Ori ai o imaginatie foarte bogata, ori povestea e inspirata din realitate. Oricum ar fi, mie imi place . Spor in continuare !

Bai, am vandut si eu bilete la Steaua la viata mea si unele faze mi s-au intamplat si mie. Am scos si eu la imprimanta abonamente, nu bilete, m-am inchis in ghereta de frica bisnitarilor, am fost martor la o faza in care un sef al galeriei lui Steaua statea langa mine cand vindeam bilete (faceau ei control la derby) si un pusti m-a intrebat la casa daca dau si bilete in galeria lui Dinamo... etc

Deci eu tind sa cred ca e destul de mult inspirat din realitate, ceea ce inseamna ca omul s-a distrat ceva pe la stadion p-acolo

aia cu biletul de la casa pariurilor ii adevarata ))) fiecare asa zice "hai ma ca si asa nu-ti iesea ")))))))))) sau faza cand greseste aia pe bilet "ce muista" )))

Seara a continuat. La fel si discutiile noastre.

- Ba, ai vazut ? Au batut si Manchester si Chelsea si Celtic si Rangers.

- Si ce daca? Ce-i cu ele ? ma intreaba, cu lehamite, Irinel.

- Pai biletul meu la pariuri....

- Ce ? Nu ti-a iesit din cauza lu' P***a aia ? Ca ti-a gresit la Brasov cu CFR ?

- Nu chiar. I-am mai avut si pe cretinii de Dinamo pe bilet. Si ai vazut ce-au facut...

- Am vazut... Nu suntem in stare sa-i batem pe Urziceni astia nicicum. Cat poa' sa ma enerveze echipele astea satesti !

- Am avut 4-2, ma !

- Niste dobitoci ! pai da' cu cine? Cu Talnar antrenor, cu Dolha si cu Bostina n-ai cum sa faci niciodata nimic.

- L-au mai adus si pe cocalarul ala de Daminuta. Te doare capu'...

- Daminuta ala e bun ! Mie-mi place.

- Esti nebun ? Unde l-ai vazut tu bun p-ala?

- E bun ma, da' tre' sa i se dea mai multe sanse. In fine, da-i dracu' de balalai !

- Si chiar asa, ba Irinele? Nu vrei sa te bagi in locul lui Edy ?

- Nu ma bag, ma ! Imi bag p**a. Sa fiu sclavul lu' Adi ? O sa-mi caut eu altceva. Sa livrez pizza, ceva...

- Pai si-acolo o sa fii sclavul altcuiva. Macar pe Adi il cunosti. Si o sa fii tot in domeniul fotbalului...sau ma rog, pe langa el.

- Ce fotbal, ma ? Sa curat gainatu' de pe BMW-uri ?

- Treaba ta. Tu stii.

- Normal. (sta un pic si se gandeste) Auzi, ai vazut ca s-a luat premiul ala mare la Loto ?

- N-am vazut. p**a mea. Tot vreunu' cu bani o fi castigat.

- Iti dai seama ! Taica-miu, care e vai de capu' lui, a prins un numar.

- Tot e bine, ma ! Eu de-obicei nu-l prindeam nici p-ala cand jucam.

- Si acuma ?

- Aaaa, da ma... Si uitasem ca am pus biletul ala atunci cu tine.

- Pai cate s-au intamplat...

- Iti dai seama ca la fel, nimic. Astea-s prostii, ma. Nu faci nimic daca te bazezi pe noroc.

- Asta asa e. Ba, macar bine ca s-a facut frumos afara. Soare, cald...

- Da, cred ca-i gata iarna. Si ce mai ningea ieri...si ce vant batea !

- Ala era vantul schimbarii.

- Da, sigur. Mai bine zi ce facem cu femeile.

- Ce sa facem ? De cand iti zic sa mergem la curve, ca altfel...

- Nu ma duc, ma, la nicio curva. Du-te singur daca vrei.

- Pai sa mai mergem prin cluburi atunci, poate-poate !

- Stii ca nu-mi place-n cluburi. Prea multa cocalareala si figuri. Si muzica aia...

- Apai p**a mea. Daca nu-n cluburi, unde ?

- Nu stiu, ma. Sa mergem pe la vreun chef, ceva. Ca n-am mai fost de mult.

- Ce chef ? Nu mai face nimeni chefuri acuma. Toti merg in club.

- Bine, ma...

- Serios, ba. Cand ai auzit tu ultima data de un chef ?

- Daca n-am auzit io, nu-nseamna ca nu se mai fac.

- Nu ma. Chiar nu mai tine nimeni chefuri. Acuma in cluburi se intampla toata treaba !

- Pai uite, ultima data am fost la un chef de rev.

- Si ce faci ? Astepti revul urmator ? Suntem in martie.

- Gata, ma. Daca zici tu, mergem in cluburi. Ce putem face...

- Ar mai fi pe astea: netlog, tagged, facebook.

- Clar. Multe si-au gasit concubin pe faza asta.

Se facuse 1 noaptea. Irinel se hotaraste, in sfarsit, sa plece.

Imi fac repede o gustare si aprind calculatorul sa ma uit la niste House. Si Family Guy. Pentru prima data, cred, n-au reusit sa ma binedispuna. Ma pun in pat si incerc sa adorm. Insa, gandurile nu ma lasa. Ma uit pe geam si observ se luminase afara. Si eu tot nu puteam dormi...

Imi aduc aminte de discutia cu Irinel, asa ca deschid din nou calculatorul si intru sa ma uit pe numerele extrase la Loto. Oare nimerisem vreunu' ?

Se spune ca exista doar un pas de la extaz la agonie. Ei bine, in acel moment simteam ca nu exista nici macar acel pas. Inima mi-o luase razna, respiratia mi-era ingreunata, tremuram tot, iar in cap imi veneau tot felul de idei. Nici nu-mi dadeam seama daca bucuria se numara printre amalgamul de sentimente care ma cuprinsesera... Mai degraba ingrijorarea, teama. Ma gandeam mai mult la responsabilitati, la asa-zisul blestem al castigatorilor la loterie si tot felul de prostii. Priveam buimac in jur si incercam sa ma linistesc. Am verificat biletul ala de zeci de ori si tot nu-mi venea sa cred ca am toate cele 6 numere.

Hotarasc sa ma duc afara, sa ma plimb. Simteam ca nu am aer indeajuns in casa si ca trebuie sa plec. Nu puteam sta locului.

Ies din scara si vad oameni care se indreptau deja spre serviciu. Erau somnorosi, posomorati... In timp ce eu nu aveam somn si incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Ma gandeam...si mergeam. Aiurea. Ma lasam in voia picioarelor. Nu conta. Scopul meu era sa ma linistesc si sa incep sa judec limpede. Ce voi face cu cele 5 milioane de euro ? Oare sa plec din tara ? Oare viata mea este in pericol ? Oare, oare, oare... Cand dintr-odata ma loveste o imagine.

Ajunsesem intr-un loc foarte drag mie. Si unde nu mai fusesem de mult, desi era aproape de locul in care locuiam.

Gandurile despre bani paleau acum. Le luasera locul amintirile. In mintea mea aveam tot felul de imagini din copilaria mea. Cu tata... Cel care ma aducea aici la 11 dimineata, o data la doua sambete. Cel care mi-a insuflat dragostea si pasiunea pentru fotbal.

Edited March 22, 201213 yr by Tibi

Tatal meu... cel mai important om din viata mea. Si cel care m-a facut sa sufar cel mai mult, odata cu disparitia sa. Tin minte acea zi, ca si cum s-ar fi intamplat astazi. Nu aveam cum sa uit. Prea multe lucruri imi aminteau de el. Nu cred ca a existat zi in ultimii 13 ani in care sa nu ma gandesc la el si la nenorocita aceea de zi.

Era luna mai si mai erau 2 zile pana la ziua sa de nastere. Eu aveam 9 ani si eram in clasa a 3-a. Mereu ma duceam direct acasa dupa ce se terminau orele. Nu si atunci. Am ramas impreuna cu cativa colegi sa jucam fotbal. Si ce mult am jucat...

Dupa vreo 2 ore de fotbal, obosit si infometat, ma intorc acasa. Intru in apartament. Nu ma intampina nimeni. Aud insa televizorul, asa ca ma duc in camera si-l vad pe tata dormind pe canapea, in fata televizorului. Incerc sa-l trezesc: " Hai, tata, c-am venit ! Trezeste-te ca mi-e foame." Nimic. Simteam ca ceva e in neregula. Ma uit sa vad daca respira. (lucru pe care il fac de-atunci, ori de cate ori vad pe cineva dormind) Nu respira. Izbucnesc in plans si ma cuprinde disperarea. Ma duc repede la vecinul de alaturi sa-l anunt...Si de-acolo ceata, nimic ! Nu-mi mai amintesc absolut nimic.

Cand lucrurile s-au mai linistit, stiu ca mama mi-a spus: " Macar n-a suferit." E adevarat, cauza decesului a fost un infarct miocardic, care avusese loc in timp ce dormea, asa ca nu a suferit. Dar eu sufar si acum... Si ma invinovatesc. Daca veneam direct acasa ?

Insa, in putinul timp petrecut impreuna, m-a invatat multe. Obisnuiam sa mergem deseori in drumetii, sa cutreieram muntii si padurile de langa Brasov, asa ca am invatat sa respect natura. M-a invatat sa fiu tolerant fata de ceilalti oameni, sa impart cu cei din jur, sa ii ajut pe cei in suferinta. Chiar si pe cei necuvantatori. De multe ori, aduceam impreuna veverite, arici sau pasari bolnave si incercam sa le punem pe picioare. Totodata, am mostenit de la el pasiunea pentru geografie si simtul orientarii.

Si dupa cum am mai spus, tot de la el, am mostenit si pasiunea pentru fotbal. Tata fusese suporterul celor de la ASA Targu Mures, avea chiar autografele tuturor jucatorilor din perioada de glorie a echipei. Inclusiv pe cel al lui Loti Boloni.

Ma ducea la toate meciurile Metromului, echipa cartierului. Asta chiar daca stateam in cartierul Steagul Rosu. FC Brasov a.k.a Steagu' juca in Bartolomeu si era mult prea departe. Plus ca ambele evoluau in Divizia B in perioada aceea.

Stateam si ma gandeam la toate aceste lucruri in fata actualului stadion al Metromului, care apartinea acum Directiei Sport si Tineret Brasov. Tribuna era in paragina acum. Si ce tribuna vie era ! Ce galerie frumoasa avea Metromul ! Nu era formata din ultrasi, ci mai degraba din muncitorii care locuiau in cartier si lucrau chiar in uzina Metrom sau Steagu'. Majoritatea erau trecuti de prima tinerete, dar erau patimasi. Veneau cu trompete, tobe si alte instrumente si cantau tot meciul. Da, cantau "Guantanamera" ! De-asta ma apucase starea de melancolie in masina lui Adi atunci... Si ce frumos cantau. Si nu vreo varianta adaptata, ci melodia originala. Copil fiind, este usor de inteles de ce eram vrajit de acea atmosfera.

Ajung acasa. Se facuse deja ora 8. Reusisem sa ma linistesc.

Edited March 23, 201213 yr by Tibi

Foarte frumos.

Talentat omul.

ieri am ascultat

http://www.youtube.com/watch?v=4ncmH3xyT9o

azi citesc posturile astea...

Seara a continuat. La fel si discutiile noastre.

- Ba, ai vazut ? Au batut si Manchester si Chelsea si Celtic si Rangers.

- Si ce daca? Ce-i cu ele ? ma intreaba, cu lehamite, Irinel.

- Pai biletul meu la pariuri....

- Ce ? Nu ti-a iesit din cauza lu' P***a aia ? Ca ti-a gresit la Brasov cu CFR ?

- Nu chiar. I-am mai avut si pe cretinii de Dinamo pe bilet. Si ai vazut ce-au facut...

- Am vazut... Nu suntem in stare sa-i batem pe Urziceni astia nicicum. Cat poa' sa ma enerveze echipele astea satesti !

- Am avut 4-2, ma !

- Niste dobitoci ! pai da' cu cine? Cu Talnar antrenor, cu Dolha si cu Bostina n-ai cum sa faci niciodata nimic.

- L-au mai adus si pe cocalarul ala de Daminuta. Te doare capu'...

- Daminuta ala e bun ! Mie-mi place.

- Esti nebun ? Unde l-ai vazut tu bun p-ala?

- E bun ma, da' tre' sa i se dea mai multe sanse. In fine, da-i dracu' de balalai !

- Si chiar asa, ba Irinele? Nu vrei sa te bagi in locul lui Edy ?

- Nu ma bag, ma ! Imi bag p**a. Sa fiu sclavul lu' Adi ? O sa-mi caut eu altceva. Sa livrez pizza, ceva...

- Pai si-acolo o sa fii sclavul altcuiva. Macar pe Adi il cunosti. Si o sa fii tot in domeniul fotbalului...sau ma rog, pe langa el.

- Ce fotbal, ma ? Sa curat gainatu' de pe BMW-uri ?

- Treaba ta. Tu stii.

- Normal. (sta un pic si se gandeste) Auzi, ai vazut ca s-a luat premiul ala mare la Loto ?

- N-am vazut. p**a mea. Tot vreunu' cu bani o fi castigat.

- Iti dai seama ! Taica-miu, care e vai de capu' lui, a prins un numar.

- Tot e bine, ma ! Eu de-obicei nu-l prindeam nici p-ala cand jucam.

- Si acuma ?

- Aaaa, da ma... Si uitasem ca am pus biletul ala atunci cu tine.

- Pai cate s-au intamplat...

- Iti dai seama ca la fel, nimic. Astea-s prostii, ma. Nu faci nimic daca te bazezi pe noroc.

- Asta asa e. Ba, macar bine ca s-a facut frumos afara. Soare, cald...

- Da, cred ca-i gata iarna. Si ce mai ningea ieri...si ce vant batea !

- Ala era vantul schimbarii.

- Da, sigur. Mai bine zi ce facem cu femeile.

- Ce sa facem ? De cand iti zic sa mergem la curve, ca altfel...

- Nu ma duc, ma, la nicio curva. Du-te singur daca vrei.

- Pai sa mai mergem prin cluburi atunci, poate-poate !

- Stii ca nu-mi place-n cluburi. Prea multa cocalareala si figuri. Si muzica aia...

- Apai p**a mea. Daca nu-n cluburi, unde ?

- Nu stiu, ma. Sa mergem pe la vreun chef, ceva. Ca n-am mai fost de mult.

- Ce chef ? Nu mai face nimeni chefuri acuma. Toti merg in club.

- Bine, ma...

- Serios, ba. Cand ai auzit tu ultima data de un chef ?

- Daca n-am auzit io, nu-nseamna ca nu se mai fac.

- Nu ma. Chiar nu mai tine nimeni chefuri. Acuma in cluburi se intampla toata treaba !

- Pai uite, ultima data am fost la un chef de rev.

- Si ce faci ? Astepti revul urmator ? Suntem in martie.

- Gata, ma. Daca zici tu, mergem in cluburi. Ce putem face...

- Ar mai fi pe astea: netlog, tagged, facebook.

- Clar. Multe si-au gasit concubin pe faza asta.

Se facuse 1 noaptea. Irinel se hotaraste, in sfarsit, sa plece.

Imi fac repede o gustare si aprind calculatorul sa ma uit la niste House. Si Family Guy. Pentru prima data, cred, n-au reusit sa ma binedispuna. Ma pun in pat si incerc sa adorm. Insa, gandurile nu ma lasa. Ma uit pe geam si observ se luminase afara. Si eu tot nu puteam dormi...

Imi aduc aminte de discutia cu Irinel, asa ca deschid din nou calculatorul si intru sa ma uit pe numerele extrase la Loto. Oare nimerisem vreunu' ?

Se spune ca exista doar un pas de la extaz la agonie. Ei bine, in acel moment simteam ca nu exista nici macar acel pas. Inima mi-o luase razna, respiratia mi-era ingreunata, tremuram tot, iar in cap imi veneau tot felul de idei. Nici nu-mi dadeam seama daca bucuria se numara printre amalgamul de sentimente care ma cuprinsesera... Mai degraba ingrijorarea, teama. Ma gandeam mai mult la responsabilitati, la asa-zisul blestem al castigatorilor la loterie si tot felul de prostii. Priveam buimac in jur si incercam sa ma linistesc. Am verificat biletul ala de zeci de ori si tot nu-mi venea sa cred ca am toate cele 6 numere.

Hotarasc sa ma duc afara, sa ma plimb. Simteam ca nu am aer indeajuns in casa si ca trebuie sa plec. Nu puteam sta locului.

Ies din scara si vad oameni care se indreptau deja spre serviciu. Erau somnorosi, posomorati... In timp ce eu nu aveam somn si incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Ma gandeam...si mergeam. Aiurea. Ma lasam in voia picioarelor. Nu conta. Scopul meu era sa ma linistesc si sa incep sa judec limpede. Ce voi face cu cele 5 milioane de euro ? Oare sa plec din tara ? Oare viata mea este in pericol ? Oare, oare, oare... Cand dintr-odata ma loveste o imagine.

Ajunsesem intr-un loc foarte drag mie. Si unde nu mai fusesem de mult, desi era aproape de locul in care locuiam.

Gandurile despre bani paleau acum. Le luasera locul amintirile. In mintea mea aveam tot felul de imagini din copilaria mea. Cu tata... Cel care ma aducea aici la 11 dimineata, o data la doua sambete. Cel care mi-a insuflat dragostea si pasiunea pentru fotbal.

