Jump to content

La Beneamata


Legi

Recommended Posts

  • Replies 82
  • Created
  • Last Reply
  • 1 month later...
  • Generaţia de Aur
Iulian zacea intr-o balta imensa de sange, capul, sau ce mai ramasese din el, era la cativa

metri de corp. Se vedea ca fusese torturat. Degetele de la maini ii lipseau cu desavarsire. Probabil le-au luat

ca trofee. Bietul Iulian, suferise mult. Bine ca l-au terminat macar, bine ca nu l-au lasat sa zaca in suferinta.

Cu capul crapat, imposibil de identificat dupa dantura, zacea sug_dude - l-am recunoscut dupa cele 7 alunite de pe bratul stang. Mi-am indesat tabachera in buzunar si am pasit agale prin combinatia de creieri, muci si ce mai avea tipul prin cap in ziua aia...

Avusese loc o ciocaneala serioasa intre capul lui si un obiect contondent, si cel mai destept cedase primul. L-am sunat pe legist, reputatul profesor Tomesco. A sosit repede, fredonant un slagar la moda despre Arsenal. Si-a scos stetoscopul si trusa de prim ajutor si a inceput sa ii infasoare ramasitele craniene in tifon, dupa ce in prealabil golise o sticluta de rivanol si una de solutie contra caderii parului peste salata de cruditati de pe umerii victimei.

- Ce faci? Crezi ca mai sunt sanse sa isi revina?

- De ce nu?

- Fara cap????

- Asta nu l-a impiedicat nici inainte, nu?

Am batut in retragere, stia batranul ce stia. Surf primise ce merita, poate un pic cam tarziu. L-am urmarit ani de zile, am incercat sa il bag la zdup de multe ori, dar avea prieteni sus-pusi. Se zvonea ca, alaturi de anahoret, copilarise in cumplita mahala Constanta - unde toti smecherii aveau Leganza. De prisos sa va spun ca amandoi aveau cate o Leganza - neagra, cu interior rosu, exact in culorile clubului lor preferat, FCM Resita. Era greu sa le deosebesti, dar un ochi versat, ca al meu, era greu de inselat - unul avea zaruri mov agatate de oglinda, celalalt zaruri roz - Anahoret, "gayul ala yeah".

- E aici unul care vrea neaparat sa-ti vorbeasca. Il cheama Pensulici...

Il stiam de cand cocheta cu gazetaria, era unul dintre cei mai promitatori ziaristi. Avea o rubrica de scandal, numita "Story", si isi facea veacul pe-acolo. Poveste aventurile lui de bouncer, cand rupea maini, picioare, urechi si chiar metatarsiene, iar cand ramanea in pana de subiecte, se dadea drept fotbalist amator si le facea duminici placute si altora.

- Domnule Pensulici, crezi ca se poate sa nu imi irosesti timpul si sa treci la subiect? Uite, ca sa iti arat ca iti sunt prieten, ia un ecler. Sau o tigara?

- Oooooo, tigaaaareeee.

- Poftim (vechiul truc cu tabachera nu da gres niciodata). Acum, ce imi poti spune despre individul asta lipsit de cap?

- Il stiu de cand eram bouncer in clubul "Metalocasnica" - il cheama Amidone.

- Celebrul Amidone Metadone?

- Chiar el!

Mi-am dat seama ca incerca sa ma minta. Esuase lamentabil, prapaditul.

- Vino cu mine, vom descifra toata povestea asta noir chiar in noaptea asta!

- Regret, dar am treaba. Ii tin locul mamei la firma...

- Insist!

L-am luat parinteste de dupa umeri, in timp ce 2 politisti ii re-amenajau pozitia ficatului, si l-am inghesuit in duba. L-am privit senin prin geamlac cum incerca sa isi roada catusele, apoi am ranjit satisfacut si i-am spus soferului - "Mergem la Multiplex".

- Ce film? Ranjea ca un idiot, credea ca am chef de glume.

- "I am Legenden", cu Will Smith. Acolo e cheia intregii afaceri.

Link to comment
Share on other sites

  • Generaţia de Aur
L-am luat parinteste de dupa umeri, in timp ce 2 politisti ii re-amenajau pozitia ficatului, si l-am inghesuit in duba. L-am privit senin prin geamlac cum incerca sa isi roada catusele, apoi am ranjit satisfacut si i-am spus soferului - "Mergem la Multiplex".

- Ce film? Ranjea ca un idiot, credea ca am chef de glume.

- "I am Legenden", cu Will Smith. Acolo e cheia intregii afaceri.

Multiplex era denumirea unui bordel de mâna a şaptea condus de un anume Adelio Torres, un mexican gras stabilit la Milano. Îl cunoscusem demult la o petrecere dată de Anahoret. Tipul era un jucător avid de ruletă şi îmi era dator cu 1500 de lire. Aveam nevoie mai mult ca oricând de bani şi nu strica să-i fac o vizită.

Unde rămăsesem?

Dupã cincizeci de gloante m-am gândit cã ar fi cazul sã mã opresc. Usa de abia se mai tinea în balamele si mã gândeam cã nimeni n-ar fi supravietuit unui asemenea asalt. Înaintez târâs pânã la usã si o deschid brusc. Arunc o privire dupã colt; nimeni. În schimb, pe coridor, zãcea întins pe jos, într-o baltã de sânge, plin de gloante, postasul.

Bătrânica de vis-a-vis ieşise în prag înmărmurită de spectacolul plin de sânge din faţa uşii mele. O văd, mă vede şi nu pot decât să schiţez un zâmbet idiot. Pe babă o apucă istericalele şi începe să urle ca din gură de şarpe. Intră în casă şi trage lanţul după ea. Chiar în momentul de faţa a şi pus mâna pe telefon. N-am ce face, intru în casă, trag o duşcă de whiskey, îmi iau revolverul şi mă fac nevăzut pe scara de incendiu.

Mă pierd printre blocuri şi străzi mizere. Merg cu paşi repezi şi mă gândesc că am intrat într-un mare rahat. Mă opresc şi îmi aprind o ţigară. Noaptea se furişa tăcute în oraş, ca braţul unui hoţ într-un buzunar străin. Toate scursurile ies noaptea din văgăuna lor. Târfe, proxeneţi, paraziţi, travestiţi, traficanţi, cartofori, drogaţi, cerşetori. Un spectacol grotesc mi se desfăşura în faţa ochilor în timp ce cutreieram mahalalele. Urăsc oraşul ăsta.

Începuse să plouă, fapt ce mă bucura; ploaia îţi oferea camuflaj şi îngreunează munca copoilor. Ajung într-un final la Multiplex. Clădirea era slab luminată de neoane verzi, iar la intrare, cu litere mari, multicolore, trona denumirea bombei: "La Cucaracha". La parter se afla barul, la etaj biroul lui Adelio Torres, iar la etajele superioare erau camerele de bordel. Intru în bar şi mă aşez la o masă. Spelunca este plină de feţe sinistre şi dame ieftine. Comand o tequilla şi, când chelnerul mi-o aduce, încep cu el o mică discuţie politicoasă. O vreme batem câmpii. În cele din urmă, tipul începe să mi se destăinuie. Îmi zice că îi e lehamite să tot care la băuturi în mizeria asta şi că vrea să se însoare şi să plece dracului de aici, vechea poveste. Îi spun că sunt un amic de-al patronului şi mă interesez dacă are să vină la local, mai pe seară. Chelnerul dă afirmativ din cap.

Damele din stabiliment erau uscate şi sfrijite. Într-un colţ al localului un individ care n-are decât o mână cu care încearcă să stoarcă o lămâie în tequila îmi aruncă nişte priviri lungi care mă neliniştesc şi mă întreb dacă nu cumva şi-a dat seama cumva ce învârtesc pe aici. Un ştirb ce stătea la două mese distanţă încerca să întreţină o brunetă bătrână cu nasul mare. Întregul decor are un aspect depravat, murdar. Îmi aprind o ţigară.

După vreo zece minute, soseşte patronul, Adelio Torres. E gras şi îmbrăcat şic. Poartă o cămaşă argintie strălucitoare şi o pălărie de cowboy mare şi neagră. Centura pantalonilor îl taie în două şi burta îi atârnă peste ea. E dezgustător. Tipul rămâne în prag, de unde se uită în jur. Toţi se fâţâie şi par neliniştiţi. Rânjeşte. Orchestra decide să se oprească din cântat. Îi fac semn chelnerului şi comand un alt whiskey, deşi ştiu că beau prea mult, mai ales când e bine să stau treaz. Adelio continuă să rânjească. Se suie pe platforma orchestrei, smulge o chitară de la un tip, se întoarce către audienţă şi îi dă drumul. Tipul are ceva voce şi nu se face de râs. Cântecul e nostim dar demodat. Termină de cântat şi toată lumea aplaudă. Se întreţine cu câţiva invitaţi preţ de câteva minute şi urcă scările la etaj, luându-şi cu el o mulatră îmbracată sumar.

Nu mă duc imediat după el şi mă hotărăsc să mai zăbovesc câteva minute la masă, savurându-mi băutura. O fată foarte tânără cu o fustă foarte scurtă se aşează la masa mea.

- Cauţi plăcere? mă întreabă, arborând un zâmbet fermecător.

Fătuca arată foarte bine, cu forme bine croite.

- Câţi ani ai?

- Şaisprezece.

- Prefer damele în etate, întotdeauna am avut fantezii cu ele. Aşa că, fără supărare, nu sunt interesat de dumneata.

- OK. Avem şi dintr-astea. Dacă te interesează...

- Nu acum.

O expediez repede, îi dau chelnerului 5 lire pentru băutură şi urc la etaj.

Link to comment
Share on other sites

  • Generaţia de Aur
Nu mai are acelasi farmec dupa reply-ul genial al lui Gunoel. Eu zic s-o lasi balta.

scrie si tu ceva. sunt tare curios :) n-ai facut niciodata un story.

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy