Dinamo Story

[Dinamo1948]

Workololic, alcoholic, ce mai conteaza? 3 betii in 2 luni...cam multe si pentru ucenicul lui Cornel Dinu.

<{POST_SNAPBACK}>

Care trei, ca nu au fost decit doua, pe cuvint!?

[Ita]

Da, ai dreptate, la prima nu erai inca numit.

[Guest draculea]

excelent ......

Publicul e multumit.

Atat de multumit ca iar nu doarme noaptea citind cel mai bun story scris vreodata. Hm .... sper sa nu mai fie atent din nou acel coleg amabil responsabil cu corectura ca la ora asta numai de gramatica nu-mi arde

Hai Dinamo!

PS: daca nu iei si tu bataie in unul din urmatoarele 3 meciuri presimt ca o sa inceapa tot felul de semne de intrebare de la jucatorii inraiti.

[Noel]

Colegul e atent tot timpul, poti sa ii dai ignore.

Treaba lui e sa vaneze fara mila pe cei care batjocoresc gramatica si isi face un titlu de glorie din asta.

Deja miroase mai frumos pe forum de cand au inceput toti sa fie mai atenti la cum scriu si am scapat si de zgarieturile pe retina aferente.

Suntem un forum elitist, da...si ne place lucrul asta. Cine nu e cu noi e impotriva noastra

[Guest Kilroy]

wow. ce stori detailat. vad ca ai mult timp la dispozitie.

interesant. vreau sa-aud ca iei tripla (CL, A, Cupa Rom) .

Un tip: Cumpara-l pe Caramarin de la National.

[Ita]

Suntem un forum elitist, da...si ne place lucrul asta. Cine nu e cu noi e impotriva noastra

Securistule

[Dinamo1948]

wow. ce stori detailat. vad ca ai mult timp la dispozitie. 

interesant. vreau sa-aud ca iei tripla (CL, A, Cupa Rom) .

Un tip: Cumpara-l pe Caramarin de la National. 

<{POST_SNAPBACK}>

Champions League e exclus, n-am fata de asa ceva. Si nici lot, daca tot veni vorba. Pe de alta parte, daca am eliminat pe Monaco, nimic nu e imposibil... ma rog, daca as juca cu reloaduri, as cistiga, in cele din urma, dar s-ar pierde fun-ul jocului.

In ceea ce il priveste pe Caramarin, o sa zic "pas". 1. este scump; 2. nu ar avea loc in echipa. Deja ma gindesc ca in meciul urmator Grigorie sa fie titular in dauna lui Tames, iar Vlad Munteanu este suveran pe aripa stinga.

[Dinamo1948]

excelent ......

Publicul e multumit.

Atat de multumit ca iar nu doarme noaptea citind cel mai bun story scris vreodata. Hm .... sper sa nu mai fie atent din nou acel coleg amabil responsabil cu corectura ca la ora asta numai de gramatica nu-mi arde

Hai Dinamo!

PS: daca nu iei si tu bataie in unul din urmatoarele 3 meciuri presimt ca o sa inceapa tot felul de semne de intrebare de la jucatorii inraiti.

<{POST_SNAPBACK}>

Multumesc de aprecieri. In ceea ce priveste infringerile... nu stiu, om trai si om vedea. Deocamdata echipa merge ca unsa, se vede ca am jucat inainte trei sezoane cu Dinamo, tot cu acelasi lot, si am avut timp sa fac reglaje fine in tactici si pozitionare.

Singurul meu regret este ca Sever nu a vrut sa ma lase sa particip cu storyul asta la concursul lui. Dar deh, asta este...

[anahoret]

De ce nu a acceptat Sever sa participi la concursul de "story"-uri?

[edlund]

Ca nu a fost inceput in ianuarie.

[Emilian]

Si ca e pe alt forum.

[magic_pixel]

Eu am descoperit story-ul asta ieri si - pentru prima data in ultimele luni - abia asteptam sa vin azi la serviciu ca sa-l citesc in continuare. Cred ca in momentul asta pot spune ca ma intereseaza mai mult cum se descurca echipa Dinamo antrenata de tine decat cea din real-life Super-poveste...

[Dinamo1948]

Eu am descoperit story-ul asta ieri si - pentru prima data in ultimele luni - abia asteptam sa vin azi la serviciu ca sa-l citesc in continuare. Cred ca in momentul asta pot spune ca ma intereseaza mai mult cum se descurca echipa Dinamo antrenata de tine decat cea din real-life Super-poveste...

<{POST_SNAPBACK}>

Deseara sau maine o sa fie oarece continuare, sa vad cum reusesc sa impac serviciul, sesiunea, nevoia imperioasa de bere si metodele alternative de pierdere a timpului.

[Dinamo1948]

..............................................

high_toma : daca nu vin la urmatoarea intalnire, va dau la fiecare cate 100 de euro

Noel, you missed this: corect este "fiecaruia"

[Guest Interistu']

SUPEEERRRRRRR POVESTE. Parca parca mi-as schimba statutul de stelist in dinamovist dupa ce am citit aces story..Dar defapt asta o sa ma ambitioneze si o sa pun pe forum un story cu FC. Steaua...maxim in 3-4 saptamani o sa fie o poveste care o sa concureze cu a ta.dar sper sa o fac mai misto cu niste screenuri probabil.Daca nu era sesiunea asta si antrenamentele din weekend si joi o termin intr-o saptamana. Oricum oriunde ,in romania sau in europa tot Steaua va fi mereu...

[anahoret]

Dar defapt asta o sa ma ambitioneze si o sa pun pe forum un story cu FC. Steaua...maxim in 3-4 saptamani o sa fie o poveste care o sa concureze cu a ta.

No chance. Pe cuvant de cercetas.

[Dinamo1948]

SUPEEERRRRRRR POVESTE. Parca parca mi-as schimba statutul de stelist in dinamovist dupa ce am citit aces story..Dar defapt asta o sa ma ambitioneze si o sa pun pe forum un story cu FC. Steaua...maxim in 3-4 saptamani o sa fie o poveste care o sa concureze cu a ta.dar sper sa o fac mai misto cu niste screenuri probabil.Daca nu era sesiunea asta si antrenamentele din weekend si joi o termin intr-o saptamana.  Oricum oriunde ,in romania sau in europa tot Steaua va fi mereu...

<{POST_SNAPBACK}>

Daca nu erau lenea, serviciul si (partial) facultatea, mai postam vreo 50.000 de caractere (vreo 15 pagini adica) in doua zile. Dar deh...

In alta ordine de idei... MAGICO MILAN / VINCI PER NOI

[magic_pixel]

Fie-ti mila! Uite, am renuntat la cocaina, vodca si tigari... Imi ajunge acum doar story-ul asta...

[anahoret]

Fie-ti mila! Uite, am renuntat la cocaina, vodca si tigari... Imi ajunge acum doar story-ul asta...

Dupa ce vei citi si "story"-ul lui Drogba_15, vei inceta sa te mai delectezi cu povestea lui Dinamo1948. Vei grai galagios: "Mai vreau! Mai vreau!!!". Te sfatuiesc sa ai incredere in mine.

Capodopera sa literara se numeste "Dinamo Story - Caine pana la moarte si dupa".

[magic_pixel]

Am citit (ma rog, impropriu spus, pentru a citi ceva trebuie sa fie mai intai scris ceva), dar nu am reusit inca sa ies din soc ca sa dau un reply la story-ul ala

[Dinamo1948]

13 septembrie

Azi e luni si este si nu stiu ce zi importanta. Am uitat mare parte din istoria pe care o stiam odata. Ne trezim de dimineata, Ioana trebuie sa ajunga la munca. Mincam, stam de vorba, una-alta. O duc la serviciu cu masina, dar insista sa o las la colt, nu chiar in fata sediului. Adevarul e ca are dreptate, paparazzi si celebritate in Libertatea mi-ar mai lipsi. Usor-usor, ma indrept spre club, unde ajung pe la 9 fara ceva. Intru cu masina in curte, parchez si ma indrept spre birou. Abia intru pe usa si suna telefonul. Mda, ma gindeam eu: Mihaela.

- Buna dimineata, domnule Badea, incepe ea pe un ton fals oficial.

- Salut, Mihaela, ce faci?

- Eu bine, tu? Cum v-ati descurcat?

Hmmm, acum incearca sa ma descoase.

- Pai nu ti-a spus sora-ta?

- Ce sa-mi spuna, ca ati avut telefoanele inchise ieri toata ziua.

A, da, uitasem de masura asta de "protectie a muncii".

- Da? Nu ne-am dat seama, rid eu strengareste.

- Cred si eu, ai plecat foarte fericit de la chef, nu mai vedeai pe nimeni, ma inteapa Mihaela.

- Ma rog, am o scuza, batusem Steaua cu 4-0, parez eu elegant.

- Pai si? Cum suna viitorul?

- Ce sa-ti zic, viitorul suna bine. A ramas ca ne auzim la telefon azi si na... stabilim ce si cum.

- Mda. Aveti grija de voi. Hai ca eu am ceva de lucru, incheie ea mica tacla de dimineata.

- Bine, pa-pa.

Dupa traditie, ma alimentez cu cafea si incep sa rasfoiesc presa centrala. Gazeta Sporturilor titreaza "SAPTAMINA CAINILOR", cu trimitere atit la rezultatele din week-endul trecut, cit si la meciurile cu PSG si FC National. Ioanitoaia ne dedica, in intregime, editorialul sau, care este foarte favorabil. Concluzia e placuta: "Daca simpla calificare in Champions League reprezinta o performanta excelenta a dinamovistilor, o infringere cu FC National, in campionat, ar face ca victoria la scor impotriva Stelei sa nu mai aiba importanta decit pentru suporteri". Mda, adevarul asta e, daca ne bat aia se duc la un punct in fata noastra. Pro Sport titreaza "Cu ochii spre PSG", iar materialul se refera mai mult la meciul de Liga Campionilor.

Pe la 9.30, imi iau geanta si cobor pe teren, spre vestiare. Intru si zic un "Noroc" hotarit, dar nu mai apuc sa spun nimic, ca baietii izbucnesc intr-un hohot de ris general. Ma, ce dracu or avea astia?

- Ce patirati, de ce rideti? intreb eu inocent.

Florentin, care isi asuma sarcina de purtator de cuvint, se ridica de pe banca, pentru a fi vazut.

- Pai, Mister, ne bucuram pentru dumneavoastra.

- E, si pentru ce va bucurati voi asa?

- Pai ati "marcat", in sfirsit, ca altfel trebuia sa va ia Cleo sa va dascaleasca.

Niculescu se piteste in coltul lui, dar orice gind de replica taioasa imi e gonit de un nou hohot de ris. Rid si eu usurel, dupa care incerc sa dreg situatia.

- Pai? Ce, murirati de grija mea?

- Eeee, Mister, e frumoasa fata. Ne-a parut si noua bine. A, si mai e o chestie, schimba brusc tonul Petre, trecind la unul serios.

Hait, ce-or fi facut astia?

- Da, Piticule, ce e?

- Mister, trebuie sa va ginditi cu cit va amendati singur, ca ati plecat carat de la chef, nu pe picioare. Noi ce exemplu sa luam?

Rid cot la cot cu ei, atmosfera e destinsa, cred ca am facut bine, din toate punctele de vedere, ca m-am imbatat.

Antrenamentul merge ca uns. Jucatorii sint odihniti, raspund la comenzi cu placere, cred ca nu au mai avut un moral ca asta de multa vreme. La un moment dat, in tribune se stringe un grup de suporteri, care incep sa scandeze: "Badea, vino-ncoa', saluta galeria!". Il consult din ochi pe Florentin, care imi face semn sa ma duc. Ma duc, ii aplaud, iar "uriasul din Pantelimon", Mihai ala, vine la gard si imi intinde mina.

- Mister, scuzele noastre, ale tuturor.

- Pentru ce?

- Pai, stiti, la inceput, nu am avut incredere...

- Eee, era normal. Stati voi linistiti, ca nu m-am suparat.

- Da' Danciu iar nu a dat gol cu Steaua, de ce a mai fost pe teren, ca nu da gol niciodata cu aia? se baga in vorba un tip subtirel si care pare cam agitat.

- Auzi, stii ceva? ma intorc spre el. Eu sint antrenorul, eu decid pe cine bag in teren. Daca o singura data mai aud ceva de rau de Danciulescu, a doua zi mi-am facut bagajele si am plecat. Ne-am inteles?

Pina sa apuce tipul sa reactioneze, un "capac" dur peste ceafa de la Mihai il turteste, efectiv.

- Sa-ti moara ma-ta, te apuci tu sa comentezi? Ce vrei, ba, sintem pe primul loc, sintem in Champions League! Mister are dreptate, daca mai miriie careva ceva de Danciu, cu mina mea il zbor din peluza.

Adevarul e ca statura lui impune macar "un pic" de respect.

- Pai si... Pai cum... se aud voci din grup.

- Uite-asa, daca nu vreti sa strigati pentru el, taceti in p#la mea din gura, ca nu v-a intrebat nimeni de sanatate, incheie el scurtul moment de razmerita.

Mihai se intoarce spre mine. Eu am ramas masca. Cred ca daca sareau mai multi pe noi, nu prea aveam ce face. Cu un zimbet pina la urechi, imi spune "confidential":

- Nu misca unul in front. Cum au comentat, o fura.

Mda, asprele legi ale peluzei.

- Bine, baieti, hai ca eu ma intorc la antrenament. Sper sa ne vedem la meciul cu PSG.

- Sa traiti, Mister.

Dupa-amiaza e un fel de sedinta la Nicolae Badea. Felicitari, pupaturi, chestii. Spre lauda lor, nici unul nu aminteste nimic de mica mea escapada de la chef. In fond, mi-am facut treaba, aveam tot dreptul sa ma distrez. Dupa sedinta, Borcea ma asteapta la iesire si ma trage deoparte.

- Adi, hai pina la mine in birou, ca am ceva de discutat cu tine.

Ce rahat o vrea si asta, pe cine sa vindem? Il urmez supus, intru in antecamera biroului lui, ma salut din ochi cu Mihaela si intram in "cuibul" lui Borcea.

- Ia loc, ia loc. Un whisky, ceva? Meriti... zice el.

- Nu, mersi, Cola daca ai. Se fumeaza la tine? incerc eu sa sondez.

- Da, normal.

Ma asez, imi aprind o tigara si ma scufund intr-un fotoliu. Adevarul e ca are tot confortul aici, se vede ca e sef. Il privesc insistent, incercind sa sondez ce o fi in creierul lui. Se intoarce, imi intinde paharul de Cola, el se serveste cu un whisky, dupa care se aseaza la birou.

- Ti-ai luat masina?

Ha, incearca sa faca un strop de conversatie.

- Nu inca, n-am avut timp sa caut. Daca iti trebuie BMW-ul, nu e nici o problema, o sa vin cu tramvaiul, raspund ironic.

- Nu, nu-mi trebuie, de altceva te intreb.

Asa, treci la subiect.

- Uite care e treaba: daca te hotarasti sa iti iei masina straina, vino si spune-mi mie. Ti-o fac rost noua, la un pret mai mic decit ala de la dealer.

Eh, pe dracu, ce zice asta? Sincer sa fiu, nu mi-l imaginam pe Borcea ca traficant de masini furate.

- Adica? sondez eu terenul.

- Pai e simplu, o luam pe firma, scapam de niste impozite, chestii, treburi. Sint smecherii din alea de contabili, nu e problema. BMW-ul asta cu care mergi tu acum l-am luat cu 25.000, el in magazin era vreo treizeci.

- Aha. Pai o sa te anunt. Eu ma gindisem la un BMW Seria 3 Sedan, ca sint lung si trebuie sa am loc.

- Asa, si ala cit e?

- Pai in catalog e vreo 28.000 de euro. Ma rog, eu ma gindisem sa dau prima de Champions League si mai vedeam dupa aia cum plateam restul.

- Hmmm, uite cum facem. Asta ti-l scot lejer la 25.000, poate si mai putin. Lasa-ma pe mine sa ma ocup, zice Borcea si se lasa relaxat pe spate, in scaun.

- Bun, asta am rezolvat. Mai ai vreo treaba cu mine? Vreau sa ajung sa maninc, sint lesinat de foame.

Hai, acum trebuie sa treaca la subiectul adevarat.

- Nu, mergi si maninca. Vezi sa nu maninci singur, cica pica greu, imi zimbeste el cu subinteles.

Ha? Adica nu e nici o smecherie la mijloc? Hmmm... Zic sa plec cit apuc, pina nu isi aduce aminte. Ma ridic, si din cadrul usii intorc capul si intreb:

- Auzi, Cristi, da' de unde si pina unde faza asta cu masina? Ca sint bani multi la mijloc, nu gluma.

- Adi, uite care e treaba. Pentru 4-0 asta cu Steaua ti-o faceam si cadou, dar m-am gindit ca s-ar putea sa te deranjeze. N-ai idee cum m-am simtit, duminica am vazut meciul pe video de trei ori. A fost ca un vis frumos, dar si adevarat...

Ce, cum? Borcea sentimental? Poate chiar tine la Dinamo...

- OK, mersi mult atunci, ne auzim. Noroc, Cristi.

- Ciao, Adi.

Ies in antecamera, unde dau cu ochii de Mihaela. Sta si ma pindeste cu privirea, parca nu indrazneste sa deschida discutia. Aleg solutia cea mai lejera:

- Salut, pa-pa, trebuie sa fug, vreau sa o scot pe Ioana la masa.

- A! ramine tipa cu gura cascata.

Profit de moment si o sterg englezeste, inainte sa isi revina si sa ma ia la intrebari. Ajung la mine in birou, pun mina pe telefon si o sun pe Ioana.

- Salut, Adi sint.

- Ie-te-te! Ma mir ca ai sunat.

- Pai de ce, si tu crezi ca toti barbatii sint porci?

- Nu toti, majoritatea, ride tipa in telefon.

- Eh, atunci sint minoritar. Mergi sa mincam in oras?

- Acum?

- Ma rog, in vreo jumatate de ora.

- Bun, vii si ma iei de la firma. Dai un bip cind esti aproape, ca sa cobor.

- OK, asa sa fie.

Trec, imi iau prietena - cred ca pot sa o numesc deja prietena - si ne ascundem intr-un bistro dragut, cu gradina si multa verdeata. Evident, indicat de ea, eu tot nu cunosc Bucurestiul. Discutia din timpul mesei imi intareste parerea buna pe care mi-o formasem... mda, tipa merita chiar ceva atentie. Vorbim diverse discutii, dupa care ne retragem la mine acasa...

14 septembrie

Ma trezesc cam obosit, ma dor toate cele. Prietenii stiu de ce. Eh, asta e, norocul meu ca nu sint fotbalist, e suficient sa stau pe tusa. Ziua trece repede, nici nu apuc sa fac toate cite mi-as fi propus. Francezii au ajuns de azi, il vad la Antena 1 pe antrenorul lor - Valid Halilhodzici, al dracului, ce nume are - cu o declaratie eleganta, cum ca daca am eliminat pe Monaco, putem sa cistigam si Champions League, dar un meci se joaca in acele 90 de minute. Seara, de curiozitate, ma ascund undeva in oficiala si spionez antrenamentul francezilor. Porc si bosniacu' asta, nu face nici un meci scoala, doar stretching si "5 la 2", deja cred ca mi-a pregatit ceva surprize. Eh, om trai si om vedea ce o iesi... sper sa nu ne bata rau. In ceea ce ma priveste, am parte de doua vesti proaste, ambele vizind accidentari. Batineanu imi spune ca Mihalcea tot nu si-a revenit si va lipsi cu siguranta, iar Grigorie s-a lovit usor la ultimul antrenament de luni si nu ar fi bine sa risc. Rahat, tocmai cind ma gindisem sa-l trec pe bara pe Tames...

15 septembrie

Azi incepe scoala. Ma rog, scoala mea in fotbalul mare. Ma trezesc plin de energie, chitit sa fac pe dracul in patru ca sa cistigam asta-seara. Imi permit sa lenevesc mai mult pe-acasa, ajung la club pe la 10. Baietii fac o miscare usoara pe pista, cobor la ei.

- Salut, Adi, ma intimpina Mateut.

- Noroc, Mateo, noroc, Iulica, salut, baieti. Ce se aude?

- Ce sa se auda, cica astia cu Monaco se au cum ne avem noi cu Steaua si au sarit in sus cind i-am scos, raspunde Mateut.

- Aha, da' daca i-om scoate si pe ei, atunci sa vezi bucurie... la noi, incerc eu sa ridic moralul.

- Mister, daca am batut pe Steaua, putem sa ii facem si pe astia, intervine Petre.

- Piticule, ai dracului grija, ca i-am vazut aseara la antrenament, toti iti maninca spaghete din cap.

- Pai da, eu sint mic si-al dracului, ride Florentin.

- Cleo, le dai doua si astora, sa nu se supere? imi indrept tirul catre Niculescu.

- Deh, Mister, cum o fi sa fie. Sa dea Danciu, ca am facut afacere cu el: impartim egal primele de gol, indiferent cine da.

- Pai cum l-ai fraierit, ca la cinci ale lui dai si tu unul?

- Eeee, secret, ride Niculescu.

- Bun, hai sa va zic un mare secret: deseara vreau sa ii batem.

- Pe bune? Noi ne gindeam ca e blat, ride Stelea.

- Ma, o fi, da' cu mine n-au vorbit nimic. Iar daca mie nu-mi iese nimic, de ce sa facem blat?

- Asa e, da' daca iese ceva, facem?

- Facem, facem ce vreti voi. Eu zic ca facem chef maine seara iar, daca ii batem.

- Mister, maini fasim concurs, ca am vazut ca nu prea tineti la bautura, baga Semeghin fitilul.

Al dracului de moldovean, tu erai treaz rau...

- Seme, facem ce vreti voi, da' sa ii batem pe astia.

- Bini, sefu', bini. Da' daca luam bataie, putiem sa biem di suparari?

Hohot general de ris.

- Bine, bem, da' numa' apa plata cu lamiie, sa va faceti manechine. Cleo, iar te-ai ingrasat sau mi se pare mie?

- Gata, manechin ma fac, ca fata am, muschi am, sa dau jos burta, zice Niculescu.

- Eu zic sa o dai jos deseara, te vede lumea si la TV, e mai bine... Hai, ca v-am stat destul pe cap, ma duc la ale mele.

Ma retrag catre birouri, fac un drum pe la Cornel Dinu, discutam echipa si tactica pentru deseara. Amindoi sintem de acord ca "echipa cistigatoare nu se schimba" (ce vorba cretina) si raminem tot la 4-4-2, in alcatuirea de baza. Pe banca de rezerve vor aparea Cigan si Baltoi, in locul accidentatilor Grigorie si Mihalcea. Mai ard un pic gazul pe la club, dupa care o intind la masa - evident, impreuna cu Ioana, devine ingrijorator - si imi permit sa trec si pe acasa, sa imi fac somnul de frumusete. Meciul e deseara, la 21.45, timp berechet.

Ma trezesc pe la 6 seara, odihnit, relaxat, cu chef de baut. Hmmm, nu e bine. Beau niste Cola si imi permit luxul unei bai lungi. Ies din cada pe la 7, fix ca sa raspund la telefon. E Ioana, care tine sa imi ureze bafta. Hmm, gata, trebuie sa mi-o scot din cap, e meci mare deseara. Imbracat in costumul "oficial", cu cei doi "caini rosii" pe buzunarul de la piept, cobor relaxat, ma urc in BMW si demarez spre club.

Cind ma apropii de stadion, vad ca e nebunie. O mare de oameni la porti... abia e 7.30, ce dracu', unde s-or grabi? Dau o tura prin birouri, nimeni. Ma retrag la mine, mai beau o cafea, pina pe la 8, cind ma uit la stiri. Mda, e evenimentul zilei, cica "Dupa un deceniu, primul meci in lumea buna a fotbalului de club". Asa este, nu pot sa-i contrazic. Iar eu sint vedeta spectacolului. Mai pierd timpul, mai e cam o ora pina la meci si decid sa cobor la vestiare. Ies prin tribuna oficiala si am un soc: stadionul este plin-ochi, drapat in intregime in alb-rosu. Geez, cit e de frumos. Cobor pe pista si ma pregatesc sa traversez gazonul, spre intrarea in tunel. Tribuna innebuneste si incepe sa imi scandeze numele. Simt ca mi se face pielea de gaina, nu sint obisnuit cu atita atentie. Ii aplaud din mers si traversez cit pot de repede, inainte sa fac pe mine de emotie.

Intru in vestiare, jucatorii sint deja acolo, relaxati, zimbitori. Anunt echipa - din obisnuinta, nu ca ar fi vreo schimbare in formula de start - si ne intretinem amical pina la iesirea la incalzire.

Iesim pe teren, din cite constat eu, inaintea francezilor. Spectatorii innebunesc, tribunele sint acoperite sub o mare de confetti. Iulica si Mateo conduc incalzirea, in timp ce eu ma retrag pe margine si imi aprind o tigara. Imi trece prin gind o chestie: pina acum, la fiecare meci am zis "daca batem, e cea mai mare performanta din cariera mea". Hai, sa imi dobor recordul.

Ies si francezii, intimpinati cu fluieraturi. Cred ca mai curind li se trage de la echipament, rosu-albastru, ca al Stelei, decit de la vreo antipatie. Antrenorul lor aplica acelasi sistem, isi lasa secunzii sa conduca incalzirea si el se retrage pe tusa si isi aprinde o tigara. Il privesc cu coada ochiului, are cam la 50 de ani si o figura distinsa, par grizonat. Pare un tip simpatic, chiar daca eu nu ii prea am la inima pe bosniaci. Ma rog, Cornel Dinu, mare fan al sirbilor, cred ca l-ar minca de viu. Cum eu sint mai tinar si sint si gazda, decid sa fiu politicos. Ma indrept spre el si ii intind mina, folosindu-mi cam un sfert din franceza cunoscuta ca sa ii zic buna seara. Ma priveste surprins si zice ceva in franceza din care inteleg decit "mon ami" si ca se astepta sa fiu mai batrin. Ii explic cu restul de franceza ca sint un antrenor foarte tinar si ca nu ma descurc foarte bine in limba lui, dupa care o dau pe engleza. Stupoare, gagiul nu stie engleza, iar eu am cam epuizat cunostintele de franceza. Bosniaca sau ce o vorbi el acasa habar n-am, iar romaneste imi imaginez ca nu cunoaste. Apelam la "limba gimnastica", ne zimbim calduros, ne batem pe spate si mai dam o data noroc, dupa care o intind cit pot de repede. Mai pierd timpul fumind si rugindu-ma sa nu luam bataie rau de tot, pina cind arbitrul partidei iese in gura tunelului si fluiera scurt, chemind echipele la vestiare, pentru iesirea oficiala. Ma retrag o data cu restul lumii, cu inima cit un purice.

In vestiar, jucatorii par relaxati. Isi ajusteaza crampoanele, fac glume, dar tensiunea pluteste in aer. Totusi, e bine ca pluteste in aer, nu in capetele lor. Ma trag de-o parte, imi dreg glasul, dau de doua ori cu palma in perete, ca sa le atrag atentia, dupa care deschid gura.

- Baieti, o singura chestie vreau sa va spun: fara frica, bine?

- Fara frica! raspund ei, parca e un strigat de lupta.

- Bine, hai sa iesim, ca plinge lumea dupa noi.

Iesim din vestiar, eu ultimul - imi trece prin cap chestia aia, cu "Cine pleaca ultimul sa stinga lumina" - si ne incolonam. Francezii fac la fel, coloana e deschisa de cei patru arbitri si inchisa de mine si Halilhodzici. Iesim pe pista, un "Di-na-mo!" scandat "cu simt de raspundere" zguduie tribunele. Jucatorii francezi se uita mirati in tribune, poate nu stiau ca si noi avem suporteri la fel de buni - sau chiar mai buni - decit ai lor. 1-0 pentru noi, i-am impresionat deja. Echipele se aliniaza la centru, eu si Halilhodzici dam mina cu arbitrii, dupa care ne indreptam impreuna spre bancile de rezerve. Ajunsi la tusa, mai dam o data mina, "ca la ambasada", ca sa apuce fotografii sa ne pozeze ca lumea, si ne retragem fiecare pe banca lui. Sau in banca lui. "Oda Bucuriei" se revarsa peste stadion, iar suporterii, spre lauda lor, fac liniste. Imnul Ligii Campionilor se termina, iar jucatorii se risipesc pe teren. Crainicul stadionului incepe prezentarea echipelor, evident, cu francezii. Nu se intelege mai nimic, totul fiind acoperit de un cor de fluieraturi al galeriei noastre. Ma rog, nu e prea elegant, dar scopul scuza mijloacele. Acum e-acum, urmeaza prezentarea noastra.

- Si acum, Dinamo, in poarta cu numarul 23, Cristiiiii...

- Munteanuuuuu! completeaza galeria.

Babicu' isi aplauda suporterii, dupa care isi reia locul intre buturi.

- Pe partea dreapta, cu numarul 27, Ionut...

- Balan!

- Fundas stinga, cu numarul 3, Doriiin...

- Semeghi!

- Fundas central, cu numarul 6, Angelooooo...

- Alistaaaar!

- Fundas central, cu numarul 24, Luciaaaaan...

- Goian! vine imediat raspunsul din peluza.

- Mijlocas stinga, cu numarul 18, Vlaaaaaaad...

- Munteanuuuuuuuuu!

- Mijlocas central, cu numarul 26, Andreeeeei...

- Margaritescuuuu! raspund suporterii.

"China" ii saluta cu o "schema" de karate, incercind sa arate ca isi merita porecla.

- Mijlocas central, cu numarul 25, Iuliaaaaaaaan....

- Tameeeeeeeees!

- Cu numarul 8, mijlocas dreapta si capitanul echipei, Floreeeeeeeeentiiiiiiiiin....

- Petreeeeeeeeeeeee! bubuie galeria.

"Piticul" lasa balta incalzirea si face un sprint de 40 de metri pina in fata galeriei, unde face o plecaciune. Clar, e cel mai iubit jucator din lot.

- Atacant, cu numarul 9, Claaaaaaaaudiuuuuuuuuu...

- Niculescuuuuuuuuuu!

"Cleo" isi saluta suporterii in stil Galatasaray si e rasplatit cu aplauze. Ah, de-ar da gol azi. Imi incrucisez degetele, pentru ca urmeaza momentul critic.

- Atacant, cu numarul 10, Ioooooneeeeeeel...

- Danciulescuuuuuuuu! raspunde tribuna, parca la aceeasi intensitate. Nu se aud fluieraturi, nici huiduieli. Vad ca "Mihai cel mare" si-a facut bine treaba. Danciu aplauda elegant reactia tribunei, dupa care se intoarce la treaba lui. Ma rog, se putea si mai rau.

- Antrenor principal, omul care a dus pe Dinamo inapoi unde ii este locul, Adriaaaaaaaaaaaaan...

- Badeaaaaaaaaa! sar in aer suporterii.

Of, ce-oi fi facut, sa imi scandeze 15.000 de oameni numele? Ies de sub copertina si le multumesc cu aplauze simbolice. Nu apuc sa ma asez la loc, ca "Di-na-mo, Di-na-mo!" izbucneste din nou, cu furie. E clar, azi nu pierdem. Simt chestia asta. Oricum, eu am avut momentul meu de glorie. Acum e rindul jucatorilor. Arbitrul, un englez, cheama la centru capitanii si face tragerea la sorti. Incepe meciul si francezii au lovitura de incepere.

15 septembrie, seara

Dinamo Bucuresti - Paris Saint Germain, UEFA Champions League, Grupa E, etapa 1

PSG: Alonzo - Mendy, Pichot, Helder, Armand - Cana, E. Cisse - Coridon, Ljuboja, Rothen - Pauleta.

Dinamo: Cr. Munteanu - Balan, Goian, Alistar, Semeghin - Fl. Petre, Margaritescu, Tames, Vl. Munteanu - Cl. Niculescu, Danciulescu.

Min. 9: Francezii au prima ocazie a meciului. Rothen centreaza perfect de pe stinga si Cana reia cu capul putin peste poarta.

Min. 13: Actiune Fl. Petre pe dreapta, care prelungeste pentru Niculescu, centrarea lui e respinsa pina la Margaritescu, care trage din prima, putin pe langa poarta.

Min. 15: Balan pierde o minge in fata lui Pauleta, dar Munteanu respinge in lateral si Semeghin degajeaza in tribuna.

Min. 25: Rothen trage de la mare distanta, putin pe langa poarta. Munteanu era spectator. Uhh, cum am scapat.

Min. 35: Contraatac al nostru, Petre trage violent, dar peste poarta.

Min. 42: GOOOOOL Dinamo! Atac prelungit, Vl. Munteanu arunca o minge in careu, Margaritescu, ajuns accidental acolo, intoarce la 16m, de unde Niculescu trage din voleu. Alonzo plonjeaza disperat, dar mingea intra in plasa. Niculescu sprinteaza pina la banca de rezerve si imi sare in brate. Il felicit si il expediez inapoi... Off, daca am intra cu 1-0 la pauza, ce bine ar fi.

1-0 la pauza, francezii l-au pierdut si pe Cisse, accidentat de Tames. Nu fac schimbari, rezultatul este excelent.

Min. 55: Balan uita sa ii inchida unghiul lui Pauleta si portughezul scapa si trage tare la coltul scurt. 1-1, vina e impartita intre Balan si Cr. Munteanu.

Min. 58: Tames recupereaza la centru, paseaza la Semeghin, care prelungeste la Vl. Munteanu. Vladut centreaza in careu, unde mingea il gaseste pe Petre singur-singurel, dar capitanul meu se pripeste si trage tare, direct in portar.

Min. 60: Rothen arunca o minge peste fundasii mei, Pauleta ramine singur cu Munteanu, dar trage la o palma pe langa poarta. Decid sa fac schimbarile, ies Vl. Munteanu, Tames si Niculescu, intra Pacurar, D. Serban si Baltoi.

Min. 67: Balan arunca o minge in careu, francezii resping, Semeghin urmareste balonul si trage din voleu, in diagonala, dar putin pe langa poarta.

Min. 70: GOOOOOL Dinamo! Corner pentru noi, de pe dreapta. Dennis Serban nu centreaza, ci paseaza la 20 si ceva de metri, pentru Margaritescu, care preia, isi aseaza mingea si o bubuie cu efect, la "paianjen". Gol senzational, baietii fac o gramada in jurul lui "China". 2-1 pentru noi, sa vedem daca reusim sa tinem rezultatul asta.

Min. 77: Inca o greseala de plasament a lui Balan, dar francezul - unul din cei intrati dupa pauza - trage peste poarta, dupa un sprint de 20 de metri.

Min. 80: Dennis Serban combina cu Petre pe dreapta, dupa care centreaza in careu pentru Danciulescu. Danciu aseaza mingea pentru Baltoi, care trage tare, din unghi, dar peste poarta.

Min. 84: Contraatac in trei, Baltoi paseaza pentru Danciulescu, care ii lasa lui Pacurar, dar sutul ultimului trece la o palma de vinclu. Offf, ce gol ar fi fost asta.

Min. 86: GOOOOOL Dinamo! Corner pentru francezi. Petre recupereaza si, fara sa stea pe ginduri, bubuie mingea in fata. Baltoi, plecat dintr-o pozitie suspecta, demareaza pe stinga, trece de Mendy, intra in careu, il vede pe Danciulescu venind tare din urma si ii ridica mingea pe frunte. Executie sigura a golgeterului nostru, pe coltul scurt, si este 3-1. Meciul s-a terminat, iar Halilhodzici pare sa fi realizat si el asta.

Pina la final nu se mai intimpla nimic, iar ultimul fluier al arbitrului ma prinde in picioare, cautind disperat inca o tigara prin buzunare. N-am, am terminat un pachet in timpul meciului. Nu mai conteaza, s-a terminat, am reusit si o victorie in Champions League, pot sa mor fericit. Mergem sa salutam galeria, care ne primeste cum se cuvine.

In vestiar ne asteapta toata conducerea, care anunta primele. Exorbitante, din punctul meu de vedere: 8.000 de dolari pentru titulari, 4.000 pentru rezerve. Evident, antrenorii au prime duble. Hmmm, imi iau masina, imi iau masina, imi iau masina! Cadem de acord sa aminam cheful pina dupa meciul cu FC National, in care avem sansa sa ne distantam in fotoliul de lideri ai campionatului.

Fug apoi la conferinta de presa, unde gasesc un Halilhodzici catranit rau de tot. Are si de ce, au avut meciul in mina, puteau sa ne bata lejer. Ma rog, e suparat pe ai lui, dar cu mine nu are nimic. Un ziarist de la Gazeta Sporturilor face pe translatorul, bosniacul zice ca ma felicita, ca am demonstrat ca sint un mare antrenor cind nu am inchis jocul la 2-1 pentru noi si ca ne ureaza succes in continuare. Incheie ca ne asteapta la Paris, unde ne promite ca altfel se va juca meciul. Spre lauda lui, nu mentioneaza nimic de posibilul offside la Baltoi, din faza de 3-1. Mda, un adevarat gentleman. Imi vine rindul si mie sa vorbesc. Il complimentez pe bosniac, spunind ca puteau sa ne-o traga rau in prima repriza. Ma rog, nu cu cuvintele astea, dar mesajul e acelasi. Il asigur ca vom juca la fel si cu Brugges si Porto si ca, pentru fotbalul romanesc, victoria de asta-seara este o mare performanta. Ne despartim prieteni, cu o stringere de mina, parca, mai calda decit ar fi fost nevoie pentru fotografi.

In fine, ultima surpriza pe ziua de azi ma asteapta in hol. Ioana, evident.

- M-am gindit ca esti obosit si n-ai chef de condus. Hai ca te duc eu.

Hmmm, asa taximetrist sa tot am.

- Ooo, merci, ramin dator.

- Bine, cind o sa ma imbat eu, iti dau voie sa ma duci acasa. La tine, ca nu vreau sa ma vada ai mei asa, ride ea.

- Bun, bun, hai acasa, ca sint demolat.

Ajungem "acasa" - am si inceput sa ii spun acasa -, mincam repede ceva si eu ma prabusesc intr-un somn adinc. Ma rog, a fost o zi grea, acum nu mai sint in stare de nimic, iar de maine incepe meciul cu FC National. Geez, am batut pe PSG cu 3-1!

[magic_pixel]

Am ramas cu gura cascata la fel ca si pana acum.. Gimme mooooore!...

[Dinamo1948]

16 septembrie

Ne trezim devreme, eu obosit, dar fericit, Ioana odihnita si fericita.

- 'Neata.

- 'Neata.

- Ce faci, la cit trebuie sa fii la firma? intreb eu.

- Mmm, pe la 9.

- Auzi, nu dai si tu un telefon ca mai intirzii? Chiar as vrea sa apucam si noi sa mai stam un pic.

- Bun, hai sa vedem.

Da telefonul cu pricina, il informeaza pe sef ca are o problema, seful ei zice OK. Eu il sun pe Mateo, ii zic ca am si eu o problema si ca vin dupa-amiaza, apoi Ioana se apuca de facut mincare, in timp ce eu cobor si iau ziarele. La micul dejun, povestim pe indelete despre meciul de aseara. Tare sint curios sa vad presa... asa ca ne alimentam cu cafea si impartim ziarele. Eu iau ce ma intereseaza - Pro Sport si Gazeta Sporturilor. Pro Sport deschide cu o poza cu tabela la final, cu scorul de 3-1, si titreaza: "Europa, bine te-am gasit!", in timp ce Gazeta Sporturilor are pe prima pagina, simplu, un "SENZATIONAL" mare cit o zi de post. Cronicile, evident, sint foarte favorabile, Ioanitoaia ma felicita, dar imi aminteste ca mai am un "hop", meciul cu FC National. Pe de alta parte, in Pro Sport, Calinescu revine la tema lui favorita, antidinamovismul, si zice: "Cu craioveanul renegat Badea pe banca, Dinamo a reusit o victorie norocoasa aseara. Sa nu ne imbatam cu apa rece, putea sa fie lejer 3-1 pentru PSG". Hai, sa ma musti de fund! Ce dobitoc... Iesim sa ne plimbam, cu masina, evident, pentru ca umblatul pe jos e sinucidere in Bucuresti, ne oprim in Herastrau si mergem, linistiti, pe alei. Gee, ce romantic suna! De fapt, nu e romantic deloc, pentru ca eu sper sa nu fiu recunoscut. In fine... o duc pe Ioana la serviciu si ma deplasez la club, unde ajung cu un chef de munca ceva de speriat.

Nici nu apuc sa ma instalez bine in birou, ca usa se deschide si ii face loc lui Mateut, care are o figura grava.

- Noroc, Mateo, ce e?

- Adi, hai sa-ti dau o veste proasta.

- Ce e, ce s-a intimplat?

- Dimineata, la antrenament, Stelica a cazut peste Alex, cind ala micu' a sarit la cap.

- Pacurar adica.

- Asa, asa.

- E grav?

- Stelica n-are nimic, in schimb pustiu' are o coasta fisurata.

- Rahat, cit sta?

- Liviu zice ca o luna.

- Mda... asta e, bine ca nu e titular. In rest, cum a mers treaba?

- Excelent, n-am facut mare lucru, ca aseara a fost meci si n-avea rost.

- Corect, tu stii mai bine.

Restul zilei trece repede, ma duc la antrenamentul de seara, ca sa ii gasesc pe baieti pusi pe poante. Stelea il alearga pe Petre, Niculescu face afaceri iar cu Danciulescu, cica "acum am inceput eu sa dau goluri, la fiecare pe care il dau imi dai o suta de parai", iar Mateo si Iulica patroneaza haosul aparent. Trebuie sa recunosc, e doar aparent, fiecare face exact ce are de facut, doar ca e o atmosfera generala de buna dispozitie.

Seara aveam programata o excursie in Ghencea, la Steaua - Amica Wronki, in turul I al Cupei UEFA. Ma duc cu Cornel Dinu, fara sa o iau pe Ioana, pentru ca nu am chef sa inceapa sa o vineze ziaristii. Aparitia noastra in tribuna oficiala provoaca rumoare in jur. Unii ma privesc strimb, altii imi zimbesc. Olaroiu, care a venit si el la meci, vine sa ma felicite pentru meciul cu PSG si sa ma avertizeze ca aia au fost slabi pe langa echipa lui. Cica "Vedeti voi duminica". Aha, bine, Oli. Ioanitoaia vine si el si imi intinde mina, dupa care imi face o invitatie verbala la Recursul Etapei de duminica. Accept, oricum nu prea aveam de ales, si ne pregatim sa vedem meciul. O prima repriza alba din toate punctele de vedere, fara mari realizari. Spectatorii isi sustin in continuare echipa, fara sa se enerveze. Lucrul asta se vede in repriza a doua, cind, in cinci minute, Steaua marcheaza de doua ori. Mai intii prin Neaga, in minutul 50, care preia in careu, face o pirueta pe langa omul de marcaj si suteaza in coltul scurt, apoi prin Dica, in minutul 56, care transforma o lovitura de pedeapsa obtinuta de Andrei Cristea. Suporterii lor sint in extaz, Gigi Becali e gata-gata sa cada de la geamul lojei, in timp ce pe mine ma roade o usoara suparare. As fi preferat sa fim singura echipa romaneasca in Europa. Rugaciunile imi sint auzite, pentru ca polonezii egaleaza in patru minute, 81 si 85, primul gol pe un contraatac clasic, iar al doilea dupa o actiune colectiva. Ma abtin sa ma bucur vizibil, dar cred ca Steaua e cu un picior in afara Europei. Spectatorii au tacut, doua goluri luate Rapid le-au cam inchis gura. Meciul se termina 2-2, iar eu plec repede, pentru a evita sa dau nas in nas cu presa. Evident, nu scap, pentru ca un flacau de la Pro Sport ma intreaba ce am discutat cu Oli. Ii zic ca a fost o discutie ca intre prieteni, inaintea meciului de duminica, si ca sa speram ca vor invinge cei mai buni. "Adica Dinamo!", completez eu, inainte sa dispar.

17-18 septembrie

Cele doua zile dinaintea derbyului cu FC National trec fara evenimente deosebite. Jucatorii sint cam obositi, se vede chestia asta, dar sper sa trecem si peste ultimul hop. Dupa National, in afara de meciurile din Liga Campionilor, nu mai am stresuri mari. Vineri, in deschiderea etapei, FC Brasov - Rapid 2-0 si Sportul - Farul 1-2, rezultate care ma avantajeaza. Partea nasoala e petrec (prea) mult timp cu Ioana... De fapt, e o chestie ciudata: am impresia ca stam prea mult impreuna si nu am timp pentru munca mea, pe de alta parte mi se pare ca nu e suficient cit stam. Simbata, Apulum - CFR Cluj 1-2 si Poli Iasi - FCM Bacau 3-0.

19 septembrie

A venit duminica, ziua derbiului de conjunctura. Meciul nu este in nocturna, ci dupa-amiaza. Ma sfatuiesc cu Dinu, nu are nici o obiectie la ideea mea sa trimit in teren echipa standard. Ar fi fost si culmea, nu? Moralul este la cote nemaintilnite, dar ma tem sa nu considere ca au cistigat meciul dinainte si sa ne faca astia vreo surpriza. Hai sa vedem ce-o iesi...

19 septembrie

FC National - Dinamo, Divizia A, etapa a 7-a

Dinamo: Cr. Munteanu - Balan, Alistar, Goian, Semeghin - Fl. Petre, Margaritescu, Tames, Vl. Munteanu - Niculescu, Danciulescu.

FC National: M. Popa - Ghindeanu, McKain, Fl. Moldova, Panc - Abiodun, G. Popescu, Shroj, Caramarin - Chihaia, Mitrovic.

De ce sa nu recunosc, mi-e cam frica. Balan a fost catastrofa in meciul cu PSG, iar Caramarin nu e jucatorul pe care sa il scapi din marcaj. Suporterii dinamovisti domina fondul sonor, acoperindu-i pe celebrii "Los Platanos".

Min. 7: FC National are prima ocazie, prin Gabi Popescu, care trage peste poarta de la marginea careului.

Min. 13: Contraatac al nostru, inceput cu pasa lunga a lui Cr. Munteanu pina la Danciulescu, care demareaza pe stinga, paseaza in centru pentru Vl. Munteanu, dar M. Popa scoate de sub bara in corner.

Min. 25: Margaritescu prinde o torpila de la 20 de metri, dar putin pe langa poarta.

Min. 30: Ratare uriasa a noastra: Petre centreaza de pe dreapta, Danciulescu lasa pentru Vl. Munteanu, care trimite o minge in diagonala, nici sut, nici centrare, ce trece printre Niculescu si bara.

Min. 33: Caramarin trage peste poarta din careu, dupa un corner de pe dreapta.

Min. 39: Chihaia trage tare dupa o greseala a lui Goian, dar Munteanu scoate in corner.

Min. 44: GOOOOOL Dinamo! Actiune in trei, Vl. Munteanu il deschide in careu pe Danciulescu, care il dribleaza pe McKain si ramine singur cu Popa, dar da dovada de altruism si ii paseaza lui Niculescu, care impinge mingea in plasa cu latul. E primul gol in campionat al lui Claudiu, dar meritul e al lui Danciulescu.

Golul lui Niculescu a venit la fix. 1-0 la pauza si ne retragem la cabine. "Clientii" obisnuiti ai schimbarilor, Tames si Vl. Munteanu, se pling ca nu mai pot si in locul lor intra Grigorie si Cigan.

Min. 51: Prima ocazie a reprizei apartine lui FC National, Gabi Popescu reluind putin peste poarta o centrare excelenta a lui Caramarin.

Min. 52: GOOOOOOOL Dinamo! Munteanu repune de la 6m pentru Danciulescu, care ii paseaza lui Niculescu. Cleo nu sta pe ginduri, isi aseaza mingea si trage senzational de la 35 de metri. Popa se arunca disperat, dar e prea tirziu. Mingea se opreste la "paianjen" si galeria noastra sare in aer. Niculescu sprinteaza pina la peluza si se urca pe gard. Il inteleg ca e fericit, golul a fost extraordinar. 2-0 pentru Dinamo.

Min. 61: ultima schimbare la noi, iese Margaritescu, obosit si cu un cartonas galben, si intra I. Badea.

Min. 72: ocazie uriasa pentru FC National: Savu arunca o minge in careu pe capul lui Mitrovici, bosniacul reia spre poarta, Munteanu scoate in lateral, cu un ultim efort, iar Goian ii ciupeste mingea de pe bocanc lui Caramarin.

Min. 76: Abiodun mai arunca o minge in careu si Chihaia deviaza cu capul pe coltul scurt. 2-1 pentru noi si incep sa ma tem.

Min. 77: Herea paseaza in careu pentru Savu, care se prabuseste ca fulgerat de langa Goian. Helesteanu arata imediat penalty, iar zbaterile mele pe margine si zbieretele de "Simulare" nu ajuta la nimic. Executa precis Caramarin si FC National egaleaza in doua minute.

Min. 80: Niculescu executa excelent o lovitura libera de la 25 de metri, dar Popa scoate in corner.

Pina la final nu se mai intimpla nimic, in afara de accidentarea lui Goian. Terminam meciul in zece oameni, scor 2-2, si ne pastram avansul de doua puncte in clasament. Probabil am gresit ca nu am inchis jocul la 2-0.

La conferinta de presa de dupa meci, incerc sa ma tin tare si sa nu recunosc ca am pierdut doua puncte pe mina noastra. Laud taria jucatorilor lui Oli, care nu au cazut la 2-0, ci au egalat in doua minute, si subliniez ca egalul de azi e consecinta unei serii de meciuri foarte dificile, din care am iesit cit de bine se putea. Pina la urma, avem doua puncte avans, iar meciul a fost "in deplasare".

Seara e una linistita, pe care o petrec in casa, uitindu-ma la TV. In partide disputate in paralel cu a noastra, Otelul - U. Craiova 2-1 si Poli AEK - FC Arges 0-1, in derbiul codaselor. In nocturna, Steaua - Gloria Bistrita. Neaga deschide scorul in minutul 2, dupa o actiune colectiva, Gloria egaleaza in minutul 15, cu un sut al lui Piroska, deviat usor de P. Marin, iar Ionut Savu stabileste scorul pauzei, 2-1 pentru Gloria, in minutul 45, dupa un contraatac in trei si o pasa excelenta a lui Iftodi. Suporterii incep sa se agite, iar in repriza a doua, in ciuda numeroaselor ocazii ale Stelei, nu se mai inscrie. Spectatorii ii huiduie la scena deschisa, in timp ce Zenga paraseste stadionul cu capul plecat. Steaua lui e pe 13 acum, cu 7 puncte, doar trei mai mult decit ultima clasata, CFR Cluj, iar italianul cred ca si-a rezervat deja bilete de avion.

19 septembrie, seara

Trebuie sa onorez invitatia la Recursul Etapei. Ma imbrac elegant, ma barbieresc cu grija si decolez spre studioul Antenei 1. Ajung cu vreo doua ore inainte de emisiune, portarul ma recunoaste imediat, ma pofteste inauntru si ma da pe mina unei secretare, care ma conduce la machiaj. Shit, de asta uitasem. O tipa draguta foc bibileste la mine vreo trei sferturi de ora - are si de ce, la cit de zgircita a fost natura cu mine - si ma paseaza unei alte secretare, care ma duce la Ioanitoaia. Heh, am ajuns si aici.

- Salut, Adi, bine ai venit.

Hmm, oare cum sa-i raspund? Ca virsta, ar putea lejer sa-mi fie tata.

- Noroc, Ovidiu, bine te-am gasit.

- Ce faci, ai emotii?

- Eh, un pic, iti dai seama. E prima oara cind ajung la TV.

- Stai linistit, ca nu te maninca nimeni.

- Da, da, siiigur ca da. Si eu am fost ziarist si stiu cum e sa bagi in colt pe cineva. Doar ca acum eu o sa fiu ala bagat in colt.

- Haha, deh, riscurile meseriei, ce sa-i faci... ride Ioanitoaia.

- Cine mai vine? intreb eu.

- Pai, in afara de obisnuiti, adica eu, Vochin si Craciunescu, o sa mai fie Zenga, Olaroiu, Pavel Badea, Daniel Niculae de la Rapid si cu tine... cam atit.

Mai taifasuim amical citeva minute, pina cind Ioanitoaia trebuie sa inceapa sa se pregateasca pentru emisiune. O alta secretara - cred ca jumatate din angajati sint secretare - ma conduce intr-un "salon de oaspeti", cum ii zice ea, unde mai stau vreo jumatate de ora uitindu-ma la televizor. Incetul cu incetul, apar si ceilalti invitati. Ne salutam amical, Zenga e negru de suparare, nu cred ca mai are zile multe la Steaua. In fine, sintem poftiti in studiou. Ne asezam, primim instructiuni rapide si regizorul de platou incepe numaratoarea inversa.

Dupa cuvintele de deschidere, Ioanitoaia ma felicita pentru victoria cu PSG, pentru parcursul aproape fara greseala din campionat si pentru jocul lui Dinamo. Un sfert de ora trebuie sa suport o cascada de aprecieri, raspund cu modestie si ma uit disperat dupa o usa, pe unde sa fug de aici. Din fericire, tirul se muta apoi pe Zenga, care e in groapa rau de tot. Gigi Becali nu e omul care sa accepte ca Steaua sa fie in coada clasamentului, iar scaunul italianului e deja schiop. Dupa ce vedem rezumatele, incepem sa ne certam pe penaltyul acordat Nationalului, din care au egalat. Pe imagine se vede cum Savu se loveste de Goian, dar fara nici o intentie din partea fundasului meu. Craciunescu calmeaza toata chestia cu celebra expresie "exista circumstante pentru acordarea unui penalty" si ne potoleste. A doua reusita a lui Niculescu din meciul cu FC National, sutul de la 35 de metri, este declarat golul etapei, iar emisiunea se incheie intr-o nota de prietenie. Bine ca am scapat. Dispar acasa, unde constat ca Ioana inca ma asteapta. Ma felicita pentru prestatia de la TV - mda, incearca sa fie draguta - dupa care tragem pe dreapta. S-a mai terminat o saptamina...

[Dinamo1948]

20 septembrie

A trecut "luna groazei". Privind in urma, am de ce sa fiu multumit: am dus-o pe Dinamo in grupele Champions League, in campionat sint pe primul loc, cu doua puncte avans, Cupa Romaniei inca nu a inceput, presa, suporterii si jucatorii ma adora. Decid ca e cazul sa imi ofer si mie un pic de timp si il sun pe Borcea.

- Noroc, Cristi.

- A, salut, Adi, ce e?

- Uite, ma gindeam daca ai vorbit serios cu chestia aia cu masina.

Omul de la celalalt capat al... undei, ca de fir nu poate fi vorba, ride zgomotos.

- Ha-ha-ha, da' tu ce credeai, ca fac misto de tine? Suna-ma intr-o jumatate de ora. Ce ai zis ca vrei, BMW de care?

- Seria 3 Sedan.

- Bine, sa vad, ma suni tu intr-o juma' de ora sau te sun eu cind rezolv.

- Bine, Cristi...

Inchid telefonul si ma asez la TV. Gindurile imi fug aiurea: acum citeva luni eram practic un nimeni, nu aveam nimic in afara de un job nesigur, un Oltcit vai de mama lui si un calculator deja depasit. A, buna treaba, bine ca mi-am adus aminte. Deschid calculatorul meu - cel deja depasit - si ma orientez repede la Flamingo. Chestiile care acum citeva luni mi se pareau inaccesibile imi fac acum cu ochiul din oferta. Mda, placa de baza Via KT800, Athlon64 si doi GB de RAM. Ar trebui sa fie de-ajuns, deocamdata. Pina sa apuc sa plec la cumparaturi, suna telefonul. Cristi Borcea.

- Salut, pustiule.

- Noroc, Cristi, ai vesti?

- Pai cum dracu, crezi ca te sunam sa ma aflu in treaba? Timpul costa bani, afla asta de la mine.

- Bun, care e treaba?

- Uite, BMW-ul ala pe care il vrei tu costa 28.000 de euro, cu banii jos. Tu cit ai?

- Pai, am in cont vreo 20.000, plus sau minus citeva sute.

- Bun, uite, iti imprumut eu restul de bani, ca sa il iei din prima, sa nu te mai chinui cu aia.

- Pai bun, si mai departe?

- Eh, ne descurcam noi, sintem oameni de onoare, ce dracului... Hai ca trec sa te iau si mergem la reprezentanta.

Zis si facut, in douazeci de minute aud un claxon in fata blocului. Cobor, Borcea ma asteapta. Ne deplasam la reprezentanta BMW, unde "seful" meu e primit cu plecaciuni. La urma-urmei, e si normal, e unul din clientii lor de baza. Se fac prezentarile - nici aici nu scap, dau citeva autografe - si mergem intr-un fel de depozit, unde sint citeva zeci de BMW-uri, asezate dupa model. Imi aleg masina, neagra, evident, ramine sa facem formele si sa le viram banii, dupa care pot sa o ridic. Oamenii ma intreaba si de numar, cica de inmatriculare se ocupa ei. Nu stau sa ma gindesc si aleg numarul de la Oltcitul meu cel batrin - CDE. Ma rog, acum o sa fie numar de Bucuresti, dar asta e mai putin important.

Trec cu Cristi pe la o banca, unde el imi vireaza 10.000 de euro in cont. N-a avut pretentia sa facem nici macar o chitanta de mina sau alta hirtie... Banii nu apuca sa faca prea multi pureci la mine si zboara direct la reprezentanta. Ii sun sa le confirm, oamenii ma anunta ca maine pot sa trec sa imi iau masina. Mda, asta da operativitate.

Restul zilei trece repede, impartita egal intre cumparaturile pentru calculator si antrenamentul de seara. Jucatorii sint destul de bine dispusi, se vede ca si ei se bucura ca au scapat de seria aia infernala de meciuri. Decid sa fac un gest de bunavointa si le dau doua zile libere, urmind ca joi sa ne reunim pentru meciul de simbata, acasa, cu FC Brasov. "Stegarii" nu ar trebui sa ne faca mari probleme, dar cine stie. Anuntul e salutat cu urale, iar ochii citorva sclipesc deja, la gindul distractiei de deseara. Eh, cica viata de sportivi... In astea doua zile, eu o sa fac un drum pina la Craiova.

21 septembrie, dimineata devreme

Mobilul suna prelung si ma trezeste din somnul cel dulce. Oamenii de la reprezentanta BMW vor sa stie cind doresc sa imi ridic masina. Zic "cit se poate de repede" si procedez in consecinta: fumez o tigara, fac un dus Rapid, ma imbrac lejer si ma deplasez la sediul lor. Frumusetea mea de masina ma asteapta... facem actele, dupa care seful reprezentantei imi pune in mina, cu un gest simbolic, cheile masinii. Cheia de fapt, ca e una singura, in doua exemplare.

- Sintem onorati sa va avem printre clientii nostri, domnule Badea.

- Sint onorat sa conduc un BMW, raspund eu protocolar. Pot sa las masina cealalta la dumneavoastra? O sa vina cineva de la club sa o ia.

- Sigur, sigur, cum sa nu...

Trag BMW-ul lui Borcea in parcare, dupa care ma urc in BMW-ul MEU si demarez... imi vine sa chiui de bucurie - e prima realizare materiala de cind am ajuns aici. Rulez citeva minute, dupa care trag pe dreapta si pun mina pe mobil. Sun la club si le explic ce si cum cu masina lui Borcea, sa se duca sa o ridice. In plus, o alta idee stralucita ma loveste subit. O pun pe secretara sa afle cum il cheama pe seful Ioanei. Hai sa vedem ce-o iesi. In cinci minute am si raspunsul - Mihai Popa, un nume care nu imi spune nimic, si un numar de telefon. Comut mobilul pe "anonim" si il sun pe tip.

- Buna ziua, domnul Popa?

- Buna ziua, la telefon.

- Domnule Popa, fac un sondaj de opinie pentru un cotidian de sport din Romania. Cu ce echipa de fotbal tineti?

- Normal, cu Dinamo. Tin cu ei de cind aveam trei ani.

Jackpot!

- Domnule Popa, numele meu este Adrian Badea si vreau sa va cer o favoare.

In receptor se aude cum respiratia tipului s-a accelerat subit.

- Aaaa... domnul Badea, adica antrenorul lui Dinamo?

- In persoana. Va rog sa ma scuzati pentru mica smecherie cu sondajul, dar exista riscul sa fiti stelist, rid eu.

- Nici o problema, nici o problema, cu pot sa va ajut?

- Vreau sa va cer doua zile libere pentru una din angajatele dumneavoastra. Se poate?

- Daca vreti, le dau liber la toate, nu e nici o problema.

- Nu, decit una din ele e importanta pentru mine. Va multumesc mult pentru intelegere, voi trece eu la sediul dumneavoastra in maximum jumatate de ora. Evident, va rog sa nu discutati despre aceasta convorbire, vreau sa fie o surpriza.

- Bun, bun, abia asteptam.

- Va multumesc inca o data, ne vedem in curind. La revedere.

- La revedere.

Inchid telefonul, dupa care o sun pe Ioana.

- Salut.

- Salut, dragule, ce faci?

- Uite, cu niste treburi, mi-am luat masina. Am si eu o intrebare, sa nu te miri: seful tau cum arata?

- Aoleu, de ce, vrei sa te dai la el? Vezi ca ii scot ochii!

- Nu, stai linistita, m-am intilnit cu un tip de la o firma de PR si nu stiam daca e una si aceeasi persoana. Acum, ma rog, firme sint multe...

- Are cam 1.80, destul de solid, saten, cu ochii caprui.

- A, nu e ala, merci. Hai ca vorbim mai tirziu.

- Bine, bine, ne auzim mai incolo, pa-pa.

- Pa.

Pina acum, masinatiunea mea pare sa mearga perfect. Ma duc pina la magazinul clubului, de unde cumpar un fular, o geaca si un tricou XL pentru tip. Vinzatorul din magazin mi le inmineaza cu plecaciuni, eu ii multumesc, platesc si dispar pe usa. Urmatoarea oprire: bancomatul, am ramas fara cash. Ma alimentez, dupa care alimentez si masina - aia nu mi-au dat-o cu plinul facut - si ma indrept spre firma unde lucreaza Ioana.

Intru, o secretara frumoasa-foc - cred ca e contagioasa "boala" asta in Bucuresti - ma priveste intrebator. Dupa cum se uita la mine, e clar ca nu are nici o treaba cu fotbalul.

- Buna ziua, il caut si eu pe domnul Popa.

- Pe domnul director Popa? intreaba ea zimbindu-mi profesional.

Adevarul e ca, imbracat lejer, cu o plasa de cadouri in mina, nu prea inspir incredere.

- Da, pe domnul director Popa, accentuez eu. Spuneti-i ca il cauta Adrian Badea.

Secretara parcurge repede agenda.

- Dar nu aveti fixata nici o intilnire cu dinsul.

- Ba da, am stabilit la telefon, ceva mai devreme.

Tipa sigur ma boscorodeste in gind, dar ridica receptorul si il suna pe sef.

- Domnu' Popa, este aici un domn Badea, care sustine ca are o intilnire cu dumneavoastra. Il conduc inauntru?

Secretara isi schimba brusc expresia, dupa care pune telefonul, incet, in furca. Pina sa ma dumiresc eu ca seful i-a inchis telefonul in nas, usa unui birou se loveste de perete, facind loc sa treaca unui om grabit rau de tot. Da' rau. Tipul se infige in fata mea si se lumineaza la fata, in timp ce secretara se face mica, mica, mica.

- Mihai Popa, domnule Badea. Sint incintat sa va cunosc.

Imi intinde o mina puternica, stringerea e ferma. Pare simpatic tipul.

- Asemenea, domnule Popa, ma bucur sa va intilnesc.

- Mihai, va rog, oricum sintem cam de-o seama, daca nu gresesc. Poftiti in biroul meu. Cafea, ceai, suc, ceva alcoolic?

- Cafea, va rog, mare, tare si fara zahar.

Seful se intoarce spre secretara, care urmareste scena cu mare interes. Nu prea isi da seama ce mare figura oi fi eu, de se invirte seful ei pe linga mine.

- Iulia, ai auzit. Repede!

Intram in biroul lui, amenajat destul de spartan, dar cu bun-gust. Tipul ma tot priveste de sus pina jos, de jos pina sus, nu ii vine sa creada ca "marele Badea" e in biroul lui si vrea sa ii ceara o favoare.

- Luati loc, luati loc, va rog. Imediat vine si cafeaua. Pina atunci, multumiri pentru ce faceti la Dinamo. E prima oara cind ies si eu in lume cu capul sus. Nu au ce sa ne faca anul asta, daca ramineti acolo. Nimeni nu are ce sa ne faca! zimbeste el, sigur de capacitatile mele.

- Stiti ceva, haideti sa ne tutuim, mi-e mai lejer asa. Ma cheama Adi, asa ma striga toata lumea.

- Mmmm, bun, Adi. Ce facem sezonul asta?

- Pai, eu stiu? Facem tot ce putem. Pina acum merge bine, zic eu. Apropo, ti-am adus niste cadouri, ca te consolezi ca iti chiuleste o angajata de la munca doua zile.

Deschid plasa cu cadouri, cind realizez ca nu e mare lucru, omul si le permitea si singur. Providenta ma ajuta, pentru ca Mihai scoate dintr-un sertar un marker si ma priveste rugator:

- Da' un autograf se poate?

- Sigur, cum sa nu?

Stric tricourile cu markerul, dar acum, asta e... I le semnez, moment in care apare si secretara cu cafelele. Priveste scena mirata, nu intelege nimic si dispare Rapid. Ne asezam la o cafea, eu imi aprind o tigara, dupa care trecem la "afaceri":

- OK, care-i treaba, care din fetele mele e prietena ta?

E direct tipul, nu gluma.

- Hm, Ioana. E vreo problema daca lipseste doua zile. Vreau sa plec undeva la ea, iar in week-enduri nu prea e timp. Ma intelegi, sper...

Mihai ma priveste intelegator. Sau asa mi se pare mie...

- Sigur, nici o problema. Pina la urma, "Totul pentru Dinamo!", reia el deviza site-ului oficial al suporterilor. Daca te ajuta sa ii antrenezi bine, ti-o las de tot, nici nu o mai chem la munca, ride el.

- OK, merci mult. Pai atunci hai sa mai facem o chestie. Suna-o si cheam-o in birou, da' cu un ton din ala rau de tot. Baga pe undeva tricourile si eu o sa stau cu spatele la usa, sa nu ma vada. Spune-i ceva, ca un client al agentiei e suparat rau pe o campanie facuta de ea, gasesti tu ce sa-i spui.

Parca am fi copii mici. Mihai se uita mirat la mine, dupa care zimbeste. E clar, nu poate sa imi refuze nimic. Sta, se gindeste citeva secunde, dupa care ridica telefonul si formeaza un numar de interior.

- Ioana! In cinci minute, la mine in birou. Ti-ai batut joc de campania pentru Neodigital. E clientul aici si e suparat foc!

Trinteste demonstrativ receptorul in furca, dupa care stringe repede cadourile si le doseste intr-un dulap. Imi face semn sa imi intorc scaunul un pic, ca sa stau cu spatele la usa, fix in momentul in care secretara il suna si o anunta pe Ioana. Sarada continua:

- Trimite-o inauntru, sa ii zic vreo doua.

In spatele meu, usa se deschide si se aud niste pasi timizi. Ioana e terminata de frica, mai ales ca, probabil, nu isi da seama ce l-o fi apucat pe sef.

- Auzi, Ioana, tu numesti ce ai facut pentru Neodigital campanie?

- Pai... domnu' Popa, cind v-am prezentat-o, ati zis ca e OK. Si clientului i-a placut.

- Oi fi zis eu OK, da' tu trebuie sa te gindesti, ca de-aia te platesc. Stii cum a iesit? Dezastru! De-zas-tru! Ma gindesc serios daca sa te mai pastrez sau nu, dar nu te vad bine... incheie el tirada pe un ton amenintator.

E chiar tare tipul, mare actor.

- Uite, sa iti spuna domnul director de la Neodigital ce nu a iesit bine.

Eu pivotez cu scaunul si ma intorc spre ea. A meritat toti banii "scenariul" asta. Pe fata ei se succed Rapid expresii de soc, stupoare, furie, bucurie, frica... nici ea nu mai stie ce sa creada. O lasa picioarele si se sprijina de un alt scaun, moment in care Mihai bubuie in ris.

- Hai ma, ca am facut misto de tine. Da' sa stii ca nu a fost ideea mea, a fost a lui, zice el, si arata spre mine. Stai jos, sa te luminam.

Trec vreo zece secunde, pina cind Ioana e in stare sa articuleze ceva.

- A... Adi, ce-i cu tine aici?

- Pai uite, am venit sa cer doua zile libere pentru tine, de la seful tau. Am avut noroc si e dinamovist, altfel cred ca ma inchidea aici si ma punea si pe mine la munca... Mihai, e OK? Joi o ai inapoi, intreaga si nevatamata.

- Sigur, sigur, cum sa nu? Si mai mult, daca te ajuta... la echipa, completeaza el si imi face smechereste cu ochiul.

- Bun, pai atunci, noi plecam. Multumesc inca o data si te astept la meciuri.

- Hehe, sa fii sigur. Imi pare bine ca te-am cunoscut, Adi.

- Asemenea, asemenea. Noroc.

Ne stringem mainile si o adun pe Ioana din scaun. Inca nu e pe deplin lamurita pe ce lume traieste. Trecem pe langa secretara, care ramine socata cind o vede pe Ioana plecind... e in ceata definitiv. Ne urcam in masina, moment in care Ioana se dezlantuie:

- Auzi... in viata ta sa nu mai faci asa ceva. Am crezut ca fac infarct.

- Stai, ma, ca n-am facut nimic. Doar ca vroiam sa fac un drum pe la Craiova si m-am gindit sa te iau cu mine. Mergi?

- Pai am de ales? Ce sa fac, sa stau singura in casa doua zile?

- Eu nu te iau cu forta, daca vrei sa mergi, mergi, daca nu, nu...

- Auzi, da' nu e cam devreme sa ma prezinti alor tai? In fond, nu ne stim decit de citeva luni...

- Pai cine a zis ca te prezint? parez eu. Te-am luat sa ma ajuti daca imi crapa ceva la masina.

- Aaaa, ia uite, ti-ai luat masina. Uitasem complet, am crezut ca mor cind a zbierat seful la mine. E frumoasa foc, se extaziaza ea.

- Hai, vorba lunga, saracia omului. Te duc pina la tine, iti faci bagajul, trec si eu sa imi iau citeva chestii, dupa care vin sa te iau si mergem. E bine asa?

- Bine, bine, fi-ti-ar ideile tale sa-ti fie... zimbeste ea.

Zis si facut. O las acasa, eu ma deplasez Rapid pina la mine, arunc intr-o geanta citeva chestii strict necesare, dupa care cobor si ma duc la Ioana. Tipa apare tirind o ditamai geanta.

- Ce faci, soro, cu ea? Stam doua zile, nu doua luni.

- Pai da, asta e bagajul pentru doua zile.

- Aoleu, daca asta e pentru doua zile...

- Auzi, nu mai comenta, hai repede, ca pierdem timpul si poate se razgindeste seful.

Ne urcam in masina si incepem drumul spre Craiova. Oare o fi bine ce fac?

[Noel]

Obviously not. Lui Claudiu Niculescu i-au facut franjuri portierele si oglinzile, iti dai seama ce patesti tu ?

Eu zic mers pe burta, intrarea prin sewers, use hide ability s.a.m.d.

Nu a vazut Iohannel inca story-ul asta ?