Respectele mele omule. Ideea este ca si eu as fi vrut sa incep un story in care se presupunea ca voi castiga o suma foarte mare de bani la loto, dar ma gandeam o sa scriu ceva mai tarziu ca timp (peste 1-2 luni). Avand in vedere ca ai fost mai rapid ca mine si ai transpus-o, nu doar ai gandit-o, ma face sa caut alta ideea si sa te asigur ca imi place foarte mult story-ul tau. Multa bafta si inspiratie

Multumesc tuturor.

Trebuia sa vorbesc cu cineva despre ceea ce mi s-a intamplat. Si cine putea fi acel cineva, daca nu Irinel ?

- Ce faci, ba ? Te-ai trezit ?

- Da, adineauri. De ce ?

- Vii la o cafea ?

- Hai ca vin. Da' de ce esti asa binedispus ?

- Lasa ca-ti zic...

Peste 10 minute, Irinel isi facu aparitia.

- Ia zi, ma. Care-i treaba ?

- Am castigat la loto.

- Mars, ma.

- Da, ma ! Chiar am castigat. Ti-am zis eu ca Dumnezeu nu doarme.

- Pleaca, ma, ca nu te cred. Ce gluma-i asta ? Suntem pe 1 aprilie deja ?

- E 31 martie azi. Nu-i nicio gluma. Hai ca-ti arat biletul.

- Gata. Lasa. Te cred. Pai si cate numere ai prins ? 4,5 ?

- Toate 6.

- Du-te ba de-aici !

- Da. 5 milioane si ceva de euro.

- Stai, stai...Ai facut cafeaua aia ? Tre' sa bag neaparat o tigara.

- Am facut, da.

- Cum p**a mea sa castigi ? Incredibil. Vezi, noroc ca ti-am amintit eu aseara ca tu si uitasei de el.

- Iti dai seama ca-mi aminteam si singur pana la urma.

- Aia da. Sa-mi bag p**a. Cum e viata asta, ba ! Esti nebun ? Acu' 2 zile vindeai bilete si mancai tochitura aia de cacat...

- Da ba ! Pai chiar ieri am fost la Billa si nu ma lasa inima sa-mi iau niste Pringles. Mi-am luat o punga de Viva Chips.

- Tu realizezi ca daca nu se imbata taica-miu nu se intampla faza asta ?

- Da, dar nu numai asta. Daca nu mergeam la bilete, nu se intampla. Nu mai zic daca te-ai fi miscat tu mai repede sa completezi biletul lu' tac-tu'.

- Cum adica?

- Pai ma plictisisem cat te-am asteptat si de-aia am pus biletul.

- Nu as fi crezut niciodata ca din alcoolismul lu' taica-miu putea sa iasa ceva bun. Sau din lentoarea mea.

- Nimic nu e intamplator.

- Cum ? Totul e !

Se astern vreo 2 minute de liniste.

- Si maica-ta ce-a zis ? rupe Irinel tacerea.

- Nici nu i-am zis. Tu esti prima persoana careia ii zic. Nici nu stiu cum sa-i zic...

- Pai sun-o si spune-i. Ce vrei sa faci ? Sa tii ascunsi 5 milioane de euro ?

- E p**a, am zis ca nu stiu cum, nu ca nu-i zic. Nu i-as zice la telefon, ca astia asculta tot. Si sa-i zic sa vina acasa fara motiv, asa... o sa se ingrijoreze.

- In fine, asta nu-i chiar asa problema. Da' ce-o sa faci cu banii ? 5 milioane, pfffuu !

- In primul rand, nu-s 5. 1 milion si vreo 200 de mii mi-i ia Boc.

- p**a mea de hoti ! Oricum, ramai cu aproape 4. Ca-s 4, ca-s 5, ce mai conteaza ? Doar au picat din cer.

- Da... Pai ce sa fac ? Imi iau cate ceva si restul ii tin in banca sa-mi ajunga toata viata.

- Eu in locul tau, mi-as lua banii si as pleca dracu' de-aici.

- Ba, eu nu vreau sa plec. A, si ma mai gandeam la o chestie...

- Ce chestie ?

- Azi dimineata, dupa ce-am aflat c-am castigat, m-am dus sa iau niste aer. Nici nu ma uitam pe unde merg, iti dai seama, eram navalit de ganduri.

- Asa si ?

- Deodata ma trezesc in fata la stadion. La Metrom. Si m-au cuprins fiorii.

- Cum sa te cuprinda, ba, fiorii in fata la daramatura aia ?

- Asa bine. Mi-am amintit de copilarie, de tot. De cat de frumos era...

- Adevarul e ca era fain, dar nu inteleg. Ce-i cu asta ?

- Ma gandeam la renasterea Metromului.

- S-o faci tu ?

- Exact. Din 4 milioane, sa aloc 1 milion pentru treaba asta.

- Esti nebun la cap !!! N-ai ce face ?

- Mda, ma asteptam sa-mi zici ceva de genu'.

- Pai normal, ma. Nu esti sanatos daca faci treaba asta. Pai nu tu ziceai ca fotbalul s-a nascut in Anglia, a crescut in Brazilia si a murit in România ?

- Ba da, dar...

- Niciun "dar", ma. In primul rand, nu cred ca-ti ajunge 1 milion. Adica nu stiu, dar banuiesc ca dupa un an, doi, sunt gata banii.

- Nu-i adevarat. Ma gandeam sa o inscriu in liga a 4-a. Acolo cat poate fi bugetul? Pana-n 100.000 pe an.

- Ma rog. Oricum, gandeste-te ca tu habar n-ai nimic. Inca te mai uiti la desene .Cum o sa stii tu sa tii o echipa de fotbal ? Tu-ti dai seama cata bataie de cap ?

- Tu te-ai uitat ce patroni sunt la noi ? Ti se pare ca ei au habar de ceva ?

- Lasa, ma. Aia au afaceri, au bani ca lumea, au relatii, p**a mea.

- Bani am si eu acum. O sa vorbesc cu Adi sa ma ajute, ca el cunoaste lumea asta a fotbalului. O sa vezi tu. Fac visul sa devina realitate !

- Tu nu esti sanatos. Eu inteleg ca te-a luat valul, dar tre' sa te apuci sa gandesti limpede.

- N-am gandit niciodata mai limpede !

Ge-ni-al.

Un singur cuvant, "Super

b". Ce functie ii vei oferi lui Irinel ?

Edited March 25, 201213 yr by Srdjan

Cine a zis ca-i voi oferi o functie ? N-ai vazut ca nu ma sustine deloc ?

Edited March 25, 201213 yr by Tibi

Propune-i acelasi job, adica sa vanda bilete. Si ca sa-l convingi promite-i ca ii cumperi o imprimanta ca lumea .

Poate chiar imprimanta laser , sa fie si Xerox ca-i de calitate.

In seara zilei urmatoare, il chem din nou pe Irinel pe la mine, sa mai stam de vorba.

- Ce faci bai, Ogica ? isi face el intrarea.

- Daca nici acum nu pot raspunde "bine", atunci cand ?

- Ia zi, ti-au trecut filmele ? Te-ai gandit mai bine ?

- Adica ? Stiam la ce se refera, dar...

- Pai cu Metrom !

- Nu, ma, ti-am spus. Nimic nu ma poate face sa ma razgandesc.

- Esti nebun la cap. In loc sa pleci dracu' cu banii afara, sa duci o viata linistita.

- Nu mai insista. Uite, azi am fost deja la Adi, la club, sa vorbesc cu el.

- Da ?!

- Iti dai seama, mi-a luat vreo ora sa-l conving ca vorbesc serios, mai ales cu prostia asta de ziua pacalicilor.

- Da, nici mie niciodata nu mi-a placut 1 aprilie. In fine, si ce-a zis ?

- Ce sa zica ? Cam ce mi-ai zis si tu. Dar, pana la urma, a ramas ca ma va ajuta. Ceea ce sper ca vei face si tu.

- Pai bine, dar eu cu ce sa te ajut ? Nu stiu sa fac nimic.

- Pentru inceput, m-ai ajuta daca nu mai m-ai face atat de des nebun.

- Bine, man.

- A, si daca nu ai mai folosi apelativul "man".

- Gata. Hai fa o cafea ca m-a cam luat somnul si presimt ca va fi o noapte grea.

- Hai ca-ti fac acuma cafeaua. Si da, va fi o noapte grea.

- p**a mea, am fost azi la un interviu la fabrica unde lucreaza Costica. A trebuit sa ma trezesc devreme. Sunt frant.

- Ba, tu esti cu capul ?

- De ce ma ?

- Pai eu am castigat atatia bani si tu-ti cauti de lucru ?

- Pai ce treaba are una cu alta ? Plus ca n-ai zis nimic.

- Ma dezamagesti. Pai trebuia sa-ti zic ? Bine, iti zic acuma. Nu-ti mai cauta nimic ca esti asigurat pe viata. Si tu si taica-tu'. Daca nu erati voi...

- Merci, dar aia a fost pana la urma o intamplare. Practic, nu te-am ajutat cu nimic sa castigi.

- Pai practic, nimeni nu m-a ajutat sa castig. Doar Dumnezeu. Oricum nu de asta te ajut, ci pentru ca suntem tovarasi de atata timp.

- Hai ba, ma lasi cu Dumnezeu asta ?

- De ce? Parca tu erai credincios.

- Adica atunci cand lucrurile merg rau, suntem noi de vina, da ? Si brusc, cand ni se intampla ceva bun, e meritul lui Dumnezeu ?

- Cam asa ceva, da. Ba, tu ma stii pe mine. N-am crezut cu convingere niciodata in Dumnezeu. Am fost mai degraba agnostic, dar acum...

- Acum ce? Crezi ca Dumnezeu sta sa-ti extraga tie bilele din urna ?

- Nu ma. Dar viata mea mergea din rau in mai rau si acum a venit asta. Nu poti sa nu te gandesti la un soi de lege divina a compensatiei. Dupa rau, vine binele. Cum dupa ploaie, vine soare.

- Nu stiu ce sa zic...

- Si inca ceva. Ti-am spus. Am iesit dimineata atunci, sa ma plimb, fara sa ma uit pe unde merg si-am ajuns in fata stadionului lui Metrom. Nu stiu, cateodata ai impresia ca primesti niste semne. Asa am simtit eu acum.

- Eu cred in continuare ca astea-s pure intamplari, coincidente. Dar probabil ca ma insel. N-ar fi prima oara.

- Eu nu cred in coincidente. Sau cel putin imi place sa nu cred in ele.

Ce semn? Te-a "botezat" vreun porumbel care are cuib pe bara portii?

Da, am facut saltul cam brusc acolo si probabil nu s-a inteles. Ma refeream la semnele ce m-au facut sa iau hotararea de a investi la Metrom.

Seara a continuat.

- Pai si cum faci cu Metromul ? Care-s pasii ? ma intreaba Irinel.

- O sa vad. Mai e destul timp pana-n vara.

- Pai da, ma. Dar tre' sa te gandesti de-acuma.

- Stii ce ? Pana nu ma vad cu banii in mana, sau ma rog, in cont, nu vreau sa ma ma gandesc.

- Hai, ba Tibane. De ce ti-e frica ? Ce se poate intampla ?

- Eu stiu... In fine, lasa astea. M-am gandit sa iesim in seara asta.

- Sa iesim ?! Unde plm sa iesim ?

- In club, unde ? Nu mai stii ce-am vorbit ?

- Pai bine, da' azi ?

- Da, azi ! Ce-are ?

- Pai era bine sa fi stiut mai din timp, sa ma imbrac, sa ma aranjez.

- Vezi, problema noastra e ca gandim prea mult. Si gandim si prost. Gata cu asta. Hai sa mergem, fac cinste !

- Bine, ma. Vin.

Chemam un taxi si pornim. Spre "Tequila", clubul studentilor. Ajungem acolo, intram si urcam la etaj. Ne asezam pe o canapea din piele si comandam cate-un gin tonic.

- Na, am ajuns aici si bem. Asta puteam face si acasa. Imi spune Irinel, dezamagit.

- Pai si ce vrei sa faci ? Du-te si danseaza.

- Mars, ma. Eu si dansatul.

- Hai bea acolo c-o sa-ti vina cheful imediat. Eu ma duc pana la baie sa ma pis.

Cand ies din baie, dau nas in nas cu Andreea. Privirile ni se intersecteaza, iar in clipa urmatoare, si limbile. Era o chimie incredibila intre noi si iata ca nu disparusera nici dupa atata timp. Auzi deseori de aceasta "chimie", dar pana nu ajungi sa o traiesti, ti se pare doar un cliseu, o vorba goala. Nu este.

- Wow ! Ce faci, tu ? Chiar nu ma asteptam sa te intalnesc aici. Rup eu tacerea instalata dupa mozolul nostru pasional.

- Da, nici eu pe tine. Ce sa fac...

- Nu te-ai schimbat mai deloc. (ii spun, masurand-o din cap pana-n picioare) Stai ! Azi e ziua ta, nu ? La multi ani !

- N-ai uitat ?!

- Cum sa uit ? Ce, tu ai uitat-o pe a mea ?

- 18 august, nu ?

- Vezi. Bine, a ta e si usor de retinut. 1 aprilie. Hai la masa la mine, sa vorbim. Cu cine esti aici ?

- Cu niste colege.

Ma intorc, asadar, impreuna cu Andreea, la masa mea si a lui Irinel. Irinel era pierdut, nu intelegea nimic din ce vedea. Facuse ochii mari si parca astepta niste explicatii.

- Ce te sperii, ma, asa ? N-ai mai vazut fete ? Ea e Andreea, ti-am mai zis eu de ea. El e Irinel.

- Buna. O saluta Irinel timid. Andreea ? De la Poiana ?

- Aha ! Deci m-ai facut vedeta pe aici. Da, cred ca eu sunt "Andreea de la Poiana".

- Pfff. Nu-mi vine sa cred. Care erau sansele sa ne reintalnim noi doi aici si acum ? O intreb eu retoric.

- Da mai, cat timp a trecut ? 5 ani ?

- De fapt, 4. Ia zi-mi, cu ce ocazie la Brasov ?

- Am venit la facultate aici.

- Da ? Cand ? Imi spusese cineva ca erai la Bacau la facultate.

- Deci te-ai mai interesat de mine... Da, am fost la Bacau, dar nu mi-a placut acolo asa ca am venit aici anul trecut.

- Si la ce facultate ?

- ASE, Marketing.

- Bun, bun.

- Tu cum o mai duci ? Esti bine ?

- Da, chiar foarte bine as putea zice. Ma uit complice la Irinel, care asculta atent si nu zicea nimic. Sunt la Facultatea de Informatica, mama e plecata la Bucuresti tot timpul...

- Raule ! (ma inghionteste) Facultatea de Informatica, deci. A, pai tu ai facut si liceu de informatica, nu ?

- Asa e, da. Ma bucur ca n-ai uitat.

- Sa stii ca stau bine cu memoria. Stati un pic, ca ma duc sa le spun colegelor astea cu care-am venit unde sunt ca poate isi fac griji. (râde)

- Bine, bine. Auzi, spune-le si lor sa vina aici la masa. Spune-le ca e un baiat de baiat cu liceul terminat aici. (ma uit spre Irinel)

- Termina, ma. Imi atrage atentia Irinel, usor speriat.

- Ce-i ma cu tine ? N-ai baut destul, ce p**a mea ?

- p**a mea, pentru tine e usor. Cred ca ai mancat mult cacat cand erai mic. Castigi si bani si acuma o intalnesti p-asta. Mie nu-mi pica din cer nimic.

- Deci asta era, te roade invidia. In loc sa te bucuri, bai prostule ! Ai si tu de castigat din norocul meu. Cine stie ce prietene are asta, poate combini si tu ceva.

Peste cateva minute, Andreea se intoarce si ne spune ca prietenele ei au cursuri a doua zi dimineata si ca nu mai stau. Irinel parea usurat. Se pare ca vorbele mele nu-l facusera sa-si schimbe atitudinea.

- Dar tu mai stai, nu ? O intreb eu interesat.

- Hai ca mai stau, dar si eu am cursuri dimineata.

- Auzi, dar voi nu sarbatoreati ziua ta de nastere ?

- Ei sarbatoream, am venit numai asa...

- Dansezi ?

Andreea imi intinde mainile, raspunzand afirmativ invitatiei mele. Nu am fost niciodata prieten cu dansul, chiar dimpotriva. Imi displacea profund, iar la nunti, petreceri sau alte evenimente stateam mai mult pe margine de vorba. Dar cu Andreea, ma transformam. Ceva se schimba in interiorul meu, iar lucruri pe care altfel nu le-as fi facut, le faceam. Habar n-aveam sa dansez, dar cu ea, miscarile imi veneau natural si aveam impresia ca sunt un bun dansator.

Si pentru ca dansul este o exprimare verticala a unei dorinte orizontale, seara s-a terminat la mine acasa.

Edited March 27, 201213 yr by Tibi

Om te-ai facut. Si bani si femei...Sunt curios cum o sa ajungi sa detii Metromul

În sfârşit, a apărut şi femeia!

Drogurile si depresia cand apar? Am presimtirea ca dupa ce pierzi biletul

Nu-l pierde! Incaseaza banii si ii cheltuie pe toti cu Andreea. Atunci o sa apara si depresia si drogurile .

Eu cred ca se insoara cu Andreea, asta ii ia toti banii (vezi http://www.finantistii.ro/legislatie/in-caz-de-divort-sotul-vinovat-poate-ramane-falit-71279/ ), cumpara ea o echipa (fie si Metrom) si il angajeaza pe Tibi ca manager ))

Nu vreau sa anticipez, dar cred ca va pot spune ca veti fi cu totii dezamagiti.

Totusi, nu sunteti departe.