Cateodata Fotbalul Iti Fute Una Peste Bot...

[Roby]

Foarte tare bravo.Citesc cu placere

[Victor]

Pure class mate, pure class!

[yogibeer]

M-am delectat si eu ieri cu povestea lui muce, multe chestii sunt luate din realitate(rednic poate sa v-o confirme). Astept continuarea povestii cu mult entuziasm.

[il muce]

Mercato batea la usa. 93.000 de euro la dispozitie si cunostiinte minime despre piata italiana de nivel Serie C… Imi propusesem sa aduc un fundas dreapta si un mijlocas stanga cat mai ieftini dar decenti, acelea fiind posturile pe care le consideram eu cele mai slabe.

In prima zi de transferuri a venit primul jucator, Breschi, un mijlocas dreapta de 31 de ani pe care Calisti l-a adus fara ca eu sa suflu vreun cuvant de la Pistoiese din Serie C1. Nu jucase nici un minut in acest sezon si in primele zile de antrenament mi-am zis “e ok, merge”, n-avea rost sa-mi pun patronul in cap. Planurile mele erau insa altele: am scanat 2-3 zile antrenamentele Cesenei, clubul cu al carui patron Calisti avea o relatie de prietenie apropiata. Prin urmare sanse mari sa primim ceva din zona. Erau pe locul 3 in Serie B, cu siguranta aveau ceva bunatati de cedat... N-a durat mult si am primit acceptul pentru imprumutul unui pustache argentinian de 19 ani, Villar, nu era cine stie ce dar era gratis! Il jucasera astia si mijlocas defensiv(!) si atacant, dar mie mi se parea un winger veritabil. Flancurile erau oarecum acoperite din prima saptamana... Imi mai notasem inca 2-3 nume pentru mai tarziu.

Mini-pauza de iarna a luat sfarsit dupa doar 3 saptamani si primul meci sosise, deplasare la Torres. L-am urcat in atac pe Carbone ca sa fac loc pentru protejatul presedintelui, Breschi. Villar acoperea flancul celalalt, in fata Grosso-Carbone, un cuplu de la care aveam asteptari foarte mari. Adversarii erau pe loc de playoff si favoriti pentru acest joc, asa ca am mizat pe o tactica defensiva si la contraatac. Dupa aproape o repriza in care nu am ajuns la poarta lor Frau a deschis scorul pentru ei la o faza la care portarul Cantele respinsese de 2 ori mingea. In final de repriza gazdele au obtinut un penalty dubios si acelasi Frau asigura un avantaj de 2 goluri la pauza. Eram in cacat, asa ca dupa pauza am intrat mult mai ofensiv si dupa ce am ratat mai multe ocazii datorita constructiei defectuoase, in final Carbone a redus diferenta suflandu-i mingea portarului advers. Mai erau 5 minute dar n-am reusit decat sa-l pierdem pe Carbone caruia glezna i-a cedat. Am pierdut cu 2-1 si am scapat ieftin sincer la cate ocazii au avut.

“Ce parere aveti despre noile achizitii ? Sunteti multumit de debutul lui Breschi ?”

“Breschi a fost muci. Villar la fel.”

“Penaltyul pentru gazde a fost corect acordat ?”

“Glumesti ? Voi in Italia inca nu ati scapat de calciopoli. Calciopoli exista si acum in Serie C2!”

Inapoi la transferuri. Ma enervasem. Nu jucam nimic, de fapt jucam un cacat mare si maro iar rezultatele trebuiau sa apara rapid, Calisti nu era chiar un monument de rabdare, asa cum aflasem de la unul dintre antrenorii pe care ii concediasem si apoi ii reprimisem. Putoii aia din tribuna ma enervasera si atunci cei doi pitici de pe creierul meu au rasarit! Unul zicea “Pavia”, celalalt “dei romeni”. Simone trebuia contactat!

A doua zi dupa infrangerea cu Torres si primul roman sosise: Lorand Lupo, 20 de ani, mijlocas la inchidere imprumut de la FC Bihor. Simone primise instructiuni clare cu ce-mi doream. Tribuna nu suferea romanii ? Ah, ce o sa-i mai sustina!!! M**e!

Etapa 21 acasa cu Rodengo. Fara bannere dar intampinat cu huiduieli. Lasa ca vedeti voi cand vin romanasii la echipa. Remember “Brescia dei romeni ?” Yeeeah! Tigan, eh ?

Dupa vreo 20 de minute Donato a executat o lovitura libera de pe dreapta si Grosso a castigat un duel la cap si goooool!!! 1-0! O faza exersata la antrenamente. 10 minute mai tarziu, tot faza fixa cu aceleasi personaje si Grosso marcheaza dubla de data asta cu un sut frumos! 2-0 Dominam dupa pauza si in min 71 Mandorlini, dap, ala criticat de presa care a raspuns cu gol etapa urmatoare, a scos un penalty si Donato, dupa 2 assisturi a dus scorul la 3-0. A urmat o relaxare si cu 10 minute inainte de final oaspetii au redus diferenta. In prelungiri nou venitul Lupo, a produs un penalty la debut si 3-2 dar era prea tarziu... Imediat ce am repus mingea bineinteles ca am pierdut-o si pe eroarea lui Fogacci la ultima faza a meciului un sarac a scapat catre poarta noastra, tribuna amutise, eu eram in picioare gata sa sar la gatul lui Fogacci... Donato s-a aruncat la sacrificiu ca sa blocheze sutul, dar nu a reusit si... peste poarta! Pfiuuuu! Le rupeam botul daca eram egalati! Relaxare si in tribuna...

3 goluri din faze fixe. Stiu, nu e un semn de joc sanatos si solid dar e modul de supravietuire al echipelor mari in perioade de criza. Stiu, nu suntem echipa mare...

“Domnule Muciulescu, penaltyul acordat pentru echipa dvs e contestat de catre oaspeti puternic. Ce parere aveti ?”

“Jet!”

Curvelor!

Victoria a venit la fix ca deja aveam 3 jocuri fara gustul sampaniei. Cu 2 zile inainte de sfarsitul perioadei de transferuri aveam un jucator cumparat si 2 imprumutati, eram disperat de cat de sarac era mercato-ul nostru. Intr-un final si dupa luuuungi tratative cu Siman... Cristian Irimia devenea jucatorul nostru! 4 saptamani au durat discutiile, e aproape imposibil sa te intelegi la bani cu parvenitul asta nesimtit! Oricum, asta nu mai conta, Irimia a preferat Serie C2 decat Divizia B si pentru 80.000 de euro era al nostru! Sa vad ce mai zic suporterii despre un jucator care a jucat si la Dinamo Kiev, n-au vazut astia asa jucator... Aah, si e roman of course! Ultimele 2 zile am incins telefoanele cu Simone si profitand de marirea bugetului de transferuri de catre Calisti (impresionat de reusita cu Irimia) au mai aterizat atacantul Zanigni si fundasul Tonucci de la Cesena ambii imptumutati, pe care ii retinusem eu la inceput de luna ca ne-ar aduce un plus si mijlocasul Barna si atacantul Buteseaca de la Ceahlaul (multam G.S.!) si respectiv Dunarea Galati. Totalul ultimilor doi ? 95.000 de euro.

Karamyan al mai prost si Vintila i-am ratat din motive de bani. 6 romani, cum ar fi fost... eh ?

Final de transferuri: 8 jucatori noi, dintre care 4 romani. Pavia dei romeni! Ati vrut tigani ? Acum aveti tigani!

Muream de nerabdare sa-i vad la lucru pe cei 8 si jocul cu Nuorese din deplasare era prima ocazie. Primul 11 arata astfel:

===========Cantele

Irimia Donato Tonucci Todeschini

=====Breschi Lupo Barna

===========Mandorlini

========Zanigni Buteseaca

7 nume noi, lipsea Carbone accidentat si probabil ca il voi juca mijlocas dreapta cand isi va reveni si Breschi va sari din schema.

Nimeni nu ne dadea o sansa in jocul asta si... au avut dreptate. Dupa doar 5 minute la primul corner am incasat primul gol.

“Ce dracu face Cantele asta ?? E varza la fiecare meci!”

Mda, vocea din spate de pe banca avea dreptate... Plus ca baiatul statea prost si la moral de la o vreme. Un sfert de ora mai tarziu Donato o comitea si respingea o centrare imparabil in propria poarta. Merda! 2-0 si nimic nu se schimbase...

La final Calisti era furios.

“Ce se intampla ? Nici unul dintre cei noi nu joaca!”

“Signore, Irimia si Buteseaca au venit nepregatiti, in Romania e pauza de iarna, i-am luat practic din vacanta si de aceea i-am si scos dupa pauza.”

“Vrajeala! Ai tocat o groaza de bani!”

[yogibeer]

Deci noaptea iti vine inspiratia, poate eram primul care citesc da` aseara s-a intrerupt curentu` in targ.

[il muce]

Am revenit in fata propriilor suporteri in etapa urmatoare impotriva unei echipe de la retrogradare, Mezzocorona. Din diverse motive, accidentari, lipsa de pregatire, suspendare ne lipseau Tonucci, Breschi, Carbone si marea vedeta, Buteseaca.

Nici o manifestare pro sau contra mea sau a romanilor de la echipa, doar indiferenta din partea publicului. Gut… Spit or swallow ? Swallow, muhaha!

O prima repriza fara nimic notabil si dupa pauza tribuna incepuse sa-si cam piarda rabdarea. Cateva ratari la care huiduielile au aparut. Am facut toate schimbarile si am aruncat totul in atac, cu riscul de a ramane descoperiti in defensiva. Min 82 Grosso si Mandorlini au ratat pe rand reluarea in poarta goala aducandu-ma in agonie si disperare pe margine. Imi muscam deja reverul paltonului de ciuda ca pierdeam puncte cu descultii astia… O nenorocita de echipa de la retrogradare! Pe care nu o puteam infrange. In prelungiri, min 92, tanarul australian Sciasia a pasat excelent in adancime, Giacchierini a driblat doi adversari din preluare, sut cu sete la coltul lung si… goooooooooooooollll!!! Gol! Gol! Gol! Am urlat cat ma tineau puterile! 1-0 in prelungiri dupa o faza construita de doi jucatori nou-intrati. M-am prabusit pe banca cu un urias zambet de satisfactie de parca tocmai avusesem cel mai tare orgasm din viata mea. Schimbarile au facut jocul. Eram salvat de varianta a patra a atacului, primul sau gol pentru Pavia. Fluier final!

Ma indreptam catre vestiare rasufland usurat ca am scapat in ultimul moment de revolta tribunei. La un moment dat o mana “mai lunga” din tribuna ma agatase si m-am intors:

“Non danno autografi!”

Am ramas stana de piatra. Era un tip ras in cap, imbracat intr-o geaca de blugi rapanoasa. Privire fioroasa si o mana gigantica ce ma tinea strans de guler. Mut! Asteptam sa mi-o iau! Totul in miscari de slow-motion. Tipul dusese mana cealalata spre buzunarul de la spate si speram din tot sufletul sa nu fie un cutit. Secundele treceau greuuu, mai greu ca atunci cand conduci cu 1-0 in min 92… Am inchis ochii si asteptam deznodamantul. Tipul ma scutura un pic si cand avui intr-un final curajul ridicai o pleoapa. In fata mea, la 30 de cm distanta de nasul meu, era un lantisor de argint cu o cruce mare atarnand. Imi facu semn sa o iau si ma uitai 2-3 secunde la ea in propriile palme. Am ridicat din nou privirea catre chelios dupa ce am pus crucea in buzunar. Disparuse…

Caravaggese era destinatia urmatoarei etape de campionat. O deplasare din care trebuia sa ne intoarcem cu cel putin un punct, desi gazdele ne erau vecine de clasament. Un frig tantalau de ala care te izbeste in oase si iti taie cheful de orice, inclusiv fotbal. Primul 11 neschimbat, mergeam pe aceleasi carti.

Ocaziile au curs in egala masura la ambele porti dar nimeni nu reusea sa sparga intr-un final buza adversarului. Am schimbat intraga linie de atac in partea a doua fiind nemultumit de randamentul titularilor si speram la un bis Giacchierini. Cu 4 minute inainte de final lovitura libera in favoarea noastra de la marginea careului. Irimia a executat cu efect si surprinzator in vinclu! Goool!! Excelent! 0-1! Finalul nu a mai schimbat nimic si prima victorie in deplasare a sosit dupa un joc tactic foarte bun si o lovitura cinica in final.

Victoria merita sarbatorita asa ca am declarat zi libera a doua zi. Vroiam sa celebram succesul asa ca am ales o bomba de bar din Pavia unde ne-am facut de cap. Unchiul Jack curgea in valuri si eram trotilat de tot. Eram tot lotul, fara antrenorii secunzi care preferasera ceva mai retras dar nu lipsea Constanta, ce radea cu gura ei mare pana la urechi la toate prostioarele pe care le ziceau jucatorii. Am trecut la tequila si shoturi date pe gat unul dupa altul, in urale interminabile. Barul era al nostru. Sare, tequila, lamaie, sare, tequila.. intr-un ritm ametitor… sare, tequila, lamaie… shut down!

Am deschis ochii. Capul ma durea ingrozitor si soarele patrundea pe geam si ma izbea direct in spranceana stanga. Lucrurile incepeau sa prinda viata si in ochii mei, eram pe un fotoliu si tot ce era imprejur imi parea cunoscut. Eram la mine acasa. Am dat sa merg catre toaleta dar piciorul meu stang lovi ceva. Era o sticla de bere goala care o tuli sub fotoliu. Dupa eforturile obisnuit-matinale am ajuns in usa toaletei si un soc ma trezi cu adevarat la realitate. Vreo cateva prezervative folosite erau imprastiate pe cada, chiuveta, pe jos. Imi venea sa vomit dar nu aveam unde pentru ca nici wc-ul nu fusese ratat de catre balonasele pline cu samanta. Melodia unui mobil se auzea intr-o alta camera.

“Alo! Da ? Ihi... Las' sa nu ti futi pi tini grija ca ma ocup io di tati celi. Da, it trimit bani, nu mai urla ca animalu! Ti sun io, hai pa! Boule!”

Era o voce cunoscuta si se auzea dinspre domitor. Ma indreptai catre locul de unde se auzise dar privirea mi se tintui catre tavan. O pereche de chiloti atarna de ventilatorul lustrei din hol. Hmm… in dormitor pe patul meu imens zaceau cufundate in somn mai bine de 10-11 trupuri goale si Constanta se lafaia printre ele. WTF ???

“Uuu, domnul s-a trezit ?”

Nici o reactie. Nu eram in stare. Nu-mi aduceam aminte…

“Stai linistit. Baietii sunt de nota 10! Mi-a placut insa sa fiu patrunsa pe la spate de intreaga echipa in timp ce tu te uitai la noi de pe fotoliu!”

Ha ? Participasem la orgia asta ???

“Hmm, iti vine si tie randul, papusel. Te lasi tu cam greu, dar…”

Imaginea din fata mea ma socase. M-am indreptat catre bucatarie sa-mi prepar un shake de banane in speranta ca de fapt e un vis si ma voi trezi odata ce stimulii gustativi isi vor reveni la viata. Vocea Constantei inca rasuna…

“Si vezi ca unul dintre baieti e pe invers. Sau bisexual. N-are importanta, dar baietii au mai gresit tinta!”

Am scapat shakeul de banane pe jos…

Intreaga saptamana moralul a fost excelent la antrenamente desi in prima zi nici unul dintre ei nu fusese in stare sa termine cele 3 ture de teren cu care incepeam incalzirea. Doar Carbone alerga de parca ar fi avut ceva in cur…

Etapa 25 - reveneam in fata propriilor suporteri, de data asta in fata unei legende a fotbalului italian, Pro Vercelli, esuata acum in subsolul Il Calcio. O echipa cu 7 titluri de campioana inainte de razboi care a avut in centru o legenda, Silvio Piola. Piola, inventatorul “bicicletei”, este si in ziua de astazi jucatorul cu cele mai multe goluri marcate in istoria Serie A cu 274 de reusite. Peste jumatate din ele in tricoul lui Lazio.

-5 grade afara dar cele doua victorii consecutive adusesera peste 2000 de suporteri in tribune si o a treia victorie consecutiva ar fi insemnat ca pe viitor am mai avea sperante la playoff. Mai multi jucatori erau nerefacuti din diverse cauze fotbalistice si/sau nefotbalistice, ne lipseau pe langa cei obisnuiti si ambii fundasi laterali, precum si playmakerul Mandorlini, eram nevoit sa pun doar 6 rezerve pe foaie…

Doar 5 minute trecusera si Grosso a primit o minge in adancime, a pacalit portarul sutand pe langa el, insa din cauza terenului mocirlos mingea se scurgea incet-incet spre poarta, un sarac venit din spate n-a mai reusit sa o degajeze de pe linia portii si 1-0! Gol in minutul 5, start perfect. Desi aveam ceva rezerve dupa orgia din weekend… ProVercelli nu au depus armele si in min 28 au avut o actiune pe stanga incheiata cu o centrare si din 4 metri unul de-ai lor a trimis tare si sigur in bara laterala. Inainte de pauza avem o libera cu schema, pasa pe langa zid Bonacina pana la Grosso si acesta din unghi lateral a sutat “Bratu style” pe coltul lung 2-0! Dupa pauza oaspetii au iesit mai mult la joc dar abia spre final, pe fondul caderii fizice pe care am avut-o (doh!), au reusit sa reduca handicapul cu o lovitura de cap. Pe partea dreapta era bulevard la acel moment, unde esti tu Irimia ??? Ah, la refacere… 7 minute de prelungire ar fi putut parea un iad dar am tras de timp ca ultimii scartari si nu am avut emotii. 2-1 scor final si a treia victorie consecutiva ne aducea pe locul 7 la 3 puncte diferenta de ultimul loc de playoff.

Inca nu jucam la nivel de playoff, insa...

[Mihai]

Cam infundat terenul, senor Muciulescu

[yogibeer]

) Foarte tare frate, mai ales faza cu bisexualu`.

[Roby]

“Si vezi ca unul dintre baieti e pe invers. Sau bisexual. N-are importanta, dar baietii au mai gresit tinta!”

[il muce]

Etapa 26 - deplasare la Pergocrema, o echipa de mijlocul clasamentului la fel ca si noi. Revenea Carbone in primul 11, motiv pentru mine sa fiu optimist si sa le cer victoria! In prima jumatate de ora ne-am aparat excelent, am inchis toate spatiile si le-am anticipat foarte bine actiunile. Mai mult in min 28 am lovit transversala si am fi putut conduce cu 1-0. 10 minute mai tarziu Marconi de la gazde a prins un sut, Tonucci a deviat si 1-0 pentru ei cand putea fi pentru noi! Merda! Ce ghinion! Dupa pauza am fost mai ofensivi si Todeschini a recuperat un balon, pasa catre Zanigni, cursa si lob peste portarul iesit din poarta... si peste poarta! A ramas tot 1-0. Trei minute mai traziu am fost facuti mat de o schema frumoasa a gazdelor si Florean a majorat la 2-0. S-a dus totul dracului pentru ca greselile au aparut in aparare ca ciupercile si gazdele ne-au mucificat prin inca doua goluri pe greseli personale. Final. 4-0 si ne-au distrus in cea mai usturatoare infrangere de cand am preluat Pavia.

Am intrat in vestiar spumegand in cea mai aproximativa italiana de care eram in stare:

"Dove sei stato durante l'ultima mezz'ora? Le prostitute? Pensiamo di prostitute? Le prostitute andare solo quelli che mettono vince! Chi perdere fare massimo una laba di orgolglio e pensa che hanno perso la possibilità di fare futare dopo una grande vittoria! Marte alla pratica!"

I-am scos din nou pe teren si jumatate de ora am scos untul din ei, spre disperarea medicilor care imi urlau in ureche principiile recuperarii dupa efort.

“Ma F*t in recuperarea voastra! Astia sunt niste gloabe nenorocite care nu muncesc desi pot mult mai mult!”

Weekendul urmator reveneam acasa pentru jocul cu Alto Adige, echipa de subsol. Cred ca Italia nu stie ce e aia incalzire globala, altfel cum puii mei era doar un grad la sfarsit de martie ? Pai pe temperaturile astea nici macar nu ti se scoala, ce sa mai alergi impreuna cu alti 10 bezmetici dupa o carpa... Dar barbatii sunt barbati si baieteii sunt baietei si de aia am intrat cu capul sus pe Pietro Fortunati in huiduielile publicului. Capul sus, mandru si fara sa-i bag in seama. L-am trecut pe Carbone la regie, in spatele varfurilor, sperand pe un plus de creativitate si tehnica, in rest din nou cu multe absente... Dupa 25 de minute de joc Carbone a trimis din libera in zid, mingea a ricosat catre el si cu o foglia seca superba a scuturat plasa 1-0. Dupa pauza oaspetii au presat puternic si dupa doar 10 minute, la un corner au reusit egalarea intr-o faza in care initial reusisem sa blocam de 2 ori mingea din drumul catre poarta. 1-1 Eram niste martoage in teren si Alto Adige ne calarea fara mila. Ocaziile la poarta noastra curgeau in rafala spre disperarea tribunei. Eu calm. Portarul Cantele ne-a salvat de la rusine in pozitie 1 la 1 cu un adversar si am strans puternic in mana cruciulita pe care o primisem cu doua saptamani in urma multumind celui de sus. In prelungiri toata lumea astepta finalul ca sa castigam un punct. S-a razgandit acelasi Carbone cu o libera, cap Zanigni si GOOOOOOLL!!! 2-1! Primul gol al pustiului de 18 ani imprumutat de la Cesena ne-a adus o victorie norocoasa!

Campionatul se desfasura cu repeziciune si mai erau 7 etape pana la final. Urma o deplasare la Valenzana, un club vechi de peste 100 de ani, echipa pe 6 in clasament si daca aveam pretentii la play-off acum era momentul sa invingem. Revenise si inchizatorul de la Bihor, Lupo, foarte apreciat de catre tifosserie in ciuda varstei sale de 20 de ani, Irimia back si el. Parca ne mai reveneam si noi la formula de baza. Dupa doar 10 minute Carbone din libera, zidul a deviat norocos si 0-1! Gol! Traiam din faze fixe pentru ca le lucram la antrenament cu grija dar nu poti promova cu asa ceva. Dupa jumatate de ora de joc Todeschini a produs un penalty si 1-1. Eram egalati dar am raspuns instant si Grosso a avut o actiune personala de toata frumusetea in care a insirat un fundas si portarul dar mingea de 2-1 i-a fost suflata... Fuck! Ne convenea si un egal. N-a fost sa fie egal pentru ca la 5 minute inainte de final gazdele ne-au bagat mortu’ in casa tot dintr-o faza fixa si am plecat cu mana goala din aceasta deplasare.

Mai erau 6 etape pana la final si ultima infrangere ne-a aruncat tocmai pe locul 12 cu 40 de puncte. Echipele de pe locurile 3-12 erau insirate pe doar 4 puncte. Retrogradarea iesea din discutie. Dupa meci le-am zis:

"Va prinde playofful cine va avea coaiele mai tari si nu-i va tremura picioarele!"

Constanta a tradus zambind.

Curva!

[anahoret]

"Va prinde playofful cine va avea coaiele mai tari si nu-i va tremura picioarele!"

Constanta a tradus rostogolindu-se pe jos ( ): "Ce analfabet!"

LE: Best story ever. Congrats.

[il muce]

"Hai! Mars la incalzire ca intri in ultimele 10 minute"

M-am uitat semisictirit la Mister dar zambetul lui stirb m-a facut sa ma ridic de pe banca si sa mimez cateva miscari de stretching.

[...]

Am ingaimat ceva si am pornit in alergare spre centrul apararii, locul unde eu eram seful. "Muciulescu! Muciulescu!" tribuna exulta. O adunatura de grasani bezmetici fara familie, casa, viitor si cu un singur scop: sa se lase la burta goala la fiecare meci. Rachiul aprig included.

"Va prinde playofful cine va avea coaiele mai tari si nu-i va tremura picioarele!"

Constanta a tradus rostogolindu-se pe jos ( ): "Ce analfabet!"

LE: Best story ever. Congrats.

nemaintalnit!

fost fotbalist, actual academician, coaie

[il muce]

6 etape in care eram hotarat sa joc la victorie: do or die! Primul adversar ? Carpenedolo, locul 4 in serie. Daca vroiam promovarea trebuia sa-i batem! Ma indreptam catre stadion linistit cu taxiul gandidu-ma la jocul ce urma, la planurile tactice... Pe naiba! Imi faceam rugaciunea pentru meciul ce urma si in acelasi timp speram ca taximetristul sa nu fie vreun microbist, sa ma recunoasca. Mersul cu taxiul imi convenea de minune de la o vreme, de cand tiffoseria ma luase la ochi din nou. Totusi, se pare ca nu scapasem...

“Vai alla partita ?”

“Si”

“Ai ai! Non sapere che cosa faremo con questa squadra.”

“Ma perche ?”

“Non c’e futuro! L’allenatore che e un idiota, gli giocatori bere a andare a donne e il presidente e un vampiro!”

“L’allenatore e nuovo, un po’ di pazienza...”

“E un rumeno sconosciuto. Ma voci dire che suo padre e famosa! Ma io credo che c’e solo un grande idiota!”

In general nu lasam bacsis taximetristilor pentru ca ma duceau ca pe cartofi daca nu-mi puneam centura. Dar pe fututul asta l-am ars si i-am dat 12 euro balmajind ca nu am mai mult desi stiam ca o cursa pana la stadion era 15 euro. In urma mea am auzit potopul de injuraturi cu “Figlio di puttana!” cap de afis dar am mi-am ridicat gulerul si am urlat “Forzza Pavia!” profitand ca un grup ultras trecea prin apropiere si “fututul” n-a indraznit sa se apropie. Am inconjurat grijuliu peluza evitand-o si m-am indreptat catre intrarea oficiala, gandidu-ma la cuvintele taximetristului. Nu-mi cunosteam nici eu tatal, deci... de unde sa stie el ? Cu cativa metri inainte de a intra o tigancusa mica de vreo 15 ani se apropie de mine:

“Sa-ti dia Dumnezau sanatati si sucsies la fimei si bafta cransena!”

“Mars in mortii ma-tii ca din cauza voastra ma F*t astia pe mine la nara!”

“Hauzi... dai zeci ieuro si iti zic hun secret! Da numa’ daca dai!”

“Ma-ta e cea mai mare curva! Tu-i calci pe urme! Asta nu mai e nici un secret! Hai, valea! Futu-te-n gura de parasuta!”

“Sa n-ai bafta ca n-ai dat nica! Sa n-ai parti di bucurii si sa ti bangheasca hastia azi, sa-ti deie borsu’!”

Ultima parte ma tintui! Ma intorsei in usa de la intrare dar tigancusa disparuse. Am mormait mai mult ca pentru mine un “Sa mori in p**a de negru” si am intrat spre vestiar.

Jocul a inceput foarte bine pentru noi si in prima repriza am stapanit fara drept de apel mijlocul terenului. Inainte de pauza Carbone a reusit o superba actiune pe flancul drept, a centrat si Buteseaca, din nou titular, a reluat in plasa 1-0! Dupa pauza oaspetii au fost mai insistenti in ciuda urletelor mele de pe margine cu care nu am reusit decat sa starnesc zambete in tribuna. In min 73 oaspetii ne-au dat o lectie de cum se joaca fotbal si au reusit o successiune de 5-6 pase, toate in gaura, de fiecare data primind mingea omul liber. 1-1. Tifosseria se agitase instant si am renuntat sa mai ies de sub copertina bancii de rezeve. Fluierau aprope orice eroare, cat de mica.

Fluier final si ma indreptam catre cabine cand au inceput sa zboare pe langa mine monede si telefoane vechi care puteau fi folosite pe post de arme de aparare. Am grabit pasul si am intrat in vestiar alaturi de baieti si inainte sa apuc sa zic ceva usa se izbi cu putere si fu inchisa. Din partea cealalta, din hol se auze o harmalaie de nedescris. Bastoanele carabinierilor trosneau fara mila dar tifossi erau peste ei si in usa se auzeau izbituri din ce in ce mai puternice. Ma oprisem intr-un colt si nu ziceam nimic, ma uitam la usa parca asteptand sa plesneasca din clipa in clipa. Printre zecile de voci in italiana de afara din care nu mai intelegeam mare lucru se auzi deodata si ceva cunoscut:

"Fii fara grija, fiule! Domnul sa te aiba in paza!"

Ultimele cuvinte fusesera mai mult un icnet. Cu totii ascultam ce se intampla inmarmuriti pana cand o basina surda se auzi in din coltul lui Irimia. Incepu un fel de “fara varf” in care se arunca fiecare jucator. Fusese incalcata una dintre regulile vestiarului “Nimeni nu-si da aere! Singur...”. Carbone gafaia ca o zdreanta, Buteseaca era deasupra tuturor si imi urla “N-are varf! Mister, hai ca n-are varf!” Imi aruncai paltonul alaturi si pentru o secunda imi trecura prin fata ochilor momente de aur din vestiarele prin care trecusem in cariera mea de jucator... Ma aruncai peste intregul morman de jucatori si in saritura ma uitam cu groaza cum un crampon iesi la iveala din gramada asteptandu-mi linistit obrazul.

Cateodata fotbalul iti fute una peste bot...

[anahoret]

Italiana folosita e de cort. Daca intelegi sensul. Efort apreciat, anyway.

Coaie, tai-o din Italia si hai in Spania. Astia n-au tifoserie nici la echipele mari, da´ la alea mici... Esti ca si scos din punctul asta de vedere.

[Emilian]

Bestial Ovi

[Roby]

Uomo molto forte! rimanere piacevolmente sorpresi quando vedono come bagi cocked nel collo

Ce vrajeala pe mine

Luce? le mai dai cate un "scopo la tua mamma" la antrenamente?

[spooky]

Copilul lu` Olaroiu, stai linistit, nu avem pretentii...

[yogibeer]

Si continuarea? Hai mai rpd, lasa femeile, si apuca-te de munca! Ai mult de muncit aici.

[il muce]

domnilor, nu pot sa va (mai) mint.

am mai jucat un singur joc, al 13-lea care nu a fost cu noroc astfel incat vitoriile au fost tot atatea cat si infrangerile.

mi-am dat demisia pt a-mi salva onoarea intrucat promovarea nu mai era realistic realizabila.

pt ca maine incep scoala m-am intors in romania si m-am lasat dracu' de antrenat echipe de liga a 4-a din cizma.

btw - a antrenat vreunul dintre voi o echipa de amatori ?

PS: Constanta merita totusi o

[Maurice]

btw - a antrenat vreunul dintre voi o echipa de amatori ?

Eu antrenez momentan o echipa semi-professional din Africa de Sud - toti aveau contracte part-time. Amatori nu am antrenat insa.

[Mihai]

Cateodata fotbalul iti fute una peste bot, fara prezervativ...

[il muce]

daca ma enervez fac un serial.

[Alywan]

daca faci un serial, chiar ma enervezi

[Adelio]

Pana ieri, greco-italianul din clasa imi parea fan Juventus. Intr-o discutie libera am aflat insa ca e nascut in Broni, regiunea Pavia si e fan infocat AC Pavia (bine, intre noi fie vorba e cam sonat, mai tine si cu AEK ). I said, WTF??? Si, cum merge echipa? Ah, imi zice, nu vreau sa mai povestesc, de cand ne-a preluat un coate-goale suntem ultima maciuca

[il muce]