S̄T̄HāNī T̀X Pị

[Cornel]

Mă scotocesc în buzunar de mărunţiş...

- Aveţi sau nu 50 de bani?, întreabă casiera iritată.

... aveam doar 27 de bani, îi spun, dar chitroasa dracu' se împotriveşte.

- Dacă aş lăsa de la mine 23 de bani la fiecare client, aş ajunge la sapă de lemn.

Nu-i mai zic că ăla din faţa mea nu şi-a luat restul şi că probabil aşa fac toţi, dar foamea e mare. Dă-o-n mă-sa. Până la urmă, nu eu sunt idiotul care numără 49,5 lei rest.

Iau banii şi plec. Erau ultimii pentru încă 5 zile şi nu îmi plătisem nici telefonul.

O sun pe mama, până să mă-nchidă bulangiii de la Vodafone, să văd dacă mă poate ajuta cu 100 de lei. Aveam un amic acolo, puteam să îl rog şi pe el să le spună crizatelor alea să nu mai dispere la o mică întârziere, dar am zis să nu îl stresez cu chestii d-astea minore.

- Îţi dau, mamă, cum să nu. Auzi, că îmi adusei aminte, dar de ce eşti fraier şi nu te dai şi tu pe lângă Florica? E bătrână, are o căruţă de bani şi niciun copil să o ajute, dar mai ales căruia să îi lase averea.

- Şi te-ai gândit că o să ne lase nouă? E bătrână, nu neapărat şi senilă...

- Nu fi mă idiot, chiar vorbeam cu ea mai devreme la telefon şi îmi spunea că tuşeşte de nu mai poate să se ţină pe picioare. Nu-ţi cad ouăle dacă o ajuţi şi pe ea niţel, chiar dacă nu îţi dă nimic. Oricum stai toată ziua la calculator, mai ieşi şi tu în lume... îţi mai clăteşti ochii...

- Da, mi-i clătesc cu o babă de 92 de ani, zic eu râzând. Bine, hai că o să trec pe la ea, văd eu ce fac.

Închid, îi pun plasa cu cumpărături în braţe Mariei şi îl întreb pe Marius dacă vine cu mine sau ne vedem mai târziu.

Florica, mătuşa mamei, a avut norocul să pice cu tronc unui marinar grec în perioada cât a trăit în Constanţa. Nu era prea frumoasă, nici nu conta asta pentru unu' care venea după opt luni de stat pe mare. Dar vasul a fost avariat în port în timpul unei furtuni, iar asta a stat după curu' lu' ăla trei luni de zile. Şi uite aşa o "descărcare" de-o noapte a devenit relaţie în toată regula. După ce ăsta a murit în timpul revoluţiei din '89 - îndopat cu prea multă mâncare românească, staţi liniştiţi, nu ca vreun martir -, Florica a moştenit banii pe care Yiannis îi luase pe resortul de lux Porto Carras, de peste 1700 de hectare.

Sun la interfon şi îmi anunţ prezenţa.

- Sunt eu, Cornel, am venit să îţi aduc nişte baxuri cu apă şi medicamente...

Mă împrumutasem de la Marius de nişte bani, am mai pus şi eu ce aveam... cât să cumpăr o cutie de Nurofen şi 2 baxuri de Aqua Carpatica. Era fiţoasă baba, nu o păcăleai cu paracetamol şi ape cu nitriţi.

- Intră, mamaie... spune ea, ușor gâfâind și expectorând microbi înspre noi în același timp.

O pup şi îi spun lui Marius să ducă apa în bucătărie. Ăsta se blochează un moment, îmi dă apoi un ghiont şi îmi face un semn cu capul spre sufragerie...

[il muce]

O sun pe mama

[...]

- Nu fi mă idiot, chiar vorbeam cu ea mai devreme la telefon şi îmi spunea că tuşeşte de nu mai poate să se ţină pe picioare. Nu-ţi cad ouăle dacă o ajuţi şi pe ea niţel, chiar dacă nu îţi dă nimic.

pff, imi imaginez ce educatie ti-a dat

[Cornel]

Ai omis esenta din [...] ... si anume ca nu te-am deranjat

[Dani]

Şi uite aşa o "descărcare" de-o noapte a devenit relaţie în toată regula. După ce ăsta a murit în timpul revoluţiei din '89 - îndopat cu prea multă mâncare românească, staţi liniştiţi, nu ca vreun martir -, Florica a moştenit banii pe care Yiannis îi luase pe

Am avut o senzatie ciudata cand te-ai adresat direct publicului ,pana atunci am avut senzatia ca erau doar gandurile tale .Oricum interesant stilul tau ,ma face sa citesc pana la sfarsit..Tare faza cu baba fitoasa ....Ai pupat-o?!! ... Ce era in sufragerie ??....

[Cornel]

Ori de câte ori se vorbea în presă despre faptul că românii fac sau nu fac economii, se folosea expresia "banii la saltea". Pe principiul "ce-i în mână nu-i minciună", românii şi-au creat din moşi-strămoşi obiceiul de a ţine efectiv banii la saltea. Nici după 1989 acest nărav nu a dispărut, mai ales în rândul bătrânilor, care pe fondul unei lipse de încredere în bănci au ales să-şi ţină agoniselile de-o viaţă în casă, cât mai aproape de ei.

Sub covorul persan din sufrageria Floricăi se zăreau marginile a câteva teancuri de bancnote. Nu stătusem niciodată mai mult de 5 minute în casa bătrânei, nici eu şi nici alte rude din câte îmi aduc aminte, şi nici nu păşisem în sufrageria al cărei covor îmi părea din ce în ce mai suspect de umflat. Dar acum mi se făcu brusc chef de zăbavă şi bat un apropos:

- Mi-a zis mama că eşti bolnavă şi am venit într-o suflare să îţi aduc astea. Noroc că mai aveam la mine nişte bani. Ultimii, dar lasă că îmi mai dă mama.

- Şi-a rupt din banii de mâncare pentru mata, pune şi Marius paie pe foc.

- Eh, glumeşte şi el, dar e drept că ne e un pic foame, suntem plecaţi de dimineaţă de acasă şi n-am avut timp să ne liniştim deloc.

- Păi, hai să mâncaţi o ciorbiţă. De văcuţă vă place? Hai! Nu mai sta în uşă, că degeaba mi-ai adus medicamente dacă mă ţii în curent.

Închide uşa şi ne pofteşte în bucătărie. Scoate oala din frigider, o pune pe aragaz, timp în care Marius îmi şopteşte la ureche:

- Fă-o să iasă pe balcon, că mă duc eu să fac curat un pic sub covor...

- Ce-ai, mă, eşti nebun? Stai dracu' la locul tău.

- Hai, bă, că eu nu stau aici pentru borhotul ăla din oală. Ţi-am ridicat mingea la fileu, ai muşcat momeala, ne-am făcut de treabă la babă, acum hai să terminăm... Dup-aia mergem şi noi ca băieţii să ne cinstim...

- Eşti bolnav...

- ... nu ziceai tu că e bogată, crezi că o să simtă că-i lipseşte ceva. Doar tinereţea îi lipseşte, dă-o la balamuc, până numără ea tot ce e sub covor vine ăla cu coasa.

- ... te-n p**a...

Nici n-apuc bine să-mi slobozesc înjurătura, că baba deschide uşa la balcon:

- Aveam nişte ardei muraţi pe aici...

Ăsta o zbugheşte de lângă mine, în nici trei secunde se întoarce cu un teanc sub bluză. Scoate sub masă să vedem cât a ciordit şi ne i-a bâţâitul pe amândoi. Era un top, probabil de 100 de bancnote, a 500 de euro! Tremuram din toate încheieturile şi cred că era destul de vizibil lucrul ăsta, pentru că Florica m-a întrebat ce-am păţit. I-am spus că m-a luat cu frig că a ţinut uşa deschisă la balcon.

- Lasă că te încălzeşti acum de la ciorbă, spuse ea.

Pe dracu'. Am luat lingura în mână şi mi-a căzut la loc în ciorbă, stropind totul în jur. Boul de Marius a sărit şi el de pe scaun, din reflex, să nu se păteze pe tricoul Guci, iar teancul de bani s-a prăvălit pe jos. Ăsta s-a uitat la mine, eu la babă, baba se uita hectarul de măslini transformat de bărbacsu'-n 50.000 de euro, care acum zăcea pe linoleumul ăla slinos. Îmi treceau prin cap cele mai penibile scuze pe care puteam să le inventez, dar ce să mai zici la una ca asta. Nu cred că puteam decât să plecăm şi să uităm de tot: de ciorbă, de bani, de moştenire. De tot!

Bătrâna, deşi... bătrână, era cu un pas înaintea noastră. A ieşit şontâc-vârtej din bucătărie şi s-a dus, nu în sufragerie, ci la uşa de la intrare, pe care a zăvorât-o cu cheia.

- Vagabonzilor, lasă că vă dau eu pe mâna poliţiei! Credeaţi că dacă sunt bătrână mă puteţi fura, vă arăt eu vouă!

- Hai, fă, că dacă-ţi dau un cap în gură iei acceleratul pe lumea ailaltă, cu tot cu banii tăi..., ţipă Marius..., dă cheia aia încoace.

- Taci, mă, că mi-e rudă...

- Da, rudă de la care ai venit să furi, îi spun eu maică-tii ce pramatie are la uşă...

- Hai, mamaie, lasă-ne. A greşit şi el, a fost ispitit, dacă şi matale stai cu banii aşa la vedere...

- Şi asta îi dă dreptul să fure?

Marius mă trage de mânecă pe balcon:

- Bă, io îi dau una, plecăm şi cu banii şi scăpăm şi de poliţie. Ţi-o şi F*t dacă mai comentează mult!

- Hai, bă, eşti bolnav. Tu te auzi vorbind? Nu-ţi dai seama că înrăutăţeşti lucrurile? Mama ştie că am venit aici, când o să fie întrebate rudele dacă ştiu ceva nu crezi că vor ajunge la noi gaborii?

- Da, ţie ţi-e uşor să vorbeşti, tu eşti rudă cu ea, pun pariu că te va ierta.

- Şi cum să o fuţi, chiar atât de disperat eşti?

- Sunt, bă, că mie nu mi-o suge Maria în fiecare seară...

- Nu fi ţigan! Dă-te-n p**a mea, totul până la Maria!

- Suge-o, mă! Că dacă nu plecăm d-aici, o să devin eu Maria... la Rahova. Hai să sărim!

- Nu vezi, mă, cât e până jos?, îl întreb eu.

Îl bag în casă, să încerc să o înduplec pe femeie. Baba era cu telefonul la ureche:

- Alo! Poliţia?

Marius îi dă peste receptor, baba cade la podea şi începe să ţipe. Un şut în coaste şi linişte... Mi-am pus mâinile în cap şi nu ştiam ce să mai fac. Marius stătea lângă mine în expectativă. Era încruntat şi parcă aştepta să îi mai tragă un şut dacă se ridica. Scrâşnea din dinţi şi stătea cu pumnii încleştaţi. M-am aplecat spre Florica să văd dacă mai are puls, când îl văd p-ăsta în spatele meu că o taie spre balcon. Mă duc după el şi îl prind fix în momentul în care, suit pe balustradă, voia să sară.

- Stai aici, cretinule! Hai să chemăm salvarea!, îi zic.

Începe să mă îmbrâncească şi să mă lovească, nu mai puteam să îl stăpânesc. Îl ştiam nebun, îl mai văzusem în nişte bătăi de stradă contra unora din clanurile adverse de CS, dar niciodată în halul ăsta, cu spume la gură şi gata să omoare tot ce prindea în cale.

- Lasă-mă, mă, futu-ţi gura mă-tii!, îmi ţipă el şi îmi dă un brânci.

Eram cu spatele la balustradă. Mă lovesc de ea şi simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Era destul de jos balustrada, iar eu eram suficient de înalt încât să fiu basculat peste. Îl mai aud doar pe Marius urlând:

- Aoleu, NU!!!

[il muce]

bai, am o erectie!

[vallygl]

:hysterical: Excelent !

[yogibeer]

Ca un Whiskey de batran, splendid. Sper ca nu ai patit nimic, vreau sa te vad un pic la Rahova/Jilava...

[DanyBobo20]

Ca un Whiskey de batran, splendid. Sper ca nu ai patit nimic, vreau sa te vad un pic la Rahova/Jilava...

Scrijelind tactici pentru FM pe pereti...

[yogibeer]

Aplecat...

[Dani]

))))) AHAHAHA..... :popcorn:

[Patryck]

Epic! JUST EPIC! Congrat's!

[Claudio]

Excelent!

[Legi]

noir de mahala

[Cornel]

Va multumesc pentru aprecieri! Sper sa va pot mentine interesati in continuare.

[Cornel]

Se spune că în vis nu poţi să mori. Când se va întâmpla asta, va fi pe bune şi în lumea de mijloc. E ca atunci când te piși în vis pe un copac și te trezești cu patul ud leoarcă, ca un bețiv de ultimă speță. Deci n-am apucat să văd impactul cu solul.

M-am trezit transpirat fleaşcă, perna avea dâre de salivă pe ea, pe brațul drept aveam dungi de la modul contorsionat în care dormeam încă de la şase ani. Eram dezgustat de ce voia să facă Marius, semn că visul era destul de cald în mintea mea. Am făcut larg ochii să mă trezesc, am dat la o parte jaluzelele şi văd balconul. „Cum dracu să mori aşa uşor dacă sari de la etajul doi?”. Mă aşteptam să îmi rup câte ceva, dar parcă nu să dau ortu' popii. „Bine că acum stau la unu. Mai am o şansă”, îmi zic amuzat în gând.

Era singura parte a visului ce îmi rămăsese fixată pe retină. Ah, şi partea cu violul. Cum să facă Marius aşa ceva? El, care e un familist convins şi care nu o cunoscuse decât pe mama dintre rudele mele.

Mai mult, eu eram ăla care m-am tolănit peste bunică-sa în pat. „p**a mea, credeam că e un vraf de haine şi că eşti nesimţit şi nu ţi le bagi în dulap”, i-am spus atunci, după ce femeia, în stare uşoară de şoc, a ieşit bodogănind din cameră. Şi, pe bune, ce căuta bunică-sa, Dumnezeu s-o ierte, în camera lui? Aveam meditaţii la mate, cu sinuşi, cosinuşi... pe vremea ei se număra la abac, ce să-nţeleagă. Nu înţelegeam noi, d-apăi ea...

Deci, cum să facă Marius aşa ceva?

Fusesem clar marcat de cele întâmplate în urmă cu o zi.

[Alec]

bine ca ai postat azi continuarea, nu puteam sa dorm stiind ca a facut una ca asta!

Bafta in continuare!

[Dani]

Huo! De ce te-ai trezit!

[yogibeer]

Hai Legi si tu cu unul.

[Cornel]

@Alec - nu te grabi. Am zis ca fusesem marcat de cele intamplate in urma cu o zi

@quakiee - stiam eu ca vrei sa mor!

[vallygl]

Eu unul sunt foarte curios ce a putut sa se intample in urma cu o zi si sa aiba legatura cu visul ala .

[Dani]

Eu zic ca merita sa adormi la loc sa visezi de unde ai ramas ,in levitatie, ...o continuare cu tine in viata ...dar in chinuri ,baba sa sufere de amnezie si Marius ala sa iti dea juma din bani

[Cornel]

"O femeie în vârstă de 89 de ani, dintr-o localitate din Dâmboviţa, a fost violată de doi tineri în vârstă de 17, respectiv 26 de ani".

Dacă s-ar fi continuat cu "... femeia a refuzat să depună plângere la poliţie, pentru că tinerii şi-ar fi făcut bine treaba..." ar fi fost doar unul din acele bancuri proaste spuse de Viorel. Era însă doar o ştire banală care nici în jurnalul de ora 17:00 de la Pro nu cred că mai intra, pentru că baba era întreagă, iar de sânge, la vârsta aia, nici vorbă să-i mai curgă! Mai auzisem eu de virgine cu etate, dar... până la 89 de ani... de poftă, şi tot mureau.

Mă apucasem cătinel să scriu ştirea. Figura în fişa postului faptul că trebuie să îngrozesc cititorii, zilnic!, cu evenimente lipsite de importanţă. "The Lives of Others" trona în mass-media românească, iar site-ul la care lucram eu nu făcea excepţie.

Brusc, mă lovise... Era şi viaţa mea. Pe femeie o chema Vasilica Petre şi era din satul Mărgineni de Sus. La 1000 de locuitori, şansele să fie două Vasilici a Petrei în acelaşi sat erau ca inexistente.

E o localitate mică din Dâmboviţa, colţ cu satul natal al lui Caragiale, pe jumătate locuită de ţigani. În cealaltă jumătate de sat se regăseau ţăranii, săraci lipiţi pământului. Nu că ţiganii ar fi fost mai bogaţi, dar aveau grijă să fure recoltele şi orătăniile din cealaltă jumătate de gospodării, cât să îşi asigure un trai superior. Era o comunitate destul de închisă, puţini răzbeau să iasă din mocirla aia. Eu îmi petrecusem acolo doar vacanţele de vară, când eram mai mic, în casa pe care taică-miu o cumpărase din dracu' ştie ce motiv. A avut la un moment dat nişte bani şi a zis că vrea să-şi facă vilă la ţară, în apropiere de Bucureşti. Zici că a aruncat cu săgeata ca la darts pe harta aia, că am ajuns proprietarii unei cocioabe la 80 de kilometri depărtare. Îl păcăliseră nişte rude care au descoperit telefonul după Revoluţie şi au dat de el. A dat frumuseţe de garsonieră ultracentrală din Bucureşti pe un teren la marginea satului şi o Dacie 1300 cu care să-şi deplaseze acolo răsadurile crescute pe balcon, în pahare de plastic. L-am iertat, pentru că îmi făcusem nişte prieteni buni, oropsiţi şi ei de soartă şi trimişi în câmp, departe de căldura oraşului.

Mă uitam la video şi eram încearcat de tot felul de reacţii. Era verişoara nebună a lui taică-miu. Nu ştiam dacă să mă înspăimânt de cele întâmplate sau să cad pe jos de râs la vederea cotoroanţei. Instinctul a ales a doua variantă. "Asta sigur şi-a căutat fericirea. Şi-a pus fusta-n cap şi le-a zis ălora << Lasă-mă-mi place >>", îmi ziceam eu amuzat. Încercasem să nu îmi imaginez fapta în sine, dar subconştientul "mă lucrase" frumos pe timpul nopţii la capitolul ăsta. "Te-n gură, Mariuse!"

Mă dau jos din pat, mă duc să mă piş şi văd ceva suspect pe instrument. Panicos din fire, mă reped şi deschid laptopul să văd ce diagnostic îmi pune Google. În browser rămăsese deschisă aceeaşi ştire trudită cu o zi înainte, cu Vasilica. Era ultimul lucru pe care îl citisem seara, când mă uitasem la comentarii să văd dacă zice cineva ceva de numele armăsarilor.

Uit de petele aparent rubeolice şi caut iar: "nume violatori Vasilica Petre". Primul rezultat îmi înmoaie picioarele...

[Claudio]

Superb...

[il muce]

al treilea si al patrulea rezultat sunt si mai tari