Guantanamera...

[il muce]

Eu cred ca se insoara cu Andreea, asta ii ia toti banii (vezi http://www.finantist...ne-falit-71279/ ), cumpara ea o echipa (fie si Metrom) si il angajeaza pe Tibi ca manager ))

ca sa-l hartuiasca sexual.

bai cornele, ce filme ai in cap!

[Cornel]

Cine vorbea Tu care ai venit sa pui bomboana pe coliva ce o preparasem

[Tibi]

A doua zi dimineata, deschid ochii si o vad pe Andreea care tocmai se imbraca. Corpul ei era impecabil, chiar si acum, la lumina zilei.

- Ce faci ? o intreb eu somnoros si derutat.

- Ma imbrac si plec. Imi raspunde scurt.

- De ce ? Mai stai... Ia vino incoa'. O trag de mana inspre mine si o sarut.

- Hai ma. Lasa-ma.Trebuie sa ma duc la facultate.

- Chiar trebuie ? Nu poti lipsi ?

- Nu. Am un seminar si profu' tine cont de prezente.

- Off, dar nici nu prea am apucat sa vorbim. (zambim amandoi)

- Hai ca vedem. Vorbim mai tarziu.

- Pai nici macar nu mi-ai dat numarul tau.

- Ba ti l-am dat. Vezi ca-l ai in telefon.

- Cand ?

- Dupa ce ai adormit, ti l-am bagat in agenda.

- Aha, sa inteleg ca ai verificat si mesaje, tot ? Iau telefonul si ma uit daca intr-adevar imi daduse numarul. Andreea Pui ?!

- (râde) Pai da, ca am vazut ca ai mai multe Andreea, hotule. Hai ca am plecat !

- Stai. Cu ce ajungi la facultate ? Sa-ti chem un taxi.

Si uite asa, cu Andreea plecand, ramasesem iar singur cu gandurile mele. Stateam in pat si zambeam ca un prost. "Incredibil ce noroc pe mine !" ma gandeam. Parca ma luase Dumnezeu de mana si nu-mi mai dadea drumul. In doar cateva zile, viata mea se schimbase complet. Sunt intrerupt, insa, de telefon.

- Ce faci, bai Tibane ? Ia zi, ai facut ceva azi-noapte ? Era Irinel.

- Ba, un gentleman nu spune.

- Pai un gentleman nu, dar tu da.

- Tu ce crezi ?

- Eu zic ca nu. (râde)

- Crezi ca ma cheama "Irinel", bai inaptule ? Acuma a plecat asta.

- Atunci bravo ma. Te-ai scos. Ia zi, faci o cafea ?

- Ba, nu stiu. Mi-e cam somn. Vino si tu mai incolo.

- Gata, Tibane. Mai incolo atunci, poate e si vreun meci.

- Da ma. Chiar. Joaca Dinamo azi cu Gazu'.

- Meserie atunci.

Inchei convorbirea cu Irinel si pun capul pe perna. Vroiam sa dorm, dar nu puteam. Lumina soarelui care inunda camera si pasarile care cantau afara nu ma ajutau deloc. In plus, imi veneau in minte tot felul de amintiri legate de Andreea.

Pe Andreea o cunoscusem la Poiana Sarata, locul unde obisnuiam sa-mi petrec toate vacantele de la varsta de 9-10 ani pana in urma cu cativa ani. Mergeam acolo la bunica mea, alaturi de alti verisori care veneau din Onesti sau Brasov. In vacante, satul era impanzit de tineri care veneau, chipurile, la bunici. De fapt, cu totii mergeam pentru alte motive. Mergeam sa scapam de oras si de constrangerile parintilor. Sa ne recreem, sa ne distram, sa fim liberi. Pierdeam timpul de dimineata pana seara tarziu jucand fotbal, carti, "adevar sau provocare", "lapte gros" sau alte jocuri stupide. Diversitatea jocurilor era mare, asta pentru ca eram adunati de prin toate colturile tarii si nu numai: Onesti, Bacau, Iasi, Brasov, Bucuresti, Cluj, Braila, Craiova sau chiar si Blackpool.

Andreea, insa, nu venea in vacante la Poiana Sarata, asta pentru ca locuia acolo. O stiam de mica, dar doar din vedere, pentru ca aveam alte cercuri. Era si mai mica decat mine cu un an, plus ca fiind copii, stateam mai mult baietii cu baietii si fetele cu fetele. De-abia apoi, pe cand aveam eu 17 ani, am inceput sa ne cunoastem mai bine. Un verisor de-al meu era combinat cu cea mai buna prietena a Andreei si ne petreceam aproape toate serile acasa la aceasta. Atunci am observat-o, cu adevarat, pentru prima oara. Dar un alt verisor pusese deja ochii pe ea, asa ca nu m-a interesat la inceput. Vazand insa ca Andreea nu-i da atentie acestui verisor si, mai mult, flirteaza cu mine, n-am putut sa nu actionez.

Pot spune ca la inceput am iubit-o dintr-un oarecare sentiment de indatorire. Vroiam sa o fac fericita, sa nu o jignesc refuzand-o, sa nu-i insel asteptarile. Treptat insa, m-am indragostit de-a binelea de ea, de zambetul ei, de parul ei blond-roscat si de ochii ei albastri... Vroiam sa fie langa mine tot timpul. Incepusera sa conteze mai mult pentru mine preferintele si nevoile ei. Era clar ca dupa un timp, ajunseseam sa pun eu mai mult suflet in relatie, iar dupa vreo luna m-a parasit. Prin sms. A fost un moment destul de dureros pentru ca ma obisnuisem cu ea, imi trebuia prezenta ei zilnica. Dar am avut noroc cu verii mei care m-au dus chiar in seara acelei zile intr-o discoteca din Onesti, acolo unde m-am consolat cu prima don'soara iesita in cale.

E drept, vara urmatoare, a mai avut loc un episod de reincalzire a relatiei, dar n-a tinut prea mult. Tin minte ca m-am bucurat la gandul ca aveam ocazia sa ma razbun pe ea. Dar n-am putut. Ceva in interiorul meu nu ma lasa sa-i fac rau. Asa ca pana la urma, tot ea a fost cea care a incheiat relatia. Se pare ca ea nu avea nicio problema in a ma face sa sufar...

De altfel, daca stau sa ma gandesc, niciodata n-am fost in stare sa parasesc pe cineva. Toate relatiile mele s-au incheiat fie prin a fi parasit, fie de la sine, stingandu-se in timp sau fie au fost pur si simplu relatii de tipul "one night stand".

Banuiesc ca din acest punct de vedere, ma aseman cu antrenorii care nu-si dau niciodata demisia, ci asteapta sa fie demisi.

Cu acestea in minte, stateam in pat si ma intrebam daca la fel vor sta lucrurile si acum...

Edited March 28, 2012 by Tibi

[il muce]

esti un Dorinel Munteanu al relatiilor, nu demisionezi niciodata

felicitari pentru story

[tactumare]

Mai face câte un blat mic.

[yogibeer]

Niciodata nu uiti prima dragoste, primul sarut, prima mana pe tata, prima... you know what I mean .

[Claudio]

Asta-i vers din Body&Soul sau din Sud-Est?

[yogibeer]

Nu e niciun vers, mi-a venit pe moment.

[Legi]

ce ar fi forumul fara adevarurile evidente ale lui yogibeer.

[Tibi]

- Alo ! Ce faci, Tibane ? Hai ca incepe meciul imediat ! Pot sa trec acuma ?

- Da ma, treci. Ia si tu niste beri ca-ti dau eu banii.

Mai era o ora pana la inceperea jocului, dar mintea mea nu era conectata inca la meci. Ma intrebam de ce nu mi-a raspuns Andreea la telefon toata ziua. Nu mi-a dat nici macar un mesaj, nimic... Oare nu vrea sa ma mai vada ? Oare are pe altcineva ? Oare episodul de aseara a avut loc doar pentru ca ii eram "la indemana" ? Dar atunci de ce mi-a dat numarul ei ? Sau poate nici macar nu e al ei.

Soneria de la usa imi distrage insa atentia de la aceste ganduri. Ajunsese Irinel.

Ce se-ntampla acum, ce e-n mintea mea ?

De ce departe de tine nu pot sta ?

De ce putine imi sunt cuvintele

Sa pot sa imi masor sentimentele ?

Pentru ca m-am nascut si-am sa mor caine !

Pentru ca m-am nascut si-am sa mor caine !

Pentru ca m-am nascut si-am sa mor caine !

Ale, ale, ale, Dinamo ale !

A inceput el sa cante de cum a intrat pe usa. Incepand cu al doilea vers l-am acompaniat si eu. Nici ca putea fi mai inspirat Irinel, acest cantec introducandu-ma rapid in starea mea normala pe care o aveam atunci cand juca Dinamo.

- Hai sa bem, ca mai e ceva pan' la meci ! Propune Irinel, evident binedispus.

- Sa bem, ma. Sa bem.

- Ce zici ? Batem ?

- Facem egal.

- Hai ma, cum egal ? Tre' sa batem.

- Ti-am zis doar un pronostic, nu o dorinta.

- Neaparat tre' sa batem ca altfel ne lasa astia in urma.

- Da ma, ai vazut ca Steaua avea 1-0 cu Brasov ?

- N-am vazut. Si ce minut era ?

- 50 parca. A dat Plesan gol ! Esti nebun ?

- Da-o ba in p**a mea de treaba. Cum sa dea ma ala...

- A scapat Coman o minge-n fata si...

- A, pai numa' asa putea da ala. Da' mie nu de Steaua mi-e frica. CFR aia mi se par mai periculosi.

- Eu zic ca terminam pe 6 pana la urma. Rapidul deja nu ne mai poate prinde, da' restul...

- Pesimist ca de-obicei. O sa vezi ca luam titlul. Da' trebe' neaparat sa batem Gazu' acuma.

- Luam o p**a titlul. Nici pe Medias n-o sa-i batem.

- O sa vezi.

- Mediasul are echipa buna. I-am simpatizat inca de cand au promovat. Imi place Pustai ala, pare un antrenor bun.

- Da, si mie mi se pare. Ziceau astia pe la televizor ca e prof de mate ?!

- Da, chiar e. Bine, in Medias acolo cred ca sunt si multi profi de mate.

- Da, o fi vreun fel de secta.

- Nu ma, serios. Mai stii cand mergeam sa facem sondaje de opinie pe-acolo ?

- Cum sa nu ? Pai chiar si anul trecut am fost. A, te referi la baba aia vai de capu' ei care ne-a zis ca e profesoara de matematica ?

- Da. Si a mai fost unul. Pe langa gara, pe-acolo, care era prof de mate.

- Da, da, stiu. Era fain ma si cu chestionarele alea... Ce-am mai ras si atunci !

- Mai stii cand am nimerit-o pe baba aia care spunea ca sotul ei fusese fotbalist la Steaua ?

- Cum sa nu ? Ne-a povestit vreo juma' de ora de el, ca a murit de ulcer si plm. Oricum, cel mai tare a fost cand am mers cu mosu' ala cu masina in sat acolo.

- A, cand am mers cu ocazie la Târnava. Ba, ce greu mi-a fost atunci sa ma abtin sa nu râd ca un nebun.

- Tu erai in fata, nu puteai, dar eu in spate radeam in palme de ma pisam pe mine.

- Cum era melodia aia ?

- " Ce frumoase fete am / Ca-n revista Neckermann..." Guta canta.

- Da ba, si daduse mosu' ala la maxim. Si avea sistem ca lumea pe Dacia aia a lui.

- Nebun ma... Irinel se facuse rosu de atata ras.

- Hai gata. Sa mergem in sufragerie ca-ncepe meciul.

- Da, da. Sa prindem echiepele.

Ne facem comozi si deschid televizorul pe Antena 1 tocmai cand pe ecran era afisata echipa de start a lui Dinamo.

- Nu se poate. Iar cu Bostina si Scarlatache... Ofteaza Irinel. Eram solidar cu el.

- Ba, ce joaca Torje asta ! Spun eu, dupa un timp.

- Nu poate ma nici asta singur. Pana se misca gunoiu' ala de Bostina...

- Ah, bara.

- Andrei Cristea a sutat. Lasa ma ca intra pana la urma. Suntem pe ei !

- Suntem o p**a. Numa' la intamplare jucam.

- Rosu ! Zbiera Irinel dintr-odata.

- Iar a umblat Borcea la arbitri.

- Du-te, ba, ca a fost de rosu clar !

- Da ma. Ho, ca glumeam.

- Ba da' ce atmosfera dezolanta. Iar au venit optispe la meci. Constata Irinel cu tristete.

- Pentru ce sa te duci ma in ligheanul ala de stadion ?

- Uite-l baaa pe Babicu' ce face ! S-a sclerozat si-asta?

- Noroc c-a dat ala peste cu poarta goala.

- Hai ca-i pauza. Hai in bucatarie la o tigara.

- Da' fumeaza, ma, aici ca deschid geamul dup-aia. E cald afara acuma.

Incepe si repriza secunda, dar mie personal deja imi pierise tot cheful. Acelasi joc fara idei, aceeasi liniste apasatoare, datorata tribunelor goale, ce-ti dadea impresia ca urmaresti un antrenament...

Irinel insa, traia meciul la maxim.

- Hai ba ! Paseaza in stanga, futu-ti Cristosii ma-tii !

- Calmeaza-te, ba. Ce-ai ?

- Pai nu-i vezi ma cum joaca ?! Baga-ti-as mortii-n gura de prost !!! Urla irinel din toti rarunchii, dupa un sut ratat al lui Bostina.

Si eu eram suparat, dar nu atat de nervos precum Irinel. Eram departe de stadiul in care urli ca un descreierat inspre televizor, avand impresia ca vei fi auzit de catre destinatarii injuraturilor. Ba chiar incepusem sa ma amuz de incercarile ofensive ale lui Dinamo. Si, evident, de injuraturile negandite si originale ce ieseau din gura lui Irinel, una dupa alta.

- GOOOOL ! Bine baaa ! In sfarsit, Dinamo reusise sa deschida scorul, fapt care-l entuziasma peste masura pe oaspetele meu.

- Vezi, ma. Ti-am zis eu ca Torje cu Alexe sunt cei mai buni pe care-i avem. Alexe era autorul golului, inscriind cu capul din 5 metri, dupa o centrare perfecta a lui Torje.

- Stai sa vezi ca-i vinde Giovanni la vara.

- Aia-i clar.

Pana la final jocului nu s-a mai intamplat nimic notabil. Desi Dinamo castigase, eram amandoi mai degraba dezamagiti.

- Nu joaca nimic astia.

- Ei, lasa. Bine c-am castigat. Ti se pare ca Steaua, Cfr joaca nemaipomenit ?

- Nu ma intereseaza cum joaca ceilalti. O sa mergem iar in Europa si-o sa ne facem de ras.

- Macar de-am lua titlul...

- Da-l in p**a mea de titlu ! Pentru mine n-are nicio valoare. Bine, acuma are ca te duce direct in grupele CL, dar atata tot.

- Pentru mine conteaza si titlu. Si cupa.

- Ba, tu ai uitat ma ce atmosfera era cu Everton, cu Leverkusen, cu Besiktas ? Sau chiar si cu Lazio.

- Cum sa uit ? Doar am fost impreuna pe stadion.

- Pentru mine, alea au fost cele mai frumoase momente din viata mea. De suporter. Nu meciurile cu Ceahlaul sau Farul, si-alea blatuite, care te duc spre castigarea titlului.

- Asta da, sunt de acord.

- Cat de frumos e sa te duci 300 de km, sa canti in ploaie, sa te imbolnavesti si sa nu-ti para rau ! Pentru ca o faci pentru Dinamo ! Si Dinamo te rasplateste. Iti ofera bucuria unor victorii europene...

Edited March 28, 2012 by Tibi

[yogibeer]

Remember Foresta Falticeni ? Si meciul ala a fost memorabil.

[Tibi]

@yogibeer: Nu. L-am sters din memorie. Imi facea numai rau.

- In fine, hai sa-i lasam pe prostii astia... Incerca Irinel sa schimbe subiectul.

- Pana nu se schimba ceva radical...

- Ce sa se schimbe, ma ? Ma intreba Irinel, usor retoric si cu lehamite in glas.

- Sa se schimbe conducerea, macar o parte, sa faca un stadion nou, nu stiu, ceva !

- Nu pleaca ba nimeni, stai tu linistit. Si stadion n-o sa faca astia cat om trai noi.

- Ai dreptate... Mai bine hai sa schimbam subiectul ca mai mult ne enervam.

- Ia zi. Cum a fost cu Andreea ?

- Ba, nu prea bine. Nu stiu...

- Cum ma ?! De ce ? Pai nu mi-ai zis la telefon ca pe tine nu te cheama "Irinel" si...

- Nu ma. Nu la asta ma refer. Aseara a fost totul bine. Dar azi am sunat-o de mai multe ori si nu mi-a raspuns.

- Aaa. Pai poate era la cursuri, plm.

- Pai si nu vedea dup-aia c-am apelat-o ?

- Cine stie ? N-o fi vazut, s-o fi dus acasa, s-o fi culcat. O fi uitat telefonul pe silent.

- Hai ma, ca nu cred. Si dimineata imi zicea s-o sun sa mai vorbim...

- Ba, pana la urma ce te afecteaza asa ? Ai futut-o, acuma treci mai departe.

- Nu intelegi...

- Ba tu cred ca nu intelegi ! Ma intrerupe Irinel, ridicand tonul. Ai acuma o gramada de bani, poti sa ai orice P***a. Bine, aproape orice P***a.

- Probabil ca ai dreptate, dar eu nu vreau orice P***a.

- Ei nu vrei. Problema ta e ca te ia valul. Nu poti ramane pragmatic. Si cu Metromul, acuma si cu asta. Ce p**a mea? Vrei sa traiesti in trecut? Nu se poate !

- Nu-i vorba ca vreau sa traiesc in trecut, dar gandeste-te ca ea m-a iubit si cand n-aveam bani. Acuma, cu orice fata m-as combina, as trai mereu cu impresia ca ma vrea doar pentru bani. Si cred ca ar fi o impresie corecta. Si in plus, am simtit o legatura puternica intre mine si Andreea, pe care n-am mai simtit-o cu vreo alta fata.

- Iti spun eu de ce. Pentru ca a fost prima, nu ?

- Ce vorbesti, ma ? Mai avusesem doua relatii pana la ea. Deci te inseli.

- Ba, nu stiu. Dar gandeste-te ca sunt atatea pizde pe lumea asta. Si mai bune ca asta.

- Ce ma? Nu-ti place cum arata ? Cand iti aratam poze cu ea, spuneai ca-i buna si chiar ma felicitai.

- Ba da, ma. Arata bine, dar poti gasi si mai bune acum, la banii tai..

- Mai lasa-ma, ma, cu banii ! Nu stiu sa-ti explic de ce, dar orice mi-ai spune nu m-ai putea convinge sa-mi iau gandul de la ea. De ce dracu' nu-mi raspunde ?

- Poate n-ai prestat bine aseara. (râde)

- Ba, nu mai fa misto. Nu prea-mi arde de glume. Si daca chiar vrei sa stii, am futut-o de i-au zburat creierii.

- Bine ma, gata. Ho. Sta un pic pe ganduri. Auzi, dar tu i-ai zis c-ai castigat la loto ?

- Esti nebun ? Cum sa-i zic? N-am zis nimanui. Adica, ma rog, doar tie si lui Adi. Chiar ! Sper ca nu ti-ai dat drumul la gura aiurea...

- Nu ma, stai calm. Pai cred c-am gasit problema. Ia sa-i fi zis tu de bani sa vezi ce ti-ar mai fi raspuns. De fapt, nici nu mai pleca de la tine.

- Da, bine, in cazul asta, mai bine ma lipsesc de ea.

- Pai vezi. N-ai ajuns la vorba mea ?

- Totusi, eu inca mai sper ca n-ai dreptate.

- Ba, asta nu e aia care te-a parasit de vreo 23 de ori ?

- Ba da, dar era altceva. Eram si mai copii, era si distanta dintre noi. Geografic vorbind. Acum s-a mai maturizat... si a venit aici, la Brasov... Ar fi mai usor acum.

- In fine, sa zicem ca ai dreptate. Uite, m-am mai gandit la o chestie. Nu trebuia sa o suni azi, trebuia sa mai astepti. Acuma crede ca esti disperat.

- p**a mea, totdeauna m-au enervat jocurile astea prostesti. Cutumele astea sociale, mai ales in ceea ce priveste relatiile. De ce naiba trebuie sa complicam noi totul ? Daca vrem sa fim fericiti, de ce nu putem, pur si simplu, sa fim ? Nu, noi inventam reguli absurde... sa aratam ca suntem fiinte superioare, rationale, inteligente. De fapt, suntem cu totii niste prosti.

Edited March 28, 2012 by Tibi

[yogibeer]

Filosofic vorbind... da.

[il muce]

bogat, indragostit si pasionat. cam ca Moratti.

nu te-o fi sunat tocmai pentru ca ai futut-o de i-au zburat creierii...

[yogibeer]

Si o doare si pasarica.

[Tibi]

A doua zi dimineata, primesc un telefon. Era ea. Cand am vazut pe ecranul telefonului "Andreea Pui" m-au cuprins doua sentimente: unul de enervare ( "Plm, acuma te-ai trezit... !" ) si un al doilea de nerabdare, de "fluturi" de parca as fi fost o liceanca trepanata. Ma gandeam daca sa-i raspund sau nu. Curiozitatea insa nu ma lasa sa apas butonul rosu. Asa ca incerc sa ma calmez si raspund.

- Da ?

- Buna.

- Buna ? Asa, pur si simplu ? Imi pierdusem deja calmul. Mai repede decat m-as fi asteptat.

- Adica ?! La ce te asteptai ? Parea sincer surprinsa, dar eram hotarat sa nu mai pun botul la nimic ce vine din partea ei.

- La nimic. Ai dreptate. Nu stiu ce am... De ce m-as astepta la ceva de la tine ? Doar te cunosc...

- Hai mai, ce-i cu tine ? Nu inteleg nimic.

- Aha. Deci nu intelegi... Faci pe proasta sau chiar esti ?

- Stii ceva ? Eu iti inchid !

- Deci tot tu te superi acum. Esti incredibila.

- Da, sunt. (face o pauza) Auzi, e vorba de faptul ca nu ti-am raspuns la telefon ieri?

- Deci brusc intelegi. Esti foarte perspicace...

- Tantalau mai esti. (râde) Nu te-ai schimbat deloc... Nu ti-am raspuns pentru ca mi-a fost furat telefonul recent si ti-am dat numarul unei colege. De-abia azi m-am intalnit cu ea si mi-a spus ca a sunat-o un numar necunoscut de vreo 3 ori.

- Ha ha ! N-am auzit in viata mea o scuza mai penibila.

- Nu e nicio scuza. Asta e adevarul. N-am apucat sa-mi iau alt telefon asa ca...

- Sa stii ca nici tu nu te-ai schimbat deloc. Tot o mincinoasa ai ramas.

- Hai mai... crede-ma ca nu te mint... ( incepuse sa vorbeasca pe tonul ei pisicos ) Gandeste-te. Te mai sunam acuma ?

- Eu stiu... cine stie ce e in capu' ala al tau ?

- In momentul asta, tu esti. ( ii simteam surâsul ) Ia zi, cand ne vedem ?

- Sa ne vedem ? Nu stiu... Eram surprins de usurinta cu care adoptase o atitudine atat de directa. Eu aveam nevoie sa ma gandesc, sa procesez aceasta discutie.

- Da, sa ne vedem. Vreau sa te vad. Ce nu intelegi ?

- Pai...nu stiu...mai incolo... Pai si cum facem ? Pe ce numar te sun ?

- Tot pe asta. O sa stau cu prietena mea astazi ca e sambata si nu lucreaza. Nici n-avem cursuri...

- Bine, poate te sun atunci.

- Niciun "poate" ! (râde)

- Pa !

- Pa, te pup.

Arunc telefonul pe pat si incep sa caut raspunsul la intrebarea " Ma minte sau nu ?". Ce scuza ciudata si-a putut gasi...sau poate nu e o scuza. Poate chiar asa stau lucrurile. Adevarul e ca nu-mi amintesc s-o fi vazut cu telefonul in mana alaltaseara. Nici nu i-a sunat niciodata. Deci ar putea fi valabila chestia cu furtul. Dar drept e si ca n-am cautat-o in buzunare... Dar de ce mi-a dat numarul colegei ei ? Nu era mai simplu sa imi ceara ea mie numarul ? Si ma suna cand facea rost de un telefon. De ce nu mi-a spus ca numarul unei colege ? Si colega ei de ce nu mi-a raspuns ? Andreea mi-a spus ca lucreaza, deci poate era la serviciu si nu putea vorbi. Sau poate e una dintre acele persoane care nu raspund la numere pe care nu le au in agenda. Chiar nu-mi dau seama... Nu pot sa-i demontez scuza, dar parca nici nu o pot crede.

Totusi, mi-ar placea sa o cred. La urma urmei, m-a sunat. Si chiar daca m-a mintit, asta inseamna ca nu ii sunt indiferent.

Imi amintesc ca trebuie sa vina mama. Si casa e vraiste... Dar la ce veste am sa-i dau, nu cred ca mai conteaza. Oare cum sa-i zic ? Mi-e frica rau de ce reactie ar putea avea. Totusi, parca si-a facut recent niste teste medicale si statea bine cu inima. Nu cred ca exista vreo metoda corecta de a da o astfel de stire, asa ca pur si simplu o sa-i zic.

Asa am si facut. Am asteptat sa se linisteasca dupa drumul cu trenul de la Bucuresti, sa manance si sa se aseze in fata televizorului. Si i-am zis. Desigur, prima reactie a fost cea de ingrijorare. " Mama, nu-mi spune ca esti pe etnobotanice... Dar lasa ca se rezolva ! ( ma imbratiseaza ) Te ducem la un spital si o sa te faci bine ! ". Mi-a luat ceva timp sa o conving, dar in fata biletului si a paginii de teletext cu numerele extrase, n-a mai avut incotro si m-a crezut. Spre surpinderea mea, a ramas incredibil de calma, parea ca nici macar nu se bucura. Si-a luat o foaie si un pix in mana si a inceput sa noteze, sa calculeze. Inginerul tot inginer, ma gandesc...

Edited March 29, 2012 by Tibi

[yogibeer]

Vezi ca deja ti-a cheltuit banii...

[il muce]

incredibil de calma = in stare de soc.

cine nu ar fi socat de castigarea a milioane de euro la loto ?

cine ar ramane calm ?

exact, Chuck Norris.

cum un cred ca mama lui Tibi e Chuck Norris...

[unuplusnoua]

Este un story foarte tare, inteleg nevoia de a creea un background, dar cand incepe si partea fotbalistica?

[Tibi]

@ Ovidiu: incedibil de calma, avand in vedere situatia

@ unuplusnoua: Imediat...

[DanyBobo20]

Este un story foarte tare, inteleg nevoia de a creea un background, dar cand incepe si partea fotbalistica?

As citi introduceri asemenea celei facute de Tibi zi si noapte. Take your time, Tibi!

Edited March 30, 2012 by DanyBobo20

[Tibi]

De-abia asteptam sa treaca Pastele. De mult, aceasta sarbatoare incetase sa mai aiba vreo semnificatie pentru mine, cu atat mai putin acum. Pot spune ca doar Craciunul mai reusea sa imi trezeasca ceva sentimente... De fapt, inca de mic Craciunul era sarbatoarea mea preferata, asta desi multi considera Pastele ca fiind mai important, cel putin din punct de vedere al semnificatiei religioase. Nu neg ca poate, copil fiind, si cadourile jucau un rol important, dar mereu am simtit ca atmosfera din preajma Craciunului este una mai familiala, mai calda. (asta poate si din nevoia de a echilibra putin lucrurile in raport cu vremea de afara)

Totusi, nu puteam intreprinde nimic serios in aceasta perioada, asta pentru ca majoritatea oamenilor intra in "holiday mode", iar totul devine haotic. Si totul se petrece automat, de multe ori inconstient, doar pentru ca "asa se face". Toata lumea e disperata sa aiba nelipsitul drob pe masa, sa vopseasca oua, sa se ocupe de curatenie, (probabil in restul anului nu fac acest lucru(?)) etc. Sensul si semnificatia sarbatorii in sine s-au pierdut undeva pe drum...

Am avut insa timp de discutii cu mama in aceasta perioada.

A hotarat sa se mute in satul ei natal, Poiana Sarata, sa renoveze casa, sa-i fie alaturi bunicii si sa ii plateasca acesteia operatiile de care avea nevoie, dar care erau costisitoare.

Mi-a propus sa-mi caut si eu o casa, pe masura posibilitatilor mele financiare actuale, iar eu am asigurat-o ca asa am sa fac. Desi nu vroiam sa fac acest lucru. Eram prea legat de apartamentul in care am trait atatia ani ca sa ma pot muta cu atata usurinta din el. Evident, aveam de gand sa-i aduc imbunatatiri, sa-l securizez, dar atat.

In fine, discutia care a fost cea mai lunga si cea mai aprinsa a fost cea legata de planurile mele. De ceea ce voi face cu banii. Nu mi-a imbratisat deloc ideea cu Metromul, cum de altfel ma asteptam, si a cautat cu orice pret sa ma faca sa ma razgandesc. Eram insa de neclintit. I-am explicat motivele mele, ( tot timpul m-a privit incruntata ) dar cand i-am spus ca Adi va fi alaturi de mine si nu ma va lasa sa fac vreo prostie sau sa fiu pacalit ( caci de asta ii era cel mai frica ) s-a linistit cat de cat. Avea mare incredere in Adi. Si ca om, dar si ca economist. I-am promis ca nu voi cheltui decat o mica parte din suma castigata si ca, in viitor, sunt sanse sa-mi recuperez banii si chiar sa obtin profit.

- Priveste-o ca pe o investitie. Ar fi mai bine daca as da 200.000 euro pe o masina ?

- As fi mai linistita.

- De ce? Ar fi bani aruncati.

- Eu te stiu pe tine cu fotbalul tau. Esti patimas... mi-e frica de sanatatea ta. Cand ai putea duce o viata atat de linistita...

- Intelege mama ca am luat o decizie si nu mi-o voi schimba.

- Treaba ta. Pana la urma, esti mare acum. Dar o sa vii la mine sa-mi dai dreptate. O sa vezi tu.

- Te vei bucura daca lucrurile n-or sa mearga bine ? Ca ai avut dreptate ?

- Da, n-o sa mai pot de bucurie. Termina. Tu sa-l asculti pe Adi si sa faci ce-ti zice. Nu fa nimic de capul tau.

- Ma bucur ca ai atata incredere in mine... I-am spus usor dezamagit si am iesit din camera.

Cu aceasta chestiune lamurita ( e drept, nu asa cum as fi sperat) puteam bifa aceasta discutie avuta cu mama la categoria "succese".

Eram impacat.

Edited March 31, 2012 by Tibi

[Tibi]

Dupa ce-am considerat ca s-a evaporat perioada pascala, l-am sunat pe Adi sa vedem ce si cum.

- Ce faci, dom' director ?

- Uite treaba, ce sa fac...

- Ce treaba ?!

- Pai cu cacatu' asta de dosar de licentiere. Am atatea de facut...

- Ai innebunit ? Da-ti imediat demisia si gata. Pentru ce mai lucrezi pentru Nicolae ? Avem treaba de facut.

- Nu merge asa, sa-mi dau demisia si gata. Tre' sa-mi bag preavizul. Si-apoi noi doi n-am stabilit nimic concret.

- Baga-ti preavizul, ma. Imediat. Vrei "concret" ? Bine. Spune-mi cand putem merge la Bucuresti, la sediul loteriei. Si vorbim atunci cat se poate de concret.

- Maine mergem. Si-asa tre' sa fac un drum pana la FRF, in legatura cu dosarul asta.

- Termina, ma, cu dosaru' ala. Nu-ntelegi ?

- Nu pot sa las lucrurile asa, neterminate. Chiar nu pot.

- Inteleg...bine atunci, mergem maine. Te sun dimineata.

Dimineata urmatoare, ardeam de nerabdare. Urma, in sfarsit, sa am banii "in mana". L-am asteptat pe Adi sa vina sa ma ia, de fapt sa ne ia, pentru ca a venit si Irinel cu noi. Vroia "sa se plimbe".

- Gata, seicule ? Esti pregatit sa fii bogat ? Ma intampina Adi, de cum am intrat in masina. Parea foarte vesel.

- Eu stiu ? Poate o sa fiu bogat azi, dar de maine incolo tine mai mult de tine daca o sa si raman bogat.

- Stai ma linistit. Nu-ti fa griji. Dormi linistit, ca lucrez eu pentru tine (râde zgomotos)

- Hai lasa glumele si hai sa pornim.

- Gata, sa traiti ! Era evident ironic. De altfel, era o situatie ciudata aceasta in care ma aflam. Incepand din ziua aceasta, urma sa am o multime de angajati, iar majoritatea dintre ei mai in varsta ca mine. Si nu ar fi doar problema varstei, ci si cea a pregatirii profesionale etc... Cum o sa le dau ordine ? Cum o sa le spun eu ce sa faca ? Oare o sa ma asculte ? Voi fi oare respectat ? Erau intrebari pe care mi le puneam des.

- Auzi, Adi... Baga si tu o muzica. Ca prea e liniste si ma aud gandind.

- Hai ca bag acuma. Vreo preferinta ?

- "Guantanamera". Ii raspund fara sa stau pe ganduri. Adi insa cauta si cauta...

- Nu cred ca o am. Zi alta.

- Hai ca o ai, ai pus-o cand veneam de la meciul cu CFR.

- Nu mai stiu. Poate ti s-a parut.

- Hai lasa-ma pe mine sa o caut ca stiu sigur ca o ai. Doar n-am visat ! De fapt, nu eram chiar asa sigur. Ma simteam un pic derutat... Nu puteam fi sigur pe nimic, aveam atatea dubii, atatea indoieli, atatea intrebari... Eram napadit de ganduri.

Toti cei din jurul meu imi spuneau ca decizia mea de a investi la Metrom este una pripita, proasta si riscanta. Si eu nu sunt genul de persoana care sa nu tina cont de parerea celor din jur si sa faca doar cum il taie capul. Asadar, aveam dubii. Dar parca sufletul meu urla prea tare ca sa nu-l ascult, macar de data aceasta. Ma intrebam insa: Oare altii in locul meu cum ar proceda ? Oare s-ar descurca mai bine ? Ar sti oare sa gestioneze mai bine situatia financiara ? rasturnarea aceasta sociala ?

Apoi, mai era si indoiala in legatura cu Andreea...

- Hai c-am gasit ! Uite ! am strigat eu bucuros de i-am speriat si pe Adi si pe Irinel. Faptul ca am gasit melodia si ca nu fusese doar o inchipuire de-a mea, m-a bucurat, m-a asigurat si m-a linistit.

- Ia zi. Spuneai ca astazi vom vorbi concret. Te ascult. Spuse Adi pe un ton serios.

- Concret, o sa-ti dau de 3 ori salariul pe care-l ai acum. Evident, o sa ai mai multe responsabilitati. A, si un bonus acum de "bun-venit": 10.000.

- Aha... Pai si ce responsabilitati ?

- Pai te vei ocupa de banii mei in primul rand. Nu stiu, sa-i investesti, sa faci depozite in stiu eu ce banci, habar n-am. Cum crezi tu ca e mai bine pentru a fi inmultiti sau macar pentru a ramane cati sunt. Bine, iti mai cauti tu pe cineva care sa te ajute. Trebuie sa cunosti pe cineva, sa stie meserie si sa fie si de incredere.

- Da...normal ca cunosc. Bun. Si altceva ?

- Si ma mai bazez pe tine la treaba cu Metromul. O sa fii Director Administrativ. Mana mea dreapta. Eu nu stiu ce trebuie facut. Care sunt pasii, actele, licenta, detaliile astea...

- Deci nu ti-a trecut ?

- Nu. Si nici n-o sa-mi treaca. Deci zi... e bine ? Ma ajuti ?

- Da ma. Normal ca te ajut. Daca asta e fetisul tau, sa fii patron de fotbal...

- Iti dai seama ca n-o sa fie ca la FC Brasov. Probleme cu banii si alte prostii... Deci nu vei fi nici pe departe la fel de stresat.

Ajunsi la Bucuresti, am mers mai intai la FRF, sa isi rezolve Adi ce avea de rezolvat, iar apoi am mers la sediul loteriei. Aproape de Casa Poporului. Intram toti trei inauntru, ne explicam prezenta si dupa ce suntem felicitati, suntem poftiti intr-un birou. Inmanez emotionat biletul unei doamne spre a fi verificat. Dupa alte verificari si chestiuni de procedura, mi se inmaneaza un cec in valoare de 15.992.334,55 RON. Suntem atentionati ca cecul este valabil doar la Sucursala Raiffeisen Bank de langa sediul loteriei si de asemenea, sunt intrebat daca vreau ca datele mele sa fie publice. Evident, refuz.

Am iesit din acea cladire usurat, pentru ca in momentele in care se faceau toate acele verificari ma luasera toate transpiratiile.

Am mers apoi la Sucursala Raiffeisen de langa. Am prezentat cecul si am transferat toti banii in contul meu pe care-l aveam de mult timp, chiar la Raiffeisen.

Gata. Nu se mai putea intampla nimic. Eram bogat.

Edited April 1, 2012 by Tibi

[il muce]

daca as fi fost in locul tau as fi facut la fel: as investi o parte intr-o echipa mica sau intr-o echipa nou-infiintata de mine

dar mai intai.... femei, masini, petreceri

[Tibi]

Bun, m-am mai linistit.

Eu as prefera insa mai intai: femei, masini, petreceri.