Jump to content
Sign in to follow this  
Tibi

Guantanamera...

Recommended Posts

Urmau 3 meciuri pe care trebuia sa le castigam si care, in teorie, erau usoare.

Primul dintre ele era cel impotriva vecinilor de la Unirea Tarlungeni. Cu o zi inainte disputarii meciului nostru, FC Maramures si Seso Campia Turzii jucasera derby-ul rundei, pierdut surprinzator de catre maramureseni chiar pe teren propriu, scor 1-2, astfel ca aveam sansa de a urca pe prima pozitie.

Aproximativ 250 de spectatori venisera pe stadionul Metrom sa asiste, intr-o dupa-amiaza insorita dar racoroasa de noiembrie, la duelul nostru cu Tarlungeni. Aveam emotii mari inaintea jocului, constient ca era o ocazie pe care pur si simplu nu o puteam rata. Cine putea sti cand se va mai incurca FC Maramures...

Robert aliniase urmatorul 11: C. Manea - Stancu, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan.

Miza acestui meci se parea ca-i afecteaza pe jucatori. Mai ales pe tanarul nostru atacant, Silviu Muresan, care in startul partidei a ratat nu mai putin de 3 ocazii de singur cu portarul. S-a pierdut de fiecare data cu firea si a trimis lamentabil, pe langa poarta. Odata cu trecerea timpului, lucrurile pareau sa se inrautateasca, iar pana spre finalul primei reprize aproape ca n-am mai contat pe faza de atac. Totusi, am avut noroc cu gestul prostesc al atacantului oaspetilor Ionut Vasiliu, care a vazut rosu direct dupa o intrarea criminala asupra portarului Ciprian Manea. La doar cateva minute dupa acest incident, Florin Manea a reusit sa deschida scorul, dupa o faza construita de Coman si Paduret. Sut din marginea careului, pe jos, pe langa portarul Harnagea si scorul devenea 1-0 in minutul 44. Mai mult, la faza imediat urmatoare, Coman a reusit sa majoreze avantajul nostru, inscriind cu capul din centrarea lui Muresan. 2 - 0 la pauza si meciul parea jucat. In repriza a doua, am rezistat celor cateva atacuri ale celor din Tarlungeni si am reusit sa tinem de rezultat.

Scor final: Metrom - Tarlungeni: 2 - 0

O victorie obtinuta destul de greu, dar ce mai conta ? Probabil presiunea asupra jucatorilor si-a spus cuvantul la acest joc.

Mai important era faptul ca reusisem sa ne instalam in fotoliul de lider al seriei si depindeam mai departe doar de noi. Aveam 2 puncte avans fata de urmaritoarele FC Maramures si Seso Campia Turzii. Desi Campia Turzii invinsese echipa baimareana in aceasta etapa, eu tot pe cei de la FC Maramures ii consideram mai periculosi.

La o saptamana dupa meciul cu Unirea Tarlungeni, a urmat confruntarea cu Avantul Reghin, tot de pe teren propriu. Nu ma puteam astepta decat la o victorie a noastra, dat fiind faptul ca oaspetii formau o echipa mai degraba modesta, care ocupa doar pozitia a 12-a in clasament si pe care o batusem in tur cu 2-0.

In tribune, erau prezenti ceva mai multi spectatori decat la meciul precedent, dar nu depaseau cifra de 350. Nici vremea nu te imbia prea tare sa mergi la stadion, asta pentru ca era o zi ploioasa si rece de toamna. Am aliniat la start aceeasi formula: C. Manea - Stancu, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan.

Am inceput meciul in forta, iar in minutul 8 am reusit deschiderea scorului prin Florin Manea, care a prins un sut de zile mari din afara careului si l-a invins pe portarul advers. Apoi, in minutul 25 am beneficiat de un penalty, ca urmare a unui fault asupra lui Muresan. Din pacate, Manea a tras slab, pe centrul portii, si a ratat. Chiar si asa, nu-mi puteam face mari griji, pentru ca muresenii nu dadeau niciun semn ca ar fi in stare sa ne puna probleme. Inainte de pauza, am reusit de altfel sa ne desprindem, dupa ce Attila Soo a trimis o centrare la prima bara destinata lui Coman, dar care a fost deviata de catre Merdariu in proprie poarta. 2-0.

In repriza secunda, ne-am conservat energiile si ne-am multumit sa pastram rezultatul. Doar ca acelasi Merdariu a deviat in proprie poarta, in minutul 77, o centrare a lui Manea si a stabilit scorul final.

- Ba, Adi, ai facut tu ceva fara stirea mea sau ce ? L-am intrebat pe varul meu, surprins fiind de faptul ca beneficiam pentru a doua oara in acest sezon de o "autodubla".

- Cu impiedicati ca astia nici nu e nevoie. Mi-a raspuns razand.

Scor final: Metrom - Avantul Reghin: 3 - 0

Victorie clara la capatul unui joc in care noi am fost, practic, singura echipa de pe teren. De asemenea, in aceasta etapa am beneficiat de infrangerea suferita de Seso Campia Turzii la Cisnadie si ne detasam astfel de ei la 5 puncte. Cealalta pretendenta la promovare, FC Maramures, reusise sa invinga, asa ca ei se aflau inca in coasta noastra.

In ultima partida de dinaintea pauzei de iarna, ne-am deplasat la Odorheiu Secuiesc, pentru a infrunta ocupanta penultimei pozitii. Un meci care ar fi trebuit sa fie la discretia noastra, data fiind evidenta diferenta de valoare.

Am plecat de la Brasov alaturi de Adi, intr-o dimineata friguroasa de sfarsit de noiembrie. Pe timpul noptii cazuse prima zapada mai serioasa, astfel ca ne-a luat putin timp sa ne pregatim masinile pentru drum. Speram totusi ca la Odorhei sa fie alte conditii, mai prielnice fotbalului.

Si erau intr-adevar. Pana am ajuns noi, meciul incepand la ora 15:00, zapada de pe terenul din Odorheiu Secuiesc, daca fusese, se topise. Cadea in schimb o lapovita sacaitoare si batea si un vant rece si taios de-ti lacrimau ochii. Doar 100 de oameni in tribune, dar acest lucru era perfect explicabil.

Robert a inceput meciul cu : C. Manea - Stancu, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan. Practic, era formula de baza care se conturase de ceva timp.

Ne-am incalzit repede in tribuna, ajutati fiind de modul fulminant in care jucatorii nostri au inceput partida. Prima data ne-am ridicat de pe scaune in minutul 5, cand Muresan a deschis scorul dupa ce a profitat de o respingere in fata a portarului advers. Apoi, Florin Manea a zguduit transversala cateva minute mai tarziu dupa un sut de la distanta. Au mai urmat niste ocazii, dar golul 2 am reusit sa-l marcam de-abia in minutul 35 cand acelasi Manea a transformat un penalty. Era al 10-lea sau gol in acest sezon. La pauza, scorul avea sa fie 3-0, Muresan reusind dubla din centrarea perfecta a lui Attila Soo.

Desi meciul era jucat, iar vremea de afara nu era chiar buna pentru fotbal, baietii au continuat sa zburde pe teren si-n repriza a doua. Poate sa se incalzeasca...

In minutul 46, Coman si-a trecut si el in cont un gol, dupa ce a fructificat o pasa excelenta a lui Paduret. Mai tarziu, in minutul 80, Sabin Ruse, intrat in repriza secunda in locul lui Coman, a reusit sa inscrie al doilea sau gol pentru noi, finalizand cu sange rece un contraatac purtat rapid, ca la carte. Totusi, ultimul gol l-a marcat tot Manea, care l-a executat pe nefericitul portar al gazdelor, Suciu, in minutul 83, dupa o pasa primita de la Ruse.

Scor final: AFC Odorheiu Secuiesc - Metrom: 0 - 6

Nu sunt multe de spus... pur si simplu un joc perfect reusit de catre echipa noastra, in compania unei echipa slabe, ce-i drept.

In aceasta etapa mai primeam insa o veste imbucuratoare, FC Maramures reusind doar o remiza in deplasarea de la Cisnadie, echipa care parea sa fie calaul urmaritoarelor noastre. Ne detasam astfel in fruntea clasamentului, avand acum 49 de puncte acumulate, cu 4 mai mult fata de FC Maramures si 5 fata de Campia Turzii.

La sfarsitul jocului, in momentul in care ma indreptam spre masina parcata in fata stadionului "Municipal", m-a sunat Andreea.

- Ce-ati facut, pui ?

- Am batut. 6-0.

- Ei da ? Da' ce s-a intamplat ? Au jucat aia cu copiii ?

- Ei, au jucat.... Suntem noi prea buni, aia s-a intamplat. 3 luni acuma, cel putin, o sa fim pe primul loc.

- Auzi, pai si nu iei si tu o sticla de vin cand ajungi ? Ca nu mai avem...

- Da, hai ca iau. Sarbatorim. Da' de care sa iau ?

- Nu stiu, de care vrei... dar sa fie dulce sau semidulce.

- Cum a zis ? "semidulce" ?! (in gand) Bine... Hai ca in doua ore sunt acasa. Te iubesc. Pa.

- Si eu. Pa.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, in mare...

Robert e doar assistant manager, dar cu puteri maxime (cat permite jocul).

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Ce faci, ba, Irinele ? De cand nu ne-am mai vazut... Stabilisem sa ne intalnim intr-un bar pe care-l frecventam amandoi inca din liceu, dar in care nu mai mersesem de mult timp.

- Bine, cioaca. Tu ?

- Foarte bine, nu bine. De fapt, nici nu stiu daca as putea face mai bine. Da' hai sa intram ca e frig si... avem multe de vorbit. Am intrat inauntru si ne-am luat amandoi cate-o bere de la bar, caci nu se servea la masa in acea crasma. Era un local mai de cartier, mai modest.

- Ba, Tibane, cand credeam c-am scapat de bodega asta... tu tot aici ma chemi. La banii pe care ii ai, tot la "PNG" vrei sa bei ? "PNG" sau "la Becali" ii spuneam noi acestui bar, asta pentru ca patronul barului era membru PNG si impanzise peretii cu afise cu Gigi si cu sigla partidului.

- Lasa, ma, ca n-am mai fost de mult... mi-era dor.

- De ce p**a mea sa-ti fie dor ? De mosii astia care horcaie ?

- Ba, daca nu-ti place, putem sa mergem in alta parte.

- Lasa acuma. Eu beau oriunde, dar...

- Ia zi tu mai bine, ca nu prea am mai vorbit in ultimul timp, cum a fost cu cautatul de talente ?

- Sa stii ca n-a fost asa rau cum ma asteptam. M-am plimbat, am vazut niste meciuri, unele chiar bune...

- Si jucatori ?

- Si jucatori. Am facut o gramada de rapoarte. N-am scris atata din generala. Cand vrei, ti le dau.

- Ceva ca lumea ?

- Ba, am vazut la FC Bihor vreo 2-3 tineri adevarati. Florean, Sorian, Markus. A, si Chis. Desi pe asta numele il cam trage-n jos...

- Bun. Sa vedem daca reusim sa-i luam...

- Ba, ma cam indoiesc. Cred ca sunt in vizorul unor echipe mai mari, adica nu stiu... n-au cum sa nu fie.

- p**a mea, incercam. Oricum, avem echipa. Suntem pe primul loc la 4 puncte... mai sunt doar 11 etape si gata, promovam.

- Da, ba, ce serie am avut... cate victorii consecutive au fost ?

- 7. Si 11 meciuri fara infrangere.

- Nu ma asteptam, tu ?

- Sincer ? Eu ma asteptam. Adica... speram, nu stiu, oricum, as fi fost dezamagit sa nu fim pe primul loc. La ce bani am cheltuit... Vreo 300.000 pana acum, fara ce-am dat pe stadion...

- Asa mult ?!

- Pai 100 si ceva de mii numa' salariile jucatorilor. Plus transferurile, plus cheltuielile cu staff-ul, deplasarile... taxele !

- Eh, lasa, Tibane. Nu te mai plange-atat. Ti-a trebuit fotbal, asa-ti treb'e.

- Da' nu ma plang. Chiar imi place. Trebuia sa-mi ocup timpul cu ceva... trebuia sa cheltuiesc banii astia pe ceva. Si sunt multumit pana acum de cum merg lucrurile. Echipa joaca, cu Robert nu m-am inselat, spectatorii vin la meciuri...

- Ei Robert. Noroc ca ti l-am gasit eu pe Muresan. Ala tine echipa-n spate. A dat 16 goluri ! Si tu nu vroiai sa-l iei...

- Bine, ma, fix... Si de ce zici ca nu vroiam sa-l iau ? Vorbesti prostii. Tine echipa, auzi... Pai si Manea are 11 goluri, Coman 9, Paduret are, cred, mai bine de 15 pase de gol... Toti sunt importanti.

- Tu cu Manea si Coman ai tai...

- Ba, e bun Muresan ala, n-am ce zice, chiar m-a impresionat, dar faza e ca nu stiu daca putem sa-l tinem si de la anul. Cred ca o sa-l vrea Alba Iulia inapoi dupa cum a jucat la noi, iar de cumparat nu cred ca ni-l putem permite. Poate doar sa-i mai prelungim imprumutul.

- Ar fi pacat. Mare pacat. Da' iti gasesc eu altul, daca e, stai linistit.

- Da, clar ! M-am linistit.

Dupa cateva beri, am fost cuprinsi de melancolie...

- Ba, cat mai veneam aici in liceu... cate ore de mate am pierdut stand la mesele astea...

- In loc sa faci integrale, tu veneai cu Petrica la beri...

- Poti sa ma condamni ? Da'-n a 12-a ala nu mai venea, vroia sa mearga la toate orele de mate, sa stie la bac. Era si grea matematica pe care o faceam noi si subiectele la bac erau mult mai grele. Noi am dat M1, nu M2 ca tine.

- Ce vrei, ma ? Tu erai la liceu de informatica, eu eram la industrial, mi se pare normal.

- Si chiar si asa, cu tot mersul lui la ore, cu meditatii peste meditatii, tot am luat nota mai mare ca el la bac. Eu am luat 7, el 6. Si eu n-am facut nici meditatii, la ore eram o prezenta rara, am trecut in ultima zi.

- Petrica ala era si prost...

- Chiar, nici nu stiu pe unde-o mai fi, ce-o mai fi facand.

- Era pe la Bucuresti, nu ?

- Da, ultima oara asa stiam. A mers la ASE acolo, ca a zis ca la Bucuresti sunt oameni mai "degajati".

- Avea ala niste idei...

- Da' si cu tine veneam aici. Mai ales vara...

- Clar, cand aveam si noi niste bani, aicia veneam. Cand n-aveam, stateam in spatele blocului.

- Vremuri...

- Ce vremuri, ca se intampla acu' 2-3 luni.

- Nu chiar, ma, ce-ai ? In aprilie am luat banii, si suntem in decembrie.

- Ma rog, tot pe-acolo. Cand te gandesti cum s-au schimbat lucrurile...

- Da, parca inca nici nu m-am obisnuit... s-a intamplat totul atat de repede...

- Parca ieri vindeam bilete la FC Brasov.

- Exact, eu inca ii mai visez in p**a mea pe dobitocii aia de suporteri...

- Da ?!

- E, exagerez putin, dar recent chiar l-am visat pe unul. Daca-l mai stii tu pe ala care vroia "la sector"...

- Aoleu, retardatu' ala ! L-ai visat p-ala ? (râde isteric)

- Da, ma. La fel ca-n realitate facea:

- Un bilet la sector.

- Ce sector ?

- La sector !

- Pai la care, ca sunt mai multe. Uitati-va ca e o schita a tribunelor aici, deasupra.

- (dupa un minut-doua de holbat la schita respectiva) La sector da-mi si mie un bilet. Vazand ca n-am cu cine sa ma-nteleg, i-am dat un bilet la sectorul care mi-a fost la indemana.

- Ce-ai facut ?! Unde mi-ai dat ?! Eu ti-am zis la sector, si tu unde mi-ai dat ?

- Pai uitati, la sectorul C, randul 10, locul 12. Scrie aici.

- Bai, ce dracu' nu-ntelegi ? Eu vreau un bilet la sector !

- Vai de p**a mea, ce-am mai ras atunci. Si Edy, Adi, Nuti mai radeau si dupa o luna...

- Acuma rad si eu, dar atunci...

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte interesantă ideea, nu m-am gândit să abordez jocul aşa.

Mult succes în continuare, deşi cred că în Liga a 2-a echipa va fi a primăriei :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Depănările de amintiri au continuat, sub privirile lui nea' Gigi, care ne zambea de pe un afis.

- Ba, Tibane. Mai stii, ma, cat de fain era in generala ? In scoala 4 ?

- Nu. Adica mai stiu, dar nu stiu ce-a fost asa fain... Cand ne punea invatatoarea sa punem la presat frunze ?

- A, nu, ma. Lasa aia. Nu vorbesc de I - IV.

- Nici in V - VIII...

- Du-te, ba, ca era misto. N-aveai nicio treaba... Te durea-n p**a.

- Pe care nici n-o aveai atunci. Hai, lasa-ma, ca era nasol. Aproape toti colegii erau niste imbecili, aveam o gramada de teme de facut... De-abia asteptam sa vina vacanta sa ma duc la Poiana.

- Du-te, ba ! Ti-a placut mai mult in liceu ?

- Clar ! Nici nu exista termen de comparatie. In liceu era viata.

- Era pe dracu'. Adica cel putin la mine, nu era. Eram intr-o clasa cu 23 de fete si noi eram doar 3 baieti.

- Pai... misto ?

- Cacat. Din 23, 21 erau sclembe. Si alea doua aveau prieten si erau cu figuri.

- Pleaca, ma.

- Iti arat poze, daca nu ma crezi. In fine, nu era doar asta problema. Ailalti doi cu care eram in clasa, erau niste terminati. Unu' mintea de rupea, si alalalt, ca sa-ti dau un exemplu, isi flegma mereu in sandwich numai ca sa nu-i ceri.

- Nasol, ma, ce sa-ti zic... La mine in liceu, era fain. Colegi de treaba, chefuri... Nici cu scoala nu ne omoram...

- Pai eu n-am fost decat la un chef cu colegii tot liceul. Majoratul ala de la Tarlungeni de care ti-am mai zis. Bine, chef... e mult spus. Daca stau si ma gandesc, la mai multe chefuri am fost cu colegii de generala. Am fost la doua. Chiar, tu n-ai venit la niciunul.

- Hai, ma, ma lasi cu chefurile din generala ? Alea erau chefuri ? Cand v-ati dus la ziua lu' "Schija" si ati mancat pizza si prajituri si v-ati uitat la Titanic ?

- A fost fain, ba Tibane.

- Super !

- E, te oftici ca n-ai venit si tu. Ce prajituri facuse ma-sa lu' "Schija"... iti cadea p**a jos.

- Aia pe care inca n-o aveai... tin sa-ti reamintesc.

- Si ce ? In liceu o aveam, si statea mai mult degeaba.

- Sah.

- In fine, in concluzie: in generala a fost mai fain ca-n liceu.

- Ba Irinele, sa stii ca tu esti, cred, un caz special si atipic. 99% dintre oameni cred ca ti-ar spune ca la ei a fost invers.

- Da, pai 99% dintre oameni sunt prosti.

- Ha. A, stai ca mi-am amintit ceva. Stii ce-a fost nasol in liceu ? N-am jucat decat o data fotbal, si-atunci cu mingea de baschet, si mi-a dat nebuna aia de profa 4. N-aveam teren de fotbal, ca ne facuse Nastase sala din-aia moderna de sport, in care nu te puteai juca decat baschet si volei.

- Nici la noi nu jucam. Aveam teren, dar ti-am zis. Eram 3 baieti, si niciunul nu era cu fotbalul.

- Da, urat tare. Am jucat 4 ani numa' volei si baschet. Bine, la scoala... ca asa, pe la Poiana jucam de stricam 3-4 perechi de adidasi intr-o vara.

- Na, vezi. In generala toata ziua jucam fotbal. La ore, dupa ore, in timpul altor ore...

- Da, aicia ai dreptate. Asta era misto. Chiar, mai stii cand am facut noi concursul ala ?

- Ala de-am iesit la egalitate ?

- Egalitate pe dracu', stim amandoi ca te-am facut.

- Du-te, ba, c-a fost egal. Tin minte perfect.

Concursul de care ne aduceam aminte era, de fapt, mai degraba un pariu. Prin clasa a 6-a sau a 7-a, la prima ora de sport, Irinel, dupa ce a marcat un gol, s-a intors catre mine si mi-a zis: "Azi, o sa dau mai multe goluri ca tine, Tibane." Am plusat, sigur pe mine, dar mai ales pe lipsa de talent a lui Irinel, si i-am propus un pariu pe intreg anul. Nu mai stiu exact suma, dar era una usturatoare pentru niste copii, pana la urma, de 12-13 ani.

Irinel era cam "praf" la fotbal, dar avea o calitate: baga mingea in poarta. Ca stia sa se plaseze, ca stia sa finalizeze, ca se lovea mingea de el, ideea era ca Irinel marca mereu. Altfel, nu putea sa dea o pasa de 2 metri, de driblat nu putea dribla niciun bidon care se mai putea gasi pe teren, adus de vant, de centrat sau executii mai tehnice nici nu putea fi vorba... In poarta era un dezastru, iar cand venea vorba de lovituri de cap, de cele mai multe ori se ferea de minge sau, cand o lovea, reusea sa o dea cumva in spate. Daaar (un mare "dar", deci), reusea sa inscrie. Tot timpul. Noi ii spuneam "Pippo", vrand sa fim ironici, dar el o lua ca pe un compliment. Era fan Milan, iar Inzaghi era unul dintre preferatii sai. Evident, majoritatea reusitelor lui Irinel erau marcate din offside, dar nu conta. Pentru Inzaghi, in schimb... da. Va dati seama cate goluri ar fi avut italianul, in caz contrar ?

In anul scolar cu pricina, Irinel a reusit sa marcheze de destule ori astfel incat sa nu fie la o distanta prea mare de mine in niciun moment. Statea acolo, la 3-4 goluri in spatele meu si spera. Stiu ca atunci, am fost mirat de fata competitiva a lui, o fata pe care nu o cunosteam. Era absolut disperat sa marcheze, era in stare de orice. Facea plonjoane, intra tare la portar, nu-l lasa pe acesta sa degajeze, cauta sa-i fure mingea si din maini... dar o faza le-a intrecut pe toate. S-a nimerit intr-o zi sa picam in aceeasi echipa, desi cautam mereu ca acest lucru sa nu se intample. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca n-am primit o pasa de la el tot meciul... In fine, asta era nimic. La un moment dat, eu am reusit sa trec de toata apararea echipei adverse, am driblat si portarul si am trimis mingea in poarta goala calm, incet, gandindu-ma sa nu-l supun la un efort prea mare pe portar cu recuperarea mingii. Ei, si atunci s-a intamplat. Irinel a venit de nicaieri, a bagat un sprint de care nu-l banuia nimeni ca ar fi capabil, si a bagat o alunecare disperata, pe terenul de zgura pe care-l aveam la scoala, reusind sa impinga cu varful piciorului mingea in poarta, minge care se rostogolea linistita si ajunsese deja pe linia portii.

Eram pur si simplu uluit de ceea ce vazusem, dar si enervat. A urmat apoi o cearta apriga si o bataie in toata regula, cu toate cele, pumni, picioare, flegme si pomenirea parintilor si a altor rude apropiate sau decedate. Am fost despartiti cu greu de catre colegi, care la inceput s-au multumit sa se uite si sa admire spectacolul, dar pana la urma, probabil plictisiti, au facut ce trebuia. Nu era prima noastra bataie, dar a fost parca cea mai serioasa, iar la finalul ei, am iesit amandoi destul de sifonati. Totusi, incepand de a doua zi, am ras de acest incident, lucru pe care-l mai fac si acum, cand imi aduc aminte.

Pana la urma, competitia intre noi s-a terminat la egalitate, cel putin oficial. Tin minte si acum ca aveam amandoi la sfarsitul acelui an un numar impresionant de goluri, care ne-ar fi permis castigarea ghetei de aur, daca ne ajuta un pic si coeficientul. Totusi, cu cateva zile inainte sa se termine scoala, eu eram cel care conduceam clasamentul, avand un avantaj de 6 goluri. Dar Irinel a fost in stare sa-l remonteze, profitand de faptul ca am lipsit intr-o zi de la scoala fiind bolnav. Mi-a povestit cand m-am intors ca a marcat exact 6 goluri in acea zi. Chiar m-a pus sa-l intreb pe un coleg, care mi-a confirmat spusele lui. Bineinteles ca nu l-am crezut, dar am lasat de la mine... Nu eram cuprins de atata patima, cum era Irinel. Chiar ma amuzam de cate era in stare... pentru un amarat de pariu.

- Da, ma, egal a fost. I-am zis cu greu si razand. Vorbele incepeau sa-mi iasa din gura intr-un ritm ceva mai scazut. Bausem totusi ceva beri. Ba ! Ce-a zis, ma, baba aia ? Ca-nchide ? Nici de auzit nu mai auzeam asa bine.

- Aha. Parca asa a zis. Pai hai sa mergem. Nu vezi ca doar noi am mai ramas? Ca ultimii alcoolisti...

- Unde sa mergi, ma ? Mai stam. Daca tot ne-am apucat... Auziti, doamna ? Vreti sa inchideti ?

- Da. Gata, inchidem. Mergem acasa.

- Unde va grabiti asa ? Seara de-abia-ncepe.

- Nu. Gata, ca inchidem ! S-a terminat de jumatate de ora programul.

- Da ? Pai daca s-a terminat programul, atunci da. Programul trebuie respectat. ( accentuand "programul" ) Hopa ! Ia stati asa. (bagandu-mi mana in buzunar) Ia uitati, il am aici pe Mihai Eminescu, care spune ca mai stam. Spune ca se prelungeste programul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

La cum ai descris barul un 'Eminescu' acoperea probabil toata consumatia din acea zi :lol:

Edited by alec92

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu cred. Mosii aia beau de la 7 dimineata... si beau ca lumea. Nu se joaca. Sunt profesionisti. :betie:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pff... când mă gândesc că şi noi făceam la fel acum vreo 2-3 ani, şi eu tot timpul ieşeam golgheter. Marcam vreo 3-4 goluri/meci.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Discutiile noastre au continuat, la fel si berile care acum ni se aduceau la masa.

- Ba, Tibane, da' ia zi, chiar a jucat bine echipa sau a avut noroc ?

- Ce-ai, ma, ineptule ?

- Acuma, ma, cat am lipsit eu... de a castigat pe banda.

- Senzational am jucat. Robert ala zici ca-i Pep. Tu cred ca ne purtai ghinion.

- Mai du-te, ba, in p**a mea. Ba, da' chiar. Acuma ca-i pauza de iarna, nu ma mai trimiti nicaieri, nu ?

- Stiu si eu... Ce-ai zice de o excursie in Africa ?

- Esti nebun la cap ?!

- Stai, ma, ca glumeam. Deocamdata nu te trimit nicaieri... Stai linistit. Dar din primavara incolo, asteapta-te.

- Asa. Era vizibil usurat. Se speriase exagerat la auzul numelui continentului negru, acolo unde chiar aveam de gand sa-l trimit, si asta in viitorul apropiat.

- Si... Ai vazut ca-i luam pe Eric, Parvulescu, Muntean ?

- Ba, Tibane, cred ca ai baut prea multa bere.

- Nu, ma... Ma refeream la Dinamo.

- Aaa... Da' oricum, raspunsul meu ramane valabil si-n cazul asta.

- De ce ?

- N-o sa-i ia Borcea p-aia niciodata. Pai aia trei costa bani.

- Aia da.

- Borcea o sa-i aduca pe Dinita, pe Mutica, pe alde de-astia. Nu râde, ca stii si tu ca asa e.

- Da, pai au tot ce le treb'e. Varza, au jucat la Steaua, sunt liberi de contract...

- Exact. Si-a pus sticla de bere pe jumatate plina la gura si nu si-a mai dezlipit botul de ea pana cand n-a fost goala. Da' ia mai da-i in p**a mea pe Borcea si pe toti gunoierii astia ! Sa mai luam cate-o bere mai bine.

Si am mai luat una, apoi inca una...

- Ba, Tibane, eu zic sa tragem obloanele. Am stat destul.

- A, nu, ma. Cel mai rau lucru pe care l-am putea face acum ar fi sa ne oprim.

- Cat mai vrei sa bei ? Am baut pana acuma...cate beri?

- Dracu' mai stie... undeva intre 8 si 13 ?

- Na, vezi, ajunge. Hai, ca se face lumina imediat. Mi-e si somn...

- Bine, ma. Daca nu vrei sa mai stai... mergem. Doamna ! Am platit tot, da ? Bun asa.

- Hai, Tibane, lasa vrajeala si hai sa plecam. Si a dat sa se ridice de pe scaun.

- Ce faci, ma ? Ia-te si pe tine ! Pesemne ca gravitatia ii juca feste lui Irinel.

- Faci tu misto, fraiere, da' sa te vad pe tine.

- Haideti ca chiar vreau sa-nchid ! Daca nu puteti merge, chemati pe cineva sa vina dupa voi.

- Gata. Acuma, doamna. Bine v-ati gandit cu chematu'.

- Da, Tibane, suna-l pe Marian.

- Stai, ma. Cat e ceasul ? Il sun la ora asta pe saracu' om ?

- Da-l, ma, in p**a mea ! Suna-l.

- Nu-l sun, ma. Lasa ca o sun pe Andreea.

- Tu nu esti sanatos. Cum o sa ne care Andreea pe amandoi ?

- Hai, ma, ca vine, parcheaza masina aici in fata si ne duce acasa. Ce sa ne care ?

- Tu nu vezi, ma, ca noi nu suntem in stare sa stam pe picioare ?

- Hai nu te mai prosti atata. Daca ne concentram un pic...

Am fost dati afara din local, astfel ca ajunsesem sa stam in frig, rezemati de gard, in asteptarea Andreei. Dupa un sfert de ora:

- Uite ! Ea e ! BV 90 PUI ! Am exclamat bucuros la intrezarirea Peugeot-ului sau rosu.

- Tu chiar vezi numarul, ca eu sa-mi bag p**a...

- E p**a, dar cate Peugeot-uri 206 rosii poa' sa circule la ora asta, pe straduta asta ?

- Voi nu sunteti normali la cap ?! A zbierat Andreea, in timp ce se dadea jos din masina. Se putea observa cu usurinta, chiar si prin ochii nostri afectati, ca era trezita din somn, nearanjata si deloc binedispusa.

- O, nu. Nu urla, te rog eu. Chiar ma bucuram sa te vad...

- Cum sa nu urlu ?! Te-ai imbatat ca un nesimtit ! Ma faci sa vin sa te culeg eu de pe jos ? La ora asta ?!

- Nu, nu, ma doare capul. Nu vrei sa vorbim dimineata mai bine ?

- Te doare capul... Tu ai cap ?

- N-am, ai dreptate. Cum zici tu... Numa' hai sa mergem acasa, te rog eu, ca am inghetat de frig.

- Asa-ti treb'e ! Daca esti prost.

- Asa vorbim noi de-obicei, stai linistit. I-am spus unui Irinel mirat, care statea si tacea malc. Sunt prost, zici, da ? Si tu esti o cocalara !

- Ce ?!

- Da, ai auzit bine. Ai apucaturi de manelista. Na, ca ti-am zis-o acuma. Ce numar e ala la masina ? A mai trebuit sa si umblu atata dupa el. Nici nu stiu cum naiba am avut ghinionul sa nu fie luat...

- Asa deci... Vrei sa te las aici ?

- A, nu, nu ! Gata. Retractez tot. Vorbeste berea fara mine.

Ne-am urcat, pana la urma, in masina si am pornit catre casa. Tot drumul Andreea a bombanit, dar nu puteam sa fiu atent. Auzeam doar tonul vocii ei urcand si coborand, iar eu nu faceam altceva decat sa o mai aprob din cand in cand. Totusi, cand am intrat in sfarsit pe usa apartamentului, am auzit ceva care nu ma putea lasa indiferent.

- Uita-te la tine. Ai ajuns mai rau ca alcoolistii. Ai ajuns sa te dea afara din bodegi ! Incredibil. Macar oamenii aia care merg acolo sunt suparati pe viata, n-au bani, au probleme, dar tu ? Tie ce-ti mai treb'e ? Ce cauti tu acolo ?

- Nu mai are voie omul sa bea ? "Bodega" aia e plina de amintiri.

- Pai da, am uitat ca tu traiesti in trecut. Ti-ai tras club de fotbal ca te duceai la meciuri cand erai mic, ai ramas in acelasi apartament in care ai crescut...

- Si tu ?

- Ce-i cu mine ?

- Pai sunt cu tine acum pentru ca... am mai fost odata... ?

- Aoleu, acuma realizez. Deci de-asta... Tu esti nebun cu capul, du-te la un control !

- Nu mai vorbi prostii. Traiesc in trecut... pff, nu despre asta e vorba. Pur si simplu, pe tine te iubesc, fotbalul e pasiunea mea, iar la bodega aia ma simt bine. De ce sa ma schimb ? De ce-mi trebuie lucruri noi ?

- Hai ca esti beat si nu mai stii ce vorbesti. Du-te mai bine si culca-te.

- Nu, serios. Daca la bodega aia ma simt eu bine, de ce sa caut alt loc mai dichisit, mai cu fite ? De ce sa nu investesc in fotbal daca asta ma face fericit ? De ce sa ma mut in alta parte, intr-o vila, daca apartamentul asta imi ajunge ? Si stai linistita, ca nu te iubesc pentru ce s-a intamplat in trecut... Pai atunci, prima oara de ce te-am iubit ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Whoah! We're Going To Ibiza

Whoah! Back To The Island

Whoah! We're Going To Ibiza

Whoah! We're Gonna Have A Party

Whoah! In The Mediterranean Sea

- Tu ai innebunit de tot, pui ? Andreea tocmai intrase in camera mea, nervoasa.

- Ce ? De ce ? Am intrebat-o razand, banuind de ce-mi punea la indoiala sanatatea mintala.

- Ai pus melodia asta tampita toata ziua. Nu te doare capul ?! Ca pe mine da ! Macar da mai incet.

- Ce ? Nu-ti plac Vengaboys ? Nici mie. Dar melodia asta da. Si stii de ce ? Pentru ca ma regasesc in ea.

- Adica ?

- Adica peste o saptamana o sa-ti bagi picioarele in ea Mediterana.

- Mergem... la Ibiza ?

- Da, pui, da. Am facut deja rezervarile.

- Asa dintr-odata ? Chiar ca esti nebun, pui... Mi-a spus pe un ton mieros, terminand propozitia in gura mea.

Nu stiu de ce, dar mereu ma simteam vinovat dupa o cearta cu Andreea. Asta desi nu-i dadeam dreptate de cele mai multe ori...

De data asta, am ales sa-i ofer un sejur la Ibiza de doua saptamani. Bine, nu era un cadou doar pentru ea, ci si pentru mine. Mereu mi-am dorit sa ajung pe frumoasa insula spaniola, iar acum mi se parea ca e momentul ideal. Luna decembrie, in afara sezonului, departe de sarmalele si salata boeuf autohtone. Vara nu mi-ar fi placut oricum sa merg din cauza aglomeratiei si a caldurii, ambele insuportabile pentru mine.

- Auzi, pui ? Dar mergem numai noi doi ?

- Da, dar nu-ti fa griji. Mai gasesti baieti acolo.

- Ha. Serios, pui. N-o sa ne plictisim doua saptamani ? Singuri ?

- Sa te plictisesti in Ibiza... Hmm, nu cred ca ai cum si sa vrei.

- Eu... ma gandeam... sa-i chemam si pe Mihaela cu Irinel ! Ce zici ?

- In primul rand, nu stiu daca e asa apropiata relatia lor...

- Cum sa nu fie ?

- Probabil nici n-au bani...

- Ii ajutam noi.

- Noi ?

- Bine, ii ajuti tu.

- Eu ma gandeam... stii... la ceva romantic, doar noi doi...

- Dar o sa fie mai fain toti patru cand vom merge prin cluburi, la plaja, sa vizitam... Gandeste-te. Si-apoi in camera, putem fi romantici... Ce zici ? Hai, pui, zi "da" !

- Offf... Bine. Ii luam si pe ei.

Bineinteles, Irinel si Mihaela au fost incantati de propunere, astfel ca pe 20 decembrie 2010 aterizam cu totii pe aeroportul din Ibiza sau Eivissa, pentru ca si catalana e limba oficiala in Insulele Baleare. Ne-am urcat apoi intr-un taxi care ne-a dus la hotelul "Argos", aflat chiar langa mare. Alesesem acest hotel tocmai pentru ca era, practic, pe plaja, dar, in principal, pentru ca era unul dintre putinele deschise si pe perioada iernii.

Hotelul care urma sa fie noua noastra casa pentru doua saptamani, avea 4 stele, dar si-o merita pe fiecare, spre deosebire de hotelurile de la noi. Era, de asemenea, excelent plasat, in apropierea plajei "Talamanca", si la doar 10 minute de mers pe jos de centrul vechi al orasului Ibiza si de port.

facade.jpg

Nu cred ca mai e nevoie sa va spun ca au fost 14 zile superbe. Vremea a tinut cu noi, astfel ca n-am avut parte decat de doua zile ceva mai racoroase si ploioase, in rest soare si temperaturi ce ajungeau in toiul zilei la 20, chiar 24 de grade. De altfel, daca nu te uitat in calendar, nu-ti dadeai seama ca e iarna. Totul era verde in jur... Irinel s-a incumetat chiar sa se bage in mare, dar in general am preferat piscina incalzita de la hotel. Turisti nu erau foarte multi, dar asta nu era un lucru rau. Era liniste, peisajul era de vis, iar localnicii amabili. Ne intelegeam destul de bine cu ei datorita spaniolei noastre invatate din telenovele. E drept, vorbeam mai mult in functie de cuvintele pe care le stiam, nu in functie de ceea ce vroiam, de fapt, sa exprimam...

Cum in ceea ce priveste vacantele, ideea principala este sa faci tot timpul cate ceva desi nu ai nimic de facut, ne-am plimbat cu bicicletele, am jucat tenis, ne-am intrecut cu kart-urile, am fost sa vedem "Oul lui Columb" din San Antonio, am mers in cluburi... De fapt, intr-unul singur, dar ce club ! Clubul "Pacha", care am inteles ca ar fi fost singurul deschis tot anul, era absolut incredibil. Avea nu mai putin de 5 sali, care se aflau la niveluri diferite sau erau separate de usi si coridoare, iar fiecare era caracterizata de un alt stil muzical. Puteai sa treci din sala principala acolo unde duduia muzica house, in cea de disco, sau in cea dedicata hip-hop-ului si R&B-ului, muzicii latino sau muzicii lounge. Desi nu sunt vreun mare clubber, chiar dimpotriva, pot spune ca am fost impresionat de atmosfera si m-am simtit extraordinar in acel club.

Din pacate, a venit la un moment dat si timpul sa ne intoarcem in tara.

Ne reincarcasem insa, cum nu se putea mai bine, bateriile pentru noul an 2011.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Echipa s-a reunit pe data de 7 ianuarie, iar in scurt timp a plecat intr-un stagiu de pregatire in tara vecina si "prietena" Ungaria.

Din cate am inteles, cativa jucatori printre care Paduret, Marginean, Anghel si Ciprian Manea, avusesera niste sarbatori imbelsugate, fapt ce se oglindea in silueta lor. Nicio problema, aveau sa dea jos fiecare gram in perioada urmatoare.

Alesesem impreuna cu Andrasi Ungaria, datorita climei ceva mai blande, costurilor reduse si a faptului ca inca nu eram la nivelul echipelor ce merg in Cipru, Antalya sau Austria. Cantonamentul "unguresc" era presarat cu 4 jocuri amicale, 3 dintre ele impotriva unor echipe secunde, iar ultimul impotriva unei formatii importante din prima liga maghiara. Am insistat sa jucam doar cu echipe din prima liga, dar, din pacate, am fost refuzati categoric de catre majoritatea.

Eu nu m-am deplasat cu echipa in Ungaria, asta pentru ca doua saptamani ar fi fost prea mult. M-am interesat insa in fiecare zi de felul in care decurgeau lucrurile, direct de la Robert.

Debrecen II - Metrom: 0 - 6

Victorie fara drept de apel in primul nostru amical impotriva echipei a doua a campioanei Debrecen. Au marcat Anghel, Paduret de doua ori din penalty, Marginean, Muresan si Tatarciuc.

Ferencvaros II - Metrom: 1 - 0

O infrangere surprinzatoare, spun "surprinzatoare" datorita rezultatului obtinut in meciul precedent impotriva unei echipe de valoare apropiata, daca nu chiar mai ridicata. Robert a justificat rezultatul dand vina pe oboseala, pe experimente tactice etc. Nu era foarte important, oricum.

Honved II - Metrom: 1 - 2

Au marcat pentru noi Anghel si Tatarciuc. Am inteles de la Robert ca scorul a fost mincinos si ca trebuia sa castigam la o diferenta mult mai mare.

Paks - Metrom: 4 - 1

Am picat cu brio testul de final. Desi fotbalul maghiar nu mai e nici pe departe ceea ce a fost odata, se parea ca diferenta dintre o echipa sa spunem medie din prima liga a lor e mult peste cea a unei echipe de liga a III-a de la noi. Nimic surprinzator totusi.

Desi Robert s-a sfiit s-o spuna, am inteles ca cei de la Paks au facut ce-au vrut cu noi, iar golul nostru marcat de catre Anghel a venit ca urmare a curtoaziei gazdelor.

Una peste alta, un stagiu de pregatire si cu bune, si cu rele. Oricum, nu rezultatele erau importante, ci pregatirea fizica a jucatorilor.

Cum pana la reinceperea campionatului mai era ceva mai bine de o luna de zile, a trebuit sa aranjam inca nu mai putin de 6 meciuri amicale. Doar primul dintre acestea urma sa-l disputam pe teren strain, cel cu Gloria Arad, orasul de pe Mures fiind chiar in drumul de intoarcere al echipei din Ungaria.

Gloria Arad - Metrom: 1 - 2

Toate golurile au fost marcate de catre gazde. Din pacate pentru ei, doua dintre ele in proprie poarta.

Metrom - Farul: 4 - 0

Victorie impresionanta in fata unei echipe, in deriva e adevarat, dar de liga secunda.

Pe o vreme geroasa de inceput de februarie insotita de cateva averse de ninsoare slaba, au marcat Coman de trei ori si "Cobra" Ilie o data.

Contantenii n-au parut insa sa fie prea afectati de aceasta umilinta.. L-am auzit la finalul jocului, din tribuna, pe tanarul lor antrenor Ion Barbu spunandu-i lui Robert in gluma: "Sunteti obisnuiti cu vremea, de-aia ne-ati batut. Ati fost ca pestii-n apa, noi ca pestii pe uscat."

Metrom - FC Voluntari: 4 - 1

Meci intrerupt in minutul 60 din cauza ninsorii.

Pana atunci, au avut timp sa marcheze pentru noi Muth, Muresan de doua ori si Tatarciuc.

Metrom - Jiul: 1 - 1

Meci mai slab facut de noi, chiar in compania celui mai usor adversar pe hartie, asta pentru ca Jiul activa in liga a IV-a.

Golul nostru a fost marcat de catre tanarul Sabin Ruse.

Metrom - FCM Bacau: 3 - 1

Victorie clara in fata a aproximativ 100 de suporteri veniti sa suporte o lapovita agasanta, dar care anunta apropierea primaverii.

Golurile noastre au fost marcate de Coman, Manea si Stefoi.

Metrom - FCM Targoviste: 0 - 2

Ultimul nostru amical dinaintea restartului campionatului ne-a adus si primul insucces de la revenirea din Ungaria. Totusi, scorul este mult prea dur pentru ce s-a intamplat in teren, echipa noastra ratand numeroase ocazii si controland in general jocul.

Peste o saptamana de la meciul cu Targoviste, urma, in sfarsit, sa ne deplasam la Cisnadie pentru prima noastra partida oficiala din 2011. Presimteam ca nu va fi usor impotriva sibienilor, gandindu-ma la ultimele lor meciuri, cand le-au pus bete-n roate contracandidatelor noastre la promovare, FC Maramures si Seso C. Turzii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Tibane, le dam un 3-0 scurt la carpetarii astia si am terminat-o cu campionatu'.

- Ce-ai, ma ? Si daca batem, mai e de jucat... Si astia nu-s chiar slabi, ai vazut ce-au facut cu Maramures si cu Campia Turzii. Si cum le-ai zis ? "Carpetari" ?

- Pai nu covoare fac astia p-aici ? Si stadionul se cheama "Textila".

- Ba da, dar pe principiul asta... noi ce suntem ? Camionagii ? Sau tractoristi ?

- Oricum, nu se mai fac de niciunele, asa ca nu.

- Chiar e fain orasul. Mie imi plac orasele astea mici sasesti. Si stadionul e frumos... Uite ce frumos se inalta biserica din centru...

- Da, ma, si mie. Nemtii astia s-au ocupat tot timpul. Da' stadionul e nasol, cu tribunele astea ros-albastre.

Venisem impreuna cu Irinel la primul meci din "mini-retur". Jucam cu ocupanta locului 6, FC Cisnadie, echipa pe care o batusem in tur cu scorul de 3-2. Vremea nu era tocmai perfecta pentru fotbal, ploua si erau doar cateva grade peste zero, dar terenul se prezenta, in mod surpinzator, impecabil.

Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan. Niciun nume nou nici in echipa de start, dar nici pe banca, asta pentru ca luasem decizia sa nu mai aducem niciun jucator pana la vara.

Am inceput meciul determinati, iar in minutul 8 Florin Manea a zguduit bara cu un sut de la distanta, specialitatea casei. Gazdele n-au luat in serios semnalul de alarma, iar Florin a marcat in minutul 16 dupa un sut asemanator de la 20 de metri. Chiar si dupa deschiderea scorului am continuat sa atacam, iar eforturile noastre au fost rasplatite prin reusita lui Muresan din minutul 30. Tot Florin a creat faza, gasindu-l pe Muresan in interiorul careului, iar acesta, scapat singur cu portarul Barbu, l-a invins fara probleme. Conduceam, asadar, cu 2-0, scor care s-a inregistrat si la pauza.

In repriza a doua ne-am continuat atacurile, iar Florin Manea si-a continuat recitalul cu inca un gol superb, in minutul 51, cand a sutat din marginea careului la coltul scurt, in vinclu. Nu avea sa se opresca insa aici, si in minutul 53 a reusit hattrick-ul, marcand din 7 metri pe sub portarul gazdelor, dupa o pasa a lui Ruse, intrat la pauza in locul lui Muresan. De-abia dupa cel de-al patrulea gol al nostru, sibienii au parut sa se trezeasca reusind sa ne ameninte poarta in cateva randuri. Totusi, scorul nu a mai suferit modificari pana la final.

Scor final: FC Cisnadie - Metrom: 0 - 4

Victorie clara impotriva unui adversar de care mi-era putin teama la inceputul jocului. Dar cu un Florin Manea intr-o forma atat de buna, nu aveam cum sa nu castigam, cel putin cu echipe de liga a III-a. Vesti bune veneau si dinspre adversari. FC Maramures si FC Zalau reusisera doar remize in aceasta etapa, astfel ca ne distantam in fruntea clasamentului.

Urma pentru noi un meci important in ecuatia luptei pentru promovare. Meciul direct cu FC Maramures, pe teren propriu. Aveam sansa, in caz de victorie, sa ne distantam decisiv si sa rezolvam ecuatia. Aveam emotii mari inaintea jocului, asta desi stiam ca le suntem superiori maramuresenilor. In fotbal, de fapt... in viata, se poate intampla orice.

Aproximativ 350 de spectatori venisera sa urmareasca, pe o vreme placuta de primavara, aceasta partida cu iz de finala. Acest meci parea ocazia ideala pentru prima aparitie a tarabei noastre cu produse "metromiste", pe care am amplasat-o la intrarea pe stadion. Aveam deocamdata esarfe, fulare, brelocuri si stegulete. Urmau si tricourile... in scurt timp. Nici macar eu nu apucasem sa-mi iau vreun obiect, asa ca, profitand de faptul ca nu era deloc coada, am cumparat doua esarfe. Una pentru mine, una pentru Andreea, care venise sa ma sustina, ca la fiecare meci de pe teren propriu de pana atunci.

- Vezi, ma, eu cand ti-am zis ca nu se merita... M-a dojenit Adi, cum m-am asezat pe scaunul meu de la tribuna oficiala.

- Ce nu se merita ?

- Pai n-ai vazut ca nu cumpara nimeni prostiile alea ? Te-ai trezit tu sa faci marketing la liga a III-a.

- Ciudat ca spui tu asta, absolvent de ASE. Ar trebui sa stii cat de important e marketing-ul. Oricand si oriunde. N-o stii p-aia cu sobolanul ?

- Nu.

- Stateau de vorba un sobolan cu un hamster, si primul intreaba: " Vere, cum se face ca, desi suntem atat de asemanatori, eu stau prin canale, mor de foame, mananc din gunoaie, oamenii ma urasc, pun pisicile pe mine, incearca mereu sa ma otraveasca, sa ma prinda in capcane, sa ma omoare... si tu stai bine merci la ei in casa, te mangaie, te lasa sa te joci cu copiii, iti dau sa mananci bunataturi, iti cumpara jucarii ?" Si hamsterul ii raspunde: "Vere, e chestie de marketing."

Am inceput cu aceiasi: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan.

Inca de la fluierul de start, ne-am aratat intentiile, iar in minutul 2, Florin Manea a sutat fabulos de la 35 de metri. Din pacate, mingea a lovit doar bara transversala. Apoi, Muresan a irosit o ocazie clara de gol, trimitand mult pe langa poarta, din preajma careului mic al oaspetilor, dupa ce in prealabil fusese servit perfect de Attila Soo.

Mai tarziu, in minutul 30, am beneficiat de o lovitura libera din preajma careului celor de la FC Maramures. Florin Manea a executat, mingea a fost deviata de zid, pacalindu-l pe portarul Alin Bota si intrand in plasa. Stadionul a izbucnit in urale, iar eu, dupa ce am sarit instinctiv de pe scaun de bucurie, am sarutat-o cu foc pe Andreea, care parea sa inteleaga si ea cat de important era acest joc. Dupa marcarea golului, incurajati de atmosfera euforica din tribune, am continuat sa atacam, iar Coman si Muresan au avut sansa de a ne majora avantajul. In minutul 37, Florin a mai nimerit o data bara, tot dupa un sut de la distanta, de data asta ceva mai aproape de poarta, de pe la 30 de metri.

Dupa pauza, parea sa se repete acelasi scenariu din prima repriza. Din pacate, Coman a tras si el in bara in minutul 50, dupa o faza construita de catre acelasi Manea. Dominam clar meciul, dar barele stateau in calea desprinderii noastre pe tabela. Pana la finalul jocului, am stat cu sufletul la gura, chiar daca oaspetii nu s-au apropiat periculos de poarta lui Ciprian Manea nici macar o data. Mi-era frica de o faza fixa, de un penalty, de o eliminare, de o greseala personala, de orice... Din fericire, nu s-a intamplat nimic de acest gen, asa ca:

Scor final: Metrom - FC Maramures: 1 - 0

O victorie cruciala, cu ajutorul careia ii trimiteam pe maramureseni tocmai pe locul 4, la 9 puncte distanta de noi. Si nu mai erau decat 9 etape pana la finalul campionatului, astfel ca Seso Campia Turzii, care se afla la 5 puncte, parea sa fi ramas unica noastra adversara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

A urmat deplasarea la Bistrita pentru confruntarea cu ocupanta locului 10, Gloria II. Desi, aveam un avans destul de linistitor in clasament si bistritenii nu avusesera rezultate prea bune in actualul sezon, mi-era putin teama de acest joc. Intotdeauna cand joci impotriva echipei secunde a unui club de prima liga, poti sa ai surprize, cum ar fi prezenta unor jucatori importanti de la prima echipa.

Am inceput partida cu: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Marginean - F. Manea - Coman, Ruse. Noutatile fata de ultimele partide erau reprezentate, asadar, de Marginean, care a fost preferat lui Nazare, si de Sabin Ruse, titular datorita accidentarii lui Muresan in timpul unui antrenament din saptamana premergatoare partidei. De cealalta parte, bistritenii aveau, intr-adevar, cateva nume importante in echipa de start: Tudose, Ologu, Predescu, Radu Marginean, Aliuta, Tibi Moldovan.

Meciul a inceput cu gazdele in prim plan, Moldovan si Aliuta ratand fiecare cate o ocazie, dar am reusit apoi sa echilibram jocul si sa inchidem spatiile catre poarta noastra. A rezultat o prima repriza anosta, care s-a incheiat cu acelasi scor cu care a inceput.

Dupa pauza, parea sa nu se fi schimbat nimic. Cele doua echipe se anulau reciproc, iar jocul se desfasura preponderent la mijlocul terenului. A venit insa minutul 69, cand beneficiind de o centrare perfecta, din corner, a lui Manea, Tatarciuc s-a inaltat si a trimis balonul in poarta cu o lovitura puternica de cap, sub bara. Deschideam astfel scorul, chiar daca poate nu meritam. Pana la final, gazdele au fortat egalarea, dar fara succes.

Scor final: Gloria II - Metrom: 0 - 1

3 puncte importante, obtinute italieneste, care ne permiteau sa ne pastram avansul in fruntea clasamentului. Ramaneau 5 puncte fata de Campia Turzii si 9 fata de FC Maramures. "O echipa mare castiga si atunci cand joaca prost" a fost concluzia lui Irinel de la finalul partidei.

Peste o saptamana, primeam vizita ocupantei pozitiei a patra, FC Zalau. Echipa oaspete se afla la 11 puncte, astfel ca nu reprezenta o amenintare.

Vreo 350 de spectatori venisera sa ne sustina, suportand ninsoarea si vremea rece.

Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - F. Manea, Stefoi, Marginean - Nazare - Coman, Muresan. Lipsea deci Paduret, principalul pasator al echipei, din cauza unei banale raceli. Revenise insa principala noastra gura de foc, Silviu Muresan, ceea ce era un lucru pozitiv pentru atacul nostru, Coman nefiind intr-o forma grozava, iar Sabin Ruse... a dat pana acum impresia ca era un pariu pierdut de Irinel.

Am inceput meciul asa cum ma asteptam, "subordanandu-i" pe salajeni si obligandu-i sa stea inghesuiti in propriul careu. Din pacate, Nazare, Muresan si Coman au tratat cu superficialitate ocaziile avute, astfel ca scorul nu s-a modificat pe parcursul intregii primei reprize.

Dupa pauza, oaspetii au incercat sa se apropie de poarta noastra, dar incercarile lor erau timide. Atacurile lor erau purtate in maxim 4 oameni, astfel ca sansele de reusita erau mici. Noi, insa, treceam cu si cu 10 jucatori in jumatatea aversa si tot degeaba. Parca frigul de afara le inghetase si creierul fotbalistilor nostri, care nu gaseau deloc solutii pentru a rapune apararea adversa.

A trebuit sa asteptam pana cu un sfert de ora inainte de fluierul de final sa deschidem scorul. Si cine putea s-o faca, daca nu Muresan ? Pasa lunga a lui Balint din propria jumatate peste defensiva vizitatoare, la care ajunge primul tanarul nostru varf, iar acesta il invinge cu sange rece pe portarul Gabor. Jucatorii s-au descatusat dupa aceasta reusita, astfel ca peste doar 2 minute, Coman a reusit sa ne dubleze avantajul. Centrare Attila Soo, lovitura de cap Muresan, Gabor respinge in fata, iar Coman speculeaza, trimite mingea-n plasa si rezolva meciul.

Scor final: Metrom - FC Zalau: 2 - 0

Victorie obtinuta pe final, dar cat se poate de meritata. Chiar daca n-am fost foarte inspirati in ultima treime, am dominat autoritar jocul de la cap la coada, iar alt rezultat ar fi fost nedrept. Aveam deci 7 victorii consecutive, 15 meciuri consecutive fara infrangere si 8 meciuri consecutive fara gol primit. Un parcurs demn de ocupanta primei pozitii, pozitie pe care eram din ce in ce mai convins ca vom termina campionatul. Campia Turzii a suferit in aceasta etapa o infrangere in fata celor de la Gaz Metan II, astfel ca se indeparta la 8 puncte. Cu 7 etape inainte de final, aceasta diferenta parea de neremontat.

- Ce zici, Irinele, e gata ?

- E gata de cand... de la meciul cu Maramures.

- Ba, stii cum e... "In fotbal..."

- Termina, ma, Tibane. Ce-ai ? Suntem in B.

- Ba, nu stiu... Adica, probabil, ca sportiv suntem sau vom fi, dar ramane problema cu licenta... care la noi, nu stii niciodata.

- Ce problema, ma ? Doar n-ai datorii. N-ai avut timp.

- Nu de datorii e vorba, ci de altele, sunt o gramada de conditii pe care trebuie sa le indeplinim. Dar cea mai mare problema e la juniori. Suntem obligati sa avem 2 grupe U19, 2 grupe U15 si o grupa de U10.

- Pai si ce faci ?

- Eu, nimic. Tu, insa, o sa ai treaba.

- Eu ?! Ce sa fac eu ? Ce treaba am eu cu juniorii ?!

- Cum ce treaba ? Treaba ta va fi sa ii descoperi. De maine, vreau sa te duci prin scoli, prin licee, prin scolile profesionale, sa cauti "tinere sperante".

- Ba, nu stiu ce sa zic. Pare multa munca...

- Ei munca... O sa vezi c-o sa-ti placa.

- Cre' ca...

Probabil ca v-ati dat seama pana acum, Irinel era genul de om din lenevie sceptic. Prima lui reactie cand auzea o idee, o propunere, era sa o respinga, sa o combata, sa-i gaseasca dezavantaje. Nu vroia sa se complice, dar cauta totusi sa aiba argumente. Pe care nici el nu le credea.

Aveam insa nevoie de ajutorul sau, de ochiul sau de scouter, pentru a gasi niste tineri jucatori. Intotdeauna am crezut in capacitatile sale, dar de cand cu recomandarea lui Muresan, jucator care s-a dovedit a fi o adevarata lovitura, incepusem sa nu mai am niciun dubiu. E adevarat, exista si contraexemplul Sabin Ruse, care nu facuse prea multi pureci, dar nu putea avea nici Irinel procentaj 100% chiar din prima.

Nu ma bazam insa doar pe Irinel. Invatasem in timp ca nu e bine sa faci acest lucru, asa ca incheiasem un parteneriat cu Clubul Sportiv Scolar "Brasovia", acolo unde a antrenat Robert.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Detasati in fruntea clasamentului, ne-am deplasat la Ungheni, judetul Mures, pentru a juca impotriva echipei locale, Unirea Ungheni. Gazdele ocupau locul 5 inaintea etapei, si jucau, practic, fara nicio apasare. In tur, reusisem sa-i invingem destul de clar, 2-0, ambele goluri marcate de Muresan.

Echipa noastra de start era formata din: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - F. Manea, Stefoi, Schintee - Nazare - Coman, Muresan.

Conditiile meteo erau din nou defavorabile, ca de multe ori pana acum in retur. Cateva grade peste 0 si o ploaie mocaneasca, sacaitoare.

Meciul a inceput furtunos, iar in minutul 2, Florin Manea a transformat o lovitura de pedeapsa obtinuta de Muresan. Am continuat sa atacam, ca de-obicei, iar in minutul 7, Silviu Muresan a majorat avantajul echipei noastre, dupa o pasa sclipitoare a lui Manea. Pentru ca lucrurile sa fie si mai clare, acelasi Manea a dus scorul la proportii de forfeit in minutul 14, inscriind cu un sut puternic, din marginea careului, in vinclu. 3-0 si meciul era rezolvat, practic, dupa primul sfert de ora. De-abia dupa a treia noastra reusita, am redus turatia motoarelor, fapt care avea, bineinteles, sa ne coste. Tanarul atacant al gazdelor, Aldea, a reusit sa marcheze in minutul 17, dupa o gafa a lui Stefoi. Dupa acest inceput energic, jocul s-a mai calmat, iar pana la pauza tabela s-a mai modificat o singura data, in minutul 33, cand Schintee a inscris primul sau gol in tricoul Metromului. Mijlocasul nostru adus de la Minerul Mehedinti a reusit sa marcheze gratie unui sut puternic pe centrul portii, din preajma "punctului cu var". Aveam, asadar, 4-1 la pauza, iar repriza a doua parea sa fie o simpla formalitate.

Din pacate, n-a fost chiar asa. Nu stiu ce le-a spus Robert la pauza sau ce s-a intamplat, dar jucatorii nostri parca facusera schimb de tricouri cu cei de la Unirea Ungheni. Gazdele au inceput, inca de la lovitura de start, sa ne maseze in propria jumatate, iar noi nu eram in stare sa ripostam. In minutul 61, a venit si golul de 2-4, gol marcat de celalalt atacant al muresenilor, Pilca, profitand de marcajul mult prea lejer al lui Balint. 8 minute mai tarziu, Pop a inscris pentru 3-4, tot dupa o greseala de marcaj a lui Balint, dar parca de data asta si Attila Soo avea o parte din vina. Ar fi putut sa stranga ceva mai bine in centru. Desfasurarea meciului din repriza secunda ma lasa cu gura cascata, dar, pe de-o parte, intelegeam... Cu avansul confortabil din clasament si cu scorul inregistrat la pauza, e greu sa te mai motivezi, sa te mai concentrezi, ca jucator. Român. De liga a III-a.

Totusi, vazand ca cei de la Unirea s-au apropiat la un singur gol, echipa s-a adunat cumva si a reusit sa pastreze rezultatul.

Scor final: Unirea Ungheni - Metrom: 3 - 4

Sigur, tuturor ne place fotbalul spectaculos, cu multe goluri, dar meciul acesta mi-a aratat ca acest lucru nu mai este valabil atunci cand esti implicat direct.

Relaxarea jucatorilor din repriza a doua era sa ne coste victoria.

A urmat meciul de pe teren propriu impotriva ocupantei locului 3, Seso Campia Turzii. Cu 6 etape ramase si 11 puncte diferenta intre noi, oaspetii nu mai puteau fi catalogati drept "rivali la promovare", dar imi doream foarte mult victoria, pentru a razbuna esecul suferit in turul campionatului.

In tribune erau circa 350 de spectatori, publicul nostru fidel. Deja incepusem sa le recunosc fetele, e adevarat, cativa erau chiar vecinii mei, care fusesera alaturi de Metrom si in anii '80 -'90. De altfel, pe vremea aceea, li se permitea chiar sa joace o data sau de doua ori pe saptamana pe terenul mare al stadionului Metrom, acolo unde se jucau si jocurile oficiale. Si din cate stiu, gratis. Erau alte vremuri...

Primul nostru "11" arata asa: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - F. Manea, Stefoi, Schintee - "Cobra" - Coman, Muresan. Singura noutate era "Cobra", care fusese preferat lui Nazare, jucator care pana acum, in retur, a dezamagit.

Incurajati de fani, ne-am napustit in jumatatea adversa inca din startul meciului, iar Muresan a sutat in bara din dreapta, dupa o actiune colectiva de toata frumusetea ce parea a fi lucrata la antrenamente. Apoi, Coman a irosit doua ocazii mari cat el, o data fiind blocat in ultima clipa de catre un aparator, iar a doua oara trimitand balonul peste poarta si-n curtea unui cetatean din cartier.

- Asta iar a stat prin cluburi pana dimineata ! Mi-am exprimat eu dezamagirea in fata lui Irinel.

- Ce cluburi... o fi stat prin spatele blocului cu PET-urile. Da' ai vazut, Tibane ? I-a mai dat lu' mosu' ala o minge.

- p**a mea, si mingile astea nu-s ieftine deloc.

- Cate mingi o fi adunat ala, iti dai seama, in atatia ani... Si stiu ca nu le dadea inapoi pe vremuri, cre' ca nici acuma.

- Da, mare noroc sa aiba casa asa aproape de stadion. Si la modul cum trag astia prin B si prin C...

Meciul a continuat in aceeasi nota, dar din pacate eram lipsiti de sansa si de inpiratie la finalizare. Si, cum se intampla de atatea ori in fotbal, exact inainte pauza, ocaziile noastre s-au razbunat. Centrare anemica de pe partea stanga a mijlocasului Grosu catre nimeni, caci nu era niciun jucator oaspete la primire, Ciprian Manea se duce catre minge, o prinde, dar incomodat de Tatarciuc care se afla in preajma sa, o scapa in Tarlea, iar din acesta mingea se prelinge in poarta. Faza demna de "cascadorii rasului".

- Incredibil, ba ! Tu ai vazut ?

- Ce-a fost acolo...

- Ba, si toata repriza am atacat, am avut ghinion, si acuma asta ! Pur si simplu, nu se poate.

- Uite ca se poate, da' las' ca revenim. Sa vezi...

Dupa pauza, fara sa stea pe ganduri, Florin Manea s-a apucat de sutat. Din toate pozitiile. Era probabil exasperat de ratarile atacantilor sau, pur si simplu, fusese sfatuit de Robert la pauza. Cateva dintre aceste suturi au fost chiar periculoase, dar, din pacate pentru noi, portarul oaspetilor, Curileac, prinsese o zi buna. Pe finalul jocului, Robert a aruncat in teren toti jucatorii ofensivi pe care ii avea pe banca, epuizand toate cele 4 schimbari, dar tot degeaba. Era una dintre acele zile cand mingea nu vrea sa intre in poarta, pur si simplu.

Scor final: Metrom - Seso Campia Turzii: 0 - 1

De data asta, nu mai pot da vina pe relaxare, pe lipsa de concentrare. Baietii au vrut, s-au straduit, dar fotbalul poate fi, uneori, nedrept.

Eram frustrat din cauza faptului ca nu reusisem sa ne luam revansa in fata celor din Campia Turzii, dar, totusi, aceasta infrangere nu atarna prea greu. Cu 5 etape inainte de finalul campionatului, aveam 6 puncte avans fata de FC Maramures si 8 fata de Seso.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Desi ne bucuram de un avans linistitor in clasament, infrangerea suferita in fata celor de la Seso ma punea pe ganduri si incepusem sa realizez ca nu ne mai putem permite astfel de accidente. Nu trebuia sa mai pierdem prea multe puncte, asta si datorita formei aratate in utimul timp de FC Maramures, care dupa infrangerea cu noi avusese numai victorii, toate clare. Ii banuiam, de asemenea, si de niste meciuri "amicale", Adi si Andrasi punandu-ma in tema, daca mai era nevoie, ca pe finalurile de campionat se practica astfel de lucruri cu precadere.

Primul nostru meci dintre cele 5 ramase era cel impotriva echipei CS Zlatna, ocupanta pozitiei a sasea si echipa care a cochetat, in prima parte a campionatului, cu primele locuri. In tur, reusisem sa-i invingem cu 2-1, tot dupa o infrangere cu 0-1 in fata celor din Campia Turzii.

Vremea racoroasa, desi eram la mijlocul lunii aprilie, se parea ca-i tine acasa pe suporterii nostri, la inceputul jocului nefiind in tribune mai multi de 150.

Formatia cu care incepeam era: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan. Revenea, deci, un om cheie pentru noi, Paduret, care-si revenise complet dupa raceala si era gata sa ne incante din nou cu pasele sale precise.

Am inceput partida determinati, asa cum speram, iar in minutul 5 Florin Manea l-a gasit excelent pe Muresan care, talonat de un fundas advers, a reusit totusi sa trimita mingea pe langa portarul oaspetilor. 1-0 si emotiile aproape ca imi disparusera. Nu ne-am multumit insa doar cu atat, din nou asa cum speram, iar in minutul 15 ne-am dublat avantajul. Paduret a trimis o pasa in adancime pentru acelasi Muresan, acesta a fost faultat de catre un fundas advers, dar mingea a sarit din clinci la Manea care l-a invins simplu pe goalkeeper-ul Unchias. Felicitari arbitrului Urzica pentru inspiratia de a lasa "legea avantajului". Dupa aceasta reusita, am calmat jocul, astfel ca pana la pauza nu s-a mai intamplat mare lucru. Intre timp, in tribune mai venisera vreo 100 de persoane, astfel ca media spectatorilor era din nou atinsa.

In repriza secunda, oaspetii au reusit sa-si creeze cateva oportunitati de a marca, nu multe, ci 2-3, dar de fiecare data Ciprian Manea a fost la post. Mai mult, in minutul 70, celalalt Manea, Florin, a transformat un penalty obtinut tot de el si a stabilit scorul final.

Rezultat final: Metrom - CS Zlatna: 3 - 0

Victorie clara, obtinuta fara emotii inca din prima repriza.

In aceasta etapa Seso a reusit doar o remiza pe teren propriu, astfel ca isi lua definitiv adio de la orice gand de promovare. In schimb, FC Maramures a invins din nou clar si se mentineau la 6 puncte in urma noastra.

A urmat meciul din deplasare impotriva "virusilor verzi". Sanatatea Cluj avea un sezon mizerabil si se scalda in subsolul clasamentului, luptandu-se pentru evitarea retrogradarii. Am abordat meciul in aceeasi formula: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan.

S-a dovedit a fi un meci simplu, asta desi gazdele erau in goana disperata dupa puncte. La pauza scorul era deja 3-0 in favoarea noastra, dupa un hattrick impresionant reusit de Tatarciuc, doua goluri marcate ca urmare a unor cornere executate impecabil de catre Manea, iar unul ca urmare a unei centrari din lovitura libera a lui Paduret. In repriza secunda n-am mai fortat, astfel ca scorul s-a mentinut.

Rezultat final: Sanatatea Cluj - Metrom: 0 - 3

FC Maramures reusise sa invinga categoric codasa seriei, Ardealul, in deplasare, cu scorul de 4-0, si ramanea la 6 puncte.

Etapa urmatoare, am dat piept cu Unirea Floresti, formatie modesta, care ocupa pozitia a 12-a si era si ea angrenata in lupta pentru evitarea retrogrdarii. In tur ii umilisem, practic, chiar la ei acasa, cu scorul de 4-1, astfel ca nu-mi faceam prea multe griji in privinta acestei partide. Primisem insa o veste proasta inaintea de acest meci - plecarea lui Tatarciuc. Fundasul nostru central brasovean a refuzat prelungirea contractului si ne-a anuntat ca ne va parasi la finalul sezonului. N-a dorit sa ne spuna cu cine a semnat, dar ne-a asigurat ca era o echipa de nivel superior pe care pur si simplu n-o putea refuza. Imi parea rau de aceasta pierdere, dar ma consolam cu gandul ca avea deja 31 de ani.

300 de spectatori se aflau in tribunele stadionului "Metrom", si asteptau cu siguranta o victorie clara a noastra.

Am inceput partida cu: Talpos - Tarlea, Muth, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Ruse. Desi, in principiu, nu eram de acord cu astfel de practici, recunosc ca am avut o discutie cu Robert in care i-am sugerat trecerea pe banca a lui Tatarciuc si folosirea tanarului Muth. Si-asa promitatorul fundas central imprumutat de la Medias nu apucase sa joace atat de mult pe cat si-ar fi dorit, iar eu eram curios sa vad daca merita sa incercam prelungirea imprumutului sau si pentru sezonul viitor. O alta noutate era debutul portarului de 20 de ani, Talpos, cel pe care-l adusesem tocmai de la FC Maramures la inceputul sezonului.

La fel ca-n aproape toate meciurile disputate pe teren propriu, am inceput jocul bine si, dupa cateva ocazii irosite, am reusit sa deschidem scorul in minutul 13 prin Coman, servit ideal de Ruse. Dupa marcarea golului, am continuat sa controlam meciul, dar Ruse si Paduret au irosit doua oportunitati clare de a ne desprinde pe tabela. Ca un facut, in minutul 37, atacantul oaspetilor Turcu, a reusit sa finalizeze cu gol un contraatac, beneficiind si de lipsa de reactie a lui Talpos care a respins sutul sau destul de moale, dar nu indeajuns de bine pentru a impiedica mingea sa intre-n plasa. Introducerea sa ca titular parea neinspirata acum. Cu siguranta, Ciprian Manea s-ar fi descurcat mai bine. La dracu', si eu m-as fi descurcat mai bine.

La pauza, scorul inregistrat a fost cel de 1-1.

Dupa reluarea jocului, ne-am instalat din nou in jumatatea adversarilor si ne-am continuat atacurile. Din pacate, se parea ca este din nou una dintre acele zile... Robert i-a introdus pe parcursul reprizei in teren pe Muresan si pe "Cobra" pentru a dinamiza atacul, dar acest nu lucru nu parea ca da roade. Cel putin, nu imediat, pentru ca in ultimul minut de joc, cei doi au conlucrat perfect, iar Muresan a finalizat in stilul sau caracteristic, cu sange rece. 2-1 si rasuflam cu totii usurati. In frenezia finalului, tanarul nostru atacant a reusit sa mai puncteze o data, din pasa lui Coman, si totodata dintr-o pozitie suspecta de offiside. Nu mai conta insa. Nici macar pentru oaspeti.

Rezultat final: Metrom - Unirea Floresti: 3 - 1

Partida mult, mult mai grea decat ma asteptam, in care am reusit sa smulgem victoria doar in ultimele minute.

Cum FC Maramures inregistrase o noua victorie la scor in aceasta etapa, nu ne puteam inca bucura. Ne mai trebuia un singur punct in ultimele doua etape pentru a promova. O simpla formalitate.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Ovidiu: Ai zis bine "foarte aproape". Multi ar fi zis ca suntem deja promovati.

@Srdjan: Mai repede decat si-ar dori...

Penultima etapa ne punea fata-n fata cu saraciile de la Ardealul Cluj. Aceasta echipa era "lanterna rosie" a seriei, cu doar 2 victorii si 5 rezultate de egalitate obtinute in 28 etape. Fusese practic ciuca batailor tot sezonul. Si cum noi aveam nevoie de un singur punct din acest meci, pentru a fi si matematic promovati, ne-am dus la Cluj pregatiti de sarbatoare, cu sticle de sampanie.

Formatia noastra de start era alcatuita din: Talpos - Tarlea, Muth, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan. De cealalta parte, gazdele aveau in echipa numai pustani de 16-17 ani, singurele exceptii fiind atacantii Giani Capusa si Berceanu, care sareau bine de 35.

Meciul a inceput linistit, de parca ar fi stiut toti ce urma sa se intample. Jucatorii nostri tineau de minge, dar fara sa forteze in atac. Constienti de superioritatea de care se bucurau in fata adversarilor, lasau parca lucrurile sa mearga de la sine. In minutul 10, Coman a semnat prima noastra ocazie, care i-a mai dezmortit putin pe cei 50 de oameni din tribuna. Sutul sau a trecut insa putin peste poarta, astfel ca deschiderea scorului se amana. Florin Manea si Paduret au irosit mai apoi doua oportunitati de a marca, suturile amandurora, de la distanta, trecand pe langa poarta.

In minutul 35, s-a reusit in sfarsit deschiderea scorului. Dar de catre clujeni. Centrare din corner, Berceanu ii depaseste in saritura pe Paduret si Stefoi, si trimite mingea-n plasa. Tanarul Talpos n-a apucat sa schiteze niciun gest. Desi condusi, nu ne faceam griji prea multe, cred ca era prima data cand eram convins cu adevarat ca intoarcem rezultatul. Totusi, pana la pauza n-am izbutit sa o facem, astfel ca tabela arata dupa primele 45 de minute 1-0.

Repriza secunda a inceput, asa cum ma asteptam, cu toata echipa noastra in jumatatea adversa. Neputinciosi si speriati, copiii celor de la Ardealul n-aveau reactie la atacurile noastre. Practic, fiecare faza pe care o construiam se incheia cu sut la poarta, dar din nefericire, niciunul nu se oprea in plasa gazdelor.

In minutul 52, gluma s-a ingrosat, juniorul Razvan Pustai reusind sa majoreze avantajul ultimei clasate, dupa o gafa a lui Talpos. Portarul nostru a iesit hazardat la o centrare trimis de Capusa in careu, l-a impins pe Muth care se pregatea sa respinga, iar mingea a ajuns la Pustai care n-avea cum sa rateze. Eram realmente uluit de ceea ce se intampla pe teren, si-l injuram in gand pe Robert pentru decizia sa de a-l titulariza din nou pe Talpos. Totusi, mai erau aproape 40 de minute din meci si inca aveam incredere ca vom reusi sa intoarcem scorul, sau macar sa egalam. Atacurile noastre s-au inmultit dupa primirea celui de-al doilea gol, dar se putea observa graba jucatorilor, graba care aproape intotdeauna strica treaba. Chiar si asa, in minutul 73, a venit golul de 2-1, reusita apartinandu-i lui Muth, aflat la primul gol pentru noi. Tanarul nostru fundas central a reusit sa inscrie ca urmare a unui corner batut de Florin Manea, asa cum reusea si Tatarciuc. Era clar o schema, indelung exersata la antrenamente. Acest gol venea perfect, ne dadea moral, iar timp pentru marcarea altor goluri mai era berechet.

Nu stiu de ce insa, contrar asteptarilor mele, acest gol ne-a turnat mai degraba plumb in picioare. Nu ne mai iesea nimic pe faza ofensiva, iar gazdele au profitat de spatiile din apararea noastra si au marcat golul 3 al lor, in ultimele minute. Centrare de pe partea dreapta in 4-5 metri, Talpos ezita sa iasa, iar Pustai plonjeaza si realizeaza dubla.

Scor final: Ardealul Cluj - Metrom: 3 - 1

Multe nu ar fi de spus... infrangere total neasteptata si dureroasa.

Am parasit cu totii tribunele stadionului "Someseni" cu capul plecat, rusinati si probabil gandindu-ne ca "si noi am venit ca prostii cu sampania...".

Dupa ce-am fumat 2-3 tigari cu Irinel, in tacere, uitandu-ne doar in podea, m-am hotarat sa ma duc in vestiar sa imi descarc nervii. Ajuns insa in fata vestiarului, observ ca usa era inchisa, iar dinauntru se auzeau tipete. Erau ale lui Robert, pe care nu-l credeam in stare sa vorbeasca in felul asta. Parea genul de antrenor "prieten cu jucatorii", calm, analitic, care nu se arunca sa-si desfiinteze propria echipa la cald.

Sper ca va e rusine ! Si-au batut p**a de voi niste copii, ar trebui sa va fie. De ce ma faceti, ba, sa urlu la voi ? Credeti ca mie-mi place ? A ?! V-ati vazut deja promovati si ce v-ati zis ? Ca va puteti bate joc ? Sau ca ajunge sa intrati pe teren si sa dormiti ? V-ati zis prost, ati vazut ce-a iesit. Pacat, ca la varsta unora dintre voi, ar fi trebuit sa stiti ca fotbalul nu te iarta cand vrei sa-l pacalesti.

Auzind acestea, am decis sa nu mai intru. N-as fi avut nimic de adaugat, poate numai cateva reprosuri adresate chiar lui Robert, cum ar fi folosirea lui Talpos.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ajuns la Brasov dupa dezastrul de la Cluj, m-am aruncat direct in pat si am dat drumul la televizor. L-am lasat sa mearga in gol, nu puteam fi atent, nu puteam asculta sau vedea nimic... nu ma interesa. De-abia dupa un timp am observat lipsa Andreei, dar nici asta nu conta. Tot ce-mi venea in minte era : "Cum am putut fi atat de prosti ?"

"Super, acum avem meci decisiv in ultima etapa. Acasa ce-i drept, cu Unirea Dej, dar daca ne-au batut copiii aia... Sa fim atat de prosti incat sa dam cu piciorul unui sezon aproape perfect pana acum ? Am jucat atat de bine tot anul, si ne-am trezit acuma sa pierdem tot ? Ce chef o sa mai avem la anul sa o luam de la capat cand am fost atat de aproape acum ? Nu, nu se poate... Si blatistii aia de FC Maramures bat tot in ultimul timp in p**a mea, mai au si avantajul meciurilor directe. Da' oare n-am fost eu de vina ca am fost de acord cu sampania, cu rezervarile facute la restaurant ? Cum am putut fi atat de prost, cand stiu mentalitatea jucatorilor romani... "

Gandurile imi sunt brusc intrerupte de intrarea Andreei pe usa.

- Pe unde umbli ?

- Ce-i cu tonul asta, pui ? Ai pierdut la fotbal ? M-a intrebat ea zambind, cu un soi de superioritate, plasandu-se parca deasupra motivului supararii mele.

- Ce te hlizesti asa ? Am pierdut, da.

- Pai si ? Nu ziceai ca sunteti promovati ?

- Ziceam... pentru ca eram sigur ca nu luam bataie azi, nici prin gand nu mi-a trecut.

- Lasa, pui, ca bateti meciul urmator...

- Cum sa nu... Ce stii tu ?

- Auzi, eu vreau sa te mai scot din starea asta si tu...

- Da, stiu... Hai vino-ncoa, scuza-ma... dar am niste nervi...

Si... mi-am descarcat nervii in Andreea.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Dupa doua zile, timp in care mi-a mai trecut supararea si mi-am dat seama ca dracul nu e chiar atat de negru, m-am urcat dimineata in masina si m-am indreptat spre stadion, pentru a asista la antrenamentul echipei. Vroiam sa discut putin cu Robert, sa ma asigur ca echipa are tot ce-i treb'e pentru a castiga in ultima etapa si sa le reamintesc, daca cumva au uitat, pe ce prima joaca.

Ajuns la poarta stadionului, apuc sa asist la o scena nu tocmai placuta.

- Gura ma-tii de javra ! Mars ! Era paznicul terenului, care tocmai arunca cu o piatra dupa un caine.

- Heei ! Ce faci, nea' ?!

- Sa traiti, dom' patron. Potaia asta tot vine p-aicia, nu stiu ce cauta... Odata, era sa intre pe teren la un meci.

- Pai si ? Te-apuci sa arunci cu pietre ? Atat te duce capul ?

- Ce sa-i fac ? Sa-l rog ? E doar un caine, da-l in Doamne iarta-ma.

- Da. Chiar asa, ai dreptate. Ia prezinta-te mata maine la birou sa-ti iei daca mai ai de luat bani, si sa nu te mai vad p-aici.

- Poftim ?! Cred ca n-am inteles bine...

- Ce n-ai inteles ?

- Ma dati afara ?

- A, nu, poti sa mai vii daca vrei... n-o sa aruncam cu pietre-n tine, stai linistit. Doar ca n-o sa mai lucrezi pentru noi. Acuma-i clar ? Am inaintat in interiorul stadionului, pentru a ajunge la teren, dar nu reuseam sa scap de paznic care tinea neaparat sa ma puna in tema cu toata situatia familiei sale. Se facea ca nu-mi intelege decizia si repeta obsesiv: "Pentru un caine?". Cum nu-l aveam pe Marian cu mine iar paznicul era insistent peste masura, n-am avut ce sa fac decat sa ma sui in masina si sa plec, pentru a scapa de el.

M-am intors acasa si-am inceput sa ma gandesc daca nu cumva am exagerat cu decizia primei mele concedieri. Imi parea rau pentru omul respectiv, care probabil nu-si va gasi de lucru prea curand, nefiind tocmai in floarea varstei si, banuiesc, nici prea calificat, din moment ce lucra ca paznic la stadion.

"Daca n-as fi vazut... dar asa, nu puteam sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic si sa trec mai departe nepasator."

Nu pot suporta astfel de gesturi, pur si simplu nu pot. Accept ca unora nu le plac animalele, desi sa fiu sincer si cu asta ma impac greu, dar una e sa nu-ti placa, alta e sa-ti bati joc de ele, sa le ranesti si sa le desconsideri. Nu stiu de ce, probabil asa am fost crescut si invatat de catre tata, dar niciodata n-am privit animalele de sus. Le-am privit ca pe niste suflete cu care impartim Lumea. Faptul ca suntem inzestrati cu inteligenta superioara ( desi cand ii vezi pe cate unii...) nu mi se pare indeajuns. Din cate specii de fiinte sunt pe Pamant, una trebuia sa fie cea mai inteligenta si s-a nimerit ca Homo sapiens sa fie aceea. In rest, nu ne separa prea multe. Bine, aici ma refer la animale, grosso modo...

Cu atat mai mult cu cat era vorba de un caine, nu puteam sa trec cu vederea incidentul. Intamplarea face ca acel caine alungat cu pietre de catre paznic sa se asemene foarte mult cu Nero, prietenul meu patruped din copilarie. Parca l-am vazut pe el pentru o clipa. La fel ca acel maidanez, Nero era probabil o corcitura de labrador negru, pentru ca semana foarte mult cu cainii din rasa respectiva. Nu putea fi totusi 100% labrador, pentru ca il adusese mama din curtea fabricii de unde lucra. Acest lucru se intampla la scurt timp dupa moartea tatalui meu, perioada grea pentru mine, in care nu puteam sta de unul singur in casa. Am locuit un timp la un verisor, apoi la Adi, care ma lua cu el si la serviciu, pe vremea aia lucrand ca prezentator de stiri la Radio Brasov. Era interesant, imi placea, uitam pentru moment de ceea ce se intamplase, dar apoi, cand ajungeam acasa...

Dupa un timp insa, nemaiputand sa stau toata ziua pe capul altor oameni, iar mama trebuind sa lucreze si sa ma lase singur acasa, s-a gandit ca un mic suflet langa mine m-ar putea ajuta. Si asa a si fost. Era doar un ghemotoc negru cand a venit in casa noastra, dar stiindu-l langa mine, nu mai imi era urat in casa, in camera, pe canapeaua in care tatal meu si-a gasit sfarsitul... De mic imi doream un caine, dar tata nu a fost de acord sa ne luam, pe motiv ca se chinuie in apartament.

Cu timpul insa, Nero a crescut, si mama, vazand ca mi-am revenit dupa soc, s-a hotarat intr-o zi sa-l dea la tara, profitand de faptul ca un unchi de-acolo venise din intamplare in Brasov, cu treaba. Degeaba am plans si m-am rugat de ea, degeaba i-am promis ca ma voi ocupa doar eu de el... Nero a plecat la Poiana Sarata. Si-acum cand imi amintesc, ma incearca sentimente de furie impotriva mamei, iar de unchiul acela... nu mai zic. Nu l-am mai suportat de-atunci, desi practic el n-avea nicio vina.

L-am mai vazut insa pe Nero, dupa aproape un an, cand m-am dus in vacanta de vara la Poiana. Cum am intrat pe usa casei, privririle ni s-au intersectat. Statea intins pe patul bunicii. Ne-am uitat unul la altul cateva secunde... eram uimit de cat crescuse, mi se parea mai mare ca mine, care eram un copil de 10 ani pe vremea aceea. Mi-a fost chiar putin teama vazandu-i dimensiunile, dar parca simtind acest lucru, Nero a inceput sa-si miste coada bucuros, a sarit din pat si a venit spre mine. Si-a pus labele pe pieptul meu si a inceput sa ma linga pe fata secunde bune. Apoi, a inceput sa se gudure la picioarele mele si sa se invarta in jurul meu. Am intrebat-o atunci pe bunica:

- Asa face cu toata lumea ?

- Ei as, n-a facut niciodata asa cu nimeni.

Ma recunoscuse. Tot drumul de la Brasov m-am intrebat daca ma va recunoaste sau nu. Am sacait-o si pe mama cu aceasta intrebare, iar ea mi-a raspuns intr-un final, agasata probabil: "A trecut un an. Normal ca nu te mai tine minte. E doar un caine."

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

In dimineata urmatoare, suna telefonul.

- Ba, ce-ai facut ? Se auzi vocea plina de repros a lui Adi.

- Ce-am facut ?

- Pai sunt cu nea' Victor aici. E disperat.

- Stai. In primul rand, cat p**a mea e ceasu' ? 8 ? Si cine p**a mea e nea' Victor ?

- E 10, dormeai ?

- Da !

- Nea' Victor e portarul de la stadion. Zice ca l-ai dat afara din senin.

- Din senin ?! Nu ti-a zis ce-a facut ?

- Mi-a zis ceva... ca alunga un caine care vroia sa intre pe stadion, si tu l-ai dat afara.

- Alunga pe dracu'. Arunca cu pietre-n el ca un taran ce e. Da-i banii si desfa-i cartea de munca. Punct.

- Cum, ma ? Esti nebun ? Ce motiv e asta?

- Unul foarte bun.

- N-am cum, nu... Nea' Victor e prieten cu tata, e prieten de familie...

- Poa' sa fie si prieten cu Angela Merkel, n-are ce sa mai caute la noi. Clar ?

- Ba, la toti ne plac cainii, da' mai gandeste-te. Omu' e disperat, n-are unde sa se duca.

- p**a mea... Si mie imi pare rau de el, dar... nu stiu... stai sa ma gandesc... A, stii ce sa-i zici daca vrea sa ramana ?

- Zi.

- Sa gaseasca cainele ala si sa-i cumpere o cusca, sau sa-i faca una, si sa-l ingrijeasca. Sa-si repare greseala.

- Esti cu capu'.

- Da, ai dreptate, n-ar merge nici asa... Cine stie ce-ar face, s-ar razbuna pe bietul catel... L-ar uri. Nu, imi pare rau, n-am ce sa fac.

- Bine, nu ma refeream la asta, dar in fine... Cum n-ai ce sa faci ?! Sa revii asupra deciziei.

- Nu, n-am cum. Si spune-i ca daca mai comenteaza mult si se mai plange atata pe la toata lumea, ii desfacem contractul cu "i". Da ?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Peste cateva zile, venise, in sfarsit, ziua cea mare. Confruntarea decisiva cu Unirea Dej. N-am putut dormi toata noaptea, emotiile si nerabdarea aflarii deznodamantului acestui sezon erau la cote mult prea ridicate. M-am dus la stadion impreuna cu Andreea cu 3 ore inainte de inceperea partidei. Neinspirata decizie, pe langa inutilitatea in sine, mai era vorba si de ploaia care incepuse sa cada la scurt timp dupa ce am plecat de acasa. Era 13 mai, dar vara parea inca departe, temperatura aerului nedepasind 12-13 grade.

Am ajuns la poarta stadionului, acolo unde era postat noul nostru paznic Chelu', am trecut repede de el, asta pentru ca acesta avea obiceiul sa te tina de povesti, si m-am asezat pe scaunul meu de la tribuna "VIP". La anul chiar aveam de gand sa fac ceva pentru a face aceasta tribuna sa-si merite intr-adevar numele. Niste fotolii, un acoperis nou...

- Si-acuma ce facem, pui ? M-a intrebat dezamagita Andreea.

- Asteptam, ce sa facem...

- 3 ore ?!

- Nu stiu... dar trebuia sa vin, innebuneam in casa. In plus, vreau sa fiu cand vine echipa sa le mai spun cate ceva.

- Offf...

- Lasa, ca imediat trece timpul. Uita-te si tu la peisaj... ce frumos e. Uita-te la munti, ce bine se vad, inca mai au zapada pe ei... Vezi ?

- Aha, super, ce sa zic... Uita-te la blocurile alea din fata care stau sa se darame. Intr-adevar blocurile din "Colonia Metrom" nu erau deloc placute ochiului. Fusesera construite, probabil, de austrieci, cand au deschis fabrica, la inceputul secolului, si erau destinate primilor muncitori de-atunci. Aveau cate doua, chiar trei etaje, probabil baia si bucataria la comun. Tind sa cred ca de la constructia lor, nu au mai suferit modificari, poate doar zugraveli, desi nici asta nu era evident. Aratau ca dupa razboi, iar rufele saracacioase, puse la uscat la fiecare balcon de catre familiile defavorizate ce traiau acum in ele, sporeau imaginea de ghetou. (intelesul recent al cuvantului)

- Lasa alea... Uita-te la Tampa, la Piatra Mare, la Postavaru.

Dupa un timp, l-am vazut pe Robert intrand pe gazon alaturi de secunzii lui.

- Pep ! Am strigat dupa el. Nu s-a uitat insa, probabil nu se simtea demn inca de acest apelativ. Pep ! Am insistat. A doua oara, s-a uitat inspre tribuna, mai mult din curiozitate, cred.

- O ! Salut ! Asa devreme ?

- Pai cum ? E meciul anului, nici n-am putut dormi ! Hai ca vin jos sa vorbim. Am coborat in graba din tribuna, lasand-o pe Andreea singura, dar doar dupa ce-am intrebat-o daca vrea si ea sa coboare.

- Eee ? Cum e, Robi ? Ai emotii ?

- As minti sa spun ca n-am, dar sunt increzator. Trebuie sa batem.

- Stii...ne-ar ajunge si egalul, dar ma bucur ca vrei victoria.

- Cea mai mare greseala am face-o dac-am juca la egal.

- Nici c-as putea sa fiu mai de acord. Jucatorii cum sunt ? Montati, sper.

- Absolut. Chiar i-am simtit foarte afectati dupa infrangerea de la Cluj, de-abia asteapta meciul de azi.

- Pacat de ploaia asta...

- Poate se opreste. Oricum, ca e ploaie, ca e furtuna, ca e viscol, trebuie sa castigam.

- Auzi, da' sper ca nu-l mai vad pe Talpos in primul "11" azi, nu ?

- Ce ? Imi faci echipa ? (râde)

- Daa... Nu, dar serios, chiar nu cred c-ar fi bine sa-l bagi, ai vazut ce-a facut, e prea necopt inca. Si-asa am avut niste probleme cu portarii in ultimul timp...

- Stai calm, ca nici n-aveam de gand sa-l bag. Ce probleme am avut cu portarii ?

- A nu, ma refeream la mine c-am avut probleme, nu... In fine, n-are importanta.

- Nu, dar ca sa stii, Manea va apara astazi. Clar.

- Bun. Pai atunci... te las sa pui la cale tactica cu asistentii tai, da ?

- Ce sa mai punem... toata saptamana ce crezi c-am facut ? Da' du-te daca ai treaba...

- Ma duc, ca uite, se uita cam urat fata la mine. Bafta ! A, si nu uita sa le amintesti jucatorilor de prima de 100.000, da ? Aia cred ca i-ar face sa manance pamantul.

- Crezi ca ei nu stiu ?

- E, le mai amintesti.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intr-adevar blocurile din "Colonia Metrom" nu erau deloc placute ochiului. Fusesera construite, probabil, de austrieci, cand au deschis fabrica, la inceputul secolului trecut, si erau destinate primilor muncitori de-atunci.

Nu mai pot da edit, asa ca...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stadionul nostru de 900 de locuri era aproape plin inaintea inceperii jocului. Se simtea insa in aer tensiunea, importanta care inconjurau aceasta partida. Atmosfera de la meciurile de acasa era, de-obicei, vesela, calda, dar acum era mai degraba apasatoare. Spectatorii taceau si asteptau in liniste fluierul de inceput al arbitrului Cristi Balaj. Apropo, de salutat decizia CCA-ului de a delega unul dintre cei mai buni arbitri romani la acest meci decisiv.

Ploaia continua sa cada, dar gazonul nostru rezista perfect. Stadionul "Metrom" a avut intotdeuna un gazon impecabil, tineam minte acest lucru inca de cand eram copil si lumea vorbea prin tribune si il lauda: "E adus din Franta dom'le ! E cel mai bun din tara."

- Linisteste-te, Tibane, ca batem. Sau, in cel mai rau caz, facem un egal, da-o-n p**a mea. Incerca Irinel sa ma calmeze, dar continuam sa tremur si sa-mi bâtâi involuntar piciorul.

- Taci, ca citeste crainicul echipele.

Cipriaaan... Manea. Tot stadionul se trezeste parca: Hei ! Razvaaan... Tarlea. - Hei ! Sergiuuu... Muth. - Hei ! Laszlooo... Balint. - Hei ! Attilaaa... Soo ! Incepea sa paleasca "hei"-ul tribunelor cu fiecare nume rostit. Romeeo... Paduret. Mariusss... Stefoi. Mihaai... Schintee. Floriiin... Manea. Ioaan... Coman. Silviuu... Muresan. La Muresan, intensitatea "hei"-ului revenise ca la inceput.

La citirea echipei oaspete, toti jucatorii au fost huiduiti. Era prima data cand se intampla asta.

Asteptand sa inceapa meciul, scanam cu privirea oamenii din tribune si, la un moment dat, ceva imi atrage atentia.

- Uita-te, Irinel, acolo. In stanga, jos. Copilul ala.

- Unde ? A, da. Ce-i cu el ?

- Nu vezi ? Tine fularul cu Metrom in maini. Si-l tine si corect...

- Da... si ?

- Nu stiu, simt ca-mi creste inima. Pentru asta, ba... pentru asta am investit in fotbal ! Nici nu mai conteaza, putem sa luam bataie, imi bag p**a, imaginea asta e tot ce conteaza. Intr-adevar, imaginea acelui copil de 5-6 ani care astepta sa inceapa meciul cu fularul tinut intre maini mi se parea superba si ma facea sa ma treaca toti fiorii.

- Termina, ma, vrei sa plece copilul ala suparat acasa ?

Intr-un final, se aude si fluierul de start a lui Balaj. Unirea Dej avusese lovitura de incepere, dar au scapat repede de minge trimitand-o la bataie in fata.

- Se aude ca au prima serioasa daca ne incurca. O sa-si dea viata pe teren astia. Imi spune Adi.

- Rozaliii aia nu se lasa nicicum, baga-i-as in mortii mamii lor. Nici n-am apucat bine sa termin si echipa noastra a si ratat prima ocazie de gol. Calcai frumos al lui Coman pentru Schintee, venit din linia a doua, iar acesta trage frumos in dreapta portarului Salajan, care apuca insa sa respinga in extremis. Un murmur de dezamagire se auzi dinspre cele doua tribune, urmat apoi de niste aplauze de incurajare.

In minutul 12, oaspetii au si ei o prima sansa, dar sutul puternic al lui Astilean trece peste poarta. Apoi, in minutul 20, beneficieam de o lovitura libera, din partea dreapta a terenului. Toti jucatorii, cu exceptia fundasilor laterali urcasera in careu. Florin Manea astepta la marginea acestuia o eventuala respingere. Centreaza Paduret, respinge fundasul de culoare al oaspetilor, Faye, dar mingea ajunge la Manea. I-a venit insa pe piciorul stang, astfel ca a ales sa nu traga din prima si sa o opreasca. Ii paseaza apoi lui Schintee, care intoarce la Stefoi si...

- GOOOOOOL !!! Bine, baaaaaa ! Cum a dat-o prostu' ! Zbieram ca un dement, fara insa a deranja pe cineva. Toata lumea urla si se imbratisa.

- Ba, frumos... Golazo, s-ar exprima spaniolii ! Isi exprima Irinel admiratia pentru reusita noastra de 1-0. Intr-adevar fusese un sut extraordinar, din prima, de la 25 de metri, direct in vinclu.

Dupa gol, am incercat sa linistim jocul, sa tinem de minge si sa asteptam deschiderea de culoare in apararea dejenilor. Dar acestia se aparau organizat, se pozitionau bine, astfel ca pana la pauza n-am reusit sa ne mai cream decat o singura ocazie, prin Florin Manea, care a sutat de la distanta in plasa laterala. Noua ne convenea insa mersul jocului, n-aveam de ce sa fortam. Nu intelegeam, in schimb, de ce oaspetii nu incearca mai mult, sau poate pur si simplu nu puteau...

- Ai vazut, Tibane ? Ti-am zis ca n-o sa avem probleme. Te macinai atat...

- Da, Irinel, da' stii cum e... "it ain't over till the fat lady sings".

- N-ai vazut, ma, ca astia de la Dej nu joaca nimic ?

- Si ? Tre' sa joace ? Se poate intampla orice...

- Ei au venit sa se apere, asa au pregatit meciul, e clar. Sperau sa dea lovitura, eventual, pe contraatac. Acuma c-au primit gol, p**a, s-a dus tot planul lor de rapa.

Repriza secunda a inceput cu oaspetii la conducerea jocului, iesisera clar cu un alt suflu de la vestiare. La prima lor actiune mai periculoasa, inevitabilul s-a produs. Faza frumoasa construita cu migala, centrare Murar de pe partea dreapta, iar Flavius Breaz ii ia fata lui Balint si trimite in poarta din 7-8 metri. Tribunele erau amutite.

- Hai, hai, ca nu-i nimic ! Concentrati-va ! Se auzeau incurajarile lui Robert de pe margine.

- Zi-le, ba, sa intre mai tare la ei, ca Balaj e baiat bun si nu da fault asa usor ! A racnit un domn mai in varsta, din fata mea. Ii dadeam dreptate, jucatorii nostri fusesera prea permisivi, prea delasatori, nu intrase unul mai hotarat sa le fure mingea dejenilor.

Peste doar 2 minute, Zelencz a avut chiar sansa sa intoarca rezultatul in favoarea Unirii Dej, dar mingea trimisa de el cu capul a sters bara din stanga. Eram inmarmuriti, ne uitam unul la altul neintelegand ceea ce se petrece. Niciunul nu mai indraznea sa incerce vreun "lasa, ca ne revenim" sau "lasa, ca-i batem". Peste alte 2-3 minute, oaspetii mai rateaza o ocazie, de data aceasta prin Breaz, care a sutat din interiorul careului, dar in bratele sigure ale lui Ciprian Manea.

Vazand jocul dejenilor, jucatorii nostri au incercat sa apeleze la toate mijloacele, pentru a le taia ritmul. Incepusera sa se intinda pe gazon, sa simuleze accidentari, sa traga de timp. Simteau ca sunt aproape de un esec, si incercau sa-l evite cu orice pret. Desi nu-mi placea deloc ceea ce vedeam, uitandu-ma la ceas observam ca functiona aceasta tactica. Se facuse minutul 78 si echipa oaspete nu mai reusea sa se apropie de poarta noastra.

In minutul 83, a iesit la rampa Coman, care a readus bucuria printre spectatorii prezenti la meci. Atacantul nostru a finalizat o actiune construita de Muresan, Paduret si Schintee, sutand sub bara, fara sperante pentru portarul Salajan. 2-1.

- E gata ! Suntem in B, nu se mai poate intampla nimic. Uite, a iesit si soarele...

- Stai asa... I-am replicat lui Irinel. Eram, evident, bucuros, dar nu vroiam sa ma entuziasmez prea devreme.

Dar, 3 minute mai tarziu, cel mai bun jucator al nostru din acest sezon, Muresan, a inchis definitiv conturile. Lansat de catre Nazare, proaspat intrat pe teren, promitatorul nostru varf a finalizat cu sange rece si a declansat "fiesta".

- Suntem finalisti ! Am castigat cupa ! A glumit Irinel la finalul meciului.

Scor final: Metrom - Unirea Dej: 3 - 1

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy