Dinamo Story

[Dinamo1948]

Aici o sa postez un story despre Dinamo, asa cum nu s-a mai facut vreodata.

Am pierdut socoteala la cit am scris, cred ca am sarit deja de o suta de pagini. Scuze pentru absenta prelungita, dar nu mi-a mers conexiunea de acasa, mi-am schimbat jobul si am avut si o oarece criza de inspiratie.

Astept reactii.

Disclaimer: ceea ce veti citi mai jos este fictiune construita in jurul unor fapte reale. Unele personaje exista si in realitate, altele sint rodul imaginatiei mele. Faptele care li se atribuie personajelor din text trebuie percepute drept fictiune si nimic altceva. Sper ca prin treaba asta am scapat de vreun proces de insulta sau calomnie venit din partea celor care, fara voia lor, au fost implicati in aceasta poveste.

[Dinamo1948]

Povestea unui om ajuns accidental in fotbal

E 23 mai 2004, o duminica seara de primavara ca oricare alta. Ma rog, nu ca oricare alta, pentru ca, vrind-nevrind, am ajuns in Bucuresti. Eu, un provincial, ma simt aici ca musca in lapte. Toata lumea se grabeste, distantele sint imense, nu stiu strazile... bine ca nu stau decit doua zile, ma gindesc, in timp ce cobor din camera de hotel spre sala de conferinte. Cum ce sala de conferinte? Eu, de meserie, sint ziarist. Hai, strimbati din nas cit vreti. Asa s-a nimerit. De meserie, de fapt, sint inginer, calculatorist chiar, dar, odata, demult, cind aveam vreo 20 de ani si lucram la un ziar din orasul meu natal, ca administrator de retea, am observat ca e mai usor sa scrii articole decit sa desfaci suruburi si sa intinzi cabluri de retea pe sub birouri. Am avut si norocul ca stiam binisor limba romana, cit sa nu fac greseli gramaticale importante... ma rog, ideea e ca am ajuns ziarist. Nu v-am spus, eu sint craiovean. Aveti idee ce inseamna sa fii dinamovist in Craiova? Nu aveti. Cred ca e mai usor sa fii alb in Bronx sau un yankeu la curtea regelui Arthur.

In fine, sa revin la subiect. Vineri, ma cheama seful la el.

- Ai treaba la inceputul saptaminii viitoare? ma intreaba.

- Pai, am.

Il vad ca se incrunta si zic repede:

- Normal ca am, vin la serviciu.

- OK, in afara de serviciu, ai vreo alta treaba?

- Nu, sefu'.

- Bine, atunci te duci la Bucuresti la o conferinta pe tema extinderii Uniunii Europene. Sa treci la contabilitate sa iti iei delegatie si bani.

La o chestie asa categorica, ce puteam sa zic decit "OK, boss"? Oricum, seful meu e super. Ma duc, rezolv cu hirtiile, duminica dimineata ma sui in Intercity (normal, doar plateste firma). Deschid ziarele, Pro Sport si Gazeta Sporturilor... belea mare. Ando s-a certat cu aia de la club, a plecat injurindu-i si acum a inceput sa ii toarne. E nebunie, ii arde pe toti, de la Badea la Becali si de la Netoiu la Nastase. Iar presa atit asteapta. Saracu' de el, nu cred ca o sa mai ajunga sa antreneze in tara asta. Pe de alta parte, poate ca e un lucru bun. A scapat din rahatul asta numit Divizia lu' Mitica. Ce s-o alege de echipa? Cu gindul asta imi rod cele trei ore de drum.

In fine, sint in Bucuresti. Ajung la hotel, ma cazez, ma chinui un pic sa ma prind cum se aprinde lumina, pina imi dau seama ca trebuie sa pun cardul de usa in slotul special ca sa se aprinda becurile (cine dracului o fi gindit si treaba asta si nu a pus instructiuni?). Trag un pui de somn - am uitat sa va spun ca urasc trezitul de dimineata. Spre seara, suna telefonul. Un amic din Iasi, jurnalist si el, dar stelist, ajunsese la conferinta si era curios daca am venit si eu. Cum "dulsele tirg al Iesilor" e cam departe de Banie, zic sa profit de ocazie si sa apucam sa mai depanam si noi amintiri. Stabilim intilnirea pentru barul hotelului, dupa care ne razgindim, cind realizam ca pe cit de luxos e locul, pe atit de mari sint si preturile. In concluzie, ramine ca ne intilnim in fata hotelului si ne hotarim acolo. Fac un dus, ma imbrac lejer (cristosii si dumnezeii, urmeaza doua zile de umblat la camasa si cravata) si cobor. Mihai ma astepta deja, cu un zimbet laaaaaaarg pe fata. Ne salutam, nu ne pupam ca intra lumea la banuieli si trecem strada spre un barulet pe care il ochisem de la geam. Intram, locul curatel, chiar destul de aranjat. Eu ma gindeam deja cam care or fi scorurile, pentru ca firma nu platea si distractia, moldoveanul e mai direct si mai practic. Se duce la o chelnerita si o intreaba cit costa Beck's. Tipa se uita la el, observa accentul si ii zice repezit "Patru'j'de mii". Hmmm, fata de 30 cit e in Craiova... Oricum, hai sa stam, doar ne vedem o data pe an.

Ne asezam la masa, ne apucam sa turnam bere si sa povestim. Din vorba in vorba, ajungem la fotbal. Asta dupa vreo trei ore de "diverse" si vreo cinci beri de caciula. Dezbatem sezonul care se apropie. Ajungem la concluzia ca Steaua sta mai bine. Stabilitate financiara si la conducere, lot mai valoros. A, Dinamo n-are nici antrenor. Ce rahat, sezonul asta o luam peste bot, iar se bucura Jiji, ma gindesc. Mai bem, mai vorbim, mai una, mai alta. Misu se pileste bine si se apleaca spre mine sa imi spuna ceva "confidential". Ma rog, asa avea el impresia, cred ca s-a auzit si trei mese mai incolo. Cica:

- Ui, ca nu ti-om zis nisiodata, tu stii ca Badea ii unchiu-meu?

Ii inventariez repede pe toti Badea pe care ii cunosc. Jumatate sint in familia mea, ca si pe mine tot asa ma cheama. Plus Adrian, ca prenume. Ma uit, vad ca moldoveanul meu luase o fata de James Bond in varianta romaneasca. Mai are si ochii albastri. Ca sa nu ma fac dracului de ris, il iau la misto:

- Care Badea ma, tata? Ca daca e asa, sintem veri.

- Rizi tu de mini, ma. Nicolae Badea, ma, zice Mihai, fericit ca "mi-a tras-o".

Adevarul e ca m-a lasat masca. Incerc sa salvez situatia si continuu la misto:

- A, si Borcea e varu-tau.

- Pi buni vorbesc, merjem maini la club sa iti fac cunostinta.

- Bine, bine, mergem unde vrei tu. Hai dracu sa dormim, ca maine ne pica ochii in gura la conferinta.

Cu chiu, cu vai, il urnesc pe moldovean, platim - aproape un milion, of... si plecam. Ajung in camera, ma schimb, ma intind in pat si ma gindesc "ma, asta o fi vorbit serios". Si cu gindul asta adorm.

[Noel]

Nice story. Dar v-a facut chelnerita la bani, ati baut cam 10 beri...400.000. Nu ati mancat alune de 400, nu ?

Keep it coming

[Dinamo1948]

Nice story. Dar v-a facut chelnerita la bani, ati baut cam 10 beri...400.000. Nu ati mancat alune de 400, nu ?

Keep it coming

<{POST_SNAPBACK}>

10 de fiecare

[Dinamo1948]

24 mai, 7.00

Telefonul suna sa ma trezeasca. Fac un dus Rapid, ma barbieresc, ma imbrac. Bine ca am luat cravata cu nodul gata facut, ca ratam micul dejun. Cobor, moldoveanul meu ma astepta singur la o masa, cu o fata de Bachus imbatrinit, cu farfuria goala, dar o cana de cafea in mina. Ma asez, Misu incepe sa mi se plinga ca e mahmur. Zic "Pai deh, drace, daca te imbatasi aseara". Ca prin ceata, mi-aduc aminte marea lui dezvaluire. Ca sa il tachinez, ma fac ca imi aduc aminte:

- Ma, da' asa beat erai, ca visai ca esti nepotu' lu' Badea.

Mihai se schimba la fata, se uita la mine, se uita in stinga si-n dreapta si imi suiera printre dinti:

- Taci, idiotule.

Hait, ce dracu il apuca? Ma mut pe scaunul de langa el si il intreb care e faza. De departe, parca am fi doi indragostiti care isi jura iubire eterna. Iau distanta legala si astept sa aud explicatia. Asta trage un fum lung din tigara si incepe sa imi povesteasca, aproape pe soptite.

- Ni, Badea ista-i insurat cu sora maica-mii. Ti-om zis sa tasi, ca nu vriau sa si afli. Eu am facut niste anchete cu un om di afaseri local, iesean de-al meu, care ii este lui dusman. Daca si afla ca sint ruda cu Badea, si aleje prafu' de reputatia mea de ziarist integru, toati lumia o sa spuna ca am interese.

Ma uit la el, vad ca pare sa vorbeasca serios. Ii zic sa mergem pe la club in pauza de la prinz a conferintei, ca dintotdeauna mi-am dorit sa vad cum arata pe dinauntru. Zice ok, ne apucam sa mincam ceva in viteza si ne ducem la conferinta.

24 mai, 13.00

Offf, bine dracului ca e pauza. Mi-a iesit os prin os, am auzit mult mai mult decit mi-as fi dorit despre acquis-ul comunitar si Politica Agricola Comuna. Mergem, mincam Rapid. Partea a doua a zilei de conferinta incepe la 16.00. Facem socoteala ca avem timp, iesim din Marriott, mergem pe jos pina la metrou - marfa, nu? super oamenii de Marriott, care merg cu metroul - schimbam doua metrouri si un tramvai si ajungem in Stefan cel Mare. Dam o fuga repede pina in magazinul de linga Red Dogs Pub, de unde imi iau un fular din colectia cea noua. Imi pun fularul in buzunar, ca nu prea cadra cu sacoul si cravata, si ne indreptam spre intrarea din spate. La poarta, un jandarm ne intreaba de sanatate. Mihai, foarte sigur pe el, zice "Mergem pina la domnul Badea, avem niste probleme de discutat". Jandarmul, socat, nu mai zice nimic, ne pofteste sa intram. Ajungem in sediu, ma uit de jur-imprejur. Pe pereti, fotografii cu marile echipe din istoria clubului. Anii '60, '70, '80, '90... nu sint o persoana emotiva, dar nici in largul meu nu ma simt. Observ ca, indiferent cit ar fi de mare scandalul, nu au dat jos poza cu Dinamo-ul lui Muciulescu, de la sfirsitul anilor '80, chit ca apare si Andone in ea. In fine, ajungem la secretara lui Badea. Of, ce buna e, ma gindesc. Tipa ne zimbeste profesional si ne intreaba ce dorim. Mihai ii zice "spuneti-i domnului presedinte ca il cauta Mihai de la Iasi". Tipa ridica receptorul, vorbeste ceva, nu apuca sa il puna la loc si usa biroului se deschide larg. In ea apare... domnul presedinte Nicolae Badea. Hmmm, e mai scund decit pare la televizor, ma gindesc. Il imbratiseaza pe Mihai, cuvintele obisnuite, etc etc. Se fac prezentarile, ne invita in birou. Un pic intimidat, ii urmez, ne asezam in niste fotolii adinci... si ma fac mic. Badea si cu Mihai incep sa discute intre ei, de familie, de rude, de alte alea. Dupa un timp, Badea - care deja imi face impresia unui gentleman - realizeaza ca m-au pierdut pe drum si schimba subiectul. Ma masoara din ochi si imi zimbeste:

- Si dumneavoastra tot stelist, ca tradatorul asta de nepot al meu?

- Departe de mine gindul, domnu' Badea, ma grabesc sa replic. Ca sa imi intaresc spusele, scot din buzunar fularul cu Cainii Rosii. Zimbeste incintat, dupa care se uita mirat la mine:

- Dar nu ati zis ca sinteti craiovean?

- Ba da, dar un soi special de oltean: oltean dinamovist. De fapt, cred ca sint specie pe cale de disparitie, zic si eu.

- Am inteles ca sinteti ziarist, corect?

- Da, de ce?

Badea ia o mina serioasa, se suceste mai mult spre mine. Omul cald, care doar ce si-a revazut o ruda, se transforma brusc in afaceristul dur pe care il stie toata lumea.

- Vreau sa va propun o chestie. Nu stiu daca v-ati dat seama, dar "indiscretia" lui Mihai de aseara nu a fost un accident. Care e chestia: cititi ziarele. Vedeti ce scandaluri sint acum. Avem nevoie de un om din afara, un om care sa se priceapa cit de cit la fotbal, care sa nu fie bagat in porcariile din fotbal. Pe scurt, ne trebuie un responsabil de imagine, care sa poate sa discute cu ziaristii, si eu m-am gindit ca un om provenit din presa ar fi perfect. Acum... eu am cautat, prin legaturile mele, pe cineva din Bucuresti. Mi-a fost imposibil, toti m-au refuzat sau m-au aminat. Oarecum e de inteles, nu vrea nimeni sa se bage in cuibul asta de viespi. Asa ca l-am rugat pe Mihai sa caute el pe cineva. De-asta i-a "scapat" aseara chestia aceea. Va intereseaza?

In mintea mea e deja cutremur. Nu am baut nimic (de aseara incoace), dar tot am impresia ca sint beat. Adica mi s-a oferit un job la Dinamo? La FC Dinamo Bucuresti? E clar, mi se pare, am halucinatii. Totusi, Badea nu pare sa fie omul care sa faca mistouri ieftine. Incerc sa ies din situatia dificila cu o gluma:

- Pai si pe mine ma cheama tot Badea, o sa fiti acuzat de nepotism.

- Tocmai de-asta nu i-am oferit postul lui Mihai. In plus, mai e si stelist, zimbeste "prezidentul".

- Dar... eu sint craiovean, nu bucurestean. Nu cunosc orasul, nu am unde sa stau...

- Domnule, eu v-am intrebat daca VRETI sa veniti sa lucrati cu noi. O data ce sinteti de acord, restul se rezolva.

Hmmm, imi place omul, stie sa puna problema. Zic:

- Ar mai fi o chestie, eu am deja un job de jurnalist in Craiova.

Badea se incrunta si ma contreaza:

- O sa va pun o intrebare directa: ce salariu primiti acolo?

- Hmm, e confidential.

Zimbeste si clipeste semnificativ:

- Pai, daca salariul dumneavoastra este confidential, eu va propun un salariu "confidential x 5", cu posibilitati de marire in functie de performanta, plus alte beneficii. Va intereseaza?

Bine ca am fost bun la matematica in scoala primara. Deci... aia vreo 200 de dolari pe care ii iau eu in Craiova, inmultit cu 5. O MIE DE DOLARI PE LUNA? Nu, visez, acum o sa sune telefonul si o sa ma trezesc sa cobor la conferinta. Il aud pe moldovean chicotind:

- Ni, oltene, si bini ca ai vinit la conferinta? Ajunji bogat...

Clar, nu e vis. Zic:

- Domnule presedinte (special folosesc titulatura), oferta dumneavoastra este foarte atragatoare. Sa nu va ginditi ca este vorba de aspectul financiar, care nu este nici el de neglijat. Eu sint dinamovist, iar visul vietii oricarui dinamovist este sa ajunga in club, intr-un fel sau altul.

Citesc pe fata lui ca nu crede nimic din vrajeala sentimentala pe care i-o indrug. Eh, macar am incercat. Zice:

- Va ofer trei zile de gindire. Aici e cartea mea de vizita, astept un telefon.

Semnalul ca intrevederea s-a incheiat e clar. Iau cartea de vizita, dam mina cu el, iesim. Caldura de afara ma pocneste in moalele capului si incep sa realizez ce s-a intimplat.

Ajungem inapoi la Marriott, fix la timp pentru bucata a doua a zilei de conferinta. Ma duc, asist cu corpul, dar mintea alearga de nebuna. In doua ore, scot de trei ori din buzunar cartea de vizita, ca sa ma asigur ca e reala treaba. Stau si fac socoteli, pun pe doua coloane Craiova si Bucurestiul. De-o parte, la pro-Craiova: orasul in care am crescut, pe care il cunosc ca pe propriul buzunar, unde sint toti prietenii mei, unde am un job la care ma descurc bine (zic eu). Contra: gagica acolo n-am, mai sus decit sint acum nu prea am unde sa ajung, de stat stau tot cu ai mei, din comoditate. Pro-Bucuresti: oras mare, lume multa si noua, salariu excelent, posibilitati mai mari... Hmmm, daca nu ma descurc la Dinamo, as putea sa gasesc lejer la un ziar, ca aici sint multe. Contra: nu stiu locurile, nu am casa, tre' sa imi port singur de grija. Dura treaba. Hai sa fie noaptea un sfetnic bun.

[Dinamo1948]

25 mai

Iar desteptare, iar mic dejun cu Mihai. Ma intreaba daca m-am gindit la propunere. Zic ca da, dar ca nu am ajuns la nici un rezultat concret. Grrr, am luat-o razna, am ajuns ca si in discutiile cu prietenii sa ma exprim ca in articole. Iar conferinta, seara e gata, plecare spre Craiova.

Ajung acasa pe la 1 noaptea, darimat de oboseala, si realizez ca a trecut deja o zi si jumatate din cele trei. Mda, maine trebuie sa rezolv.

26 mai, dimineata

Ma duc la munca. La sedinta de redactie, seful ma intreaba cum a fost la Bucuresti. Ii povestesc ce si cum, omit partea cu FC Dinamo, pe care o pastrez pentru o discutie privata. Se termina sedinta, il abordez pe boss:

- Aveti 10 minute?

- Acum?

- Da, e chiar important.

- Bine, hai la mine in birou.

Intram in birou, se aseaza comod, imi face semn sa ma asez, zice:

- Da, ce arde?

- Sefu', cind am fost la Bucuresti, am primit o oferta de lucru.

Seful se incrunta.

- De la ce ziar?

- Nu plec la concurenta, stati linistit. Am primit o oferta de PR la Dinamo.

Se uita mirat la mine. "Dinamovismul" meu era cunoscut in redactie, mai mult ca motiv de misto decit de mindrie. Zice:

- Adica la club, la Dinamo Bucuresti?

- Da, la club.

- Pai si tu vrei sa pleci?

- Eh, aici e-aici. Mi-e greu, m-am obisnuit aici, ma simt bine aici, ma descurc, cred, destul de bine.

- Uite, stii ceva? Citi bani ti-au oferit aia?

La sefu' nu tin dumele cu "confidential".

- O mie de dolari pe luna.

- Pai si tu mai stai sa discuti? Daca as avea, v-as da si eu cite o mie de dolari pe luna, zice seful. Dar nu am. Parerea mea e sa folosesti sansa asta.

Uh, a fost mai usor decit imi imaginam. Dar seful nu a terminat inca.

- Uite cum facem. Te duci la aia, vezi cum e treaba. Daca iti place, ramii. Daca vrei sa vii inapoi, eu te primesc inapoi. Evident, o sa incepi din nou de la "munca de jos", adica de simplu reporter. Ce zici?

Ce dracu sa zic? E mai bine decit speram.

- Mie mi se pare excelent, raspund. Excelent pe dracu, ma gindesc, cine stie in ce ma bag?

- Pai atunci du-te si scrie-ti demisia, zice seful zimbitor. E prima oara cind o spun pe tonul asta, adauga el.

Ma duc, imi scriu demisia, o semnez si o depun la "Personal". In zece minute, stirea e deja perimata, a aflat toata lumea. Imi iau o cafea, ies la o tigara. Colegii - in curind "fostii colegi" - ma inconjoara si ma iau la intrebari. Hait, ma gindesc, cam asa o sa fie de acum incolo. Le explic pe scurt care e treaba. Toti zic ca le pare rau si ca imi ureaza bafta, inclusiv vreo doua jigodii care ma sapau cu fiecare ocazie. Mdeah. Unire-n cuget si-n simtiri. Mai am doua saptamini de munca aici.

26 mai, seara

Ajung acasa darimat. Maninc un pic, scot cartea de vizita, pun mina pe mobil. Imi cam tremura degetele cind formez numarul. Raspunde o voce dura de barbat:

- Badea.

- Buna seara, domnule presedinte. Adrian Badea, de la Craiova, va deranjeaza.

- A, dumneavoastra erati, nu stiam numarul. V-ati hotarit, veniti la noi?

- Mi-am dat demisia astazi de la actualul meu loc de munca, mai am 15 zile de preaviz, dupa care ma prezint la club.

Pare sa ii placa exprimarea concisa.

- OK, in Bucuresti aveti unde sa stati?

- Nu, zic eu, dar o sa imi caut.

- Sa vorbesc la minister, poate rezolvam ceva.

Mda, si cica Dinamo nu mai e club departamental.

- Mai bine lasati, asta ar fi o chestie atacabila de presa, zic eu. Daca puteti sa imi gasiti un loc unde sa stau doua-trei zile, cit imi inchiriez un apartament, ar fi perfect.

- Hmm, la asta nu ma gindisem. Da, la o adica, apartamentele Internelor sint proprietate publica, iar noi sintem societate privata, nu ar da bine in ziare. OK, atunci va astept in jur de 10 iunie, sa va stabiliti, iar in jur de 15 cred ca putem sa incepem lucrul, nu?

- Perfect, zic eu.

- Atunci, va urez o seara placuta. A, si "Bine ati venit" la Dinamo.

- Va multumesc si "Bine v-am gasit". Sper sa ramin aici cit mai mult.

- Noapte buna, domnule Badea.

- Noapte buna, domnule presedinte.

Eh, cam asta a fost. Ce urmeaza? Cel mai greu lucru dintre toate: sa ii pun in tema pe ai mei. Decid o abordare directa, motiv pentru care ma duc si le zic ca ma mut in Bucuresti. I-am lasat masca, dupa care au inceput sa ma toace cu intrebarile. Le-am raspuns cit am avut chef, dupa care m-am dus sa ma culc. Eram frint.

27 mai - 9 iunie

Zilele astea au trecut repede. Impachetat, adunat lucrurile imprumutate, luat la revedere de la amici - vai, cita bere am baut... E un mare pas in viata. Pe 9 iunie, seara, il sun iar pe Badea si ii zic ca a doua zi sint in Bucuresti. Zice ca ma asteapta la club, o sa stau o saptamina intr-un apartament care apartine Computerland, una din firmele lui, timp in care pot sa caut altceva. Perfect.

10 iunie, dimineata

Ziua cea mare. Ma imbrac lejer, mai verific o data sa nu fi uitat ceva - ce goala pare camera mea. Urc tot calabalicul in masina, batrinul meu Oltcit. Nu e mult deloc, doar calculatorul e voluminos. Haine am putine, carti ceva-ceva, ca nu am luat biblioteca dupa mine, tot felul de prostii. Ma apuca filosofatul: cam asta e viata mea. Imi iau la revedere de la ai mei, maica-mea incepe sa planga, ii asigur ca o sa vin cit de des o sa pot. Presimt deja ca o sa ne vedem abia de Craciun. Ma urc in masina, ma rog sa nu ma lase pe drum si... decolez.

[Dinamo1948]

10 iunie, spre prinz

Am ajuns in Bucuresti. Rahat, mi-a scapat din vedere un "amanunt". Cum dracului ajung eu din Militari in Stefan cel Mare? Raspunsul: intrebind. Cam nasol, obositor, lumea se uita strimb la masina mea cu numere de Dolj. In fine, ajung. Trag masina in fata clubului si dau sa intru. Alt jandarm, la fel de dobitoc.

- Alo, domnu', unde mergeti?

- Aici lucrez, zic eu, moment in care constientizez ca nu fac misto si ca asta e realitatea.

- Pai de cind, domnu', ca eu nu v-am mai vazut pe-aici?

- De azi.

Mai face figuri, pina cind scot telefonul si amenint ca il sun pe "El Presidente". Se moaie tot, isi cere scuze si ma lasa sa intru.

Ma duc direct la biroul lui Nicolae Badea. Aceeasi secretara, chiar mai buna decit data trecuta. Hmmm, s-a vopsit, plus ca hainele astea de vara o avantajeaza. Deh, asa e in capitalism: "unii are, altii n-are". Ii explic cine sint si ce caut acolo, zice ca "dl. Presedinte nu este aici, dar m-a anuntat ca o sa veniti si m-a rugat sa ma ocup eu de dumneavoastra". Era sa imi scape o remarca total lipsita de eleganta, referitoare la modurile in care ar putea sa se ocupe de mine. Abandonez repede ideea, mai ales ca ma preda unei alte tipe, nu la fel de simpatica, de care ma las condus prin club: la Personal, la Contabilitate, la Marketing... E frustrant ca pina acum nu am avut nici o legatura directa cu fotbalul. Lasa ca am timp, macar meciurile nu o sa le ratez. Semnez contractul de munca. Il citesc cu atentie, nu imi vine sa cred cind pun semnatura pe o chestie unde se specifica faptul ca voi primi o "retributie lunara in valoare neta de 1.000 (una mie) dolari americani, platibila in lei la cursul BNR al zilei". Ole, am facut-o si pe-asta.

Tipa care ma plimba - intre timp aflasem ca o cheama Mihaela - zice:

- OK, am rezolvat problemele administrative, sugestia mea este sa mergem sa va arat apartamentul, dupa care mergem la masa. Sinteti de acord?

- Stii ceva, pentru usurinta comunicarii, hai sa ne tutuim, daca nu te deranjeaza. In plus, pe mine ma cheama Adi, nu "domnule". Plus ca titulatura mea, de "ofiter de presa", e cam greu de rostit. Zi-mi Adi si hai sa facem ce ai zis.

Replica mea rapida a lasat-o masca. Prinde bine la ceva sa fii oltean.

- OK... Adi.

Ne suim in Oltcitul meu - tipa se uita cam strimb, pariez ca e obisnuita cu masini mai luxoase. Deh, asta este capitalismul, stiti placa. Imi explica pe unde sa mergem, intr-un final ajungem. Baga-mi-as picioarele in soferii din Bucuresti, ce idioti. Ajungem intregi, eu ud leoarca si un pachet de nervi. Ea calma, chiar plictisita. Ce dracu, se astepta sa le vina vreun Ioanitoaia? Teapa. Apartamentul e undeva... nu stiu cum ii zice zonei, la douazeci de minute cu masina de stadion. In Craiova, in douazeci de minute faceam turul orasului. Bloc de zece etaje, apartamentul meu e la 8. Bine ca merge liftul. Apartamentul de doua camere, dragut aranjat, cu TV, bucatarie plina de tot felul de aparate, conexiune Internet. Si termopane, sa traiasca. Daca inchid geamurile nu se mai aude nimic de afara. Beton. Tipa ma ajuta cit de cit la carat, nici eu nu sint nesimtit sa ii pun in brate monitorul de 17 inci si zece kilograme. Punem toate chestiile in mijlocul sufrageriei, dupa care, din reflex, deschid frigiderul, unde gasesc - surpriza - apa minerala, vin din seria aniversara "Vinul Campionilor" (mda, Vinconul lui Netoiu), Coca-Cola. Ii explic ca nu beau, ca mai am de condus, Mihaela zice ca n-ar refuza un pahar de vin... mi se pare mie sau se da la mine DEJA? Ii ofer un pahar de vin, eu ard repede aproape un litru de Cola. Cind sa o intreb daca mai vrea ceva de baut, zice:

- Vai, s-a facut ora 1. Trebuie sa mergem la masa, sinteti invitatul domnului presedinte, la 13.30.

Rahat, tocmai cind incepuse sa devina interesant. Si iar a uitat de chestia cu tutuitul.

- OK, zic, sa fac un dus si sa ma schimb.

Fac un dus Rapid, ma imbrac cit de cit mai sobru. Cind termin, Mihaela ma astepta in sufragerie, iar sticla de vin ajunsese pe la jumatate. Mda.

Coborim, ne suim iar in Oltcitul meu. Mihaela - care pare sa fie ingerul meu pazitor, altfel as fi fost devorat deja de Bucurestiul asta - spune:

- Hai inapoi la club, sa inveti drumul si sa luam alta masina de acolo.

Adica da, Oltcitul meu nu e bun, ha? Imi pastrez remarca pentru mine si zic doar "OK".

La club, Mihaela dispare in cladire si revine peste doua minute, cu doua rinduri de chei. Mie mi se pare ca s-a ametit de la vinul ala. Ascunde cheile in maini si zice:

- Stinga sau dreapta?

- Dreapta, zic eu.

- OK, hai la Audi-ul de colo.

Un Audi 100, cam batriior el, dar oricum "junior" fata de Oltcitul meu. Plus ca are aer conditionat.

Mergem iar, ne plimbam o groaza, pina ajungem la restaurantul unde trebuia sa ne intilnim cu presedintele. Intram, Mihaela pare sa fie de-a casei, pentru ca primul chelner o intreaba direct:

- La separeul clubului?

- Bineinteles, raspunde ea. Domnul Badea este noul nostru ofiter de presa, o sa il mai vedeti pe aici.

Chelnerul ma masoara cu o privire lunga. Masinal, ma uit sa nu am cumva slitul desfacut, dupa care realizez ca tipul se uita doar la figura. Probabil incerca sa isi dea seama cit de apropiata e legatura mea de rudenie cu "El Presidente". Sa-l ia dracu, e doar un chelner. Ne conduce la separeu, unde gasesc o masa aproape plina. Hmmm, dura treaba. O sa stau la discutii cu oameni pe care i-am vazut doar la televizor. Mai rau, astia or sa imi fie sefi. Nasol.

Nicolae Badea, ca lider al grupului, face prezentarile.

- Domnilor, dinsul este domnul Adrian Badea, noul ofiter de presa al clubului nostru. Dinsul se va ocupa de tot ceea ce tine de imaginea noastra in aceste momente dificile.

Cei de la masa ma masoara cu priviri intrebatoare. In momentul asta, toti seamana cu chelnerul de mai devreme.

Badea sesizeaza penibilul situatiei si intervine:

- Si nu, dinsul nu este ruda cu mine. De fapt, este craiovean.

Zimbete, priviri mirate.

- Domnul Badea are un mare avantaj, totusi. El va cunoaste pe toti, dumneavoastra nu il cunoasteti deloc, continua presedintele. Asadar, nu va jenati sa il luati la intrebari, o sa fie un antrenament bun, pentru ca il asteapta zile grele.

A dracului de multa dreptate are. Hai sa risc o chestie. Fac un efort si deschid gura.

- Avind in vedere ca sint cel mai tinar de aici si ca sa evitam confuzia cu domnul presedinte, va rog sa imi ziceti Adi. Mi-e mult mai lejer, pentru ca nu sint obisnuit cu adresarile formale, zic eu.

Nu m-a luat nici unul la suturi. Inca. Semn bun.

- Va pricepeti la fotbal, domnule Badea... aaa... Adi?

Asta a fost Dinu. Cornel Dinu. Unul din oamenii din lumea fotbalului pe care ii respect cel mai mult.

- Sa zicem ca sint un bun spectator, atit al meciurilor, cit si al emisiunilor de analiza. Nu am pretentia ca sint expert, dar pot sa fac diferenta intre 4-4-2 si 3-5-2.

Dinu zimbeste, pare multumit de raspuns. Cred ca am parut suficient de modest, ceea ce, in general, nu sint.

- Tii cu Dinamo?

Bleah. Cristi Borcea. Omul pentru care cea mai mare satisfactie e sa fie chemat de galerie, sa ii dea niste chestii Stelei. Nu daruri.

- Paradoxal, da. Chiar daca sint craiovean, sint dinamovist convins.

L-am linistit, acum sta si se intreaba ce inseamna "paradoxal".

- Din ce domeniu proveniti?

Tica Danilescu, stelistul convertit. Om de moda veche, depasit din ce in ce mai mult de vremuri.

- Din presa. Am fost citiva ani jurnalist la un cotidian important din Craiova.

Da din cap aprobator. Deocamdata, pare sa nu aiba nimic impotriva mea.

Badea ma salveaza, schimbind oarecum subiectul.

- Mihaela, ai fost cu Adi, i-ai aratat apartamentul, ce parere are?

- Am fost, pare sa ii fi placut, raspunde noua mea amica, dupa care imi arunca o privire complice. "De ce oare?", ma intreb eu.

- Iti place, Adi?

Clar, deja sint fiul lui adoptiv.

- Imi place, e exact pe gustul meu, plus ca e aproape de stadion.

- Pai atunci poti sa ramii in el. Oricum e al firmei si nu sta nimeni acolo, il tineam pentru ocazii speciale.

Aha, si cind o sa iti vina oaspeti, eu ce fac? Dorm pe pres?

- Masina ai? ma intreaba amical Badea, fara sa stie ca ma baga in groapa.

- Teoretic, da. Am un Oltcit, zimbesc eu jenat.

- A, nu, trebuie sa o schimbi.

Marfa, sa imi explice si mie de unde iau Ferrari cu o mie de para salariu pe luna.

- Treci dupa-amiaza pe la club, se baga Borcea. Am eu un BMW vechi, pe care nu il mai conduc, ca m-am plictisit de el.

BMW-ul "vechi", aveam sa constat ulterior, era fabricat in 2002.

- Multumesc, mi-e de mare ajutor. Oricum, o sa dureze pina ma familiarizez cu Bucurestiul, raspund diplomatic.

- Ha, ha, o sa iti dam o harta, ride incintat de propria gluma Tica Danilescu.

- Acum ca am discutat treburile de inceput, haideti sa mincam si dupa-amiaza facem sedinta la club, sa il punem si pe Adi in tema cu problemele, propune Badea.

Ne apucam sa mincam. Cineva mi-a zis o data ca poti sa iti dai seama de caracterul unui om dupa modul in care serveste masa. Uitindu-ma la Borcea si la Danilescu, il aprob. Maninc cu greu, sint inca sub socul zilei de azi.

[Dinamo1948]

10 iunie, dupa-amiaza

Sedinta la club. Badea prezideaza. In jurul mesei de consiliu: Borcea, Danilescu, Dinu, Netoiu, Iulica Mihaescu, Dorin Mateut si cu mine.

- Avem mari probleme, domnilor. Dupa cum stiti - si stie toata tara - Ando s-a despartit in termeni deloc amiabili de noi. Nu o sa intru acum in detalii, oricum, mortul de la groapa nu se mai intoarce, spune Badea. Important este sa ne concentram acum pe iesirea din aceasta criza. Propuneri?

- Parerea mea este sa tratam problema cu eleganta. Calitatea suprema a unui gentleman este eleganta, iar noi avem pretentia ca sintem un club de gentlemeni, deci sa procedam ca atare. A fost, evident, Cornel Dinu.

- Concret, Cornel, concret, ce propui?

Dinu tace filosofic.

- Da' de ce eleganta? Adica Ando ne injura in ziare si ne toarna toate combinatiile si noi sa tratam problema cu eleganta? Pai da' ce, noi sintem prostii lui? Sau ai lu' Ioanitoaia? Sau ai lu' ala de la Pro Sport, cum dracu il cheama?

Inconfundabilul Cristi Borcea. O sa am de furca mult cu el.

- Oricum, eu am rezolvat o problema. Am vorbit cu Giovanni si Ando nu mai antreneaza in tara asta cit o sa fim noi in fotbal. Decit, poate, la Steaua. Dar ma indoiesc.

"Comandantul" Gigi Netoiu imi ofera primul indiciu clar asupra belelelor cu care o sa ma confrunt.

Privirea lui Badea face un tur al mesei. Trece peste Mateut si Mihaescu, fostii secunzi ai lui Andone. Acestia se foiesc, jenati, pe scaune. Acum au ajuns intre ciocan si nicovala. Sint prieteni cu Ando de 20 si ceva de ani, dar trebuie sa tina de posturi, pentru ca au nevoie de bani.

Si a ajuns la mine.

- Adi, tu ce zici? Exprima-te liber, nu iti taie nimeni capul. De-asta esti aici, ca sa vii cu idei.

Mda, dureros sensul - "de-asta te platim, ca sa ne scoti din belea".

- La o prima vedere, incep eu, nu cred ca trebuie sa folosim o tactica agresiva. Oricit nu v-ar placea ideea, in momentul de fata, adversarii nostri au un mare avantaj. Daca incepem sa facem valuri, tot ei vor ramine deasupra. Parerea mea este sa ne concentram asupra echipei, sa iesim mai putin in evidenta si sa ii surprindem printr-un inceput bun de campionat.

Special, evit orice referire la Andone. Nu vreau sa mi-i pun in cap pe Iulica si pe Mateo, deci, prin ei, pe jucatori.

- Aha, deci zici ca sa fim eleganti? Da' ce, ei sint eleganti? Ai vazut ziarele de azi? sare Borcea.

- Le-am vazut, domnule Borcea, le-am vazut. Mie mi-ati cerut o parere, eu nu garantez ca asta e rezolvarea. Si, pina la urma, dumneavoastra dati banii, dumneavoastra decideti.

- Cristi, stai ma, ca pustiul are dreptate, zice Badea. Daca ne luam in coarne cu ei, o luam, pentru ca Ando stie tot ce s-a invirtit aici in ultimii ani. Si cum au plecat Stoican si Marica si Barcauan la Sahtior, si transferul in China al lui Alexa... stie multe, nu are rost sa ne incaieram.

- Da, da, domnu' presedinte are dreptate, aproba slugarnic Danilescu.

Rahat, EU am dreptate, domnu' presedinte a preluat ideea mea.

- OK, atunci, concret, ce facem? intreaba Dinu.

- Propunerile mele ar fi urmatoarele: pornim iar conferintele saptaminale de presa. Daca incercam sa facem ceva transferuri, preferabil sa fie jucatori necunoscuti si ieftini, pentru ca la "vedete" vom atrage atentia presei. Opriti conflictul cu Andone, fie printr-o discutie de la om la om, fie altfel. Evitati elegant orice discutie cu presa, trimiteti-i la mine, pentru ca stiu cum sa vorbesc cu ei ca sa iasa bine pentru noi, imi incerc eu norocul.

- Asa, pustiule, asa, aproba Badea.

Deja incepe sa ma oftice treaba cu "pustiule".

- Toata lumea de acord?

Mira-m-as sa il contrazica vreunul... poate Netoiu, dar si "Comandantul" tace.

- Pai, atunci, daca am stabilit astea, la munca. Vreau sa vad iar Dinamo o echipa respectata, inchide Badea sedinta.

Mda, si eu, da' o sa fie cam greu.

Se termina sedinta, iesim. Borcea ma trage deoparte.

- Auzi, Adi, tu sa nu iti inchipui ca am ceva cu tine. Asa sint eu, mai direct. Iubesc clubul asta si nu vreau sa vad cum se duce de ripa.

- Domnu' Borcea, mie imi plac oamenii directi. Si eu iubesc Dinamo si vreau sa fac treaba aici.

Da, imi plac oamenii directi, dar nu oamenii ca Borcea.

- Bun, ca am lamurit treaba asta, hai sa rezolvam cu masina.

Ma duce in parcarea clubului, trecem pe langa masinile stabilor si ale jucatorilor - care mai de care mai smecheroasa. Intr-o margine, un super BMW - dupa standardele mele. Ce e drept, cu un strat gros de praf pe el.

- Eu am luat-o acum doi ani, cind aparuse, dar m-am plictisit de ea. Acum mi-am luat alta, tot BMW. Fac super masini nemtii, imi explica Borcea.

Mda, asta stiam si eu.

- Uite, astea sint cheile, iar talonul de inmatriculare e in torpedou. Daca te opreste vreun politai, ii zici ca lucrezi aici si nici nu te mai intreaba de acte.

Cind ma uit la numar, constat ca precizarea e inutila. B-48-FCD. Plus o chestie de-aia de "Libera trecere" in parbriz.

Trec pe la Contabilitate, iau un avans din salariu, de 300 de dolari. Ascund Oltcit-ul meu undeva in fundul parcarii, ma sui la volanul BMW-ului si plec usurel din curtea clubului. Asta a fost prima zi de munca la FC Dinamo. Si a fost chiar misto. Adevarul e ca sa te plimbi cu zece milioane in buzunar, la volanul unui BMW, nu e deloc o senzatie neplacuta.

Ajung acasa, bag repede ceva la microunde, dau drumul la TV si ma apuc sa ma uit la stiri. Nu am despachetat aproape nimic, ramine pe maine. Hmmm, incep Europenele. Apuc sa vad un reportaj de la un accident de circulatie si adorm pe canapea.

[Dinamo1948]

11 iunie, 7.00

Telefonul ma trezeste brutal din somn. Imi ia cam cinci minute sa ma prind pe ce lume sint. Incetul cu incetul, imi aduc aminte de ziua de ieri. Geez, chiar am facut eu chestiile astea? Cheile de pe masuta sint primul argument inatacabil al schimbarilor. Pun de cafea, ma arunc sub dus. Urmeaza o zi grea. In timp ce fac dus, realizez ca nu stiu ce program am la serviciu. Eh, o sa ma duc cit de dimineata, nu are cum sa dauneze. Imi beau cafeaua linistit, ma uit la stiri. Iar Dinamo in sus, Dinamo in jos. Eh, 'r-ati ai dracului, se schimba chestia, va maninca olteanu'.

Ma imbrac "office", ma sui in masina si incerc sa imi aduc aminte drumul. Dura incercare. Dupa vreo ora de umblat landra prin Bucuresti, vad niste cladiri cunoscute. In cinci minute ajung la stadion, bag masina in parcare. Jandarmul de la intrare, tot ala de ieri, ma saluta acum cu mina la sapca. De fapt, cred ca saluta masina.

Intru in sediu. Pustiu. Bate vintul. Ma apuc sa explorez. Ma plimb pe holuri, ma uit la pozele de pe pereti. Poza cu Florea Dumitrache si cu autograf. Ajung intr-un hol cu un geam mare, de unde se vede interiorul stadionului. Heh, nu mi-as fi imaginat acum o luna ca o sa fiu aici. Aud o tuse discreta in spatele meu, ma intorc si o vad pe Mihaela.

- Salut.

- Salut.

- Asa matinali sint toti oltenii?

- Nu, doar aia care sint in a doua zi de serviciu, pina fac impresie buna, raspund eu.

- Te-ai grabit degeaba, aici nu gasesti pe nimeni inainte de 10. Hai sa bem o cafea, sa mai stam de vorba.

Intram intr-un fel de oficiu, dotat cu toate cele. Mihaela da drumul la espressor, cafeaua e gata si ne asezam la un pahar (sau mai curind o cana) de vorba.

- Cum ai ajuns aici? ma intreaba.

- Accidental. M-a recomandat cineva.

- Cine?

- Un prieten. Nu trebuie sa stie mai multe, ma gindesc eu.

- A, OK. Si cum ti se pare?

- Pai, deocamdata, excelent. Sa vedem cum merge treaba, zic. Tu de cind lucrezi?

- Mmm, de vreo doi ani. Sint asistenta domnului Borcea.

Adica secretara. Hait, bine dracu ca nu am dat-o in confidente.

- Si cum e?

- Pai, cum sa fie... pentru o femeie, e dificil. Sint aproape numai barbati, nu toti sint binecrescuti ca tine...

Ia uite sopirla.

- Eh, prea rau nu are cum sa fie, am vazut ca salariile sint bunicele.

- Da, sint, dar si stressul e pe masura. Cel mai frumos moment a fost cind am luat eventul ultima data. A fost o superpetrecere, toata lumea era fericita, toti uitasera de frecusurile din timpul sezonului...

Ma uit, vad ca nu are verigheta. Buna treaba. Olteanul tot oltean.

O bataie discreta in usa imi intrerupe gindurile "criminale". Intra un tip, ne saluta, pune un teanc de ziare pe masa, ne saluta si dispare. Cind incercam sa ma decid daca sa continuu promitatoarea discutie sau sa ma apuc de devorat presa, telefonul Mihaelei suna de era sa fac infarct. Raspunde, zice "Buna ziua. Da. Da. Am inteles. Buna ziua" si inchide. Se intoarce catre mine, numai zimbet.

- Era domnul Borcea, a spus sa iti arat biroul si sa imi spui cum vrei sa fie aranjat.

Vai, am biroul meu. Fata de redactie, unde eram 30 de oameni si fiecare zbiera ce il durea, e un mare pas inainte...

- Perfect. Hai sa mergem.

Ma ia si ma conduce prin niste coridoare, pina ajungem in fata unei usi capitonate. Intram... spatiul nu e foarte mare, cam 3x4m, mocheta, termopane, un telefon intr-un colt si cam atit. Mihaela zice:

- Birourile sint standard, asa ca nu prea ai de unde alege. Scaune sint vreo trei modele, asa ca si aici e cam saraca oferta. Restul - rafturi, masute, ce mai ai nevoie - se fac pe comanda, avem timplarii nostri. Uita-te, gindeste-te si anunta-ma, interiorul meu e 120.

Imi ia cam zece minute sa fac un scurt plan. Ma duc la telefon, sun la 120, imi raspunde Mihaela.

- Vai, dar voi, oltenii, asa de rapizi sinteti in toate situatiile?

Deja devine stresanta mirarea asta simulata.

- Nu, doar atunci cind graba nu strica treaba, ii raspund.

Sa inteleaga ce vrea.

Ride in telefon, dupa care imi explica cum sa ajung la biroul ei, pina da telefoane dupa timplari. Ajung, gasesc timplarii acolo, ii iau la mine in birou, le explic ce vreau. Intre timp, la usa se infiinteaza patru insi cu un birou, pe care il planteaza in mijlocul incaperii. Oricum o sa il mutam de acolo. Altul vine sa ma intrebe de care scaun vreau. Cer un "Executive", genul de scaun pe care mi l-am dorit intotdeauna - capitonat, cu roti, mare, solid. O expresie a puterii, nu? In timp ce timplarii masoara, apare inginerul de sistem. Un tip tinerel si micut, cred ca e inca student, care mi-aduce aminte de mine, trage cablul de retea, dupa care apare carind un monitor de 19 inci. Wow, sint un fericit. Il vad ca e mai-mai sa cada cu el, pun mina sa il ajut. Depunem monstrul pe birou, moment in care tipul se uita foarte mirat la mine.

- Ce e?

- Stiti, sinteti primul om dintre sefi care a pus mina sa ma ajute cu ceva.

Eh, ca dracu' acum, sa o dam in sentimentalisme. O fi homo si se indragosti de mine. Pe de alta parte, exprimarea "dintre sefi" imi gidila placut de tot orgoliul.

Apare si unitatea centrala, una bunicica - un P4, cu 512 RAM si Windows XP - si ma intreaba ce tastatura si mouse vreau, ca nu are in magazie si trebuie sa se duca sa cumpere. Zic ca, daca e ziua sa fiu porc, macar sa fiu pina la capat si ii cer Microsoft Natural Keyboard si mouse optic Logitech. Spre mirarea mea, nu imi da cu nimic in cap si fuge ca suflat de vint. Mare lucru sa lucrezi intr-un loc unde se invirt bani multi...

Intre timp, revin timplarii si se apuca sa monteze chestiile. Bormasinile ma streseaza, motiv pentru care dispar un pic, sa citesc ziarele.

Si Gazeta Sporturilor, si Pro Sport continua scandalul cu Dinamo. Noi dezvaluiri senzationale ale lui Ando, modul cum se luau comisioane la transferuri si alte cele... Mda, chestiile astea ar trebui sa inceteze. Hopa! In pagina 2 a Pro Sport, pe coloana, vad o stiruta: "Dinamo are un nou ofiter de presa". Incintarea mea se transforma in furie cind citesc textul. "Clubul FC Dinamo Bucuresti are, incepind de ieri, un nou ofiter de presa, in persoana lui Adrian Badea. Surse apropiate clubului sustin ca acesta a fost instalat in functie in baza unei legaturi de rudenie cu presedintele Nicolae Badea, avind drept misiune principala scoaterea clubului din scandalul provocat de declaratiile fostului antrenor, Ioan Andone". Mirii citeva in gind, imi notez numele autorului - Marian Popescu - si ii promit o replica pe masura. Stai sa imi aranjeze aia biroul si vede el pe dracu.

E 11 ceasul deja si nici urma de sefi pe-aici. Mai sa fie. Ce e aici, Raiul pe Pamint? Mai dau o tura pina in birou, sa supraveghez mersul lucrarilor. Aproape gata, mai trebuie un pic de curatenie. Unul din timplari imi spune ca m-a cautat Mihaela, motiv pentru care ma duc la ea.

- Uite, asta e telefonul tau de serviciu, zice ea si imi intinde un Zapp cit o cutie de chibrituri. Parca mi-e si frica sa umblu cu el.

- Ce abonament e? imi incerc eu norocul.

- Hmmm, nu stiu sigur, cred ca e de-ala cu 5000 de minute in retea si 500 in afara.

Huo, e telefon de serviciu sau pentru phonesex?

- Mda, multumesc. Bag telefonul in buzunar si ma intorc in birou, care e gata.

Mai sucesc una-alta, dau drumul la calculator - ala mi-a adus fix ce ii cerusem, mouse-ul e chiar cordless -, imi asez telefonul comod si caut numarul de la Pro Sport.

- Pro Sport, buna ziua, raspunde o voce de femeie uscata.

- Buna ziua, numele meu este Adrian Badea, sint noul ofiter de presa al clubului FC Dinamo Bucuresti, as dori sa discut putin cu domnul Marian Popescu.

- Un moment, va rog.

Muzica de-aia cretina de centrala, pina cind raspunde unul.

- Alo.

- Buna ziua, domnul Marian Popescu?

- Mdeah.

- Adrian Badea, noul ofiter de presa al clubului FC Dinamo Bucuresti, va deranjeaza. As dori sa ne vedem in aceasta dimineata, este posibil?

- Da, domnul Badea, sigur ca da. Cind si unde?

- Pai, daca puteti sa veniti la club, ar fi perfect, pe mine ma gasiti aici toata ziua.

- OK, am plecat.

- La revedere.

Haha, fraiere, vino tu in birlogul lupului, sa vezi ce patesti.

Mai ard gazul vreo jumatate de ora, imi citesc mailul, nimic nou. "Tirrrr!", suna telefonul. Una din secretarele clubului ma anunta ca ma cauta un domn Popescu de la Pro Sport. Ii zic sa-l trimita la mine in birou si ma asez comod. In doua minute, aud un ciocanit la usa. Arunc un "intra" scirbit si ma intorc cu spatele la usa. Bun si scaunul asta rotativ la ceva. Aud usa deschizindu-se, doi pasi inauntru.

- Buna ziua, domnul Badea, sint Popescu de la...

- Stiu cine esti, eu te-am chemat, il reped cu rautate si ma intorc cu scaunul spre el. Un tip nici prea-prea, nici foarte-foarte, chiar un pic speriat de primirea brutala.

- Auzi, dragule, il intreb, fara sa il invit sa ia loc, cit de "apropiate clubului" sint sursele tale?

- Pai, stiti, deontologia profesionala ma impiedica sa...

- Stiu mai bine decit tine, pina alaltaieri am fost ziarist si stiu cu ce se maninca. Este prima si ultima oara cind avertizez pe cineva: vreti informatii despre Dinamo, veniti la mine si intrebati. Nu mai scrieti dupa ureche, nu mai scrieti stiri la mina a pais'pea, nu va mai bateti joc de oameni. Iti dai seama ca eu as putea sa te las sarac pentru stirea aia, nu?

- Pai, cum, de ce...

- Pai simplu, pentru ca ai mintit intr-un stil barbar. Eu nu sint neam cu domnul presedinte Badea, este o simpla potrivire de nume. Poti sa verifici treaba asta la Evidenta Populatiei. Un judecator ar putea sa considere asta drept calomnie, esti de acord cu mine?

- Pai, da... cam asa e.

- OK, ma bucur ca sintem de acord. Acum ia loc si explica-mi si mie cine si-a batut joc de tine.

Tipul, speriat, se aseaza. Nu e mare diferenta de virsta intre noi, cred ca e cu trei-patru ani mai mic.

- Stiti, ca nu pot sa va spun, e confidential.

- Auzi, lasa-ma. Chestia ca eu am fost numit in functia asta o stiau opt oameni. Tuturor li s-a precizat ca nu sint ruda cu Nicolae Badea. Deci cit de apropiata e sursa ta de club?

- Hmm, nu e foarte apropiata. De fapt, eu stiam de vreo doua saptamini, dar am asteptat o confirmare.

Bingo! De vreo doua saptamini, iar sursa nu e din Bucuresti, deci e din Craiova. Of, minca-le-as sufletul de "colegi"!

- Aha, m-am prins, merci frumos. Imi pare rau ca am sarit la tine, dar nu suport sa vad presa facuta prost. Hai sa ne facem amindoi meseria, ce zici?

- Pai, ce sa zic, eu n-am nimic impotriva.

- Bun asa. Atunci, asta e numarul meu de telefon, zic si ii dau Zapp-ul de serviciu. Cind ai vreo nelamurire, suna si intreaba. OK?

- OK.

- La revedere.

Parca ii mai veni inima la loc. Tipul iese din birou inca speriat, nestiind sigur daca e de bine sau de rau. In doua ore, maximum, discutia va face inconjurul redactiilor. E mai eficient asa decit sa ii chem pe fiecare la ordine, nu? Ma cuprinde un sentiment de multumire... lucrurile incep sa mearga. Imi aprind o tigara, oare se poate fuma aici? Eh, cui ii pasa? Vad ca m-au dotat si cu filtrul de cafea... mda, uneori viata chiar merita traita.

Scurtul meu moment de reverie e intrerupt brutal de soneria telefonului. Hopa, dom' prezident vrea sa ma vada. Ma ridic si ma deplasez. Intru, Badea sta in spatele biroului. Pare destul de relaxat, semn bun.

- Adi, am stat si m-am gindit azi-noapte la ce am discutat ieri la sedinta.

- Asa...

- Sa stii, mi se pare realizabil ce spui tu. Toata chestia e sa ne tinem de treaba.

- Domnule presedinte, eu aici am venit ca sa fac treaba, nu sa ard gazul.

- Am auzit ca l-ai convocat pe tipul de la Pro Sport, care a scris de numirea ta.

Hmmm, secretarele astea...

- Da, am considerat ca ar fi cazul sa ii dau o replica, sa nu o mai comita data viitoare.

- Foarte bine, foarte bine. Oamenii astia trebuie sa invete ca nu isi pot batea joc de Dinamo.

- Pe de alta parte, treburile astea nu or sa tina la infinit. Cind o sa inceapa campionatul, ce ne facem? Deocamdata, nu avem antrenor. Ma rog, acum e pauza, dar oricum...

- Stiu, asta ma roade si pe mine. Am discutat cu mai multi antrenori, si eu, si Cristi, si Gigi... nu vrea nimeni sa vina. Cum am vorbit cu tine la inceput, Dinamo e acum un cuib de viespi si nimeni vrea sa se bage. Unul - nu iti zic cine, oricum nu conteaza, dar e un antrenor "cu nume" - mi-a zis "Nicule, eu nu vin acolo. La voi e aproape ca la Craiova. Azi va porcaiti, maine va pupati, poimaine va certati iar. Daca vin, vreau sa am stabilitate, ceea ce nu prea e cazul acum". Partea rea e ca omul are dreptate.

Mda, Muciulescu are intotdeauna dreptate. Cred ca e singurul antrenor din tara asta care isi permite sa ii zica lui Badea pe numele mic. Te-am prins!

- Pai si ce facem?

- Pai... sincer, nu stiu. Mai stam sa vedem. O sa vorbesc si cu Iulica si Mateo, sa vad daca e vreunul interesat sa preia echipa. Macar ca interimar, macar pentru pregatirea de vara, pina gasim pe cineva. Ei ar fi buni, ca stiu jucatorii, au lucrat cu Ando, s-ar descurca.

- Nu stiu ce sa zic aici, nu cred ca sint calificat sa ma exprim... Ce stiu eu este ca o echipa fara antrenor are o imagine foarte proasta.

- Asa e... te-ai gindit cind punem conferinta de presa?

- Eu zic ca luni ar fi cel mai bine. E dupa etapa si inainte de cupa sau europene, daca se joaca miercurea.

- Corect.

- Aducem doi-trei jucatori, eventual un reprezentant al conducerii clubului - dumneavoastra sau altcineva...

- Da, da, si demonstram unitatea...

- Exact, la asta ma gindeam si eu. Cu Andone ati rezolvat ceva?

- Offf... nu. O sa il sun zilele astea si sa il rog frumos sa isi aduca aminte ca a cistigat o paine alba aici. Pina la urma, toti traim de pe urma fotbalului si nu are rost sa ne mincam intre noi.

- Acum, eu stiu doar ce am citit prin ziare. El, de fapt, de ce a plecat?

- Eh... dificila treaba. Scandalul cel mare a fost cu Gigi si cu fratii Becali. Aia voiau sa-i vinda acum, in vara, pe Danciulescu si pe Petre. Ma rog, si alti jucatori, dar astia erau cei mai importanti. Ando s-a opus, pentru ca ii fixasem ca obiectiv calificarea in grupele Champions League sau UEFA. Aici are dreptate, fara jucatori nu poate sa faca treaba. A fost o sedinta, Netoiu s-a enervat si a inceput sa zbiere, Ando, care e destul de calm, a rabdat ce a rabdat, dupa care i-a sarit tandara, l-a facut pe Gigi cum i-a venit la gura - ma rog, el e ardelean, nu prea injura, dar intelegi la ce ma refer -, i-a zis de comisioane, de vinzari de jucatori, de alea... Gigi s-a enervat si mai rau, a inceput sa il injure pe asta, pe Andone, i-a zis ca el e un simplu angajat aici, asa ca sa taca si sa isi vada de treaba. Ando a zis ca ar fi acceptat chestia asta de la mine sau de la Cornel, dar sub nici o forma de la Gigi, s-a ridicat si a plecat, zicind ca el nu mai calca aici cit e Netoiu la club. Acum, nu prea pot sa fac nimic. Gigi aduce bani la club, a adus jucatori, nu pot sa-l zbor. De impacat nu am cum, Ando e capos rau, Netoiu e oltean de-al tau si e al dracului... intelegi. Uneori imi vine sa plec si sa dau dracului tot, dar ma gindesc ca ajungem iar ca in '92-'97, sa ne bata Steaua cu 5-0, iar chestia asta nu pot sa o accept.

- Asta nu cred ca poate sa o accepte nici un dinamovist, dar deocamdata sintem exact in situatia asta.

- Problema cea mai mare cu faptul ca a plecat Ando este ca el era singurul antrenor, din citi au lucrat aici in ultimul timp, care se intelegea cu jucatorii. Putea sa stea de vorba cu ei. Dinu ii lua de sus, si pe buna dreptate, Florin Marin nu e antrenor de nivelul lui Dinamo, Ion Marin e un antrenor foarte bun, dar pentru echipe mici, care joaca la ciupeala... Ando era excelent. Daca as gasi pe cineva care sa reuseasca sa se inteleaga cu jucatorii cum stia el...

- Din cite inteleg eu, transferuri se vor face doar dupa ce gasim antrenor.

- Pai da, e normal, n-are rost sa luam jucatori cu sacul si dupa aia sa ne spuna ala ca nu are ce sa faca, pentru ca nu se incadreaza in sistemul lui... Momentan, raminem cu ce avem. Oricum, fondul de transferuri pentru sezonul viitor bate undeva la un milion de euro, asta daca nu mai vindem nimic.

Gee, un milion de euro. Imi tremura genunchii doar cind ma gindesc la suma asta.

- OK, pai atunci ramine cum am stabilit. Gindeste-te azi si maine pe cine vrei la conferinta de presa, dintre jucatori, si eu o sa vorbesc cu Mateo si cu Iulica. A, si apropo, am auzit ca azi ai venit la 8... nu te mai chinui, noi incepem munca pe la 10. Sa treci pe la contabilitate sa iti iei card de la KFC, angajatii clubului maninca acolo la prinz. Asta, normal, daca nu ai alte preferinte culinare... Cam asta ar fi tot, deocamdata. Cum ti se pare biroul, ti-ajunge, vrei altul?

Ar trebui sa fiu dobitoc sa mai cer ceva.

- E perfect, mi-ajunge sa imi fac treaba.

- OK, atunci ne vedem dupa prinz, daca mai e ceva.

Salut si ies, gindindu-ma ce drac de noroc m-o fi lovit. Parca ieri stateam in ploaie si asteptam sa apara cite un amarit, sa fac rost de o declaratie sau sa ii trag o poza. Uite ca acum o sa vina lumea la mine sa ia stiri...

Ma uit la ceas... cind dracu s-a facut 1? O caut pe Mihaela, o invit la masa. Invit e un fel pretentios de-a spune, am de gind sa profit de oferta generoasa a sefului, cu KFC... Spre surprinderea mea, nu ma refuza.

Dupa ce mincam, ma loveste o oboseala crunta. Stresul incepe sa isi spuna cuvintul. O rog pe Mihaela sa ii anunte pe oameni ca ma duc sa despachetez si ma retrag in vastul apartament de doua camere. Nici vorba sa mai despachetez, trag direct pe dreapta, trebuie sa imi refac norma de somn. Bine macar ca se lucreaza de la 10... cred ca o sa apar si eu pe la 11, de acum incolo. Bestial.

[Dinamo1948]

12 iunie

Azi e simbata. Sa ma duc, sa nu ma duc pe la club? Hai, lasa, nu ma duc. Mai bine stau pe-acasa, ma instalez si eu si mai dorm. Ma apuc sa impart lucrurile care pe unde se poate... Asez calculatorul la loc de cinste, bag cablul de retea, curios sa vad cum merge. Ugh, RDS. Nici aici nu scap de voi? E o conspiratie.

Dupa-amiaza cobor sa imi iau niste beri, ca incepe Euro 2004. Primul meci Portugalia - Grecia. Ma uit si nu inteleg nimic. Marea echipa a Portugaliei e pe cale sa o ia pe cocoasa de la Grecia. Elenii joaca bestial in defensiva, marile vedete ale portughezilor nu reusesc nimic. Trec citeva minute. Hopa. Paulo Fereira pierde o minge la centrul terenului, Karagounis recupereaza, avanseaza si de la 25 de metri trimite o torpila fara sperante pentru Ricardo. 1-0. Mai sa fie... Neah, rezolva portughezii.

Meciul merge in continuare intr-un singur sens, spre poarta "albastrilor", dar pina la 30 de metri, unde se termina totul. Grecii resping, portughezii recupereaza si incep iar sa paseze. Si sa paseze. Si sa paseze. Si degeaba, iar ajung la 30 de metri de poarta alora si iar trebuie sa o ia de capat.

Pauza, schimbari la Portugalia. Ies Rui Costa si Simao, intra Deco si Cristiano Ronaldo. Cum dracu sa tii asa jucatori pe banca? Ma rog, cine isi permite... Ronaldo reuseste doua driblinguri frumoase, dar dupa aia il faulteaza in careu pe Seitaridis. Penalty clar, executa Basinas (ce nume are si asta, saracu' de el) si 2-0 pentru Grecia. Se pare ca se anunta o surpriza MARE. Portughezii forteaza pina la sfirsitul meciului, dar nu reusesc decit sa reduca din diferenta prin Ronaldo, care fructifica o centrare din corner, in minutele de prelungire. Prea tirziu, surpriza s-a produs deja.

Meciul s-a terminat, stau si eu socat, ca trei sferturi din microbistii de pe planeta asta, si ma apuc sa analizez. Deci Grecia a jucat defensiv, iar Portugalia nu a reusit sa treaca. Grecii au avut noroc, dar si stiinta jocului. Hmmm, bine de tinut minte. Cind joci cu unul tare, nu incerca sa te duci peste el, lasa-l pe el sa vina si trozneste-l dupa aia. Uite cum invat eu fotbal.

Meciul fiind terminat, il sun pe Nicolae Badea si il anunt ca as vrea sa vina Danciulescu si Florentin Petre la conferinta de presa de luni. Florentin pentru ca e capitanul echipei, Danciulescu pentru ca a avut probleme cu suporterii si trebuie sa le rezolvam. Badea zice OK, dar sa trec maine sa anunt conferinta de presa pe la presa. Hmmm... ce lene imi e. Stai asa, traiasca tehnica, de-asta s-a inventat Internetul. Compun repede o invitatie pentru luni, la ora 12.00, si o expediez pe mail. Pro Sport, Gazeta Sporturilor, celelalte cotidiane centrale, televiziuni, radiouri... Wish me luck! Gata, am scapat si de stresul asta.

13 iunie

Duminica trece ca si cum n-ar fi fost. Iar meciuri de la Euro... Rahat, Franta - Anglia 2-1, frumos meci, urit rezultat, si Elvetia - Croatia 0-0, meci urit si atit. Ma culc devreme, ar da rau sa ma duc cu cearcane la prima mea conferinta de presa la care o stau in "prezidiu", nu in sala.

14 iunie, 7.00

Azi e ziua cea mare. Cred ca de ea depinde si viitorul meu in clubul asta. Ma trezesc devreme, fac un dus lung, maninc putin, beau o cafea mare, tare si fara zahar. Ma imbrac la costum... hmm, totusi, pe o mie de dolari pe luna parca merita sa fac chestia asta o data pe saptamina. Cobor, ma urc in masina, ajung repede la club, deja am invatat drumul. De fapt, cred ca as putea sa il fac si pe jos in timp util, dar da rau la imagine. La 8.30 sint la club, ma instalez in birou si deschid mailul. Toata lumea confirma participarea la conferinta. Buna treaba, inseamna ca ii intereseaza persoana mea, ma auto-flatez. Ma mai plimb prin club, ajung iar in holul ala cu geam mare, care da spre gazon. Hopa, baietii sint la antrenament. Eh, odata si-odata tot trebuia facuta si chestia asta. Dibuiesc iesirea cealalta din cladirea administrativa, ajung in tribuna oficiala si de-acolo cobor, incet-incet, treptele spre gazon. Am trecut de gard, de gardul ala pe care am sarit in rarele ocazii cind ajungeam sa vad cite un meci live. Mi-aduc aminte, ca prin vis... in 2000 parca era, prima oara cind am batut pe Steaua dupa citiva ani, Mihalcea a dat golul de 3-2... Am sarit de unde stateam direct pe gard, de unde m-a coborit urgent un jandarm, cu un baston bine aplicat. Doua saptamini m-a durut spatele, dumnezeii lui. Eh, acum sint aici "oficial", pot sa sar pe gard sau sa fac orice altceva. Am ajuns pe pista, baietii dau ture de teren. La 20 de metri de mine sint Mateo si cu Iulica Mihaescu. Mateo e cu fata, ma vede, il face atent pe Iulica, se intorc amindoi spre mine si imi fac semn cu mina. Ma duc spre ei... baietii sint pe partea cealalta.

- Buna ziua, domnule Mateut, buna ziua, domnule Mihaescu, zic eu, incercind sa par cit de cit oficial.

- Salut, zi-ne pe nume, ca e mai lejer, asa ne-am obisnuit. Eu sint Dorin, sau Mateo, cum preferi, iar el e Iulica.

Hmmm, eu sa ii zic "Mateo" fostei Ghete de Aur? Eh, sa incerc...

- M-a sunat domnul Badea ieri, mi-a spus ca ii vrei pe Florentin si pe Danciu la conferinta de presa de azi. La ce ora e? intreaba Mihaescu. Pardon, Iulica.

- Am pus-o la 12, ca am inteles ca aveti antrenament tactic la 3 si nu am vrut sa va incurc.

Mihaescu da aprobator din cap. Nu pare prea vorbaret, mai curind genul care "tace si le face"

- E perfect, cind ajung aici le zic si lor.

Intre timp, jucatorii aproape au ajuns in dreptul nostru. Constat o chestie nasoala. Se alearga pe grupulete, nu se fac glume, mistouri. Atmosfera e cam dura. Offf, scandalul asta cu Ando, e clar ca baietii il regreta. Mihaescu sufla scurt in fluier, baietii se indreapta agale spre noi.

- OK, baieti, el e Adrian Badea, e noul ofiter de presa al clubului.

Se intoarce spre mine.

- Adi, tu ii stii macar de la televizor, asa ca poti sa stai de vorba cu ei. Nu te jena, zi-le pe nume, sint oameni de isprava. Poti sa te intelegi cu ei.

Jucatorii se uita nedumeriti la mine, ceva la genul "ce-o mai vrea si asta?". Unii sint mai batrini decit mine, unii sint mai inalti decit mine. Inghit de doua ori in sec, imi fac curaj, imi dreg vocea si incep.

- Salut. Numele meu este Adrian Badea sau, pe scurt, Adi. Nu imi place sa mi se spuna "domnule", mai ales ca unii dintre voi sint mai mari ca mine. Incepind de joi, pe capul meu pica tot ce inseamna imaginea clubului Dinamo, iar in chestia asta trebuie sa colaboram cu totii. Vreau sa fie clar ceva: eu nu va sint sef, toti sintem angajati aici si ne cistigam painea de pe urma fotbalului. Ma rog, mai mult voi, eu sint un parazit si cistig de pe urma voastra...

"Spiritul de gluma" se pare ca a avut efect. Baietii zimbesc, nu se mai uita asa strimb la mine. Din mijlocul lor se desprinde... of, "Piticul". De aproape pare si mai mic decit pe teren. Omul caruia i-am strigat de atitea ori numele din peluza vine spre mine si imi intinde mina.

- Salut, eu sint Florentin Petre. Bine-ai venit la Dinamo.

Hmm, nu a fost asa greu. Dam noroc, imi zice:

- Hai cu mine, sa iti fac cunostinta cu jucatorii.

- Eh, pe multi ii stiu, i-am vazut de atitea ori la TV sau pe stadion.

- Da, la TV. Acum o sa dai si mina cu ei, poti sa iei si autografe, daca vrei.

Nu imi dau seama daca ma ia peste picior sau glumeste. Din grup se aude un riset scurt, care parca mai destinde atmosfera. Florentin ma ia si ma duce spre sursa "zgomotului". Geez, Claudiu Niculescu.

- El e Cleo. Hmmm, oltean de-al meu. Dam noroc, dupa care ma ghideaza mai departe.

- Danciu, Fane, Vladut, China (asta e Margaritescu, chiar arata a chinez), Mizil (adica Tames)...

Dau mina cu fiecare, nici unul nu pare sa ma trateze de sus, chiar daca vreo doi sau trei dintre fundasi si-ar permite lejer. Ajungem in fata unui monstru chel.

- El e Stelica, nu ai cum sa il confunzi, zice Florentin, care e cu doua capete mai mic.

Dau mina cu Stelea, mina mea dispare in "lopata" lui imensa. Deh, e portar. De la cei aproape doi metri ai lui, se uita la mine cu o privire amicala.

- Tu esti neam cu dom'presedinte? ma intreaba Stelea.

- Nu, nu mai crede si tu tot ce scriu dobitocii aia.

Rahat, l-am tutuit pe Stelea, are 37 de ani. Nu pare sa il deranjeze.

- Eu sint oltean get-beget, nascut si crescut in Craiova, zic eu.

Mda, trebuia sa recunosc si chestia asta odata si-odata.

- Ha, esti oltean? Fratilor, ne inmultiram, ride Niculescu, dupa care continua:

- Danciu e oltean, Fane e tot craiovean... bine ca venisi si tu.

Perfectul simplu ma face sa ma simt mai in largul meu. O tuse discreta in spate mi-aduce aminte ca, totusi, am intrerupt antrenamentul oamenilor. Ma intorc spre Mateo si Iulica, imi cer scuze din priviri, dupa care ma intorc iar la jucatori.

- Florentin si cu Danciu, aveti vreo treaba dupa antrenament?

- Da' ce, vrei sa ne dai o bere? Sa stii ca noi nu mergem decit toata echipa o data, asa ca pune bani deoparte, ride Danciulescu.

- Ar fi bine daca ar fi asa. Trebuie sa facem conferinta de presa, ca e nevoie, in situatia de acum.

Chiar nepronuntat numele, aluzia la Andone innoreaza brusc atmosfera senina de pina atunci.

- Bine, ne vedem la 11.30, in hol, zice scurt Petre.

Fluierul lui Mateo pune capat pauzei. Ma intorc, le multumesc secunzilor pentru timpul acordat, dam noroc si ma duc spre biroul meu. In timp ce urc treptele, ma gindesc cum a iesit. Hmmm, se putea si mai rau, nu?

[Dinamo1948]

14 iunie, 11.25

Am ajuns in hol. Imi aprind o tigara, incerc sa ma calmez cum se poate inainte de conferinta de presa. De chestia asta depind multe treburi. Imaginea clubului mai treaca-mearga, dar e treaba de viitorul meu aici. Intre timp, mi-am procurat un sacou "oficial", negru, cu emblema clubului. Trebuie sa oferim o imagine unitara, ce dracu!

La 11.30 punct apar si Petre cu Danciulescu. N-au nici un chef de conferinta de presa, asta e evident. Danciu mi se pare preocupat de ceva. Nu e chestie de nervi, mai curind as zice ca il roade ceva mai adinc. Florentin e tot numai zimbet, vine la mine si imi intinde mina, pentru a doua oara in aceeasi zi:

- Salut, ai nervi?

Masinal, sting tigara in scrumiera.

- Normal ca am, ii raspund. De obicei, eu eram in sala si trebuia sa ii stresez pe aia care erau la masa.

- Stai linistit, ne descurcam, imi face el cu ochiul.

Danciulescu sta deoparte, nu se baga in vorba.

- Ce-are Danciu, e suparat?

- Iar au venit la antrenament citiva "suporteri". I-au zis de dulce, l-au trimis inapoi la Steaua si in alte locuri.

- Frate, da' astia nu s-au mai potolit? Joaca de doi ani aici, campionatul trecut l-am luat pe golurile lui...

- Deh, ce poti sa le faci? Idioti! conchide Petre.

Incerc o chestie riscanta. Ma apropii de Danciulescu si il bat usor pe umar.

- Totul in regula?

Se intoarce la mine cu o privire ucigatoare.

- In regula in p#la mea! izbucneste Danciulescu. Cum dracu sa fie in regula? Ieri stateam si ma uitam la caseta de la meciul cu Rapid, din sezonul trecut, cind i-am batut cu 3-2. La un moment dat, la zece minute dupa golul lui Fane, din pasa mea, pe caseta se aude "Danciulescu, m#ie Danciulescu!", strigat de la ai nostri din peluza. Vine fie-mea, care are trei ani, si ma intreaba: "Tati, ce au aia cu tine?". Mi-a crapat obrazu' cind m-am apucat sa o mint ca aia sint rapidisti si ca ma injura ca joc bine. Azi am patit-o iar, m-am pomenit cu ei la antrenament, au inceput sa ma injure. Eu ce p#la mea sa mai fac? Cite sute de goluri sa dau ca sa ma lase in pace? Nu vreau altceva, nu vreau sa imi faca statuie, doar sa nu ma mai injure. Eu imi fac treaba, ei ce au cu mine?

Offf... am dat-o in bara rau de tot. Ca suporter, nu l-am injurat niciodata pe Danciulescu, nici macar cind juca la Steaua. De cind a venit la noi, ne-a scos de atitea ori din rahat. In chestia asta are dreptate suta la suta si o sa il sustin, chit ca imi pun in cap suporterii.

- Lasa, Danciule, ca le dam noi de cap. Ce dracu, sintem amindoi olteni, ne descurcam noi cumva...

Palida incercare.

Surprinzator, Danciulescu parca se lumineaza un pic la fata.

- Crezi? Eu m-as mira... de doi ani fac treaba aici si degeaba...

- Hai, ma, ca rezolvam noi.

Optimismul meu nu se bazeaza totusi pe nimic, in momentul de fata.

Mai e un pic si incepe conferinta. Apare Badea.

- Va descurcati?

- Sa speram, raspund eu cu jumatate de gura.

- Ma, nu ca "sa speram", eu vreau sa va duceti peste ei si sa ii mincati de vii. Asta inseamna Dinamo!

Curios, Badea nu mi-a facut niciodata impresia unui om agresiv.

- OK, asa o sa fie.

- Ai grija, pustiule, sint multe chestii care depind de conferinta asta de presa...

De parca n-as stii...

- Bine, hai bafta. Ne auzim dupa.

Parca ne trimite intr-un atac la baioneta impotriva unui cuib de mitraliere.

- Sa fie, raspund reflex.

Mai verificam o data tinuta. Eu la cravata si sacou "Dinamo", Danciu si cu Petre in treningurile de prezentare. Bun asa. Daca as crede in Dumnezeu, as zice o rugaciune.

- Mergem?

- Hai, raspund amindoi intr-un glas.

Intram in sala de conferinte, e plina-ochi. Nu cunosc pe nimeni dintre jurnalisti... deh, ziarist de provincie ce am fost... Ba nu, stai asa, uite-l pe Tolontan, il stiam de la TV. Ce dracu cauta asta aici, e cam sef acolo, l-au trimis la "munca de jos"? Nu, e clar, vor sa mi-o traga. E si ala de la Pro Sport pe care l-am repezit alaltaieri. Hai sa vedem, care pe care.

Ne asezam, se aseaza si microfoanele de la televiziuni... Hmm, nu am mai avut niciodata 30 de microfoane si reportofoane in fata mea. Incep.

- Buna ziua, numele meu este Adrian Badea si sint noul ofiter de presa al clubului Dinamo. Incepind de astazi, relatiile clubului cu presa se vor desfasura numai prin intermediul meu. Dinsii - chiar daca sint sigur ca ii cunoasteti - sint doi dintre cei mai reprezentativi jucatori ai clubului Dinamo Bucuresti, Florentin Petre si Ionel Danciulescu. Acestea fiind spuse, sa incepem.

- Buna ziua, Mihail Dumitru, Gazeta Sporturilor. Are Dinamo antrenor?

- In momentul de fata, raspund eu, clubul Dinamo Bucuresti este in negocieri cu mai multi antrenori, atit din tara, cit si din strainatate. In momentul in care va fi nominalizat un antrenor principal, veti fi primii care veti afla. Hmm, ce vrajeala penibila.

- Ionut Popa, Gardianul. Care este natura relatiilor din acest moment intre Dinamo si fostul antrenor, Ioan Andone?

Nasol moment. Cum o dau, tot rau iese.

- Domnul Ioan Andone a fost antrenorul lui Dinamo si a obtinut succese remarcabile in aceasta calitate. In urma unor divergente de pareri, clubul Dinamo Bucuresti si domnul Ioan Andone au decis sa intrerupa colaborarea. In acest moment, intre domnul Andone si FC Dinamo nu mai exista nici un fel de legaturi contractuale, financiare sau de alta natura.

Am parat elegant. Nici nu l-am injurat pe Ando, nici nu l-am ridicat in slavi. Cind credeam ca am scapat de subiectul asta, Tolontan ridica plictisit pixul. Ceilalti ziaristi ii cedeaza urmatoarea intrebare. Am pus-o!

- Potrivit unor surse apropiate clubului, domnul Gheorghe Netoiu, vicepresedinte al FC Dinamo, ar fi spus, textual, ca "atita timp cit eu si Giovanni sintem in fotbal, Ando nu mai antreneaza in tara!" Cum comentati aceasta afirmatie, domnule Badea?

Cristosii ma-sii... ce dobitoc si Netoiu. Si zice ca a fost securist la viata lui, ce dracu a invatat acolo? Si Tolontan asta, nici nu a binevoit sa se prezinte, e vedeta deja...

- Dupa stiinta mea, meseria de antrenor in Romania este o meserie ca toate celelalte, reglementata de Codul Muncii si de legea cererii si a ofertei. Ca atare, nu cred ca domnul Netoiu sau domnul Giovanni Becali - pentru ca presupun ca la dinsul va referiti - au vreo calitate sau vreo posibilitate sa ii interzica domnului Andone sa profeseze. Acum e-acum, ma gindesc eu, si bag fitilul. Parerea mea este ca ar trebui sa va alegeti cu mai multa atentie sursele.

- Pai cum, domnu' Badea, ne invatati dumneavoastra sa ne facem meseria? sare ca ars Tolontan.

- Domnule Tolontan, eu am fost destul de multi ani jurnalist. Este drept, nu la un ziar cu tirajul Gazetei Sporturilor, dar nici la unul care se vinde ca invelis pentru zarzavaturi, chiar din contra. Ca atare, parerea mea, in acest caz, cred ca are o oarecare greutate.

Lumea ia foc. Camerele se sucesc de la mine la Tolo, dupa care la Danciu si Florentin. Spre cinstea lor, baietii stau linistiti si ma lasa sa imi fac treaba. Tolontan e pus in incurcatura, nu se astepta sa il troznesc pe teritoriul lui. Un confrate incearca sa ii sara in ajutor.

- Adrian Costea, Pro Sport. Domnule Badea, ziarul nostru a scris ca sinteti ruda cu presedintele clubului, Nicolae Badea. Este adevarat?

Oooo, sa vii sa iti dau o bere. Colegul lui, Popescu ala, pe care l-am speriat, ii da un cot, dar prea tirziu. Boul, nu i-a avertizat pe ailalti.

- Domnule Costea, intre mine si domnul presedinte Nicolae Badea nu exista nici o legatura de rudenie. Acest lucru putea fi verificat cu usurinta, fie discutind cu persoanele direct implicate - eu si dinsul -, fie prin alte mijloace, dar dumneavoastra ati ales sa va dezinformati cititorii. Tin sa va atrag atentia ca acest lucru este o greseala grava din punct de vedere jurnalistic - in manuale, principiul se cheama "audiatur et alter pars", adica ar fi fost cazul sa obtineti o parere si de la persoanele vizate, nu numai de la "sursele dumneavoastra de incredere", accentuez ironic.

2-0 pentru mine in razboiul cu Tolontan.

- Marian Popescu, Pro Sport, o intrebare pentru Florentin Petre. Voi, jucatorii, il regretati pe Andone?

A, mortii si ranitii, tot nu te potolesti? Ii dau un genunchi pe sub masa lui Florentin, care se pregatea sa raspunda, si preiau eu intrebarea.

- Domnul Florentin Petre are cu FC Dinamo un contract de jucator de fotbal. Ca atare, dinsul nu are calitatea sa isi exprime parerea asupra sentimentelor jucatorilor care formeaza lotul clubului.

Magistral, i-am bagat in ceata pe toti.

- Da, dar macar o parere personala... mai incearca Popescu sa o dreaga.

Nu mai apuc sa il troznesc pe Florentin, pentru ca incepe sa vorbeasca Danciu. Offf... daca scap si acum...

- Eu, Florentin si ceilalti colegi ai nostri sintem fotbalisti profesionisti si sintem platiti sa jucam fotbal. Nu e treaba noastra cine este antrenorul echipei, cine este maseurul sau... ofiterul de presa, zimbeste Danciulescu. Cit a fost domnul Andone, a fost foarte bine, acum Ando nu mai este, dar asta nu inseamna ca noi nu o sa mai jucam fotbal.

Marfaaaaaaaaaa.... as sari la el sa il pup, da' sint prea multe camere de filmat. Nici eu nu puteam sa raspund mai bine. Din momentul asta, Danciu mi-a devenit unul dintre cei mai simpatici oameni.

Costea, de la Pro Sport, sare iar.

- O intrebare pentru Danciu. Este adevarat ca mai vechiul conflict cu o parte a galeriei continua si acum, dupa finalul sezonului?

Il vad pe Danciulescu ca se innegreste la fata si raspund eu in locul lui.

- In primul rind, domnul Danciulescu nu are un conflict cu cineva. Nu dupa stiinta mea, cel putin. Un conflict presupune actiuni din partea ambelor parti implicate, ori domnul Danciulescu a demonstrat pe teren ca singurele actiuni pe care le intreprinde sint cele de poarta, soldate de obicei cu goluri. Ca sa revin, presupun ca va referiti la cei citiva suporteri care au o problema personala cu un jucator al lui Dinamo si nu sint dispusi sa ii ierte perioada petrecuta la Steaua. In ceea ce ii priveste pe dinsii, pot sa va spun ca vom incerca sa rezolvam, pe cale amiabila, acest diferend.

Vai, parca vorbesc din DEX.

- Alte intrebari?

Liniste si pace in sala, vad ca am facut impresie. Nu stiu daca favorabila, ideea e ca s-au schimbat treburile. Perfect.

- In acest caz, va multumim pentru ca ati venit la conferinta si ne revedem lunea viitoare, la aceeasi ora.

Ne ridicam toti trei si ne pregatim sa iesim din sala. In spatele nostru, rumoare, ziaristii schimba impresii intre ei. Hmm, cit de usor ar fi sa fiu iar acolo... Asta e, am intrat in hora, trebuie sa joc.

Presedintele Badea ne asteapta in hol. Pare ingindurat, cred ca nu a ascultat discutiile de la conferinta.

- Cum a iesit?

Nu apuc sa raspund, ca Florentin sare cu gura.

- Dom' presedinte, i-a facut baiatu' asta de n-au avut aer! I-a tras-o lu' Tolo de nu mai stia ala pe unde sa iasa mai repede!

Badea zimbeste, se intoarce spre mine:

- Hai, ca "Piticu'" e mai entuziast de felul lui, tu cum zici ca a fost?

- Hmm, greu. Cred ca am scapat, deocamdata. Acum... sa vedem ziarele de maine.

- Bine, hai, fugiti si vedeti-va de treaba, ne expediaza Badea.

Ajung in birou, ma arunc in scaun si incerc sa ma odihnesc. Imi torn o cafea, fumez doua tigari una dupa alta. Hmmm, parca e mai bine acum. Dau drumul la calculator, raspund la mailuri, mai pierd timpul vreo jumatate de ora, pina mi se face foame. Merg la KFC, maninc singur, desi locul e plin de colegi. Am nevoie sa imi revin dupa stresul de pina acum.

Dupa-amiaza trece repede, cu tot felul de nimicuri. Se face 5, ar cam fi timpul sa o tai si eu "acasa". Inchid, cind sa ies, dau nas in nas cu Mihaela.

- A, la tine veneam. Mergi sa bem ceva?

Saracu' de mine, de parca nu ar stii ca sint cu masina.

- Merg, hai la un suc.

Ne proptim intr-un local destul de stilat. Cer o Cola, Mihaela se arunca la un Martini. Ce rahat, eu platesc, nu? Nu prea am chef de vorba, raspund monosilabic. La un moment dat, Mihaela renunta la treburile de serviciu si incearca pe latura personala.

- Da' tu nu cunosti pe nimeni in Bucuresti, nu?

- Asa e, nu stiu aproape pe nimeni.

- Pai si nu te plictisesti sa stai de unul singur in casa?

- Eh, deocamdata ma descurc. Ajung atit de darimat, ca nu mai apuc sa stau.

- Bine, daca te hotarasti, eu si cu niste amici mergem simbata seara intr-un club cu muzica veche. Daca vrei sa mergi, sa ma anunti.

Hopa, sint invitat in oras. Nu mi s-a mai intimplat de mult treaba asta.

- OK, s-a facut, daca sint in stare, te sun.

Platesc - pisa-m-as in ele de bauturi, o Cola si un Martini = o suta si ceva de mii - si plecam. O las acasa, dupa care ma retrag la mine. Ajung fix la timp ca sa prind editiile de seara ale stirilor din sport. Ia sa vedem...

Prima TV: Dinamo n-are inca antrenor. Dau imagini cu declaratia mea, dupa care e taiat pina la Danciu, care zice chestia cu Ando. Fara comentarii ale redactorilor, sa zicem ca e neutra.

ProTV nu rateaza ocazia sa i-o traga in freza lui Tolontan. Competitia cu Antena 1 vad ca se extinde. O fraza ma unge pe suflet: "Redactorul-sef al Gazetei Sporturilor, Catalin Tolontan, a primit o lectie practica de jurnalistica de la noul ofiter de presa al clubului Dinamo, Adrian Badea". Asta era!

Antena 1 o da cotita, insista, in continuare, pe plecarea lui Andone. Nesimtitii nu dau nici o imagine de azi, spun doar ca "reprezentantii clubului sustin ca Dinamo negociaza cu mai multi antrenori", asta pe imagini cu Andone ridicind Cupa, la finalul sezonului.

TVR nu da imagini, e doar o stire inghesuita undeva, la finalul buletinului, in care se anunta ca Dinamo si-a prezentat noul ofiter de presa. Rahat, parca as fi Maradona.

Per total, sa zicem ca a iesit cu plus. Sa vad si ziarele de maine... Adorm cu stresul asta in gind.

[Ita]

Buna poveste!

PS:pun pariu ca Andone ajunge la Rapid

PS2:daca veneai la Steaua, Jiji-ti lua TFT de 21

PS3:vezi ca avem moderator oltean care tine cu Craiova

[Dinamo1948]

15 iunie

Azi e ziua lu' taica-meu. Dar, momentan, mai important e ce scriu ziarele. Ajung la club, ma retrag in birou cu toata presa centrala si o cana de cafea si ma apuc sa rasfoiesc. Las la urma ziarele de sport si incep cu cotidianele de informare. Hmm... Libertatea nimic, paguba-n ciuperci. Evenimentul are o stire neutra, in care se aminteste si contra cu Tolontan. Gardianul baga mare, cica "Dinamo si-a adus un 'caine rosu' ca ofiter de presa" si insista pe agresivitatea cu care i-am tratat pe toti la conferinta. Hmm, asta e bine, inseamna ca au remarcat schimbarea. Tipul care a fost inaintea mea era un bleg, faceau ziaristii ce doreau cu el. Restul ziarelor se rezuma la stiri de coloana, cum ca Dinamo negociaza in continuare cu mai multi antrenori. Se ofera si variante posibile, Rednic si Muciulescu sint favoriti, Hagi e si el cotat cu sanse mari. OK, acum e-acum. Mi-aprind o tigara, trag doua fumuri si deschid Pro Sport. Prima pagina cu scandalurile de la Craiova, Dinel ba lasa echipa, ba nu o lasa, ba o lasa, dar ia jucatorii. Ca la nebuni. Pagina doi e cu Steaua si am ajuns... la pagina trei. Titlu mare cu "Agresivitate alb-rosie" (hmm, astia or fi pe mina cu Gardianul?), poza decupata cu mine si text, in general, laudativ. Normal, cum se fac lucrurile in presa centrala, e si o tentativa de sopirla. Caseta cu Andone, caruia i se cere sa comenteze declaratia mea referitoare la el. Omul este civilizat si spune ca nu a fost la conferinta, deci nu stie ce am zis, deci nu poate sa comenteze. In plus, zice ca nici nu ma cunoaste si i se pare gresit sa isi dea cu parerea despre oameni pe care nu ii stie. Buuuuuun. Si acum... sa ma pregatesc pentru suturile din Gazeta Sporturilor. Deschid ziarul, iar in pagina trei este conferinta de presa de la noi, prima e tot cu Craiova. Hopa. Hopaaaaaaa. Materialul este semnat de Tolontan. Ma apuc sa citesc cu inima strinsa. Pe masura ce citesc, sint din ce in ce mai mirat. Articolul nu doar ca nu este critic, este chiar, pe alocuri, laudativ. Auzi la el: "Noul sef de imagine al lui Dinamo a realizat o premiera la conferinta de ieri. A fost prima serie de declaratii a unui om din fotbal in care nu am auzit nici macar un dezacord. Mai mult, si-a aparat punctele de vedere cu o cerbicie tipica unui 'caine' adevarat, fara a cadea insa in absurd". Mai sa fie, Tolo s-ar putea sa fie un domn si sa ma fi inselat eu... Judecind dupa articolul asta, chiar e un domn. In fine, sint multumit. Conferinta a iesit bine, reactiile ulterioare la fel. Prima oara e cel mai greu si se pare ca am scapat.

Pun mina pe telefon si il sun pe taica-meu, sa ii zic "La multi ani". Ii urez toate cele bune, ma intreaba cum o duc, zic "bine". "Pai cum bine? Mie mi-e ca nu ti-e asa bine...", ma chestioneaza el. Ma enervez, zic "ia Pro Sport si Gazeta, citeste acolo" si ii inchid telefonul in nas. Pun telefonul pe masa si imi pare rau, da' deh, asta e. Prea mult stress in ultima vreme si am si eu o virsta, nu prea imi mai vine sa fiu "Mr. Good Guy". Nu apuc sa imi aprind inca o tigara, ca suna telefonul. Este secretara cea buna a domnului presedinte, care ma anunta ca sint convocat urgent la sef. Eeeh, hai sa ma duc.

Intru in antecamera, secretara ma anunta si ma pofteste inauntru. Ba imi si zimbeste. Intru in biroul lui Badea, unde il gasesc pe presedinte si cu "apostolii" - evident, e vorba de Borcea, Dinu, Netoiu, Danilescu, plus inca unul pe care il stiu doar de la TV, Vladimir Cohn.

- Ooo, ia loc, Adi, ma pofteste Badea.

Observ pe biroul lui Gazeta de azi, deschisa la articolul lui Tolontan. Ma asez, lumea ma priveste cu bunavointa. Astept sa vad ce are de zis "El Presidente".

- Ma, ce le-ai facut, le-ai dat spaga, de au scris asa frumos? incearca Borcea o gluma. Proasta.

- Domnu' Borcea, nu imi permit. Salariu mic, deh.

- Vad ca Tolontan e incintat de tine, desi Florentin mi-a zis ca l-ai troznit la conferinta, zice Badea.

- Cred ca asta e modul lui de a spune ca am avut dreptate. Daca ma gindesc, i se ducea dracu' prestigiul daca recunostea treaba asta la conferinta, de fata cu toti ziaristii. Asa, mai treaca-mearga. Oricum, se pare ca am schimbat un pic optica presei vizavi de noi. Ce facem cu Andone? Vad ca azi a fost o zi de pauza, ba chiar s-a abtinut sa comenteze declaratiile mele de la conferinta de presa. A discutat cineva cu el?

- Mmm, oarecum, zice Cornel Dinu. A fost o discutie ca intre oameni maturi si l-am rugat sa nu calce in picioare anii petrecuti aici.

Din reflex, ma uit la Netoiu. Se strimba...

- OK, ca sa incheiem chestia cu presa. Felicitari pentru conferinta de ieri, a iesit mai bine decit speram si mult mai bine decit ma asteptam, zice Badea.

- Multumesc, a fost mai usor decit ma temeam. Va rog sa le transmiteti si baietilor multumiri pentru cooperare.

- Acum, sa revenim la problemele cu adevarat presante. Mai sint aproape trei saptamini pina la inceputul pregatirii de vara si noi tot nu avem antrenor. Pregatirea mai treaca-mearga, aia pot sa o faca si Mateo cu Iulica, continua presedintele, dar incepe sezonul. Am vorbit cu ei, nici unul nu vrea sa fie principal. Au recunoscut ca se tem ca ar fi banuiti ca l-au sapat pe Ando ca sa ii ia locul... oarecum, au si ei dreptate. Nu stiu, chiar nu am idee ce sa facem. Nu putem sa aducem un antrenor de divizia B, iar din astia cu nume nu vrea nici unul sa vina. Hagi m-a refuzat, a zis ca el e stelist si nu poate sa antreneze pe Dinamo, Rednic vrea sa faca pe dracu-n patru cu Craiova - auzi, ei vor cica sa ia campionatul, dar nu se stie daca le mai da Dinel bani -, iar ca sa il platim pe Muciulescu ar trebui sa vindem jumatate de echipa. Plus ca Muciulescu a cerut contract garantat pe trei ani, cu clauza speciala in caz de demitere... Nu stiu, mai cautam.

- Pleaca vreun jucator in curind? intreb eu.

- Nu, categoric, nu pleaca nimeni pina nu se stabileste noul antrenor. Nu pleaca nimeni, nu vine nimeni, spune Badea.

Mai arunc o privire furisa catre Netoiu. E clar, in momentul de fata uraste pe toata lumea.

- OK, eu cam asta vroiam sa stiu, in caz ca suna careva de pe la presa. Mai aveti vreo treaba cu mine?

- Da, du-te la Marketing si vezi ce faceti cu noile modele de fulare, tricouri pentru suporteri, chestii... da-ti si tu cu parerea, o minte in plus nu strica.

Mda, si m-a gasit pe mine marele artist.

- OK, am plecat.

Restul zilei trece repede, stau cu designerii de la Marketing, unul mai ciudat ca altul, si concepem noua linie de produse. Il chem si pe pustiul de la Calculatoare si il intreb daca e in stare sa faca un skin de Winamp, niste wallpaper-uri, chestii... Zice ca wallpaper-uri stie sa faca, iar skin invata. Imi place tipul, nu a zis ca nu stie, a zis ca o sa invete. Bun asa. Ma retrag in culmea gloriei si e prima oara cind ajung acasa relaxat. Inchid telefoanele, imi iau citeva beri si ma apuc sa ma uit la meciuri.

[ReKo]

Fara suparare.

Esti nebun. Ai imaginatie. Ai vointa.

Bafta in continuare.

[Mihai]

Impresionant

[Dinamo1948]

15-29 iunie

Jucatorii au parte de doua saptamini de vacanta. Inainte de plecare, secunzii - nu ma pot dezobisnui sa le zic asa lui Iulica si lui Mateo, chiar daca ei nu sint, momentan, secunzii nimanui - i-au avertizat sa nu se ingrase, sa nu faca sporturi extreme sau alte prostii si sa isi rupa ceva. In lipsa jucatorilor, am cazut de acord cu conducerea sa nu organizam conferinte de presa, pentru ca imi cam lipsea "obiectul muncii". In schimb, am stat si mi-am stors creierii la Marketing, creind setul de produse destinate fanilor in sezonul viitor. Am diversificat oferta, nu atit pentru profit, cit pentru a da impresia unui club serios. Cu vreo un an inainte, ma uitasem intimplator la magazinul virtual al celor de la Newcastle United. Am ramas socat: oamenii vindeau de toate cu emblema clubului, de la ceasuri de perete la lenjerii de pat si de la cani si pahare pina la ursuleti de plus. Ma rog, ei scot si bani - au multi suporteri, iar suporterii de acolo au mai multi bani decit cei de la noi. Am avut si o intilnire foarte utila cu citiva dintre realizatorii site-ului suporterilor - www.Dinamo-online.net -, la solicitarea lor. Oamenii erau curiosi sa aflu in ce ape ma scald. Intilnirea a decurs normal, ne-am despartit in termeni buni si a ramas ca o sa ii ajut si eu cu ce pot. Am inceput sa cunosc cit de cit Bucurestiul - din masina, normal, mi-e groaza cit dau pe benzina. Intre timp, de plictiseala, am cerut de la Cornel Dinu o carte despre fotbal... mi-a adus un fel de DEX, o imensitate de vreo 800 de pagini, in care e explicat totul, de la selectia copiilor pina la tactica impotriva unei echipe ca Manchester United. Am incercat sa o citesc, dupa care am trecut la sistemul de rasfoire rapida. Bine ca are poze, scheme, desene... A, si m-am uitat la meciurile de la Euro... bine ca nu ne-am calificat, ne faceam dracului de ris.

30 iunie

Reunierea lotului. Presa multa, toti ma asalteaza cu "intrebarea lunii" - "Tot nu aveti antrenor?". Incerc sa bravez: "Ba da, eu ce sint?", lumea ride, rid si eu, dar nu e risul meu. De cind a plecat Andone, baietii nu au mai jucat un meci de pregatire, nu au mai facut nimic... Doar antrenamente normale, "de intretinere", cum le zic eu. La vizita medicala, situatia se prezinta normal. Niculescu a venit cu doua kilograme "peste", Tames cu patru, iar Margaritescu cu doua in minus. E fenomenal baiatul asta, au avut ochi Muciulescu, cind l-a adus la Rapid, si Andone, cind i-a aranjat transferul la Dinamo, in ultimele zile de mandat. Si n-a avut ochi Iordanescu, atunci cind l-a gonit de la Rapid in Divizia B, la Tractorul Brasov. Ce tembel. Jucatorii mi se par relaxati, le-a prins bine vacanta. Vizita medicala trece repede, primul antrenament e programat pentru ora 16.00. Am timp sa dau o fuga sa maninc si sa dau o tura prin birou, sa vad ce se mai intimpla. In timp ce citeam mailurile, ma suna Badea si ma cheama la el. Ma execut, normal. Badea ma asteapta singur.

- Buna ziua, domnule presedinte.

- Salut, Adi, ia loc.

Ma asez cu oarece stres, pentru ca nu stiu ce are de gind. Fac repede un inventar la ce am facut si am zis in ziua respectiva, sa imi dau seama daca am comis vreo gafa. Pe moment, nu imi vine nimic in cap. Astept sa vad ce vrea.

- Adi, nu am gasit antrenor.

Mda, asta stiam si eu, da' de ce tonul asta funebru?

- Pai si ce facem? Incepe pregatirea de vara, trebuie sa facem transferuri...

- Nu stiu ce facem. Singura solutie pe care am gasit-o a fost urmatoarea: am discutat cu Cornel, a zis ca face el pregatirea cu echipa, dar nu vrea sa se apuce de inca un sezon. Mi-a zis ca e prea batrin pentru nervii pe care o sa si-i faca... Cind ma bucuram ca am rezolvat deocamdata chestia asta, vine la mine Iulica si imi zice ca el nu poate sa lucreze cu Dinu. Nu ca ar avea ceva cu el. Cind era Ando principal era alta chestie, ca erau prieteni demult si nu il vedea ca pe un sef, dar cu Dinu... intelegi. Ma rog, au si ei mindria lor. Mi-a zis ca la fel gindeste si Mateo... atunci am zis ca am incurcat chestiile mai rau. Macar cu ei ca secunzi era bine, stiau jucatorii, au lucrat aproape doi ani de zile cu ei... Asa ca le-am promis ca Dinu va fi doar director tehnic, va superviza pregatirea, dar nu se va baga direct, nu o sa poata sa le dea ordine, indicatii... Lor le-a convenit, dar Cornel, cind a auzit, a luat foc. Cred ca ti-ai dat seama cit e de orgolios... Si atunci m-a pocnit o idee: hai sa punem pe cineva intre ei, o "curea de transmisie", sa nu aiba frecusuri.

Buna si povestea asta la ceva, ma gindesc eu, am pierdut timpul in mod constructiv. Dar de ce mi-o spune mie? A, nu, rahat, nu se poate asa ceva... Simt cum mi se stringe stomacul, dar zimbesc si dau incurajator din cap. Cred ca la fel face si mielul dus la taiere.

- Am vazut ca te descurci cu oamenii... si m-am gindit la tine.

- LA MINE? intreb socat.

- Da, la tine... vreau sa fii omul de legatura intre Dinu, pe de o parte, si Mihaescu plus Mateut, pe partea cealalta.

- Pai n-ar fi mai simplu sa le dati cite un telefon? incerc eu sa fac o gluma...

- Hai, ma, nu ma lua in balon, problema e serioasa si intentia mea si mai serioasa.

- Pai bun, si eu cu ce m-as ocupa, practic?

- Pai uite, tu stai pe banca, Dinu in tribuna. El vede meciul de-acolo, oricum se vede mai bine. Stii ca el e innebunit cu tacticizarea, imi lasa uneori impresia ca vede fotbalul ca pe sah. O sa va dau statii, cind vede ca ceva nu merge bine, iti zice, tu transmiti mai departe, la cine trebuie.

Rahat, adica o sa fiu un fel de megafon.

- Si postul meu cum o sa se cheme? Purtator de cuvint al antrenorului principal, ca al clubului sint deja? incerc sa bravez.

- Uite, la asta nu m-am gindit. Acum mi-a picat alta fisa: nu poti sa stai pe banca daca nu ai o calitate oficiala. Stai asa.

Badea apasa pe butonul interfonului, secretara raspunde instantaneu.

- Suna-l pe Tica Danilescu, acum. Trebuie sa il intreb ceva.

Telefonul suna aproape imediat. Badea ridica receptorul.

- Tica, am o intrebare: ce trebuie sa fie un om oarecare ca sa stea pe banca in timpul unui meci oficial?

Hait! Cum adica in timpul unui meci oficial? Nu era vorba de perioada de pregatire?

Badea asculta rabdator raspunsul si se strimba un pic.

- Aha, bine. Mersi, la revedere.

Pune receptorul in furca si isi intoarce privirea spre mine.

- Din ce zice Tica, si el e omul care stie cel mai bine regulamentele astea, ca sa stai pe banca trebuie sa fii una din urmatoarele: antrenor principal sau secund, director sportiv, jucator, medic sau maseur. Altfel nu se poate.

Hopa, in sufletul incepe sa infloreasca speranta. Nu indeplinesc nici una din conditii.

- Hai sa le luam pe rind, zice Badea. Jucator nu pot sa te fac, ar ride Gigi si cu fundul de noi. Medic sau maseur nici atit, ca astia sint atestati de Institutul de Medicina Sportiva. Tu ce facultate ai terminat?

- Calculatoare.

- Aha, e clar, nici medic nu pot sa te fac. Ce mai ramase?

- Antrenor principal, secund sau director sportiv.

- Director sportiv exclus, ca ala e Tica Danilescu. Mai ramase antrenor... cum dracu sa te fac antrenor?

Exact asa ma gindeam si eu... oare acum o sa isi dea seama ca nu se poate si o sa ma lase in pace?

Badea repeta procedura dinainte, cere sa vorbeasca iar cu Danilescu si intreaba ce trebuie sa faca un om ca sa devina antrenor. Saracu' Tica, cred ca se gindeste ca seful s-a ticnit.

- Tica zice ca, pentru a fi antrenor, trebuie sa ai licenta sau dispensa. Licenta se ia dupa niste cursuri, care dureaza destul de mult, nu ai timp sa le faci. Dispensa in schimb se ia de la federatie si se ia instant. Dezavantajul e ca e pe durata fixa, limitata. Hai ca am gasit solutia, zimbeste el satisfacut. Ai ceva impotriva?

FUCK! Nu este posibil asa ceva. Aia imi mai trebuia, sa ajung cunoscut de o tara intreaga drept "pseudoantrenorul lui Dinamo".

In timp ce eu ma lamentam, Badea o pune pe secretara - aflu abia acum ca o cheama Ioana, desi lucrez de aproape o luna aici - sa convoace o reuniune de urgenta a Consiliului de Administratie, peste o jumatate de ora. Imi da liber pina atunci, dar ma avertizeaza in gluma:

- Sa nu te gindesti sa fugi din Bucuresti, ca nu apuci!

Ma duc in biroul meu, imi fac o cafea imensa, tare si fara zahar, iar urmatoarele 20 de minute le petrec fumind tigara de la tigara. Ce rahat sa fac? O mie de para pe luna nu sint de ici, de colo. Sa ma intorc la Craiova cu coada intre picioare si sa ajung iar sa fac munca de teren parca nu am chef... Hai sa vedem.

Se face ora, dinadins vin la fix. Intru in biroul lui "El Presidente", unde sint strinsi aceiasi sase insi despre care mi-am cam dat seama ca fac si desfac totul la Dinamo: Badea, Borcea, Netoiu, Cohn, Dinu si Danilescu. Intru, Badea imi face semn sa ma asez. Gasesc un scaun undeva mai la coada mesei si ma ascund in el. Presedintele incepe sedinta cu o fraza de impact.

- Domnilor, am gasit un antrenor pentru Dinamo.

Fetele tuturor se lumineaza, vazind "iesirea din tunel". Le sta pe limba sa intrebe cum il cheama, dar il lasa pe sef sa le spuna.

- Domnilor, noul antrenor al lui Dinamo va fi domnul Adrian Badea, aici de fata.

RAHAT, am auzit eu chestia asta? A spus el chestia asta? Sase fete uluite se intorc spre mine. Bine ca nu sint emotiv, ca faceam pe mine.

Timp de aproape un minut, linistea este perfecta, dupa care Dinu incepe sa rida. Nu un ris sanatos, ci unul ironic. Nu imi dau seama daca e de bine sau de rau, dar, pesimist cum sint in momentul de fata, cred ca e de rau. Se intoarce spre Badea:

- Nicule, ai gasit solutia perfecta.

Borcea si Netoiu au ramas muti. Vova Cohn nu zice nimic, probabil sta si rumega informatia, incercind sa o foloseasca, intr-un fel sau altul, in interesul lui. In fine, incet-incet, fata lui Danilescu se lumineaza brusc. Probabil acum isi da seama de ce il luase seful la intrebari mai devreme. Ma rog, rationeaza cam greu, dar deh. Pina acum, am supravietuit.

Netoiu clatina in continuare, uluit, din cap. Borcea mormaie de doua ori, inainte sa dea drumul unui strigat:

- Ce ma, tu antrenor la Dinamo? Hahahahahahaha!

"Ma"-ul lui Borcea ma pocneste in moalele capului. In starea de nervi pe care o am, imi vine sa sar peste masa sa il pocnesc. Auzi la el, "ma"...

Badea intervine si calmeaza situatia, explicindu-le care e smecheria. Dinu zimbeste enigmatic - el e cel mai cistigat din situatia asta: o sa faca tot ce vrea, dar nimeni nu poate sa il traga la raspundere. Uluirea de pe fetele celorlalti se transforma, usurel, in incintare. Borcea chiar se apuca de planuri economice.

- Eu am o firma de publicitate. Cumparam tot ce e spatiu liber in ziarele de maine si il vindem pe "neve", cu garantie. Luam un pret exorbitant de la clienti si le promitem ca le dam banii de doua inapoi daca ziarele respective nu au vinzari record. Or sa puna toti botul, ca ar vrea sa ma faca de bani. Dupa care, hop, dam informatia cu noul antrenor al lui Dinamo. Daca imi merge cu trei ziare din cinci, mi-am scos banii si ceva pe deasupra...

- Cristi, calmeaza-te, mai avem de discutat niste chestii, intrerupe Badea visele de marire ale lui Borcea.

- Tica, de cit timp e nevoie pentru o dispensa de la Federatie?

- Pai cam de doua saptamini. Oricum, dispensa nu trebuie decit pentru meciurile oficiale, ori pina atunci mai este destul timp.

- Bun, fugi la FRF si pune-ti in miscare toate relatiile. Vreau dispensa aia cit se poate de repede.

- 'Nteles.

Cele citeva decenii petrecute la Steaua si-au lasat amprenta asupra lui Danilescu.

- Acum, cum dam informatia asta presei?

Netoiu vorbeste pentru prima oara in sedinta respectiva.

- Pai, pe cale normala. Facem conferinta de presa si il punem pe baiatul asta sa se prezinte drept antrenorul principal al lui Dinamo.

Hmm, are un pic de umor si Gigi asta...

- Adi, tu ce zici?

- Pai... ce sa mai zic? raspund eu incurcat. Incerc sa salvez situatia printr-o gluma: Daca-i ordin, cu placere!

- OK, gindeste-te la cit pui conferinta de presa. Vreau sa fie astazi si cit mai devreme, ca sa prindem ziarele de maine, inainte sa rasufle.

Era sa raspund si eu cu "'nteles", la fel ca Danilescu. Eu n-as fi avut nici o scuza, n-am facut decit patru luni de armata.

- Pai, domnilor, daca am stabilit aceasta problema, ne vedem maine. Adi, bafta la conferinta. A, si inca o chestie, valabila pentru toti cei de aici, cu exceptia lui Adi: nu comentati numirea, nu dati amanunte, doar o confirmati si atit. Ne-am inteles?

Cei prezenti clatina din cap. Cohn ma masoara cu o privire lunga, inainte sa imi spuna:

- Or sa te manince de viu ziaristii de deseara incolo.

Saracu' de el, nu era in Romania cind am facut eu prima mea conferinta la Dinamo. Ma decid sa ii raspund cu tupeu. Pina la urma, sint antrenorul principal al lui Dinamo:

- Eh, mai vedem noi care pe care.

Borcea imi face cu ochiul:

- Cind te plictisesti, sa ma lasi si pe mine sa fiu antrenor, macar o saptamina...

Mda, te-as lasa si acum.

Badea incheie sedinta cu o chestie care mie imi scapase complet din vedere.

- Pe Iulica si pe Mateo ii anunt eu, personal, la fel si pe jucatori. Oricum, la ora aia ei au antrenament, nu stau sa se uite la televizor. Le zic sa mai programeze un antrenament deseara, in nocturna, gasesc ei ce sa le spuna jucatorilor, ca sa le fii prezentat si lor. Trebuie sa pastram aparentele, nu?

Ajung in birou terminat. Compun o invitatie scurta: "Clubul FC Dinamo Bucuresti va invita, in aceasta dupa-amiaza, incepind cu ora 18.00, la o conferinta de presa extraordinara. Evenimentul va avea loc la sediul clubului, din Bucuresti...". O expediez pe mail fara nici un chef, ma las pe spate cu scaunul si inchid ochii. Sint in fata celui mai dificil moment din viata mea.

30 iunie, 17.55

Plec din birou spre sala de conferinte. Parca ma duc la ghilotina. Inainte sa intru, imi mai verific o data cravata. Intru in sala de conferinte. Parca imi ia un secol sa fac aia trei metri de la usa pina la scaun. Ma asez. In sala, forfota mare. Cameramanii fac ultimele retusuri. Astept sa se potoleasca lumea si sa se faca liniste. Fuck, nu m-am gindit cum o sa incep. Compun repede in minte un text de deschidere.

- Buna ziua. Am convocat aceasta conferinta de presa extraordinara pentru a va anunta un eveniment important pentru clubul Dinamo.

Dinadins, fac o pauza, ca sa ma asigur ca toti sint atenti. Si ca sa imi fac curaj. In aer se simte tensiunea.

- Intrunit in aceasta dupa-amiaza, intr-o sedinta speciala, Consiliul de Conducere al Clubului FC Dinamo Bucuresti a decis numirea unui nou antrenor la cirma echipei, pe postul ramas vacant dupa plecarea lui Ioan Andone.

Ochii reporterilor lucesc, oricare din ei si-ar vinde sufletul ca sa aiba exclusivitate asupra declaratiei mele. Ii inteleg, asa am fost si eu. Poate si sint. Vai, cit mi-as dori sa facem schimb de locuri. Inainte sa strice vreunul momentul cu o intrebare cretina, gen "cine?", trag adinc aer in piept si zic dintr-o suflare:

- Noul antrenor al FC Dinamo Bucuresti este Adrian Badea, adica subsemnatul.

Stupoare. Infarct. Liniste mormintala. Pina si cameramanii au incetat sa priveasca prin vizoare si se uita la mine. Nimanui nu ii vine sa creada. Ca impact, e o mare realizare. Hmm, nu a fost atit de greu de spus. De fapt, greul acum incepe.

Dupa zece secunde de soc, incepe furtuna. Toti incep sa zbiere deodata, nu se mai intelege om cu persoana. Ii las sa oboseasca, ridic un pic mina si cer liniste. Miraculos, se face liniste.

- Presupun ca aveti intrebari. Potrivit celor stabilite in aceeasi sedinta, eu sint singura persoana abilitata sa dea informatii despre acest eveniment.

Reporterii incep iar sa vorbeasca, toti deodata. Intr-un final, se potolesc. Oricum, fiind conferinta de presa, nu poate fi vorba de exclusivitate. Se ridica un pix din mijlocul salii, urmat imediat de alte zece. Ii fac semn primului.

- Domnule Badea, aveti calificarea si experienta necesara pentru a fi antrenor de fotbal?

Offf. Decid o abordare eleganta, in loc sa il troznesc si sa ii explic ca am terminat cea mai grea facultate din tara asta.

- Conducatorii clubului Dinamo sint oameni care se pricep la fotbal. Daca dinsii au hotarit acest lucru, inseamna ca au considerat ca sint potrivit pentru acest post. In ceea ce priveste calificarile necesare, acestea se pot obtine si pe parcurs. Pot antrena in baza unei dispense, pina cind obtin diploma de antrenor. In ceea ce priveste experienta, sint nevoit sa recunosc ca nu am. Urmatoarea intrebare, va rog.

- Cite legi de baza are jocul de fotbal?

Ce dracu, daca esti ziarist sportiv, te crezi Dumnezeu si poti sa faci misto de mine?

- Jocul de fotbal are 17 legi de baza. Putem sa trecem la intrebari serioase, va rog?

- Cum credeti ca vor primi jucatorii aceasta veste?

- Dupa stiinta mea, atit eu, cit si jucatorii sintem angajatii clubului Dinamo. Din punct de vedere legal, este o decizie a conducerii societatii, care trebuie respectata de angajati.

- Dar suporterii? Stiti ca in Stefan cel Mare nu sint agreati decit antrenorii care au evoluat, in cariera lor, la Dinamo. In plus, dumneavoastra mai sinteti si craiovean si este cunoscuta rivalitatea existenta intre Universitatea si Dinamo.

- Suporterii au dreptul sa ma huiduie, sa ma injure, sa ma fluiere, dar daca si numai daca echipa nu va obtine rezultatele dorite. In ceea ce priveste originea mea "nedinamovista" si aluzia la locul meu de nastere, trebuie sa va amintesc ca trei dintre jucatorii importanti ai lui Dinamo la ora actuala - Niculescu, Danciulescu si Grigorie - sint, si ei, olteni. Asta nu i-a impiedicat sa fie foarte iubiti de suporterii "cainilor rosii".

- Veti beneficia de serviciile unui consilier tehnic?

Sa mor daca recunosc ca o sa fiu o marioneta. Am si eu mindria mea.

- Categoric, orice parere avizata este binevenita. In plus, voi intreprinde si eu o munca de documentare pe cont propriu, pentru a ma pune la curent cu o viziune profesionista asupra fotbalului modern.

- Care va fi salariul dumneavoastra ca antrenor?

- Aceasta problema este o chestiune interna a clubului Dinamo si consider ca este irelevanta pentru public. Intr-o tara in care o treime din oameni traiesc sub pragul saraciei, mi se pare obscen sa ma apuc sa arunc cifre uriase, cum sint cele care se vehiculeaza in fotbal.

- Ce jucatori veti aduce si ce jucatori vor parasi echipa?

- Domnilor, eu am fost numit antrenor in urma cu aproximativ o ora. Cred ca sinteti de acord cu mine ca nu am avut timp sa imi fac planuri de achizitii.

- Va declarati dinamovist convins. De cite ori a cistigat Dinamo, pina acum, campionatul?

Haha, macar atit stiu si eu.

- De 17 ori. De 18, daca luati in considerare si sezonul care sta sa inceapa.

- Credeti, deci, ca veti face fata la Dinamo?

- Nu am fugit niciodata de o provocare.

Ma gindesc ca ar cam fi de-ajuns ce le-am spus pina acum.

- Va multumesc pentru ca ati venit la aceasta conferinta. Incepind de maine, va stau la dispozitie, atit ca antrenor, cit si ca ofiter de presa al clubului, pentru a va raspunde la orice alte intrebari. In aceasta seara, totusi, va rog sa ma scuzati.

Ma ridic si ies. In spatele meu, galagia o depaseste pe cea din peluza. Este, categoric, stirea zilei.

[anahoret]

Bis! M-ai cucerit. Deja ai votul meu pentru cel mai bun "story". Sunt curios sa vad daca si in "story"-ul tau esenta campionatului romanesc de fotbal se va varsa, gingas paraias galbui, in uriasul fluviu al sportului mondial. Cand vazut cum scris, ordonat, citet si placul meu, eu scos capu' borta sobolani si schimbat facies plictisit cu facies incantat. Esential branci altor "story"-uri dat lada gunoi.

Venerabile, o intrebare iti adresez, atat: Cum de ai rabdare???

[Ita]

Principala calitate a dinamovistilor mai "vechi" e rabdarea. Au asteptat ei sa bata pe Steaua zece ani. In zece ani un copil ajunge in clasa a IV-a, trec doua mandate prezidentiale, trec cele doua ww insumate... Nu subestima niciodata rabdarea unui caine de rasa.

[Noel]

Sunt un pic dezamagit.

Trebuia sa nu fie decis numele antrenorului si la conferinta tu, ca purtator de cuvant, sa le spui ca tu esti noul antenor.

KUTGW. :

[Dinamo1948]

Venerabile, o intrebare iti adresez, atat: Cum de ai rabdare??? 

<{POST_SNAPBACK}>

Plictiseala, domnule. Plictiseala. Plus un surplus de creativitate si o viteza de culegere relativ mare.

[Dinamo1948]

Sunt un pic dezamagit.

Trebuia sa nu fie decis numele antrenorului si la conferinta tu, ca purtator de cuvant, sa le spui ca tu esti noul antenor.

KUTGW. :

<{POST_SNAPBACK}>

That wouldn't have been very professional, would it?

P.S.: offtopic - de fapt ontopic: sint prea obosit acum, e 6 dimineata si a opta bere. Voi continua mai tirziu - vineri dupa-amiaza adica - povestea. Va multumesc pentru intelegere.

[Dinamo1948]

Sint inca in birou, sub impresia evenimentelor. Mobilul de serviciu suna... hmmm, Borcea. Ce dracu o mai vrea si asta? Raspund.

- Da, domnu' Borcea.

- Adi, mai esti la club sau ai plecat acasa?

- Sint la mine in birou.

- Hai in birou la domnul presedinte, sa vedem stirile.

- OK.

Inchid, ma deplasez in biroul lui Nicolae Badea. Consiliul de conducere e strins acolo, toti stau cu inima strinsa. Vad ca au mai adus un televizor, ca sa nu rateze stirea pe nici un post. Nimeni nu spune nimic, dar parca toti se uita la mine pe furis. Parca nu le vine sa creada ca eu sint "noul Andone". Heh, ia mai da-i dracului, ca au inceput sa ma enerveze. OK, incep stirile. PrimaTV e... prima, ca au inceput buletinul mai devreme.

"Lovitura de teatru la Dinamo. Conform unei stiri de ultima ora, conducerea clubului a decis, printr-un gest fara precedent, numirea unui om practic necunoscut in lumea fotbalului drept antrenor principal. Adrian Badea, pina astazi ofiter de presa al clubului, va ocupa de maine scaunul pe care au stat Muciulescu, Dinu sau Andone". Urmeaza imagini de la conferinta, inclusiv momentul meu de glorie, cind ii pusei pe toti in fund cu anuntul. Urmeaza o fraza de incheiere, cum ca "Deoarece anuntul a fost facut in urma cu aproximativ jumatate de ora, nu am putut obtine reactii de la oamenii din fotbal. Vom reveni in editia de noapte". Bun, de astia am scapat.

Eu fumez tigara de la tigara, Dinu la fel, doar ca el fumeaza tigari de foi. Borcea stringe intre degete un Davidoff pe care a uitat ca l-a aprins. Din senin, Borcea scoate un urlet, dupa care da drumul unei injuraturi brutale. Haha, fraiere, te-ai ars cu tigara, ce dobitoc esti. Asa... tensiunea cred ca e mai mare decit la conferinta. Toti sefii si-au inchis telefoanele inca dinainte de conferinta de presa. Probabil vor sa vada reactiile din presa, ca sa stie cum comenteaza.

Antena 1. Evident, stirile din sport incep cu stirea zilei - numirea lui Adrian Badea ca antrenor la Dinamo. Textul este echilibrat, fara lovituri sub centura, dar si fara laude. Nu ca ar avea ce sa laude la mine, din punct de vedere fotbalistic. Buuuun. Hopa, astia au si comentarii. Tolontan zice: "Dl. Badea m-a impresionat favorabil la prima conferinta de presa, unde am vazut ca este un maestru al cuvintelor. Sa vedem daca se descurca la fel de bine si pe teme cum ar fi marcajul in zona sau jocul la ofsaid". Bla bla bla. Am invatat eu programare, nu oi fi in stare sa invat DEX-ul ala pe care mi l-a dat Cornel Dinu?

TVR 1 da stire "alba". Strict informatia, zece secunde de imagini de la conferinta, dupa care spun ca vor reveni cu amanunte in editia de noapte.

In fine, ProTV. Astia cre' ca vor sa mi-o traga, au vazut ca lu' Tolo ii place de mine, iar Tolontan e la rivali. Argh. Chiar mi-au tras-o. Materialul incepe cu "Cutremur la Dinamo", dupa care vine informatia, la fel, zece secunde de la conferinta de presa, si dupa aia un montaj. God. Muciulescu in 1990, in semifinalele Cupei Cupelor. Cornel Dinu in 1998, cind ii arata prosopul lui Copos, in Giulesti, la 4-1 ala de pomina pentru Dinamo. Andone ridicind Cupa, sezonul trecut. Si, in fine, urmeaza o imagine filmata la vizita medicala, cu toti jucatorii strinsi, peste care e pusa o silueta neagra si un mare semn de intrebare. Aluzia e clara: "Oare ce o sa se aleaga de Dinamo?". Eh, vedem noi.

Cam astea ar fi stirile. Lumea parca se trezeste, dar nimeni nu are curaj sa zica nimic. Nicolae Badea deschide vorba:

- Hmm, vad ca am scapat, deocamdata. Nu ti-au sarit atit de rau in cap.

- Nu, zic eu, dar nici mult nu mai am pina or sa ma manince de viu.

- Eh, o sa te obisnuiesti, intervine Dinu.

- Nu asta e problema, problema e ce face echipa. Eu n-am nici o retinere sa fiu omul de sacrificiu, pot sa ma injure ziarele cit or vrea.

- Vedem noi si cu echipa.

Oamenii incep sa isi deschida telefoanele mobile. Cum le deschid, incep sa sune. Netoiu e primul care raspunde: "Da, Ovidiu. Da, e pe bune. O sa ne descurcam noi, nu-ti face tu probleme pentru Dinamo. Asta nu pot sa comentez. OK, noroc". Se intoarce spre mine, zimbind:

- Era Ioanitoaia, m-a intrebat daca nu cumva e pacaleala conferinta aia de presa. I-am zis ca e pe bune si ca o sa ne descurcam. M-a intrebat ce salariu o sa ai si i-am dat cu flit.

- Da' chiar, baiatu' asta ce salariu o sa aiba? intreaba Borcea.

- Hmm, uite ca nu m-am gindit, marturiseste Badea. Cit avea Ando, 150 parca? Hmmm.... Adi, 30 pentru un sezon ti-ajung?

Cred ca nu am auzit bine. Mai bine risc sa ma fac de ris si cer o precizare.

- 30 de ce?

- Haha, trei'j'de mii de parai, ride Borcea. N-ai vazut atitia bani in viata ta, comenteaza el satisfacut.

Da, da' eu nu am falsificat contracte cu scannerul. 30.000 de dolari? Hell yeah!

- Bine, sa treci maine pe la Contabilitate, o sa le zic sa iti faca un contract nou de munca, sa il depunem la Federatie, ca sa iei dispensa. Tica, ce se aude de dispensa?

- In trei zile e gata, pe onoarea mea, dom' presedinte, raspunde Danilescu.

- Bun, atunci sa-i dam bataie. Adi, peste o ora sa fii la mine, am vorbit deja cu Iulica si cu Mateo, mergem sa te prezentam jucatorilor, incheie Badea.

Alta belea...

30 iunie, 19.30

Hmm, mai am o ora jumate pina la marele moment. Sun la KFC, comand ceva de mincare - bine ca am un metabolism Rapid, ca altfel m-as face cit un butoi. Incerc sa maninc cit de linistit se poate, sa imi iau mintea de la ce s-a intimplat azi. Si sa nu ma mai gindesc la ce o sa se intimple. In mintea mea se amesteca intrebarile: Oare cum or sa ma primeasca jucatorii in calitate de antrenor? Dar suporterii? Oare nu o sa ma fac de ris daca mi se pune vreo intrebare strict de fotbal? Oare... Alung gindurile astea negre si ma gindesc ca, pina la urma, eu nu sint decit o marioneta. Hmm, dureros gindul, dar pe 30.000 de dolari pentru un an de zile... la o adica, de banii astia as putea sa imi iau un apartament si sa nu mai am dureri de cap. Inchei masa cu inca o cana de cafea... cum dracu o sa mai dorm eu la noapte? De parca asa as putea sa dorm... In fine, se face sapte jumate si pornesc spre biroul lui Badea.

Presedintele ma asteapta, impreuna cu Mateut, Mihaescu si Cornel Dinu. De cum intru, ma ia in primire:

- Domnule antrenor, vi-i prezint pe colaboratorii dumneavoastra: secunzii Dorin Mateut si Iulian Mihaescu, directorul tehnic Cornel Dinu.

- Multumesc, multumesc, ne cunoastem deja, zimbesc eu chinuit.

- Am pus un antrenament tactic la noua fix, pe terenul principal, in nocturna, si pina atunci i-am bagat pe jucatori la refacere, ca sa fiu sigur ca nu ajung sa vada stirile la TV, zice Mihaescu. Sa vezi surpriza pe capu' lor, ride el.

Mai palavragim timp de un sfert de ora, pina cind se face ora de mers pe teren. Dintr-o data, Dinu zice:

- Eu nu merg.

- Pai cum sa nu mergi? Hai, Cornele, ai autoritate... incearca sa il convinga Badea.

- Nu, nu merg. Pina la urma, nici nu are rost, eu o sa fiu director tehnic, nici pe banca nu stau.

Incapatinat ca un catir. Pina la urma, Badea cedeaza si plecam doar patru - el, Mihaescu, Mateut si cu mine.

30 iunie, 20.00

Eu si cu Badea raminem in gura tunelului spre vestiare. Mateo si Iulica se duc sa ii cheme pe jucatori. De pe tunel se aud tropaituri, risete. Nu prea le convine antrenamentul de la ora asta, dar nu au ce face. Primul iese Florentin Petre. Ramine surprins cind da cu ochii de Badea.

- Buna seara, dom' presedinte.

- Salut, Florentin, salut. Ce faci?

- Eh, la munca, dom' presedinte, la munca... Salut, Adi, imi zice si mie.

- Salut, Florentin.

Intre timp, grupul de jucatori se intregeste. Ultimii apar Mihaescu si cu Mateut. Baietii dau sa se raspindeasca pe teren, dar un fluier scurt ii stringe in jurul lui Mateo ca puii pe langa closca.

- Baieti, trebuie sa va anunt un lucru foarte important, zice Mateut.

- Ce, ce, se maresc contractele? se hlizeste Niculescu.

- Nu inca, dar poate ajungeti in Champions League si mai discutam, zice Badea, care preia discutia. Vad ca foloseste si el sistemul meu, sa zica repede ce are de zis, ca sa scape de stres.

- Incepind de astazi, clubul Dinamo Bucuresti are, din nou, o conducere tehnica in formula completa. Director tehnic va fi Cornel Dinu, pe care il cunoasteti. In ceea ce priveste numele noului antrenor principal, va fi, cred, o surpriza pentru voi.

Badea face o pauza scurta. Mormaituri intre jucatori, coate, semne cu ochiul. "Rednic" aud suierat de undeva din spate.

- Noul antrenor principal al lui Dinamo este domnul Adrian Badea, aici de fata. Secunzi ramin Mateo si Iulica.

Socul pe care l-au avut ziaristii e nimic fata de ce se intimpla cu jucatorii. Se uita unii la altii, apoi la mine, apoi la Badea, dupa care la Mihaescu. Iulica le confirma din cap ca asa e. Dupa vreo 30 de secunde de uluiala, Florentin decide sa isi ia in serios rolul de capitan de echipa. Iese din gasca si imi intinde mina:

- Bine ati venit la Dinamo, domnule Badea. Sper ca vom lucra bine impreuna.

Ce moment nasol...

- Hai sa clarificam o chestie. Pentru voi, sint in continuare Adi. Ma simt aiurea sa ma luati cu "domnule". Ce dracu, sintem de-o seama, unii sinteti chiar mai mari ca mine. Va rog sa intelegeti o chestie: intotdeauna veti gasi in mine un prieten, un sprijin. Nu voi tolera, insa, sub nici o forma, incalcarile regulamentului, iesirile la adresa membrilor staff-ului, comentariile fara rost. Sint deschis dialogului, cit timp este argumentat. Daca va tineti de fotbal, nu cred ca vom avea nici o problema.

Surprind niste priviri piezise. Da, pot sa pariez la ce se gindesc: "Uite-l si pe asta, scula lu' dom' presedinte, n-a antrenat niciodata pe nimeni si vine sa dea ordine aici". Incerc sa calmez atmosfera.

- Recunosc, nu ma pricep extraordinar de bine la fotbal, dar o sa incerc sa invat. De-asta va rog si pe voi sa ma ajutati sa invat. Pina la urma, sinteti campionii Romaniei, nu? Hai sa iesim inca o data, sa ii dam peste nas lu' Gigi.

Apelul sentimental are efect. Fetele se mai lumineaza un pic. O victorie asupra Stelei este cel mai dulce succes din lume pentru un dinamovist.

- A, si mai am inca o rugaminte. Nu discutati cu presa, cel putin deocamdata. Lasati-ma pe mine sa ma descurc cu ei, Florentin poate sa va asigure ca ma pricep cit de cit. Mai bine decit la fotbal, cel putin, fac eu haz de necaz.

- Mmmbine, se aude din grup.

- Atunci, asta ar fi tot. Ne vedem maine dimineata, la antrenament. O seara placuta, domnilor! inchei eu.

- Salut, salut.

Jucatorii se grabesc sa intre in vestiar si sa se dezechipeze, bucurosi macar ca au scapat de antrenament. Eh, nu a iesit pe cit de rau ma asteptam eu. Secunzii ii urmeaza, raminem eu si cu Badea. Scot o tigara, presedintele vede cum imi tremura mana cind imi aprind bricheta.

- Hai, ca te-ai descurcat bine, zice el.

- Mda, si marmota invelea ciocolata, raspund eu, cam fara chef, dupa care realizez ca doar ce l-am luat la misto pe patron. Spre norocul meu, Badea gusta poanta si izbucneste in ris.

- Hai, pustiule, ca a fost OK. Cind l-am pus pe Dinu antrenor, jumatate din jucatori au plecat la vestiare injurind.

Mda, palida consolare.

- Hai sa mergem la restaurant, am aranjat pentru o masa festiva, in onoarea instalarii tale.

La ce stres am pe cap, mira-m-as sa am ceva pofta de mincare.

- OK, haideti sa mergem.

30 iunie, 21.30

Ajung la restaurant, acelasi unde am fost si data trecuta. De data asta, chelnerul nu imi mai face figuri. Chiar se inclina elegant si ma conduce la masa. Pina si oamenii sint cam aceiasi - Badea, Borcea, Netoiu, Dinu, Danilescu, Cohn. Hopa. Astia ce mama dracului cauta aici? "Astia" inseamna fratii Becali - Giovanni si Victor. Marii impresari. Cancerul fotbalului romanesc. E clar, i-au chemat ca sa ma puna in tema cu plecarile viitoare.

- Salut, Adi, ia loc, ma intimpina Badea.

Singurul scaun liber este intre Dinu si Badea, in dreapta presedintelui. Marfa, am ajuns "la dreapta Tatalui". Salut si ma asez.

- Dinsii sint Giovanni si Victor Becali, de la ISM. Sigur ii stii, macar de la TV.

- Buna seara, domnilor, raspund si eu. Dam mina peste masa si brusc simt un impuls sa ma duc pina la toaleta, sa ma spal pe maini. Sau sa vars.

- Giovanni, Victor, el este noul antrenor al lui Dinamo.

"Fratii" ma privesc cu neincredere. Victor, care pare mai deschis, incearca un fitil:

- Mama, da' ce tinar esti.

- Pai deh, cine se trezeste de dimineata ajunge departe, raspund eu. N-am nici un chef sa avem de-a face, daca as putea sa scap de ei cumva as face-o cu draga inima.

- A, tu esti oltean dracos, ride Giovanni. Stai linistit, ca noi iti sintem prieteni, dusmanu' e varu-meu, ala de la Steaua.

Cum era vorba aia, "fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur"?

- Ma rog, pentru mine e doar adversar, deocamdata nu a incercat sa ma calce cu masina.

- Oricum, noi doi nu mai stam, ca mai avem niste treburi. Am vrut doar sa te cunoastem si sa te anuntam ca daca te intereseaza vreun jucator roman - orice jucator, in afara de cei de la Steaua - sa ne anunti, sa vedem ce putem sa rezolvam.

Ce dracu, astia ma trateaza deja ca pe un antrenor cu acte in regula.

Fratii Becali se ridica, saluta si pleaca. Brusc, simt o mare usurare. Dinu ma bate pe umar si imi zice incetisor:

- Nicu le-a spus ca eu o sa fiu doar director tehnic si ca nu o sa am treaba cu transferurile, ca nu ne suportam. Din punctul meu de vedere, sint niste jigodii. Asa, daca tu esti antrenor principal, o sa trebuiasca sa vina sa discute cu tine. Noi doi ne mai sfatuim cu transferurile, dar, cel putin oficial, tu decizi cine vine si cine pleaca.

- OK, Adi, cum te simti ca antrenor al lui Dinamo? ma intreaba Badea.

- Hmm, ce pot sa spun? E o responsabilitate imensa si o sa incerc sa nu va dezamagesc, parez eu, ca la conferinta de presa.

- Am discutat cu oamenii care dau bani la echipa - aici de fata - si am hotarit sa iti acordam un buget de transferuri de aproape un milion de euro. In schimb, in contract vei avea ca obiectiv cistigarea campionatului, iar o reusita in Cupa inseamna un bonus substantial.

- OK, mie spuneti-mi ce am voie sa fac si ce nu.

- Pai... poti sa faci cam ce vrei tu, cit timp obtii rezultate. Nu iti face probleme cu banii de transferuri sau de salarii, starea economica a clubului este deocamdata buna. Ideal ar fi sa ne calificam in grupele Champions League, atunci nu ar trebui sa mai vindem nici un jucator timp de vreo doi ani, raspunde Badea.

Aha, deci daca nu ma calific, ramin fara juma' de echipa.

- Cu cine o sa colaborez direct, pe linie de fotbal?

- Pai, cu Cornel, care va fi directorul tehnic, cu Mateo si Mihaescu, plus restul staffului - preparatori fizici, antrenori cu portarii, cautatori de talente - si cu Tintarul - adica Talnar -, care e antrenor la echipa a doua. Mai multe poate sa iti spuna Cornel, ca el e in domeniu.

In urmatoarea jumatate de ora, ma izolez intr-o discutie profesionala cu Dinu. Imi explica cum e treaba cu Dinamo II - echipa joaca in B, nu are voie sa promoveze, dar acolo pot sa imi rulez jucatorii care nu prind lotul mare -, imi zice ca de maine o sa inceapa cu mine "cursuri intensive de alfabetizare in fotbal" - mama, ce boala are cu formularile astea pretentioase - si, in loc de concluzie, imi zice o treaba care ma pune pe ginduri:

- Uite, cum Ando a fost discipolul lui Muciulescu, asa vreau eu ca tu sa fii discipolul meu.

Stiam demult de rivalitatea dintre Dinu si Muciulescu. Deci de-asta e el asa dragut cu mine, ca sa ii dea peste nas lui "Il Luce". Adevarul e ca Muciulescu a obtinut rezultate mai mari decit el... Deh, frustrarile astea.

Masa se incheie pe la 23.00, intr-o atmosfera linistita, cu o cupa de sampanie. Nicolae Badea, ca presedinte, rosteste toastul:

- Pentru succesul lui Adi la cirma lui Dinamo. Pentru rezultate bune ale echipei, pentru fericirea suporterilor. Noroc!

Dam noroc, dar beau cam cu noduri. Nu sint prea obisnuit sa fiu tocmai in centrul atentiei. In plus, am o raspundere imensa.

Ne retragem fiecare la casele lui. Eu ajung in apartamentul meu si cad lat pe canapea. Dorm neintors pina a doua zi la 7 dimineata.

1 iulie, dimineata

Azi e ziua cea mare, in care voi deveni oficial antrenorul lui Dinamo si imi voi incepe munca. Vorba vine, "antrenor", da' ma rog. Nu as fi visat la chestia asta acum doua luni. Si cind ma gindesc ca ii datorez totul lui Mihai de la Iasi... sa ii dau un telefon sa ii multumesc. Fac un dus si maninc repede, nu prea am pofta, stomacul e strins ghem de emotie. Ma imbrac la costum, cobor si ma urc in BMW. Cind sa plec, vad sub stergator un biletel. Cobor, iau biletul si ma apuc sa il citesc. Scos la imprimanta, contine o singura fraza: "Dute la prazarii tai oltene!" si e semnat de unul din grupurile de suporteri din peluza. Trec peste greselile gramaticale si ma enervez rau. Pina la urma tot e bine, puteau sa imi fi zgiriat masina. Nu ca ar fi a mea, da' oricum... Plec spre club, ajung in doar zece minute. Ma rog, am trecut si pe rosu la un semafor, dar asta nu se pune.

Ajung la club, ma alimentez cu cafea si ma apuc sa citesc ziarele. In sfirsit, am ajuns si pe prima pagina, atit in Gazeta, cit si in Pro Sport. In rest, toate celelalte ziare dau stirute mici, dar pe prima. E un eveniment, ce dracu. Gazeta o da la modul binevoitor, ceva la modul ca "daca a fost pus acolo, a fost pus cu un scop", in timp ce Pro Sport face o comparatie intre mine si ultimii trei antrenori ai lui Dinamo. Experienta, palmares... Evident, la mine e zero pe linie. Ce minarie. Scirbosi, da-i dracului.

Pe la 9 fara ceva, apare Dinu. Imi spune ca el nu coboara la antrenamentul asta, ca e unul preponderent fizic, dar ca sa trec pe la magazie sa imi iau echipamentul. Aoleu, chiar, uitasem...

Trec la magazie, de unde aia ma doteaza cu o garderoba intreaga. De la sort si tricou pina la o canadiana groasa ca o blana de urs, plus adidasi. Toate de la sponsorul oficial, Lotto, toate inscriptionate cu "A1"... Hmm, adica antrenor principal, banuiesc. Ma bag in birou, incui usa si ma apuc sa probez toalele cele noi. De venit imi vin, dar arat cam ridicol in ele. Sint slab si inalt... cum dracu o sa ma impun eu? Pina la urma, ma decid la un sort si un tricou cu mineca scurta. Intolit astfel, sint aproape sa ma umfle risul. Deschid usa usurel, vad ca nu e nimeni pe coridor si o pornesc in mars fortat spre iesirea dinspre stadion. Am noroc si nu ma intilnesc cu nimeni. Ajung pe pista, unde sint deja Mateo si cu Iulica.

- Buna dimineata, sefu', bine ati venit, ma intimpina Mateo.

Daca nu ar zimbi discret, as zice ca face misto groaznic de mine.

- Salut, Mateo, salut, Iulica. Au venit baietii?

- Mda, aproape, mai sint citiva "intirziati"... aceiasi ca intotdeauna.

- OK, ce facem azi?

Hopa, m-am inclus si pe mine in chestia asta.

- Pai antrenamentul de dimineata e unul preponderent fizic. Alergare usoara, pentru incalzire, dupa aia stretching, sprinturi si putin de tot joaca cu mingea.

- Aha, OK. Uite, eu am o mare rugaminte la voi. Sa nu rideti de mine, nu ma pricep la chestiile astea, dar o sa ma documentez.

Amindoi zimbesc intelegator. Sau asa sper eu.

In grupuri mici, jucatorii incep sa apara de la vestiar. Ma saluta, nu dau impresia ca ar fi ceva anormal. Hmm. Parca le-as fi antrenor de cind lumea.

- Hai, gasca, ture de teren, sa va treziti de tot, comanda autoritar Mihaescu.

- Iar ture? ciriie Niculescu. O sa ametim daca mai dam ture...

- Lasa, ma, ca ametiti sinteti deja. La fuga!

Din reflex, ma inscriu si eu in grup. Nu ca m-ar tine fizicul - oamenii astia sint sportivi de performanta, eu sint soarece de birou. Dar ma gindesc ca ar prinde bine sa mai facem niste legaturi. Din fericire, plutonul nu se misca foarte repede. E doar o alergare usoara, cica.

Intimplator sau nu, nimeresc langa Florentin Petre. Imi face cu ochiul, dupa care imi da un cot amical si ne apucam sa alergam. Dupa vreo jumatate de tura de teren, imi pune mina pe umar, semn sa o las mai incet. Cunoscindu-l de la TV, e clar ca nu e treaba de oboseala, ci are sa imi spuna ceva. Raminem citiva metri in urma si Florentin incepe sa vorbeasca incet:

- Uite, am vorbit cu baietii in vestiar, ca de-asta am intirziat. Noua ne-a placut cu Ando, ne-a placut si cu Dinu si ne place si de Mateo si Iulica.

- Asa, bun... zic eu.

- Si am cazut de acord sa te consideram intru totul antrenorul nostru, cit timp vei demonstra ca meriti sa fii la Dinamo.

Hopa, e cu doua taisuri chestia asta.

- Eh, atunci eu va multumesc pentru incredere si o sa incerc sa nu va dezamagesc.

Cam ciudata asa o discutie intre un antrenor si un jucator, dar, pina la urma, sintem aproape de-o seama. Plus ca el e mult mai aproape de ceea ce inseamna "fotbal" decit mine.

- Asta am vrut sa iti spun. Sa nu crezi ca daca facem ce zici facem la misto. Noi - sau, cel putin, eu - avem pretentia ca sintem profesionisti si o sa ne comportam ca atare. Tu sa nu ai nici o jena sa zbieri la noi. Cit esti antrenorul nostru, noi facem ce zici tu. Plus ca ne-am obisnuit cu zbieretele, zimbeste el. Cind era Flocea antrenor, ajungeam acasa cu dureri de cap.

Ah, "Flocea"... unul dintre cei mai neplacuti oameni pe care i-am vazut in fotbal. Si ca atitudine, si ca mod de a gindi jocul. Da' deh, era copilul de suflet al lu' Netoiu.

- OK, Florentin, multumesc.

- N-ai pentru ce. Tu fa-ti treaba ta si noi o sa o facem pe-a noastra.

- OK, OK.

Am facut deja cam o tura jumatate de teren si am cam terminat benzina. Ma retrag strategic pe gazon, unde Mateo si cu Iulica stau, cronometreaza, noteaza in tot felul de tabele... Daca incepe sa bata vintul acum, au pus-o, le zboara toate foile. Brusc, ma pocneste o idee. O notez in minte si ma apropii de ei.

- Eh, Adi, cum e, nu mai poti?

- Lasa-ma, ca eu de zece ani n-am fugit mai mult decit dupa un autobuz.

- Nu e problema. Ca antrenor, tre' sa stii sa strigi, nu sa alergi.

Urmatoarea ora se scurge cu tot felul de exercitii fizice. Baietii par sa se simta OK, apar glumele, mistourile intre ei. In schimb, constat cu ingrijorare o treaba. Vad ca in tribuna incep sa se adune niste suporteri. Hmmm, or fi aia de mi-au lasat biletelul? Pe teren e liniste, se aud vociferarile lor. Zic ca tot trebuie sa fac chestia asta o data si ma indrept cu un pas hotarit spre ei.

- Tu esti, ba, olteanu' ala pe care l-au pus acilea antrenor? Sau care se crede antrenor? ma interpeleaza un zdrahon de vreo doi metri, ras in cap si cu un tricou alb-rosu pe el.

- Eu sint, "ba", raspund eu, accentuind. Tu cine esti?

Noroc ca la noi nu e ca la englezi si s-au mentinut gardurile intre tribuna si gazon.

- Eu sint Mihai din Pantelimon, avem grupul nostru in Peluza. Sa moara mama, astia fac misto de noi si te-au pus pe tine antrenor?

In jurul lui s-au strins deja vreo treizeci de insi. Hmm, daca ii oftic, s-ar putea sa nu mai conteze ca e gard. Decid sa o dau pe limba lui.

- Minca-ti-as, pe mine m-au pus acilea oameni cu cap, ca sa fac treaba.

- Ba, sa mori tu, daca iti bati joc de Dinamo ajungi la prazarii tai in pungi. Ti-o promite Mihai, ridica vocea grasul.

- Bine, frate, vorbim peste citeva etape. Pina atunci, facem o afacere: voi nu comentati nimic impotriva mea sau a jucatorilor, cit timp echipa merge. Cind nu mai merge, eu sint de vina, nu jucatorii, asa ca pe mine sa ma injurati. Bine?

- Aha, sa ma mai gindesc, face Mihai si se intoarce cu spatele...

Era sa fac pe mine de frica. Dar cred ca am scapat onorabil.

- A, ba, Mihai.

Ce nesimtit sint, aveam impresia ca sint intelectual.

Uriasul se intoarce mirat, cu o expresie gen "asta vrea neaparat bataie acum".

- Invatati, frate, sa scrieti, ca m-a bufnit risul cind am citit biletul ala.

- Ce, ba, venisi tu de la Craiova sa ne inveti pe noi carte?

- Aha, raspund eu laconic si ma intorc sa plec...

Fac urmatorii 50 de metri asteptindu-ma sa primesc vreo piatra in cap. Nu iutesc pasul, nu ma uit in spate. Daca e sa se intimple, se intimpla. Spre mirarea mea, ajung nevatamat pe teren. Florentin ma vede, isi cere voie din ochi de la Mateo si vine spre mine.

- Ce e, ce vroiau aia?

- A, nimic special, raspund eu. S-au luat de chestia ca sint oltean si ca nu m-as pricepe la fotbal.

- A, da? Stai un pic.

In pas alergator, "Piticul" se indreapta spre gard, unde discuta cu aia timp de cinci minute. Se intoarce tot numai un zimbet.

- Gata, nu o sa mai ai probleme cu ei.

- Pai, cum asa? il intreb mirat.

- Eh, eu degeaba crezi ca joc de atitia ani aici? raspunde el enigmatic si se intoarce la antrenament.

Mda, bine ca am scapat.

Cea de-a doua ora a antrenamentului merge repede si se incheie cu o miuta. Niculescu are o placere deosebita sa-l ironizeze pe Stelea, il dribleaza o data, il asteapta sa se ridice si il mai dribleaza o data, dupa care marcheaza. Stelica nu pare sa se supere... asta e un lucru bun.

Fluierul lui Mihaescu pune capat antrenamentului. Baietii se indreapta spre vestiare, ma inscriu si eu printre ei. Mergem la dus, dupa care eu o tai spre birou, imbracat tot in sort si tricou... La fel, ma uit repede pe hol, sa nu ma intilnesc cu careva, si ma ascund in birou, unde ma schimb iar la costum.

Ma uit la telefonul de serviciu. Ah, 23 de apeluri ratate, cea mai mare parte de la presa. Nici o paguba, or sa revina. Suna telefonul fix. Secretara lui Badea ma informeaza ca sint chemat la sefu'. OK, ma deplasez, ce sa fac?

Intru in birou, ne salutam, ma invita sa ma asez.

- Am vazut ca ai facut antrenament cu baietii, deschide el discutia.

- Da, trebuia sa ma prezint si eu acolo, nu? Doar sint antrenorul echipei.

- Si cum a fost?

- Mai bine decit ma asteptam. M-au primit foarte bine si mi-au zis ca am sustinerea lor completa.

- Corect... Intre timp, pe mine m-au innebunit astia de la presa, ca sa le explic ce-a fost in capul meu cind te-am pus antrenor.

- Si ce le-ati zis?

- Pai, ce sa le spun? Ca avem incredere in tine si ca Dinamo va ramine cea mai puternica echipa din Romania.

- Mda, sa speram.

- In alta ordine de idei, mi-a zis Cornel ca ar vrea sa te puna sa tocesti.

- Aoleu, ce sa tocesc?

- Stai linistit, vrea doar sa iti explice niste chestii apropo de tactica.

- OK, eu sint disponibil.

- Bun, atunci fugi, el cred ca doar ce a ajuns.

- OK, buna ziua.

[Dinamo1948]

2-4 iulie

La Cornel Dinu in birou, aflu cum imi voi petrece urmatoarele zile, pina cind incep meciurile amicale. Intre antrenamente, la care e obligatoriu sa particip, voi veni la "scoala". Ce inseamna asta? Teorie fotbalistica - suna aberant, nu? - plus vizionari si comentari de meciuri. Eu si cu el. Adevarul e ca sint flatat de atentia care mi se acorda. Dinu imi zice ca pe 11 e primul meci din turneul de pregatire in Grecia si ca ar trebui sa ne apucam si de transferuri, macar ca sa avem dubluri pe posturi. Pina sa ajungem insa la jucatori, Dinu incepe cu chestia lui favorita - tactica.

- Sa stii, nu conteaza atit de mult ce jucatori ai la dispozitie, ci cum ii asezi in teren.

- Pai, hmm, zic eu, asta am vazut la Real, care e colectie de vedete, dar nu e echipa.

- Eh, uite, perfect, te-ai prins. Aia e problema lor, imi zimbeste Dinu. Nu sint o echipa, sint o suma de valori.

- OK, pai ce sistem propuneti?

- Eu sint un fan declarat al lui 4-4-2. Considera-ma invechit, dar eu zic ca e cel mai bun sistem. Asigura o doza de siguranta in aparare si superioritate pe benzi si la mijloc. Ma rog, acum depinde si de jucatorii pe care ii avem la dispozitie. Eu as merge pe un 4-4-2 ceva gen Manchester United, in perioada lor de acum citiva ani, cu fundasii laterali si mijlocasii de banda avansati si cu doi mijlocasi centrali care sa distribuie mingi. Jucam de fiecare data in tusa, centrare si gol. In teorie e simplu, imi face cu ochiul Dinu, practica e mai dificila.

- OK, pai si ce jucatori avem la dispozitie?

Dinu scoate un dosar cit o zi de post si incepem. Incetul cu incetul, aflu si eu cine sint oamenii pe care i-am aplaudat de atitea ori din tribuna.

Portari: Cristi Munteanu, Stelea si Gaev.

Stelea e cam batrin, are 36 de ani. Nu ca n-ar fi un portar bun, dar nu se poate construi o echipa in jurul unor jucatori in virsta. Gaev este foarte nesigur si, in plus, nu prea a invatat romaneste, deci nu poate sa comunice cu aparatorii. Ramine ca singura solutie viabila Cristi Munteanu. In fine, si el are 29 de ani, dar asta este...

Fundasi centrali: in lot am o groaza de fundasi centrali. Buni, mai putin. Cei de la tineret nu merita, deocamdata, atentie, trebuie sa se mai "coaca". In lotul mare... tot nu e bine: Alistar, Galamaz, Ciobotariu, Iordache, Badea (hopa, altu' pe care il cheama ca pe mine), Burca si Goian, plus Florin Pirvu, care e imprumutat la FC Brasov. Luati om cu om, singurii care rezista la o verificare atenta sint Alistar, Galamaz, Ciobotariu si Goian. Dintre astia patru se va alege cuplul din centrul defensivei. De fapt, Ciobotariu cam iese din calcule, pentru ca are 33 de ani. Deci Alistar, Galamaz si Goian...

Alistar are cele mai bune calitati de fundas central - marcaj bun, baga alunecari si, in general, ii ies, sare bine la cap. Problema este ca e lent... rau de tot. Are 28 de ani... inca mai merge, un pic. Plus ca nu prea are contracandidat pe post. Lupta pentru al doilea loc de fundas central este intre Galamaz si Goian... moldoveanul pare un fundas cu calitati native mai bune, Galamaz e mai experimentat. Pina la urma ne hotarim la un cuplu Alistar-Goian, iar Galamaz este prima rezerva.

Fundasi laterali: pe dreapta, Ionut Balan este titular incontestabil. La fel si Semeghin, pe stinga. Aici ne mai trebuie urgent cel putin cite o rezerva, preferabil de valori apropiate cu titularii sau chiar mai buni. Rezervele lor, Cristi Irimia, respectiv Catalin Rata, nu ar face fata la un meci la nivel inalt. Am notat deja in cap, trebuie sa ii sun pe "frati", sa le cer fundasi sau mijlocasi defensivi de banda.

Mijlocasi centrali: Margaritescu are asigurat unul din cele doua locuri. Pentru celalalt, ne trebuie un mijlocas ceva mai ofensiv, care sa stie si cu mingea. Asadar, ies din calcul fundasii centrali convertiti in mijlocasi (sau invers), plus Naidin, care este infiorator de lent si de rudimentar. Posibile solutii: Tames, Dennis Serban, Pacurar si Grigorie. In schimb, Pacurar si Grigorie merg folositi si pe benzi, primul pe stinga, al doilea pe dreapta, deci lupta cea mare este intre Tames si Dennis Serban. Fizicul superior al lui Tames il avantajeaza cit de cit: chiar daca Dennis stie sa dribleze frumos, cade cum e atins. OK, deci am stabilit si perechea de mijlocasi centrali, care va fi Margaritescu - Tames.

Mijlocasi de banda: Florentin Petre este stapin absolut pe dreapta. Il recomanda valoarea, experienta si devotamentul. De asta va fi si capitanul echipei. Pe stinga, titular va fi Vlad Munteanu si, probabil, il vom aduce de la Dinamo 2 pe pustiul Cigan, sa se obisnuiasca si el cu atmosfera. Pacurar este bun, dar doar ca rezerva. Din nou, aceeasi problema: avem cite o singura rezerva pe fiecare post - Grigorie in dreapta, Pacurar in stinga.

Atacanti: cine ar incerca sa strice N&D s-ar sinucide. Asadar, Niculescu - Danciulescu, cuplul care a adus titlul de anul trecut. Rezerve? Hmm, iar e problema. Avem sase atacanti in lot - in afara de N&D, mai sint Mihalcea, Baltoi, Claudiu Dragan si Ciobanu. Ultimul e un subtire rau, nu are fata de Dinamo. Ma interesez cit ar costa sa il dam afara si aflu ca are o clauza de 55.000 USD, daca vreau sa il zbor. Hm, deci ramine, dar doar la echipa a doua. Am ramas cu trei rezerve: Mihalcea e in pole-position, dupa el Baltoi, care are avantajul ca e tinar si mai poate creste, iar ultima solutie este Claudiu Dragan.

La echipa a doua, avem o groaza de pustani, de 16-20 de ani. Dintre ei, singurul mai rasarit este Cigan, care are stofa de fotbalist. Merg intr-o zi cu Dinu sa vedem un meci scoala, nu remarc pe nimeni altcineva. Ii lasam deocamdata acolo, sa se caleasca in B. In plus, mai avem imprumutati patru jucatori: Pirvu, de care am zis deja, la Brasov, Perenyi, un fundas sau mijlocas defensiv bun pe ambele laturi, Cristi Ciubotariu, pe care Ando a incercat sa il converteasca in mijlocas ofensiv dreapta, ultimii doi la Poli Iasi, si Opriceana, un mijlocas defensiv dreapta, la U Cluj. Perenyi, macar, ar fi fost bun, dar cine a semnat contractul de imprumut cu Poli Iasi a uitat sa puna si clauza de rechemare. Off...

In mare, echipa standard ar fi deci: Munteanu - Balan, Alistar, Goian, Semeghin - Fl. Petre, Margaritescu, Tames, Vl. Munteanu - Niculescu, Danciulescu. Intr-adevar, este destul de departe de ceea ce lasase Andone, 3-4-1-2 sau 3-4-2-1, dar sa vedem cum merge. Cornel Dinu pare multumit, zice ca invat repede.

Ca mentalitate, Dinamo va juca asa cum a facut-o intotdeauna, adica ofensiv. Mergem tot timpul peste ei, nu ii lasam sa respire. "Pressing, recuperare si lansare pe banda sau verticalizare", repeta obsesiv Dinu. OK, asa sa fie.

Nici nu imi dau seama cum trec trei zile. Intre doua "cursuri", merg la antrenamente. Atmosfera e buna, jucatorii par sa fi trecut peste socul instalarii mele. Suporterii, insa, nu ma inghit deloc. In fiecare zi, vine cite unul si imi striga ceva. Hmmm... daca n-am rezultate, m-am ars. Si asa, vine 4 iulie.

Intr-o seara, stau si fac bilantul la ce ne mai trebuie: cite un fundas de banda, pe fiecare parte. Macar inca un atacant, eventual un mijlocas ofensiv stinga si unul dreapta. Aoleu, e o echipa intreaga. Imi restring pretentiile si ramin la cei doi fundasi de banda si un atacant. Din ianuarie vine si Adrian Cristea, de la Iasi, un jucator cu mare viitor, deci sa zic ca la mijloc, pe dreapta sau in centru, sint acoperit.

4 iulie 2004, dimineata

Azi e ziua cea mare. De fapt, fiecare zi e "cea mare" - ma rog, e "mai mare" decit cea dinainte. La 9, in loc sa ii astept pe jucatori la iesirea din tunel, ma duc in vestiar. Bat in usa, aud un "Intra, ba!". Intru si dau cu ochii de Munteanu, care paleste instantaneu. In mod cert, nu se astepta sa fiu eu si, la fel de cert, el mi s-a adresat cu "ba". Ii acord circumstante atenuante si incep discursul.

- Salut. Dupa cum stiti, chiar mai bine decit mine, de azi, Dinamo incepe un nou drum. Voi incerca sa nu va dezamagesc si va rog sa nu ma dezamagiti. Pina la urma, nu eu voi fi cel pagubit, ci sutele de mii de suporteri, pe care ii aveti in aceasta tara. Da, pe care ii aveti VOI, nu eu. Jucati pentru ei, nu pentru mine. Ne-am inteles?

Jucatorii aproba scurt din cap sau din ochi. In continuare, anunt masurile cu efect imediat. Ii expediez la echipa a doua pe Albinaru, Ilin, Gaev si alti citiva jucatori mai subtirei. Pastrez in lotul primei echipe 25 de jucatori (foto) si ii anunt ca vom juca 4-4-2. Florentin Petre pare bucuros - in sfirsit are un om in spate, nu mai trebuie sa are terenul ca nebunul, si in aparare, si in atac. Anunt ca Florentin ramine capitanul echipei, urmat de Danciulescu si Niculescu. Numirea lui Danciulescu produce oarece rumoare, jucatorii isi dau coate, gindindu-se, probabil, la cum vor reactiona suporterii. Observ si o retez scurt:

- Danciu a fost golgheterul echipei in sezonul trecut, deci merita cu prisosinta sa fie al doilea capitan.

Privirile unora dintre jucatori imi dau de inteles ca nu o sa fie atit de usor sa ma impun si in fata peluzei. Mda, asta ma gindeam si eu. In schimb, Danciulescu parca imi multumeste din ochi. Sau mi s-a parut mie?

Anunt si noul program de antrenamente, pe care il concepusem impreuna cu Cornel Dinu si cu secunzii. Dintr-o data, vad ca ma simt chiar ca un manager adevarat. Nu e nimeni in spatele meu care sa ma traga de sfori, dar nici sa ma ajute. Eh, cum mi-o fi norocul. Sper sa pot sa demisionez inainte sa inceapa sezonul. Ii las pe mina secunzilor Mateo si Mihaescu, sa ii chinuie ca pe hotii de cai, la un antrenament fizic, si o intind spre birou. Mai am multe de rezolvat.

Ajuns in birou, gasesc in fax citeva foi de la FRF - programul turului. Mama... ne-au spart. In prima etapa cu Gloria, in deplasare, dupa aia Rapid, acasa, FCM Bacau (d), FC Arges (a), Poli AEK (d), Steaua (a), FC National (d). Cam asta ar fi inceputul... Cel mai rau ma ingrijoreaza dubla cu Steaua si National, la interval de o saptamina. Si inca nu stiu nimic de cupele europene. In plus, treaba dureroasa e ca voi juca primul meu meci de acasa tocmai cu Rapid, adica una din cele doua contracandidate la cistigarea titlului. Daca nu cistig meciul ala, cariera mea de antrenor se va termina inainte sa inceapa cu adevarat.

Ma uit in agenda, e aproape 12. Rahat, conferinta de presa. Aproape uitasem. Ii las pe fratii Becali pentru dupa conferinta, iau programul turului cu mine si ma grabesc spre sala de conferinte. Intru pe la 11:55, inauntru pare cit de cit liniste. Lume multa, ziaristii ma saluta, ii salut, ma asez si astept sa se potoleasca forfota, ca sa putem sa incepem. Iar nu m-am gindit la un cuvint de deschidere, asa ca incerc metoda lipsita de tact.

- Buna ziua, va rog sa ma scuzati, am fost la antrenament si nu am avut timp sa compun un discurs.

Zimbete in sala.

- Asa ca va rog sa trecem direct la intrebari.

Costea, de la Pro Sport, sare primul.

- Ultimii antrenori ai lui Dinamo s-au plins de stresul care domneste in Stefan cel Mare. Ati inceput si dvs. sa il resimtiti?

- Domnilor, raspund, eu provin din presa. Stiti la fel de bine ca mine ce inseamna sa trebuiasca sa predai un articol pina la anumita ora si sursa principala sa nu vrea sa vorbeasca. Acolo e vorba de stres, nu aici. Nu deocamdata, cel putin.

Marian Popescu, "amicul" meu de la Pro Sport.

- Aveti un program al turului relativ dificil, cu Rapid si Steaua in primele citeva etape. Credeti ca veti apuca meciul cu FC National pe banca tehnica?

- Domnule Popescu, de acord, programul nostru nu este deloc lejer. Toate echipele sint puternice, iar faptul ca eu voi debuta in fata minunatilor suporteri ai lui Dinamo chiar la un meci impotriva Rapidului, o rivala traditionala, ar putea fi privit ca un dezavantaj. Pe mine, insa, ma va mobiliza mai mult acest lucru.

- Cum va intelegeti cu jucatorii, acum, in calitate de antrenor? Data trecuta ati venit cu Petre si Danciulescu, acum nu ati adus nici un jucator la conferinta.

A vorbit o gagica, frumoasa foc, da' nu s-a prezentat. Hai la un misto mic.

- Stimata domnisoara - sau doamna - numele meu este Adrian Badea. Al dumneavoastra?

Tipa roseste toata, dupa care isi revine.

- Magda Ionescu, Libertatea.

A, trebuia sa imi imaginez.

- Incintat de cunostinta, domnisoara - sau doamna, tot nu ati precizat.

Tipa roseste iar, dar nu mai zice nimic.

- Nici un jucator nu este prezent aici intrucit, de astazi, am intrat in linie dreapta pentru startul noului sezon. S-a schimbat programul de antrenament, s-au schimbat multe.

Costea sare iar.

- Dar cu suporterii cum va intelegeti? Am inteles ca exista cel putin un grup din galerie care contesta numirea dumneavoastra.

- Domnilor, vreau sa fie clar un lucru: inainte de toate, fotbalul se face pentru suporteri. Asa vad eu lucrurile. Categoric, nu pot sa ii multumesc pe toti. Categoric, in fiecare microbist se afla un antrenor, care considera ca omul care se afla in momentul respectiv pe banca nu se pricepe. Dar omul de pe banca poarta raspunderea rezultatelor. In ceea ce priveste informatia dumneavoastra, nu o comentez. Se poate sa fie chiar mai multe grupuri, dar asta nu este treaba mea. Nu am fost instalat in acest post pentru a deveni idolul cuiva, ci pentru a face treaba. Daca vrea cineva sa ma conteste, este liber sa o faca, pentru ca traim intr-o tara democratica. Eu voi raspunde prin rezultate.

- Sinteti de citeva zile antrenorul lui Dinamo. V-ati fixat deja tintele pentru trasferuri?

- Da, stim de ce avem nevoie, stim de cine avem nevoie, dar veti afla atunci cind va fi cazul.

- Ce criterii de performanta vi s-au impus?

- La Dinamo exista un singur set de criterii de performanta: cistigarea campionatului si a Cupei, plus un parcurs cit mai lung in cupele europene.

- Un cuvint pentru suporterii dinamovisti?

- Nu va voi dezamagi. Voi aduce din nou pe Dinamo acolo unde ii este locul, o voi face sa domine autoritar campionatul romanesc. Si pe dumneavoastra, stimati suporteri, va voi aduce iar acolo unde va este locul, in tribuna, pentru ca veti avea ce vedea.

Multumesc politicos, ma ridic si plec. Hai ca am scapat si de-asta.

Ma intorc in birou. Sun o secretara si o rog sa imi faca legatura cu Giovanni Becali. In citeva secunde, telefonul suna. Raspund.

- Buna ziua, domnule Becali.

- A, domnul Badea - junior de la Dinamo. Ce mai faceti?

Dupa voce, e foarte bine dispus. Poate se gindeste ca vreau sa vind pe cineva "afara", sa ii iasa si lui un comision.

- Domnule Becali, am nevoie de cite un fundas care sa poata sa joace si mijlocas defensiv, atit pe stinga, cit si pe dreapta. Imi mai trebuie un atacant si eventual doi mijlocasi ofensivi, cite unui pe fiecare banda, si un mijlocas central.

- Ooo, da' vad ca faceti afaceri in stil mare. Ce vreti, sa schimbati echipa cu totul?

- Ce vreau este treaba mea, dumneavoastra gasiti-mi jucatorii.

- Bine, bine, o sa ma interesez. A, de citi bani dispuneti?

- Asta este din nou treaba mea, vreau sa vad intii ce imi oferiti.

- Ma, da' al dracului esti, ride Becali. Bine, hai sa vorbesc cu Victor si te sun.

- OK, la revedere.

Inchid, pun mina pe telefonul de serviciu. Il sun pe Danilescu.

- Nea Tica, buna ziua. Am si eu nevoie de un pic de ajutor de la matale.

Am constatat ca abordarea asta familiara merge la oamenii mai in virsta.

- Gata, copilu', zi ce tre' sa facem.

- Nea Tica, vreau sa facem o chestie mare. Facem aici un Ajax al Romaniei.

- Un ce?

- Un Ajax. Stii matale, Ajax Amsterdam, echipa aia care aduna copii din toata lumea si ii face mari jucatori.

- Aaaaa, Ajax (pronunta cu "j")! Gata, m-am prins. Pai si ce vrei de la mine?

- Nea Tica, ce mai cunosti matale prin tara. Oameni de-astia, cu ochiu' format la gasit jucatori. Vreau si eu 3-4 oameni, da' buni.

- Gata, pustiu', pina dupa-amiaza rezolvam.

- Asa, ca asta facuram. Dispensa mea unde e?

- A, fi-r-ar a dracului, am uitat. Ma duc acum la Federatie si iti fac rost imediat.

- Bine, nea Tica, mersi frumos. Dau o bere!

- Bine, copilu', am fugit. Noroc!

Buuuuun, deci pentru jucatori am vorbit, pentru scouti am vorbit si abia e ora unu si ceva. Hai la masa.

Ies in hol, ma intilnesc cu Borcea. Nu ca mi-ar fi fost dor de el.

- Salut, Adi. Plecai?

- Buna ziua, domnu' Borcea. Ma duceam la masa.

- Stii ceva? Zi-mi Cristi, ca sintem aproape de-o seama. Hai ca si mie mi-e foame. Unde mergem?

- KFC?

- Neah, sa nu mai maninci acolo, ca te ingrasi. Hai ca stiu eu un restaurant bun si ferit de ochii lumii.

- OK, cu care masina mergem? Ma opresc la timp, inainte sa intreb "cu a mea sau cu a ta?". Si a mea e tot a lui. Masina, normal.

- Eeee, hai ca mergem cu a mea. Da' conduci tu.

- Bine.

Ne urcam in masina lui actuala, un alt BMW - Borcea vad ca are boala cu asa ceva -. De pe scaunul din dreapta, Cristi ma dirijeaza. Ajungem la restaurant. Intr-adevar, e destul de ferit de ochii lumii. Mincam, stam de vorba de una si de alta. La un moment dat, arunca o chestie:

- Da' vad ca te-ai apucat serios de treaba. Parca ai fi antrenor demult.

- Fac si eu ce pot, raspund cu modestie.

- Ma, ideea e sa scoatem ceva rezultate. Dupa aia e simplu: creste cota jucatorilor, pleaca in partea ailalta, ne iese cite ceva la fiecare.

- Pai, Cristi, stai asa, facem fotbal sau export de marfa?

- Ma, nu pricepusi, facem de-amindoua, ride Borcea satisfacut.

- Ma rog, om trai si om vedea. Sa scoatem noi rezultate si dupa aia mai vedem.

Restul mesei trece repede. Se face trei, plecam inapoi la club. Ooof, dracu' m-o fi pus? La ora asta puteam sa stau eu linistit la mine in birou. Sau chiar acasa.

Cum ajung in birou, suna telefonul. Una din secretare, disperata:

- Domnu' Badea, de o ora va caut.

- Pai si pe mobil de ce n-ati incercat?

- Am incercat, dar nu aveati semnal pe Zapp, iar pe celalalt nu ati raspuns.

Mda, normal ca nu am raspuns, acum vad mobilul pe birou. Totusi, nesimtit si Zapp-ul, te lasa cind ti-e lumea mai draga.

- Aha, l-am uitat in birou. In fine, ce e, de ce ma cautai?

- A sunat domnul Giovanni Becali de cinci ori. Zice ca a gasit ce i-ati cerut.

- Aoleu, asa repede? Bine, hai ca vorbesc eu cu el.

Fac rost de numarul lui Giovanni, il sun.

- Buna ziua, domnu' Becali, vad ca va miscati repede.

- Ma, pustiu', zi-mi Giovanni, ca mie asa imi zice toata lumea.

- Eh, mi-e greu, ca aveti o virsta...

- Adica ce vrei mai sa spui, ca sint batrin? se infoaie el.

- Nu, Giovanni, esti de mult timp in fotbal, dezamorsez si eu situatia cum ma pricep.

- Ha, ha, de o viata sint, ma, sa stii...

Aha, si cind vindeai ceasuri pe plaja tot in fotbal erai? Tin gindul pentru mine si revin la afaceri.

- Asa, auzi ca imi gasisi jucatori.

- Aha, am gasit. Fii atent: fundas dreapta e Farmache de la Farul. E bun, are 25 de ani, si abia asteapta sa vina inapoi in Bucuresti, ca el e de-aici.

- Bun, citi bani? intreb eu si ma apuc sa notez datele.

- Nu stiu sa-ti zic exact, oricum, de la 60.000 in sus.

- 60.000 de ce?

- Dolari.

Mie imi vine sa pic de pe scaun. De doua ori salariul meu pe un an, care oricum e urias pentru Romania.

- Altu' mai ai?

- Ma, ar mai fi o varianta, da' asta cere timp. Stai bine pe scaun?

- Aha.

- Giani Kirita. Te fac om daca ti-l aduc, asta abia asteapta sa scape de la turci. Plus ca se are pe bune cu suporterii.

Il tin minte pe Giani. Intr-adevar, fundas de fier, capitan al lui Dinamo inainte sa plece. Ar fi o chestie...

- Bani citi?

- Ma, turcii il evalueaza la minim 120.000 de coco. Salariul lui acolo e de 36.000 pe an.

Ma stapinesc sa nu fac infarct, notez datele.

- Ma mai gindesc... pe stinga ce ai?

- Pai, ar fi Iordache de la Craiova. Pe asta sigur il stii.

- Aha, il stiu. Citi bani?

- Transferul de la 40 in sus, contractul lui e de 32 acolo, e clar ca o sa vrea mai mult.

- Bine, urmatorul.

- Panc, de la National. 32 transfer, 10 contract.

- Mmm, asta suna chiar bine. O sa ma interesez de el. Mijlocas central ce ai?

- Pai ar fi Apostol, de la Farul, un pusti de mare viitor. E alta belea, asta e suspendat pina in decembrie.

- Olele, pai ce-a facut?

- Eh, o istorioara cu un test antidoping. Stii povestea, cred

Mi-aduc aminte brusc, e unul din aia care au dat probe de urina in locul altui jucator.

- Si bani?

- 70 cu 32.

- Buuun... si asta ma intereseaza. Altceva?

- Ar mai fi, da' nu cred ca te tine pe tine.

- Cine e, nu ma mai fierbe.

- Sinmartean, ala de la Bistrita.

Hopa.

- Pai ala a plecat pe undeva pe la greci, parca.

- Aha, exact. Si acum grecii vor sa scape de el. E super jucator si cer 260 pe el. Plus salariul lui, care e de 280 pe an.

- E clar, ma sare.

- Uite, iti mai zic unu' si schimbam categoria. Cristocea, de la Farul. 90 transfer, 40 contract.

Imi notez si numele astuia. Poate, cine stie.

- Bine, Giovanni. Mersi mult, daca e ceva, te sun.

- Bine, pustiu'. Atacant nu ti-am gasit, da' mai caut. Noroc!

Chestia cu "pustiu'" incepe sa ma roada rau de tot. Parca as fi vreun faimos manelist sau altceva...

Nu apuc bine sa termin de vorbit cu Giovanni, ca in birou intra val-virtej Danilescu. Imi pune in fata dispensa mea de antrenor. Heh, cred ca asta e un vis devenit realitate. Zice "semneaza aici si-aici", semnez, o ia si o baga la loc in buzunar. Zice:

- Ti-am zis ca o fac rost urgent?

- Da, nea Tica, asa e, sa traiesti.

- Hai ca iti gasi si oameni.

Imi pune in fata o hirtie cu citeva nume. Citesc repede lista si ma intorc spre el:

- Cine drac sint astia, ca n-am auzit in viata mea de ei?

- Pai aia e. Oamenii ca astia o sa il gaseasca pe urmatorul Hagi. Da' de ei n-o sa stie nimeni, zice Danilescu.

Cam are dreptate.

- OK, tu pe care zici sa ii aducem?

- Pai unul ar fi Manea, de la Poli Iasi. Il cunosc, e om cu cap si "vede" jucatorii bine.

- Bun, altul?

- Cosmin Balaj, de la Farul.

- Si pe asta.

- Marian, de la Craiova. Asta e chiar bun.

- OK, hai ca trei sint de-ajuns, cu ce mai avem noi.

- Uite, ca ti-am mai adus pe unul, daca te intereaza. Da' asta e medic.

- Pai si ce sa fac eu cu medic pe post de scout?

- Ma, eu l-am adus ca medic, nu ca ce zici tu acolo.

- Asa, bine, ce stie sa faca?

- E mester la reparat picioarele jucatorilor.

- Aha, bun, cum il cheama?

- Dan Ifrim si acum lucreaza la UTA.

- Pai si se cara ala pina aici?

- Pe bani ce nu face omu'? zimbeste Tica smechereste.

- Asa e.

Incheiem discutia aici. Ii multumesc si dau o fuga pina Cornel Dinu, sa-si dea si el cu parerea. Se uita peste lista cu jucatori, strimba din nas cind aude ca sint propusi de Becali, dar in final se declara de acord si spune sa incepem discutiile.

Luat de val, nici nu imi dau seama cind a trecut aproape toata dupa-amiaza. Ma pregatesc sa plec si eu spre casa. Consider ca am facut destul pentru prima mea zi de antrenorat. A, ba nu. Rahat, mai e si antrenamentul de dupa-amiaza. Imi iau geanta - intre timp mi-am facut rost si de geanta pentru echipament, ca sa nu mai alerg in sort si tricou pe culoarele clubului - si ma duc la vestiare. Ma schimb laolalta cu baietii si punem de-un "tactic" mic. Le explic ce vreau sa fac, ca o sa schimbam sistemul. Unii strimba din nas - in special fundasii centrali de meserie, care se vad pusi in pericol, altii se bucura. Vladut Munteanu e tot numai zimbet. Singurul concurent pe postul lui e Cigan, da' ala are numai 16 ani, nici mustata nu i-a dat bine. Pe finalul antrenamentului punem de-un meci scoala. Fac doua echipe, cit pot de echilibrate, ca oameni, dar pe una o pun in 4-4-2, pe cealalta in 3-5-2. Hehehe, am nimerit-o, aia care au jucat in 4-4-2 i-au batut pe ailalti cu 4-1. Ceea ce trebuia demonstrat. In vestiar, ii anunt pe baieti ca mergem la o bere. Ma gindesc ca asa ne mai apropiem. Vestea e salutata, ne retragem in Red Dogs Pub - chelneritele ramin blocate cind ne vad - si bem cite o bere, linistiti. Se spun bancuri, se fac calcule pentru sezonul care sta sa inceapa, se discuta normal. Spre lauda lor, baietii ma fac sa ma simt ca acasa. Vorba lu' dom' presedinte, "Familia Dinamo". Ne retragem la casele noastre si, pentru prima oara, ajung acasa perfect impacat, fara nici un stres. Prima mea zi ca antrenor la Dinamo s-a incheiat cu bine.

[Dinamo1948]

5 iulie, dimineata

Ma trezesc din nou la 7. Geez, am luat-o razna, ce m-o fi apucat? Maninc in viteza, ma uit la stirile din sport. Aseara nu am apucat, am cazut lat cum am ajuns. Pentru prima oara, toate televiziunile sint macar neutre, daca nu chiar favorabile. Plec la club. Reiau lista cu jucatori, o ordonez cumva si ma apuc de calculat. Daca iau tot, se cam duce fondul de transferuri si nu se stie cind am nevoie. Aaaah, ce chestie am uitat ieri. Dau repede drumul la calculator - din fericire, oamenii mi-au pus pe hard-disk si datele despre contractele jucatorilor. OK... sa ne uitam.

Din lotul primei echipe, care e cel mai important, lui Cigan nu pot sa ii fac contract. Are decit 16 ani, ce porcarie si Codul Muncii. Oricum, daca vrea cineva sa il ia, tre' sa plateasca indemnizatia de formare, deci o sa scoata bani din buzunar. Apoi, contractul lui Baltoi expira in 2005, iar alti sapte jucatori termina contractele in 2006. Nu e bine, eu intotdeauna am gindit pe termen lung. Compun repede o noua oferta pentru Baltoi: contract pina in 2009, salariul crescut de la 28.000 de dolari pe sezon la 70.000. Ce rahat, oricum nu sint banii mei, trebuie doar sa ma incadrez in fondul de salarii. Din cei sapte carora le expira intelegerile in 2006, Ciobotariu are 33 de ani, atunci o sa aiba 35. Sa ma mai gindesc, dar parerea mea e ca nu merita. Nu acum, cel putin. Mihalcea are 28 de ani... OK, marire cu 10.000 a contractului, de la 60 la 70.000, contract pina in 2009. Si acum e-acum, o sa ma sparga asta de bani: Claudiu Niculescu. Rahat, salariu de 100.000 pe sezon, contract care expira in 2007. Chiar nu imi permit. Mda, mai este o problema minora. Danciulescu are clauza de reziliere in valoare de doua milioane de dolari. Pina la urma, daca e sa se intimple, se intimpla. Nu prea am cum sa ii maresc salariul acum, are deja 110.000 pe an. Bun, cu contractele sa zicem ca am rezolvat, pot sa citesc si eu ziarele. La fel ca la TV, surpriza. Si Pro Sport, si Gazeta ma lauda, iar celelalte cotidiane centrale sint macar neutre. Bun asa, hai ca pentru o perioada scap de ei.

Urmatoarea chestie: transferuri. Ma apuc de trimis faxuri de intrebat cit costa. Panc, Iordache, Farmache, Apostol, Cristocea, Kirita. Pentru Sinmartean trimit direct o oferta de 100.000 de dolari la Panathinaikos, poate merge. Hai sa vedem ce o iesi...

Abia e 9.00 si eu am facut deja o groaza de treaba. Cobor la vestiar. Mateo si cu Iulica ma asteapta deja. Ne salutam amical si ii intreb de starea fizica a baietilor. Cica se putea si mai rau. Mda, palida consolare. Oamenii astia nu au mai jucat un meci de mai mult de o luna de zile... rezolvam imediat. Peste trei zile plecam in Grecia, intr-un stagiu de pregatire, unde avem programate sase amicale. Cei mai tari adversari ar fi AEK Atena si Olympiakos Pireu, da' cu ultimii nu se stie sigur daca jucam.

Asta e primul antrenament in noul format. Mai discut o data cu secunzii "mei", ca sa fiu sigur ca au inteles. Oamenii sint profesionisti si nu se pune problema. Astept sa apara si baietii, ii salut, ii intreb daca sint probleme. Niculescu, mistocar cum e, zice ca il doare capu' de la berea de aseara. Il contrez si ii zic ca data viitoare el o sa bea suc, ca sa nu se mai plinga a doua zi. Ii las in grija lui Mateo & Iulica si ma intorc in biroul meu. Fac rost de la Tica Danilescu de numerele de telefon ale scoutilor pe care mi-i recomandase si incep sa ii sun. Ala de la Constanta si cu ala de la Iasi nu zic nu, dar vor sa vada o oferta concreta, in timp ce Daniel Marian, de la Craiova, ma flituieste instant. Cica "Nu toti craiovenii sint tradatori..." Mda, asta a fost sub centura. In fine, ce-am avut si ce-am pierdut. Ifrim de la UTA cere si el sa vada un contract. Ma execut, vad ca incep sa imi completez echipa tehnica. Sun pe unul din scoutii clubului, Vasile Militaru, si ii dau sarcina permanenta: sa afle tot ce se poate stii despre urmatorul adversar. Saracu' om, parca imi pare si rau de el. Intre timp, il sun pe Giovanni si ii zic sa vina pe la club, sa fie de fata la prelungirea contractelor lui Mihalcea si Baltoi. Simt ceva bucurie in vocea lui, ca nu am atentat la clauza lui Danciulescu. Offf...

Restul zilei trece impartita intre birou, fax, calculator. Vine Becali, baietii isi prelungesc contractele... Cam totul ar fi OK. Pina sa plec de la birou, imi parvin si raspunsurile lui Ifrim, fizioterapeutul de la UTA, care accepta - "cu drag", spune el - sa lucreze cu noi, si Andrei Manea, scout-ul de la Poli Iasi. Tica Danilescu imi zice ca el e cel care l-a descoperit pe Adrian Cristea. Eh, ramine sa il si vad jucind pe Adrian Cristea, ca sa ma conving. Buuuuuun. O zi cu putine evenimente, per total. Partea nasoala cu meseria asta e ca nu mai am timp de nimic altceva. Plec de la club si ajung acasa facut bucatele. Blah, am intrat in hora, trebuie sa joc.

6 iulie

Dimineata, ajung si gasesc un teanc de faxuri. Unul e de la Cosmin Balaj, scout la Farul, care spune ca vine si el la Dinamo. Mai mult decit atit, ma intreaba daca ma intereseaza si un antrenor "secund". Ma rog, coach, cum ii zic englezii. Dumitru Jipa, de la Petrolul, cica e prieten bun cu asta si cind a auzit a zis ca vrea si el sa vina la Dinamo. Ma consult cu Tica, omu' zice OK, il invitam si pe Jipa la o discutie.

Si acum incepe problema... Farul vrea 420.000 de dolari pe Cristocea, 220.000 pe Farmache si 130.000 pe Apostol. Ba, da-o dracului de treaba, da' cine sint astia? Pretul de la Apostol imi face cu ochiul si imi vine alta idee. Le fac o contraoferta: 50.000 de dolari imediat si restul pina la 130 esalonat pe 12 luni. Poate merge, cine stie... La transferuri nu ma prea pricep. In ceea ce-i priveste pe Farmache si Cristocea, cred ca renunt. Nu merita banii aia. In fine, baskanii de la Samsunspor spun ca nu pot sa vinda "un simbol al echipei", cum este Giani. Pai a fost simbolul meu inainte sa fie al lor, eu am tot dreptul! Mda, astora nu am ce sa le fac... In fine, ultimul fax spune ca Olympiakos accepta amicalul. Buuun. Cred ca abandonez ideea de a mai cumpara un fundas dreapta si ramin cu Cristi Irimia si Ionut Balan. Pina dupa-amiaza ajunge si Jipa, ca doar Ploiestiul e la doi pasi. Stam de vorba, imi place omul. Si asta a fost fotbalist la viata lui, ma simt cam aiurea, am picat aici ca musca in lapte. Ii oferim pe loc un contract si ramine "coach" la noi. Seara ii dau raportul lui Dinu, care ma asculta dind aprobator din cap, dupa care spune o chestie in stilul caracteristic: "Nu exista forta mai mare in lume decit energia tinereasca, dublata de intelepciunea senectutii". Ca dracu, nu-mi vine sa cred ca omul asta a fost fotbalist si antrenor jumate din viata lui. Si are dreptate cu faza aia.

7 iulie

Ultima strigare la transferuri. Maine plecam in Grecia si o sa trebuiasca sa las pe altcineva sa discute si sa ma informeze. Ii pasez sarcina lui Cristi Borcea, care e mai mult decit fericit sa se simta important. Raspuns de la Craiova: Iordache costa 300.000 de dolari. Ba, Dinel a luat-o razna. No fucking way. Plus ca imi vin si doua chestii de la FC National: una ca "bancarii" cer 120.000 pe Panc, a doua ca il vor pe Gaev, la schimb cu Nae, plus o suma de bani. Nae nu ma intereseaza, asa ca incerc alta smecherie. Gaev plus 50.000 pentru Panc. Daca-mi iese m-am scos, oricum imi trebuie neaparat inca un fundas stinga. Si oferta de imprumut de la Oasul Negresti pentru un jucator de la echipa a doua, un portar - Andrei Vlad. Accept, e bine sa capete experienta, oricum in lotul B am vreo cinci portari.

Dupa-amiaza, o surpriza foarte placuta. Panathinaikos imi face o alta propunere la oferta pentru Sinmartean. 48.000 cu banii jos si inca 180.000 esalonat pe doi ani. Hell yes! Surpriza neplacuta e ca Farul accepta oferta mea pentru Apostol, dar ala refuza sa se transfere. Bine, fraiere, stai acolo, mai esti si suspendat juma' de an. Tot dupa-amiaza, National accepta schimbul Gaev - Panc si ramine sa ma inteleg cu jucatorul. Aici sa vedem si ce il sfatuieste Giovanni, daca doar se da prieten cu noi sau e pe bune...

In fine, dupa atitea surprize placute, am una foarte neplacuta. Niculescu se intrece cu gluma la antrenamentul de seara, incearca sa il mai dribleze o data pe Stelea si calca strimb. Entorsa, o sa stea doua saptamini pe bara. Nasoala e viata de antrenor.

Ajung seara acasa, fac ceva bagaje si adorm pachet de nervi. Pina la urma, accidentarea lui Niculescu a eclipsat toate reusitele de pina acum,

8 iulie, 9.00

Ne stringem la club si plecam la aeroport. La Otopeni, presa buluc. Declaratii, fotografii, chestii, vrajeli. Baietii se descurca onorabil, imi arata foarte mult respect in public. Florentin chiar mi se adreseaza cu "Mister", dar, la un moment dat, il aude Dinu si se uita strimb la noi. Vorba aia, "There can be only one... Mister!" In fine, ne imbarcam intr-un avion al KLM si plecam spre Grecia...

In avion, atmosfera e destul de linistita. Nefiind cursa charter, nu ne permitem sa facem galagie, mai sint si alti calatori. Majoritatea sint straini, care se uita ciudat la noi, vazindu-i pe baieti imbracati toti in blugi si tricourile de prezentare. Ma rog, sint cele de anul trecut, pe cele de anul asta nu le-am facut inca... Tot drumul, stau intre Nicolae Badea si Cornel Dinu si punem tara la cale. Ma rog, echipa. Badea zice ca ii place cum ma descurc, dar sa vedem cind dau de greu, adica la meciuri.

8 iulie, 11.00

Aterizam la Atena. E o caldura infioratoare. Era sa completez cu "Coafura rezista". Eu n-am mai fost in Grecia pina acum. De la aeroport, ne preia un autocar al unei agentii de turism, care ne lasa in statiunea unde o sa stam timp de vreo doua saptamini. Se cheama Voula, e intre Atena si Pireu, pe malul marii. Peisajul este superb. Oamenii se impart pe camere, eu am una single, dat fiind faptul ca sint "principal". Eh, pina la urma, viata asta obositoare prezinta si anumite avantaje. Omul de legatura din partea grecilor, care vorbeste o engleza perfecta, ne asigura ca ne sta la dispozitie indiferent de ora si imi lasa numarul de telefon. Baietii au liber pina dupa-amiaza, oricum nu se poate face nimic inainte de ora 17.00, cred ca sint 45 de grade la umbra. Eu ma retrag in camera si filosofez asupra sensului existentei mele in momentul de fata. Asta pina atipesc.

8 iulie, dupa-amiaza

Ma trezesc la timp pentru reunirea din hol. Cunoscind viata agitata a fotbalistilor, ma temeam ca am ramas deja fara jumatate de echipa. Spre mirarea mea, toti ma asteapta in holul hotelului. Mai sa fie... incercam sa iesim, sa facem o recunoastere a terenului de antrenament, eventual o dezmortire usoara. Da' de unde. Tot 45 de grade sint. Ne retragem in barul hotelului, ii avertizez pe baieti sa nu ia alcool - "nu de alta, dar e cald afara si va ia durerea de cap" - si ne petrecem doua ore bind Coca-Cola si palavragind despre orice altceva decit fotbalul.

Seara apucam sa vedem totusi terenul, dar nu ii merge nocturna, pentru ca paznicul nu a fost avertizat. El a vazut ca n-am venit la 5 si a plecat acasa. Deh, tot balcanici, ca si noi. De comun acord, lasam antrenamentele pe a doua zi si le dau liber baietilor, cu conditia sa fie la hotel la ora 21.00. Sint curios sa vad daca vor respecta rugamintea mea. Ca sa nu le dau impresia ca ii spionez, ma retrag in camera mea. Oricum o sa vad maine care din ei a intirziat, pentru ca hotelul ne-a dotat cu carduri de acces. Mare lucru, tehnica asta! Dorm linistit, fara sa visez.

9 iulie, dimineata

Ma trezesc primul, dau o tura pina la receptie si cer voie sa arunc si eu un ochi in calculatorul care gestioneaza sistemul de acces. Receptionerul isi da seama ca sint mai mare "in grad" decit fotbalistii. Surprize, surprize! Nici macar unul nu a stat mai mult de ora 21.00. Ultimii au fost Semeghin, Iordache si Vlad Munteanu, care au venit la 20.56. Tot e bine.

La antrenamentul de dimineata, ii felicit pentru comportarea exemplara de aseara. Niculescu, care a venit cu noi, chiar daca e accidentat, comenteaza de pe margine: "Mister, nu le mai zice, ca se invata prost si dupa aia nu-i mai scot in oras!". Hohot de ris, il contrez pe Niculescu: "Cleo, da' acum cum ii scoti tu in oras, ca esti in ghips? Mai curind cre' ca te scot ei pe tine... in spate!". Niculescu accepta poanta si se apuca sa faca abdomene... daca tot nu poate sa alerge, bune si astea. Per total, domneste o atmosfera de buna dispozitie. Schimbarea aerului si a cadrului le-a facut bine. Plus ca au scapat de neveste si prietene... E o semi-vacanta pentru ei.

Pina la sfirsitul antrenamentului, dau o fuga pina la hotel. Il sun pe Becali, intreb daca s-a miscat ceva cu transferurile, zice ca nu. Ma intorc la teren, la fix ca sa-i vad pe baieti ca incep sa traga pe dreapta de caldura. E abia 11.00 si cred ca sint 35 de grade. Opresc antrenamentul si le fac program de piscina. Evident, sariturile, leapsa si alte chestii periculoase sint interzise. Din fericire, hotelul este aproape gol. Se apropie Olimpiada si turistii nu au vrut sa se incurce cu sejururi scurte, pina incepeau rezervarile, ceea ce noua ne convine la fix.

Seara, alt antrenament, de data asta in nocturna. Din punct de vedere tehnic, Dinu zice ca treaba merge bine, baietii se aseaza bine in 4-4-2. Problema e alta: cad fizic. Mateo sesizeaza primul treaba asta si imi spune... fara sa stie ca ma pune intr-o situatie dificila. Nu stiu ce sa ii zic, asa ca ii cer o sugestie. El zice sa renuntam la antrenamentele tehnico-tactice si sa punem accent pe partea fizica. Sint de acord - nu ca as fi avut alta varianta - si ramine ca de maine sa schimbam temporar sistemul.

10 iulie

Dimineata trece repede, cu alergare pe plaja, dimineata devreme, apoi sesiune de stretching si forta, in sala hotelului. Mincam - ne-am adus bucatarul nostru, am citit in "DEX"-ul de la Cornel Dinu ca alimentatia are o importanta primordiala in viata unui sportiv -, dupa care urmeaza relaxare, la rummy, table sau carti. Atmosfera e destinsa, ceea ce nu e rau, dar maine e primul meci amical, cu Slovan Bratislava, echipa din Slovacia, care face pregatirea intr-o statiune invecinata. Militaru, care a urmarit un antrenament al lor, imi spune ca oamenii au o echipa rezonabila, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Sper doar sa nu mi se mai rupa vreun jucator. Seara, din nou, antrenament fizic in nocturna. E nasol cu vremea asta de aici, intre 11 si 19, adica toata ziua, nu se poate face nimic.

11 iulie

Dimineata renuntam la antrenamentul fizic si facem o sedinta tactica. Asezare in teren, scheme de joc, chestii. Anunt si formatia pentru meciul de seara, cu Slovan. Munteanu - Balan, Alistar, Goian, Semeghin - Fl. Petre, Margaritescu, Tames, Vl.Munteanu - Mihalcea, Danciulescu. Cel mai surprins pare Margaritescu, nu cred ca se astepta sa fie titular. Dinu zice ca ii aduce aminte de Hildan, ca stil de joc. Pacat ca nu e si un pic mai inalt...

La prinz, lovitura de teatru. Pe Dinu il maninca in fund, ca altfel nu pot sa spun, sa iasa pe-afara dupa masa. Se intoarce o ora mai tirziu, palid. Spune ca se simte ca dracu si ca trebuie sa stea intins in pat. Vai, ce mi-a pus-o... o sa ramin singur pe banca. Ma rog, nu singur, cu Iulica si Mateo. Las unul din medici sa il vegheze permanent si ma duc sa ma pregatesc de meci.

11 iulie, 19.00

Baietii se string in holul hotelului. Par destul de relaxati, pina la urma, pentru ei, e doar un alt meci amical. Eu n-am mai trecut prin asa ceva si sint stresat de aproape fac pe mine. Mai verificam o data gasca, sa vedem daca sintem toti, ne imbarcam in autocar si plecam spre teren. Meciul e la 20.15, mai bine sa ajungem mai devreme.

[Dinamo1948]

11 iulie, 19.30

Am ajuns la stadionul unde se joaca. Jucatorii spun glume in timp ce se echipeaza, in timp ce eu stau pe hol si fumez tigara de la tigara. Dupa vreo patru tigari "sudate", intru peste ei.

- Gata sinteti?

- Gata, Mister, raspunde Petre.

- Florentin, ma cheama Adi, nu Mister.

- Nu, Mister, acum sinteti antrenorul nostru. Dupa meci, daca ii batem pe-astia, vrem sa iesim la o bere cu Adi. Se poate?

Si sa mai zica cineva ca fotbalistii nu sint subtili uneori.

- OK, dar numai daca ii batem. Altfel, de la stadion direct la hotel si somn de voie.

- Gata, Mister.

Tropaind, cu Florentin in frunte, jucatorii ies de pe tunel la incalzire. Ies si eu, ultimul, ma duc spre bancile de rezerve. Iulica si Mateo conduc incalzirea. Ma uit spre banca cealalta, il vad pe antrenorul oaspetilor. Ne salutam, dam noroc, incercam sa conversam in engleza. Nici o sansa. Are un accent care imi ridica parul in cap. Imi gasesc un pretext sa ma intorc pe banca mea, unde ma apuc iar sa fumez. Arbitrul le da un semnal din fluier, rezervele ies de pe teren, titularii se aseaza la locurile lor. Aproape ca m-as ruga, daca as crede in Dumnezeu. Mateo vede ca sint nervos, vine si imi da un cot.

- Lasa, prima oara e greu, ca peste tot.

Mda, dar eu nu credeam, acum doua luni, ca o sa am vreo tangenta cu chestia asta.

Si... se intimpla. Arbitrul fluiera startul partidei.

11 iulie, 20.15

Slovan Bratislava - Dinamo

Min. 5: Goian respinge o lansare a oaspetilor, mingea ajunge la Danciulescu, dar "Danciu", dupa o cursa de 30 de metri, e prins din urma si deposedat. Deh, pregatirea asta fizica...

Min. 6: Actiune snur pe stinga, triunghi Tames-Mihalcea-Vl. Munteanu, ultimul centreaza, dar un fundas slovac deviaza mingea si portarul prinde din fata lui Danciulescu.

Min. 7: Petre pierde usor o minge la centru, slovacii recupereaza, actiune pe stinga, Obsitnik ramine singur cu Munteanu si il lobeaza elegant, din unghi. 1-0 pentru Slovan.

Min. 12: Contraatac Danciulescu pe dreapta, dribleaza un fundas, centreaza perfect la Mihalcea, care, la 6 metri, preia si trage peste poarta. Ma enervez groaznic, dau cu piciorul in peretele lateral de la copertina bancii. Antrenorul oaspetilor se uita mirat, dupa care clatina din cap. Probabil se gindeste ca sint prea tinar ca sa ma obisnuiesc. Mateo vine si ma bate pe spate: "E doar un amical", zice el. "In plus, e primul meci din sezon si e prima oara de trei ani incoace cind Dinamo joaca 4-4-2". Mda, are si el ceva dreptate, dar tot nu pot sa ma calmez.

Min. 13: Margaritescu ia un galben inutil, cind protesteaza dupa un fault la centrul terenului, altfel foarte bine facut.

Tot el recupereaza, mingea trece repede pe la Tames si Mihalcea, inainte sa ajunga la Danciulescu, care trage pe langa poarta, din unghi.

Min. 16: Margaritescu suteaza de la 20 de metri, peste poarta.

Min. 23: faza-snur a slovacilor, dupa o aruncare de la margine. Schimb Rapid de pase, centrare sutata in marginea careului mic, Albert reia cu capul, Munteanu scoate greu in corner.

Min. 24: in faza urmatoare, Danciulescu scapa iar pe stinga, centreaza perfect la Vlad Munteanu, care reia cu capul in coltul lung. Gol, dar anulat pe motiv de ofsaid.

Min. 26: centrare Vlad Munteanu, voleu Florentin Petre, portarul slovac scoate greu in corner.

Min. 32: Danciulescu trage pe langa, de la 25 de metri.

Min. 37: Gajdos, coordonatorul slovacilor, iese de pe teren, accidentat, si e inlocuit de Farkas.

Min. 45+2: pauza

Intru la pauza in cabina. Nu prea am ce sa le reprosez. Am avut mai multe ocazii decit ei, am jucat mai bine. Semeghin spune ca l-a pocnit unul din slovaci si ar vrea sa iasa. Asta mi-ar mai lipsi... Oricum, nici restul nu stau foarte bine la capitolul fizic. Schimbari masive. Din primul "11" nu mai scapa decit Goian, Alistar, Mihalcea si Danciulescu. Acum, echipa arata asa: Stelea - Irimia, Goian, Alistar, Ciobotariu - Grigorie, D. Serban, Pacurar, Cigan - Danciulescu, Mihalcea. Poate asa sa iasa ceva.

Incepe repriza a doua.

Min. 48: ocazie mare a slovacilor. Stelea degajeaza gresit, mingea ajunge la Albert, care centreaza de pe stinga, dar Irimia degajeaza in corner, dintre trei slovaci.

Min. 58: Nu facuram mai nimic pina acum. Fac si ultimele schimbari. Ies Mihalcea, Danciulescu, Alistar si Goian si intra Ionut Badea, Baltoi, Galamaz si Burca. Schimb si sistemul, pentru ca nu mai am decit un virf de meserie, si acum joc un fel de 4-2-3-1, cu Pacurar si Badea mai retrasi la mijloc, in spatele lor Grigorie - D. Serban - Cigan, iar Baltoi a ramas singurul virf. Poate iese ceva asa.

Min. 60: Ciobotariu il agata in careu pe Suchy. Penalty clar, transformat de acelasi Obsitnik.

Min. 63: Stelea ramine singur cu un atacant, deviaza sutul, Ciobotariu degajeaza in tribuna mingea care se indrepta spre poarta goala. In faza urmatoare, tot Obsitnik reia periculos cu capul, dar peste poarta.

Min. 70: Greseala mare a lui Burca. Il lasa pe virful lor sa preia, ala se intoarce pe langa el, il pierde pe drum, intra in careu, dar trage departe de poarta.

Min. 78: Centrare din corner Dennis Serban, un slovac respinge din fata lui Burca.

Min. 80: Faza identica, dar Burca reuseste sa reia, mingea e prinsa de portar.

Min. 90: Baltoi intercepteaza o pasa inapoi, dar un fundas slovac respinge in ultimul moment in corner.

Min. 90+2: Cigan trage pe langa poarta, din unghi, dupa o actiune prelungita a noastra.

Min. 90+3: GOOOOL Dinamo. Pacurar arunca peste zid o lovitura libera de la 30 de metri, portarul slovac iese aiurea si, din fata lui, Ionut Badea prelungeste cu capul, pe spate, in poarta. Prea putin, totusi.

Imediat dupa golul nostru, arbitrul fluiera finalul partidei. Slovan Bratislava - Dinamo Bucuresti 2-1.

Intru in vestiar cu inima grea. Primul meu meci pe banca lui Dinamo a reprezentat o infringere, si inca in fata unui adversar modest. Pe de alta parte, nu stiu daca pot sa le reprosez ceva. Am dominat partida, ne-am creat ocazii de gol, dar am marcat decit dintr-o faza fixa, la o greseala a apararii lui Slovan. Pe de alta parte, si ei au inscris pe doua greseli ale noastre. Per total, se putea si mai rau, ma gindesc eu, avind in vedere ca e prima oara cind joaca 4-4-2, linia de mijloc cu Fl. Petre, Margaritescu, Tames si Vl. Munteanu nu a mai jucat niciodata in componenta asta... In vestiar, le spun ca nu sint suparat pe nici unul din ei, pentru ca nu am motiv. Par sa inteleaga, oricum e un amical. Drumul spre hotel decurge tot intr-o tacere apasatoare, fiecare vorbeste cu vecinul de scaun si cam atit. Stau singur, deoparte, si incerc sa imi pun ordine in ginduri. Ce am invatat din meciul asta: Danciulescu nu face mai nimic ca virf impins, cum joaca de obicei Niculescu. Asta ar fi una, pe viitor o sa joc cu el virf ceva mai retras. A doua ar fi ca Grigorie s-a miscat foarte bine, comparativ cu restul echipei, in repriza a doua, in timp ce Cigan, pe banda cealalta, nu a facut mai nimic. Meciul viitor o sa incerc cu Pacurar mijlocas stinga, sa vedem ce iese. In rest... probleme in aparare, ca intotdeauna. Goian si Alistar nu au jucat niciodata impreuna si chestia asta se vede. In plus, Alistar este oarecum incomodat de postul de fundas de marcaj, el se simte mult mai bine ca libero.

Ajungem la hotel, e trecut de 11 seara. Jucatorii se risipesc prin camere, dar pe mine ma asteapta multe vesti. Doua faxuri de la ISM, unul ca Gaev a acceptat oferta lui FC National, iar celalalt ca Apostol ar fi interesat, totusi, sa negociem la contract. Hmm, deci drumul lui Panc spre Dinamo e deschis, sa vedem cum ne intelegem la bani. Si ma mai asteapta o veste, care ma darima. Dinu tot nu si-a revenit, a facut o criza de fiere de la caldura si trebuie sa mearga maine la un control. Mda, o zi total ratata. Ma duc in camera si trag pe dreapta, incercind sa ma izolez de toate lucrurile astea.