Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Guantanamera...


Tibi

Recommended Posts

  • Replies 600
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

A doua zi dupa nunta, am deschis ochii, m-am ridicat din pat si am iesit pe balconul camerei de motel, la o tigara. Acolo am gasit-o pe Andreea.

- Buna dimineata, pui. Am observat cu surprindere ca Andreea avea si ea in mana o tigara, asa ca am intrebat-o: Da' ce faci ?

- Ce dimineata visezi tu ? E 1 ceasu'.

- Ma rog... Raspunde-mi la intrebare. Ce faci ? De cand te-ai apucat tu de fumat ?

- De azi. Da' stii ca am mai fumat... ce te miri asa?

- Mi se pare ciudat, atat. Din partea mea, fa ce vrei. Da' esti suparata sau ce ai ?

- Nu, nu sunt suparata. Mi-a raspuns ea suparata.

- Aha. Acuma eu ar trebui sa ma prind ca "nu"-ul inseamna "da", nu ?

- Nu stiu.

- Nu vrei sa zici, bine. N-o sa te fortez. Eu o sa stau si-o sa admir privelistea asta superba...

- Ce priveliste ? Eu vad doar niste copaci.

- Hai... bine, spune-mi ce ai pe suflet ca incepi sa ma disperi.

- Deci te disper, da ? Si a dat sa plece de pe balcon. Am barat-o insa cu o mana.

- Hai, pui, iarta-ma. Nu ma disperi, dar spune-mi odata ce-i cu tine. Ce s-a intamplat ? Nu ti-a placut nunta ? Mie mi s-a parut ca a fost frumos...

- Nu-i vorba de nunta. E vorba de tine.

- Ce-am mai facut acuma ?

- Nimic... Hai mai bine sa lasam balta discutia asta.

- Stii bine ca nu mai putem face asta acum. Asa ca spune-mi.

- Bine, iti zic. Nu-mi place cand profita lumea de tine. Cum s-a intamplat si acuma. Le-ai promis la toti bani, dup-aia i-ai mai dat si lu' Daniel 70.000.

- Deci asta era. Asta te-a suparat atat de tare ca te-ai apucat sa si fumezi ?! Si oricum, de cand esti tu contabila mea ?

- Daca-ncepi cu din-astea...

- Nu incep cu nimic, dar pe bune... de ce-ti faci tu griji pentru banii mei ?

- Pentru ca te iubesc.

- Aha...scuza-ma, dar eu nu vad legatura. Daca m-ai iubi, ai avea incredere in mine. Crezi ca eu nu stiu ce fac ?

- Nu-i vorba de asta. Am incredere in tine, dar... esti prea bun, prea generos. Si lumea profita de lucrul asta.

- Ai terminat ? Bun. Acum eu propun sa lasam balta discutia.

- Hai, pui, stii ca am dreptate. Si a dat sa ma sarute impaciuitor.

- Nu, n-ai dreptate. Sau poate ai, naiba stie. Dar eu nu vad lucrurile la fel ca tine. Crezi ca eu nu stiu ce fac ? Crezi ca eu nu-mi fac calcule ? Sigur, le-am promis multor persoane ca-i ajut cu bani. Dar multe dintre acele persoane imi sunt dragi, fac parte din familia mea, deci ma bucur ca pot sa-i ajut. Oricum, n-am promis nimanui sume mari, asa ca nu e asa o mare gaura in buget. Si-apoi sunt numai bani, ma F*t in ei. Si tu stii bine ca n-am alergat niciodata dupa bani si nici zgarcit n-am fost.

- N-a zis nimeni sa fii zgarcit, dar daca te-ai gandi mai bine inainte sa arunci cu bani in stanga si-n dreapta nu cred c-ar strica nimanui.

- Cred ca intelegem diferit "aruncatul cu bani". Nu cred ca ajutand niste persoane, "arunci cu bani".

- Exista insa o limita.

- Sa te intreb ceva. Daca te chem maine in Dubai... vii, nu ?

- Clar.

- Uite, eu aia as numi "bani aruncati".

- De ce ?! O vacanta in Dubai ar fi minunat. Ar fi ceva pentru noi, pentru sufletul nostru.

- Aha, sigur. Ce ar fi asa minunat ? Te duci in toata artificialitatea aia, unde pentru orice platesti de sute poate chiar mii de ori mai mult decat face. Ca sa te lauzi dup-aia ca ai fost in Dubai si ca ai cheltuit nu stiu cat. A, nu mai zic de cum au fost construite toate pe-acolo...cati muncitori indieni au fost exploatati, muncind in caldura aia pentru cativa dolari pe saptamana. Si cati au murit...

- Chiar asa. Mai bine ii dai lu' Daniel sa-si faca service sau lu' unchiu-tu ala pe care l-ai vazut de doua ori toata viata... Esti un fraier, aia esti.

Eram dezamagit de aceasta atitudine a Andreei, iar discutiile acestea despre bani imi lasau mereu un gust amar. Simteam ca-si pierde din feminitate... Eu o vroiam deasupra acestor "vulgaritati", insa ea imi insela asteptarile.

Pe drumul de intoarcere in Brasov, nu ne-am vorbit deloc. Intristat si inca putin mahmur, m-am gandit tot drumul la Metrom. Mi-am dat seama cat de in urma suntem. Mai era doar o luna pana la startul campionatului, iar noi nu aveam inca niciun jucator si nici antrenor.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

cochetezi cu genul fantasy.

Lasa ca mergem acuma si bem pana ne dau aia afara.(i-am spus razand) Imbraca-te.

- Bine, pui, imediat sunt gata.

Mai bine ? :) Oricum, am sperat ca se intelege din context ca sunt putin "luat", deci vesel, si ca nu era o discutie tocmai serioasa.

Link to comment
Share on other sites

M-am trezit luni si mi-am adus aminte imediat ca trebuia sa ma intalnesc la pranz cu Robert. M-am dus in bucatarie, acolo unde Andreea isi lua deja micul dejun, si m-am apucat sa-mi fac o cafea. N-a scos niciun cuvant cat mi-am baut eu cafeaua... mai mult, nici macar nu s-a uitat la mine. Era in mod evident suparata pe mine, lucru care mi se parea straniu, sa fiu sincer. Eu ar fi trebuit sa fiu cel suparat dupa discutia din ziua precedenta. Imi demonstrase ca o intereseaza banii mei si inca foarte mult. Mai mult, a avut tupeul sa invoce iubirea... Ha. Oamenii sunt in stare sa invoce cele mai marete motive chiar si cand urmaresc, de fapt, lucruri dintre cele mai meschine. Ar fi trebuit deci ca eu sa fiu suparat pe ea, dar nu eram. Nu puteam fi... Cum nu poti fi suparat pe un catelus care tocmai ti-a ros papucii. Am lasat-o asadar in pace si mi-am vazut de rutina mea matinala. Doar cand am vrut sa plec la intalnirea cu Robert, i-am spus ca ma duc la club. Atat i-a trebuit.

- Normal ca te duci... Tu cu fotbalu' tau !

- ? Ma uitam la ea asteptand sa dezvolte.

- Numa' fotbal ai in cap. Cand e vorba de banii tai, de viitorul tau, nu te intereseaza. In schimb cand joaca Dinamo sau mai stiu eu cine, te intereseaza. Da, atuncia te aprinzi... da' cand e vorba de interesul tau, nu, nu-ti pasa. Toata ziua iti pierzi vremea pe la clubul asta al tau. Cine stie cati bani mai arunci si pe-acolo...

- Asa si ? Tot nu inteleg care e problema ta.

- Eu n-am nicio problema, ai dreptate. N-ar trebui sa ma intereseze, dar nu pot sa stau sa ma uit la tine cum esti folosit de toata lumea. Tu chiar nu-ti dai seama ca profita toti de tine ?

- Exagerezi... mie mi se pare chiar firesc ca apropiatii mei sa-mi ceara sa-i ajut si ma asteptam la asta din momentul in care am aflat c-am castigat.

- Dar le dai prea mult ! Si prea la toata lumea. In plus, i-ai mai si angajat pe atatia si le dai niste salarii... mult mai mari decat ar lua in alta parte.

- Ce sa zic ? Imi place sa am oameni motivati in jurul meu... I-am spus zambind. Uite, eu iti multumesc ca-ti faci atatea griji pentru mine, dar stai linistita ca stiu ce fac, chiar daca nu las impresia asta. Da ? Acuma hai ca trebuie neaparat sa plec. Pa. Te iubesc. Si am dat sa o sarut. M-a lasat, dar buzele i-au ramas nemiscate.

- Si eu... pa-pa. Mi-a zis cu jumatate de gura.

Am plecat deci la club destul de multumit ca reusisem sa-mi mai imbunez prietena.

La ora 12 fix, si-a facut aparitia Robert. L-am poftit in birou la Adi si am inceput sa discutam.

- Apreciez punctualitatea ta. Si ai vazut ca nu suntem asa greu de gasit ?

- Merci. Da, pai am intrebat la poarta sa nu ma ratacesc pe-aicia...

- O cafea, ceva ?

- Nu, multumesc.

- Banuiesc ca te intrebi de ce te-am chemat, nu ?

- Da, sunt foarte curios.

- Uite, te-am chemat sa vorbim putin despre fotbal.

- La asta ma asteptam, dar...

- Ce inseamna pentru tine fotbalul ?

- Ce inseamna fotbalul pentru mine ? Era vizibil surprins de intrebare, chiar incomodat. Pai, inseamna mult... Mi-e greu sa spun...

- Gandeste-te si spune-mi un cuvant.

- Chiar nu pot sa aleg un cuvant. Ce sa spun ? Fotbalul pentru mine e aproape totul. Bineinteles, dupa familie. Am o sotie si doi copii la care tin foarte mult.

- Sa-ti traiasca. Pot sa te intreb cand te-ai lasat de jucat ?

- Multumesc. In iarna lui 2008 m-am lasat. Atunci s-a desfiintat Precizia Sacele si nu mi-am mai gasit in alta parte. Oricum, la 34 de ani...

- Si ai rezistat sa stai departe de fotbal ?

- Pai n-am stat departe. N-aveam cum... Mi-am terminat scoala de antrenori intre timp si am o grupa de copii de care ma ocup la Brasovia.

- O, si... ? Iti place ?

- Foarte mult chiar. Cum imi sunt dragi si copiii si fotbalul, e perfect.

- Aha, inteleg. Dar nu vrei totusi ceva mai mult ?

- Sincer, eu sunt multumit cu ce mi-a dat Dumnezeu. E adevarat, mereu se poate mai bine, dar...

- Da... Spune-mi cu antrenoratul asta cum e. Iti respecta copiii indicatiile ?

- Ei, respecta, nu pot sa zic, dar stii cum sunt copiii... E greu sa-i dezobisnuiesti, in primul rand, sa nu se ingramadeasca toti unde-i mingea. In al doilea rand, e greu sa-i faci sa inteleaga ca si apararea face parte din joc.

- Da, da, imi imaginez. Da' tu ce antrenor esti ? Defensiv sau ofensiv ?

- Nu pot sa-ti spun. Eu vreau sa am o echipa echilibrata, dar stiu ca asta e imposibil. Si cum am fost si mijlocas ofensiv, imi place mai mult atacul. Plus, antrenand copii, e important sa le oferi placerea de a juca, iar asta nu o poti face antrenand tactic faza de aparare. Incerci doar sa le spui ca exista si apararea, acolo undeva... Asa ca prefer sa-i invat mai mult sa paseze, sa dribleze, sa suteze, sa faca pressing.

- Nici nu stii cat ma bucura ce aud. Nu credeam ca exista antrenori de copii asa ca tine.

- Cum adica ?

- Nu stiu, se vede ca esti pasionat. Ca iti face placere ceea ce faci. Si vrei sa-i faci si pe copii sa se simta bine la antrenamente si sa indrageasca fotbalul.

- Normal. Altfel nu ma apucam.

- Ei, lasa, ca nu toti gandesc asa si nu tuturor li se pare normal. Eu am avut un antrenor cand eram mic, chiar la Metrom, care ma facea sa ma simt ca inaintea unei ore de matematica cand stiam ca am antrenament. Efectiv, uram antrenamentele, erau un chin.

- Imi pare rau sa aud asta, dar na... padure fara uscaturi nu exista.

- Eu cred ca uscaturile sunt majoritare in padurea asta a antrenorilor de copii.

- Eu sunt optimist, incet-incet cred ca se vor schimba lucrurile.

S-a asternut la un moment dat linistea. Robert se uita in expectativa la mine, dar eu ma gandeam la ceea ce urma sa fac. Il chemasem cu scopul asta, de a afla daca are licenta de antrenor si daca ideile sale despre fotbal sunt pe placul meu. Dar parca nu ma asteptam sa se imbine atat de bine toate. E adevarat, nu avea experienta, antrena o grupa de juniori, dar simteam ca are potential, ca are tot ce-i trebuie pentru a reusi. In plus, timpul ne presa din ce in ce mai tare, ne trebuia un antrenor cat mai repede. Asa ca l-am intrebat direct:

- Ce-ai zice sa vii antrenor la noi ?

- Cum ?

- Ai auzit bine.

- Nu stiu ce sa zic... m-ai luat prin surpindere.

- Zi "da", ce sa zici ? Sau vrei sa-ti spun salariu mai intai ?

- A, nu, nu e vorba de asta. Dar sa las copiii...

- Da, inteleg ca e greu. Probabil te-ai atasat de ei si ei de tine, dar gandeste-te ca asta e un pas mare in cariera ta. Vei fi antrenor principal la o echipa de liga a III-a si care are ambitii mari.

- Ce-ati spus ? Principal ?!

- Da, normal ca principal. Ce credeai ?

- Credeam ca... tot la copii.

- Deci de-aia incepusei cu copiii si...

- A, nu. De copii imi pare rau oricum. Dar stiu ca n-am ce face. Trebuie sa accept. Un zambet mare ii aparuse pe fata.

- Asa ma gandeam si eu. Acum sa vorbim de salariu. Cat ai vrea ?

- Nu, nu pot sa zic... cat crezi.

- 10.000 de euro pe an. Ce zici ?

- Ce sa zic ? Da !

- Bun. O sa-ti faca Adi contractul zilele astea. Poate chiar maine. Oricum, sa vii maine pe aici.

Link to comment
Share on other sites

Recunosc, am fost surprins de faptul ca noul nostru antrenor nu mi-a pus nicio intrebare in legatura cu echipa, cu jucatorii, dar nu si de faptul ca a acceptat asa de repede oferta mea. La urma urmei, era o sansa uriasa care ii fusese acordata si trebuia sa profite. Oricum, am pus acest lucru pe seama emotiilor si pe probabila stare de uluiala. Adevarul e ca ma si bucuram ca nu ma intrebase nimic, asta pentru ca nu aveam prea multe raspunsuri sa-i ofer.

I-am chemat pe toti (Irinel, Adi si Iuliu Andrasi) in birou sa le dau vestea numirii lui Robert Dani Barna ca antrenor. Au fost putin surprinsi, mai ales Adi, pentru ca pe ceilalti doi parea sa nu-i intereseze foarte mult subiectul. N-au avut insa nimic de obiectat, de comentat.

- Bun, avem antrenor, dar cu jucatorii ce ne facem ? I-am intrebat.

- Eu cand ti-am zis sa luam si jucatorii de la echipa primariei, n-ai vrut. Mai aduceam 2-3 care-ti placeau tie si gata. Mi-a raspuns acid Adi.

- Sa lasam de-o parte ce trebuia sa facem si sa ne ocupam de prezent. Zic.

- Eu toata ziua stau pe telefoane, dar deocamdata nimic. E greu sa iei atatia jucatori deodata, mai ales la o echipa noua cum e a noastra.

- Stiu si eu asta, dar primul lucru pe care trebuie sa-l facem e sa dam o lovitura. Sa luam un jucator bun, cu nume, dup-aia vin si altii.

- Sa luam, sa luam, dar nu e asa simplu.

- Coman, de exemplu, a zis ca ar veni. Irinel poate sa confirme. Adi, ti-am zis sa-i faci o oferta. I-ai facut ?

- I-am facut, dar n-am primit niciun raspuns.

- Off... Irinel, fa rost de la Chelu' de numarul lui Coman. Acuma !

In 5 minute, deja aveam numarul.

- Alo.

- Da.

- Ioan Coman ?

- Cine intreaba ?

- Tibi Munteanu, patronul echipei Metrom.

- Asa... Coman sunt, da. Ascult.

- Sa-ti zic de ce te-am sunat. Am auzit c-ai fi interesat sa vii la noi. Ei bine, si noi suntem interesati de tine.

- Asta e o gluma sau ce ?

- De ce ? Nu esti interesat ?

- Poate ca sunt, poate ca nu sunt, dar eu am un impresar. Vorbiti cu el.

- Aha, problema e ca noi n-avem timp de pierdut. Ce-ai zice tu de 15.000 de euro pe an ?

- Vorbiti cu impresarul, n-am altceva sa va spun.

- Bun, facem altfel atunci. Ce-ai zice sa vii cu impresarul tau la birou la noi sa discutam ? Hai ca suntem aproape, suntem peste drum de tine, practic.

- Unde peste drum ?

- La Metrom, aicia, unde-a fost fabrica. Intrebi la poarta.

- Vad ca v-ati interesat si unde stau. Nu stiu ce sa zic, nu promit nimic. V-am spus, trebuie sa vorbesc cu impresarul meu.

- Da, da, am inteles asta. Oricum, daca te hotarasti sa vii, te asteptam.

Dupa ce am inchis, Adi m-a luat in colimator.

- Na ! Ce-ai facut ? N-ai facut nimic, mai rau l-ai speriat. Nu asa se face.

- Vai, saracu'. Nu asa se face, zici ? Dar cum ? Pana acum te-am lasat pe tine si... rezultatul il stim cu totii. Zero jucatori semnati.

- Pai trebe' timp. Tre' sa ai rabdare, nu te apuci sa hartuiesti jucatorii.

- Bun, iti trebe' timp, foarte bine. O sa stai pana seara tarziu la birou atunci. Irinel, si tu. Inca astept niste recomandari de jucatori de la tine.

- Ce ?! (amandoi in cor)

- Da. Dar n-o luati in nume de rau, ca nu e o pedeapsa sau ceva. Pur si simplu, mai e o luna pana la startul campionatului si tot ce avem e antrenorul. Care n-are pe cine sa antreneze. Trebuie sa ne adunam, sa ne dam toata silinta acum, pentru ca acum conteaza cel mai mult. Sper ca intelegeti.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

- Nu raspunde ! Lasa-l sa sune. Imi spunea gâfâind Andreea si pe un ton aproape poruncitor. Am vrut sa o ascult, dar telefonul suna insistent.

- Poate e important. Oricum, trebuia sa ma opresc... Am luat telefonul de pe noptiera si m-am uitat cine ma suna. Era Adi. M-am straduit sa-mi controlez respiratia si i-am raspuns.

- Da, Adi. Te ascult.

- Ce faci ?

- Eh, ce sa fac...

- Esti acasa ?

- Da, de ce ? S-a intamplat ceva ?

- Nu... te-am sunat doar sa te intreb daca ai putea veni pana la birou.

- Acuma ?! Cat e ceasu' ? 10 ? Am simtit imediat un picior al Andreei lovindu-mi pulpa. M-am uitat la ea...avea privirea incruntata si striga in soapta la mine: "Nu te duci nicaieri!"

- E 10:20. Poti ?

- A...a... nu pot... Dar spune-mi ce se intampla de ma chemi la birou la ora asta.

- Pai a venit Coman cu impresarul si negociem, dar nu ne intelegem. Era bine daca veneai si tu...

- E ? Vezi ? Si ce ma mai criticai azi, ca nu asa se face, ca hartuiesc fotbalistii...

- Da, da... deci zi cum facem.

- Pai la ce nu va intelegeti ?

- Vrea 30.000 de dolari pe sezon si 5.000 la semnatura. Mai putin nu accepta.

- De dolari, auzi... Nu stiu cat inseamna... de ce nu negociati in euro ?

- A zis ca el asa a avut mereu contractele, in dolari...

- Pai da-i cat cere. Asta e. Nu-l putem rata.

- E jaf pe fata asta. Esti sigur ?

- Stai ca m-am gandit la altceva. Da-i 20.000 de dolari pe an, 5.000 la semnatura si 10.000 daca marcheaza 20 de goluri campionatul asta. 2.500 daca marcheaza numai 10. Vezi daca accepta. Daca nu, da-i cum vrea, n-avem de ales.

- Mai e ceva...

- Ce ?

- El apartine in continuare de Branesti, are foaie de-acolo de 10.000 de euro.

- Platim, ce sa facem ? Altceva ?

- Nu, atat. Hai ca poate te mai sun. Nu te culci, nu ?

- Nu... hai ca te-am lasat. Vezi ce faci acolo.

Am inchis telefonul si am vrut sa imi reiau activitatea de dinaintea telefonului. Dar...

- Daa. S-o crezi tu ! Mi-a spus nervoasa Andreea, s-a invelit si s-a intors cu spatele la mine.

- Ce, pui ? Crezi ca scapi daca iti intorci spatele la mine ? Am intrebat-o razand in timp ce mainile mele umblau jucaus pe sub plapuma. Hai, uite, imi inchid si telefonul...

- Termina ! Era evident iritata, dar acest lucru nu era un "turn off" pentru mine. Mie, dupa cum am mai spus, imi placea sa o tachinez si sa ma joc cu focul... cu ea. Am inceput s-o gâdil, dar ea, desi râdea, nu avea de gand sa cedeze. Lasa-ma ! A strigat silabisind cu greu printre hohote reprimate de râs. S-a ridicat din pat, si-a luat perna si plapuma, iar la intrebarea "Ce faci? Unde te duci?" mi-a raspuns "Departe de tine".

Acest "departe" era, de fapt, canapeaua din sufragerie. Surprins putin de ceea ce tocmai se intamplase, am hotarat sa o las in pace si sa incerc sa adorm. "Ii cumpar eu ceva maine." m-am gandit. Sigur, avea dreptate sa se supere de chestia cu telefonul, probabil s-a simtit jignita, dar impresia mea era ca exagereaza. Din nou.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

A doua zi, m-am dus la club, asa cum tot facusem in ultimul timp, si am intrat direct in biroul lui Adi.

- Ia zi, directore, care-i treaba ? Il avem pe Coman sau nu-l avem ?

- Tu ce crezi ?

- As vrea sa cred ca da, dar...

- Da, ma, a semnat. Te-am sunat, dar aveai telefonul inchis.

- Da... Mi-am adus aminte pentru scurt timp de Andreea, care nu era acasa cand ma trezisem dimineata. Imi lasase totusi un bilet pe care scria: "La o cafea cu Mona". Apoi insa, m-am bucurat pentru prima noastra achizitie. Credeam ca n-o sa mai vina...

- Dupa 12 noaptea am terminat.

- Lasa, nu te mai plange. Transferurile mari noaptea se fac. Auzi, Robert a venit ?

- A venit, da. I-am dat deja un birou. Acolo cred ca e, discuta cu Andrasi.

- Irinel ?

- Da, a venit si el.

- Ma, da' ce oameni constiinciosi. Ia sa ma duc putin pe la ei sa vad ce fac.

Am iesit multumit din biroul lui Adi si m-am indreptat spre biroul lui Robert.

- Buna ziua, dom' antrenor !

- Buna ziua. Ce bine c-ai venit, chiar vroiam sa vorbim.

- Da. De-asta am si venit, ieri nu prea am apucat...

- Asa e. Eu de echipa vreau sa-ti vorbesc.

- Care echipa ? L-am intrebat razand.

- Exact, da. Tocmai asta ma intrebam si eu... unde e echipa ? Nu parea sa se amuze foarte mult.

- Pai cred ca esti la curent ca l-am luat pe Coman. Deocamdata el e singurul jucator, dar urmeaza zilele astea sa mai luam.

- Stiu de Coman, da. Bun jucator, il stiu de mult...am fost si colegi. Am fost placut surprins sa aflu ca e jucatorul... nostru, pot sa spun "nostru" de-acuma, nu?

- Chiar te rog.

- Dar trebuie sa-ti spun ca sunt putin ingrijorat. Mai e doar o luna pana incepe campionatul. Trebuie sa incepem pregatirea imediat.

- Pai saptamana viitoare o sa o incepi, luni. Azi e marti, pana duminica o sa vezi ca o sa luam o duzina de jucatori. Nu jucatori de duzina, atentie.

- Sper.

- Poti sa ne ajuti si tu cu cateva nume. Sigur cunosti o gramada de fotbalisti buni si care ar veni la noi.

- O sa fac o lista azi atunci.

- Bun. Vorbesti cu Adi...stii, nu ? Sper ca o sa va intelegeti bine.

- Da. Sunt sigur.

Dupa ce l-am lasat pe Robert, am trecut si pe la biroul lui Irinel.

- Ce faci, ma ? Ce jucatori mai scoutuiesti ?

- Salut. Uite ma uitam si eu ce loturi au astia din Divizia C. Tu ? Ce faci ? Ai aflat de Coman ?

- Da, ma, ne-am scos.

- Sa fi vazut cum facea Adi aseara... te pisai pe tine.

- Ce facea ?

- Ziceai ca-i nebun... discuta cu impresarul lu' Coman, ala ii zicea "Nu, e inacceptabil.", el se enerva, trantea usa, se ducea la o tigara, venea inapoi si tot asa. Cred c-a fumat un pachet...

- Da' ai stat si tu cu ei cand negociau ?

- Da.

- Si pana la urma cum a acceptat ?

- Impresarul nu vroia sa accepte, nu era de acord cu clauza de goluri. Da' Coman se plictisese dupa atatea ore, era si tarziu...si i-a zis: "Lasa-n p**a mea ca oricum o sa dau goluri. E divizia C, da-o-n dumnezeii ma-sii. Da ca semnez. Mai faci tu pe interesantu' atata..."

- p**a mea, si mie la telefon numa' asta-mi zicea, ca "sa vorbesc cu impresarul"... Ziceai ca e in lesa mai ceva ca-n "Cesar si câinii". Chiar ma miram cum e Coman asa de ascultator.

- Si la sfarsit si-au strans mainile Adi cu Coman si Adi face ca: "Sper sa te simti bine la noi." Era sa cad pe jos.

- Ce rau imi pare ca n-am putut sa vin. Adica n-am putut...

- Da' ce ? Ce faceai ?

- Andreea asta... numa' figuri face.

- A uitat ca a luat-o-n gu...

- Ba! Termina.

- Ce sa-i faci, ma ? Asa-i cu femeile astea... De-aia mai bine cum sunt eu, nu stau la cheremul niciunei pizde.

- Du-te, ba, in p**a mea. Tu nu esti in stare sa-ti gasesti, ca ai sta... A ras, stia ca am dreptate. Ba, tu te pricepi la masini...

- Da normal.

- Hai cu mine pana pe Calea Bucuresti, la reprezentanta Peugeot. Vii ?

- Vin, boss, cum ?

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy