Undeva, Pe Plaiurile Bucovinei...

[Mimo]

Soarele pătrunde prin geamurile de termopan în vestiar, iar jucătorii par încrezători.

-Hai că avem meci cu Foresta Mălini, nu cred că reprezintă puterea de revenire a celor de la Foresta Fălticeni. Nu?

-Taci, Bogdan. Trebuie să îi respectăm, sunt de același nivel ca noi. Trebuie să demonstrăm că suntem peste ei, câștigăm meciul! Hai, jucați pe benzi, centrări, pase. Avem aproape 200 de oameni în tribună, să nu îi facem să regrete ca au venit...

Așa era, 200 de oameni în tribună, iar la meci Enea își făcea debutul, direct titular, pe postul de fundaș stânga. Jucător adus la insistențele lui Vlad. Pană – Manea, Tivodari, Bucur, Enea – Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari – Gherine, Pavăl.

Meciul începe furtunos cu o ocazie mare a lui Bătrânu, atacant de talie de la Foresta. În minutul 32, după o centrare a lui Manea, unul din fundașii adverși înscrie în proprie poartă cu o lovitură imparabilă de cap. Pauză, 1-0.

-Ați jucat bine, dar nu vreau să vă lăsați pe tânjeală. Jucați la fel, cu plăcere.

După pauză, Roxandari centrează în forță în careul advers de 6 metri, iar Chiriță deviază lovitura de cap a lui Bucur în poartă. 2-0, două autogoluri.

-Oare ne acuză ăștia de blat?

-Stai calm, Radule.

Din minutul 60, echipa începe să accelereze, iar Puie marchaeză după o pasă genială a lui Mavriche. În minutul 77, Bucur înscrie cu o lovitură de cap. Înainte de finalul meciului, Andriuc înscrie simplu, după un assist a lui Mavriche.

CSM Rarăul 5 (aut. Filip, aut. Chiriță, Puie, Bucur, Andriuc) – Foresta Mălini 0

Omul meciului : Bucur

[Mimo]

Vântul puternic prevestea o ploaie. Așteptam în mașină venirea Cătălinei. Îi eram dator cu o altă întâlnire. Cătălina era o fată extraordinară, pe lângă trupul de înger, avea și o personalitate aparte. Era printr singurele fete care m-au scos la dans, ceea ce era un lucru mare, eu nefiind cu dansurile.

-Mulțumesc. Ce ai pregătit pentru seara aceasta?

-Am făcut rezervare la Aquarius, mergem la karaoke. Îți convine?

-Karaoke? Vaii, ce frumos.

„Drumurile noastre toate....”

-Bă fraiere, ce mai faci mă? Nu te-am mai văzut de pe la Cluj, erai mare fraier atunci.

Cătălina mă privește în ochi și mă întreabă fără a folosi cuvinte.

-Puiu Cătălin. Ce să fac? Uite, am venit și eu la karaoke. Tu ce faci? Nu erai la facultatea de sport în Iași?

-Ba da. Predau acolo în județ, mi-am găsit o fetiță bună acolo.

-Una cu pene, ca tine? (Cătălina)

-Cătălin, ți-o prezint pe Cătălina. Ea lucrează la firma mea.

-Bun bun, frumoasă ești, domnișoară. Dacă nu ai fii cu domnul de aici, te-aș fii agățat.

-Cu ghearele sau cu ciocul tău, dragă? Vezi că îmi umpli șeful de pene...

Cătălin văzând că nu îi reușește nimic pleacă la masa lui, puțin supărat. Seara continuă fără evenimente și se încheie cu un pahar de vin la Cătălina acasă.

Dimineața următoare, aveam deplasare la Florconstruct, echipă de amatori. Mi-am dat seama că am meci greu și am continuat pe linia începută de meciul trecut. Pană- Manea, Tivodari, Bucur, Inea – Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari – Gherine, Iftimie. Meciul este animat încă de la început și în minutul 12, Iftimie înscrie simplu, după o pasă a lui Gherine.

-Bine bă. Aveți grijă în apărare, nu vreau să luați gol azi!

Ce am și zis s-a întâmplat. Dupa cinci minute, atacantul advers, Micu înscrie cu capul, de lângă Bucur.

-(țipăt) Ce faci Bucure? Cum poți să îl lași acolo sa înscrie?

Scorul nu rămâne la fel, pentru că la următoarea fază, Puie înscrie după o pasă a lui Roxandari. Imediat după gol, Gherine înscrie pentru 3-1. La pauză era 3-1, iar jucătorii erau concentrați să nu mai primească alt gol.

-Nu vreau să luați gol în repriza a doua. M-ați înțeles?

Repriza a doua începe furibund cu o ocazie mare a lui Mavriche. Meciul devine anost și plictisitor, cu câteva ocazii de poartă. În min 75, Gherine înscrie pentru 4-1. Cu 10 minute înainte de final, Bucur este eliminat pentru fault din postura de ultim apărător. Pe final, Gherine înscrie de două ori în minutele 86 și 90.

Florconstruct 1 (Micu) – CSM Rarăul 5 (Iftimie, Puie, Gherinex4)

Omul meciului : Gherine

[Mimo]

După meciul cu Florconstruct, conform programului afișat de AJF-Suceava, aveam deplasare la Vatra Dornei. O echipă angrenată în lupta pentru promovarea în liga a 3a. Din informațiile primite de la Bogdan și Radu am înțeles că au o echipă bună și că un egal ar fii foarte bun în condițiile acestea, cu un teren prost și un arbitru care arată multe cartonașe. Drumul de o oră și câteva minute a fost liniștit, iar jucătorii au ascultat muzică clasică și s-au relaxat.

...

Stadionul cochet, vopsit în galben-albastru te așteaptă cu căldură și mă face să mă simt bine.

După câțiva pași pe iarbă, un domn cu mustață albă și ochelari mă abordează.

-Dumneavoastră sunteți antrenorul celor de la Câmpulung?

-Da, eu sunt.

-Vă rog frumos să îmi dați foaia de joc. Vom inaugura stația de amplificare.

-Desigur, o voi trimite după ce o fac. În 10 minute.

Stație de amplificare? Stadionul ăsta poate găzdui meciuri de liga a 2a înseamnă. Oamenii vin încet la meci, adunându-se înainte de fluierul de început cam 200 de oameni.

-Haideți băieți, deși avem un meci greu, putem învinge. Am încredere în voi.

-Să îi luați banii lui Bratu. Doar el ne-a dat primele astea și s-a ținut de cuvânt de fiecare dată.

La stația de amplificare se anunță jucătorii celor din Dorna în aplauzele publicului, iar cei 11 jucători ai noștri au fost primiți cu huiduieli, înjurături. Cred că era cea mai zgomotoasă galerie din județ.

Pană – Manea, Tivodari, Bumbac, Enea – Puie, Mavriche, Argintaru, Roxandari – Gherine, Vancea.

Meciul începe furtunos, iar prin primele minute, Vancea înscrie după o pasă lungă a lui Bucur.

-Bine Cosmineeeee, bagă-le mortu în casă!

-Taci mă, poate îți F*t una ăștia de aici.

-Doar nu suntem la Milișăuți, nu?

Bogdan rămâne cu mâinilie în aer și le aduce jos înapoi, în semn de încetare.

Meciul continuă cu o dominare completă a jucătorilor mei, concretizată în minutul 21, după o centrare a lui Roxandari. Tivodari înscrie simplu cu capul, lăsându-l pe Săvoiu fără replică. Până la pauză, ocaziile de la poarta lui Săvoiu s-au împuținat, iar ocaziile la poarta lui Pană au crescut în intensitate dar fără rezultat pe tabela de marcaj.

-Suntem în grafic până acum. Ne așteaptă o repriză grea în care ei vor ataca. Aveți grijă în apărare, fără faulturi în apropierea careului.

După pauză, meciul devine mai interesant prin ocaziile avute de cei de la Dorna. În minutul 65, Bumbac faultează în careu și arbitrul dictează penalty.

-Idiotuleeee, ți-a zis mă să nu faultezi și tu ce faci?

Bogdan fierbea pe bancă, iar Radu l-a stins cu o sticlă cu apă la propriu. Iacob înscrie simplu din penalty, iar meciul avea din nou ritm și dornenii sperau la un rezultat pozitiv. Ocaziile la poarta noastră s-au înmulțit de-a binelea, iar sacoul meu negru a stat pe bancă tot meciul, ținându-mi locul. Eu am stat în picioare tot meciul și am încercat să coordonez echipa, fără să țip.

-De ce nu țipi la ei?

-Să îi fac să se pișe pe ei? Le vorbes calm și o să câștigăm.

Meciul în final devine mai interesant, iar după o ocazie foarte mare a celor de la Vatra Dornei, Ioniță înscrie simplu cu capul după o centrare a lui Manea. Acest gol ne-a garantat cele trei puncte, un meci greu, pe un teren greu și cu o echipă care va încerca să promoveze.

Dorna Vatra Dornei 1 (Iacob) – CSM Rarăul 3 ( Vancea, Tivodari, Ioniță )

Omul meciului: Tivodari

[Mimo]

”Următoarea stație este Brașov.”

-Hai bă. Am ajuns.

-Ce? Cum?

-Trezește-te, idiotule. Am ajuns la Brașov.

Trenul ajunge la ora de pe bilet, fără întârziere. Ora 15.35.

-Suntem în orașul meu preferat. În sfârșit, Mimo. Aici. Să vezi ce bătaie vă dăm diseară!

-Aștept meciul, Bogdane. Să vedem ce va fii.

-Ai vorbit cu Tibi?

-Da, ne întâlnim la 17 la nu știu ce bar din apropierea stadionului.

-Și unde-i stadionul?

-Asta-i buba. Stai că îl sun.

Știam că Tibi este antrenor și că echipa lui merge bine, se băteau la promovare. În gară erau câțiva câini vagabonți și oameni care se aflau, probabil ca și noi, într-o vizită.

-Salut, Tibi. Sunt Mihai, deranjez?

-Mimo? Nuuu, nu deranjezi. Uite acum am făcut un duș și mă pregăteam să merg la birou puțin să vorbesc cu Robert. (antrenorul echipei patronate de Tibi)

-Auzi, noi suntem cam blocați și nedumeriți. Poți să ne iei de la gară? Dacă nu ai nimic în program...

-Îl trimit pe Adi până la voi, are un Tuareg gri. Te sună el când ajunge.

-Mersi mult, foarte mult.

-Biletele vor fii tot la el, cum ai cerut. Mersi că ai apelat la mine.

-Îți mulțumesc că m-ai ajutat. Rămân dator cu o bere.

Tibi s-a purtat ca un adevărat prieten și m-a ajutat cu niște pile. Mi-a dat un bilet la VIP, de unde să văd meciul foarte bine. Nici nu am stat cinci minute, căci telefonul îmi sună. La telefon este Adi care mă coordonează spre mașina lui.

-Mersi mult că ne ajuți.

-Nicio problemă, orișicum am avut ceva treaba în apropiere. Vă duc la stadion, nu?

-Da, da. Unde dorești tu.

Drumul este lung și pe drum observăm mici grupulețe de fani pregătiți de o mică bătaie.

-Uite, ăștia și-o dau în cinci minute în piață. Jandarmii nu vor știi ce se întâmplă.

-De la ce oră putem intra pe stadion? (Bogdan)

-De la ora 19. Da. Mergeți mai devreme, se merită. Cine știe ce VIP-uri mai vedeți. O să fie o finală foarte interesantă. Voi aveți bilete mai bine plasate decât noi. Noi mergem cu echipa, la tribuna 0, undeva în stânga.

-Mersi încă odată.

-Cu plăcere, uite că am ajuns. Ne vedem la o bere după meci? Indiferent de scor?

-Prima tură o dau eu. Indiferent de scor.

Meciul se anunța unul pe viață și pe moarte. Cu Andone pe bancă la ultimul meci la Dinamo și cu Cosmin Olăroiu conducând din tribună meciul trebuia să fie unul spectaculos. Foamea ne cuprinde și pe mine și pe Bogdan, iar noi ne hotărâm să mergem să mâncam o pizza pe o terasă. Pizza se prelungește vreo două ore cu discuții despre fotbal și se oprește pe o temă legată de fotbal, neagreată de mine.

-Cum nu ți-ar place să fii antrenor?

-În țară? Ce demnitate am eu ca om să vină unul ca Gigi să îmi facă echipa? Eu pentru ce mai iau bani dacă îmi face unul așa?

-Stai mă, că oricum pe la noi în zona Câmpulugului nu se face așa.

-Stai calm, nu am de gând să iau vreo echipă acum. Cu greu m-am despărțit de firmă două zile pentru meci, dar să antrenez o echipă? Ești prost?

-Ai profit bun bă, te descurci bine.

-Știi că sunt român trebuie să scot cât mai mult. Mai am rate pentru apartament, mașină și credit. Cred că în septembrie le termin pe toate și voi începe să strâng bani.

-Bine bă. Cum zici tu. Dar spune. Chiar nu ai vrea să antrenezi, să vorbești cu tineri de 15-16 ani, să îi faci să sară la cap, sa dribleze, sa fugă? Știi foarte bine că asta ți-a plăcut întotdeauna.

-Nu întotdeauna faci ceea ce îți place. Tu cum ai ajuns s-o fuți pe Georgiana? Nu ai zis mereu că ea ar fii ultima femeie pe care ai fute-o?

-Ba da. Ai dreptate. Doar atât, dacă apare ceva legat de antrenorat, să mă alegi și pe mine, te rog.

-Știi că ești primul om din staff-ul meu.

Discuțiile continuă până în momentul în care intrăm pe stadion. Eram printre primii care intrau pe stadionul care urma să găzduiască finala Cupei României din 2011. Stadionul încet încet se umple, iar pe lângă mine observ că urcă pe rând Cristi Borcea, Gigi Becali, Mircea Sandu.

-Uite, Mimo. Mafioții fotbalului românesc. Ce i-aș scuipa între ochi dacă nu m-ar sălta poliția.

-Lasă-i că o să moară odată și-odată.

Meciul începe imediat după intonarea imnului țării. Arbitru era Avram, un arbitru tânăr cu un potențial crescut doar de tatăl său care l-a tot promovat de-ampulea în arbitraj. Pentru prima dată mă ridic în picioare când Torje lovește transversala după o greșeală a lui Latovlevici. După vreo 20 de minute, Tănase este faultat de Moți în marginea careului.

-Băgamiaș p**a în pachetul tău de țigări, băăă găinarule!

Se aude deodată din tribună. Tribuna a 2a sare în aer în momentul în care mingea intră în poartă din lovitura liberă bătută de Dică. După alte 10 minute, peluza din drepta sare în aer când Torje este faultat de Gardoș la vreo 20 de metri de poartă. Același Torje transformă lovitura liberă în gol în uralele galeriei dinamoviste și în uralele mele, fiind extrem de bucuros. Prima repirză se termină la egalitate, iar eu și Bogdan eram mulțumiți de ceea ce văzusem. Repriza secundă începe fulminant cu un autogol din partea lui Bărboianu care împinge mingea în poartă după o fază comică. Bogdan era în picioare, iar eu cu capul în fular. Meciul devine și mai interesant, dar scorul rămâne neschimbat și îi văd pe jucătorii Stelei cum ridică trofeul deasupra capului în timp ce Gabi Torje plângea cu lacrimi.

...

-Poza asta îmi aduce aminte de ce am trăit noi la Brașov. Eh, ați câștigat pe drept.

-Mergem la finală cu băieții? Indiferent de cine joacă?

-O să îi propun lui Bratu când vom cunoaște finalistele....

[Mimo]

În gară erau câțiva câini vagabonzi.

My bad...

[rangorakon]

:|............:|