. O alta categorie era "astia mai traiesc ?!", de unde faceau parte: Emerich Vascko, Tibi Csik, Romeo Bunica, Bebe Mitu si Vasile Jula.

Erau insa si niste nume interesante de jucatori tineri, dar care aveau toti in dreptul lor semnul intrebarii. Dintre ei faceau parte: Silviu Pana, Silviu Muresan, Ispir, Marius Stefoi, Sergiu Muth.

- Ce-i cu astia ? De ce sunt cu semnul intrebarii ? l-am intrebat pe Adi.

- Nu se stie inca situatia lor, daca vor fi imprumutati sau vor fi tinuti de echipele lor.

- Aha... cam urata treaba, asa, la o prima vedere. Trebuie studiati jucatorii astia un pic ca numele lor nu spun mare lucru...

- Da, normal ca trebe'. A intervenit Andrasi.

- Chiar. Dumneavostra v-au sarit in ochi niste nume ?

- Pe unii ii cunosc... sunt si ceva jucatori buni pe lista aia...

Nu parea foarte convins de ceea ce vorbeste, iar raspunsul lui ezitant si ambiguu imi provoca aparitia unor indoieli cu privire la directorul nostru sportiv. "Habar n-are jandarmul asta. Probabil a pierdut contactul cu fotbalul in anii astia de cand s-a lasat. Mi-a trebuit mie lovitura de imagine..."

- Apropo ! Irinel n-a venit azi pe aici ? i-am intrebat. Tocmai imi adusesem aminte de noul meu scouter.

- Irinel ? Nu. De ce ?

- Pai el va fi noul nostru scouter. Chiar, ii va trebui si un birou. Sa ma inchiriezi unul aici, da ? Mai sunt ?

- Tu n-ai vazut ca suntem numa' noi pe etajul asta ?

- Atunci inchiriaza tot etajul, ce p**a mea. Ia sa-l sun eu acum pe descreieratul asta. Si mi-am scos telefonul din buzunar.

- Stai asa un pic. Ca poate n-am inteles eu bine. L-ai angajat pe Irinel scouter ? Sa ne caute jucatori, sa-i urmaresca ?

- Da ma, da. Ai inteles foarte bine.

- Nu ti se pare ca e cam pe nemestecate decizia asta ? Eu stiu ca sunteti prieteni, dar...

- Bai, cat fotbal stie Irinel si cati jucatori, nu stie niciun scouter in liga a 3-a.

- Da, probabil... Nu cred ca sunt scouteri in liga a 3-a. Adi accentuase cuvantul "sunt".

- Ei bine, noi o sa avem cel putin doi. Si unul dintrei ei va fi Irinel. Pe care incerc sa-l sun acum, daca-mi dai voie. Adi isi scosese o tigara si parea ca s-a resemnat. Puteam, in sfarsit, sa-l apelez pe Irinel. Discutia fusese destul de aprinsa si surprinzatoare pentru mine. "Ti s-a urcat democratia la cap" ma gandeam.

- Da ?

- Hai, ba, ce dracu faci ?

- Uite, mancam niste icre.

- Vrei sa-ti iau 25% din salariu sau care-i treaba ?

- Ce ?! Pesemne ca nu intelesese ca glumeam. Probabil banii sunt un subiect sensibil, de care multora nu le place sa glumeasca.

- Pai ai uitat de noul tau loc de munca ? Ai intarziat ceva azi... e aproape 12.

- Aaa, pai n-ai zis ca de azi.

- Stai ma linistit. Da' ar fi bine totusi sa vii pe la club cat de repede poti. Nu te chemam de azi, dar ne-au venit dimineata niste liste cu jucatori.

- Gata. Ma-mbrac si vin.

Adi isi terminase intre timp tigara si se uita suparat si fix la mine.

- Ce ? Te-ai suparat ? Lasa ca-ti trece cand o sa vezi ce echipa ne facem. Mai bine te-ai apuca de treaba.

- Ce treaba ?

- Vrei sa zici ca n-ai treaba ? Sunt eu nebun sau noi suntem mult in urma planului ? Incepe imediat campionatul si n-avem nimic. Jucatori, antrenori, medic, maseur si p**a mea. Bine, de antrenori si jucatori ma ocup eu, dar de restul...

- Pai nu mi-ai zis nimic pana acum. Si da, vad ce te ocupi de jucatori si antrenori...

- Iti zic acum atunci. Sa-ti fac o lista: medic, maseur, portar la stadion, administrator stadion, administrator teren. Hai ca stii si tu ce ne trebuie, nu mai stau acum sa-mi pierd timpul. Si apropo de stadion, trebuie sa vedem ce facem si acolo. Trebuie renovate vestiarele, tribunele.

- Asa, ma ! Pai zi-mi sa stiu, ca vin ca prostu' si-mi pierd zilele pe aici pe la birou si m-am saturat sa te tot sun sa te chem, sa te intreb... Nu mi-ai zis nimic clar, ce sume esti dispus sa aloci, mie imi trebe' cifre sa stiu sa ma desfasor.

- Cifre... tu crezi ca pot sa-ti dau cifre exacte ? Salarii de bun-simt, maxim de liga a doua, iar la stadion...2-3 miliarde ?

- Bun. De cat zici, de-atata facem.

- Ei, lasa ca mai vorbim, sa ma anunti oricum cand e o decizie importanta de luat.

- Eu stiu ce ti se va aprea tie important... Isi dadea ochii peste cap.

- Pai, de exemplu, nu darami vreo tribuna si faci alta fara sa ma intrebi inainte.

- De parca ar ajunge 2 miliarde pentru asta ! (râde aproape isteric)

Isi facuse aparitia si Irinel, care incepuse sa rada si el din momentul intrarii in birou, evident fara sa stie de ce.

- Ce râzi, ba, ca P***a-n târg ?

- Ce, Tibane, n-am voie sa rad decat cu permisiunea ta de-acuma ? Patroane...

- Lasa rasul si uita-te pe foaia asta. Alege-ti cativa jucatori si de maine incolo vreau sa vad niste rapoarte. Irinel a luat foaia in mana curios, dar dupa nici zece secunde incepuse sa strambe.

- Ce-s ma cu astia ? Numa' expirati.

- Dintre "expiratii" astia tre' sa ne alegem noi jucatorii.

- Aoleu. Te doare capu'... Benone, Stamate si Pârcalab... Numa' dupa nume iti dai seama ca-s niste alcoolici cu totii.

- Nasol, da. Te asteptai sa-i vezi pe Rooney si Messi sau ce ?

- Nu, ba, da' chiar in halul asta...

- Nu mai fa atatea figuri si apuca-te de treaba.

- Ce treaba ?

- Intereseaza-te de ei, du-te la meciuri sa-i vezi pe viu, stii tu.

- Tu esti nebun ? Unde sa ma interesez? La ce meciuri sa ma duc? E pauza acum, suntem in plina vara.

- Treaba ta cum faci, dar vreau sa vad niste rapoarte. Cauta pe net, nu stiu...

- Chiar asa, toti marii fotbalisti pe net au fost gasiti.

- Bai, ia gata ! Ca nu mai suport ! Tre' sa va zic eu pas cu pas, detaliu cu detaliu, ce sa faceti ? Numa' sa comentati stiti toti ! Se uitau toti la mine mirati.Probabil nu ma mai vazusera atat de nervos niciodata.Si asta pentru ca mereu am fost o fire calma, linistita, impaciuitoare.Am incercat si acum sa linistesc un pic atmosfera. Scuzati-ma, dar intelegeti-ma si pe mine ca toate astea sunt ceva nou pentru mine si ma si asteptam sa fie altfel...

- Nicio problema, stai linistit. A spus Adi cu jumatate de gura.

- Irinele... da... stiu ca si pentru tine trebuie sa fie greu. Si pentru tine e ceva nou. Dar gandeste-te de cate ori am vorbit despre visele noastre. Despre ceea ce am vrea sa fim. Si de cate ori ai zis "Ce fain cred ca e sa fii scouter! Aia chiar mi-ar place."...

- Stiu, da...

- Uite, ca m-am gandit la altceva. De fapt, ma gandisem mai demult, dar acum mi-am amintit. Vreau sa-mi faci pana maine o lista cu toti jucatorii brasoveni, adica nascuti in Brasov, da ? Din tot judetul, de fapt.

- Bine. Asta cred ca pot sa fac.

- Bun. Adi, tu stii ce ai de facut c-am vorbit. Iti dau mana libera la angajari, la lucrarile de la stadion. Am incredere.

- Am inteles. Deci nu te mai intreb pe tine cand luam un medic sau altceva ?

- Nu. Ce stiu eu de medici ? A, atat. Ca mi-am mai adus aminte de un lucru. Sa nu angajezi deocamdata ofiter de presa.

- Ofiter de presa la liga a 3-a ? Nici n-aveam de gand, stai linistit.

- Da, ofiter de presa la liga a 3-a. O sa avem si asa ceva, vreau sa fim un club cu adevarat profesionist. Numa' ca stiu eu pe cineva, de-aia ti-am zis sa nu angajezi. Urmeaza sa-i fac o oferta, sa vedem daca si accepta.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Nici bine nu m-am trezit a doua zi dimineata, ca Andreea si tragea de mine sa fac ceva ce nu-mi facea deloc placere: shopping. De haine.

- Hai, pui, ca nu scapi. Trebuie sa mergi... Imi spunea ea razand.

- Maine. Maine promit ca mergem.

- Daa... sigur ca da... cum sa nu ? Acuma mergem.

- Si Daniel asta acu' s-a gasit si el sa se insoare... Din senin.

- In loc sa te bucuri pentru verisorul tau, tu te plangi ca tre' sa-ti iei si tu cateva haine. Care oricum iti trebuiau. Ai numa' hanorace si blugi in dulapu' ala.

- Am si o pereche de pantofi, am si un costum...

- Aha... pe care le ai de cand ? Din liceu ? Plus ca trebuie sa imi iau si eu cate ceva.

- Pai ia-ti. Tre' sa vin cu tine ?

- Da, pui. Sa-mi spui cum imi sta...

- Offf, bine... vin.

Si am luat drumul mall-urilor. Trebuia sa rezolv odata si-odata si cu problema asta. De cand ne-a anuntat Daniel de nunta, de 4-5 zile, Andreea numa' cu gura pe mine a stat. (si nu va ganditi la prostii) Am fost surprins de aceasta veste, dar de la Daniel te puteai astepta de la orice... mereu a fost imprevizibil. Iar pe Daniel il stiam de cand nici nu stiam de mine, adica de pe la varsta de un an, si nu mi-l puteam imagina casatorit, cel putin nu fara sa zambesc. Noi doi am fost ca fratii, daca nu si mai mult. Asta si pentru ca eu, neavand frati, am fost foarte atasat de verisorii mei. Si aveam multi... 26. Dar de Daniel eram cel mai apropiat. Desi poate suna exagerat, pot spune ca a fost un model pentru mine, dupa moartea tatalui meu. Era cu doi ani mai mare decat mine, ma proteja, imi dadea sfaturi, iar eu aveam incredere deplina in el. Plus ca ma facea mereu sa rad, avea un simt natural al umorului, dar nu numai atat. Avea si un succes incredibil la fete, si aveam si eu de castigat de pe urma acestui lucru. Practic, datorita lui mergeam in principal la Poiana Sarata, fiindca stiam ca nu ma voi plictisi alaturi de Daniel. La un moment dat, ni s-a alaturat si Mihai si am inceput sa formam "tripleta de aur" sau "cei 3 crai de la rasarit", asa cum eram porecliti. Insa, in urma cu cativa ani, Daniel a luat drumul Spaniei si lucra ca mecanic auto la Zaragoza, iar de-atunci am inceput sa ne vedem foarte rar, astfel ca vestea ca vine in tara sa-si faca nunta chiar m-a bucurat. Cu cine se insura ? Chiar cu ex-prietena cea mai buna a Andreei. Cea in a carei casa mergeam sa ne petrecem serile la Poiana Sarata si unde am cunoscut-o pe Andreea.

Revenind la shopping...

Inceputul a fost mai greu, nefiind de fel o persoana usor adaptabila, dar apoi mi-a venit cheful. Am inceput sa caut pentru inceput pantofi.

- Iti plac astia, pui ? M-a intrebat Andreea, aratandu-mi o pereche de pantofi. Vanzatoarea a si venit imediat cu deja clasicul "Cu ce va pot ajuta?".

- Hai, pui, cu astia sa ma-ngropi, daca vrei.

- De ce?

- Nu vezi ce siret au, asa ceva cred ca purta bunicu' cand l-a luat viitura.

- Atunci uita-te la astia... astia n-au siret.

- Aia nu vi-i vand. Se auzi vocea vanzatoarei. Acum m-am uitat si eu mai bine la ea, surprins fiind de ceea a spus. Verdict: buna.

- De ce ? A intrebat-o Andreea.

- Aia sunt de cocalari. A venit raspunsul vanzatoarei sec, care ne-a pus amandurora cate-un zambet pe fata.

- Pai aia cu siret nu, ca sunt pentru mosnegi, astia fara siret sunt pentru cocalari... tre' sa-ti iei ceva.

- Gata ca-mi iau. Si mi-am ales aproape la intamplare o pereche, fara siret, dar care mi s-a parut eleganta. In timp ce ii plateam, Andreea a intrebat-o pe vanzatoare daca negrul parului ei e natural, iar raspunsul afirmativ al acesteia a umplut-o de respect. Eu ma uitam la ele cum isi zambeau si nu ma puteam gandi decat la cat de mult mi-ar place sa le vad "jucandu-se" amandoua.

Am continuat apoi colindatul magazinelor, iar in niciun sfert de ora imi luasem si o camasa si un costum si doua cravate. N-am stat sa ma uit prea mult, am intrat ca de-obicei in primul magazin care mi-a iesit in cale si mi-am ales de acolo ce mi-a placut. Asta desi Andreea imi tot reamintea ca "mai sunt magazine si ne putem intoarce dup-aia aici daca nu gasim ceva mai frumos". Apoi a inceput Andreea sa-si caute rochie. Aici incepea cu adevarat teroarea. Proba rochie dupa rochie, mergeam din magazin in magazin, pana isi alegea una. Iar apoi acasa incepea sa-i para rau ca si-a cumparat-o. Ma intreba si pe mine de fiecare ce parere am. Iar eu aveam doar doua raspunsuri: "Nu e prea scurta?" sau "Imi place. Ia-o. " Oricum nu tinea cont...

Am trecut la un moment dat pe langa un magazin pentru mirese, iar Andreea mi-a spus razand sa intram poate isi ia rochie de-acolo. I-am spus "Hai.".

Ei bine, la acest moment eram plictisit de moarte, asa ca simteam ca trebuie sa fac ceva. SI ce altceva e mai usor de facut decat sa te prostesti ? Magazinul acesta avea niste geamuri din-acelea pe care le poti doar intui, pentru ca de vazut... mai greu. Am intuit eu cam pe unde ar trebui sa fie intrarea si am inceput sa-mi intind mainile ca orbii. Ostentativ. I-am zis Andreei (care era aproape pe jos) sa intre. Vanzatoarea se uita la mine ca la un nebun. Exact reactia pe care o asteptam. Am aceasta tendinta, de a glumi si a ma prosti, pentru a smulge cateva zambete sau rasete in locuri semi-publice, chiar cu riscul de a se uita lumea la mine ca la un ticnit. Oricum, e putin probabil sa ma mai intalnesc cu aceste persoane si si mai putin probabil sa-si aminteasca de mine. Am inceput sa ne uitam la rochii... bine, mai mult Andreea... eu mai degraba ma faceam ca ma uit. Vanzatoarea ne-a intrebat la un moment dat ce rochie ne-ar interesa, iar eu i-am raspuns cat se poate de serios "cea alba". Vazand expresia nedumerita a vanzatoarei, Andreea a ras, iar eu am zambit, ceea a parut sa fi ajutat-o pe saraca fata sa priceapa gluma.

In fine, nemaisuportand acest chin ce parea ca nu se mai termina, i-am trimis repede un sms lui Irinel, cat timp Andreea proba inca o rochie, in care i-am scris sa ma sune sa ma cheme la club. Era important sa-i scriu si ce sa spuna, pentru ca Andreea avea obiceiul de a-si apropia capul de al meu, atunci cand vorbeam la telefon. Si Irinel a facut intocmai cum i-am zis, iar Andreea intocmai cum am anticipat.

- Bine, pui, du-te. Daca trebuie sa mergi...

- Ce sa fac ? Tre' sa ma duc la club, nu se descurca prostii astia fara mine. M-am prefacut dezamagit si am sarutat-o de plecare.

- Pa. Te iubesc.

- Si eu. Ai bani destui, da ? Sau vrei sa-ti mai dau ?

- Nu, am.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Cum am iesit din mall, l-am sunat pe Irinel.

- Ce faci, bai domnule scouter ? Merci ca m-ai ajutat sa scap.

- Uite, pe la birou, aici la club.

- Deci ti-a dat Adi birou, bun.

- Da ma, stii ca se misca repede. Da' unde erai ? De la ce ai scapat ?

- A, ma uitam cu Andreea dupa niste haine. Hai ca vin si eu atunci la club, daca tot...

- Vino, ma. Am facut lista aia de care mi-ai zis. Adica mai cautam jucatori si acum, dar am umplut deja 3 foi.

- Asa te vreau. Hai ca ajung intr-un sfert de ora.

Cand am ajuns la club, Irinel statea pe hol si fuma.

- Ce faci, ma ? De ce nu fumezi in birou ?

- Repede ai ajuns. Cum sa fumez in birou ? Nu vreau sa-mi puta a fum.

- Stai ca tu nici in masina ta nu fumezi... p**a mea, fumator deranjat de fum... Hai stinge-o si sa ne uitam ce brasoveni ai gasit. Sunt tare curios.

Am intrat in birou si am luat foile pe care le facuse Irinel. Am ramas impresionat de cat de ordonat lucrase. Pusese pe coloane numele, varsta, pozitia si clubul jucatorilor.

- Bravo, ma. L-am felicitat. Uitandu-ma insa mai atent peste primii jucatori, m-a pufnit rasul. Ce-ai facut, ma nebunule ?

- Ce-am facut ?

- Pai i-ai trecut si pe Tamas, Marius Constantin, Surdu, Buga...

- Mi-ai zis sa-ti fac lista cu brasoveni, aia ti-am facut.

- Pai pe care i-am putea lua, doh, se subintelegea. Chiar si Bacila, Stratila, Traienel Marc... Ce sanse avem sa-i luam p-astia ? Zero. Vad ca i-ai pus si pe Coman, Fl. Manea... si-astia-s la alt nivel.

- Du-te, ba. Cel putin lu' Coman daca-i dai banii pe care ii are la Branesti, vine. Si cat poa' sa aiba ?

- Daca n-ai aflat, Branestiul a promovat in Liga I. Cum dracu' sa vina Coman in Divizia C ?

- Pai au promovat, dar crezi ca-l mai tin aia ? Stii si tu cum fac echipele astea care promoveaza, schimba tot lotul si cumpara jucatori de la echipele retrogradate.

- Oricum... greu de luat. Tre' sa tintim mai jos.

- Cum vrei. Da' stii ca tovarasul din blocul cu 8 e tovaras bun cu Coman, nu ?

- Chelu' ? Stiam ceva...

- Da, ma. Prieteni la catarama, nu asa. Mi-a povestit Chelu' ca, in urma cu multi ani, s-a luat Coman de el in parc aicia.

- Normal, de cine nu se lua Coman ?

- Si Chelu' avea bastonul lui telescopic la el si l-a batut pe Coman. Am izbucnit amandoi in ras.

- Si de ce s-au imprietenit ?

- Pai Coman a ramas impresionat, ca pe el nu-l batea nimeni. S-a ridicat de pe jos si i-a zis lu' Chelu' : "Respect, frate!"

- Iti dai seama ce rupt era Coman... Bine, asta daca e adevarata povestea, ceea ce nu cred.

- Ba, n-o fi adevarata, dar prieteni sunt. De multe ori cand mergeam pe la Chelu' acasa, era si Coman. Se sunau, stateau si prin fata blocului...

- Pai atunci suna-l si spune-i lu' Chelu' sa vorbeasca cu asta. Merita incercat.

Ar fi fost intr-adevar o lovitura aducerea la Metrom a lui Ioan Coman. Intotdeauna mi s-a parut un jucator bun, chiar daca viata lui extrasportiva nu a fost una de dat exemplu copiilor. Il stiam de mic, statea pe aceeasi strada cu mine si chiar am jucat fotbal impreuna de cateva ori, chiar daca era cu ceva ani mai mare. Atunci cand se plictisea de fumat, baut, batut, caterinca sau chiar scandaluri in fata blocului, ni se alatura noua, copiilor, la cate-un meci. Avea talent cu carul, iar ca sa fie jocul mai echilibrat, juca doar cu un singur coechipier, portar, impotriva a 6-7 sau cati eram noi, restul. Si ne cam batea. Cand avea chef...

- Ba, Tibane, da' tu cati bani esti dispus sa le dai jucatorilor ?

- Nu stiu sa-ti zic, vreo 20.000 de euro pe an. Hai 25, daca imi place jucatorul. Dar nu toti, cativa asa, oamenii de baza.

- Pai cred ca l-ai putea lua si pe Florin Manea, am citit pe un site ca are vreo 20.000 de dolari salariu la Otopeni.

- Da, ma, dar nu e chestia numa' de bani. Nu vin astia in C, ti-am zis.

- Eu cred ca vin, mai ales in Brasov, acasa la ei...

- Pai si asta a fost un motiv pentru care ti-am zis sa-mi faci lista asta. S-ar putea sa ai dreptate, mai ales ca si Coman si Manea au jucat la Metrom in tinerete, dar nu-mi dau seama cat sunt de sentimentali astia. Tind sa cred ca deloc.

- Eu zic sa incerci, mai ales ca stiu cat iti place tie Manea asta.

- Ar fi fabulos sa vina, cu Manea si Coman in echipa nu ne-ar mai trebui nimic. Putem intra si noi pe teren, ca tot am bate.

- Nici chiar...

- Ba, a zis si Hagi de Manea ca dintre jucatorii romani actuali, i se pare ca-i seamana cel mai mult. Ce mai vrei ?

- Hagi ala e si nebun...

- Poate ca e, dar la jucatori se pricepe. Da' nu inteleg... tie nu-ti place Florin Manea sau ce ?

- A, ba da, ma. Imi place. Imi amintesc si-acum golul pe care i l-a dat lui Dinamo intr-un amical, de pe la 60 de metri.

- Bun, incepusem sa-mi fac griji de decizia de a te lua ca scouter. Daca ziceai ca nu-ti place, te dadeam afara. Am ras amandoi, iar apoi eu am continuat sa ma uit pe foi...

Link to comment
Share on other sites

Gasisem ceva nume interesante in lista lui Irinel, majoritatea de pe la Unirea Tarlungeni si Forex. I-am incercuit pe Laszlo Balint, Vasile Tatarciuc, Florin Anghel si inca niste pusti, si i-am spus lui Irinel sa se intereseze mai in amanunt de situatia lor. Apoi, m-am dus in biroul lui Adi.

- Ce faci, directore ? Lucrezi ?

- O, salut. Da, da, lucram...

- La ce ?

- Uite... chiar am ceva pentru tine. Ne-au fost trimise niste CV-uri pentru postul de antrenor. Poate vrei sa te uiti...

- Cum sa nu ? Da-le-ncoa' !

Am luat curios CV-urile si am inceput sa ma uit peste ele. "Puiu Antohi...da, fix. Mai departe. Ion Ion... neinspirati parinti mai au unii. Mai departe. Gheorghe Chimiuc. Neah... Sa mai cautam. Petre Gigiu. A antrenat Minerul Lupeni. Aoleu, asta e echipa aia cu baietii veseli. Pas. Savu Costea. A antrenat FC Spic de Grau. Cum, ma, asa ceva ?"

- Astia-s toti, Adi ?

- Da. Ce ? Nu-ti convine niciunul ?

- Nu si nu cred ca pot fi condamnat pentru asta.

- Mai cautam atunci...

- Clar.

Stateam dezamagit pe fotoliul din biroul lui Adi, cand dintr-odata mi-am amintit de prietenul pe care mi-l facusem la meciul de la Berca, dintre SCM Brasov si Zagon.

- Auzi, Adi, ce zici de Robert ?

- Care Robert ?

- Robert Dani Barna, de la meciul de baraj.

- A, ala de-a jucat la FC Brasov. Ce-i cu el ? Te gandesti sa-l pui antrenor ?!

- Nu stiu... ar fi o varianta. Mi-a lasat o impresie buna. E tanar, dornic de afirmare probabil.

- Da' macar ti-a zis ca e antrenor ?

- ...nu, nu mi-a zis, dar am numarul lui, pot sa-l intreb. Ia chiar sa-l sun, sa-i spun sa treaca pe aici. Si l-am sunat, dar nu mi-a raspuns.

- Poate are treaba. Dar totusi eu zic sa nu te grabesti, poate in zilele urmatoare ne mai vin CV-uri.

- Daca vin tot din-astea... Macar cu Robert am vorbit, stiu ca nu e un prost, e baiat linistit, cu bun-simt. A facut niste observatii bune, zic eu, in timpul meciului acela...

- Faci cum vrei.

- Hai ca eu te-am lasat, ma duc acasa.

- Ai obosit, gata ? Sau ti-e dor de fata ?

- A, nu, nici nu cred ca-i acasa c-am lasat-o la mall...Dar ce sa mai fac aici ?

- Chiar, asa, du-te.

- Stai ca mi-am amintit de ceva. Vezi, ia legatura cu impresarul ala, Sitaru sau cum il cheama, si intreaba-l de jucatorii astia... Noteaza-i pe o foaie. Florin Manea, Ioan Coman, Vasile Tatarciuc, Sergiu Brujan, Laszlo Balint, Florin Anghel, Marius Nazare si Bogdan Ailincai. Cred ca am mai uitat din ei, dar o sa-mi aduc aminte. Deocamdata ajung astia.

- Gata, acuma il sun. Auzi, da' Coman e ala de-a jucat la FC Brasov ?

- Ala e, da.

- Pai ala e un betiv si un prost de da in gropi. Pe ala vrei tu sa-l iei ?

- E, in Romania nu stiu cat conteaza nivelul de inteligenta la datul in gropi... nu prea ai cum sa le eviti.

- Stii ce-am vrut sa zic.

- Da, ma. Si il stiu pe Coman... dar ca jucator e bun, am promova sigur cu el in echipa. Si in plus, sa vedem daca vrea sa vina mai intai, dup-aia ne facem griji pentru viata lui din-afara terenului. Hai ca acuma chiar am plecat. Salut.

- Somn usor.

Link to comment
Share on other sites

- Ce ? Am intrebat somnoros.

- Pui, te-am trezit sa-ti spun ca eu am plecat la examen. Si vezi ca ti-am facut niste sandvisuri calde.

- Aha...Te-ai apucat de gatit deci...

- N-am chef de glume. Am niste emotii la examenul asta...

- Hai, pui, ca-l iei. Ti-ai pus toate cursurile si pe ceas si pe telefon. Nu-ti mai fa griji.

Andreea plecase asadar la examen, iar eu, desi tentat sa mai dorm, m-am decis sa ma tarasc pana in bucatarie pentru a savura micul dejun pregatit de ea. Dupa ce am mancat, mi-am facut o cafea si mi-am aprins o tigara. Vazand niste foi si-un pix pe dulapul din bucatarie, le-am luat si am inceput sa fac un calcul al sumelor cheltuite pana acum.

Cheltuieli personale: masina 35.000, modernizare apartament 20.000, ~ 15.000 diverse (Andreea, iesiri, haine, menajera, Marian etc...). 70.000

Pt. altii : mama + bunica 20.000, Irinel + tac-su 5.000, interlopi 60.000. 85.000

Fotbal: 200.000 stadion + 14.000 prime + 30.000 daune, 16.000 Adi, 10.000 Irinel, 10.000 Andrasi, 10.000 diverse. 290.000

Total: 445.000

"Hai sa zicem 500.000 ca poate am uitat ceva. Deci mai am aproape 3 milioane jumate." Mi-am zis linistit.

Se facuse 10 ceasul, asa ca mi-am zis sa trec un pic pe la club pana se intoarce Andreea. De data aceasta, nu l-am mai sunat pe Marian sa vina. Incepuse sa nu-mi mai fie asa frica, plus ca birourile erau aproape peste drum de blocul meu. Am iesit din scara avand un straniu sentiment de libertate, am mers putin, dupa care am trecut atent Strada Carpatilor. Doar si-au luat atatia carnetul pe spaga...

Am intrat apoi pe poarta Parcului Industrial Metrom si am luat-o pe aleea ce ducea catre cladirea rosie de birouri. Uitandu-ma in parcarea din fata cladirii, l-am zarit pe Irinel care tocmai cobora din Chevrolet-ul lui Aveo. El nu m-a vazut si a intrat in cladire. Am grabit putin pasul si am intrat si eu. Nu l-am prins insa nici la lift. Cand am ajuns la etajul "nostru", m-a dus tinta in biroul lui. Avusese timp sa-si deschida si laptop-ul cat am stat eu sa astept liftul.

- Ce faci, diliule ?

- 'Neata. Ce sa fac ? La munca!

- Bun. Cand ai venit ?

- Acu' vreo ora, cam asa.

- Ore de-ale noastre sau ore de-ale hamsterilor ?

- Ce ? Stai ca n-am inteles-o p-asta.

- Stii... cum sunt anii câinesti, 1 an = 7. Doar ca hamsterul traieste cam doi ani, deci la el 1 an = 35, 40. Iti dai seama orele ce scurte ar veni. Cred ca-mi ramasese deschis pe creier folderul "Matematica", dupa toate calculele facute dimineata.

- M-ai pierdut, cred ca e prea dimineata...

- Hai ma, te-am vazut acuma cand ai venit. Asa ca de ce minti ca ai venit de o ora ?

- Pai zi asa, ma iei cu hamsteri si p**a mea. Ideea e ca am vrut sa vin mai devreme, dar am baut azi-noapte cu Chelu' si mi-a fost mai greu.

- Foarte bine. Crezi ca ma supar sau ce ?

- Da' tu cu ce ai venit ? Ca nu ti-am vazut masina.

- Pe jos am venit, singur.

- p**a mea, ai prins curaj, inseamna. Hai sa bem o cafea, ceva, sa ma mai dreg...

- Ba, eu am baut deja una, da' hai ca mai beau.

Dupa cafea:

- Fii atent aicia, Tibane.

- Ascult.

- L-a sunat Chelu' pe Coman aseara.

- Si l-a intrebat de Metrom ?

- Stai sa-ti zic. Si Coman i-a zis ca e acasa, in Brasov. Asa ca Chelu' l-a chemat pe la el sa bea.

- Cred ca ce-a fost acolo...

- Vai de capu' tau. Am baut pana n-am mai stiut de noi. Se invartea camera cu mine, stii cum ?

- Da, sunt familiar cu sentimentul. Da' de Metrom ati vorbit ?

- Am vorbit, da. L-a intrebat Chelu' daca-l mai tin aia de la Branesti, si Coman i-a raspuns:" Baga-m p**a-n ei ca mi-au zis sa-mi caut echipa."

- Super. Si atunci i-ai zis de Metrom ?

- Tot Chelu' l-a intrebat, eu nu prea ma bagam in discutie.

- Si ?

- A zis, citez: "Da, bai prostule, ma duc oriunde. Ce ma intereseaza cum se cheama echipa ? Toate-s la fel, da-le-n p**a mea. Banu' jos si am semnat. Da' ar fi bine aici, la Metrom, e cel mai aproape de casa stadion."

- A zis cumva cativa bani vrea ?

- Nu, a zis doar sa fie cat mai multi.

- Bun, deci avem sanse sa-l luam. Auzi, dar era beat tare ?

- Rupt in gura. Pai a baut, cred, dublu fata de mine.

- Poate nici nu-si mai aminteste...

- Probabil, dar la betie devii sincer, deci...

- Atunci ii zic lu' Adi sa-i faca deja o oferta, sa nu mai pierdem timpu'.

- Da' de ce nu-i faci chiar tu? Ne adunam iar in seara asta, adica se aduna ei, ca eu nu stiu daca mai merg. Te poti duce sa discuti cu el.

- A, nu. Parca nu m-as duce. Plus, mai are si pitbull-ul ala... Ieri a venit cu el ?

- Da, normal. I-a dat si lui sa bea.

- Lasa sa se ocupe Adi. Mai bine... Ba, hai ca te-am lasat atunci. Cred c-a venit si Andreea de la examen. Merci de informatii.

- Meseria mea de-acuma. ( râde mândru) A, vezi ca m-a pus Chelu' sa-ti zic... poate ii cauti si lui ceva de lucru. Stii ca n-are.

- Pai da' n-a avut niciodata. Si are 28 ani. Spune-i c-o sa-i caut, plm.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Incet-incet, a venit si ziua nuntii lui Daniel. Era o sambata superba de vara, de sfarsit de iunie, cu niciun nor pe cer. M-am trezit dimineta nerabdator sa pornim la drum. Cununia religioasa urma sa aiba loc la biserica din Poiana Sarata, iar "masa si dansul" la restaurantul din cadrul complexului turistic Poiana Sarata. Nici ca puteam fi mai bucuros de alegerile facute de varul meu.

Am plecat asadar din Brasov pe la ora 10, alaturi de Andreea, pe DN 11, o sosea atat de draga mie. Pana la Poiana Sarata erau exact 100 de kilometri, iar eu ii stiam pe toti, imagine cu imagine. Si chiar daca am facut acest drum de nenumarate ori, de fiecare data eram cuprins de emotii si de bucurie. Exista un singur moment cand ma apuca o stare bacoviana, de spleen, atunci cand treceam prin comuna Cernat, care se afla fix la jumatatea drumului. Si asta pentru ca de aici era tata... De multe ori, preferam sa nu ma uit pe geam la casa lui parinteasca, atunci cand treceam prin dreptul ei. Dar asta nu parea sa ma ajute foarte mult.

Imediat urma insa Targu Secuiesc, un oras frumos si apropiat sufletului meu, care reusea sa ma mai binedispuna. Eu, Daniel, Mihai si altii obisnuiam sa venim aici, la discoteci, terase, fete.

Tocmai la iesirea din acest oras, mi-a sunat telefonul. Era Robert.

- Alo, da.

- Salut, salut. Ce mai faci ?

- Bine. Tu ?

- Uite te-am sunat sa-mi cer scuze ca nu ti-am raspuns la telefon zilele trecute. S-a intamplat sa fiu ocupat, am tot fost pe drumuri zilele astea.

- A, nicio problema. Stai linistit.

- Si...imi poti spune de ce m-ai sunat ?

- Vroiam sa te chem pe la birou sa vorbim.

- Despre ce ?

- Nu poti sa-ti spun la telefon.

- Pai atunci sa ne intalnim undeva ? Eu sunt liber.

- Nu pot acum, tre' sa ajung la o nunta...dar vorbim luni. Te astept la birou pe la pranz, daca poti.

- Pot, da. Cum sa nu ? Dar nu prea stiu unde aveti voi biroul.

- La Parc la Metrom, cladirea aia rosie. Ma suni tu atunci daca nu gasesti.

- Perfect.

- Hai ca vorbim, salut.

- Salut si distractie placuta !

Ajunsi la Poiana Sarata, am avut ocazia se vad casa renovata si total schimbata a bunicii. De la acoperis pana la poarta, totul era nou. Bani cheltuiti cu folos. Mi-am revazut mama, bunica si in general multe rude, dar n-am apucat sa vorbim prea mult. Trebuia sa mergem imediat la biserica, asa ca m-am schimbat si am plecat. Ceremonia a fost frumoasa, doar ca mi s-a parut cam lunga. Mai ales predica preotului din final. Si-apoi a mai fost momentul "Isaia dantuieste", care mi s-a parut destul de ciudat, participand pentru prima data la el, spre deosebire de alte dati cand doar ma uitam.

Am mers apoi la restaurant, care se afla cam la 3 kilometri de sat. Majoritatea invitatilor au ramas surprinsi de local, asta pentru ca era destul de elegant, modern si incapator, iar imprejurimile erau superbe si le puteai admira de pe terasa. Eu n-am fost surprins, pentru ca stiam bine locul. Veneam des si aici, cel putin cand aveam bani. Daniel chiar lucrase la acest complex inainte sa plece la Zaragoza. Fusese sofer de duba pentru mini-fabrica de mezeluri care se gasea in cadrul complexului. Si ma mai lua si pe mine cu el, cand avea drumuri mai lungi spre Adjud, Bacau sau Brasov. De asemenea, complexul avea un motel, niste casute de camping, pe care le stiam bine si pe dinauntru, un bar, un gratar si o taraba de suveniruri.

Nu imi plac in general nuntile sau botezurile, dar parca de data asta chiar m-am simtit bine. Am dansat, am baut... Un singur lucru m-a deranjat. M-am simtit la un moment dat mai important ca mirele, si asta pentru ca veneau multe persoane sa vorbeasca cu mine, sa-mi povesteasca problemele prin care trec, cu scopul de a ma oferi sa-i ajut. Le promiteam ca o sa le dau niste bani, dar nu sume mari. Pur si simplu mi-era rusine sa-i refuz. Andreea insa, la un moment dat, m-a tras de-o parte si m-a certat pentru generozitatea sau "prostia" mea, asa cum ii zicea ea. Nici nu stiam cum sa o mai dau...

Am apucat sa stau de vorba mai pe indelete si cu proaspetii casatoriti. Daniel a inceput sa-mi spuna cat de mult ii lipseste Romania, ca il trage pamantul si ca dupa ce strange niste bani, vrea sa se intoarca. Zicea ca vrea sa-si ia un apartament in Brasov, pentru ca intotdeauna i-a placut orasul, si ca visul lui e sa-si deschida un service auto.

- Da, tu mereu ai fost cu masinile... ce ma disperai cand eu vroiam sa mergem la fotbal sau prin sat si tu stateai toata ziua sa repari Dacia lui taica-tu.

- Stiu, tie nu-ti placea deloc.

- Ce dracu' sa-mi placa ? Arborii cotiti si bujiile ? Plus ca te faceai negru din cap pana-n picioare. Ma rog, fiecare cu pasiunile lui. Pai si cati bani ti-ar trebui sa-ti deschizi un service in Brasov ?

- Nu stiu, ma gandeam odata ca vreo 70.000 de euro mi-ar fi de ajuns.

- Da ? Asa putin, golane ? (asa ii ziceam eu, nu-mi placea sa-i spun nici "Daniel", dar nici "Dani" sau mai stiu eu cum)

- Da, pai scule si din-astea le-as lua la juma' de pret. Mi-am facut niste relatii pe la munca pe-acolo.

- Misto. Am stat putin si m-am gandit. Stii ceva ?

- Ce ?

- Asta va fi cadoul meu de nunta pentru voi: 70.000.

- Faci misto ?

- Deloc. O sa-ti dau banii astia sa vii inapoi in tara si sa-ti deschizi service-ul.

- Da' sunt atatia bani !

- Sunt, da. Dar sunt lucruri mai importante decat banii. Banii sunt doar o unealta... de implinire a visurilor.

- Sigur n-ai baut putin cam mult ?

- Nu, ma, stai linistit. Spune si tu... de ce as merita eu mai mult ca tine ocazia de a-mi indeplini visul? Visul meu a fost sa am un club de fotbal, al tau e sa ai un service auto. Ceea ce, apropo, e foarte bine, pentru ca visul tau e mult mai ieftin. Chiar ma bucur ca te pot ajuta.

- Nici nu stiu ce sa zic... Si m-a imbratisat puternic. Merci, merci mult de tot. N-am cuvinte !

- Hai lasa multumirile... sa bem mai bine pentru voi. Casa de piatra !

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share


×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy