Jump to content
FM 2024 a fost lansat

La Beneamata

Legi

By Legi
in FM Stories

Recommended Posts

  • Replies 82
  • Created
  • Last Reply
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted

M-am trezit pe la 12. Ziarele tunau si fulgerau:

fmro1eq7.jpg

L"affaire" Anahoret segnò profondamente la storia italiana del dopoguerra, e alcuni politologi si spingono ad affermare che la cosiddetta Inter sia morta il 9 ottobre di quel tragico 2007, e non qualche anno più tardi con Calciopoli.

fmro3yo0.jpg

Inter manager gets wacked

fmro2qt8.jpg

Un assasine odieuse. L'antreneur d’Inter a ete tir sans dommage

fmro3lw9.gif

Poze incendiare cu Anahoret si Galliani

M-am dus în baie unde am fãcut un dus fierbinte si apoi unul rece. Dupã aceea am alergat jos pe scãri sã cer o cafea - o cafea neagrã tare. Mã bãrbieresc, scot rufe noi si mã îmbrãc. Astãzi trebuie sã dau mare atentie îmbrãcatului, în câteva ore urma sã aibã loc conferinta de presã.

[/]

Conferinta de presã. O grãmadã de reporteri, flashuri, poze. Urãsc chestiile astea. Am dat mâna cu Moratti si împreunã am intrat în salã. A urmat tirul de întrebãri ale jurnalistilor. Încercam sã rãspund cât mai evaziv, prefãcându-mã vizibil afectat de tragedie. Îl lãsãsem pe Moratti sã rãspundã. La întrebarea: „Cine credeti cã l-a omorât” am izbucnit în plâns. Moratti mã contemplã, întinzându-mi o batistã. Trebuie sã recunosc, câteodatã puteam fi un actor al dracului de bun. As fi fãcut istorie pe Broadway. Mi-am cerut scuze audientei si am iesit.

M-am urcat într-un taxi si dus am fost.

Stãteam în fata ruletei automate din barul lui Cornel, de pe Via Vigevano. Am bãgat o lirã, am tras de manetã si nimic.

- Poate mã credeti sau nu, spuse Cornel preparând un whiskey, dar viata e exact ca masinile astea blestemate. Pur si simplu nu poti câstiga niciodatã. De fapt, am spus-o întotdeauna.

- Si de ce e viata la fel ca una dintre masinile astea?

- Ei bine, rãspunde barmanul, joci pe rosu si iese negru. Joci pe negru si iese rosu. Nu stii niciodatã pe ce picior dansezi, nu?

- Rareori.

- Viata, continuã Cornel frecând tejgheaua barului, e ca un pachet de cãrti de joc. De fiecare datã când crezi cã ai asul, descoperi cã nu-l ai.

Îsi sprijini capul într-o mânã uitându-se trist la mine.

- Am avut si eu tragediile mele, continuã el. Anul trecut umblam dupã o fustã care lucra pe aici pe aproape ca manechin la o casã de modã. Dacã as fi poet, as putea sã o descriu. Era mai plinutã, dar asta nu înseamnã cã nu avea forme. Vreau sã spun, avea si calitate si cantitate si pentru mine, cum sunt cam slãbãnog, însemna foarte mult. Am fãcut tot posibilul ca sã pun mâna pe ea. Mi-am fãcut freza în diferite feluri si câte altele.

- Si ai reusit? l-am întrebat

- Nu. Niciodatã. Într-o noapte mã sãturasem sã încerc tot felul de metode pentru a o aborda, asa cã m-am repezit la ea acasã ca un lup în goanã dupã pradã. Eram disperat. Mi-am spus cã, acum ori niciodatã, era momentul sã pun mâna pe ea... Am sunat si gazda mi-a deschis usa. Am trecut glont pe lângã ea si m-am repezit în sus în camera ei.

- Si tot nu te-a plãcut?

Cornel dãdu negativ din cap.

- N-a fost numai atât. Era în pat cu un tip de la pompieri, omul era în permisie sau ceva de genul ãsta. Vã spun, ar fi putut foarte bine sã mã cotonogeascã...

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted

Am iesit din bar. Am luat-o agale prin curte si am iesit prin gangul care dãdea în stradã. Mergeam foarte încet, trãgând din tigarã si dându-mi un aer de nepãsare. Gândul îmi zbura spre Anahoret. Se prea poate sã mã fi înselat? Poate nu fusese o rãzbunare a suporterilor. Ziarele au scris cã Anahoret avea legãturi cu Camora napoletanã. L’Equipe se hazarda cum cã asasinatul ar fi fost politic. Anahoret, cândva în tinerete, finantase stânga radicalã din Italia. Toatã afacerea asta pãrea extrem de încurcatã.

M-am oprit sã-mi aprind o tigarã si atunci l-am vãzut din nou. Un pusti de vreo 18-20 de ani mã urmãrea de trei strãzi încoace. Îsi tinea mâinile în buzunarele jachetei. Avea o sapcã de tweed trasã pe ochi si mergea cu capul în pãmânt. Nu era fraier. Avusese grijã sã-si punã tãlpici din cauciuc pe pantofi. Nu scotea nici un sunet. La un moment dat mi-am grãbit pasul si cum am fãcut primul colt, m-am repezit sub un gang. Am rãmas acolo, fãrã zgomot, asteptându-l pe urmãritor. Asa cum presupusesem, avea tãlpici din cauciuc si se pricepea sã-si facã meseria. Trecuse pe lângã mine si l-am lãsat sã se îndepãrteze câtiva pasi. Apoi, i-am pus o piedicã din spate si i-am aplicat o loviturã scurtã la ficati. Se auzi un geamãt înãdusit de durere, scoase capul din pãmânt si tipã:

- Nu trageti, domn’ Legi, sunt eu, Jirãricã.

Sunase ca o replicã ieftinã din filmele proaste cu gangsteri.

- Imbecilule, mai aveam putin si-mi descãrcam încãrcãtorul în tine. Scuipã tot ce stii. De ce mã urmãresti?, l-am întrebat punându-i în gurã teava pistolului. Îl trecu sudorile si dãdu ochii peste cap.

Micutul lesinase în bratele mele.

Dupã 10 minute încheiate îsi reveni; i-am dat sã bea putin whiskey.

- Acum, vorbeste.

- Surf, Surf m-a pus sã o fac. Crede cã ai vreo legãturã cu moartea lui Anahoret. Stii, a fost foarte afectat de treaba asta. Crede cã tu l-ai curãtat.

- De ce?

- Ca sã devii tu antrenor principal.

M-am ridicat în picioare. L-am tras de guler pe Jirãricã si i-am dat 10 lire:

- Sã nu sufli o vorbã.

- Sã trãiesti, conasule.

Era o noapte seninã, luminatã de lunã. Când am ajuns acasã, gãsi un bilet pe care mi-l lãsese portarul. Era scurt si concis: „Noellini roagã pe Dl. Legi sã-i telefoneze. 77503”. Noellini putea sã mai astepte. Mi-am aruncat pãlãria într-un colt, m-am dus în baie si am dat drumul la apã. Voiam sã fac o baie fierbinte. Mã cinstesc cu o portie mare de whiskey si rãsfoiesc fugitiv o carte, asteptând sã se umple cada.

Pun cartea la loc si las deoparte paharul. Mã îndrept spre baie. Nu apuc sã fac doi pasi cã sunt împuscat în spate prin geam. Cad pe podeaua rece. Apoi totul deveni de o culoare neagrã, intensã.

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted

- Bunã dimineata.

Spuse o voce divinã, zâmbind de-a dreptul fermecãtor. Avea pãrul blond platinat - natural, nu oxigenat - si ochi albastri. Era ondulatã de la naturã, iar pãrul îi atîrna atrãgãtor pe umeri. Purta un halat alb care o fãcea sã arate superb. O frumusete de vitrinã cu un chip perfect.

Am închis ochii si i-am zâmbit:

- Cred cã visez...

Prinse poanta si chicoti.

Mã pune în temã dar din nefericire iese din scenã destul de repede, anuntându-mã cã am un vizitator.

- Mare noroc, domnule, mare noroc.

Noellini îsi fãcu aparitia, scotându-si pãlãria. Îsi dezvãlui capul chel. Câteva fire de pãr cãrunt îl fãceau sã arate mult mai bãtrân decât pare.

- Câtiva milimetri si ati fi devenit obiectul meu de studiu pe masa de autopsie. Noroc cã ati lãsat apa curgând la baie. Vecina de dedesubt s-a sesizat imediat si a fãcut un scandal monstru. Asa cã v-au descoperit relativ repede.

Zâmbi spiritual.

- De unde s-a tras?, am întrebat.

- De vis-a-vis.

- Cine locuieste acolo? L-ati identificat?

- Mã tem cã nu. Casa e pãrãsitã de 2 ani. Nu a lãsat nici o urmã.

- Înseamnã cã vor încerca sã mã lichideze din nou. Dumnezeule!

- N-aveti grijã, v-am postat la intrare doi bãieti buni.

- Vã multumesc. Probabil cã blestematul ãla de Surf_Dude...

Dãdu negativ din cap.

- Pe Surf l-au umflat azi noapte. A fost torturat, desfigurat, iar capul i-a fost, în mare parte, strivit. O crimã atroce, vã spun. Rar mi-a fost dat sã vãd o asemenea priveliste si, credeti-mã, am vãzut destule în 30 de ani de carierã. Norocul nostru a fost cã au lucrat neglijent. Au lãsat câteva urme si suntem optimisti.

Las capul pe spate si închid ochii. Gânduri negre mã nãpãdesc si mi se face fricã. Aveam de-a face cu o bandã blestematã fãrã scrupule. Mã îngrozea faptul cum l-au operat pe bietul Surfy. Poate cã, mai devreme sau mai târziu, urma sã primesc acelasi tratament.

- Nu disperati, domnule, suspectãm pe cineva.

Ridic din sprâncene si-l privesc mirat.

- Pe cine?

- Pe Don Emiliano.

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

Go to topic listing
×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy

  I accept