S̄T̄HāNī T̀X Pị

[Cornel]

Viorel era genul de "glumeţ" care, de mână cu soţia lui, îţi povestea pe malul lacului cum berea pe care o savurează e tocmai bună să facă uitată aroma "păsăricii" pe care o gustase cu 40-50 de minute înainte să dai tu noroc cu el. Glumele lui erau în general proaste, pentru că avea un talent incredibil de a face ca până și cele mai siropoase replici din filme să sune porcos. Le comenta într-un aşa hal, încât îţi strica toată dispoziţia.

Gras, chel și un pic tuciuriu, ai fi zis că era un adevărat ”bad-boy” angajat la BGS. Adaugă însă la asta un zâmbet ștrengar în colțul gurii și niște ochi albaștri incompatibili cu tenul și aveai imaginea perfectă a unui libidinos, trecut de 30 ani, care bălea la toate pițipoancele ce-și plimbau orătăniile prin parc.

O singură ”ciudată” i-a returnat privirea și nimeni nu a înțeles ce i s-a părut ăleia atrăgător la unu' cu 10 ani mai în vârstă, îmbrăcat în maiou de piele alb cu găurele, șort bine îndesat în cur și șlapi de piele. S-a făcut lumină în momentul în care fufa a început să îl aștepte la scara blocului și să îi zâmbească cu gura aia din care îi lipsea un premolar. Nu conta că ăsta ieșea în parc cu nevasta, împingând și un cărucior populat cu doi gemeni superbi, ea se posta pe scările din faţa blocului, spărgea seminţe şi aştepta să-l prindă p-ăsta singur. S-a întâmplat miercurea trecută, pe seară, când ăsta era suficient de treaz ca să-i dea cu flit şi suficient de beat ca să o recunoască. N-a mai putut să o ignore.

- Bună, Vio!...

Ăsta şi-a văzut de drum, sperând să nu fie el cel apelat.

- ... Nu mă mai ţii minte? Te-ai dat la mine acum trei seri în parc, erai cu prietenii tăi.

- Taci, fă, că te aude lumea şi te crede!

Se uită în sus Fane, căutând-o cu privirea pe Cati.

Cati era administratora la două din cele patru scări de la blocul nostru şi, cum bine intuiţi, o persoană foarte informată de ceea ce se întâmplă după blocuri. Puteai să o întrebi de la cât costă metrul cub de gaze, până la de câte ori a ieşit Nicky cu câinele ieri. Ba, mai mult, îţi mai atrăgea şi atenţia dacă neglijai animalele şi nu le scoteai regulat să facă pipi la copac. Acum se pare că avea treabă în casă.

- Ce cauţi aici, stai în blocurile astea?, o întreabă Viorel.

- Nu, vin în fiecare zi sperând să vorbesc cu tine.

- Păi şi n-ai văzut că sunt însurat, cu copil? Chiar crezi că vreau să am de-a face cu tine?

- Ei, păi eşti bărbat, din când în când poate-ţi mai place şi ţie să schimbi carnea din mâncare...

- Da, cu o altă carne comestibilă sau cu nişte legume neveştegite... Tu nu te uiţi in oglinda? Arăt eu mai tânăr şi mai bine ca tine...

- În seara aia nu mai ziceai aşa, te cam băgai în seamă.

- Da, că eram beat şi aveam chef de caterincă. Văd că eşti şi proastă pe deasupra aşa că o să încetez să mai fiu subtil. Vezi-ţi de viaţa ta şi uită-mă.

Au fost ultimele cuvinte ale lui Viorel, care şi-a continuat drumul spre Mega Image. Fătuca a rămas în urmă şi, din ce îmi dădeam eu seama de la fereastra camerei mele, plângea. A oftat adanc si dusă a fost. Ca mintea-i de dusa.

...

După cinci minute revine şi Viorel cu două ape în mână.

- Ce faci, mă, unde ţi-e fata?, îl întreb eu de la geam.

- Acasă.

- Cealaltă...

- Bă, glumele proaste să le laşi în seama mea. Nu fi prost, că te bag pe unde ai venit.

- Bere?

- Păi, hai să luăm. Sună-l şi pe Marius şi ne vedem jos în cinci minute.

Zis şi făcut. Urmam ritualul, care includea 2 Skol la 2 litri, cartofi prăjiţi de la Mc şi o pungă de Nutline, mare. Ne-am aşezet pe băncuţa noastră şi ne-am pus la discuţii. Despre fotbal, despre filme, despre servicii, despre femei, despre "ciudată".

- Îmi venea să îi dau cu ceva în cap..., se confesează Viorel. Dar m-am gândit la ăla micu', că-l las fără tată câţiva ani buni.

Era bine că gândea. Atât ne doream şi noi de la el... Măcar atât.

- Noroc!

- Să fie!

[yogibeer]

Cred ca o sa mai aiba de-a face cu ea, sa nu-i futa una peste bot