Jump to content

Un Antrenor La Curtea Regelui Fotbal


Alexandru H.

Recommended Posts

2vu0rnl.jpg

Alexandru Nistor (nascut in 1978)

  • Manager AFC Dunarea 2005 Calarasi (2009-)


    Reguli

    • No cheating. Fara programe de scout/editing, fara reload
    • Cumpar doar jucatori recomandati de scouti
    • Nu antrenez echipe nationale in acelasi timp cu o echipa de club
    • Fara obsesii de genul “antrenez o echipa 30 de ani neintrerupt”. Mi se pare plictisitor.
    • Numai echipe romanesti. Maxim 5 jucatori straini in echipa.

    Capitole

    Capitolul I. Introducere

    Capitolul II. Don't staff me now!

    Capitolul III. Last call

    Capitolul IV. Primele meciuri

    Capitolul I. Introducere

    1 iunie 2009

    Nu pot spune multe despre cariera mea de fotbalist. Mi-as fi dorit sa ajung undeva sus, laolalta cu idolii mei din copilarie, insa talentele mele de fotbalist nu au fost pe masura sperantelor. Am crescut la piticii echipei Partizan Bacau (disparuta, la fel ca multe alte echipe “de uzina”) si timp de vreo 12 ani am esuat prin Divizia C, la diverse echipe fara pretentii. Momentul meu de glorie s-a produs prin 2004-2005 cand am promovat impreuna cu FCM Targoviste in Divizia B dar dupa un an lipsit de stralucire am fost vandut din nou in C. Nu m-au dat afara banii din casa dar m-am descurcat cat am putut, participand la vanzarea de meciuri (sportul national din ligile inferioare). Mda, am oferit cu aplomb victorii echipelor ce doreau sa ajunga pe prima scena a fotbalului romanesc cu darnicia celui care se multumeste cu putin. Unirea Urziceni si CFR-ul au fost printre echipele ce au dat tainul necesar pentru ca sa renunt la visele mele: acum ele sunt undeva sus iar eu am ramas in continuare in groapa putreda a fotbalului provincial. Fiecare isi croieste singur destinul; pe al meu, insa, l-a croit Stoicaru.

    Am renuntat la fotbal anul trecut. Aveam 29 de ani, jucam la CS Eforie si am intrat in bocancul unui adversar, Mihai Stoicaru. O poveste ca oricare alta. Accidentarea, insa, a fost mai grava decat ma asteptam. Clubul nu si-a permis sa ma trimita la tratament, eu nu dispuneam de finantele necesare. Am agatat bocancii la finalul campionatului si am parasit litoralul fara niciun regret. Din ultimii bani mi-am permis sa urmez un curs de antrenori, curs de la care nu am invatat nicio boaba. Sa nu ma intelegeti gresit, cunostintele erau utile daca te-ai fi angajat la o echipa de top, cu un buget satisfacator si jucatori de clasa. Eu eram sigur, insa, ca tot Liga a 3-a imi va fi tovarasa pe mai departe. Iar la nivelul ala munca de antrenor se rezuma in a pregati niste fotbalisti mediocri, de a asculta spasit poruncile patronului si de a fi contestat de 10 suporteri rataciti in tribune in ziua meciului.

    Nu mai doream, totusi, sa vand meciuri. Gata! Renuntasem la atatea ca fotbalist, nu mai imi puteam accepta si mediocritatea de antrenor.

    14 iunie 2009

    Astazi a fost ziua CV-urilor. Am trimis la vreo 20 de echipe din Liga a III-a scrisori despre dorinta mea arzatoare de a le deveni manager. Nu cred ca se vor risca sa angajeze un antrenor asa de tanar doar pentru ca m-au vazut pe terenul de joc. In liga a 3-a, antrenorii actuali formeaza un fel de cabala inchisa. Nu pleaca nimeni din sistem, nu se alatura nimeni sistemului. Sunt indivizi care au antrenat vreo 10 echipe din liga a 3-a fara sa fi promovat vreodata; dar raman acolo pentru ca sunt necesari in diversele jocuri de culise. Ah, si pentru ca multi sunt reprezentanti ai unor impresari ce cauta tinere talente pentru a le vinde la marile cluburi occidentale. Procentul din comision este totul.

    15 iunie 2009

    Am primit o invitatie-surpriza. Patronul clubului AFC Dunarea 2005 Calarasi, Gheorghe Petrache m-a invitat la negocieri. Singurul raspuns care nu s-a incadrat in categoria “Ne pare rau. Nu sunteti destul de bun pentru clubul nostru”. Maine plec la Calarasi.

    16 iunie 2009

    - “Buna ziua, domnule Petrache. Sunt Alexandru Nistor, am vorbit la telefon”

    - “Ah, da. Buna ziua. Sunteti cam tanar, sa stiti…”

    - “Nu am ce face, pe terenul de fotbal nu prea se imbatraneste”, am incercat sa destind atmosfera.

    - “Domnule Nistor, haideti sa trecem la problema pentru care v-am chemat aici. Am nevoie de antrenor. Dar am nevoie si de manager si de tot ceea ce inseamna organizatie…”

    - “Dupa cum vedeti, sunt singur”. Deja glumele mele nu mai provocau decat grimase.

    - “Nu cred ca ne intelegem. Vreau sa fiti antrenor al echipei mele, dar in acelasi timp sa va ocupati si de transferuri, de organizarea meciurilor, de managementul clubului. Caut un om bun la toate: gasisem oameni potriviti pentru toate celelalte sarcini, dar niciunul nu avea pregatire de antrenor. Daca acceptati, veti primi un contract pe doi ani si un salariu de 3.500 euro pe luna. Da, e un salariu foarte bun pentru liga a 3-a insa, din nou, atributiile dumneavoastra vor fi extinse”

    - “De ce nu ati apelat la alti antrenori? Daniel Baston e liber, cred, si are mai mare experienta in conducerea unei echipe”

    - “Domnule Nistor, nu mai vreau mosnegi. M-am saturat sa fiu furat de diversi intermediari. Anul trecut unul din juniorii mei a fost vandut in Franta fara ca sa primim nimic, in compensatie. Contractele s-au facut in dorul lelii iar banii mei au fost sifonati prin toate gaurile. Nu suntem o echipa mare, dar nu mai permit batjocura asta. Ati inteles?”

    - “De cati bani voi dispune pentru transferuri, pentru salarii?”

    - “Tocmai am vandut un spatiu comercial in Calarasi, asa ca voi oferi anul asta pentru transferuri 50.000 de euro. E o suma bunicica pentru Romania si am speranta ca veti profita din plin de ea. Lotul nu e extraordinar, dar cu cateva plombe va veti descurca. La salarii nu mai stiu cum e situatia, dar va asigur ca va fi ok”

    - “O ultima intrebare. Vreti sa promovam anul asta? Pentru ca inainte de a vedea lotul, nu pot sa va asigur ca…”

    - “Nu neaparat. Nu cred ca suntem inca pregatiti pentru liga a 2-a. Dar as vrea sa terminam undeva in prima jumatate a clasamentului plus sa-mi fac si o imagine clara asupra lotului. Daca voi fi multumit de cum se misca, la anul imi voi propune promovarea”

    - “Domnule Petrache, accept atunci propunerea dumneavoastra. Cu o singura conditie: as vrea sa-mi angajez un consilier, care sa se ocupe de tot ce inseamna hartogaraie si munca de birou. Il voi plati tot eu, desigur”

    - “Nicio problema. Banii sunt pentru o echipa, nu pentru un singur om”

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 62
  • Created
  • Last Reply

nu vreau sa-l sperii :)

e prea organizat ca sa fie la primul story si vreau sa vad ce a mai scris :)

Gata, m-am speriat.

E primul story. Si pe buna dreptate. Am avut un hiatus de managere de fotbal de vreo cativa ani (ultimul CM jucat a fost 99/00). Ma inscrisesem pe forum pentru ca imi inchipuiam ca voi juca FM 2005. S-au intamplat multe asa ca am renuntat. De tot. Pana acum o luna.

La scris... nu vad nimic special. Scriu in limba romana, cat se poate de corect, estetic si placut ochiului, incercand sa creez naratiune libera, nu rapoarte plictisitoare de joc.

Link to comment
Share on other sites

2v3kawh.jpg

Capitolul II. Don't staff me now!

17 iunie 2009

Astazi mi-am lichidat tot ce ma lega de Bucuresti: chiria de la garsoniera si abonamentul de la sala. Mi-am umplut masina cu lucruri si m-am indreptat catre Calarasi. Cu locuinta a fost usor: mi-am gasit un apartament de 2 camere la 10 minute de stadion cu o chirie absolut rezonabila: 150 de euro. Cu ocazia asta am ajuns si pe stadion. Municipalul din Calarasi are 5.000 de locuri, niciodata ocupate in intregime, fiind croit pe aceeasi structura a tuturor stadioanelor romanesti ridicate in provincie: impersonale si lipsite de eleganta. Era zapuseala si liniste: vacanta nu se termina decat maine, asa ca deocamdata eram antrenor fara echipa sau staff tehnic. Ca intr-un ritual stravechi, am luat in mana un smoc de iarba si l-am mirosit. Gasisem un job bine platit, aveam nevoie si de noroc pentru a razbi in liga asta nenorocita. Oare cum miroase norocul?

18 iunie 2009

Prima zi de munca, prima conferinta de presa in calitate de antrenor. Vreo trei ziare locale si-au trimis reporterii pentru a afla noutatile direct din gura noului manager. Nu aveam nicio idee asupra lotului, dat fiind faptul ca trebuia sa ma intalnesc cu secunzii imediat dupa conferinta, dar am incercat sa fiu cat se poate de optimist. Am promis un joc spectaculos, multe goluri fara a le oferi ziaristilor munitie. O singura intrebare m-a blocat: o tipa blonda de la Observator de Calarasi a fost curioasa daca il voi lasa pe Mirel Condei sa plece. Il stiam din auzite, era un jucator emblematic pentru Calarasi, jucase vreo 10 ani pentru ei dar nu avem nicio idee asupra ofertelor si chestiunii in cauza. I-am zis ca voi rezolva problema impreuna cu jucatorul si m-am ridicat de la masa.

Patronul imi sugerase ca am toata libertatea de a schimba echipa tehnica, daca nivelul lor nu se ridica la cerintele mele. Din pacate sau din fericire pentru ei, nu aveam nicio idee asupra posibililor inlocuitori. Si am nevoie urgenta, staff-ul tehnic e dezastruos in cea mai mare parte. Nu stiu cum voi scapa de ei, dar imi trebuie oameni de calitate alaturi, nu amatori.

Secundul Remus Albinaru (33 de ani) e un tip extrem de dur, militaros. Il voi mentine ca antrenor al echipei de juniori.

Antrenorul Marius Radu (34 de ani) e super-bazat la teorie. I-am promis ca vom construi impreuna o tactica optima pentru viitoarele meciuri doar pentru a-l convinge sa-si faca si treaba cea mai importanta, si anume antrenamentul din teren.

Fizioterapeutul Marian Paun (25 de ani) e o catastrofa. De-abia a iesit din scoala si s-a angajat aici, pe un salariu minuscul. Orisicat as vrea sa il inteleg pe patron, nu pot totusi sa concep ca cel care se va ocupa de jucatori sa nu stie nici macar sa puna o atela. Il voi pastra anul asta doar cat imi ia sa angajez un profesionist.

Scout-ul Ionut Ichim (35 de ani) nu poate sa imi spuna in fraze legate nici macar ce face el la club. Cica ar cauta jucatori pe la liceele din Calarasi. Eu banuiesc ca frecventeaza barurile, ca rezultatele sunt nule.

Remus mi-a placut. Mi-a prezentat deja un raport asupra echipei in care precizeaza ca ne putem bate pentru prima jumatate a clasamentului. Ne-ar trebui totusi niste fundasi de valoare pentru acest obiectiv. In rest, atacul se pare ca e in ordine, mai ales ca voi dispune de un atacant de clasa, Mircea Stefan. In fine, voi inspecta echipa in urmatoarele zile si voi vedea ce facem cu posturile deficitare.

18 iunie (seara) 2009

Tocmai am primit vestea ca tot staff-ul tehnic si-a depus demisia. Inclusiv Remus, cel pe care mi l-as fi dorit in continuare la echipa. Disensiuni financiare sau ceva de genul asta. Au primit in total 7.000 de euro si au zis la revedere echipei. Maine e zi de telefoane.

19 iunie 2009

Fondul de salarii e de 10.000 de euro pe luna. Noi consumam aproximativ 6.000. Pare suficient insa dupa cerintele pe care le-am primit de la posibilii inlocuitori ai demisionarilor din staff-ul tehnic, am indoieli ca vom ramane pe profit. Nimeni nu vrea mai putin de 1.000 de euro, in conditiile in care cel mai mare salariu, cel al lui Remus, era doar de 500.

21 iunie 2009

Dupa doua zile de negocieri, am un nou staff. Mai scump dar, sper eu, mai eficient. Ca secund l-am numit pe fostul meu amic de la FC Targoviste, Iulian Loghin (32 de ani). Era genul de jucator obsedat de atac, cu un dribling superb, asa ca sper ca aceste calitati le va transmite si jucatorilor mei. I-am dat si echipa de juniori in mana, poate va face un pic de ordine in haosul lasat de plecarile celor patru.

Tot un fost coleg de echipa, Mihai Chihaia (34 de ani) a devenit noul antrenor. Sincer sa fiu, e croit pe calapodul lui Iulian, singurul motiv pentru care l-am ales. Intre cei doi poate voi injgheba o echipa ce stie sa aduca mingea la poarta si sa o atace.

Nu am dorit la scouti sa fac aceeasi greseala ca patronul, asa ca am preferat sa contactez un scout cu experienta, care sa-mi caute jucatori in toata tara, nu numai pe coclaurile Calarasilor. Nu avem un contract de exclusivitate cu Cosmin Stoianov (39 de ani) dar am credinta ca ne va ajuta mult anul asta.

Last but not least, fizioterapeutul Marian Lupu (32 de ani). Suna cunoscut? Ar trebui. E fizioterapeutul echipei nationale Under-19. Sunt extrem de multumit ca l-am convins sa ni se alature. Dupa ce l-am vazut ca stie sa puna atele, era cat se poate de clar ca poate sa incalte ciubotele lui Marian Paun.

Link to comment
Share on other sites

Dupa cum a zis si Ovidiu, dupa cum prezinta story-ul pare ca e veteran in astfel de lucruri. Mie personal nu prea imi vine sa cred ca e primul lui story scris vreodata, dar ma rog, pe acesta o sa-l urmaresc, pentru ca e interesant si cu bun simt.

Link to comment
Share on other sites

  • Generaţia de Aur

Eu citesc doar story-urile lui Ovidiu. Si nu pentru ca mi-e prieten.

E the best, trust me. Pacat ca nu incearca si Adelio.

La inventivitate sta foarte bine si Legenden.

Un story fara umor, cat de corect, citet si complicat ar fi, e boring. No offense.

Link to comment
Share on other sites

2eyykb7.jpg

Capitolul III. Last call

22 iunie 2009

Am finalizat integral rapoartele asupra jucatorilor echipei Dunarea si i le-am prezentat patronului. Am avut grija sa ii tai optimismul de la inceput, insistand pe lipsa generala de valoare a fotbalistilor sai. “Domnule Petrache, e dezastru. Fostii antrenori nu mi-au lasat mare material uman cu care sa lucrez, asa ca trebuie sa fim pregatiti pentru masuri radicale”. Cand a auzit propunerea mea, era sa pice de pe scaun. I-am cerut sa desfiinteze total echipa de juniori. “Nu am gasit nici macar o tanara speranta. Sunt toti luati cu arcanul de prin zona si pusi sa joace fotbal, un sport pe care nu il inteleg. Poate la anul va fi altfel, dar deocamdata dati bani degeaba. Sfatul meu e sa ii trimiteti inapoi la parinti si anul viitor vom face o selectie mai serioasa”. Mi-a zis ca se va mai gandi, asa ca am trecut la discutia despre seniori.

“Dunarea 2005 Calarasi sta in 11 jucatori. Ceilalti sunt catastrofe si trebuie vanduti”. Aveam tupeu, nu gluma. Pana nu demult fusesem si eu o catastrofa, insa capitolul acela din viata mea, cel al compromisurilor groaznice, se incheiase. Nu puteam totusi sa accept tot felul de indivizi platiti pentru a juca prost. Macar daca ii vindeam reuseam sa eliberam locul pentru jucatori mai inzestrati. “Din cei 11, avem un portar, 3 fundasi, 4 mijlocasi si 3 atacanti. Mi-as dori o echipa de macar 22 de jucatori, asa ca as vrea sa transferam inca un portar, 4 fundasi, 4 mijlocasi si 2 atacanti”. Discutiile s-au prelungit pana in noapte, dar am convenit ca desi voi cauta jucatori noi, sa nu renunt la cei vechi fara bani de transfer.

Interludiu I (Jurnalul secret al lui Alexandru Nistor)

Mi-am pierdut virginitatea in seara asta. E ciudat cum un lucru ce nu ti-a lipsit niciodata trebuie sa devina punct focal al unui intreg jurnal odata ce se intampla. Nu am spus nimanui ca lipsa unei femei in viata mea se datoreaza unei alegeri constiente; urasc femeia. O dispretuiesc, dar in acelasi timp mi-e teama de ea. Nu ii suport obsesiile capricioase si bolnavicioase, nici lanturile cu care orice barbat e inlantuit fatidic, dupa primul schimb de priviri. O leoaica si un caprior. Nu avem nicio sansa.

De ce am cautat-o in seara asta? E aberant… dar am vrut sa o gasesc. O cursa contracronometru… eu si prada, ea si prada. Zambea din spatele unui stalp de beton, un zambet stirb, de zana decazuta… isi vindea corpul si cumpara suflete moarte. Am fost triumful ei in aceasta noapte. M-a luat cu o mana si m-a condus in spatele unor munti de gunoaie, pentru a-mi oferi sanii cazuti, pielea murdara, limbajul de curva de mahala. Pe toate le-am degustat si dezgustat. De ce nu era si mai nenorocita, de ce era intreaga, de ce simteam ca va redeveni, la un moment dat, demna? Pentru ca ma batuse. Cu propriile arme. Trupul ma tradase, cantase alaturi de ea oda rutului. Ma murdarisem, impartasisem din seva nenorocita a urmaselor lui Lilith.

Am dormit in gunoaie in seara asta. Ca sa ma curat.

15 iulie 2009

Sunt in fata primului test adevarat, meciul din prima runda a Cupei Romaniei. Adversarul e unul accesibil, Avantul Floresti. Dar nu ma gandesc neaparat la partida din aceasta dupa-amiaza ci la evenimentele ultimei luni. Evenimentele, oamenii si noutatile s-au succedat atat de rapid incat uitasem de faptul ca fotbalul e, in mare parte, un sport cu mingea, si nu cu pixul.

Am scapat de toate loazele din club. Am vandut vreo doua, insa restul au fost concediate fara niciun regret. In locul lor am adus suficienti oameni pentru a face performanta.

AFC Dunarea 2005 Calarasi

Portari: Gabriel Ciuca (Minerul Lupeni, 4.000 euro) si Bogdan Plachta

Fundasi: Eugen Craciun (FC Ploiesti 2008, 9.000 euro), Flavius Tarta, Lucian Muntianu (liber de contract), Valentin Toma, Mirel Condei, Dragos Ciolca (Chiajna, 4.000 euro) si Claudiu Isfan (Minerul Lupeni, 3.500 euro)

Mijlocasi: Cristian Marcas, Ovidiu Stoica, Bogdan Purea (liber de contract), Cristian Lukics (liber de contract), Dumitru Gheorghe si Alexandru Ene

Atacanti: Marian Serban, Mircea Stefan si Gabriel Culina

Nu sunt multumit de subtirimea lotului dar voi incerca sa mai aduc oameni in zilele urmatoare.

Vestea cea mai buna mi-a adus-o acum 2 saptamini patronul. Am devenit satelit al Unirii Urziceni. Pe langa eventualele beneficii financiare (de care s-a ocupat in mod sigur seful meu), s-ar putea sa primesc de la campioane en-titre jucatori cu imprumut, foarte utili atunci cand te afli intr-o liga inferioara.

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy