...si Diavolii Din Fata Portii - Partea I - In Gura Lupului

[FC Parma]

Botezul tau cand vine?

[Scufitul Albastru]

A fost... a povestit doar partial episodul cu baba.

[anahoret]

Ce topic de bulangii.

[yogibeer]

Citesc cu placere Muce.

[il muce]

"De tandru, înfloreşte cînd i-ating

Cu limba găurica şi i-o ling,

Iubita mea trîntită-n roua roză

A patului îndantelat cu îngeri

Sfioşi lăsînd aripile pe ochi,

Să nu-i degenerezi, să nu-i deochi,

Să nu-i transformi în draci puşi pe străpungeri

Cu furculiţa-împătimită-n dinţi

Preaascuţiţi să-ţi tăvălească-n smoală

Sînii tăi mici cu sfîrcuri dulci, cuminţi,

Şi trupul alb şi plin, cu P***a goală,

Şi-apoi să te arunce în nimicul

Clipei în care-ţi urlă lung lindicul…"

"Eh, iti place ?" zise Oleg.

Nici naiba nu intelesese ceva din ce recitase rachetu' dracu' dar n-am avut curaj sa-i zic:

"Sublim! Tu ai scris-o ?"

Oleg continua ca si cum nu ma auzi:

"Ti-e curul nesimtit ca o mimoza..."

"Ou, ou... Oleg! Mai bine astept pana publici ca sa imi dai volumul cu autograf. Bei un pahar ?"

Oleg se aseza, isi examina grijuliu pantofii luciosi si imaculati, apoi puse picior peste picior si isi aprinse o tigara tacticos.

"Nu beau alcool cand lucrez. Dar o cafea mica si tare as vrea."

"Nu am ca nu beau in general" am raspuns si mi-am turnat un pahar de JB. "Cu ce ocazie pe la mine asa de dimineata ?"

Stiam perfect cu ce ocazie venise. Un 0-0 plictisitor in deplasare la Cuoiocappiano, in care am fost dominati ca la balamuc, ne pastrase cu poarta intacta dar... urmat de o infrangere acasa, urata rau, 0-2 cu Figline, o nou promovata la care alesese sa se sinucida fotbalistic la cei 38 de ani ai sai celebrul Enrico Chiesa, cu siguranta nu picasera bine conducerii si mai ales domnului Greco. Uh, greselile de aparare din repriza secunda ce ne ingropasera, in rest... dominasem dar fara sa amenintam serios poarta. Un meci pe care deja il uitasem desi trecuse doar o zi, atat de dureros fusese. Singurul lucru pe care nu-l putea uita era individul care patrunsese in teren in prima repriza alergand gol si avand pe spate tatuat "Intra pe www.anahoret.com. Voteaza stanga!", unde ultimele cuvinte ajunsesera pe bucile curului. Cine naiba era individul care indraznea sa faca de rusine clubul si sa-i dea o palma peste coaie presedintelui "fund de borcan" Sabatini, viitorul candidat de dreapta ?

"Seful imi zice ca "avem atac steril"" imi intrerupse Oleg gandurile citind de pe un biletel scos din buzunar. "Eu nu ma pricep la fotbal, sportul meu favorit e sa rup oase" zise Oleg pocnindu-si oasele degetelor "dar asta cu "sterilul" imi aduce aminte de un tip pe care l-am cunoscut o data, era steril si un coleg de-al meu mai tanar l-a scapat de problema asta. L-a scapat de tot, nu mai are nevoie de femei acum... daca intelegi ce vreau sa spun...Domnului Greco nu-i place ca suntem inca "in zona aia neconfortabila a clasamentului" si asta ii provoaca un disconfort. Eu iti spun atat: ai mare grija in perioada urmatoare, "infrangerile de-acasa se digera foarte greu" si Doamne fereste sa patesti ce s-a intamplat si cu celalalt."

"Celalalt ce ?" intrebai eu ud de emotie.

"Celalalt antrenor" fu si raspunsul prompt. "Nu stii ce s-a intamplat cu el ? Cu vreo cateva zile inainte de apari tu, eram foarte aproape sa-l dam afara dar a avut un accident groaznic. A traversat pe rosu. Multi spun ca ar fi fost impins din greseala dar... lumea vorbeste! Norocul lui, as putea spune..." incheie Oleg razandu-si in barba.

"Oleg, nu-ti fa probleme. Transmite-i domnului Greco ca totul e sub control."

Era pe naiba. Mai era o etapa din tur si noi navigam cu succes in subsol in continuare. E adevarat ca parasisem ultimul loc, dar era jumatatea campionatului, noi pe loc de play-off, retrogradarea nu iesise din carti. Bine, bine trecusera doar 4 jocuri de cand preluasem echipa, dar in situatia de fata orice pas gresit precum un 0-2 acasa cu niste pitici cantarea greu si se pare ca domnul Greco vroia sa se asigure ca accidentele raman accidente.

Cu exceptia ultimului antrenor...

[tactumare]

Brumaru?

[il muce]

ya, el.

[il muce]

Vizita lui Oleg a avut un mesaj clar pentru mine: Fara erori de acum incolo sau... Si a venit intr-un moment cam dificil, inaintea jocului de acasa cu San Marino, liderul clasamentului, fara gol primit de 7 jocuri, fara infrangere de... mai conteaza ? Echipa pe care eu insumi o vedeam castigand seria si promovand direct in C1. Am decis in cele din urma sa abordez prudent jocul, nu puteam spune ca eram in forma maxima si ne permiteam sa-i tavalim de sa le sara flocii. Am preferat o tactica cu risc moderat, nu minim, doar moderat, cu joc un pic mai avansat si echipa scurta. Trebuia sa recuperez punct sau puncte dintre cele pierdute prosteste cu Figline altfel ne afundam cacalau si riscam sa incep sa pun cate ceva in valiza.

Un pic peste o mie de oameni in tribune, o asistenta obisnuita, poate daca am fi avut o serie de rezultate sanatoase am fi strans mai multi. Jocul a inceput asa cum "calculasem", lupta crancena la mijloc pentru superioritate. Dupa jumatatea reprizei intai am inceput sa legam pasele mai precis dar tot suturile de la distanta erau principalul pericol de ambele parti. Cu 5 minute inainte de pauza cerul a cazut pe mine!!! O saracie de la ei gasise un culoar pe partea dreapta, a centrat si atacantul lor de temut, Longobardi a punctat. 0-1

In pauza am facut toate cele 3 schimbari, cate una in fiecare departament si am trecut la atac. Nu-mi puteam permite sau inchipui o noua vizita a lui Oleg soldata cu cine stie ce pedeapsa in stil mafiot. Tineam extrem de mult la degetele mele, nu vroiam sa pierd vreunul...

San Marino s-a retras probabil bazandu-se pe solida aparare si atacurile noastre incepusera sa curga la tir automat. 20 de minute trecusera din repriza si in urma unei faze cursive mingea ajunsese la fundasul dreapta, Ippoliti care din interiorul careului a adus linistea in sufletele noastre, ale tuturor: 1-1! Pentru o clipa am fost in dubiu, sa incerc sa profit de moralul superior din meci si sa dau in continuare asaltul asupra celei mai bune defensive sperand la o bomba favorabila pariorilor sau sa stau la cutie pastrand punctuletul pe care mi-l propusesem in fata liderului ? La naiba cu degetele, la naiba cu Oleg, am decis sa risc! Jocul n-a decurs rau in continuare si San Marino pareau surprinsi de tupeul unor pustani de pe locuri retrogradabile. Cu toate astea, orice zvacnire pe contraatac a oaspetilor imi taia rasuflarea. 15 minute mai tarziu, Mariani a recuperat o minge la centrul terenului, a pasat rapid pe varful introdus la pauza, Pirelli, care cu doi adversari in spate nu s-a mai oprit decat in poaaaaaaartaaaaaa!!! 2-1! Imediat ne-am retras, iar minutele imediat urmatoare au insemnat intreruperi de meci de care nici o echipa nu ar fi mandra. Oaspetii au ramas in 10 cu 5 minute inainte de final si era clar ca doar prostii prostilor puteau pierde o asemenea oportunitate. Ultimele minute au insemnat pase consecutive in ole-urile publicului: liderul era rapus de o trupa de pustani tupeisti. Cine spusese ca nu poti castiga nimic cu niste flacai ? Finalul a insemnat minute de aplauze cu echipa salutand galeria fericita.

Ajuns in vestiar i-am gasit pe baieti sarbatorind. Era un joc ce am inteles ca se numea "Proctologul". Ippoliti era legat la ochi si in p**a goala iar baietii aveau fiecare cate o manusa chirurgicala pe care o treceau printr-o crema inainte de a infinge un deget in curuletul pustiului. Asta trebuia sa ghiceasca cine e nenorocitul care il defloreaza. Am neglijat mirosul fin de rahat si am pus mana pe o manusa si am trecut la joc. Era primul gol intr-un joc oficial la echipa mare pentru Ippoliti si era normal ca eroul sa fie sarbatorit. In plus jocul asta stimula nu doar prostata victimei ci si contribuia la atmosfera de echipa, baietii se cunosteau si ei mai bine intre ei, ce naiba... La final i-am invitat pe toti in seara respectiva la o bere intr-un bar care stiam ca e sub protectia domnului Greco. Copiii erau asa fericiti!

Barul respectiv era mai mult decat doar sub protectia domnului Greco. Era chiar sediul lui, biroul lui de vreme ce era nelipsit din separeul rezervat special pentru el. Cand am ajuns eu galagia era in toi si primele 2-3 beri le-am ras aproape fortat de flacai, dupa ce mi-am prezentat respectele lui Greco.

"Buna seara" o voce cristalina se auzi din spate.

Flacaii fluierau a bunaciune. M-am intors si pe scaunul din spatele meu era o bruneta cu ochi negri si par lung lins, subtirica. Sugea din paiul infipt in cocktail cu atata nesat ca uitasem sa-i raspund.

"Pisica ti-a mancat limba sau... ?"

"Eram doar mut de uimire." Asta era tot ce am putut slobozi eu (dupa cateva saptamani de abstinenta) in amuzamentul general al gloatei. Ma inrosisem, simteam ca sangele mi se urcase la cap si am intors rapid o privire urata catre gasca pentru a reduce la tacere comentariile.

"Anichka" zise ea si imi intinse mana ca si cum era o mare doamna. "Pe tine te cunosc de undeva. Ai aparut la televizor cumva ?"

Am raspuns ca fraierul "Nu", doh... dar Anichka nu se lasa:

"Cumpara-mi ceva de baut te rog. Si apoi... mai vede noi." Sorbi din acelasi pai uitandu-se direct in ochii mei. Licarea ceva in ochii ei si nu m-am inselat: "Stii, eu am un talent special. Pentru 300 de euro ti-o sug de iti intra cearfasul in cur."

Initial surprins de cat de directa a fost, n-am mai stat prea mult sa mai evaluez situatia, am ras rapid doua pahare de JB, am insfacat sticla si fata si am iesit pe usa in timp ce gasca din spate imi urla succes.

A doua zi dimineata m-am trezit cu o durere teribila de cap. Alcoolul imi turnase o perdea grea peste ochi si ultimul lucru pe care mi-l aminteam era cureaua pantalonilor cazand pe podea. N-am iesit deloc din casa, eram prea afumat si apoi... descoperisem ca din portofel disparusera 450 de euro. Fuck!

La finalul saptamanii o infrangere cu 2-1 in deplasare a pecetluit turul de campionat. Dupa 18 etape tot nu reusisem sa evadez din subsol, dar nu mai eram nici ultimii... Jocul era in crestere, chiar si ultima infrangere fusese presarata de ghinion, ratari in prostie, penalty impotriva noastra in minutul 2, tot tacamul. Urmau 3 saptamani de pauza si venea si perioada de transferuri...

[Claudio]

The Devil made you do it...

[Legi]

Sfarseste intr-un sant, retrogradand echipa. Ovidiu e campion la capitolul asta.

[il muce]

<_<

[Claudio]

Daca sfarseste in vreun sant de pe langa Olimpico are sansa sa retrogradeze si Roma

[il muce]

"Ia un loc, fa-te comod."

M-am asezat pe acelasi scaun unde in urma cu 2 luni eram "scanat" din cap pana in picioare de catre Greco. Presedintele Sabatini isi aprinse un trabuc gros si imi intinse cutia cu havane facandu-mi semn cu ochiul. Am luat unul si mi l-am strecurat in buzunarul de la camasa, iar pe al doilea mi l-am aprins cu bricheta de argint a lui Sabatini si apoi am pus si bricheta in buzunarul pantalonilor. Nu-mi luasem pastilele.

"Motivul pentru care te-am chemat la mine in birou este sa discutam despre campania de achizitii de acum, din iarna. Stii ca la anul sunt alegerile si din pacate asta e motivul pentru care toti banii pe care ii avem ii bagam in curul sindicalistilor. Nu avem nevoie de greve si in curand va incepe si campania electorala. Din cauza asta nu putem aloca nici un ban pentru noi achizitii, sper ca intelegi..."

"Pai... poate luam niste jucatori liberi de contract ? Ne permitem la salarii sa mai adaugam ceva ?"

"Din pacate nu. Si mai mult iti recomand sa te gandesti la cine mai renuntam din lot si sa vindem sau sa dam afara, astfel incat sa reducem cheltuielile. Totusi, pentru transferuri exista o solutie. Avem relatii bune cu cateva cluburi din A si B, Rosella Sensi e chiar o prietena foarte buna de-a mea. Uite aici o lista cu jucatori disponibili sa-i primim imprumut de la AS Roma sau de la celelalte echipe: Ascoli, Ternana, Cagliari, Lecce sau Pescara. Gandeste-te de cine avem nevoie din lista si imi zici."

"Hmm, bine... O sa vad ce m-ar interesa de la ei..."

Am parasit biroul presedintelui Sabatini. Alegerile alea nenorocite sugeau toti banii clubului, sa ma F*t in sindicatele lor de corupti!! Cu ce ma incalzea promisiunea ca daca va castiga alegerile "va fi bine", eh ? Am privit lista cu scurte caracterizari ale jucatorului si am incercuit cateva nume.

Pana la primul meci din ianuarie deja negocierile fusesera incheiate si prima achizitie, un portar de 22 de ani de la rezervele Romei era al nostru. Imprumut desigur. Pentru fericirea pulimii l-am facut de tot cacatul pe antrenorul urmatorului adversar: Celano, singura rivala a Giulianovei din C2 seria B. Deplasarea de la Celano s-a incheiat fericit victorie cu 1-0 dupa un joc echilibrat, omul meciului fiind noul nostru portar, hehe... In sfarsit un rezultat important! Pustimea se cam obisnuise cu stilul de joc, rezultatele nu erau rele dar noi tot nu evadasem de pe locul 17, arrrggghhh... Dupa fiecare meci bun pe care il aveam, priveam clasamentul si aveam senzatia de sufocare... Cat dracu' mai e pana la izbavitorul loc 13 ???

Urmatorul joc a fost cel mai bun meci facut pana atunci de Giulianova, victorie lejera acasa cu 3-0 cu Colligiana dar scorul putea fi mult mai mare. I-am mucificat de-a dreptul! La final ma indreptam spre vestiare cand...

"Stimati abonati, stimati spectatori si fani! In urma rezultatelor de astazi si a victoriei favoritilor nostri, echipa noastra a facut un salt de 5 locuri, de pe locul 17 pe locul 12! Felicitari baietilor! Forzza Giulianova!"

Cei 1000 de oameni de pe Rubens Fadini, din Giulianova au izbucnit in urale. Ma indreptam spre vestiare hotarat sa-i felicit pe baieti...

"Hotul! Prindeti hotul ala nenorocit! El e... El, cel de pe teren!"

Vocea cunoscuta care imi rupsese gandurile venea de undeva dinspre tribuna intai. Am ridicat privirea si cautam sa identific cine striga spre teren si de ce...

"Tiganul ala nenorocit mi-a furat 5000 de euro! Ala, ala de pe teren..."

Un usor murmur strabatea multimea cand privirea imi ramasese fixa pe cel care urla din toti plamanii: era Giuseppe!!! "5000 ? Yeah, right! Erau doar 3200 broscar tampit ce esti!". Nu apucai sa dau glas gandurilor pentru ca multimea fremata din ce in ce mai tare. Un culoar dinspre "oficiala" se desfacea peste randuri, peste scaune... Era Oleg. Giuseppe urla iarasi:

"Te-am scos din gunoaie, hotu..."

Un pumn plasat in ficat ingropa orice continuare. Oleg era pe treaba si il rezolva pe Giuseppe. 110 de kg de muschi se intalnisera cu 120 de kg de slanina. Desi era imbracat in culorile echipei si o incasa rau de tot, Giuseppe nu era ajutat de nimeni. Oleg se rastise la cativa spectatori si nimeni nu intervenea. Am ridicat gulerul de la camasa si ca si cum as fi avut o palarie imaginara pe cap care ma ascundea de restul lumii, am grabit pasii catre vestiar. Oleg il tara de guler pe Giuseppe ca pe o halca de carne urland "Faceti loc! Faceti loc sa arunc afara scandalagiul asta!". Inainte sa intru in tunelul spre vestiare, m-am uitat spre oficiala sa ma asigur ca totusi nimeni nu isi daduse seama.

Domnul Greco era acolo. Ma privea fix.

[Roby]

Sunt curios daca reusesti sa nu ii retrogradezi ar fi ceva

Presimt ca Greco ila e un bulangiu mare ) un fel de Jiji?

[il muce]

"La dracu cu ploaia asta!" am zis cu voce tare si-am trantit cu putere paharul cu JB de masuta de lemn din living de parca ar mai fi fost cineva in camera sa ma auda… Bausem singur dar cu spor in dimineata de dupa meci, ca de obicei.

Fereastra era siroinda de sus pana jos, abia se zareau masinile parcate in fata blocului. Ploaia asta nenorocita si amintirea ultimei infrangeri de saptamana trecuta 2-1 la Bassano nu ma faceau decat sa-mi doresc sa ma imbat pana nu mai stiu de mine, de domnul Greco, Oleg sau oricine ma mai cunoaste in fundatura asta. Nu-mi pasa nici ca ieri batusem acasa, 2-0. Macar daca ar fi frumos afara as fi iesit in oras si poate i-as fi scos si pe baieti la o "cafea"… "Nici macar la curve nu se merge pe o vreme ca asta!" mi-am zis in gand...

"Anichka!!" exclam. "Ea m-ar primi iar eu as primi-o si mai tare!!! Hmmm! Curva naibii de hoata!"

Adevarul ca razbunarea era singurul sentiment cu putinta capabil sa ma scoata din casa. Mi-am luat repede pe mine hanoracul, mi-am indesat o sapca, apoi gluga si am iesit grabit spre barul lui domnului Greco cu spreanta ca ea, ea, ea va fi acolo! Pe scari mi-am dat seama ca usa s-a inchis automat si ca nu mi-am luat cheile…

"La mama dracu’! Curva dracu’! Numai din cauza ta, Anichko mi se intampla mie toate astea" urlam pe scara. M-am intors, ma impingeam in usa… nimic. Nici macar o scartaietura. Mi-am rezemat capul de usa si primul gand care-mi venise era sa incep sa izbesc cu picioarele!! Am izbit de nervi de cateva ori cu toata puterea apoi am incetat de durere... In plus, in Italia exista alte legi si puteam sa o belesc pentru scandal iar singurele variante prin care mai puteam intra in casa erau fie sa chem pompierii, fie sa sun proprietarul - acesta din urma mi-a explicat toate astea inainte sa-mi predea cheile apartamentului. Nici una nici alta nu era o varianta fericita pentru mine.

"Pot sa te ajut ?" ma intrerupse o voce cristalina in stanga mea, undeva in spate.

"Nu!" am raspuns fara sa ma uit in directia din care se auzise.

Stiam ca este un cabinet psihologic acolo iar un astfel de loc ma facea sa-mi doresc sa se inventeze teleportarea mai repede…

"Doamna psiholog trebuie sa soseasca si ei nu ii place violenta. Putem chema pompierii sau il pot suna pe domnul Borgo sa vina sa va aduca cealalta cheie."

"Nu" am raspuns si am coborat in graba.

Ploaia se mai oprise dar tot era o vreme de imi venea sa-mi tai venele… N-am facut decat cativa pasi si am intrat in barul de la parter. Mi-am comandat o cafea si asteptam nemurirea sufletului la o masa laturalnica. "Ce dracu sa fac ? Sa il sun pe Borgo ? Nu am incotro, oricum cred ca deja a primit semnelele de la vecini deci nu ar trebui sa intarzie..."

"Ce rahat de meci", mi-am zis. 2-1 pentru Bassano, infrangerea asta nu-mi iesea din minte desi trecuse mai mult de o saptamana. Mi-am comandat 50 ml de JB. "Iar arbitrul ala nenorocit ne-a anulat golul pe nedrept!" Imi venea iar sa trantesc paharul dar... nu eram acasa. "Putin imi pasa ca Sabatini a facut scandal ca am fost furati, ca mafia politica il lucreaza si vrea sa ne retrogradeze, pe mine ma enerveaza ca am pierdut puncte pe mana fututului de arbitru!" Victoria de ieri de acasa 2-0 cu ultima clasata, Gubbio nu-mi oferea nici o consolare. Gandurile mele se indreptau spre locul 5 daca tot evadasem din subsol, dar cu furaciosi de astia nu puteam recupera diferenta pana acolo... Ce folos ca adusesem imprumut 4 pustani de la Roma si inca 2 din alte surse ??? Cacat!

Chipul Anichkai imi aparu din nou in minte. Daca as prinde-o as da-o baietilor poate s-ar mai "inveseli" si ar incepe sa joace mai bine! Puturosii dracu! Stau cu curu’n poarta! Errr... asa le spusesem eu, sa jucam atent si fara sa riscam, dar... a iesit altceva.

JB si cafeaua italiana erau cea mai tare combinatie. Eram deja intr-o stare euforica si incepusem sa ma uit in jur cu privirea unui lup flamand intr-o turma de oi adormita. Eram beat, ce p**a mea! Pe masa niste lumanarele stinse dar care fusesera folosite. "Hmmm... Mi-ar trebui si mie" mi-am zis si le-am indesat in buzunare. Am lasat nota pe masa si am iesit in strada. Nu mai ploua deloc, mirosea foarte puternic a peste crud si a trotuar curat, mirosul ala imputit specific Italiei pe care nu-l puteam suporta.

"Buna seara domnule Buciulescu!"

"Hrrr! Ce dracu' ?"

"Am citit despre dumneavoastra in ziar" Mosul era ironic si imi pronuntase numele gresit cu o vadita si vizibila ironie maniaca. Stia foarte bine care este numele meu…

"Domnule Borgo! Da, au scris cateva randuri dar mi-au gresit numele! Ce bine ca sunteti prin preajma. Mi-am uitat cheile in casa si nu mi-am dat seama de asta decat cand era prea tarziu. Usa e inchisa acum si nu am cheie"

"Ce? Eu nu am nici un rand de chei. Cheile tale erau singurele" tipa la mine expectorandu-mi in plina figura.

"Cum?" zisei eu stergandu-ma de flegmele de care el nici nu-si daduse seama. "Si eu cum intru in casa?"

"Dracu sa te ia! Pe geam! Ai lasat vreun geam deschis ?"

"Nu" i-am raspuns.

"Atunci chemam pompierii!" si intra ca un fulger in bar, insfaca receptorul telefonului din perete si chema pompierii care si sosira in cateva minute.

Cateva lovituri, usa daramata, alti bani, alta distractie! Proprietarul tipa la mine pe hol, unde se stransesera cativa vecini, ca sunt un incompetent imatur si ca ar trebui sa rezilieze contractul cu mine… Ma rog, era un apartament fine dar la o adica puteam sa-mi bag p**a si sa plec. Dar... apucai doar sa strig la revedere in urma proprietarul si in cateva minute eram singur pe hol cu un rand de chei in mana. Una mi-a luat-o proprietarul ca sa se simta mai in siguranta.

"Am platit si pentru usa asta nenorocita! Daca as fi avut banii aia pe care sugativa mi i-a luat..." am oftat eu. "Anichka! Anichka!"

"Da ?" se auzi din spatele meu.

"Sa fiu al dracului! Anichka! Ai venit sa-mi dai banii inapoi ca te ia mama dracu cu tot cu hainele tale de mare doamna!"

"Doamna psiholog, v-ati intors?" se auzi cunoscuta voce cristalina in spatele meu…

[alexnico]

oh my god

bravo domle' buciulescu !

[il muce]

oh my god

bravo domle' buciulescu !

watch it, boy!

[alexnico]

oh my god

bravo domle' Muciulescu !

imi pare rau domnule il buce,aaa pardon, Il Muce

[il muce]

tipic:

asta e soarta oamenilor care isi dovedesc valoarea in strainatate.

in tara sunt luati peste picior de pustanii de 14 ani <_<

[alexnico]

"Cinshpe", si astept cu nerabdare urmatorul episod

[Roby]

tipic:

asta e soarta oamenilor care isi dovedesc valoarea in strainatate.

in tara sunt luati peste picior de pustanii de 14 ani <_<

Ce oameni ma...Ar trebuii sa respecte adevaratele valorii ale tari.Ce Hagi ce Boloni ce Duckadam ce Lucescu ce Andone ?Il Luce:D

[Sammy]

Inca doua parti ale povestii si o sa te caute niste tipi de la NBC, in legatura cu un episod-pilot...

[il muce]

au fost si le-am zis ca nu ma intereseaza seriale de tip "la bloc"

[il muce]

"Doamna psiholog ? Ei pe dracu! Cine a mai pomenit pe lumea asta o curva cu educatie de pension ? Nimeni! Ha! Nu stiam eu ce parasuta licentiata in psihologie mi-a supt-o mie de mi-a intrat cearsafu-n cur si m-a lasat cu ochii in soare si cu buzunarele goale. Incredibil, cat tupeu!"

"Doamna psiholog!" am repetat eu cu glas tare ranjind cu toate maselele.

"Domnule Muciulescu, aveti cumva nevoie de o programare ?" imi zise fixandu-ma duplicitar cu ochii ei negri de caprioara in calduri de dupa ochelarii intelectuali cu rame inchise la culoare. Avea parul aranjat la spate si era imbracata ca sotia unui presedinte de tara.

"Nu am nevoie de nici o programare!" m-am rastit la ea cu o privire ascutita si tragand-o de maneca spre usa apartamentului meu.

"Teresa" zise ea in directia domnisoarei batrane cu voce cristalina, "te rog, lasa-ne. Trebuie sa discut un pic cu domnul iar interiorul cabinetului nostru ii provoaca anxietate". Femeia intra in cabinet izbind usa cu putere. Nu i-a convenit probabil, ar fi vrut sa asiste la discutie. Hmm trebuia sa o rezolv si pe fata asta batrana intr-o zi ca sa nu mai fie asa intepata ca o nefututa.

Anichka imi smulse cheile din mana, deschise usa si intraram furtunos in living-ul in care mirosea placut a JB si a trabuc neterminat. Ma tranti pe pat si incepu sa-si dezgoleasca genuchii in timp ce si-i aseza grabita pe gresia cafenie si dura. Se grabi sa-si bage unghiile colorate si lungi in pantalonii mei, moment in care am oprit-o.

"Nu! Nu! Nu! Nu o sa patesc la fel! Mi-ai adus banii? Vreau banii mei inapoi!"

"Dragul meu" zise lin Anichka, facu o pauza ridicandu-se si asezandu-si fusta "sa stii ca eu nu sunt o curva, da ? Ceea ce am facut atunci seara s-a intamplat pentru prima data!"

"Sigur ca da! Si pe deasupra erai si virgina, nuh ? Tu si cu restul taraturilor de pe pamant! Dupa ce o sugeti fara menajamente si va satisfaceti toate nevoile nimfomane repede bateti in retragere! Ca nu am vrut, ca eu nu sunt asa, ca eram virgina de fapt! Asta e chiar prea de tot!"

"Eu ma refer la faptul ca ti-am luat mai multi bani, dragul meu. Ramasesem fara nici un ban si Oleg, care venise sa ma ia cu taxiul dimineata, ma sunase pentru ca isi uitase portofelul. Nu puteam sa-l refuz!" si imi arunca cu o nonsalanta instarita o bancnota de 200 euro pe masa.

"Oleg? La dracu ce incurcatura in capul meu!" mi-am zis luand banii de pe masa cu o repeziciune ce aproape m-a enervat. In ce hal eram! Nu am mai luat pastilele de ceva vreme si mi-am pierdut toata mandria. Am bagat mana in buzunar dupa tigari si am gasit lumanarile pe care le-am strecurat pe masuta de langa canapea in timp ce Anichka imi povestea ceva de Oleg uitandu-se pe geam, cu spatele spre mine. Imbracata in negru si in lumina ferestrii mi se pare o naluca. Fumul de la tigara pe care si-o aprinsese ii dadea o aura diabolica. Din buzunar am scos alte cateva "chilipiruri": o bricheta de argint, un nasture auriu... "de unde dracu' il am pe asta?!?", un stilou Mont Blanc si o moneda ciudata... O priveam atent si incercam sa-mi amintesc de unde o aveam! Habar n-aveam dar parea valoroasa asa ca am indesat-o inapoi.

"In fond, in fiecare dintre noi se afla doi oameni. Suntem mai intai ceea ce a facut natura din noi. Dar suntem apoi ceea ce am facut noi cu natura din noi." concluziona Anichka. Erau singurele cuvinte pe care le auzisem.

Am ridicat privirea spre ea. Ma privea de ceva vreme si se uita "introspectiv" la mine...de parca imi sfredelea corpul cu privirea.

"Domnule Muciulescu, dumneavoastra aveti probleme serioase. Sigur nu vreti sa va tratez? Din cate imi dau seama..."

"Taci dracu' din gura! Nu am nici o problema. Ce te intereseaza pe tine?"

"Te pot ajuta, stii? Eu sunt aici ca sa te ajut" spuse apropiindu-se unduindu-si soldurile. Formele o ajutau teribil... "Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu il asteapta"

"Nu e necesar. Te rog..." i-am raspuns rece indreptandu-ma sa o conduc catre usa.

Imediat ce iesi am trantit usa cu putere in urma ei. M-am asezat pe canapea si am terminat de baut JB-ul rasuflat apoi m-am intins... Privii zambind bancnota de 200 de euro si tocmai realizai ca am pierdut futaiul secolului cu o curva priceputa careia cand deschidea gura nu-i iesea doar duhoarea de bukkake. Filosofie si sperma, baga-mi-as p**a ce combinatie!

Urmatoarea etapa, la final de saptamana, am scos un egal afara la Prato, echipa unde esuase cu succes Max Vieri, anonimul frate al lui Christian Vieri... Ce onoare! Am jucat prost, dar am avut noroc de autogolul lor din secunda 20, probabil un record mondial, iar noi nu atinsesem fizic balonul. Ce sa faci daca iti iei portar bananier ? Norocul nostru! Daca luam bataie ii spargeam pe baieti! Urma meciul cu Rovigo acasa...

"Giulianova! Giulinova!" aclama din peluza tifosseria iar pustii mei erau intinsi pe jos in fata galeriei! Victoria lejera cu 2-0 acasa cu Rovigo ne cocotase pe locul 11, cel mai bun loc atins pana in acel moment si mai erau 10 etape pana la final de campionat.

Batusem Rovigo, dar a fost meci la noi acasa ce dracu'! Am ramas pentru cateva clipe in mijlocul stadionului si savuram si eu aclamatiile tribunei.

"Giulianova! Forzza Giulinova!" Mi-am bagat mainile in buzunar si am inceput sa pasesc incet si sigur catre vestiare ca un tanar print care mergea la incoronare. Mai aruncai o privire catre jucatori, catre galerie atras de un murmur nefiresc si apoi... negru in fata ochilor!! O durere scurta si ascutita mi-a strapuns ceafa inainte sa lesin...

"Bulangiul dracu'!"

[bogy91]

Sa fie oare Giuseppe ?