Jump to content
FM 2024 a fost lansat

La Beneamata

Legi

By Legi
in FM Stories

Recommended Posts

  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Generaţia de Aur
Posted

Capitolul 1 - Prolog

Închid fereastra în urma mea si pornesc tiptil de a curmezisul încãperii. Dupã ce am trecut de hol, stau sã privesc, pentru cã din locul ãsta pot zãri partea de jos a scãrilor, care urcã pe lângã perete. Aprind lanterna si explorez împrejurimile. Nu se aude nimic. Renunt la ideea de a urca sus, pe scarã, si o iau de a lungul peretilor, încet si pe tãcute, pipãind ca sã gãsesc clantele. Trec dincolo de peretele de la intrare, pentru cã stiu unde duce coridorul si n-am interes sã mã trezesc drept în fatã. Trec de bar, în speranta cã voi gãsi o usã în spate, care sã ducã probabil sus si sã facã legãtura cu balconul pe undeva.

Într-adevãr, usa asta existã. Îmi ia vreo 2-3 minute sã o deschid si pãsesc înãuntru. De partea cealaltã e o cãmarã. Intru si mã folosesc de lanternã. Încãperea mãsoarã vreo trei metri pe trei si e plinã de lãzi cu sticle de vin si de whisky si în ea mai sunt douã frigidere mari. Încolo, sticle goale si cutii împrãstiate peste tot. Înaintez pânã la primu' frigider. E plin de saci. În al doilea frigider îl gãsesc pe Anahoret. E bãgat într-un sac, fãcut ghem, si are în el plumb berechet. Bãnuiesc cã fugea când l-au curãtat, pentru cã e împuscat de douã ori în picioare si de trei ori în mate, de la micã distantã. Expresia fetei întãreste acest fapt. Îl pun la loc în frigider, pe care-l închid exact cum a fost. Apoi ies din cãmarã, încui usa si mã cãrãbãnesc pe unde am intrat.

Revin la masinã si îi dau drumul spre casã.

Link to comment
Share on other sites
  • Replies 82
  • Created
  • Last Reply
  • Generaţia de Aur
Surf_Dude Newbie

Surf_Dude

Posted
  • Generaţia de Aur
Posted
Capitolul 1 - Prolog

Închid fereastra în urma mea si pornesc tiptil de a curmezisul încãperii. Dupã ce am trecut de hol, stau sã privesc, pentru cã din locul ãsta pot zãri partea de jos a scãrilor, care urcã pe lângã perete. Aprind lanterna si explorez împrejurimile. Nu se aude nimic. Renunt la ideea de a urca sus, pe scarã, si o iau de a lungul peretilor, încet si pe tãcute, pipãind ca sã gãsesc clantele. Trec dincolo de peretele de la intrare, pentru cã stiu unde duce coridorul si n-am interes sã mã trezesc drept în fatã. Trec de bar, în speranta cã voi gãsi o usã în spate, care sã ducã probabil sus si sã facã legãtura cu balconul pe undeva.

Într-adevãr, usa asta existã. Îmi ia vreo 2-3 minute sã o deschid si pãsesc înãuntru. De partea cealaltã e o cãmarã. Intru si mã folosesc de lanternã. Încãperea mãsoarã vreo trei metri pe trei si e plinã de lãzi cu sticle de vin si de whisky si în ea mai sunt douã frigidere mari. Încolo, sticle goale si cutii împrãstiate peste tot. Înaintez pânã la primu' frigider. E plin de saci. În al doilea frigider îl gãsesc pe Anahoret. E bãgat într-un sac, fãcut ghem, si are în el plumb berechet. Bãnuiesc cã fugea când l-au curãtat, pentru cã e împuscat de douã ori în picioare si de trei ori în mate, de la micã distantã. Expresia fetei întãreste acest fapt. Îl pun la loc în frigider, pe care-l închid exact cum a fost. Apoi ies din cãmarã, încui usa si mã cãrãbãnesc pe unde am intrat.

Revin la masinã si îi dau drumul spre casã.

cred ca fugea cu spatele daca era impuscat de 3 ori in mate. Imi place, keep it up ....... :D

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted
cred ca fugea cu spatele daca era impuscat de 3 ori in mate. Imi place, keep it up ....... :D

Anahoret fuge. Este împuscat de 2 ori în picioare. Cade secerat. Încearcã sã se târascã mai departe. Asasinul îl ajunge din urmã, iar Anahoret implorã îndurare. Este executat cu 3 gloante în stomac de la micã distantã. Anahoret îsi dã ultima suflare pe betonul rece.

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted

(continuare)

atentie: acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare, personajele fiind pur fictionale.

Dar nu mã duc acasã. Mã gândesc cã nu ar strica sã dau o raitã pe la clubul lui Surf_Dude.

Iatã-mã ajuns. Merg vreo 50 de m pe jos si intru într-un pasaj pavat cu dale de piatrã ce ducea la club. Surf_Dude îsi amplasase si aranjase bine localul. Pasajul lung, acoperit si pavat cu piatrã, mãrginit cu vase de flori perene, care se sfârsea în fata unei frumoase usi albastre, luminate slab de un neon de aceeasi culoare, dãdea un aspect romantic unui simplu tripou.

Deschizând usa, m-am trezit într-un coridor care trecea prin fata apartamentului personal al lui Surf. La capãtul coridorului era o cabinã de sticlã în care pãzea intrarea Ilici, "gorila" lui de încredere. Cu tigara în gurã, i-am zâmbit amical:

- Bunã seara, Ilici, ce mai e nou?

- În ceea ce te priveste, un singur lucru: barul e închis pentru tine si nu poti sã intri.

- Nu mai spune! Ordine noi de la sef, nu? Dar cred cã Surf a glumit. Nu poate sã-mi interzicã mie intrarea. Oricui, dar nu mie.

- Îmi pare rãu, dar astea sunt instructiunile. Mi-a dat ordin sã nu te primesc. Asa cã, valea, nu mi-am terminat încã cina.

Vãzându-mã cã intru, Ilici se ridicã greoi si spuse:

- Potoleste-te. Dacã nu, sunt obligat sã te azvârl afarã.

- Nu fi prost, Ilici! Stii foarte bine cã nu poti face scandal. Nu i-ar place deloc lui Surf. Asta stricã reputatia casei.

- Am impresia cã Surf nu crede cã esti un client bun si dacã te dau afarã, n-o sã se supere nimeni. Nu fi caraghios si iesi afarã.

- Crezi?

Am fãcut un pas înainte si unul în lãturi, si-l pocni peste gurã pe Ilici cu o loviturã scurtã. Ilici cãzu pe spate, rãsturnând scaunul si când încercã sã se ridice, îl apuc de guler si îi mai trag un pumn, drept în falcã. Ilici se prãbusi greoi ca un bustean. De jos, nãucit de loviturã, Ilici mã privea cu repros.

- Potoleste-te. M-am sãturat de mutra ta si de reputatia cã esti tare. Fii cuminte. Dacã nu, am sã te nenorocesc în bãtaie.

Ilici nu a avut nimic de adãugat si am intrat în salon. Lady Torsella juca la ruletã si reusi sã piardã 200 de lire.

- Stiti vorba aia, doamnã, ghinion la cãrti, noroc în dragoste. Îi zâmbi cu sub înteles.

- Tin sã vã informez cã mâine dimineatã mã voi înapoia la Bristol, domnule. Noapte bunã.

Strasnicã femeie. O damã „bine”. Mã înclin respectuos si mã îndrept spre biroul lui Surf. Ridicã mirat din sprâncene si aruncã tigara.

- E-n regulã, Surf, fii linistit. Nu sunt beat si n-am de gând sã fac nici un fel de scandal. Dimpotrivã...

Ilici apãruse în cadrul usii, frecându-si falca.

- E-n regulã, Ilici, îl opri Surf. Am eu grijã.

Mi-am scos tabachera si i-am spus:

- Trebuie sã-mi cer scuze. M-am purtat groaznic la Anahoret ieri searã. Nu stiu ce m-a apucat. Stii foarte bine cã nu credeam o iotã din tot ce-am spus. Bãusem votcã cu bere, un amestec foarte nefericit. Sunt gata sã fac orice ca sã mã ierti, dacã e posibil, bineînteles.

Surf începu sã zâmbeascã.

- În ceea ce mã priveste, totul e-n ordine. Dar stii cã dai multã bãtaie de cap prietenilor tãi. Niciodatã nu stie omul la ce se poate astepta de la tine si, mai mult, uneori poti fi teribil de bãdãran.

- Stiu cã sunt al dracului. Sper cã ai sã mã ierti.

- Hai sã uitãm totul, interveni Surf, zâmbind prieteneste. Se ridicã si scoase dintr-un bar mic o sticlã de whiskey si douã pahare.

- Bea ceva. Stii foarte bine cã nu-ti port nici un fel de ranchiunã. Dar prea îti bati joc de tine însuti.

Zâmbi amar.

- Adevãrat grãiesti.

- Apropo, ce mai stii de Anahoret. Încerc sã dau de el de câteva ore.

- Habar n-am. Îl stii pe Grugea, mereu zace mort de beat pe undeva.

- Stii, în legãturã cu Anahoret. Sunt nebun dupã el de luni de zile. Desigur cã el încã nu stie nimic. Vreau chiar sã merg mai departe. Poate ne cãsãtorim în Olanda anul viitor. Tot încerc sã-i vorbesc dar nu reusesc sã dau de el...

Oftã adânc.

- Nu stiu ce sã zic. Nu pare genul. Ei bine, s-a fãcut târziu si trebuie sã o sterg. Cu bine, Surf.

- Noapte bunã, Legi.

Mergeam încet spre casã. Ploaia încetase si acum sufla un vânt tãios de la rãsãrit. Mi-am ridicat înfrigurat gulerul pardesiului, iar sirul gândurilor îmi zbura la Anahoret. Anahoret îsi plãtise datoria cãtre societate. Nu încãpea nici un fel de îndoialã, chiar dacã executorul fusese un Colt de 0.45. Poate cã Anahoret plãtise prea scump, dar era mai fericit acolo unde se afla acum, indiferent unde. Viciile sale, dependenta de cocainã, micile escapade în cluburile gay, incapacitatea de a se adapta la necesitãtile vietii si imposibilitatea de a privi lucrurile în fatã, toate au contribuit la temelia mormântului sãu prematur. Era clar cã fanaticii suporteri ai Interului îl curãtaserã definitiv. Nu au putut suporta aventura lui Anahoret cu Galliani, desconspiratã cu atât zel de La Stampa, totul culminând cu înfrangerea în derby cu un neverosimil 5-0.

Un zâmbet sardonic mi se zugrãvise pe fatã. În scurt timp urma sã devin succesorul lui Anahoret la cârma echipei.

Am ajuns acasã. Tocmai când mã pregãteam sã bag cheia în broascã, o siluetã se desprinse din umbra intrãrii apartamentului vecin si se opri lângã mine. Omul îsi tinea mâinile în buzunarele hainei de ploaie si purta o pãlãrie trasã pe ochi. Era un tip masiv, între douã vârste, cu o expresie blândã.

- Ce doriti, vã rog?

Omul scoase mâna din buzunar si-mi înmânã o legitimatie din piele. Am aprins lanterna si citi: era legitimatia detectivului inspector Noellini de la Omucideri.

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted

I-am înapoiat legitimatia, zâmbindu-i amabil.

- Dacã nu vã deranjez, as vrea sã stãm putin de vorbã, domnule.

- Ce s-a întâmplat? Îmi cãutam, masinal, bricheta.

- E vorba de o crimã. A fost omorât un domn, Anahoret, si suntem informati cã v-a telefonat în seara asta pe la unsprezece. Ne-am gândit cã ne-ati putea da unele informatii folositoare.

- Dumnezeul! Ce grozãvie! Sãrmanul Anahoret!

Am deschis usa si l-am poftit înãuntru.

- Ia loc, inspectore. Trebuie sã fii foate înghetat. Beti ceva?

- Nu, multumesc. Niciodatã în timpul serviciului. Zâmbi complice.

Mi-am preparat un whiskey si m-am asezat lângã el.

- E groaznic. Eram prieten cu el de o grãmadã de timp. Îmi pare rãu de el. Ce ghinion tâmpit!

Noel aprobã din cap.

- Groaznic, într-adevãr. A fost împuscat de 5 ori.

- Si totusi, pare aproape imposibil. Sunt sigur cã Anahoret n-avea nici un dusman pe lumea asta.

- Stiati cã era... gay?

- Cine nu stia, zâmbi cu amãrãciune.

- I-am gãsit cadavrul într-o ghenã de gunoi, ciuruit de gloante. Am fãcut câteva verificãri. Anahoret era curat. Nu avea cazier, datorii si nici nu frecventa cercuri dubioase. Tindem sã credem cã a fost o crimã pasionalã. Mai ales dupã scandalul de acum 2 zile.

- Îngrozitor.

- Acum, spuneti-mi, pentru ce v-a telefonat în seara asta?

- Nimic serios. Urma sã treacã pe la mine pentru câteva pahare. Stiti, nu ne vãzusem demult. Simtise, probabil, nevoia sã se deconecteze, sã petreacã câteva ore în compania unui vechi prieten. Am primit telefonul lui pe la 11. M-a anuntat cã nu poate veni. A invocat faptul cã se alesese cu o rãcealã îngrozitoare. Cam asta a fost.

- Vã înteleg. Dupã cum vã spuneam, suntem înclinati spre o crimã pasionalã. Stiti, am aflat întâmplãtor cã domnul Surf_Dude fãcuse un scandal îngrozitor atunci când a aflat de aventura domnului Anahoret cu Galliani. A fost nevoie de interventia politiei. Mai mult, se pare cã acest individ are si cazier. Avem unele teorii incipiente.

- Ce pot sã spune, socant. Totusi, nu cred cã Surf ar fi fost în stare sã comitã o asemenea atrocitate. Are si el micile lui scãpãri, vorbe goale la mânie. Asa e natura omului.

Zâmbi spiritual.

- Se prea poate. Sperãm ca raportul balistic sã clarifice unele lucruri. Ei bine, mã bucur cã am lãmurit si problema telefonului. E târziu si trebuie sã vã las. Cu bine si la revedere.

Noel începuse sã-si tragã pe mâini o pereche de mãnusi vechi. Am vrut sã-mi aprind o tigarã dar pachetul era gol. Noel îsi scoase tabachera si spuse:

- Serviti una de la mine. Sunt aceeasi marcã.

Mi-am luat o tigarã si îi multumi.

- Noapte bunã, domnule.

- Noapte bunã.

Mi-am condus oaspetele pânã jos la intrare. M-am întors în salon si mi-am preparat încã un whiskey. Stãteam lângã semineu, reflectând adânc: „Individul ãsta, Noel, era o figurã. Sã nu vã închipuiti cã tipul nu-i destept -- e destept foc! Stia cã mã va linisti încercând sã incrimineze pe altcineva, asa cã avea o poveste gata pregãtitã pentru mine. Nu degeaba mã asteptase acasã, la orele 5 ale diminetii. Mirosese el ceva. Am râs în sinea mea: fusesem destul de destept sã lucrez tot timpul cu mãnusi.”

Mi-am terminat bãutura si am adormit bustean. Mâine era o zi mare, conferinta de presã de la club.

Inspectorul Noel opri masina politiei, se dãdu jos si traversã curtea comisariatului. În drum spre birou se uitã încruntat la ceas. Era 5 si 10. Se gândea cã viata unui ofiter de politie nu e tocmai rozã si, oricum, va avea de furcã cu toatã afacerea asta. Ajunsese vag la concluzia cã asasinatul domnului Anahoret avea poate sã fie un alt „caz nerezolvat”. Nu-si dãdea prea bine seama de ce gândea asa si i se pãrea un ghionion cã i se dãduse un astfel de caz pe mânã. Intrã în birou. Boogie, adjunctul, care „fãcea bucãtãria” în noaptea asta pentru Noel, stãtea la biroul sãu si cãsca de-i trosneau fãlcile.

Noel îsi scoase tabachera cu mânã încã înmãnusatã.

- Ceva nou?

Boogie dãdu aprobator din cap.

- Au terminat de fãcut autopsia. V-am asteptat. M-am gândit cã poate vreti sã vedeti raportul chiar în noaptea asta.

Noel se scotoci în buzunarul pantolonilor si scoase o batistã curatã în care înfãsurã tabachera.

- Du-o jos, Boogie, si roagã-i sã compare amprentele. Amprentele tabacherei apartin unui domn Legenden. Am sters-o bine si apoi i-am oferit o tigarã... vechea smecherie.

Boogie îi luã tabachera din mânã.

- Am sã astept. Spune-le celor de la laborator sã mã cheme dupã ce-au terminat verificãrile.

Link to comment
Share on other sites
  • Generaţia de Aur
Legi Newbie

Legi

Posted
  • Author
  • Generaţia de Aur
Posted
RomaniaFilm prezinta: ...ta-na-naaam! CU MAINILE CURATE

[Through the woods, pulling the two men, Torsen in the

foreground. Tree limbs groan in the wind.]

[Torsen is stumbling, his clothes rumpled and dirty, his

face stained by tears and blood from the gun blow. His

shaking voice strains for a tone of reasonableness:]

Torsen

. . . Legi, you can't do this. You don't bump

guys. You're not like those animals back there.

. .

[Legi marches on, face drawn, silent.]

Torsen

. . . It's not right, Legi. They can't make us do

this. It's a wrong situation. They can't make

us different people than we are. We're not

muscle, Legi. I never killed anybody. I used a

little information for a chisel, that's all. I

couldn't help it, Legi, it's my nature. Somebody

hands me an angle, I play it. I don't deserve to

die for that! D'you think I do? I'm just a

grifter! Huh, Legi?

[Still no response from Legi. Torsen is fighting a losing

battle to keep himself from whining.]

Torsen

. . . But I'll tell you what, I never crossed a

friend. Never killed anybody, never crossed

a friend. Nor you, I'll bet. We're not like

those animals. You can't do this! You're

not like those animals. This is not us! This is

some hop dream!

[Torsen is losing control again. He starts to weep.]

Torsen

. . . Legi! I'm praying to you!

I can't die! I can't die! Out here in the

woods! Like a dumb animal! I can't die!

[He turns and sinks to his knees, wailing, his hands clasped

in front of him, staring up at Legi.]

Torsen

. . . You can't kill me. I'm praying to you!

look in your heart! I'm praying to you! Look in

your heart!

[Slowly Legi raises the gun and levels it at Torsen's head.]

Torsen

Look in your heart! Look in your heart!

Legi

What heart?

[BANG]

[Torsen splays backwards from the knees, a bullet

drilled neatly through his forehead]

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

Go to topic listing
×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy

  I accept