La Beneamata

[Victor]

Ce facem legi, lasam romanul neterminat ?

[Mihai]

Sa se vindece Legi

[Legi]

am sa revin azi, maine. twisting plot, the fuckin' lot.

[Ilici Man]

te bantuie ana? apare mihai si noellini se retrage din politie?

[Victor]

Ce curvasarie pe-aici

[Legi]

Don Emiliano era greul lumii interlope milaneze. Nãscut în 1925, fãcuse rãzboiul în Etiopia ca lunetist. Timp de mai bine de 30 de ani îsi construise un imperiu al crimei colosal: cazinouri, bordeluri, contrabandã, narcotice, trafic de arme, un dosar impresionat, plus câteva duzini de judecãtori, consilieri si senatori ce lucrau în interesele lui. Avea simpatii ros-negre si fusese implicat în scandalul blaturilor din anii ’80.

Dar optimismul inspectorului Noellini si zilele încântãtoare, pline de odihnã m-au fãcut sã-mi abat grijile de la Don Emiliano. Zilele treceau iar eu mã delectam cu rapoartele amãnuntite trimise de Sinisa asupra echipei. Primise instructiuni clare de la mine legate de antrenamente, pregãtire, tacticã, asezarea în teren, rotatia jucãtorilor, s.a.m.d. Rezultaltele, pânã acum, se dovediserã a fi pozitive. Pregãtirea începuse cu un amical în memoria lui Anahoret la Bucuresti, împotriva echipei lui de suflet, Rapid, locul unde se lansase ca antrenor. Imaginile cu Mircea Lucescu plângând, mentorul lui Anahoret, fãcuserã înconjurul lumii. A urmat apoi un stagiu de pregãtire în Olanda:

Emmen - Inter 0-0

Utrecht - Inter 0-3

Den Bosch - Inter 0-5

NEC - Inter 0-4

Twente - Inter 1-4

Mã simteam din ce în ce mai bine. Începusem sã fac mici plimbãri prin curte si, uneori, când nu era ocupatã, mã întretineam cu asistenta care deja îmi spunea pe nume. Dupã toate evenimentele petrecute spitalizarea fusese ca o binemeritatã vacantã, iar faptul cã urmam sã fiu prezent pe teren la supercupã, mã bucura nespus.

Veni si ziua externãrii.

- E douãsprezece si un sfert si trebuie sã plec. Astãzi sunt externat.

- Te voi mai revedea vreodatã, Legi?

- Nu se stie niciodatã, iubito. Apropo, ai observat, scumpa mea, pictura aceea splendidã pe care au agãtat-o în holul ce duce spre psihiatrie?

- Nu. De ce?

- As vrea sã o vezi. E minunatã. Haide.

Si m-am sculat în picioare. Dând din umeri nedumeritã, asistenta mã urmã. Am condus-o traversând reanimarea prin holul ce ducea spre psihiatrie si care era pustiu; m-am oprit la mijloc si am privit atent o patã pe perete.

- Nu-i asa cã-i frumos tabloul, draga mea?

- Nu fi mãgar, Legi, nu vezi cã nu existã nici un fel de tablou aici?

- Ce tot îndrugi acolo?

Când asistenta se întoarse întrebãtor spre mine, am strâns-o în brate iar ea nu se zbãtu deloc, în timp ce o sãrutam îndelung. Când i-am dat drumul, asistenta mã admonestã încetisor.

- Nebun. Nebun de-a binelea!

Îmi dãdu numãrul de telefon si am plecat spre casã.

[dumy]

De fufa ai timp, da sa spui scorul de la meciul cu Rapid nici vorba.

[Legi]

2-0 pt inter.

în asemenea conditii tragice scorul are o mai putinã importantã.

[Surf_Dude]

pai ce faci, ne omori si ne lasi balta? .......

[Surf_Dude]

tacerea ta imi spune multe .......

[Legi]

nu prea am timp. oricum, povestea e completa.

[Iulian]

tacerea ta imi spune multe .......

Tu centrezi, tu dai cu capul?

[Surf_Dude]

nu centrez, nici nu dau cu capu'. I-am dat omului ragaz aproape doua ore totusi .......

Very L.E:

acum, my side o the story

- Nu stiu ce sã zic. Nu pare genul. Ei bine, s-a fãcut târziu si trebuie sã o sterg. Cu bine, Surf.

- Noapte bunã, Legi.

Legi iesi din incapere cu pasi repezi. Mai arunca o privire cu coada ochiului. Parca se uita in spate sa se

asigure ca nu fac nici o miscare brusca. I-am observat mana stanga in buzunarul de la palton. Stiam ca avea

intotdeauna la el o asigurare de 9mm. Nu mi-am facut probleme. Din experiente anterioare stiam ca nu e prea

iute de mana. Usa se inchise in urma lui. Am continuat sa sorb din tigara pana la filtru. Imi dadusem seama ca

nu mai am tigari.

-Jiraaaaaarrr!!! Clipele treceau si usa din spate nu se deschidea. Stateam cu ochii pe ea, numarand secundele

scurse. Intr-un final, usa se deschise si intra Jirarica.

-Au trecut 7 secunde, dobitocule! Ce ti-am zis ultima data? Huh? Zi-mi ce ti-am zis ultima data!!!

-Sa..sa nu-mi ia mai mult de de 5 secunde sa a..ajung.

I-am observat ochii atintiti in podea si capu' plecat. Mi s-a facut mila. Dar stiam ca trebuie sa conduci cu

mana de fier, sau animalele se vor razvrati. Nu puteam sa-mi permit un asemenea lux, aveam un razboi de purtat.

-Sa te duci sa iei tigari. Nu mai sunt. Vezi poate te prind ca iei vreo tigara. Stii ca ti-am interzis sa fumezi.

Ne-am inteles? Nu-mi raspunse, dar stiam ca a inteles foarte bine. Am observat ca si-a ridicat ochii din podea

si s-a uitat la mine, parca sa ma asigure ca a inteles.

-Ne-am inteles? l-am mai intrebat o data. Doar sa-l tachinez.

-Da sefu', am inteles!

-Bun! Hai, n-ai plecat inca?

Jirarica dadu' sa deschda usa din fata.

-Stai! Mai intai am sa-ti dau o misiune. Vezi ca acum 5 minute a iesit Legi pe usa. Il stii, l-ai vazut la ultimu'

INTER-Milan. E cel care facea scandal in loja oficiala. Statea langa Galliani. Vreau sa-l urmaresti, vezi unde

merge.

-Da, il stiu. Cel luat de fortele de ordine. L-am vazut si la televizor.

-Atunci stii ce ai da facut. Grabeste-te, mai poti sa-l prinzi fara sa alergi. Si nu uita de tigari!

-Jirarica se grabi sa iasa pe usa. Stiam ce soarta va avea misiunea. Nu era copt inca. Insa Legi nu stia lucrul

asta. Voiam doar sa-i arat ca "I mean business", cum ar zice el.Jucam la cacealma. Imi iesise de prea multe ori

sa nu-mi iasa si acum. Doar castigasem clubul de la Legi in felu' asta.

Jirarica iesi pe usa, iar eu m-am intors spre birou. Nu aveam altceva in gand decat sa stau jos. Glezna dreapta

ma durea ingrozitor. Totul se tragea de la cumplita accidentare. Toata lumea stia de ea. Din cauza asta n-am mai

ajuns la profesionisti. Eram urmarit in tara de echipele mari, insa erau si cateva echipe din afara care pusesera

ochii pe mine. Totul s-a petrecut la meciul Portul Constanta-Chindia Targoviste, un amical inainte de returul

decisiv pentru promovare. Am simtit ca a cazut cerul pe mine in acele clipe. Durerea fizica disparuse. Nu ma

gandeam decat la viitorul meu ratat de fotbalist. Am luat paharul de pe birou. Ochisem sticla deja deschjisa. Nu

mai vroiam sa ma gandesc la asta. Aveam alte lucruri pe cap acum. M-am asezat jos si mi-am turnat in pahar.

N-am apucat sa beau mai mult de doua pahare, ca se auzi o bufnitura in usa din fata. Stiam ca Ilici nu pleaca

de acolo decat dupa ce-i zic eu, deci trebuie sa i se fi intamplat ceva. Am deschis repede sertarul, am scos

revloverul. L-am verificat, era plin. Mi-am pus paharul in mana stanga si am continuat sa beau. Eram pregatit

de orice, dar nu-mi faceam prea multe griji. "Cred ca s-a intors Legi" mi-am zis in gand. Totul mergea conform

planului. Nu stateam doar cu ochii pe usa. Clubul fusese al lui, deci il stia mai bine decat mine. Aveam ochii

in patru. Imi atrasese atentia un fir care iesea din usa si se ducea spre biblioteca. Se intrerupea langa

fereastra, dupa care continua spre biblioteca. Nu-l observasem pana acum, dar situatia creata

imi ascutise simturile. Nu era foarte gros, ba era si vopsit in galben, aceeasi culoare cu peretele. L-am

urmarit pana la o carte din biblioteca. M-am ridicat, fara sa las garda jos. Bufnitura din usa imi rasuna si acum

in urechi. Am scos cartea cu pricina. Firul era legat direct de ea. Am deschis-o si ce sa vezi, un buton. "Ei

dracie, siret Legi asta!" L-am apasat. Biblioteca se deschise. Se vedea o camera intunecata. Dupa cateva

secunde, lumina se aprinse si o camera alba mi se arata in fata ochilor. Era plina de dulapuri in care statea un

adevarat arsenal. "Cred ca ajugne de un razboi cu talibanii" mi-am zis zambind. Probabil ca de asta venise Legi,

sa vada daca am descoperit camera cu surprize. Am inchis repede biblioteca si am bagat cartea inapoi. Imi venise

o idee intre timp. Era clar ca daca era Legi, urma sa ma curete, asa cum facuse cu Anahoret. Daca nu era el, cu

atat mai bine. Nu era inca timpul sa moara.

-Iuliaaaan! Stiam ca nu aveam mai mult de 5 secunde sa dispar in camera nou-descoperita. Iulian era omul meu de

incredere. NU intarzia niciodata. Am deschis repede biblioteca si am intrat in camera. DE inchis s-a inchis singura.

"Se gandise Legi asta la toate. Pacat ca trebuie sa moara. Puteam colabora foarte bine" m-am gandit fara sa vreau.

Usa din spate s-a deschis imediat. Iulian ramase surprins. Camera era goala, desi auzise vocea mea

acum nu mai mult de 4 secunde. In urmatoarea clipa s-a deschis si usa din fata si doua siluete se repezira in

incapere. Uzzi-urile erau scoase de mult. Iulian nu mai avea timp sa-si scoata Colt-ul. Ridica mainile in aer in semn

de armistitiu.

Stand in camera secreta, nu-mi faceam griji. Aveam aici munitie sa ma lupt cu o armata intreaga. Daca era Legi,

ii pregatisem o surpriza. El nu stia ca descoperisem micul lui secret. Aveam sa-l ciruiesc fara mila. Am stat asa,

pregatit de orice vreo jumatate de ora. Dincolo de biblioteca nu se auzea nimic, desi ma gandeam ca ar fi trebuit

sa se auda. Iulian sigur a intrat in camera. Probabil ca Legi antifonase incaperea. Avea obiceiul sa-si mai antreneze

skill-urile de shooter. Vazusem tintele din fundul camerei.

Cu un Tomi-gun in mana, mi-am facut curaj si m-am hotarat sa ies afara. Cum era singura iesire, trebuia sa infrunt

necunoscutul. "Ori e Legi, ori e altcineva, tot o sa moara" mi-am spus sa-mi fac si mai mult curaj. Durerea de la

glezna imi disparuse demult. In astfel de momente nu te mai gandesti la nimic altceva. Adrenalina imi anulase

toate simtirile. Nu ma gandeam decat la cine sau ce e dincolo de usa deghizata in biblioteca.

Am impins usa incet. Se auzi un scartait puternic. "S-a dus toata surpriza" mi-am zis. N-am mai stat pe ganduri.

Am iesit cu curaj si cu degetul de pe tragaci pregatit de orice. N-a mai trebuit sa-l folosesc. Scena din fata mea

era absolut ingrozitoare. Iulian zacea intr-o balta imensa de sange, capul, sau ce mai ramasese din el, era la cativa

metri de corp. Se vedea ca fusese torturat. Degetele de la maini ii lipseau cu desavarsire. Probabil le-au luat

ca trofee. Bietul Iulian, suferise mult. Bine ca l-au terminat macar, bine ca nu l-au lasat sa zaca in suferinta.

M-am asezat iar pe scaunu' de la birou. Sticla era teafara, la fel si paharele. Mi-am turnat un pahar si am sorbit

cu sete. Nu fusese Legi. Unu, el nu lasa atat murdarie in urma, opereaza simplu si curat. Doi, nu avea de ce sa-l

omoare pe Iulian. Nu erau cei mai buni prieteni, dar nu existau motive sa se macelareasca. Si trei, Legi nu putea

sa faca asta. Iulian era mai bine antrenat ca el, mai iute si mai fara scrupule. In cel mai bun caz, Legi trebuia

sa zaca acum acolo. Deci altcineva imi vroia capul, atat la figurat, cat si la prorpiu, dupa cum vazusem pe podea.

"Cred ca si-au inchipuit ca sunt eu, altfel nu-i faceau asa ceva unui un biet pion" Nu disperam, lucrurile luasera

o turnura foarte buna pentru mine, daca ma gandeam mai bine. Cu mine scos din joc, lucrurile urmau sa evolueze in

directia in care si-o doreau adversarii, iar eu urma sa fiu acolo sa ii observ din umbra si sa le fac felu' la

momentul potrivit. Cadavrul nu mai putea fi identificat decat dupa ADN. Stiam ca nu se vor mai complica la teste.

In lumea interlopa si chiar in politie, se stia ca eu urmez dupa Anahoret si cu toate astea, nu se facuse nimic sa

se impiedice acest lucru. Era clar ca multa lume vrioa sa ma vada mort.

Usa din fata se deschise si Jirarica navali in camera. Se oprise ingrozit la vederea cadavrului de pe podea. E

adevarat ca scena ma incrimina. Cu o mitraliera in mana, cu un cadavru pe jos, Jirarica nu se putea gandi la altceva.

-V-am a..adus tigarile, zise cu o voce tremuranda. Intra si puse pachetul pe birou.

-jirar, nu e ceea ce crezi, n-am fost eu. Pe mine m-au urmarit, eu trebuia sa zac pe jos acum! Ma crezi, nu-i asa?

-Da sefu', sigur, cum spuneti.

Nu puteam sa las lucrurile asa. Eram incriminat direct daca nefericitul ciripea. Se afla intr-o situatie ingrata.

Cred ca stia ce urmeaza, ma stia deja prea bine. "Pacat de el, avea potential" m-am gandit. Imi parea rau ca trebuia

sa fac asta, dar riscul era prea mare. Pe langa faptul ca putea sa ciripeasca la politie, putea sa ciripeasca si

ucigsilor "mei". Nu, nu aveam alta solutie.

Intre timp, Jirarica se intorsese catre usa. Se pregatea sa fuga, stia ca are sanse foarte mici, dar decat nimic...

Am apasta pe tragaci chiar cand a facut primul pas. Arma se descarca cu un sunet asurzitor, iar Jirarica era deja

jos. N-apucase sa faca decat acel prim pas care i-a adus sfarsitul. Hanoracul alb se facuse rosu pe spate. Pnantalonii

largi, tot albi, il facusera sa moara in culorile prea-iubitei sale echipe, Dinamo. O consolare infima.

Poitia era pe drum, fusese anuntata dejad de clientii clubului. Nu puteam sa las cadavrul lui Jirarica acolo, imi

strica tot planul. Asa ca l-am apucat de picioare si l-am tarat catre masina. Trebuia sa scap de el .......

[Legi]

politistii vor descoperi camera secreta si iti vor pune in carca toata afacerea cu armele.

[boogiesbc]

Iulian era omul meu de incredere. NU intarzia niciodata

Ai cam zbarcit-o aici.

[Surf_Dude]

politistii vor descoperi camera secreta si iti vor pune in carca toata afacerea cu armele.

care afacere? .......

Ai cam zbarcit-o aici.

atentie: acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare, personajele fiind pur fictionale.

.......

[Iulian]

Bai nene, v-au sucit mintiile cartile si filmele americane.

[Ilici Man]

sa povestesc si varianta mea?

dupa intalnirea cu legi stiam ca voi avea parte de scandal. nu ca ma interesa, nu era prima si nici ultima data. dar stiam ca surf nu-si permite mai mult. stiam mult prea multe despre afacerile lui, doar eu eram cel care-l scapa de cele mai nasoale "probleme". nu e o slujba frumoasa, dar se plateste bine. toti astia care-si pun curul la bataie platesc bine... si nici nu se asteapta la prea multa seriozitate de la aia care nu lucreaza si sub asternuturi. ma rostogolesc pe jos de ras cand vad in ce s-au bagat iulian si jirarica. credeau ca asa vor ajunge mai repede sus, dar sefu stie sa recunoasca oamenii de incredere si fara sa le gaureasca ochiul maroniu.

inca imi masam falca cand legi trece pe langa mine. a fost o intalnire scurta. nu ma intereseaza subiectul atata timp cat nu ma trezesc cu alta treaba de facut. ma asteptam sa fiu chemat in biroul sefului cand il vad pe mezinul nostru iesind in fuga. n-am apucat sa-i pun piedica, sa-l vad cum isi murdareste costumul ala alb sau camasuta aia roz. ma uimeste de fiecare data sa vad ce haine ii tot alege sefu. rau a mai ajuns asta, dar e mic si poate ii vine mintea la cap.

cum nimeni nu are nevoie de mine imi scot o pizza din frigiderul mic de langa mine si incep sa ma indop. doar tre sa-mi pastrez silueta. ma pregateam sa inghit si a 4-a felie cand vad doua matahale venind spre usa. doi barbosi, unul brunet, celalat parca mai blond. au figuri de periculosi. parca i-am mai vazut pe undeva dar nu pot sa-mi aduc aminte exact unde. se vede ca au venit cu ganduri serioase. incerc sa ma dau la o parte, eu sunt aici sa ii tin afara pe aia care vor sa faca scandal nu pe aia pusi pe omor, plus ca sunt in pauza de masa. ala brunetu ma si impinge iar eu ma impiedic de scaunelul din dotare si ma lovesc cu teasta de usa frigiderului.

cred ca am lesinat pt cateva secunde. m-a trezit sunetul unei rafale de impuscaturi. starea de ameteala nu mi-a permis sa-mi dau seama modelul armei. ma ridic, ma scutur si ma pregatesc sa ma fac nevazut. nu e treaba mea cine a incasat-o, eu nu o incasez pt nimeni. dar ochii imi cad pe pe pardosea si vad ca cineva a incasat-o pt mine. simt cum sangele sta sa-mi explodeze in vene si ii jur pe loc vendetta brunetului. nimeni nu-mi da mancarea pe jos si scapa cu viata. nimeni.

[Legi]

acum mi-am dat seama. povestea lui surf_dude se leaga p-e-r-f-e-c-t cu povestea mea. veti vedea la sfarsit.

edit: ilici nu esti hard-boiled enough.

[Legi]

Supercupa. Spectacol desãvârsit pe San Siro. Îmi doream un debut cât mai fericit. Don Emiliano, probabil, se afla undeva prin tribunã. Îmi trecu prin gând faptul cã ar fi putut sã mã lichideze chiar acolo, dar era prea riscant sã încerce ceva. Meciul decurse fãrã emotii, bãietii nu mã dezamãgiserã. Un 3-0 scurt care îmi umplu inima de bucurie.

[/]

Sãptãmânile treceau fãrã ca eu sã-mi dau seama. Totul era perfect, în campionat si în ligã avusesem parte numai de victorii. Uitasem de tot si de toate, iar grijile-mi erau departe.

Dar veni si acea zi nefastã, o zi tristã si urâtã de noiembrie.

Ploua cu gãleta. Mã întorceam de la antrenament si mã îndreptam spre casã. Eram cu pãlãria trasã pe ochi si cu gulerul pardesiului ridicat când am trecut pe lângã ei, trei indivizi care îmi supravegheau casa. N-as fi suspectat nimic dacã nu as fi prins din zbor câteva cuvinte rostite de tipul gras cu pãlãrie de fetru.

- La ce etaj ziceai cã stã?

- Trei. Urcãm si...

Apoi n-am mai auzit nimic. Apropierea mea i-a determinat sã-si coboare glasurile, dar nu m-au recunoscut. Pãlãria si gulerul fuseserã un camuflaj destul de bun.

Am luat-o pe scara de incendiu ca sã nu atrag atentia asasinilor si am intrat în casã pe întuneric. Mi-am turnat o portie mare de whiskey. Mã cuprinsese spaima. Spaima cã voi rãmâne, acolo, singur în calea gloantelor, întins pe podeaua rece, fãrã suflare, o victimã a unei lumi îngrozitoare. Credeam cã totul se sfârsise, cã fusesem în sfârsit lãsat în pace. Totul era perfect, prea perfect. Pânã acum. Nu existau alternative, trebuia sã actionez repede. Aveam, totusi, un avantaj. Whiskey-ul îmi readuse stãpânirea de sine. Fie, dacã bãietii aveau de gând sã-mi facã felul, urmam sã îi primesc cum se cuvine. Mi-am luat Tommy Gunn-ul si l-am încãrcat. Am aprins lumina, m-am postat dupã fotoliu si am asteptat...

Asteptarea mi se pãru o vesnicie. Spaima puse din nou stãpânire pe mine iar mâna începuse sã-mi tremure convulsiv. Broboane de sudoare îmi inundarã fruntea, eram cu nervii la pãmânt. Ajunsesem o epavã din cauza bãuturii.

Pierdusem notiunea timpului. Cât timp sã fi trecut? Cinci? Cincisprezece? Sirul gândurilor îmi fusese întrerupt de bãtãi violente în usã.

- Deschideti, posta.

„Ha, vechea smecherie. Bãtrânul Legi nu cade în capcane dintr-astea.”

Am început a-mi descãrca încãrcãtorul de o sutã de gloante în usãr. Zgomotul infernal, periodic, ritmic îmi suna ca o muzicã divinã. Frica îmi dispãruse, eram stãpân pe situatie.

- Luati de aici, nenorocitilor, am rãcnit.

Dupã cincizeci de gloante m-am gândit cã ar fi cazul sã mã opresc. Usa de abia se mai tinea în balamele si mã gândeam cã nimeni n-ar fi supravietuit unui asemenea asalt. Înaintez târâs pânã la usã si o deschid brusc. Arunc o privire dupã colt; nimeni. În schimb, pe coridor, zãcea întins pe jos, într-o baltã de sânge, plin de gloante, postasul.

[Ilici Man]

acum mi-am dat seama. povestea lui surf_dude se leaga p-e-r-f-e-c-t cu povestea mea. veti vedea la sfarsit.

edit: ilici nu esti hard-boiled enough.

dude, i'm the fucking boucer, give me a break. din ce s-a scris pana acum reisea ca lucrez pt surf si ca am mancat bataie de doua ori in aceeasi zi. ce vroiai sa fac? sa deturnez avioane? stai linistit ca in functie de cum evolueaza povestea ta (eventual si a lui surf) voi detalia. ideea principala a fost sa ma integrez in peisajul pictat de voi. daca ma faceai asasinul mafiei, as fi fost mult mai hard-boiled.

[Legi]

ma refeream la stilul in care este scrisa, recte frigiderul mic de langa mine si incep sa ma indop. doar tre sa-mi pastrez silueta. ma pregateam sa inghit si a 4-a felie

[Iulian]

V-am spus ca am scris o gramada de povesti, portrete, interviuri, eseuri la viata mea?

Asta pentru meditatile de la creativitate. O sa postez una cat de curand.

V-ati facut toti scriitori.

[Ilici Man]

ma refeream la stilul in care este scrisa, recte frigiderul mic de langa mine si incep sa ma indop. doar tre sa-mi pastrez silueta. ma pregateam sa inghit si a 4-a felie

astea-s pt savoare. doar cititorii trebuie sa guste povestirea

plus ca pt cei care ma cunosc frazele sunt extrem de hard-boiled

[Surf_Dude]

Peste doua zile urma Supercupa. Prima sansa la un trofeu a lui Legi. DUpa cum il stiam, era clar ca va face tot

posibilu' sa castige trofeu'. Si cand zic tot posibilu', zic tot posibilu', inclusiv sa otraveasca jucatorii adversi

sau sa plateasca arbitrii. Vroia sa cucereasca fanii inca de la inceput. Nu se dadea in laturi de la nici o marsavie,

de la nici o marlanie, de la nimic, murdar sau curat.

Supercupa era ultima mea problema acum. Aveam de aruncat un cadavru, politia misuna prin tot clubu'. Speram ca secretu'

va ramane in continuare secret. "Politistii sunt prea prosti", ma gandeam, n-o sa descpere ei in veci camera aia.

Intr-un final ajung langa masina. Mic si greu Jirarica asta. O fi inghitit bilele cu care jucase coci. DEschid portbagaju'

si il indes pe Jirarica acolo. Dau sa inchid, se loveste de cap. Trantesc mai tare, se inchide, dar se aude un fleoscait

inauntru. "Drace! Cred ca i-am intins creierii prin porbagaj" Acum trebuie sa scap si de masina. Asta mai lipsea, alti bani,

alta distractie. Intru in masina, bag cheile in contact si pornesc.

"Unde sa arunc cadavru'? Nu trebuie sa-l gaseasca nimeni. Planul meu depinde de asta" In timp ce ma gandeam, arunc o

privire pe geamu' din stanga. Observ o caldire mare aflata in constructie. Langa ea, un inceput de alta caldire, mai mica.

"Asta-i sediul noii firme de impresariat a lui Legi". Isi planuise meticulos totul. Odata inscaunat la carma INTER-ului,

va aduce jucatori numai prin firma sa. Acaparase totu', detinea un monopol in tot ce era legat de INTER. Nu puteam sa las

sa se intample una ca asta. Ma apucase o scarba si un dispret totale fata de acest om. "Toate la randul lor Surf, toate

la randul lor". Acum trebuia sa scap de Jirarica.

Noapte trecea, la fel si kilometrii. Intr-un final ajung la vreo 20 km de oras, la o ferma parasita. Nu puteam sa dau

foc la masina si la ferma, s-ar fi observat. Asa ca intru in hambar cu masina. Planuiam sa o las acolo. Nu mai trecuse

nimeni pe la ferma de ani de zile. Apartinuse unui om de afaceri belgian care murise in conditii suspecte. Cazul nu fusese

rezolvat niciodata, dar toata lumea stia ca mafia ii facuse felu'. Nu mai vroia sa plateasca taxa de protectie. Cazul fusese

mediatizat, dar mafia isi aveau oamenii bgati peste tot: politie, presa, televiziune, politica. Se spunea ca erau intangibili.

Opresc motorul. Ma gandeam ca totusi era cam riscant sa las cadavrul in masina. Asa ca il scot din portbagaj, scot si covorasele

pline de sange, si il tarasc in spatele hambarului. Ma intorc si caut o lopata."Trebuie sa gasesc pe aici o lopata, ca doar e o

fosta ferma". Cand sa ma uit pe un raft, ma impiedic de un bat de pe jos. Il ridic si ce sa vezi, o loapta. Ma intorc in spate si

incep sa sap. Va fi o noapte lunga.

Stateam rezemat de un gard. Sudoarea curgea de pe frunte. Bine ca nu era frig afara. Trebuia sa merg pe jos. Nu puteam sa iau masina.

Doar eram mort. Politistii ar fi presupus ca ucigasii mi-au luat masina, deci probabil era deja cautata. Dar eram epuizat. Nu puteam

sa merg pe jos mai bine de 20 de kilometri. Scot telefonul din buzunar si sun. La celalalt capat imi raspunse o voce feminina.

-Alo!

-Alo, Kellerman e acolo? Urma o pauza de cateva secunde.

-Da! Era o voce groasa, suparata, dar nu somnoroasa. Probabil il intrerupsesm de la ceva important.

-Salut! Surf la telefon. Am nevioe de o masina la Salty Tear. Era un bar la vreo 3 kilometri de aici, inspre oras. Nu vroiam sa-i zic sa

vina la ferma abandonata. Cu siguranta ca m-ar fi intrebat ce caut acolo, cum am ajuns, unde e masina. Nimeni nu trebuia sa afle ce se

intamplase acum cateva ore.

-In 20 de minute sunt acolo! Vino aici papusica...se auzi infundat la telefon inainte sa inchida. Deci il intrerupsesem de la ceva importan.

Kellerman era fostul meu antrenor. Toata lumea ii zicea asa pentru ca mai avea si o alta meserie. Nu i se spunea killerman pentru ca batea la ochi.

Oricum, el povestea altceva cand era intrebat de unde porecla. "Imi 'omor' jucatorii la antrenamente, de asta mi se zice kellerman, de la

killerman. Noi radeam intotdeauna cand povestea si il intreba pe rand, sa povesteasca de mai multe ori.

Deci aveam 20 de minute sa ajung Salty Tear. Mai mult decat suficient .......