Jump to content
Sign in to follow this  
Tibi

Guantanamera...

Recommended Posts

@Ovidiu: Chiar nu remarcasem. Intr-adevar, sunt multe asemanari.

@Srdjan: Nu vor fi transferuri in iarna, am si zis. Poate doar daca se iveste ceva extraordinar, dar nu cred.

Dupa isprava noastra din etapa precedenta, mass-media ne-a acordat spatii ceva mai largi si la un nivel mai inalt decat Transilvania Expres. Numele echipei noastre a aparut pe toate site-urile sportive, e drept, nu in titlu, ci in continutul articolelor Sportul, umilita in "Regie": 1-4 (gsp.ro), "Studentii" pierd acasa si cad pe 2 ! (prosport.ro). Ziarele locale incepusera sa ne acorde spatii, in paginile lor alocate sportului, aproape la fel de mari ca prim-divizionarei FC Brasov, in cotidianul Buna Ziua Brasov aparand si un amplu interviu cu Robert, in timp ce Monitorul de Brasov titra, cu entuziasm, chiar O victorie istorica pentru Metrom !

Bineinteles, nu puteam decat sa ma bucur de toata aceasta atentie care ni se acorda si sa fiu mandru de jucatorii mei, dar in acelasi timp vroiam ca acestia sa nu fie luati de val si sa ramana cu picioarele pe pamant. Campionatul era lung...

In etapa urmatoare, etapa a 11-a, am intalnit pe teren propriu Dinamo II. "Cainii mici" ocupau locul 9, avand rezultate simetrice: 4 victorii, 2 egaluri si 4 infrangeri, si imi doream foarte mult sa-i invingem si sa profitam, astfel, de pasul gresit al Sportului, care remizase cu o zi in urma la Mangalia, cu Callatis.

Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Bawab, Coman.

Reveneau, asadar, Florin Manea si Bawab, iar Iulian Popa era si el prezent pe banca, nerefacut complet dupa accidentare.

Baietii au inceput meciul determinati, iar oaspetii au fost luati prin surpindere in minutul 9, cand Coman, eroul nostru din etapa precedenta, l-a invins pe Curca, dintr-o situatie de unu-la-unu.

- Vezi, Tibane, ti-am zis ca n-o sa avem probleme cu astia. Cu Curca ala in poarta, ii bateam si cu juniorii. Spuse Irinel, cu o doza de amaraciune.

- Lasa ca nu-i chiar asa, inca mi-e frica. Au venit cu Zie, cu Rus, cu Tucudean... Chiar si Cazacu, Stanca...stii ca mie imi plac.

- Dintre toti aia pe care i-ai enumerat tu, doar Tucudean e bun. Si poate Cazacu si Stanca, dar tre' sa mai creasca...

Am continuat sa atacam, sa dominam, dar ocaziile clare n-au mai aparut, astfel ca dupa primele 45 de minute tabela arata 1-0.

Dupa revenirea de la cabine, Florin Manea l-a testat de la distanta pe George Curca, dar portarul oaspetilor a plonjat si a reusit sa devieze mingea, cu varful degetelor, peste bara. A urmat apoi o ocazie uriasa a lui Bawab, dar nici acesta n-a reusit sa-l bata pe Curca, desi scapase singur.

- Ce ziceai, Irinele ? Tu vezi ce le scoate prostu' ?

- Stai, ma, linistit. Le mai nimereste si el, dar o comite pana la urma.

Ca un facut, in minutul 56, Florin Manea trage puternic din afara careului, Curca respinge neglijent in fata, iar Thaer Bawab profita de cadou si inscrie pentru 2-0.

- Tibane, ma pricep sau nu ma pricep ?

- Le mai nimeresti si tu...

Cand soarta jocului parea transata, Tucudean reuseste o actiune personala de toata frumusetea pe partea stanga, centreaza la coltul lung, unde apare tanarul mijlocas dreapta Razvan Cazacu care plonjeaza si inscrie cu capul din apropiere. Ciprian Manea, fara reactie. Mai mult, Coman se hotaraste, din nu stiu ce motiv, sa protesteze vehement la adresa arbitrului, cerand offside la golul marcat de dinamovisti, iar centralul nu sta mult pe ganduri si-l trimite mai devreme la vestiare. Mai avea un galben. Era minutul 80, iar gandul ca Dinamo II putea smulge un punct nemeritat, in extremis, pe terenul nostru ma nelinistea.

- Ba, Coman asta e incredibil. De-asta n-a ajuns niciodata nicaieri.

- Ce sa-i ceri, ma ? Cand traiesti o viata dupa blocuri...

- Gata, ne egaleaza astia acum, in 10.

- Ne egaleaza o p**a.

La trecerea timpului, sau poate nu, Robert hotaraste sa opereze toate cele 3 schimbari. Din fericire, o mutare de-a sa s-a dovedit inspirata, Iulian Popa reusind sa marcheze, cu un sut din interiorul careului, in minutul 87 si sa ne spulbere emotiile.

Metrom - Dinamo II: 3 - 1

Cu acest succes, ne maream avansul in clasament si aveam acum 4 puncte fata de Sportul si 5 fata de Botosani.

Victoria impotriva "catelusilor" era cea de-a 7 consecutiva pentru noi, reusind o prima treime de campionat senzationala si nesperata. Adica, sa fiu sincer, sperata, dar nu asteptata.

. . .

- Tibane, ce faci ? Era Irinel, la telefon.

- Uite, puneam de-o cafea, ca acuma m-am trezit.

- Pot sa trec si eu pe la tine ?

- Da, normal...

- Andreea e acasa ?

- Nu, de ce ? E plecata pe la facultate sau ceva...

- Hai ca trec atunci. Vin acuma.

- Bine, da' s-a intamplat ceva ?

- Lasa ca vorbim cand ajung.

Mi se parea ciudat... Irinel nu mai trecuse pe la mine in ultimul timp, mai ales dimineata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

A intrat pe usa posomorat, s-a descaltat lent si si-a atarnat geaca pe cuier. Fara sa zica nimic.

- Ce, ma ? Ce-i cu tine ? L-am intrebat amuzat de seriozitatea sa, total atipica.

- Ba, stai ca-ti zic. Sa mergem in bucatarie, ai facut cafea mai multa ?

- Lasa ca fac...

- Sau nu, mai bine. Ai ceva de baut ? Un whisky, un coniac, ceva ? S-a asezat la masa si si-a aprins grabit o tigara.

- Am, da. Da' ce s-a intamplat atat de grav incat vrei sa bei asa dimineata ? L-am intrebat, in continuare amuzat.

- M-a parasit Mihaela. A trantit-o, apoi a tacut, asteptand reactia mea.

- Cum adica ?

- Ce p**a mea n-ai inteles ? S-a despartit de mine. Mi-a replicat nervos.

- Nu, ma, ma refeream cum s-a intamplat... I-am turnat repede un pahar de Johnnie Walker, nerabdator sa-i ascult povestea.

- A... Aseara, si-a luat lucrurile de la mine si a plecat.

- Asa, din senin ? Nu ti-a zis de ce ?

- Da, ma, de nicaieri ! Nu ma asteptam deloc. Mi-a zis niste prostii, nici ea nu credea... ca cica tine la mine, dar a disparut flacara de la inceput, c-am intrat in rutina si ca cel mai bine ar fi sa luam o pauza...

- Pai a zis "pauza", deci poate se intoarce la tine.

- Hai, ma, "pauza" inseamna intotdeauna, da' intotdeauna, despartire definitiva.

- Stiu... vroiam si eu sa te mai binedispun. Nici nu stiu ce sa zic...

- Rutina, auzi... Am fost in Ibiza, am fost la Roma, in Egipt, ne-am simtit bine, am scos-o peste tot... In pat era totul bine...

- Bine, asta tine-o pentru tine, nu ma intereseaza... l-am intrerupt.

- Da' pe bune, ma ! Am facut si niste lucruri mai ciudate pe care le-a vrut ea...

- Asta da, suna interesant. Ce-ati facut ?

- Mie-mi vine sa ma spanzur si tie-ti arde de mistouri.

- Hai, ma, ce vorba-i asta ? Cum sa te spanzuri ? Linisteste-te... Hai ca-ti mai pun un pahar.

Am baut amandoi cateva pahare de whisky - mi se facuse si mie pofta - timp in care Irinel s-a tot lamentat si plans, la un moment dat chiar la propriu, si a bagat tigara dupa tigara.

- Hai, ma, termina. Te-apuci sa plangi acuma ? Ce-ai, esti P***a ? Gasesti tu alta. Nu se termina lumea acum, ca te-a lasat Mihaela.

- Gasesc pe dracu'.

- Asta e, se intampla, tre' sa treci mai departe.

- Da, ma, bine, stiu si eu, dar e greu. Dupa un an si...

- Ei da ? Ce trece timpul... In fine, bine. Plangi azi, te descarci, da' de maine gata. O uiti.

- De-ar fi asa simplu. Cel mai nasol e ca nu ma asteptam, totul mergea bine si dintr-odata...

- Irinele, n-o fi simplu, dar asta tre' sa faci. Hai sa mergem sa bem undeva, intr-un club... Cred ca asa ar fi cel mai bine.

- Numa' de cluburi nu-mi arde mie acuma. Mai degraba imi vine sa ma bag intr-un sicriu.

- Hai, ma, n-o arde si tu ca Bacovia acuma...

- Ce Bacovia, ma ?

- Pai ca te spanzuri, acuma cu sicrie...

- Pai Bacovia ala nu era poet, Tibane ?

- Ba da, un poet mai sumbru, trist, mohorat si dezolat. Cum esti tu acuma. Da' ce, ma ? Tu n-ai citit Bacovia in liceu ?

- Eu in liceu futeam, ma. Puteam sa-i raspund rautacios, dar n-am facut-o. Pentru prima data de cand intrase pe usa, Irinel schita un zambet.

- Asa, Irinele, mai un whisky, mai o gluma... (si totusi, un pic rautacios am fost pana la urma) Viata merge mai departe.

Insa, dupa o scurta perioada ceva mai vesela, Irinel a inceput din nou...

- Degeaba rad, ma. Nu pot. Simt cum plang pe dinauntru.

- Ai zis-o si tu p-asta... unde era poetul !

- Serios, ma. Nu imi iese nicicum din minte, degeaba si beau, totul e degeaba... Tu mai ai tigari ?

- Da, ia de-aicia. Pai normal ca nu-ti iese din minte, probabil o sa dureze ceva, dar n-ai ce face.

- Asa dintr-odata, ma ! Niciun semn, nimic... A plecat.

- Te-am inteles, da...

- Nu ma asteptam la asta, deloc, intelegi ? Tu ai vazut ceva ? Andreea ? Chiar, Andreea!, ele sunt prietene, s-o intrebi pe ea, ea sigur stie motivul real.

- N-o intreb, ma, nimic. Bineinteles ca aveam de gand s-o intreb. Ce mai conteaza ? Te-a lasat si gata. Si nu, eu n-am observat nimic, si nici Andreea nu mi-a spus niciodata nimic... n-am vorbit cu ea niciodata depre asta.

- Ai dreptate, nu mai conteaza. Nu mai conteaza nimic...

- Nici chiar asa, dramaticule.

- Ba Tibane, daca s-ar fi intamplat altfel, eu stiu, poate nu-mi parea atat de rau, da'... chestia e ca nu m-am asteptat !

- Mai termina, ma, ca m-ai innebunit cu asteptatul asta. Cand vreodata, in viata, se intampla ce te astepti ?

- ...

- Aproape niciodata. Ce, eu m-am asteptat vreodata sa am atatia bani ? Sau sa am o echipa care sa se bata la promovarea in prima liga ?

- Pai nu, dar...

- Bine, astea sunt lucruri pozitive... Da' crezi ca m-am asteptat sa trec prin ce-am trecut la bilete atunci ? Sau atunci la Mizil, cand am fost cu chestionarele alea si era sa mor ? M-am dus si eu cu gandul sa fac un ban si...

- Hai, ca exagerezi...

- Acuma poate asa pare, dar atunci... nu tu aveai corbi care roiau in jurul tau, la 50 de grade, ars tot de soare, mergand prin camp kilometri buni, cu sange curgand prin papuci.

- Asa e, dar...

- Sau... crezi ca la 9 ani m-am asteptat sa moara tata ?! Nici nu stiu daca intelegeam prea bine atunci conceptul de moarte... Sau dup-aia crezi ca m-am asteptat sa-mi trimita mama cainele la tara ? Cainele care reusise sa ma faca sa trec mai usor peste...

- Bine, ma, am inteles.

- Sau prima data s-o fac intr-un cort, pe munte, cu o bagaboanta postita ? Cu unu' langa mine care cauta posturi de radio ? Si aia sa ma intrerupa in mijlocul actiunii sa-mi zica ca aude lupi si sa ma duc sa verific ? Crezi ca asa ma asteptam eu ca va fi "prima data" ?

- Bine, asta cu "prima data" e mai mult pentru fete...

- Oricum... Pot continua la nesfarsit. Ideea e ca nu te astepti la multe-n viata si, totusi, se intampla, si tre' sa le faci fata si sa treci mai departe, oricat de banal si cliseistic ar suna asta... Cliseele exista pentru ca functioneaza. Asa ca nu mai boci atata pentru P***a asta si revino-ti. Uit-o.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Venisem in cartierul bucurestean Colentina, pe stadionul "Juventus", cu gandul doar la victorie. De data aceasta, fara Irinel, care inca prefera sa stea toata ziua in casa, plangandu-si de mila. Am trecut pe la el de cateva ori dupa despartirea de Mihaela, de fiecare data gasindu-l uitandu-se la televizor, in pijamale, asta chiar daca vizitele mele erau facute in toiul zilei. Am insistat sa vina la Bucuresti, dar nici n-a vrut sa auda, asa ca l-am lasat, pana la urma. Pe langa faptul ca vroiam sa-l ajut, sa-l determin sa iasa din casa si din starea de depresie in care intrase, insistenta mea sa vina la jocul impotriva lui Juventus avea si o componenta egoista. Irinel era o prezenta perfecta la meciuri, pe cand Adi era doar plictisitor si fad, neimpartasind aceeasi pasiune pentru fotbal ca noi si avand, in general, alt tip de personalitate.

Aproximativ 500 de bucuresteni venisera in tribunele decentului, pentru liga a doua, stadion "Juventus". Vremea era destul de propice fotbalului, soare si vreo 15 grade.

Echipa noastra: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Popa, Bawab.

Am inceput jocul perfect, iar in minutul 1 Iulian Popa a scapat singur si a inscris. Din pacate, bucuria noastra a fost in zadar, tusierul avand fanionul ridicat. Parca demoralizati complet dupa acest moment, jucatorii nostri au inceput sa cedeze teren gazdelor, iar acestea au profitat imediat. Flavius Moldovan a facut gresit pasul la offside, iar tanarul Alin Nica, scapat singur cu Manea, a trimis mingea in poarta noastra.

Din fericire, replica noastra a venit aproape instantaneu, in minutul 19 Iulian Popa reusind sa inscrie cu un lob superb din afara careului, dupa ce a fost servit de Bawab. Credeam atunci ca meciul se reaseaza pe directia dorita, dar, din pacate, dupa marcarea golului egalizator a urmat o lunga perioada de dominatie a bucurestenilor. Am avut insa sansa, acestia ratand toate ocaziile pe care reusisera sa si le creeze. Mai mult, absolut contrar cursului jocului, exact inainte de pauza, Florin Manea ne-a adus in avantaj inscriind dupa o o actiune purtata in viteza de catre Bawab, Paduret si Popa, pe centrul terenului.

Repriza secunda a fost inceputa in forta de catre gazde, iar dupa o ocazie a lui Nica si dupa o faza la care au cerut penalty, cei de la Juventus au reusit sa restabileasca egalitatea prin celalalt atacant, Ionut Fatu. 2-2. Bineinteles ca eram dezamagit, dar simteam intr-un fel ca scorul afisat acum de tabela era mai aproape de adevar decat cel de la pauza.

Dupa primirea acestui gol, echipa noastra si-a schimbat radical jocul, fortand marcarea golului ce ne-ar fi adus din nou in avantaj. Bawab a trimis pentru prima data in bara in minutul 70, urmand sa repete acest lucru in minutul 77. Reuseam sa ne dominam categoric adversarii, dar se parea ca mingea nu mai avea de gand sa intre in poarta. Cel putin in poarta lui Juventus, pentru ca in a noastra a intrat in minutul 85. Noroc ca arbitrul a vazut fault in atac... In minutele de final, gazdele au avut si doi eliminati, dar asta nu ne-a ajutat deloc, pentru ca timpul a fost prea scurt. Doar Popa a mai amenintat poarta adversarei noastre, in ultimele secvente ale partidei, dar lovitura sa de cap a sters bara si s-a dus in aut.

Juventus Bucuresti - Metrom : 2 - 2

Un meci spectaculos incheiat, din pacate, la egalitate. Desi eram suparat ca n-am reusit sa ne apropiem victoria pe finalul meciului, atunci cand am fost net superiori, rezultatul putea fi considerat, pana la urma, unul pozitiv si, de ce nu, echitabil.

Clasament dupa 12 etape:

1. Metrom 28 p 33-12

2. Sportul 26 p 33-13

3. Botosani 23 p 15-7

4. D.Tulcea 21 p 16-13

. . .

A urmat deplasarea de la Mangalia, acolo unde am intalnit formatia de pe locul 7, Callatis. Si de data asta, am mers fara Irinel, care inca nu reusea sa-si revina la aproape doua saptamani de la "divort". Trecuse, insa, de la pijamale la izmene.

Pe o vreme specifica litoralului, vantoasa dar insorita, peste 1000 de spectatori erau veniti sa asiste la meci.

Primul nostru "11": C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Popa, Bawab.

Dupa un inceput ceva mai echilibrat de partida, am preluat fraiele jocului si am reusit deschiderea scorului in minutul 20. E drept, cu un mic ajutor din partea gazdelor, fundasul lor central, Cristian Taralunga, introducandu-si mingea in proprie poarta, presat fiind de Bawab.

Nu ne-am multumit cu atat, lucru imbucurator pentru mine, iar in minutul 39 Iulian Popa ne-a majorat avantajul de pe tabela, dupa o pasa filtranta inspirata a lui Florin Manea. 2-0 pentru noi, rezultat care avea sa se consemneze si la pauza, chiar daca am mai avut doua ocazii mari de a inscrie prin Manea si Bawab.

Jucatorii echipei Callatis au iesit, insa, foarte montati de la vestiare, iar in primul minut al reprizei secunde au reusit sa reduca din handicap prin Alin Tene, care a reluat cu capul o centrare de pe partea stanga, la coltul lung, direct in plasa portii noastre. Odata cu acest gol, imi reveneau emotiile.

Emotii care s-au risipit insa in minutul 73, gratie aceluiasi Cristian Taralunga, care a deviat in proprie poarta centrarea in fata portii a lui Bawab. Pana la finalul jocului, nu s-a mai intamplat nimic interesant, astfel ca plecam de la Mangalia cu toate punctele.

Callatis Mangalia - Metrom : 1 - 3

Victorie meritata si obtinuta destul de clar, care ne mentinea pe prima pozitia a clasamentului Seriei I.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Interviu cu patronul revelatiei ligii secunde, Metrom Brasov

Brasoveanul Tibi Munteanu a "resuscitat" clubul Metrom Brasov in urma cu un an si jumatate, iar dupa ce a preluat locul de liga a III-a al echipei de fotbal a primariei, SCM Brasov, a promovat in liga secunda inca din primul sezon. Ambitiile sale nu s-au oprit insa aici si, dupa o prima parte a campionatului aproape perfecta, Metrom ocupa un loc surpinzator in clasamentul Seriei I din cadrul Ligii a II-a.

Reporter: Inainte de toate, vreau sa va multumesc ca ati acceptat sa realizam acest interviu cu dumneavoastra.

Tibi Munteanu: Nu trebuie sa-mi multumiti. Cred ca era de bun-simt sa accept, pentru cititorii dumneavoastra, printre care sunt convins ca se numara si suporteri de-ai echipei Metrom.

R: Domnule Munteanu, in primul rand vreau sa va intreb cine sunteti si de unde ati aparut. Multa lume poate nu va cunoaste. De altfel, am inteles ca acesta este primul dumneavoastra interviu.

T.M: Da, o intrebare la care ma asteptam. Cred, totusi, ca lumea a inceput sa stie cine sunt... Dar, ca sa va raspund, sunt un om simplu, pasionat de fotbal, cum probabil sunt multi, desi in ultimul timp poate nu la fel de multi ca inainte, din pacate.

R: Si totusi, cum ati ajuns sa fiti patronul echipei Metrom ?

T.M: Am avut sansa, dupa cum probabil stiti, sa castig o suma destul de importanta la loterie. De-acolo a inceput totul.

R: Dar ce v-a determinat sa intrati in fotbal ? Si de ce la Metrom ?

T. M: V-am spus, de mic am fost pasionat de fotbal. De fapt, "pasionat" cred ca este un cuvant prea slab pentru a descrie exact ce inseamna fotbalul pentru mine. De ce la Metrom ? Simplu. Este primul club pe care l-am iubit, inca de cand aveam cativa anisori si m-a dus tata pe stadionul din "Colonie". Apoi, cand am mai crescut, am fost pentru putin timp si junior la Metrom, si pot spune ca regret si acum ca nu m-am tinut.

R: Dar nu pare timpul trecut, sunteti destul de tanar.

T.M: Intr-adevar, aud asta destul de des, toata lumea e surprinsa de tineretea mea. Dar nu, nu se pune problema sa intru pe teren ca jucator. As putea, da, ca patron, sa ma impun in echipa, dar nu vreau sa cad in ridicol. Poate intr-un amical ! (râde)

R: Ca patron, cat de mult va implicati la echipa ?

T.M: Cat de mult ma pricep si cat imi permite timpul. Din fericire, am adus in cadrul clubului foarte multi specialisti, in care am incredere si nu ma bag peste ei.

R: Cum ? Nu interveniti in alcatuirea primului "11" ? Nu-i impuneti antrenorului ce jucatori sa foloseasca, ce tactica sa adopte ?

T.M: Evident ca nu. Bineinteles, am discutii cu staff-ul tehnic, comunicam permanent, dar niciodata n-am zis "baga-l p-ala, scoate-l pe alalalt".

R: Permiteti-mi sa va spun ca sunteti un caz atipic de patron. Pentru fotbalul romanesc, bineinteles.

T.M: Dati-mi voie sa fiu optimist si sa nu va dau dreptate. Si, pana la urma, fiecare face ce vrea si cum vrea.

R: Spuneti-mi, va asteptati ca echipa sa mearga atat de bine ? Ati reusit promovarea in liga secunda inca din primul an, iar acum sunteti in lupta pentru ocuparea primelor doua locuri ce duc in prima liga.

T.M: Nu, nu m-am asteptat sa se intample totul atat de repede. Dar, la inceput, nici nu aveam de gand sa investesc atat de mult. Cu timpul, insa, aducand la echipa jucatori valorosi, mi-au crescut asteptarile. Tot timpul am avut incredere in echipa ca poate reusi lucruri frumoase, asa ca faptul ca suntem in lupta pentru promovare nu ma surpinde atat de mult.

R: Ati spus ca nu ati vrut sa investiti atat de mult. Ne puteti spune o cifra, cati bani ati bagat in echipa pana acum ?

T.M: Nu, nu va pot da o cifra, imi pare rau. De fapt, nici eu nu stiu exact. Contabilii mei stiu mai bine. Dar nu banii sunt importanti, eu tot ce fac fac pentru oamenii din Brasov care iubesc fotbalul, pentru copiii care se indragostesc de acest sport si care sunt ,din pacate, tot mai putini. Eu atat as vrea, sa am in continuare posibilitatea sa bucur brasovenii, mai ales pe cei care locuiesc aproape de stadionul nostru, oferindu-le un loc aproape, unde pot sa vina si sa urmareasca fotbal de calitate.

R: Multi o sa va acuze probabil de nesinceritate.

T.M: Imi pare rau pentru ei. Dar sa stiti, eu chiar am suferit cand s-a desfiintat Metrom la inceputul anilor 2000. Si alaturi de mine, multi altii. Si la fel cred ca s-a intamplat si-n cazul echipelor ICIM, Tractorul, Precizia Sacele, Forex, Romradiatoare. Inainte, sambata se simtea ca e meci, in cartierele unde aveau stadionul echipele respective. Si toate stadioanele acestea erau pline. Dupa ce s-au desfiintat toate echipele, oamenii au ramas cu buza umflata. Sigur, pot merge sa sustina FC Brasov, dar multi poate nu au posibilitatea sa traverseze tot orasul sau sa-si cumpere un bilet la meci mai scump. Ganditi-va mai ales la copii. Altfel e cand ai stadionul langa tine...

R: Apropo, v-ati gandit vreodata sa intrati in politica ?

T.M: Nu se pune problema. N-am nici cel mai mic interes. Politica romanesca imi repugna, iar, din pacate, nu sunt chiar atat de optimist incat sa cred ca as putea schimba eu ceva, cu adevarat.

R: Sincer, nu v-ati gandit sa investiti in fotbal pentru a capata notorietate ?

T.M: Nu. De altfel, as fi preferat, daca s-ar fi putut, sa raman in anonimat toata viata.

R: Ma vad nevoit sa repet, sunteti un caz atipic in peisajul fotbalului romanesc...

T.M: Nu stiu, v-am spus ca nu cred asta. In orice caz, nu sunt vreun "nea' Gigi", asta e clar.

R: Revenind la rezultatele echipei... Pozitia pe care o ocupati acum, la finalul turului si a primelor 3 etape din retur, va surpinde ?

T.M: O intrebare grea. Daca m-ati fi intrebat la startul sezonului, v-as fi spus ca m-ar suprinde, dar acum... Dupa ce ai fost niste etape pe primul loc, locul 4 nu ti se mai pare surprinzator, si nici multumitor.

R: Spuneti ca sunteti nemultumit de locul 4 ? Ca nou-promovata si echipa infiintata, practic, anul trecut ?

T.M: Nu, n-am cum sa fiu nemultumit. Nu ma intelegeti gresit. Multi ne dadeau candidati la retrogradare, nu la promovare, asa ca locul 4 este un loc bun. Dar, putin dezamagit sunt, n-am cum sa nu fiu. N-am reusit sa castigam niciun joc in ultimele 5 etape, iar acest lucru ne-a facut sa cadem de pe primul loc tocmai pe locul 4. Sigur, si forma buna prin care au trecut contracandidatele noastre: Botosani, Sportul, Delta Tulcea. De asemenea, vin tare din urma Viitorul Constanta, CS Otopeni.

R: Urmeaza sa faceti schimbari la echipa in aceasta lunga pauza competitionala care urmeaza ?

T.M: Nu, nu cred ca vom transfera niciun alt jucator. Si nici in cadrul staff-ului nu cred ca vor fi noutati.

R: Se aude de Buga...

T.M: Nu, chiar nu se pune problema. Sa nu intelegeti gresit, Buga e un jucator senzational, dar nu cred ca avem deocamdata posibilitatea sa-l aducem. Si nu cred ca ar accepta sa vina in liga a II-a.

R: Mai exista zvonuri cu privire la aducerile lui Alexandru Piturca, Catalin Doman, Andrei Muresan. Le puteti confirma ?

T.M: In niciun caz, v-am spus, aproape 100% nu vom transfera niciun jucator iarna asta. Doar in cazul unor plecari, caci avem cateva oferte...

R: Ne puteti spune pentru ce jucatori ?

T.M: Va dati seama ca nu.

R: Spuneati ca sunteti dezamagit de forma aratata in ultima vreme de echipa dumneavoastra. Aveti vreo explicatie pentru rezultatele din ultimele 5 etape ?

T.M: Am cateva explicatii, dar prefer sa le tin pentru mine. Sunt lucruri de "bucatarie interna".

R: Totusi, ce a lipsit echipei sa termine anul 2011 pe primul loc ? La un moment dat, parea foarte posibil acest lucru.

T.M: Eu cred ca meritam mai multe puncte din ultimele 5 partide. De exemplu, in meciurile cu Branesti si Delta Tulcea nu meritam sa incheiem la egalitate, ci meritam sa invingem. Am dominat clar, am avut o sumedenie de ocazii, dar pur si simplu n-am reusit sa bagam mingea in poarta. Apoi, la ultimul meci, pierdut pe teren propriu cu FC Botosani, meritam cel putin un egal. Cred ca sunteti de acord.

R: Da, va inteleg frustrarea, dar fotbalul nu e intotdeauna corect. Si, dupa cum se zice, "se joaca pe goluri".

T.M: Intr-adevar. Golurile sunt cel mai obiectiv criteriu de departajare in fotbal, asta este. (râde) Dar ceea ce vreau sa spun este ca jocul nostru a fost unul destul de bun, doar ca ne-a lipsit sansa. Sa luam exemplu meciul cu Botosani, unde am lovit bara de 3 ori si am ratat de 4 ori singur cu portarul, iar ei au avut 3 suturi de la distanta si ne-au batut cu 2-1.

R: Si cu Delta Tulcea ati avut multe ocazii, daca-mi amintesc bine.

T.M: Exact, am avut chiar si un gol anulat atunci pe nedrept, pe langa ocaziile uriase pe care le-am ratat. Din pacate, s-a terminat 0-0.

R: Ca tot ati adus in discutie... arbitrajele v-au multumit ?

T.M: Chiar n-as vrea sa comentez. Se vorbeste prea mult de arbitraj in Romania.

R: E diferenta mare intre liga a III-a si cea de-a II-a ?

T.M: As fi tentat sa spun ca nu, cel putin impresia asta am avut-o pana in urma cu o luna. Exista clar niste diferente, mai ales in ceea ce priveste infrastructura si banii, dar la nivel de joc diferentele sunt aproape insesizabile. Bineinteles, sunt cateva echipe bune, cele din fruntea clasamentului...

R: Domnule Munteanu, interviul a luat sfarsit. Va dorim mult succes si speram sa va vedem cat de curand in prima liga.

T.M: Multumesc, la fel sper si eu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Arpi@2003 :)

la un moment dat ma gandeam "cum locul 4 ?" dar am inteles pana la final.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Ovidiu: Nu m-am apucat inca sa acuz arbitri de coruptie. (asa cum a facut Paszkany in 2003) Dar sper ca la finalul campionatului sa avem aceeasi soarta precum a avut-o CFR-ul in sezonul 2003-2004. :D

@tactumare: :secret:

Prima parte a clasamentului Seriei I a Ligii a II-a arata asa, dupa 18 etape:

1. Botosani 36 p 25-10

2. Sportul 36 p 43-22

3. Tulcea 35 p 24-14

4. Metrom 34 p 40-20

5. Viitorul 32 p 35-25

Se putea, evident, mai bine, dat fiind faptul ca am fost lideri cateva etape. De fapt, daca se intrerupea campionatul la sfarsitul turului, am fi iernat pe primul loc. Din pacate, cele 3 etape din retur care s-au disputat in 2011 ne-au prins intr-o forma proasta, mai ales cazuti psihic, si astfel a trebuit sa ne multumim cu locul 4.

De la jocul impotriva lui Callatis Mangalia, echipa nu a mai reusit sa castige niciun meci din cele 5 disputate, reusind doar 3 remize si suferind 2 esecuri:

Metrom - Branesti: 1-1 (Bawab)

Dunarea Galati - Metrom: 1-1 (Mateiu)

Farul - Metrom: 3-1 (Bawab)

Metrom - Delta Tulcea: 0-0

Metrom - Botosani: 1-2 (Bawab)

In afara de rezultatele meciurilor cu Dunarea si Farul, impresia mea a fost ca celelalte rezultate nu au fost tocmai reflexii ale situatiei de pe teren. Oricum, chiar daca nu am jucat prost, s-a vazut clar o cadere psihica in randul jucatorilor, iar in aceste conditii, pauza competitonala nu putea fi decat un lucru pozitiv. Ar fi fost chiar mai bine daca ar fi venit mai repede...

De partidele din finalul anului au profitat din plin contracandidatele, care au mers aproape perfect si au pierdut puncte doar atunci cand au jucat intre ele.

Sportul a beneficiat de forma extraordinara a lui Danalache, care, dupa un inceput mai slab, a inceput sa inscrie la foc automat reusind pana in pauza de iarna sa marcheze 12 goluri. Totusi, nu el era golgheterul seriei, ci atacantul celor de la Viitorul, Cristian Pantelie, care avea 15 reusite. Practic, datorita lui, Viitorul a urcat incet-incet in clasament si a inceput sa ne sufle in ceafa.

Din pacate, noi n-am avut norocul sa avem in echipa un astfel de "asasin in fata portii", principalul nostru marcator fiind Bawab, cu 8 goluri. E drept, urmau Coman si Popa cu cate 6, Flavius Moldovan cu 4, iar "Cobra" si Florin Manea aveau si ei cate 3.

La capitolul assist-uri, cele mai multe le aveau, din echipa noastra, tot Paduret si Manea, dar la un nivel mai scazut ca in sezonul trecut. Paduret avea 6 si Manea 5, nivelul mai ridicat al ligii secunde, dar si varsta, spunandu-si cuvantul. Paduret avea deja 37 de ani ! Ii cautam de ceva vreme inlocuitor, dar din pacate nu reusisem sa gasim nicio varianta mai buna.

Dupa o vacanta de aproximativ o luna, echipa urma sa se reuneasca pe data de 10 ianuarie 2012, ceva mai "implinita", sunt convins.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@alec92: Acuș, acuș.

@totuldesprehostel: Daca o mai trai nea Romica, poate va sti el cativa fundasi mai neatenti care sa ne rezolve treaba...

- E dezastru, Roberte ! Ce se intampla ?! Spune-mi tu, ca eu nu mai inteleg nimic ! Ii ceream explicatii antrenorului echipei, pe holul din interiorul stadionului comunal din localitatea ilfoveana Berceni, imediat dupa incheierea jocului din prima etapa a mini-returului. Observand privirile mirate - datorate probabil tonului meu mai nervos - ale unui om de ordine, care fie vorba intre noi, numai ordine nu putea sa faca la cei peste 60 de ani pe care ii arata, i-am spus lui Robert sa intram intr-o incapere, la indemana, de langa vestiarul oaspetilor.

- Jucatorii sunt blocati, nu stiu ce se intampla cu ei... Ai vazut si azi, am ratat o gramada de ocazii, iar ei ne-au dat 3 goluri aiurea, toate din nimic. Am pierdut prosteste.

- Pai de ce rateaza atat ?! Nu lucrezi cu ei la antrenamente sau ce ? Avem noroc cu autogolurile, ca altfel am avea cele mai putine goluri marcate din toata seria ! seria, seria... Incaperea in care intrasem era una destul de spatioasa, aducea cu o baie, dar nu avea decat o chiuveta si un dulapior, iar pe jos, pe gresie, cateva lazi de bere goale. Ecoul era destul de puternic.

- Normal ca lucram, in perioada de pregatire chiar am pus accentul pe faza de finalizare. La antrenamente se pregatesc bine, dar la meciuri pur si simplu parca li se incetoseaza mintea.

- Schimba tactica, fa ceva, ca in ritmul asta mai degraba retrogradam decat sa promovam ! Avem 6 meciuri fara victorie deja !

- Am incercat in cantonamentul din Austria sa trec la un 4-3-3, dar din pacate nu a dat rezultate. Deloc.

- Incearca altceva, nu stiu, cearta-i, bate-i, fa-le ceva ! Incearca alti jucatori. Pe Cobra de ce nu-l bagi ?

- Problema e una mentala, asta cred ca e destul de clar, o sa incerc sa port mai multe discutii cu ei, cu fiecare in parte. Am incredere ca ne vom reveni.

- Pai trebuie sa ne revenim ! Stii si tu ca am facut tot posibilul sa pastram toti jucatorii, pentru a trage la promovare ! Am refuzat oferte pentru Bawab, Popa, Manea, chiar si pentru "Cobra". Sume importante, care ne-ar fi ajutat, ca nu stam prea bine nici cu banii. Dar, ma rog, asta nu e treaba ta... Treaba ta e sa te duci acuma in vestiar, sa ii certi si sa le spui ca astfel de evolutii nu mai au voie sa le repete !

- Nu stiu cat o sa ajute sa ma duc acuma sa-i cert, sunt convins ca si ei sunt dezamagiti...

- Lauda-i atunci ! Am trantit usa si am iesit nervos, grabit sa ma urc cat mai repede in masina si sa ma intorc acasa. Nu imi mai trebuia fotbal, vroiam sa ma indepartez cat mai mult si cat mai rapid de stadion.

Pierdusem lamentabil in fata celor de la ACS Berceni, ocupanta penultimei pozitii in clasament inaintea etapei. Desi am inceput jocul bine, Popa si Manea si-au batut joc de ocaziile clare pe care ni le-am creat, iar pe finalul reprizei gazdele au deschis scorul prin Youssouf Kamara, la prima patrundere in careul nostru. Apoi, imediat dupa pauza Marulis a dus scorul la 2-0 la captul unui contraatac, iar soarta meciului era, practic, decisa in acel moment. Am reusit sa reducem din diferenta, gratie unui autogol al lui Mihai Leca, dar americanul Borfor Carr a refacut rapid diferenta de doua goluri, profitand de un marcaj larg a lui Bacila, la o centrare. Tabela a inchis-o insa proaspatul nostru transfer, Daniel Stana, in minutele de prelungire ale meciului, iar modul in care acesta a marcat spune multe. Dupa un sut al lui Bawab in transversala, mingea a sarit cu noroc la Stana, care se afla la 7-8 metri de poarta lasata goala, dar acesta a preferat sa intre meticulos cu balonul in poarta, in locul unui sut.

ACS Berceni - Metrom: 3 - 2

Perioada de pregatire a fost mai degraba nereusita, luand in considerare rezultatele obtinute in timpul ei si primul nostru joc oficial.

In prima parte, am efectuat un cantonament in Austria, acolo unde am disputat 4 jocuri amicale impotriva unor formatii locale.

Vienna Amateure - Metrom: 1-1 ( Cobra )

SV Grodig - Metrom: 1-2 ( Stana )

Admira Wacker - Metrom: 4-1 ( Mateiu )

Wiener Neustadt - Metrom: 2-3 ( Popa, Cobra )

Au urmat cateva jocuri disputate in tara, majoritatea pe terenul nostru.

FC Brasov - Metrom: 1-1 ( Bawab ) Rezultat bun, dar stegarii au folosit echipa a doua.

Metrom - FC Hunedoara: 0-2

Metrom - Muresul Deva: 1-1 ( Tarlea )

Metrom - FCM Bacau: 6-1 ( Cobra 2, Coman, Manea, Popa, Sava )

Asadar, doar ultimul joc a fost unul reusit, dar acesta a avut darul sa ma faca sa sper si sa fiu optimist inaintea re-startului campionatului.

In ceea ce priveste echipa, ea a ramas aproape la fel, singura noutate fiind aducerea mijlocasului polivalent Daniel Stana. Pe acesta l-am adus la recomandarea scouterului Costica Enea, care il cunostea destul de bine din perioada Petrolul Ploiesti. Mi-a spus ca este un jucator foarte talentat, tehnic, care poate juca la fel de bine in centrul terenului, dar si pe partea stanga, si a inceput sa-mi insiruiasca o gramada de calitati. L-am intrebat: Poate sa-l inlocuiasca pe Paduret ? Raspunsul lui categoric afirmativ m-a determinat sa le platesc celor de la ABC Stoicescu suma de 20.000 de euro. E pacat de el sa joace in liga a IV-a ! a cautat sa ma convinga Costica, desi nu era necesar. Imi doream foarte mult sa scap de prezenta lui Paduret din primul "11", care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul.

Nu plecase, asadar, niciun jucator, desi discutii am avut pentru mai multi dintre ei. Piacenza, FCM Targu Mures si chiar CFR Cluj s-au interesat de Bawab, Gaz Metan Medias de Iulian Popa si Farul Constanta de Florin Manea. Au fost chiar si cateva tratative pentru Talpos si Cobra, doriti de catre Chiajna, dar am preferat sa-i pastram, pana la urma. Sumele propuse n-au fost chiar atat de convingatoare.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Hai, ma, da-o-n p**a mea ! Nu se poate asa ceva ! Zi si tu...

Dar Irinel nu zicea nimic. Eram amandoi in tribunele stadionului din Otopeni si tocmai asistasem la inca o lovitura primita de echipa noastra. Serediuc centrase din lovitura libera in careul nostru, acolo unde evident se formasera cupluri mai ceva ca de Valentine's, iar "centralul" se hotaraste sa penalizeze dragostea dintre Flavius Moldovan si Boban Cenic si sa dicteze penalty. Acelasi Cenic transforma si deschide scorul. 1-0, in minutul 8.

- Dupa ce ca suntem vai de p**a noastra, ne mai fute si-asta. Niciodata nu se da penalty la asa ceva. Doar daca esti idiot sau rauvoitor...

- O mizerie, Tibane, bagi atatia bani, pui suflet si vine mamaligarul asta si da "11 metri" !

In acel moment mi-era greu sa mai cred in promovare, deja imi luam gandul. Eram aproape convins ca echipa nu e in stare sa revina in acest meci, inceput atat de prost.

Si totusi, in minutul 22, iordanianul Bawab ii fura mingea lui Cenic la 30 de metri de poarta gazdelor si reuseste sa centreze perfect pentru voleul lui Cobra, care restabileste egalitatea. Da, Cobra era titular, Robert luand probabil in considerare ceea ce i-am spus dupa meciul cu ACS Berceni. Foc de paie, mi-am spus.

Dar, din fericire, n-am avut dreptate. Chiar cu un minut inainte de pauza, Cobra a reusit o actiune buna pe partea stanga a terenului si a centrat la coltul lung pentru Bawab, care a preluat balonul si l-a catapultat in poarta, pe coltul scurt. Reuseam astfel sa revenim dupa ce am fost condusi, chiar pe terenul unei echipe cu aspiratii, clasata pe locul 6 si care ne putea depasi in cazul unei victorii impotriva noastra.

In repriza secunda, ne-am continuat jocul bun, iar in minutul 56 Bawab a dus scorul la 3-1 pentru noi, tot din pasa lui Cobra.

- Ce bine se-nteleg astia doi, ba ! Esti nebun ?

- Cu Cobra asta titular, cine stie cum ar fi stat lucrurile, Tibane...

Nu-i dadeam dreptate lui Irinel, deocamdata Cobra nu reusise sa ma impresioneze prea mult. E adevarat, a avut meciul acela excelent cu Steaua II si acum asta, dar in restul meciurilor in care a fost folosit, a dormit in ghete.

Pentru a spulbera orice indoiala, Flavius Moldovan a transformat in gol cornerul batut de Bawab, in minutul 71, ducand scorul la un incredibil 4-1 pentru noi. Sfarsitul de joc a fost unul linistit, astfel ca acesta a ramas si scorul final.

CS Otopeni - Metrom: 1 - 4

Victorie incredibila, mai ales dupa ce am fost condusi in minutul 8, dupa acea faza. Dar poate tocmai acea faza i-a mobilizat pe jucatorii nostri, simtind poate ca sunt nedreptatiti. Oricum, important este faptul ca echipa parea ca a trecut peste acel blocaj mental si ca a resit primul succes dupa 6 etape. Am pierdut prea multe puncte, iar acestea obtinute in deplasarea de la Otopeni nu reprezentau poate mare lucru, dar erau esentiale. Ne lasau sa speram, inca, la promovare.

Din pacate, Delta Tulcea si Botosani au reusit si ele sa invinga in aceasta etapa, ramanand astfel la 4, respectiv 5 puncte in fata noastra. Urcam totusi de pe locul 4 pe 3, profitand de remiza lui Sportul, pe care-i egalam in clasament la puncte si ii "faceam" la golaveraj.

. . .

Etapa urmatoare, am primit vizita Gloriei Buzau, locul 13 in clasament. In tur, reusisem sa-i invingem fara prea mari probleme pe buzoieni, administrandu-le un 3-0 sec, chiar pe terenul lor. Totusi, in iarna facusera cateva transferuri prin care incercau sa evite retrogradarea in liga a III-a, cum ar fi aducerile lui Straton de la Rapid sau Filip de la Steaua.

Echipa aliniata de Robert: C. Manea - Stancu, Moldovan, Maksumic, Slabu - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab.

Ne confruntam cu niste probleme de efectiv, Bacila fiind suspendat, iar Muth si Coman accidentati, dar speram sa ne descurcam si fara ei, si inca fara probleme.

Meciul a inceput, evident, cu noi pe post de vioara intai, dar Bawab, Manea si Cobra au ratat cu totii de putin tinta. Apoi insa, a venit minutul 30, cand Flavius Moldovan a faultat in atac, la un corner, si a primit al doilea cartonas galben. Ramaneam, deci, in 10 si mai era mai bine de o ora de joc. Lucrurile se complicau.

Dar, din fericire, aveam norocul sa-l avem in teren pe Bawab, care dupa ce a primit o pasa de la Florin Manea, a sutat din marginea careului drept in vinclu. Deschideam astfel scorul la doar 3 minute dupa eliminarea lui Moldovan, iar optimismul isi facea din nou aparitia in randurile celor 1000 de suporteri prezenti pe stadion. Mai mult, in ultimele secvente ale prelungirilor primei reprize, Maksumic a reusit sa ne majoreze avantajul, inscriind cu o lovitura de cap din cornerul executat de Manea. Al doilea gol al bosniacului pentru noi, si ambele marcate impotriva Gloriei Buzau.

La adapostul scorului de 2-0, in repriza secunda ne-am multumit sa-i lasam pe oaspeti sa atace, iar acest lucru n-a parut sa le convina deloc. Buzoienii nu au reusit sa ne puna cu adevarat in pericol poarta, iar noi am mai lovit o data pe finalul partidei, cand Iulian Popa, proaspat intrat in locul lui Cobra, a marcat pentru 3-0 cu un sut din 10 metri.

Metrom - Gloria Buzau: 3 - 0

O victorie asteptata, dupa descatusarea de la Otopeni, chiar daca am avut emotii din cauza eliminarii lui Flavius Moldovan. Oaspetii au fost modesti, la fel ca in tur, cand i-am invins cu exact acelasi scor.

De asemenea, in aceasta etapa mai primeam o veste buna, venita de la Constanta, acolo unde liderul Botosani doar remizase cu Farul.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vad din ultimele rezultate ca te descurci foarte bine, mai ales ca ai inscris 7 goluri in 2 meciuri!

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx: Ultimele doua, da... Sa nu fie raul deja facut...

- Uite, pui, ce-am primit. Imi spune Andreea intrand in dormitor entuziasta si-mi inmaneaza ceea ce parea a fi o invitatie la nunta.

- Aha, nici nu stiu cum se deschide...

- Tre' sa tragi de firul asta... gata. Nu-i asa ca e interesanta ? Uite, e o undita cu care mireasa il pescuieste pe mire.

- Nu trebuia sa fie invers ? Ma rog, cine sunt nefericitii ?

- Verisoara mea, Antonia. Se casatoreste acuma, in vara, pe 8 iulie.

- Pfff, cum il cheama pe mire. Mirel Ruptureanu. E sigura verisoara ta de alegerea facuta ?

- Da, pui, sunt impreuna de mult timp, si se inteleg. Si Mirel chiar e ok, degeaba razi, ce conteaza numele ?

- Super, deci trebuie sa mergem la nunta... Da' auzi, Antonia asta nu e mai mica decat tine ?

- Ba da, face 20 de ani in mai.

- Ce se mai grabesc unii...

- Mi-a zis Mona ca si ea cu Mihai au de gand sa se casatoreasca anul asta...

- Da' ce i-a apucat pe toti acuma sa se ia ? Pentru aia 200 de euro sau ce ?

- Parca nici nu se mai dau (râde) Da' ce-ai, pui ? Daca se iubesc oamenii...

- Pai si le treb'e o hartie de la primarie care sa ateste ca se iubesc ? Am intrebat-o razand, apoi am inceput sa-i sarut gatul.

- Cum adica ? Esti impotriva casatoriei sau ce ? a intrerupt ea momentul de tandrete.

- Nu stiu... dar parca prea mult caz se face cu nuntile astea. Toata lumea parca alearga sa se casatoreasca, uite si verisoara ta, se marita la 20 de ani. In plus, e multa cocalareala. Mai ales la noi, romanii, petreceri mari pana dimineata, cu sute de invitati, pe care pe multi nici nu-i cunosti sau i-ai vazut o data in viata... doar-doar se strange un "dar" mai mare.

- N-am stiut ca gandesti asa... pai si ce spui ? Ca tu nu vrei sa te casatoresti niciodata ? Andreea se schimbase putin la fata, zambetul ei dezarmant, de pana atunci, pierind.

- Nu stiu, n-am zis ca niciodata...

- Pai spune-mi. Sunt curioasa.

- Poate ca da, poate ca nu, chiar nu stiu.

- Gandeste-te si zi-mi. Ca sa stiu si eu... Sa stiu, ne indreptam undeva amandoi sau doar ne pierdem timpul.

- Stai, ce-i cu vorbele astea ? Cum sa ne pierdem timpul ? Adica tu esti de parere ca daca nu ne casatorim totul e degeaba ? Eu care credeam ca fericirea e importanta... Nu esti fericita ?

- Raspunde-mi la intrebare.

- Pai m-ai cam pus la colt, nu crezi ?

- Nu te-am pus, pui, la nicun colt. Doar ti-am pus o intrebare si sunt curioasa sa aflu raspunsul.

- Da' nu-nteleg ce e asa mare chestie... Dragostea noastra are nevoie de un act ?

- Nici macar nu e vorba despre asta. Te casatoresti sa-ti arati dragostea in fata tuturor si-n fata lui Dumnezeu. E cel mai frumos lucru, e dovada suprema de iubire. Si ce-i mai important decat iubirea?

- Dovada suprema... Dovada suprema e legatura dintre noi, sentimentele noastre, nu semnaturile de pe niste hartii. Nu ti-am demonstrat pana acum ca te iubesc ?

- Pai m-ai pus pe ganduri acum, nu stiu de ce te temi...

- Nu ma tem de nimic, dar asta e parerea mea despre casatorie. Tu cred ca te temi de ceva !

- Eu ?! De ce ?

- Pai nu stiu, poate vezi certificatul de casatorie ca pe un un act care sa-ti aduca liniste, siguranta, eu stiu...

- Adica ce vrei sa spui ? Ca-ti vreau banii ?

- Nu, nu la asta m-am referit. Nu incepe iar.

- Da' stii ceva ? Si asta e un aspect. Suntem impreuna de doi ani, ti-am fost alaturi in tot timpul asta si poate te trezesti intr-o zi ca te-ai plictisit de mine, sau poate ti se intampla ceva, sau mai stiu eu ce...

- Cum sa ma plictisesc, pui ? Daca nu m-am plictisit in doi ani... Incercam sa zambesc, dar uitandu-ma la privirea serioasa a Andreei, am dat inapoi. Chiar nu mi-am pus niciodata problema asta. Eu nu cred ca te-as putea lasa vreodata, pentru ca te iubesc prea mult. Dar ai dreptate, daca mi se intampla ceva... ai dreptate... Dar stii cum putem face ? Iti bag de azi in banca, intr-un cont doar al tau, o suma de bani, cat vrei tu. Sa nu-ti mai faci probleme. Ce zici ?

A stat putin sa se gandeasca, cu capul plecat, apoi si l-a ridicat si a inceput sa zambeasca, fapt ce m-a linistit.

- Nu-mi vine sa cred cum tot incerci sa te eschivezi... In plus, eu n-am zis sa ne casatorim acuma. Doar vroiam sa stiu pe viitor... Eu de mica m-am visat in rochie de mireasa, in fata altarului, ca orice fata... ma impresioneaza nuntile, ma fac sa plang, sunt ceva deosebit, si vreau sa ma casatoresc. La un moment dat. Pentru totdeauna. Si pana azi, credeam ca tu esti persoana alaturi de care voi face pasul asta si alaturi de care imi voi petrece tot restul vietii. Dar daca tu... (incepeau sa-i dea lacrimile) daca tu nu ai de gand sa te casatoresti niciodata, cred ca mai bine as pleca. N-are rost sa ne mai pierdem timpul.

Inselator zambet.

Degeaba am incercat sa o conving, sa imi neg convingerile si sa o impiedic sa-si faca bagajul. M-am pus chiar in genunchi, cerand-o in casatorie, spunandu-i ca o sa ii iau cel mai frumos inel ulterior, umilindu-ma complet, dar tot n-am reusit sa o fac sa se razgandeasca. In jumatate de ora a plecat, lasandu-ma singur, confuz si indurerat, uitandu-ma cu dispret la invitatia de nunta uitata pe pat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pacat de tine, deabia incepuse echipa sa mai joace ceva cand... BUM, te-ai despartit de iubita dintr-un motiv cel putin spus stupid.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx: Esti mai tinerel, dar lasa ca, probabil (desi nu-ti doresc), vei vedea si tu mai tarziu ca nu exista motive stupide. Sau, ma rog, ce ti se poate parea tie stupid, ei...

- Salut, vere. Ce faci ?

- Oho... golane ! Rar ne auzim. Bine, ce sa zic... tu ? Cum de m-ai sunat ?

- Asa e, da. Ne auzim rar, iar de vazut nici atat. Eu ce sa fac ? Uite... te-am sunat sa iesim la o bere ceva, ne mai vedem, mai povestim. Ce zici ?

- Pfff... Chiar as fi venit, dar nu pot. Tre' sa ma duc la Galati, cu echipa. Avem meci acolo.

- Da, ma, bine... Mereu asa faci. Zici ca esti ocupat, ca ai meci, ca nu stiu ce.

- Pai si crezi ca te mint ? Chiar asa e. Da' facem altfel. Ce-ai zice daca ai veni si tu la meci ?

- Nu stiu ce sa zic, tocmai la Galati... Da' la cat e meciul ? Ca nu prea urmaresc. Nu se joaca la 11 ?

- De-obicei, da. Dar acuma jucam la 3, ca se transmite la televizor. Vii ? Hai ca o sa fie fain.

- Sa vad ce zice nevasta-mea. Daca ma lasa...(râde)

- Pai ia-o si pe ea. Mai iesiti din rutina.

- Hai ca vad eu cum fac sa o conving...

- Pai hai hotarati-va repede, ca tre' sa plecam imediat. Intr-o ora, asa.

- Bine, bine...

Si, intr-adevar, Daniel si sotia lui au venit cu noi la Galati. Banuiesc ca nu a fost greu sa o convinga, pentru ca mai mult ca sigur aceasta murea de curiozitate sa ma vada cum ma prezint dupa proaspata mea despartire. Ea cu Andreea inca mai pastrau legatura, desi nu mai erau cele mai bune prietene ca pe vremuri, asa ca era pusa la curent.

Dupa trei ore si ceva de condus, in care Marian s-a chinuit sa tina pasul cu Kia lui Daniel, am ajuns in sfarsit la orasul de la Dunare. Aici urma sa dam piept cu echipa secunda a lui Otelul, clasata doar pe locul 12, dar de care mi-era teama. Chiar daca i-am invins cu 3-0 in tur, pe teren propriu, nu puteam uita eliminarea din cupa din sezonul trecut.

Insa, gandul mi-era mai putin la fotbal... Ajunsi in tribunele stadionului "Siderurgistul", care, apropo, se prezenta surprinzator de bine, putand fi catalogat drept o arena "cocheta", am inceput imediat sa-i iau la intrebari pe cei doi invitati ai mei.

- Mai dureaza putin pana incepe meciul... Ia spuneti-mi, ce-ati mai facut ? Chiar n-am mai vorbit de mult.

- Chiar ca, ne vedem aproape la fel de des ca atunci cand eram in Spania.

- Din pacate, da. Cum iti merge cu service-ul ?

- Ma, Tibi, nu prea bine, ce sa zic... Am avut o perioada buna, cand a fost isteria aia cu cauciucurile de iarna, cand s-a dat legea. Da, atunci am facut ceva bani, am lucrat in continuu. In rest, cam bate vantul... Dar nu ma plang. Suntem acolo, putin pe plus, cat sa traim.

- Imi pare rau. Da' daca aveti nevoie de ceva, stiti ca puteti sa apelati oricand.

- Da, da...

- Serios vorbesc.

- Dar tu ? Cum stai ? Echipa merge bine ? Stii ca eu nu prea urmaresc... N-am timp.

- Merge, merge. Se putea si mai bine, dar na. Nici eu nu ma plang. Oricum, daca batem azi, suntem in carti pentru promovare.

- In "A" ? Vartai, frate, te-ai ajuns.

- Inca mai folosesti expresia asta ? Stii ca "vartai" n-a trecut granitele Moldovei, nu ? De fapt, ale Bacaului, cred.

- Ce vrei, ma ? Decat sa folosesc "wow" sau mai stiu eu cum p**a mea, asa m-am obisnuit...

- In fine, zici tu ca m-am ajuns... Se poate, dar dac-ai sti cati bani am cheltuit...

- Cati ?

- Cam un milion.

- Esti nebun. Pai da, dar nu poti sa si scoti ? Adica daca promovezi sau ceva...

- Evident. Pentru asta tragem.

- Hai, mai, mai terminati cu fotbalul asta... Ia zi, Tibi, cum te simti ? Interveni sotia lui Daniel, pe un ton ludic si mieros.

- Adica ?

- Pai cu Andreea... Normal.

- Bine, cum sa ma simt. Evident minteam. Eu stiu cum am trait ultimele zile...

- Chiar ? Nu-ti pare rau dupa ea ? Avea un ton si un zambet ciudat, nu reuseam sa-mi dau seama nici acum, dupa atatia ani de cand o cunosteam, cand era ironica si cand era serioasa. Parea copilaroasa, sincera, dar parca era acolo, undeva, si o intepatura sau "un misto".

- Imi pare rau, da, iti dai seama. Dupa doi ani... Da' ea ? Ai vorbit cu ea ? Ai vazut-o ?

- Da, ne-am intalnit chiar ieri, a venit pe la mine.

- Si... ?! Cum era ?

- Arata bine. Chiar m-am mirat cat de vesela si bine-dispusa era. Dar eu stiu, poate era de fatada... Nu stiu de ce, dar mereu aveam impresia ca sotia lui Daniel e sincera cu mine, nu ezita sa-mi spuna unele lucruri... poate deranjante, atat pentru mine, cat si pentru alte persoane. Mai ales in cazul acesta, o banuiam de putina ura, invidie sau desconsiderare fata de Andreea. Ceva s-a intamplat in trecut, probabil o cearta, care a determinat racirea legaturii dintre cele doua. Nu stiam de asa ceva, dar parea destul de evident.

- Da, bine... Si ce ti-a zis ?

- Am vorbit mai multe. Mi-a spus ca v-ati despartit...

- Pai bine, dar motivul ti l-a zis ?

- Hai, Tibane, mai taci, ca a inceput meciul ! Se auzi vocea lui Irinel, aflat la doua scaune departare.

- Da-l in p**a mea de meci. Continua...

- Mi-a zis ca nu stii ce vrei de la viata, ca esti imatur, ca imediat o sa pierzi toti banii. Imi spunea aceste lucruri cu un ton de parca era la scoala, in clasa a doua, recitand pe de rost o poezie.

- Clar, da' nu ti-a zis de unde a tras ea concluziile astea ? Aia era interesant.

- Ba da.

- Sunt eu nebun sau... doar ea ?

- Stii cum e Andreea...

- Cum ?

- O zapacita. Dar nici pe tine nu te-am inteles...

- De ce ?

- Pai i-ai zis ca nu vrei niciodata sa te casatoresti, nu ? De ce ai zice asa ceva ?

- Mda, ma rog, n-am zis "niciodata". Oricum... Tu l-ai fi lasat pe golan daca zicea ca nu vede rostul casatoriei atat timp cat va iubiti si sunteti fericiti ?

- Cum sa-i zic eu asa ceva lui iubi ? Se trezi si Daniel, sarutandu-si apoi nevasta.

- Am zis "daca".

- Da ! (râde) Dar serios, nu pot sa ma pun in situatia voastra, la voi e si mai complicat. Tu ai atatia bani, prapaditul asta al meu n-are nimic... (ii da o palma peste frunte, in joaca, lui Daniel) Deci te inteleg. Oricum, eu zic chiar ca a iesit foarte bine.

- De ce ?!

- Poate gasesti si tu alta, nu zurlita aia...

- Problema e ca o iubeam pe "zurlita aia".

- Iti trece... pana te-nsori !

- Bara, Tibane ! A dat Mateiu. Exclama Irinel.

- Si ce ? Sa dea un hattrick, dup-aia sa urli.

Totusi, cufundat in ganduri, procesand informatiile primite, am incercat sa urmaresc si meciul. Nu prea reuseam, priveam in gol mai mult, uitandu-ma mai atent doar cand crestea numarul decibelilor din jurul meu si din teren.

Unul dintre aceste momente avea sa se intample in minutul 18, cand s-a dictat penalty pentru gazde.

- Ce ? Ce s-a intamplat ? Am intrebat usor confuz.

- Nu stiu, ca n-am vazut, a bajbait Daniel.

- Penalty, Tibane ! A facut Slabu hent in careu ca un prost ! ma lamuri Irinel.

- Dumnez... Ba, deci daca n-ar fi fost regula asta cretina cu doi jucatori U21, eram promovati. Si Slabu asta, si Fulea, chiar si Muth cateodata, fac niste prostii... Am pierdut o gramada de puncte pe mana lor. Si probabil o sa ma pierdem.

- Pai cum, ma ? Nu vroiai tu sa crestem tineri ?

- Da, dar nu fortat. Oricum, avem in echipa doi tineri, care sunt buni: Mateiu si Cobra. Dar ei nu se califica ca au 22. Pfff...

Meghesan executa si inscrie 1-0.

Peste aproximativ 20 de minute, insa, reusim sa restabilim egalitatea. Florin Manea executa un corner de pe partea stanga, Maksumic se inalta si marcheaza cu o lovitura de cap, la coltul scurt.

- Noroc cu asta.

- Noul Dzeko, nu ti-am zis, Tibane ? Irinel era enervant de bine-dispus, reusind sa treaca, pana la urma, de momentul despartirii de Mihaela. I-a luat ceva, vreo 6 luni, dar acum se afla pe pozitia de pe care isi permitea sa ma ironizeze si sa ma tachineze. Asta si facuse de cand a aflat ce s-a intamplat intre mine si Andreea. "Hai, Tibane, uit-o ! Treci peste. Nu se termina lumea aici. Nu asa ziceai ?"

Acesta avea sa fie si scorul final, din pacate, chiar daca, din ce mi-au povestit Irinel si Daniel, am avut o multime de ocazii si meritam sa castigam. Eu n-am vazut si n-am mai auzit nimic..

Otelul II - Metrom: 1 - 1

- Gata si cu promovarea, gata cu tot. Am incercat eu sa ofer concluzia acestei zile. N-am fost lasat.

- Ce-ai, Tibane ? Sa vedem ce fac maine Sportul, Botosani si Tulcea. Ce te-arunci ?

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si intr-adevar, parca Irinel a avut gura aurita, pentru ca aproape toate contracandidatele noastre au suferit semi-esecuri.

Delta Tulcea a remizat acasa, scor 0-0, cu Dunarea Galati.

Botosani n-a reusit nici ea decat o remiza, 1-1, in deplasarea de la Juventus Bucuresti.

Viitorul Constanta a incheiat la egalitate, 0-0, cu Dinamo II.

Doar Sportul a reusit sa invinga, scor 3-0, acasa pe Steaua II.

Asadar, clasamentul, dupa 22 de etape, arata asa:

1. Tulcea 45 p

2. Botosani 44 p

3. Sportul 43 p

4. Metrom 41 p

5. Viitorul 37 p

Desi ocupam pozitia a patra, eram echipa cu cel mai bun golaveraj din campionat, +25, dar asta nu ne incalzea prea tare.

Chiar daca pana la urma aceasta etapa nu s-a dovedit a fi una atat de rea, asa cum am crezut la un moment dat, primeam totusi o lovitura. Iulian Popa se accidentase in finalul jocului de la Galati si urma sa fie indisponbil pentru o luna si jumatate, ratand aproape tot finalul de sezon.

. . .

Sambata urmatoare, am intalnit, pe teren propriu, Viitorul Constanta. Echipa lui Hagi isi juca, practic, ultima sansa de a mai spera la promovare, orice alt rezultat decat victoria scotandu-i definitiv din lupta. Sigur, nu matematic, dar in fotbal, ca-n viata, nu e prea mult loc pentru miracole.

Peste 1200 de suporteri venisera sa ne sustina, pe o ploaie rece de primavara, iar acest lucru imi facea realmente inima sa-mi creasca. Ma simteam cu adevarat mandru si ma rugam sa nu-i dezamagim. Si pentru noi era un meci important, in care trebuia neaparat sa obtinem toate punctele.

Am inceput meciul cu: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab.

Primele minute ale partidei au dezvaluit imediat teama jucatorilor din ambele formatii. Se simtea tensiunea ce inconjura acest meci decisiv.

Probabil pentru "tinerii lui Hagi" (desi doar jumatate din echipa era formata din tineri) presiunea a fost mai greu de suportat, astfel ca in minutul 35 tanarul Florentin Dumitrache a vazut direct cartonasul rosu, dupa un fault in postura de ultim aparator asupra lui Bawab. Am reusit sa profitam imediat de acest lucru, iar dupa numai 3 minute de superioritate numerica, am deschis scorul prin acelasi Bawab, servit excelent de catre Alexandru Mateiu. 1-0, rezultat ce avea sa se inregistreze si la pauza.

In repriza secunda, constantenii n-au avut forta sa revina, ba mai mult, au mai primit un gol din partea noastra, in minutul 64, marcator Cobra. Daniel Stana i-a pasat pe un culoar, iar micutul nostru atacant a driblat portarul oaspetilor si a inscris pentru 2-0.

Metrom - Viitorul: 2 - 0

O victorie extrem de importanta, obtinuta impotriva unui adversar direct la promovare. De-acum, fost adversar direct.

Etapa cu numarul 23 s-a dovedit a fi una aproape perfecta pentru noi, Sportul fiind invinsa acasa de catre Juventus Bucuresti si Tulcea de catre Farul, in deplasare. Doar FC Botosani reusise sa invinga, scor 3-1, pe ACS Berceni.

Desi multumit datorita acestor rezultate, mai ales de victoria noastra, nu puteam fi din cale-afara de fericit, rana provocata de despartirea de Andreea fiind inca deschisa. Si simteam ca va mai trece mult timp pana cand se va vindeca, si eram convins ca va lasa o cicatrice permanenta... Imi era inca teribil de greu sa ma trezesc dimineata si sa n-o vad alaturi de mine in pat. De fapt, imi era teribil de greu sa ma trezesc si atat.

Faptul ca nu-i mai vedeam zambetul, ca nu o mai puteam privi in ochii ei albastri tulburatori, era greu de suportat. Imi era dor chiar si de micile ei dovezi de ignoranta, considerandu-le acum mai simpatice ca niciodata. ("draga de ea") Toate lucrurile din apartament, dar chiar si din afara acestuia, imi aduceau aminte de ea... si ma durea. Ingrozitor, sfasietor. Dar lucrul cel mai rau era ca aveam impresia ca aceasta durere, in loc sa se amelioreze, creste de la o zi la alta, de fapt, de la o ora la alta... Aproape ca nu-i mai puteam rezista.

Am incercat sa fac tot posibilul sa nu ma mai gandesc la ea, sa-mi distrag atentia. Degeaba, niciun sitcom, nicio melodie, nicio emisiune, nicio carte nu ma ajuta. Uitandu-ma printre rafturile bibliotecii, am dat la un moment dat peste un volum de poezii al lui Bacovia. Stiam ca poate ar fi mai bine sa nu ma ating de el, dar tentatia a fost prea mare. Si oricum, fuga de gandurile mele nu decurgea foarte bine, asa ca mi-am zis ca poate regasirea sentimentelor, a starilor mele sufletesti, in versurile unor poezii avea sa-mi faca bine.

M-am regasit, stiam ca o voi face, in "Plumb".

Apoi am inceput sa rad amar, gandindu-ma "Probabil ea nici macar n-a citit vreodata poezia asta, si chiar dac-a citit-o, nu i-a dat importanta, n-a inteles-o... Poate nici macar n-o fi stiind prea bine cine-i nea Bacovia asta, il stie doar ca nume de strada sau de institutie de invatamant... Si, spre deosebire de Irinel, pe ea as crede-o daca mi-ar spune ca in liceu a fost ocupata cu fututu' "

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Etapa 24 ne punea fata-n fata cu ocupanta ultimei pozitii din Seria I din Liga a II-a, Steaua II. Din pacate pentru echipa secunda a Stelei, dupa un inceput bun de sezon, a urmat o serie de meciuri absolut catastrofala, prin care si-au semnat sentinta. 17 meciuri fara victorie, dintre care un singur egal. Nu aveam cum sa pornim, deci, altfel decat favoriti certi in aceasta deplasare, dar eu aveam totusi emotii mari, facandu-mi griji cu privire la echipa pe care o va alinia formatia gazda.

Si grijile s-au dovedit a fi intemeiate, vazandu-i iesind la incalzirea de dinaintea meciului pe Janos Szekely, Nicolae Dica, Mihai Onicas si Marius Onofras.

- Am belit p**a...

- Ce-ai, Tibane ? Ii batem de nu se vad. Te sperii de Szekely si Dica ? Iti dai seama ce chef au astia sa joace... A cautat sa ma linisteasca Irinel.

- Pai nici nu tre' sa aiba chef, ca tot ne bat.

- O p**a. 4,5-0 le dam, continua el sa debordeze de optimism.

- Auzi, stii cine tinea cu Steaua, nu ? L-am intrebat pe un ton trist, dupa un timp.

- Da. Toata Romania. Da' inca mai tine.

- Nu, ma... Andreea...

- Hai, Tibane, mai lasa-ma ! Ai bocit destul, nu te mai gandi la aia.

- De-ar fi asa simplu...

- Lasa, ca stiu si eu cum e. Cu timpul...

- Cu timpul, e tot mai rau. Si nu mai zi ca stii, ca nu stii. Cu tine si Mihaela a fost diferit.

- Du-te, ba, in p**a mea de-aici. Ce-a fost diferit ? Mie mi se pare fix la fel.

- Nu exista. Voi n-aveati ce-aveam noi.

- Cum n-aveam, ma ? Am fost un an impreuna si voi doi, mare diferenta.

- Nu la timp ma refeream. Si oricum, ati fost un an, ca a uitat aia sa se desparta de tine sau i-a fost mila... Nu se compara. L-am intrerupt usor nervos.

- Ce, ma ?!

- Da, ma, na ca am zis-o. Nu va potriveati, si eu si Andreea ne-am mirat ca ati rezistat atata impreuna. Oricum, ai avut noroc cu conjunctura, ca era prietena Andreei, altfel...

- Mai du-te, ba, in p**a mea. Ce sa zic, v-ati mirat...

- Da. Pai Mihaela nu prea a avut relatii stabile, ea vrea mereu sa se distreze, sa se simta bine, e mai libertina asa... Si tu... tu esti un balalau.

- Pai inseamna ca s-a simtit bine cu mine, de am stat un an, nu ?

- Ti-am zis. I-o fi fost mila... Hai, ma, fii sincer cu tine, ca stii si tu... Mihaela juca in alta liga...

- Asa o fi, nu te contrazic. Dar mai sunt si meciuri de cupa.

Apoi, s-a auzit si fluierul de start al partidei.

Formatia noastra: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab.

Nu a trecut mult timp si ne-am trezit condusi. Valeriu Lupu a centrat in mijlocul careului nostru, Szekely i-a luat fata lui Maksumic si a trimis balonul in poarta noastra cu o lovitura de cap. 1-0, in minutul 13.

- Ce, ziceai, Irinele ? Ca n-au chef ?

Peste 10 minute, insa, Maksumic si-a reparat greseala de la golul primit inscriind in poarta stelistilor, tot cu o lovitura de cap, din cornerul executat de Florin Manea. Apoi, dupa alte cateva minute, am reusit chiar sa marcam golul de 2-1, Thaer Bawab reusind sa-l invinga pe Cezar Lungu, dupa o lovitura libera batuta de catre acelasi Manea.

Din pacate, rezultatul la pauza a fost cel de 2-2, atacantul gazdelor, Cristian Pazon, marcand in prelungirile primei reprize cu un sut la coltul scurt, la capatul unei faze frumos lucrate de catre Dica si Szekely. Prelungirile au mai oferit insa un moment important, atunci cand Onicas a fost eliminat de catre "central", dupa un fault dur asupra lui Bawab.

Aflati in superioritate numerica, repriza secunda ne-a apartinut in totalitate. Au curs ocaziile ca pe banda la poarta Stelei II, iar in minutul 64 Cobra ne-a adus din nou in avantaj, cu un sut din interiorul careului, la coltul lung, bara-gol. Cateva minute mai tarziu, Maksumic si-a trecut in cont dubla, marcand tot dupa un corner executat de Manea, dar de data aceasta cu un sut puternic din careul mic, dupa ce apararea ros-albastra a balbait mingea in preajma propriei porti. 4-2 si soarta meciului era transata.

Pe final, a iesit la rampa Florin Manea, care a reusit si el dubla in minutele 86 si 89, ambele reusite fiind niste bijuterii. Primul gol l-a marcat cu un sut puternic de la distanta, specialitatea casei, care s-a oprit direct in vinclul portii lui Cezar Lungu, iar al doilea a venit dupa o cursa de 50 de metri, finalizata cu un sut cu efect la coltul lung.

Steaua II - Metrom: 2 - 6

Victorie clara, asa cum se astepta toata lumea, mai putin eu.

Aceste 3 puncte ne permiteau sa urcam, dupa mult timp, pe un loc ce asigura promovarea, locul 2. Am profitat de faptul ca FC Botosani a avut meci direct cu Tulcea, scorul final fiind cel de 2-1 pentru moldoveni.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt curios ce transferuri o sa faci daca promovezi. Mult succes si sper ca tu si Andreea sa va impacati!

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Srdjan: Si eu sunt curios, sa stii. Daca promovez... :D Cat despre Andreea, si eu sper...

7 aprilie 2012, stadionul "Metrom".

1000 de oameni dardaiau de frig in tribune, pe o ninsoare slaba, sa vada confruntarea dintre noi si Juventus Bucuresti. Oaspetii ocupau doar pozitia a 11-a, dar reusisera cateva rezultate bune si surprinzatoare, chiar impotriva echipelor de top ale seriei, printre care ne numaram si noi.

Primul nostru "11": C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Cruceru - F. Manea - Cobra, Bawab.

O singura schimbare, asadar, fata de partidele recente, Cruceru in locul lui Mateiu. Sincer, nu stiu carui fapt se datora aceasta modificare, Mateiu evoluand binisor sub tricoul nostru pana acum.

Totusi, Robert s-a dovedit a fi foarte inspirat, fostul mijlocas al Sportului deschizand scorul chiar in minutul 2, cu un sut "din prima" din marginea careului, care l-a prins pe nepregatite pe portarul oaspetilor, Daniel Tudor. Nu ne-am multumit cu atat, iar peste inca douazeci de minute ne-am majorat avantajul prin tanarul nostru fundas, Ionut Slabu, aflat la primul sau gol intr-un meci oficial. Corner batut de Manea la coltul scurt, Maksumic prelungeste la coltul lung, iar de-acolo Bawab recentreaza in fata portii pentru lovitura de cap a lui Slabu. Excelenta schema. 2-0 in minutul 22, si reusisem sa ne facem meciul usor.

Pana la finalul jocului, am continuat sa dominam si sa pastram posesia balonului, chiar daca terenul nu era tocmai propice pentru acest lucru, si am reusit sa avem parte de un meci realmente linistit.

Metrom - Juventus Bucuresti: 2 - 0

Victorie scontata, dar extrem de importanta.

Toate rivalele noastre au invins in aceasta etapa, asa ca situatia in clasament ramanea neschimbata. Dar, mai trecea o etapa si ne clasam in continuare pe locul 2.

. . .

A urmat pentru noi meciul sezonului. Confruntarea cu Sportul de pe teren propriu. Eram in lupta drecta cu "studentii", aflati la doar un punct in spatele nostru, pe locul 3, iar cu 5 etape inainte de incheierea campionatului, aceasta partida era aproape ca o finala.

Asistenta, asa cum de altfel banuiam, a fost una record, cu aproape 1500 de spectatori veniti sa ne sustina. Cu siguranta, nu se asteptau decat la o victorie a noastra, desi, sincer, eu as fi fost multumit si cu un egal. Ultimele 4 etape erau unele destul de usoare, neavand de jucat cu nicio echipa din fruntea clasamentului.

Am inceput meciul cu: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Cruceru - F. Manea - Cobra, Bawab.

De partea cealalta, Sportul se prezenta la Brasov cu o echipa mai buna decat in tur, cand i-am umilit cu 4-1, reusind sa transfere in iarna 4 jucatori importanti: Cojoc si Viglianti de la Otelul, Ciprian Vasilache si Nicandro Breeveld.

Prima repriza a fost una extrem de echilibrata, disputata si tensionata, dar destul de plictisitoare, banuiesc, pentru un spectator neutru. Jocul s-a derulat mai mult la mijlocul terenului, ocaziile de poarta fiind extrem de rare.

Din fericire pentru noi, exact inaintea pauzei, Daniel Stana a avut un moment de geniu si a luat o actiune pe cont propriu, pe centrul terenului. L-a driblat pe Viglianti, apoi a strecurat mingea printre fundasii centrali ai oaspetilor, intrand in careu si inscriind cu un sut violent, cu stangul, la coltul scurt. 1-0, rezultat care avea sa se consemneze si la pauza.

Repriza secunda a inceput cu noi in corzi, "studentii" impingand jocul tot mai mult spre poarta noastra si reusind sa-si creeze cateva oportunitati de a marca. Am avut insa noroc la finalizarile ratate ale lui Danalache, Neagu si Viglianti. Mai mult, in minutul 60, intr-o perioada a jocului in care ne zbateam sa nu fim egalati, asa cum spuneam, Cojoc a luat al doilea cartonas galben, dupa o intrare nesportiva asupra lui Bawab. Am rasuflat instinctiv usurat.

Am constientizat apoi ca superioritatea numerica nu inseamna foarte mult in fotbal, de multe ori, si mai ales intr-un meci cu o asemenea incarcatura. In schimb, aveam sa rasuflu cu adevarat usurat in minutul 78, cand Cobra a inscris pentru 2-0, profitand de respingerea neinspirata a portarului advers la sutul in forta al lui Bawab.

Metrom - Sportul: 2 - 0

Obtineam, asadar, 3 puncte de aur, dar aceasta etapa avea sa ne mai aduca vesti bune. Delta Tulcea a remizat cu ACS Berceni, iar Botosani a fost invinsa acasa de catre CS Otopeni, astfel ca pozitia a doua era ceva mai consolidata acum.

- Gata, Tibane, promovam.

- Mai lasa-ma, ma, cu concluziile tale pripite. Mai sunt meciuri... Nu mai fac niciodata greseala sa ma bucur dinainte. Pana cand matematic nu suntem promovati, nimic nu e sigur.

- In fine... Da' ai vazut galeria ?

- Da, ma, incredibil. Ai observat ca dupa golul lui Cobra n-au mai tacut deloc ? Ba ole-uri, ba scandari... I-au scandat si numele lui Robert, ai auzit ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Intr-o dimineata, in saptamana dinaintea deplasarii noastre la Bucuresti, pentru confruntarea cu Dinamo II, m-am urcat in masina si m-am indreptat spre Colina.

Nu mai rezistam... Stiam ca in acea dimineata Andreea avea un seminar la care mergea mereu, si am sperat ca poate voi reusi... sa o vad. Trecuse deja mai bine de o luna de cand m-a lasat si parca nu mai puteam sta inca o zi fara... sa o vad. Am ajuns in fata corpului universitatii cu jumatate de ora inainte ca seminarul ei sa se termine, luandu-mi o marja mai mult decat suficienta, in caz ca scapa mai repede. I-am vazut imediat Peugeot-ul parcat, astfel ca stiam ca va trebui sa apara.

Mi-am parcat Tiguan-ul la cateva locuri distanta de BV 90 PUI -ul ei, nedorind ca ea sa ma vada, dar am cautat sa am vizibilitate buna si catre iesirea din cladire, si catre masina ei. Dupa un timp in care am stat rabdator, asteptand-o, am observat cum unii studenti incepeau sa iasa, iar atentia mi-a devenit sporita. Dar ea se lasa asteptata...

Pe langa faptul ca mi-era dor de ea, eram foarte curios cum arata, cum e imbracata, daca si-a schimbat ceva... parul, machiajul, daca e vesela, daca e trista. Am avut, insa, impresia ca nu aveam sa aflu aceste lucruri prea curand, vazand cum ies toti studentii din lume pe usa aceea, numai ea nu. Intre timp, incepusera sa si intre studenti, pentru ca incepeau urmatoarele ore de curs.

Intr-un final, totusi, a iesit. Razand. Radea cu gura pana la urechi, alaturi de inca doua colege. Bineinteles, rasul ei mi-era drag, il iubeam, dar nu si acum. Acum ma facea sa ma simt ca si cum ar fi dat peste mine un camion. Mi-ar fi placut s-o vad trista, in egoismul meu. Chiar daca ma durea, nu puteam sa-mi iau ochii de la ea, asa ca m-am aplecat peste volan sa o vad cu cativa centimetri mai de aproape. Din greseala, m-am apasat prea tare pe volan si am claxonat. Dar nu s-a uitat inspre mine. Nu, era prea ocupata sa rada cu prietenele ei. Ii urmaream atent fiecare gest, dorind sa il interpretez cumva, sa-mi dea o speranta sau sa mi le curme pe toate.

S-a indreptat spre masina ei rosie, alaturi de cele doua, si si-au aprins toate cate-o tigara. M-am bucurat putin sa vad acest lucru, si nu pentru ca avea o sansa sa aiba o moarte lenta si dureroasa, ci pentru ca ea de-obicei nu fuma. Fuma foarte rar, doar prin cluburi sau... cand era suparata, nervoasa.

. . .

Stadionul "Florea Dumitrache" era gol, la fel ca fratele sau mai mare, la ora inceperii meciului nostru impotriva echipei gazda, Dinamo II. E drept, nici vremea nu tinea cu fotbalul, ploua si era racoare.

Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Tarlea, Maksumic, Slabu, Bacila - Paduret, Fulea, Cruceru - F. Manea, Cobra, Bawab.

Paduret isi facea aparitia din nou in echipa de start, Daniel Stana fiind indisponibil din cauza unei hernii care urma sa-l tina departe de gazon pana la sfarsitul campionatului.

Am inceput bine partida, iar in minutul 15 Thaer Bawab a sutat din intoarcere, putin din afara careului, cu efect, in plasa laterala a portii "cainilor mici", pe interior. 1-0. Apoi insa, am reusit sa ne complicam viata, in minutul 26 Bacila primind direct "rosu", dupa o intrare dura si pripita asupra lui Valeriu Bordeanu. Mai mult, din lovitura libera rezultata, gazdele au reusit sa si egaleze, centrarea lui Pulhac fiind transformata in gol de catre Adrian Balan. Iar tanarul atacant dinamovist nu s-a oprit aici, reusind peste 2 minute sa-si aduca echipa in avantaj, dupa o faza in care apararea noastra a fost facuta sah-mat.

Inainte de pauza, am reusit sa egalam prin Bawab, servit de Manea, dar doar pentru putin timp, pentru ca Adrian Balan a reusit hattrick-ul in prelungirile primei reprize, din centrarea de pe partea stanga a lui Bordeanu. 3-2, scorul la pauza.

Din fericire, baietii au iesit mai montati in repriza secunda, iar in minutul 51 Paduret i-a furnizat o pasa "printre" excelenta lui Bawab, care nu l-a iertat pe Naumovski si a realizat si el hattrick-ul. Incredibil de inspirat la finalizare iordanianul in acest meci.

Cand meciul se indrepta ingrijorator spre un egal, s-a restabilit si egalitatea numerica. Mihai Precup a fost eliminat in minutul 80, dupa ce l-a faultat grosolan pe Bawab in postura de ultim aparator. Iar noi am profitat de acest incident, acelasi Bawab inscriind pentru 4-3 in minutul 86, cu un sut din marginea careului, din pasa lui Mateiu.(intrat in repriza secunda) Si cand toata lumea credea ca reprezentatia atacantului nostru s-a terminat, acesta a reusit sa mai puncteze o data, in minutul 90, cand a scapat singur cu portarul si a marcat, gratie aceluiasi Mateiu.

Dinamo II - Metrom 3 - 5

Sau mai bine spus: Adrian Balan - Thaer Bawab: 3-5.

O victorie importanta, obtinuta la capatul unui meci extrem de spectaculos, si care ne propulsa in fotoliul de lider. FC Botosani reusise doar o remiza cu Gloria Buzau in aceasta etapa, astfel ca profitam si reveneam pe prima pozitie dupa mult timp.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

C. Manea - Stancu, Marginean, Muth, Slabu - Paduret, Fulea, Mateiu - F. Manea - Popa, Bawab.

Aceasta era echipa noastra la startul jocului impotriva celor de la Callatis Mangalia, locul 9 in clasament.

Robert a fost nevoit sa improvizeze din cauza numeroaselor indisonibilitati din aparare, accidentarile lui Moldovan si Maksumic, suspendarea lui Bacila, astfel ca mijlocasul nostru defensiv Marginean incepea ca fundas central, alaturi de Muth, proaspat revenit si el dupa o accidentare.Tot dupa o accidentare revenea si Iulian Popa, care prindea primul "11" dupa cateva etape de absenta.

Aproximativ 1000 de oameni asteptau in tribunele arenei noastre inceperea partidei.

Desi n-am inceput extraordinar, am deschis totusi scorul in minutul 27, atunci cand Bawab i-a furat o minge unui fundas central neatent al oaspetilor si l-a executat pe portarul Vladimir Neagu cu un sut in forta la coltul lung. Dupa aceasta reusita, am reusit sa ne descatusam si am reusit sa ne majoram avantajul de pe tabela in minutul 38, cand Sergiu Muth a inscris al doilea sau gol in acest sezon. Florin Manea a centrat din lovitura libera pentru voleul lui Iulian Popa, acesta a sutat puternic spre poarta, iar mingea a fost deviata usor de catre Muth.

La scurt timp dupa inceperea reprizei secunde, Iulian Popa a fost servit ideal de catre Bawab si n-a avut altceva de facut decat sa "puna latul" si sa inscrie pentru 3-0, rezolvand astfel definitiv meciul. Nu ne-am oprit insa aici, in minutul 67 beneficiind de o lovitura de pedeapsa, dupa un fault imprudent in careu asupra lui Mateiu, iar Florin Manea a transformat cu siguranta, ducand scorul la 4-0.

Rezultatul final avea sa fie stabilit de catre oaspeti, Alin Dragan marcand golul de onoare pentru echipa sa in minutele de final.

Metrom - Callatis: 4 - 1

Victorie clara, poate chiar mai clara decat ma asteptam, la capatul unui joc linistit si dominat categoric de catre echipa noastra.

Din nou, am avut sansa in aceasta etapa sa profitam de rezultatele contracandidatelor noastre la promovare, Sportul incurcandu-se acasa cu Dunarea Galati, iar FC Botosani pierzand la Viitorul Constanta. Mai aveam nevoie doar de un singur punct in ultimele doua etape pentru a ne asigura accederea in primul esalon.

- Tibane, daca nici acum nu esti convins ca suntem in "A", atuncea...

- De ce sa fiu ? Ne mai trebuie un punct.

- Hai, ma, avem cu Branesti si Dunarea Galati.

- Da, si anul trecut am avut cu Ardealul Cluj si ne-au batut copiii aia cu 3-1.

- Bai, da' tu nu poti si tu sa te bucuri ? Am batut 4-1, suntem ca si promovati, si tu ai o fata de parca tocmai am picat inapoi in "C".

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Cum putem fi, ma, atat, atat de prosti ?! A doua oara ! Fix scenariul de anul trecut ! Chiar n-au invatat nimic ?

- Ar fi bine, nu, pana la urma, sa fie fix scenariul de anul trecut. Ar insemna sa promovam, nu ?

Pierdusem in deplasarea de la Branesti, scor 1-3, urmand ca totul sa se decida in ultima etapa. Copie la indigo al finalului sezonului trecut.

Nu am jucat tocmai rau impotriva Branestiului, meciul fiind unul echilibrat. Am reusit deschiderea scorului repede, prin atacantul nostru aflat intr-o forma incredibila, Thaer Bawab, dar apoi gazdele au intors rezultatul, in principal datorita atacantului nigerian Adeola Uzowuru, care a prins un meci mare si a marcat o "dubla".

Branesti - Metrom: 3 - 1

Pana si scorul era acelasi ca-n meciul cu Ardealul Cluj, din sezonul trecut.

Toate contracandidatele noastre au inregistrat victorii in aceasta penultima etapa, astfel ca promovarea se juca in ultima etapa.

Clasamentul arata asa:

1. Metrom 59 p

2. Botosani 57 p

3. Sportul 56 p

4. Tulcea 56 p

Sportul nu ne mai putea depasi, pentru ca aveam avantajul jocurilor directe, dar Tulcea si Botosani, da. Totusi, echipei din nordul Moldovei nu avea sa-i fie usor, asta deoarece intalnea in ultimul meci al sezonului, in deplasare, tocmai pe Sportul.

. . .

Stadionul "Metrom", 12 mai 2012. "Meciul sezonului".

Tribunele erau pline pana la refuz, toti suporterii fluturand steaguri galben-albastre, primite la intrare. Atmosfera de sarbatoare, dar care nu reusea sa ma binedispuna prea mult, creandu-mi senzatia ca putem fi pedepsiti pentru aceasta euforie pripita. Aveam in minte imaginea stadionului "Ion Oblemenco" din ultima etapa a sezonului 2008-2009, atunci cand Universitatea Craiova a pierdut meciul decisiv pentru obtinerea unui loc de Europa League impotriva Vasluiului.

Jucam impotriva formatiei de pe locul 8, Dunarea Galati, echipa pentru care acest meci nu avea nicio importanta.

Tocmai de aceea, Adi m-a intrebat cu cateva zile inaintea meciului daca vreau sa ne asiguram locul de promovare, spunandu-mi ca totul poate fi aranjat fara prea mari sacrificii financiare si fara niciun fel de temeri, nea Romica fiind prieten bun cu persoane din conducerea clubului galatean.

Am acceptat.

- Fa ce trebuie sa faci.

- Bun. Sa nu-ti para rau. Oricum, daca te gandesti, probabil i-am fi batut oricum, suntem mai buni, dar asa, suntem siguri.

- Da, asa e... Plus, ne trebuie neaparat banii. Cheltuielile noastre au fost mult prea mari. Daca mai stam un an in "B", ne ducem dracu' cu totul.

Apoi insa, mi-a parut rau.

Adi ma prinsese intr-un moment greu, vulnerabil, in care nu-mi mai pasa de multe lucruri, inclusiv de valorile morale. Tocmai o vazusem in ziua aceea pe Andreea alaturi de un alt baiat, la facultate, acolo unde continuam sa mai merg din cand in cand. Nu i-am vazut sarutandu-se, dar pareau destul de apropiati si pareau sa se simta bine vorbind unul cu altul. Radea la glumele lui, zambea in continuu, asa cum credeam ca numai cand e cu mine poate sa faca. Da, aveam impresia ca zambetul acela al ei e doar pentru mine, ca numai eu pot sa ma bucur de el. Am avut de multe ori pornirea sa ies din masina si sa sar la bataie asupra acelui "intrus", dar m-am abtinut. N-as fi facut decat sa inrautatesc lucrurile.

Oricum, cand mi-au mai trecut frustrarile, am luat repede telefonul si l-am sunat pe Adi, sperand ca nu e prea tarziu inca sa-mi repar constiinta.

- Adi ! Auzi, n-ai facut nimic inca, da ?

- Ce ? Ce sa fac ?

- Stii tu... treaba aia.

- A, bai, am vorbit cu batranu' ca ti-ai dat acceptul.

- Nu ! Nu ! Suna-l si spune-i ca pica toata treaba ! Ai auzit ? Suna-l imediat. M-am razgandit.

- Hai, ma, pai ce facem ? N-am vorbit ca...

- Pica, ma, n-auzi ? Hai, rezolva. M-am gandit mai bine.

- Pe dracu'.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy