Undeva, Pe Plaiurile Bucovinei...

[rangorakon]

Felicitari pentru ultimele persoane aduse )

[Alec]

Pavăl e bun tare pentru L4. Il jucam AF langa Giuchici . Si il jucam mult si in banda dreapta, si MR si AMR... Bafta cu echipa!

[Mimo]

Sunetul ploii care bate în geam mă trezește brusc. Este ora 17 și trebuie să pregătesc antrenamentul de mâine. Bogdan se afla în sufragerie și căuta jucători.

-Ce-ai mai găsit mă? Ceva important?

-Stai puțin că vorbesc la telefon.

În timp ce acesta vorbește mă gândesc sa îmi fac ceva de băut. Un suc de fructe, așa, din portocale. În timp ce curățam portocalele, Bogdan mă întrerupe.

­-Am mai căutat, nu ceea ce vrem noi. Dar să știi, a vorbit Bratu cu Pavăl și Argintaru, vor semna în zilele ce urmează. Mâine s-ar putea să îi ai la echipă.

-Bun, foarte bun.

-Mă, dar noi am aranjat amicale?

-Nu încă, dar mă gândesc să le organizăm în două săptămâni.

-De ce?

-Vreau să vorbesc cu Bratu să îmi dea pentru două săptămâni cabana de pe Șandru. Fugim prin pădure, facem antrenament fizic, îi facem puternici.

-Le futem antrenamente ca în armată?

-Cum zici tu.

Ideea era una bună, imediat m-am hotărât să îmi pun în aplicare planul. Tot ce trebuia să fac era să îl sun pe Bratu și să îl rog.

­-Salut, ce faci?

-Ce să fac? Momentan sunt pe-acasă cu soția, ne pregătim să mâncăm în jumătate de oră.

-Poftă bună, scuze dacă deranjez, pot suna mai târziu.

-Dacă tot ai sunat acum, spune.

-Păi, m-am gândit să duc jucătorii într-un cantonament?

-Unde? În Turcia?

Din instinct, mie îmi vine să râd. Îl fac și pe Bratu să râdă. Era și normal.

­-Nu. Aici, pe Șandru. Știu că aveți o cabană mare, mare acolo. Poate îmi dați cheile și duc echipa acolo. Vreau să le dau puțin cu armata în cap.

-Deci cobori milităria din pod cu ei. Așa să faci. Mâine îți dau cheile și poți să stai acolo două săptămâni.

-Mulțumesc. Am o rugăminte pentru dumneavoastră. Dacă tot sunteți în organigrama clubului, puteți ca în aceste două săptămâni să organizați niște amicale? Cu echipe de liga a 3a, a 4a. De nivelul nostru, ca să prindem putere și ca relațiile de joc să fie mai puternice.

-Bună idee, o să mă ocup eu și cu Cornel. Trebuie să plec la masă. Mai vorbim.

Îmi inchide telefonul, deci era semn că se va ocupa de asta. Nu am mai stat de mult în cantonament, adică, niciodată. Va fii o experiență nouă pentru mine.

-Mâine le spunem jucătorilor de cantonament, plecăm de aici la ora 19. Ne întâlnim pe platou și plecăm apoi cu mașini, autobuzul local.

-Bine.

Bogdan se pregătește să plece. Sunt mulțumit de ce am reușit să facem în zilele astea două de când suntem la echipă. Însă, mai avem de muncă. Seara trece foarte rapid, iar eu mă culc repede.

Dimineața îmi oferă mereu câte un moment special. De fiecare dată când mă trezeam, totul mi se părea trist și plictisitor. Mi se părea și normal, nu aveam vlagă în mine.

Este ora 8 și trebuie să plec la firmă, să văd ce se întâmplă pe acolo. Telefonul, cheile și geanta unde mi-am pus lucrurile pentru antrenament sunt pregătite. Doar eu trebuia să fac un duș, să mă schimb și să ies pe ușă. Totul se termină repede, ajungând la firmă la 8.15. Era deschis, probabil Paul s-a hotătât să lucreze mai mult în dimineața asta.

-Bună dimineața, colegi. Ce faceți?

Lumea de la firmă nu se aștepta să apar atât de devreme la muncă, deși îmi stătea în caracter. Toți m-au primit cu căldură, îmbrățisări și felicitări.

­-Terminați cu felicitările, vă rog. Am să mă ocup și de firmă. Nu la fel cum m-am ocupat pînă acum, dar mă voi ocupa.

-Ce faci pe aici? Ai venit să ne verifici?-întreabă Cristina.

-Păi, cum să nu vin să verific ce fac oamenii mei?

Zâmbetul Cristinei mă unge la suflet.

­-Vreau să mă asigur că am galerie la primul meci din campionat, așa?

Toți oamenii prezenți, vreo 8 la număr, încep să se amuze.

­-Acum trebuie să fiu serios. Fără mine veți munci mai mult, iar răsplata va fii pe măsura.

-Ai dreptate, trebuie să muncim și să continuăm treaba. Acum chiar trebuie să ne întoarcem la muncă.

-Vă las, eu trebuie să plec până la stadion, trebuie să pregătesc totul pentru antrenamentul de azi.

Drumul spre stadion este unul liniștit, plin de gropi. Iarba este proaspăt tăiată, iar terenul arată impecabil.

„Terenul ăsta ne va fii de mare ajutor în meciuri, trebuie să ținem de el, să avem grijă de el. Trebuie să aduc și lumea la stadion, cred că îl voi ruga pe Șpac să înceapă o mică propagană, să vină lumea la stadion.”

[yogibeer]

Cristina ce mai face?

[Mimo]

@yogibeer, bine face, bine, la munca.

Băieții se schimbau și păreau pregătiți unui antrenament dur. Încă nu știau de cantonamentul pregătit. Vroiam să fie o surpriză. Bratu mi-a făcut o surpriză și mi i-a prezentat la antrenamente pe Argintaru, un mijlocas central, tânăr și un vârf de atac autentic, care a făcut junioratul la Dinamo, Pavăl. Două transferuri importante, facute desigur, fără nicio plată, însă va trebui să le oferim un loc de cazare și un salariu decent.

­-Bună dimineața, băieți. Cum vă simțiți?

Băieții răspund în cor ca în clasele primare.

­-Suntem bine. Da, binișor.

-Băieți, cred că deja ați făcut cunoștință cu cei doi jucători noi-veniți, vor avea nevoie de toate utilitățile fizice și psihologie ale voasre să se adapteze. Vreau să îi ajutați.

Cei doi veniți sunt serioși si îi salută respectuos pe fotbaliștii aflați în vestiar. Se purtau de parcă ei nu erau fotbaliști.

-Vreau să vă anunț ceva. Am vorbit cu domnul Bratu și mi-a asigurat două săptămâni de cantonament, începând de ziua de astăzi. Diseră la 19 ne vedem pe platou, de unde vom pleca cu mașini personale și cu autobuzul spre cabană.

O atmosferă ciudată s-a așezat în vestiar, însă nimeni nu a comentat. Acest lucru m-a făcut să zâmbesc. Băieții pășesc pe terenul proaspăt și fac o încălzire de vreo 10 minute, condusă de Cristi, preparatorul fizic adus de Radu. Băieții se adună în jurul meu după un scurt fluier.

-Băieți, pentru că vă bag în cantonament diseară, m-am hotărât să facem un antrenament special astăzi. Începem cu o horă, rog ca toți jucătorii să se țină de mână și să facă un cerc cu un diametru cât mai mare.

Jucătorii se mișcă repede și aplică cerința mea.

_­-Acum doi vor sta în centru, vom juca căluț, cine intră în centru va primi câte un șut în cur, bine, încet, de la fiercare. Vreau să ne amuzăm puțin, că treaba abia de mâine o începem.

Băieții se amuză și mă aplaudă, nu mă așteptam la asta.

Joaca începe rapid și mă bag și eu, chiar dacă genunchiul încă mă durea. Băieții trebuiau să atingă mingea doar odată, fără preluare, cine greșea intra în centru. Observ greșeli doar din partea fundașilor centrali, greșeli care trebuie să le repar. Ioniță și Argintaru pasează foarte bine, în forță și la destinații corecte. Râsete, îmbrățișări, șuturi în cur, bobârnace.

-Dăm drumul și la joc? Îi văd nerăbdători să zboare pe aici.

-Bine, cheamă-l și pe Radu.

-Vreau să te întreb care dintre portari se descurcă cel mai bine.

-Mimo, Axinte e de departe cel mai bun, Moroșan și Nisioi sunt la o valoare apropiată.

-Mersi.

Așa credeam și eu, chiar aveam nevoie de o a doua părere. Bogdan adună jucătorii și îi împarte după bunul plac. L-am lăsat pe el să văd cum ar face cele două echipe. Cele două echipe alese reflectau exact ce vroiam eu. Mai aveam 45 de minute de antrenament, două reprize a câte aprox. 25 de minute și la final lovituri de pedeapsă. Antrenamentul se sfârsește, iar jucătorii plec la dușuri.

-Băieți, nu vreau să fiu dădaca vostră în astea două săptămâni. Știți ce să vă luați, etc.

„Am impresia că degeaba am zis asta și că îi voi dădăci două săptămâni.”

[Mimo]

-Hai mă prostule, mai avem 10 minute și întârziem.

Așa era, eram ca de obicei, în urmă față de ceilalți. Geamantanul era plin cu haine, iar o borsetă era plină de foi cu diferite scheme de atac, de apărare. În geamantan existau și niște cărți care să le savurez seara după o zi de antrenamente.

­-Gata. Am terminat, mergem?

-Mergem.

Amândoi coborâm și ne urcăm în câte o mașină fiecare, Bogdan și-a adus mașina, era logic, unii nu aveau mașină. În scurt timp ajungem pe platou, în fața primăriei. Acolo erau adunați jucătorii. Printre ei se afla și Bratu alături de primar.

­-Bună seara. Sunteți pregătiți?

Jucători nu păreau prea fericiți de cantonamentul acesta, dar eu consider că era necesar, aveau nevoie de puțină vână în ei. După 30 de minute jucătorii erau morți. Am vorbit cu Bratu și îi vom stimula financiar înaintea fiecărui meci.

-Auzi, ai rezolvat cu mâncarea?

-Da, am vorbit cu Nușa și ne face mâncare zilnic. Avem mare noroc că e la vreun kilometru de cabana ta. Îi alerg pe jucători ca să mănănce.

Primarul și Bratu râd împreună, iar Bogdan zâmbește.

­-Domnule Mihai, să știi că îți voi pune la dispoziție în seara asta un microbuz, a fost totuși din scurt, iar pentru deplasări vei avea un microbuz la orice oră. Chiar vreau să pun mâna la acest proiect.

-Mulțumim, sper că nu vă voi dezamăgi.

Primarul ăsta, un fraier, a furat și a făcut un mare căcat din orașul ăsta. Bine că a pus pavele pe drumul principal, că de altfel era mare jale.

-Mai așteptăm mult? E deja 7 și ceva.

-Au venit toți? Nu plecăm până nu îi văd pe toți și verific lista. Cu voi trebuie să mă port ca niște adolecenți.

-Uite, Mimo, a venit și Vali.

-Bun, Vali, Sandrino, Bogdan......

Se termină lista, eram toți, Bogdan și Radu îi dirijează spre mașini și spre microbuz. Jucătorii și staff-ul meu a intrat în două mașini și un microbuz. Mașina lui Bratu pleacă prima, iar noi începem să urmărim mașina. Drumul este unul de douăzeci de minute, iar cabana este una imensă, clar, încăpeam toți.

­-Asta-i mă? – îl întreb pe Radu

-Probabil, e mare, e faină.

-Ce să zic, avem un patron care ne oferă multe. Sper să nu fie un fel de Becali.

„Chiar nu am chef de presiune, de multe lucruri care fac rău echipe. Nu că m-ar derajna, dar ar dăuna echipei și nu mi-ar convine absolut deloc.”

Bratu urcă pe niște scări și ne face semn să îl ascultăm. Le-am făcut și eu semn băieților să fie atenți, în același timp, Bratu mă cheama lângă el.

­-Aveți loc toți, aveți curent electric,8 băi, un living foarte mare, o bucătărie utilată cu tot și la subsol aveți la dispoziție o sală de forță. Am închiriat pentru astea două săptămâni aparatele de la mustăciosul acela, Gigi.

În acel moment l-am săgatat pe Nicu, preparatorul nostru fizic. Mi-a făcut semn cu capul că se ocupă el de asta. Totuși, un moment neașteptat, dar eram foarte mulțumit. Trebuia să le pun musculatură jucătorilor, să fie tari în duelurile aeriene, în tacklinguri. Era benefică sala asta.

­-Mulțumim, domnule.

-Să le folosiți cu deșteptăciune!

Băieții erau entuziasmați de sala care era pregătită, iar eu mă uitam pe un mic program stabilit pentru seară.

-Băieți, eu trebuie să plec. A făcut soția pește și tare mi-e poftă. Aveți grijă.

Bratu, înainte să plece mă îmbrățișează și îmi spune că îmi va trimite în câteva zile lista cu echipele cu care vom disputa amicale. Apoi dă noroc cu toți și se urcă în mașină.

­-Am ajuns în sălbăticie, am pe foaie aici lista cu perechile din cameră. Poftim, am făcut mai multe copii. Nu vreau să vă futeți pe aici!

Zâmbete și râsete pe fețele jucătorilor.

­-V-am aranjat în funcție de personalitatea voastră și de vârsta voastra, mai ales de posturi. Să luăm un exemplu, pe Roxandari l-am pus în cameră cu Sandrino pentru că Sandrino are o masă musculară foarte dezvoltată și sunt sigur că îl va influența pe Roxi să crească.

Băieții erau mulțumiți de alegerile făcute, nu existau comentarii.

­-Hai, repede, în camere, în juma de oră ieșim la alergat.

Bogdan, Radu, Nicu și Florin, medicul echipei, un doctor bazat pe medicina sportivă , se pregăteau să meargă în cabană.

-Stați puțin, trebuie să vorbim ceva.

-Ok, spune. –răspune Bogdan

-V-ați uitat peste programul care l-am făcut împreună? Trebuie să schimbăm ceva?

Florin intervine.

­-L-am studiat cu atenție și mă gândesc că vor acumula destulă oboseală. Propun ca după acest cantonament să le dăm două zile libere.

Apoi Nicu continuă.

­-Da, după programul care l-am făcut trebuie să le acordrăm două zile libere. Vor acumula oboseală, dar vor avea și o rezistență fizică bună. Asta ne vă ajută pe voi, să câștigați meciuri pe final.

-Uite Mimo, spune Radu, trebuie să le introducem și o atmosferă care să le permită efortul fizic dus la un nivel așa înalt. Știi că unii vor pica fizic, nu au mai făcut așa ceva de mult, unii chiar deloc. Planul e foarte bine structurat, trebuie făcut totul pas cu pas, încet.

Băieții aveau dreptate, astfel discuția luase proporții și trecuseră douăzeci de minute.

-Bun, mai avem 10 minute, razie în camere, confiscați tot ce are legătură cu internetul, gadgeturi. Laptopuri, totul. Au televizoare în camere cu DVD. Cărți, reviste, integrame, caiete să le păstreze.

-Eu am plecat să tai cablul de la televizor, intervine Bogdan.

Planul este pus în aplicare, iar jucătorii sunt tare dezamăgiți.

-Fără comentarii, că vă ard. O să le recuperați la sfârșitul cantonamentului, cine vine și încearcă să le recupereze, indiferent de nume, pleacă acasă. PE JOS.

Câteva mici comentarii, care nu se aud prea bine și nu le dau importanță.

-Ați venit aici să munciți, nu să stați în vacanță. Hai, aliniera, Nicu vă va conduce spre punctele în care trebuie să le ajungeți, vă aștept aici în 15 de minute.

În diferite puncte, la vreo 500 de metri, erau amplasate niște sticle de 5 litri umplute cu apă, traseul de 3 kilomentri trebuia parcurs în 10-15 minute. Erau 5 puncte în care erau puse câte 4 sticle pline cu apă.

„Două săptămâni care îmi vor forma o imagine generală despre echipă. Doamne ajutăsă fie totul bine. Oare Andra ce face?”

[Tibi]

Si eu sunt curios ce face Andra.

Si mai ales cine e.

[Mimo]

”Ceață, nu văd nimic. Ce dracu se întâmplă? Vântul care adie ușor mă sperie și mai tare, unde sunt? Iarba de pe pământ mi se pare atât de moale și udă. Deodată, un țipăt se aude din stânga mea. Deși nu văd nimic, simțurile mele îmi spun că e ceva grav. Cercetând ce se întâmplă găsesc un topor. Toporul este ușor și este foarte ascuțit, aproape m-am tăiat, ce dracu?

-Fugi...

O voce ciudată mă îndeamnă să fug, nu am mai auzit vocea asta niciodată.

-Fugi...

-De ce să fug mă? Doar nu vii și îmi fuți un topor în cap!

Vântul începe să bată mai tare, iar un țipăt de luptă vestește venirea unui războinic.

-Hai mă, doar nu e nimeni aici.

Tâmpit am fost că am zis asta, în fața mea se afișează o constituție de om, o fată. Părul lung și negru îmi aduce aminte de cineva.

-Doar nu ești Alina, nu?

-Ba bine că sunt.

În acel moment scoate un topor. Cu o stare de indiferență îi zic.

-Doar nu vrei să mă omori, nu?

-Vreau doar să te prind. În buzunar am o seringă care te va paraliza, însă vei simți totul. Apoi te voi ciopărți cu toporul ăsta și cu o foarfecă.

Moment de uluire, chiar vroia să mă ucidă. Nici nu am avut timp să fug, ea se apropie de mine. E în fața mea cu toporul deasupra mâinilor ei. Urmă să mă ucidă. Dă Doamne să fie un vis!”

-Trezește-te!

Transpirat, mă trezesc. O privire de înger mă pătrunde. Era Andra. Andra era fata visurilor mele, ochii negri și mari, zâmbetul copilăros, părul negru și moale, mai ales când era despletit. Însă era și amuzantă, mă înțelegea, vorbea cu mine despre orice, îmi cerea sfatul în fiecare moment al vieții, însă eu am fost prea fraier să nu îi zic mai devreme că vreau să fiu cu ea și ea cu mine. Am ales prietenia, care a fost o alegere bună, în perioada liceului, pentru că apoi am fost despărțiți de seminare, proiecte, firme. Nu am mai vorbit de cinci ani.

­-Ești bine? Ce-ai visat?

-Că, că una mă ucide. Tu ce faci aici? Cum ai intrat?

Adevărul este că știam de ce era aici. O sunasem cu o zi în urmă să ne vedem.

­-Știi de ce sunt aici. Bogdan mi-a deschis ușa, el a plecat să-și cumpere țigări.

-Hai încoa.

O iau în brațe, mi-a fost ca o soră, întotdeauna. Însă am fost prea prost să îi spun sentimentele mele, odată i-am zis, în liceu, cand ea era în clasa a zecea.. Ne-am despărțit inevitabil, după două săptămâni. Nu puteam face asta, prietenia era mai presus de dragoste între noi.

-M-ai sunat ca să mă iei în brațe?

-Știi că nu despre asta este vorba. Îmi era dor de tine.

-Nu ți-a fost dor de mine deloc în ăștia cinci ani de când te-ai întors și acum ți-e dor de mine?

-Păi, am fost într-un cantonament, acolo am avut timp să meditez, foarte puțin, noaptea. M-am gândit la tine.

-Știi că eu sunt logodită?

Ceva în inima mea se spărsese atunci, însă, nu îmi deschid sufletul și înghit.

­-Bravo, când a avut loc fericitul eveniment?

-Săptămâna trecută. Nunta o facem la anul, în iunie.

-Te felicit.

În gândul meu erau doar gânduri rele. Trebuia să le alung. Bogdan intră în cameră.

-Ce faceți aici, vreți o cafea?

-Da, fă-mi mie, te rog. Tu vrei una?

-Nu, mersi, am băut cu Sebastian înainte să vin.

-Stai să mă schimb și vin și eu pe balcon. E frumos afară, nu?

Bogdan și Andra ies din cameră și se duc în balcon. Tricoul alb care era transpirat îl arunc în coșul de rufe, din colțul camerei. Geaca neagră cu însemnele C.S.M mă face să mă gândesc direct la echipă, pe moment.

„A trecut o zi de când am terminat cantonamentul. Nu i-am dădăcit decât în primele zile. Cantonamentul a fost un real succes, nicio accidentare, obosiți jucătorii, însă sunt pregătiți pentru un sezon lung, foarte lung.”

Soarele care intra în camera mea mă conduce spre balcon, unde Andra și Bogdan vorbeau despre locul ei de muncă.

-E bine la spital, e o muncă grea, dar am satisfacții, sunt foarte bucuroasă când vine un copil și îmi mulțumește cu lacrimi în ochi.

-Știi și tu că ești capabilă de mai multe, să fii o doctoriță se succes la Cluj, Târgu-Mureș. Intervin eu.

-Eh, dragă. Știi că eu nu pot sta departe de părinții mei. Ei sunt totul pentru mine. Acum îl am și pe Sebastian și nu pot pleca.

-Lasă că e bine, comentează Bogdan.

Nici nu apuc să beau puțin din cafeaua făcută de Bogdan și Andra trebuie să plece.

­-Am primit mesaj de la doctorul de gardă, au nevoie de un chirurg. Eh, munca mea. Trebuie să plec. Mai facem asta, ok? Nu am vorbit prea mult.

-Nicio problemă, hai, pleacă la muncă. Spun eu, puțin supărat.

Andra se ridică de la masă și iese pe ușă, sper că nu va fii ultima oară când va ieși pe ușa aceea.

­-Ți s-a făcut dor de ea, nu? Vrei să o combini, nu?

-Hai taci. Nu ai văzut? E logodită.

-Păi tu dacă te uiți după astea mai mici, doritoare de bani și siguranță, suferi. Mai bine te uiți, ca mine, după fete doritoare de pulă.

Avea dreptate Bogdan, trebuia să îmi revin. Am pierdut-o, foarte bine îmi era.

-Hai să schimbăm subiectul. Uite că noul antrenor îi Ciubotariu, la Dinamo. Sper să ne ducă peste locul 8 anul ăsta.

-Vă bateți la retrogradare, fraiere! Noi cu Levy, suntem bazați, vom fii sus de tot!

„Nu puteam să trec peste acel moment când Andra mi-a zis că e logodită. Doar fotbalul mă face să trec peste asta. Sunt sigur că peste câteva zile voi fii bine.”

[rangorakon]

Cam greu cu dragostea ...........................................sunt curios......poate ai sa aduci alt medic la echipa )

[Mimo]

-Lung de linie! Nu mai băga mingea în centru că greșești. Faci asta de prea multe ori.

-Scuze, coach.

Antrenamentul cu mingea era ceva sacru pentru jucători, însă pentru mine era doar un alt moment al unui antrenament. Ce contează? Fundașii laterali tot bagă mingea în centru.

-Așa mă. Ori în spate la fundașul central ori la aripă! Fără bubuituri.

Mai aveam o zi până la primul amical. Aveam noroc că nu trebuia să plec prin deplasări. Avem aici o bază destul de cunoscută în țară și multe echipe de ligi inferioare vin aici pentru un cantonament. Lista cu echipele pe care le vom întâlni era una scurtă, cinci amicale, destule cred eu. Pe o foaie îndoită încep să citesc în minte echipele cu care noi ne vom întâlni. Bogdan și Radu se apropie de mine și citim împreună lista cu amicale, așteptând niște reacții.

Flamura Roșie Rădești. Meciul se joacă acasă, luni, 11 iulie 2011. Ora 19.

-Știe cineva de unde sunt ăștia?

-Prin Alba, pe acolo pe undeva. –intervine Radu

-Sper să fie cunoscători de fotbal, să nu ne rupă picioarele.

-Bine punctat, fraiere. Bă, dar cine arbitrează?

-Lasă că vorbesc eu cu Gică, știi că el e arbitru, cred că o să facă rost de o mică brigadă. Dacă nu face rost, arbitrăm noi.

-Bine mă, citește mai departe.

Părtârgele. Tot acasă, pe 19 iulie(Marți) la ora 19.

-La o săptămână distanță? De ce oare?

-Poate pentru recuperare. Spune Bogdan cu o urmă vizibilă de sarcasm.

-Mă rog, ne descurcăm. Așa-i Mimo?

-Așa este.

Tisenmetal. Acasă, la 4 după-masă, sâmbătă. Pe 23 sau 24, nu știu când pică. Vlad a vorbit cu ăștia, sunt de pe la Târgu-Mureș.

-Noroc de Vlad, ne-a găsit și un jucător extraordinar și ne-a aranjat și un amical.

-Cosmin?

-Pun pariu că dă un gol cu ăștia de la Rădești. Tu ce zici mă, coach?

-Dacă înscrie cred că va face banii care îi dăm, așa-i?

Vineri, 29 iulie aveți amical la Zărnești. E singurul amical din „deplasare”.

-Ăsta-i prost? Ne duce în pulă cu satelitul?

-E în Brașov asta, măcar facem și o excursie.

-Mi se rupe mie de excursie, pierdem timp.

-Dar totuși, le mai futem un cantonament din ăsta de două zile? Sugerează Radu.

-Hai că i-am frecat deja.

-Ne descurcăm noi, bine?

Duminică, 31 iulie ora 16. Acasă.

-Bă Mimo...Pot să-i F*t o bătaie lui Cornel?

-Stai mă că nici nu știi cum arată.

Moment de pauză, chiar nu știa nimeni cum arată.

-Lasă mă, așa dovedim că suntem o echipă. Jucăm din trei in trei zile. Ăia din Liga 1 cum pot?

-Tu ești idiot? Ăia merg cu avionul, au bani.

-Ești sigur că nu o să fie obosiți jucătorii?

-Radu, nu cred că o să fie foarte obosiți, vom vedea. Bogdane, o să îți aduci aminte de faza asta, îți spun eu.

„Lista era una bunicică, cinci meciuri? Ce dracu ne așteaptă?”

­Fluierul lui Bogdan se aude, iar jucătorii se apropie într-un cerc mare. Trecuseră jumătate de oră de la începerea antrenamentului.

­-Văd că ați început să vă împrieteniți cu cei noi. Bogdan va face prezentările.

-Mersi. Bogdan Bucur, fundaș central, a fost adus să ajute echipa. La fel ca toți ceilalți, vreau să îl ajutați să se simtă foarte bine.

-Cosmin Vancea. Atacant. El a fost adus la insistențele lui Mimo, voi care sunteți aici aveți multe de învățat de la el, a jucat la Târgu-Mureș, va fii unul dintre diamantele noastre. Vom avea o mentalitate ofensivă.

-Dan Puie, mijlocas dreapta, va fii coleg cu Andriuc pe postul de aripă. Vor face rocadă pe timpul sezonului.

-Ionică Seretean, fundaș stânga. Chiar dacă a fost rupt o perioadă lungă de timp, am încredere în el și va face treabă buna pe postul său.

-Marian Pană, portar. A fost adus pentru a acoperi postul lăsat de Valentin, care a plecat la Eforie Sud, alături de Michael.

-Sebastian Ilea, fundaș central și stânga. Joacă foarte bine pe ambele posturi.

-Sergiu Mavriche, mijlocaș central, are o viziune foarte bună, desface jocul și este în același timp agresiv.

Jucătorii veniți vor face diferența, asta e clar.

­-Mimo, vrei să adaugi ceva?

-Da. Nimeni nu are un loc automat în echipă, cine se antrenează mai bine, cine joacă mai bine în amicale, acela va juca. Cine nu îmi ascultă cerințele și nu va ține cont de sfaturile mele, va pleca de aici. Nu ne jucăm, trebuie să facem o performanță bună anul acesta calendaristic.

Jucătorii erau atenți la mine, un fapt care mă făcea mândru. Chiar dădeau atenție la ce spuneam.

-Două ture de teren și sunteți liberi. Mâine avem meci amical. Mâine la ora 18 ne întâlnim aici.

-Mimo, să mă duc să vorbesc cu Gigi de arbitri?

-Da, Radule. Să mă anunți dacă ai vreo știre. Bine?

-Te sun. Baftă.

Jucătorii alergau, iar eu și Bogdan ne îndreptam spre vilă. Trebuia să îmi iau cheile și aveam drumul deschis spre casă. Intrând în vestiar, Bogdan începe să mă întrebe de Andra.

­-Și? Nu o scoți în oraș?

-Hai mă, doar e logodită. Mă crezi atât de nesuferit?

-Pentru fata asta, în liceu erai în stare să omori un om.

-M-am maturizat.

-Prost ai fost mă că nu i-ai zis că o iubești.

-Știu mă că am fost. Așa a fost să fie. Acum fotbalul reprezintă viața mea.

-Așa e. Hai diseară în Versus.

-Versus? E duminică.

-Și? M-a chemat Amalia.

-Amalia? Care-i aia?

-E într-a 12a la Dragoș-Vodă. Ne-am întâlnit, am ieșit la un suc cu ea.

-Și acum vrei să o fuți, așa-i?

-Exact. Ăsta-i motivul pentru care eu am nevoie de tine.

Ușa de la vestiar se închide, noi fiind pe hol.

­-Și de ce ai nevoie de mine? Nu poți să îți pui prezervativul singur?

-Nu mă, e rușinoasă, o să fie și niște colege pe acolo. Trebuie să vii. Te distrezi și tu puțin.

-Bine mă, dar la 1 trebuie să fim acasă. Vreau să mă uit la Campionatul Mondial de sub 17 ani. Ai înteles?

-Desigur. Hai acasă.

[Mimo]

Cam lung postul de azi, dar compenseaza pentru lipsa de activitate din ultimele zile.

-Hai mă că întârziem. E deja 5 jumate.

-Care-i graba? Avem arbitri, jucătorii se pot îmbrăca singuri, trebuie doar să le spunem cum și unde să joace. Stai că mă doare capul.

-Păi la cât ai băut, mi se pare logic.

-Nu am ajuns la finala de la Campionatul Mondial de sub 17 ani, nu?

Bogdan râde și îmi pune mâna pe umăr.

-Evident că nu. Am ajuns la 6 dimineața acasă. Se vede că nu mai ții minte nimic.

-Îmi povestești pe drum? Hai că mă îmbrac.

Treningul alb, proaspăt cumpărat mă aștepta așezat pe un fotoliu portocaliu. Oare ce s-a întâmplat aseară?

...

Intrăm amândoi în mașină, iar Bogdan dă drumul la radio.

„Wake me up, when September ends...”

-Na, ce s-a întâmplat, totuși?

-Ți-ai adus aminte de Andra. Era Sebastian pe acolo și ți s-a făcut dor de ea.

-Și ce legătură are asta cu băutul?

-Păi are. Te-au întrebat fetele de ce te uiți în gol și tu le-ai zis că e vorba de dragoste. Apoi ai luat un păhărel de vodca, apoi mai multe. La un moment dat, dansai și beai în același timp.

-P***a măsii. Am făcut ceva grav?

-Nu, doar ai condus mașina mea în timp ce o conduceam pe aceea acasă.

-Am condus beat? Clasic.

-Ai zis ceva să mergem la Andra să îi zici că o iubești dar ți-am futut una în bot și am plecat acasă.

-Stai, deci de aia mă durea pe mine buza când m-ai trezit.

-Trebuia să fac asta.

-Da, ai dreptate.

Avea dreptate Bogdan, era să fac un lucru nesăbuit. Urma un meci interesant. Jucătorii erau afară și mă așteptau să îi las să intre. Adversarii noștrii se încălzeau pe terenul secundar.

-Salut. Cum vă simțiți? Pregătiți de amical?

Jucătorii dau afirmativ din cap și devin atenți la mine.

­-Hai în vestiar, veți juca toți azi.

În timp ce jucătorii se schimbau, Bogdan se uita pe geam și rămâne uimit.

­-Bă prost, vină încoa. Așa îl strigă pe Radu.

-Dar ce caută ei aici?

-Ce mă? Ce se întâmpla?- intervin eu

Se pare că erau cei doi logodnici, Andra și Sebastian. Erau în fața vilei și așteptau încă câțiva oameni, care fuseseră să întrebe dacă pot merge în tribună. Pe lângă cei doi mai erau și niște persoane cunoscute mie, din generația Andrei. Diana, doctor veterinar, Ioana, avocat. Teodora, care era profesoară de engleză la fostul meu liceu. Erau vreo 12 oameni. Cine știe, poate au venit pentru tinerii jucători.

-Mimo, hai treci jos. Am lista cu primul 11 aici. Mai avem 10 minute. Dute să vorbești.

Ultrașii erau pregătiți cu semințe, bere și popcorn. O privire de uluire pe fața Cristinei când mă vede.

­-Mimoooo, nu te-am mai văzut de mult îmbrăcat așa pentru fotbal. Ce faci?

Îmbrățișări, săruturi pe obraz și complimente sunt la ordinea momentului. Pe lângă ei, mai erau vreo 50-60 de oameni în tribună.

­-Sper să nu aruncați cu semințe și bere în jucători, nu?

-Cum să facem asta, Mimo? Ne știi doar. Suntem cuminți.

-Exact, Diano. Hai că facem și poze. Îți mai updatezi și tu Facebook-ul. Ai doar câteva poze.

-Bine, sper să aveți parte de un spectacol. Aveți grijă.

Andra se apropie de mine și îmi pune mâna în păr.

-Și tu să ai grijă, e doar un amical, să nu te influențeze prea tare.

Mângăierea asta mi-a dat putere, cumva. Sebastian nu văzuse acest gest, care mie mi se părea extraordinar. Fata fuge spre grupul ei și pornesc să se așeze în tribună. În același timp jucătorii vin din vestiare, îmbrăcați cu tricourile albastre. Tricourile seamănă izbitor cu cele de la Lazio Roma.

­-Le-ai spus ce ți-am zis eu?

-Da mă. Le-am zis că trebuie să le zici un singur lucru.

-Ok.

Jucătorii erau în apropierea băncii de rezerve și le atrag atenția cu bătutul în palme.

­-Vreau să vă văd uniți acolo. Aveți grijă cum intrați. Arbitrul vă ia din scurt și vă dă galben ușor. M-ați înteles? Jucați cu mingi pe Vancea și pe benzi. Veniți aici, puneți mână de la mână, când ridic toți mâinile, strigați „CSM!”. Ok?

Strigătul continuă și în ecou, iar eu mă duc să dau noroc cu antrenorul advers și arbitrii, urându-le noroc și baftă în meci.

...

Asistenții verifică ghetele și se uită dacă jucătorii au lănțișoare. Arbitrul central le atrage atenția și le dă un sfat.

-Deși este un meci amical, obiectul muncii este acesta. Sunteți atenți doar la deciziile mele și ale colegilor, țineți cont doar de fluierul meu.

Meciul începe, adversarii au prima minge. După nici patru minute, Pavăl intră urât la un adversar, fundașul dreapta. Arbitrul nu discută și îi arată direct cartonașul roșu. Pavăl nici nu protestă, nici eu. Acesta vine spre bancă și se așază singur, pe iarbă.

-Ți-am zis să nu intri urât. Nu te mai bag titular după meciul ăsta. Înțelegi?

-Da, coach! Scuză-mă. Voi încerca să nu mai fac asta.

Bogdan țipă la arbitru.

­-Bă, putem face o schimbare?

Răspunsul vine imediat, cu o doză de nervozitate din partea arbitrului de centru.

­-NU!

-Întrebam și eu...

Jucam în inferioritate pentru 86 de minute. Doamne ce meci greu ne aștepta.

­-Ai foaia pregătită? Și tu Radu? Am nevoie de două raporturi. La pasă greșită, x. La pasă bună, la ceva făcut bine, bulină. Bun?

-Bine, boss!

Aut de poartă pentru cei de la Rădești. Portarul degajează lung, însă fundașul nostru central, Bumbac respinge la fel de lung. Respingerea se transformă în pasă lungă pentru Vancea care rămâne singur cu portarul. O formalitate pentru Vancea. Dribling scurt și înscrie. Am început prost dar am continuat bine. După 20 de minute aveam deja un gol. Meciul se precipită la mijloc, iar după o fază lungă petrecută în jumătatea noastră, primim un gol de la vreo 20 de metri. Minge foarte greu de apărat, sub bară. Înainte de pauză, după o lovitură liberă respinsă de fundașii adverși în lateral, Ioniță înscrie frumos la colțul lung. Eram în avantaj înainte de pauză. Nu cred că mai aveam timp să facem ceva.

-Cât puneți prelungiri?

-Două minute.

-Mulțumesc frumos!

Mai aveam timp să dăm gol. Jucătorii parcă mă ascultaseră. Mingea ajunge pe dreapta, la Andriuc, acesta centrează în careu. Vancea ia fața unui fundaș și înscrie simplu. 3-1 la pauză, aplauze din tribună. Era bine.

-Facem schimbări acum. Iftimie, Roxandari, Cojocariu, Vizitiu, Jăscu, Ilea, Ilie și Tivodari intrați acum. Vă știți posturile. Bogdan urmează să vă explice ce aveți de făcut. Voi, cei schimbați duceți-vă la Nicu, începe un program scurt de recuperare de 10 minute. Apoi veniți pe bancă sau vă puteți schimba și să mergeți în tribună.

Pauza trece foarte repede, iar arbitrul fluieră începutul reprizei secunde. Meciul este plictisitor, însă după vreo cinci minute, un fundaș advers intră urât la Roxandari și este eliminat. Antrenorul advers răspunde cu o schimbare, iar noi răspundem cu niște mari ocazii, vreo trei într-un interval de cinci minute. Meciul este clar dominat de noi, iar asta se vede pe tabela de marcaj. Vizitiu înscrie simplu de la 10 metri, după un corner. Marcasem patru goluri în primul meci, mentalitatea mea ofensivă se vedea. Îl vedeam pe Bratu și părea mulțumit de ce vede. Imediat după ce au început de la mijlocul terenului, adverasii s-au aruncat în atac, iar după o lovitură puternică de cap, Pană scoate mingea incredibil din vinclu. Mingea se duce în lateral, iar Cojocariu respinge. După o fază ciudată petrecută la mijlocul terenului, Roxandari pasează genial printre fundașii centrali, iar Iftimie rămâne singur cu portarul advers și înscrie simplu, cu un lob. Scorul cu vreo cinci minute înainte de final este 5-1.

-Bravo băieți!

Imediat, jocul se închide, însă, la un corner bătut bine de jucătorul cu numărul 10 de la Rădești, fundașul central chel înscrie. Arbitrul fluieră finalul meciului, iar noi câștigăm. Un antrenament bun, am avut un joc bun, oamenii din tribună au văzut spectacol, iar cel mai important, eu și staff-ul meu eram mulțumiți.

CSM Rarăul 5 (Vancea x2, Ioniță, Iftimie, Vizitiu ) - Flamura Roșie Rădești 2 (Baicu, Marcu)

Omul meciului: Vancea.

Cartonașe galbene: Dobre(Rădești)

Caronașe roșii: Pavăl(Rarăul); Achim(Rădești).

[Mimo]

-Bine băieți! Hai, schimbați-vă. Mergem în BTT la o bere, la un mic, face Bratu cinste, mi-a dat mesaj. Felicitări. Merităm victoria. Bravo.

Băieții se schimbă, iar eu împreuna cu staff-ul meu ne felicităm unul pe altul, era un moment foarte important din viața noastră de antrenori.

-Hai să mergem să bem. Doar bere și mâncăm mici, cartofiori prăjiți. Bine băieți?

În timp ce băieții se schimbau, eu m-am gândit să strâng sticlele goale și tricourile de pe banca noastră de rezerve. Pe teren mingea de volei era în aer, Ioana, Andra și restul găștii se jucau.

-Cine v-a dat permisiunea să jucați volei aici? Băăăăăă aici se joacă doar fotbal!

Toată lumea zâmbea, iar fiecare a venit să mă îmbrățișeze și să mă felicite.

-Bravo băăăi. Ai ieșit super în poze. Iar meciul a fost genial! Venim la meciurile de acasă.

-Lasă că vin eu în meciurile din deplasare, Mimo. Vii cu noi la un suc?

-Nu pot, Gabi. Mersi de invitație. Face cinste patronul în BTT cu mici, bere. De ce nu veniți și voi acolo? Băieții pot mânca și singuri. Nu sunt dăcaca lor.

-Ce ziceți? Hai Andraaaa, vii ?

-Nu...Mergem acasă, nu-i așa, iubito?

Intervine Sebastian puțin arogant, peste mine. Andra, ca o femei e adevărată i se supune deciziei. Era și normal, în câteva luni se căsătorea cu el.

­-Mimo, putem merge și fără ei, nu? Întreabă Ioana.

-Nu depindem de ei, hai. Ne vedem acolo. Eu mă duc să iau băieții și ne vedem acolo. Vă anunț din timp, dacă e meci, nu stau cu voi.

Zâmbetul de pe fața Andrei mă face și pe mine puțin mai încrezător. Grupul pleacă spre mașini și pornesc spre complexul BTT.

...

Soarele încet începea să apună, iar terasa de lângă micul heleșteu era ocupată de echipa noastră. Zâmbete, bancuri, amintiri. Băieții păreau în regulă. Eu nu eram alături de ei. Mă bucuram de prima mea victorie alături de unii dintre cei mai buni prieteni. Vremea era perfectă pentru grătar, iar ideea adusă de Bratu a fost briliantă. Totul părea perfect, însă lipsea ceva, cineva. Este vorba de Andra. De când am văzut-o din nou mi s-au aprins călcâiele după ea. Totuși, fata era logodită...Nu trebuia să mă gândesc la femeia altuia. Eram un grup destul de mare. Bogdan, Ioana, prietenul ei, Gabi, Teodora, Cristina, angajata mea de la firmă și Alex.

­-Și? Ce ai mai agățat, Mimo? Țin minte că în liceu dădeai lecții la matematica și la cucerit fete.

-Știi că m-am lăsat de cucerit fete dintr-a 11a, Ioana. Știi cine m-a făcut să fac asta, nu?

-Cătălina, nu? Apoi Andra. Cel mai mult Andra.

-Prost ai fost mă că nu i-ai zis că o iubești.

-Lasă-l pe Mimo în pace, fraiere! Și când toată lumea îl știa drept un om atât de rece, noi ne-am dat seama că este un om atât de sensibil.

-Ce mă? Dar de ce vorbiți despre mine? Hai schimbați subiectul că mă enervați.

Eh, avea dreptate Teodora, eram un om rece cu toți oamenii, de fapt, eram echidistant, foarte rar împărtășeam sentimentele legate de dragsote cu alții, preferam să le țin pentru mine. Consideram că era bine, dar mi-am dat seama că de cele mai multe ori greșeam. Totul se învață din greșeli. Dacă nu aș greși, ce om aș mai fi?

[Razwyx]

Bravo, meritati o recompensa dupa meci

[rangorakon]

ai dreptate!!!felicitari pentru rezultat

[Mimo]

Scuze pentru raritatea cu care postez noi capitole din story.

-Pregătiți? Îi batem și pe ăștia?

-Dacuuuum, cum să nu îi batem? Jucăm la victorie.

Clar, Bogdan și Radu erau siguri că ne vom asigura victoria, și eu, dar aveam impresia că urma un meci greu.

...

Am trimis următorul unsprezece pe teren, mizând pe o formație de 4-4-2, ca în primul amical și cu o mentalitate destul de ofensivă. Pană-Tivodari, Bumbac, Bucur, Seretean-Andriuc, Ioniță, Mavriche, Argintaru, Vancea, Pavăl.

Meciul începe prost, cu o accidentare a lui Seretean. Părea destul de grav, însă l-am schimbat cu Ilie. După 10 minute de la începerea partidei, Mavriche șutează de la 25 de metri și înscrie cu un gol fabulos, aplaudat de cei 40-50 de oameni aflați în singura tribună. După 6 minute, același Mavriche a avut o cursă frumoasă încheiată cu un șut alături.

-Nu te mai complica cu șuturi de finețe.

În minutul 26, după o fază prelungită în careul celor de la Pătârgele, Andriuc este ținut de tricou și pică în careu. Arbitrul dictează penalty, iar Ioniță înscrie pentru 2-0. Scor meritat, până acum.

-Hai că am fost peste ei, bravo băieți.

Încurajările lui Bogdan s-au simțit, iar în ultimul minut din prima repriză, Vancea trimite peste transversală dintr-o poziție ideală.

La pauză, am făcut multe schimbări, iar jucătorii care au intrat sunt Axinte, Dunea, Costan, Vizitiu, Gherine, Iftimie, Puie și Roxandari.

Repriza secundă începe cu o ocazie uriașă a lui Gherine, care din 6 metri nu reușește să înscrie. Însă, Iftimie peste încă câteva minute înscrie, după o fază asemănătoare ca la ocazia lui Gherine. Tabela, care se schimba manual, arăta 3-0, iar eu eram mulțumit.

-Foarte bine, păstrați un joc de posesie și încercați schemele făcute la antrenamente!

Meciul este spectaculos, iar noi ratăm prin Gherine, de două ori și prin Vizitiu, a cărui șut de la distanță nu a atins poarta. În minutul 70, după o respingere a lui Sârbu, intrat pe parcursul reprizei, cei de la Pătârgele înscriu printr-un jucător poreclit, Blondu. Până la finalul meciului nu au existat momente importante, iar victoria este pe deplin meritată de jucătorii mei.

CSM Rarăul 3 (Mavriche, Ioniță-pen., Iftimie) – Pătârgele 1 (Voclilă-Blondu)

Omul meciului : Mavriche

Cartonașe galbene: Grigore, Țârlea (Pătârgele).

[Mimo]

Soarele de iulie își făcea simțită prezența dimineața, de fiecare dată. Aerul curat de afară este resimțit și de mine, geamul de la sufragerie fiind deschis. Ușa de la dormitor era deschisă spre holul care făcea legătura cu sufrageria. În sufragerie, pe masa mică de lângă canapeaua roșie, erau aruncate foi, rapoarte, statistici. Foi trimise de Vlad, de Cornel. Cafeaua era gata, iar ochiurile tocmai s-au făcut. Îmi sare puțin ulei pe tricou, nu are nimic.

...

Vântul adia ușor printre copacii înalți din fața balconului meu. Pe balcon îmi duceam trăirile sufletești cele mai intense, acolo mă gândeam la fiecare detaliu care mă influența, erau totuși și multe. Acolo a fost locul în care am vrut să-i spun Andrei că o iubesc, acolo am aflat că ea este logodită. Tot acolo am luat decizia să preiau echipa orașului. Multe evenimente, fericite, nefericite.

Se aude soneria de la ușă.

-Stai puțin. Vin imediat!

Las cana cu cafea jos și mă îndrept spre ușă. Probabil era Bogdan.

-Gata, poftim.

-Ce faci, dragule?

­Cristina cu părul ei creț și zâmbetul ei m-au întâmpinat.

-Ce să fac? Îmi beam cafeaua..Vrei și tu?

-Da. Ne vedem pe balcon.

Imaginea Cristinei îmi aducea aminte de două lucruri. Îmi aducea aminte de faptul că am o firmă de care trebuie să ma mai și ocup. În altă ordine de idei, îmi amintea și de Andra, femeia care s-a transformat brusc din „fata zilelor mele” în „altă fată”.

-Cum mai e la firmă? Nu am mai apucat să vin deloc.

-E bine, chiar bine. Totuși avem niște nelămuriri. Poți să treci pe la firmă în cursul zilei de azi?

-Da, hai acum. Să termin cafeaua și să mă schimb.

-Bun. Știu că nu are nicio legătură cu firma sau cu fotbalul.

-Ce să aibă legătură cu fotbalul sau firma? Spune.

-Andra.

-Ce să fie cu Andra? E doar o altă fată acum pentru mine, am început să trec peste.

-Hai mă, știu și eu că încă o iubești.

-Nu, nu....Exagerezi, amplifici prea mult. O plac, doar atât. Și încet încet va ajunge la stadiul de fată obișnuită pentru mine.

-Sigur?

-Da, sunt sigur. De ce mă întrebi?

-Pur și simplu. M-am gândit odată la voi doi și mi-a venit acum să te întreb.

...

-Salut. Ce faci, Paul?

-Uite, omul de care aveam nevoie. Uite, muncesc pentru tine, tu ce faci?

-Am venit în vizită, am auzit că aveți nevoie de mine. Ce s-a întâmplat?

-Știi că Ionuț a lucrat vara asta ca sezonier în Franța, nu?

-Da, a lucrat în Bordeaux, îmi amintesc.

-Da, da. Acum și-a făcut acte, a primit acolo ofertă de muncă și rămâne acolo.

-Vai, ce mă bucur pentru el. Bravo lui.

-Așa ne-am gândit și noi, dar ne trebuie un înlocuitor. Am putea să o trimitem pe Ioana la cursuri în Cluj sau Iași, dar mă gândesc să nu lucreze mult prea mult.

-Ai dreptate, mă gândesc eu la ceva....Auzi, Cristina.

-Poftim?

-Cătălina, nu lucrează și ea în domeniul nostru? Nu a terminat politehnica la Cluj?

-Da, aceeași facultate ca tine.

-Oare lucrează? Tu ce știi?

-Păăi, am vorbit ieri cu ea, mi-a zis că nu lucrează și că probabil va lucra la vreun super-market.

-Oferă-i postul ei. Ce zici Paul?

-Da, ar fii o idee bună.

-Mă bucur că am fost de ajutor. Trebuie să plec, am meci mâine.

...

-Hai băăăă, haideți să îi batem pe moldovenii ăștia.

-Da băă, sunt niște proști, 7-0 le dăm.

Limbajul adversarilor mă făcea să fiu puțin amuzat, dar trebuia să tratăm meciul cu seriozitate. Apoi mi-am amintit de faptul că Adi Dunea are niște oferte, trebuia să discut cu el.

-Adi, am primit niște oferte pentru tine, unele le-am primit eu, altele domnul Bratu. Sunt de prin liga a 3a.

-Coach, nu vreau să plec. Mă simt bine aici cu dumneavoastră și sunt sigur că am șansele mele să joc dacă mă antrenez corespunzător. Refuz orice contract de la altă echipă.

-Bine, te înțeleg. Acum vreau să te duci pe bancă, intri în a doua repriză.

Singurul jucător lovit era Seretean. Lovit era puțin spus. Stătea două luni.

-Le-ai anunțat echipa?

-Da, dar ai uitat să pui portarul.

-Idiotule, credeam că se auto-înțelege faptul că este Pană în poartă.

-Păi, scuze, frate.

După ce am remediat neînțelegerea făcută de Bogdan, am trimis jucătorii pe teren. Niște tricouri albastre, deschis, gen Lazio reprezentau echipa orașului în fața a 30-40 de spectatori. Nu mă așteptam să fie mare adunare la meciuri.

Pană-Tivodari, Bumbac, Bucur, Ilea-Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari-Vancea, Pavăl.

Echipa tip, într-un 4-4-2 clasic. Îl foloseam pe Vancea drept un pivot, iar Mavriche era playmaker-ul echipei, de la el plecau toate mingile, pe benzi sau la cei doi atacanți. Argintaru avea aproximativ aceeași misune ca Mavriche, însă el mai făcea și faza defensivă.

...

Meciul începe anost, cu puține ocazii, până în minutul 5, când Bucur înscrie după o lovitură de colț, bine bătută de Roxandari. Peste încă 6-7 minute, Roxandari obține o lovitură liberă pe banda stângă. Același Roxandari centrează foarte bine, iar Bumbac îndeplinește o formalitate, trimițând balonul în poartă cu o mare lejeritate, dintre fundașii centrali adverși.

­-Foarte bine, domoliți jocul, păstrați posesia, nu faceți greșeli!

Băieții m-au ascultat, iar jocul a devenit mai calm, mai așezat, fără contre, și cu un joc dominant din partea noastră. În minutul 40, Vancea obține un corner după un duel din marginea terenului. Roxandari, responsabilul cu centrările, își face datoria și de data aceasta. Centrează perfect pentru Bumbac, aflat la a doua bară, care înscrie ușor. Bumbac se afla la prima dublă de când e la echipă, iar Roxandari a reușit trei pase decisive într-o repriză. Repriza se încheie cu niște adversari sleiți de puteri și cu o echipă în formă incredibilă.

-Bravo bă. Sunt mulțumit de jocul vostru. Voi, atacanților, nu ați făcut prea multe...Ați încercat voi acolo ceva.

-N-am avut ce face, coach. Mă țineau de nu puteam să mă mișc.

-Bravo, e foarte bine. Acum trebuie să vă odihniți.

-Ai dreptate, Bogdane. Schimbăm liniile. Intră Axinte, Costan, Cojocariu, Andriuc, Ionițîă, Iftimie și Gherine.

-Exact, cei care ies sunt: Pană, Tivodari, Ilea, Puie, Roxandari, Pavăl și Vancea.

-Mersi, Radu. Ați jucat foarte bine, bravo. Vă felicit. Acum puteți face duș și să veniți să urmăriți restul partidei. Vă felicit încă odata!

Repriza a doua începe la fel ca prima, anostă, fără ocazii. În minutul 54, Iftimie trimite o pasă printre fundașii centrali ai celor de la Tisenmetal, iar Gherine înscrie simplu, cu un șut la colțul scurt. Peste câteva minute, scenariul se repetă, cu aceiași protagoniști. Gherine face dubla în minutul 61. În același minut am făcut și alte patru schimbări, au intrat Vizitiu, Jăscu, Dunea și Sârbu. Aceștia i-au schimbat pe Mavriche, Argintaru, Bucur și Bumbac. După 5 minute, după o fază frumoasă construită de Vizitiu și Gherine, Iftimie înscrie simplu. După un contraatac fulgerător, același Iftimie trimite în bară. După această ocazie, echipa a obținut un corner, transformat în gol de Sârbu după centrarea perfectă a lui Gherine. Arbitrul fluieră finalul meciului, iar eu dau noroc cu antrenorul adversarilor și îmi cer scuze pentru înfrângerea umilitoare care i-am facut-o. În timp ce jucătorii adverși se adunau la banca de rezerve, Bogdan fluieră și atrage atenția.

-Muiștilor, ați zis că ne dați 7? Na mă, v-am dat noi 7! Cumpărați-vă mușetel.

Unul mai bine făcut, probabil era polițist, începe să-l alerge pe Bogdan pe terenul de iarbă și se oprește abia când antrenorul îi cere asta. Noi am câștigat pe drept, sunt mulțumit de ce au făcut băieții. Urma să plecăm în câteva zile la Zărnești. Am decis să anulăm ultimul amical, cu Aiud, să nu fim prea obosiți pentru prima etapă. Prima etapă o aveam cu Gura Humorului, acasă.

„Off, începe campionatul, începe nebunia. Humorul aveau echipă bună. Se băteau pentru promovare, probabil și anul acesta la fel.”

CSM Rarăul 7 (Bucur, Bumbac 2x, Gherine 2x, Iftimie, Sârbu) – Tisenmetal 0

Omul meciului: Bumbac.

[Mimo]

Trecuseră 5 zile de la victoria răsunătoare cu Tisenmetal. S-a vorbit vreo două zile prin oraș de meciul nostru, dar nu mă interesa. Urma un amical, în deplasare, la Zărnești, județul Brașov. Primarul Șerban mi-a pus la dispoziție un autocar de și Bratu mi-a dat bani de benzină. Finanțatorul echipei nu putea să se prezinte la echipă. Urma să ajungem după-amiaza la Zărnești și să dormim acolo. Meciul avea loc ziua următoare la ora 19.

...

Drumul a fost unul liniștit, fără gălăgie, fără scandaluri. Băieții erau uniți, nu existau bisericuțe și îmi plăcea faptul că cei bătrâni, cu experiență dădeau sfaturi celor tineri.

-Ciprian, hai puțin la mine.

-Ce s-a întâmplat, coach?

-Ah, nimic. Vreau să îți spun că trebuie să muncești ca să joci. Ai un potențial, însă dacă nu dai totul la antrenamente și în timpul meciurilor, nu vei obține tot ce îți dorești.

-Înțeleg, coach. Voi da totul la antrenamente. Mulțumesc!

Tânărul ăsta va conduce echipa spre promovare, alături de ceilalți jucători. Ăsta e micul meu obiectiv, promovarea.

...

Meciul stă să înceapă, iar jucătorii ascultă cuvântul arbitrului.

„Mingea este scopul acestui joc, nu vreau să văd faulturi dure, nu vreau să văd certuri. Cel mai bun să câștige, domnilor.”

Eu am trimis în teren o echipă-tip, aceeași echipă care probabil o voi trimite și în prima etapă.

Pană-Tivodari, Bumbac, Bucur, Ilea-Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari-Vancea, Pavăl.

Jocul este plictisitor, iar totul se joacă la mijlocul terenului. Pavăl ajunge la 20 de metri și sutează, portarul advers scapă mingea printre picioare, în poartă. Bumbac se lovește după un duel cu un atacant advers și iese schimbat. Intră Sârbu. În minutul 20, Vancea trimite în bară, cu o lovitură puternică de cap. După trei minute, același Vancea înscrie după o gafă a portarului advers. Până în pauză, Mavriche șutează de la 30 de metri, neschimbând tabela de marcaj. La pauză, am schimbat linia de atac, introducându-i pe Gherine și Vancea. Repriza a doua începe cu echipa noastră urcând masiv în atac, iar după un corner, bătut bine de Roxandari, Sârbu înscrie simplu cu capul. La o fază premergătoare, Iftimie înscrie simplu, din fața porții, după o centrare a lui Pavăl, care s-a transformat în mijlocaș de bandă. Meciul devine plictisitor, cu ocazii de o parte și de alta, iar în minutul 87, Gherine șutează puternic de la 30 de metri și lovește violent bara. Peste două minute, după o recuperare, Gherine înscrie cu un lob de senzație.

Av.Zărnești 0 – CSM Rarăul 5 (Pavăl, Vancea, Sârbu, Iftimie, Gherine)

Omul meciului: Pavăl

[rangorakon]

Felicitari!!!!!hai cu meciurile din campionat )

[Mimo]

După victoria din ultimul amical, ne-am adunat la o cină premergătoare debutului meu în Liga a 4a. Aveam un meci foarte greu, cu Humorul, dar prioritatea în acest moment era să ne simțim bine.

-Te simți bine? Văd că ești puțin îngândurat...mă întreabă Cristina, care era la cina echipei, fiind prietenă cu unul dintre jucători.

-Sunt bine, mă gândeam la meciul de mâine. E un eveniment important din viața mea.

-O să treci cu o victorie peste acest eveniment, bine? Vreau să câștigați.

-Bine, te ascult, dragă.

-Acum să vorbim puțin despre firmă. Azi a început Cătălina munca. A întrebat de tine și i-am dat numărul tău.

-Ok. Mersi.

Muzica bună și pieptul de pui făcut la grătar reprezentau elementele perfecte pentru o seară de august. Zâmbete, glume, bancuri făceau atmosfera să fie primitoare și frumoasă. Manea, cel mai nou venit, un fundaș dreapta de 25 de ani, s-a integrat rapid. Seara trece repede, iar jucătorii pleacă acasă, cu promisiunea că vor aduce o victorie frumoasă mâine.

...

-Hai mă, schimbă-te odată. Doar nu te însori.

-Trebuie să arăt bine.

-Pune-ți odată treningul pe tine și hai afară.

După câteva secunde, deschid ușa și îl văd pe Bogdan cum se uită la mine ciudat.

­-De ce ești în pantaloni și cămașă? Doar nu pleci la o nuntă.

-Nu mă, idiot. M-am gândit să fiu îmbrăcat mai special pentru debutul meu ca antrenor.

-Hai, să mergem. Mai avem două ore fix.

...

-Hai, e un mic derby, sunt vreo 150-200 de oameni în tribună, vom fii încurajați. Haideți băieți.Vreau să câștigați.

Jucătorii păreau să fie încrezători, iar aceasta încredere se va vedea în timpul meciului. Adversarii noștri erau cei de la CS Gura Humorului, un club profesionist, antrenată de Adrian Beldiman, fost jucător al Forestei. Principala gură de foc a lor era Prisacă, atacantul care a jucat la Cetatea, Foresta. Alt jucător, care a fost pe la echipa antrenată de mine, Lazăr, considerat de cei de pe aici, cel mai bun jucător al echipei, în sezonul cand a fost în Liga a 3a, în 2008.

În tribune, s-au adunat 150 de oameni. Nu vedeam steaguri, tobe. Era bine. Totuși, trebuia să ne ajute puțin cu țipetele, să nu fie liniște mormânt.

-Meci greu, nenică, meci greu.

-Exact, Dan.

-Am fost în vestiar, cât ți-ai băut cafeaua aici. Le-am promis niște prime. La egal vor primi un milion, iar la victorie, două.

-Bun, bine că îi stimulezi financiar. Foarte bine.

-Același preț îl aveți și voi. Vreau să câștigăm. Chiar vreau.

-Așa simt și eu. Sper la un 2-1, dar aș prefera să nu primesc gol.

-Și 1-0 e bine, și 1-0.

Odată cu venirea lui Manea, acesta a intrat titular în prima echipă, iar Bumbac fiind accidentat, a fost înlocuit de Tivodari.

Pană – Manea, Tivodari, Bucur, Ilea – Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari – Vancea, Pavăl.

Jocul începe plictisitor și se vede frica ambelor echipe de a începe să atace. În minutul 10, Vancea primește o pasă de la Mavriche și este tras puțin de tricou. Elasticitatea tricoului a făcut ca acel tricou să nu se rupă. Vancea era supărat și a protestat pentru câtva momente.

-Cosmine, lasă-l că el are cartonașe. Nu mai comenta!

Cosmin a lăsat capul în jos și mi-a făcut semn cu degetul că este ok. După trei minute, același atacant primește o pasă lungă, de la Bucur, iar Vancea driblează portarul și înscrie simplu. 1-0 după 13 minute. Meciul continuă, iar noi avem încă o ocazie, în minutul 20, după o lovitură de cap a lui Bucur, care a mers peste transversală. În minutul 36, Vancea iese accidentat, iar în locul său intră Gherine. Vancea este aplaudat de cei 150 de spectatori. Înainte de pauză, Gherine trimite o cu lovitură puternică de cap sub bară, iar portarul advers, Mihai, respinge în corner.

-Bine băieți, așa vă vreau. Nu mai intrați urât, că vă puteți accidenta. Jocul este la mâna noastră, iar eu vreau să câștigăm. Puteți continua cu mingi lungi, dar și cu mingi pe benzi. Toți ați făcut lucruri bune. Felicitări.

Jocul se dovește a fii unul plictisitor, fără mari ocazii. O singură ocazie, eclipsează repriza. În minutul 70, Mavriche șutează din unghi pe lângă vinclu, după o cursă extraordinară, pornită din fața apărării.

CSM Rarăul 1 (Vancea) – CS Gura Humorului 0

Omul meciului: Bogdan Bucur

Cartonașe galbene: Puie(CSM Rarăul) / Prisacă, Șerban, Ungureanu, Oghiniciuc, Lazăr, Faimoc (CS Gura Humorului)

[Mimo]

-Alo? Cătălina?

-Da, eu sunt.

-Știi cu cine vorbești?

-Nu am numărul tău în agendă, dar vocea îmi pare cunoscută.

-Sunt șeful tău, Mihai.

-Mimo?

-Exact.

-Salut, scuze pentru momentele de mai devreme, dar nu aveam numărul tău în agendă.

-Nicio problemă. Ești la firmă? Vreau să trec să ajut și eu azi.

-Da, în jumătate de oră ajung și eu acolo.

-Mai e valabilă întâlnirea noastră?

-Da, Vineri la 20. Mă iei de acasă?

-Bine.

Cătălina, o fată deșteaptă, frumoasă. Nu știu ce căuta în Câmpulung, dar Cristina mi-a spus că are legătura cu fostul ei iubit. Nu era treaba mea. Cristina mi-a zis de ea și ne-a organizat o întâlnire, care nu am putut să o refuz. Poate ieșea ceva între noi.

...

La firmă, atmosfera era una bună, iar colegii mei de acolo nu mă lăsau să fac nimic.

„Ne coordonezi. Nu ai cu ce să ne ajuți...”

„Uite, adu niște cafele.”

Telefonul sună, ringtone-ul era ales de Cristina, care mi-a devenit foarte apropiată de când a aflat de pasiunea mea pentru Andra.

„Exit light...Eeenter Night!”

Inevitabil trebuia să răspund, era Bogdan.

-Zi mă. Ce s-a întâmplat?

-Nu mă lua pe mine cu „Ce s-a întâmplat?”. Sunt secundul tău, ai un respect.

-Ok. Pizdo, ce s-a întâmplat?

-Nimic mă, am vrut doar să îți spun că următorul meci îl avem la Rădăuți. Sâmbătă, la 11. Plecăm pe la 8-9 dimineața.

-Bun. Vorbim mai târziu, sunt la firmă. Ok?

-Bine, idiotule.

Imediat, Cristina mi-a spus că s-a întâmplat ceva tare ciudat cu Andra, nu îi răspundea la telefon.

-De ce nu îți răspunde?

-Dacă mi-ar fii răspuns, aș fii știut.

-Poate a plecat.

-Nu, nu are cum. Mi-a zis că ne vedem la ora asta, la firmă.

-Poate are ceva treabă cu Sebastian, cine știe.

...

Mesaj ciudat, în timp ce eram în mașină.

„Vin spre tine. Dă-mi mesaj dacă ești plecat, Andra.”

...

Liniștit de ideea că Andra este bine, mă îndrept spre casă, să văd ce a pățit. Andra mă aștepta pe bancă, singură.

-Hei, ce s-a întâmplat?

Cu lacrimi în ochi, nasul roșu și șervețele în mână, Andra mă îmbrățișează și îmi spune.

-S-a despărțit de mine...

[rangorakon]

:O.........saraca fata......

[Razwyx]

biata de ea

[Claudio]

Seamana a telenovela. Intalniri, despartiri, prea putin fotbal.

[Mimo]

-Îmi pare rău că s-a despărțit de tine. Dar lasă-l, e doar alt băiat.

-Dar m-am dedicat doar lui! Nu pot să cred că am fost așa proastă!

-Așa sunteți toate, dragă...

Prieten bun al ei fiind, o iau în brațe și o țin strâns la piept. Avea nevoie de un prieten.

-Hai, urcă la o cafea.

-Nu pot, Mimo. Mă duc acasă să îi spun mamei. Noroc la Rădăuți!

-Cum consideri tu. Ai grijă pe drum.

....

-Bun, asta este prima noastă deplasare oficială, avem un meci greu în compania unei echipe experimentate. Vă știți oponenții, nu? Jucați curajos, cu mingi lungi pe Gherine, dacă nu aveți posibilități pe benzi sau în centru. Nu țineți prea mult de minge, că ăștia sunt țărănoi de pe Valea Boului și vă rup. Haideți, treceți la încălzire.

-Cum a fost aseară cu Cătălina?

-Bine, am băut o cafea, am râs, am dansat puțin, la insistențele ei și apoi am condus-o acasă.

-La tine sau la ea?

-Chiar crezi că îmi mai permit să mă F*t de la prima întâlnire? Trebuie să dau și eu un exemplu. În plus, s-a mai întâmplat ceva.

-Andra?

-Dar tu de unde știi, Bogdan?

-Crezi că nu se află rapid orice în orașul ăsta? Mi-a zis Cristina că te-ai lins cu Cătălina juma de oră în fața casei ei.

-Femeile astea.

-Și? Sunteți împreună?

-Nu, nu cred. A fost doar o provocare pusă de Paul. Mă rog. Avem meci, pizdo. Hai pe teren.

Dialogul cu Bogdan m-a făcut să uit puțin de meci, dar mi-am redresat gândurile. Am trimis 11-le tip, cu câteva plombe, datorate unor accidentări. Pană – Manea, Tivodari, Bucur, Cojocariu – Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari – Gherine, Pavăl.

Meciul este plictisitor, iar Roxandari din centrarea lui Puie. Același Roxandari este angajat în careu și este faultat. Pavăl înscrie fără probleme din penalty. După un minut, Cojocariu centrează în forță, iar unul dintre fundașii centrali împinge mingea în poartă.

-Ăla cu numărul 4 e cel mai bun atacant al nostru! (Bratu)

Imediat după reluarea jocului de la jumătatea terenului, Gherine fentează jocul la off-side al adversarilor și înscrie cu un lob de efect fix înainte de pauză.

-Foarte bine băieți, calmați jocul. Țineți de minge, nu contează dacă nu vom marca, contează să nu primim gol. Aveți grijă în apărare!

Repriza a doua a fost lipsită de evenimente, singurul lucru de luat în seamă a fost eliminarea lui Păcurar, jucător de la Bucovina Rădăuți.

Bucovina Rădăuți 0 – CSM Rarăul 4 (Roxandari, Pavăl, aut. Sandu, Gherine )

Omul meciului : Roxandari

Galbene: Manea, Ioniță

[Srdjan]

Chiar daca n-am postat pana acum in acest topic, sa sti ca-ti urmaresc story-ul. Foarte bine scris, foarte bine pus in pagina si plin de imaginatie. Tine-o tot asa si hai cu promovarea!