Jump to content
Sign in to follow this  
Tibi

Guantanamera...

Recommended Posts

Eu stiu, la cum arata fata... Te-ai duce chiar si daca n-ai fi umpic "luat" de licoarea lui Bachus. :D

P.S: Nu-i corect, si eu rad daca imi arata cineva degetul! Asa sunt unii, au "corzile umorului" mai slabe. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Mihai 1923, tactumare: Intotdeauna am mers pe principiul "de ce sa fii dusman cu cineva, daca poti sa fii prieten?". Cu atat mai mult cand vine vorba de lumea interlopa. Iar la Metrom nu renunt decat mort.

@Razwyx: Da' eu n-am zis absolut nimic de rau de cei care rad daca le arati degetul.

***

Mi-era sete. Atat stiam cand m-am trezit.

M-am tarat din dormitor prin intuneric pana la bucatarie. Simteam ca am nevoie de un metru cub de apa. Dar mi-au ajuns doar doua pahare. As fi mai baut, dar probabil nu mai era loc. Mi-am cautat apoi telefonul pentru a vedea cat e ceasul, moment in care l-am gasit si pe Irinel, esuat pe canapeaua din sufragerie.

Cand m-am mai dezmeticit, m-am speriat. Cand mi-am gasit in sfarsit telefonul, m-am napustit sa vad cate apeluri aveam de la Andreea. M-am linistit cand am vazut doar doua. Si ca era doar ora doua. I-am scris imediat un mesaj: Sunt la negocieri c-un jucator, de-aia nu ti-am raspuns. S-ar putea sa mai dureze, nu stiu daca ajung in noaptea asta acasa.

Nu aveam pretentia sa ma creada, dar vroiam sa-i arat ca-mi pasa indeajuns incat sa mint.

M-am intors inapoi in pat si-am adormit imediat.

. . .

Dimineata, m-a trezit Irinel.

- Tibane, vezi ca ma duc si io.

- Ce ? Cat e ceasu' ?

- Noua.

- p**a mea... Stai asa... Hai ca fac o cafea, ceva.

Nu ne-am zis nimic unul altuia pana cand cafeaua n-a fost gata.

- Deci mi-e un rau...

- Sa vezi ce rau o sa-mi fie mie, cand ajung acasa.

- De ce, Tibane ?

- Pai p**a mea, vorbisem cu Andreea sa plecam dimineata. Si vad ca mi s-a descarcat si telefonul, probabil m-a cautat. Pff, si n-am incarcator aicea.

- Vrei sa-ti dau sa suni ?

- Nu, lasa. Mai bine nu.

- E, asta e, plecati mai tarziu.

- Da...

- Bai, deci mi-e un rau...

- Da, nici mie nu mi-e bine. Da' n-am timp de vaicareli. Tre' sa fac un dus, sa ma spal pe dinti cu tot tubul si sa ma duc repede acasa.

- Ce-i zici ?

- Ca am avut treaba, negocieri cu jucatori... I-am si dat un mesaj azi-noapte in care i-am zis.

- Da, ii zici si tu ca ai negociat cu Wesley si ala joaca tare la negocieri.

- Stie ea de Wesley... pot sa-i zic c-am negociat si cu Messi...

- Hai ca ala de ala sigur a auzit.

- In fine, nu asta-i problema. Problema e ca o sa-si dea seama c-am baut.

- Pai ii zici c-ai vrut sa-l imbeti pe Wesley, ca sa semneze mai usor. Si a trebuit sa bei si tu, na...

. . .

- Ce-are telefonul tau ?

- S-a descarcat...

- Ce-am vorbit noi ? ma intreba Andreea, destul de calma, dar cu un ton pe care-l puteai simti ca va escalada.

- Hai ca acuma plecam. Ai pregatit tot ?

- Da, am pregatit tot...

- Toate astea ? am intrebat-o uimit fiind de volumul de bagaje aflat pe hol.

- Hai, nu mai comenta si du-le la masina.

- A... Nu cred ca incap in Peugeot.

- Pai la masina ta, nu in Peugeot. Ce ?! Unde ti-e masina ?

- Am lasat-o...

- Unde ai lasat-o ?

- La... apartament. Am venit cu taxiul.

- De ce ?

- Pai am avut treaba la club, cum ti-am spus, pana pe la 4 si-am zis sa nu mai vin pana aici, sa va si trezesc... Am dormit putin acolo.

- Ia stai(mirosindu-ma), ai baut ?

- Putin. Asa se face pe la negocieri, se mai bea cate ceva, se mai discuta...

- Serios ?

- Da.

- Si... ? Macar ati luat jucatorul asta pentru care te-ai strofocat atat ? Tonul nu escaladase asa cum anticipasem, dar se transformase intr-unul ironic, ceea ce putea fi chiar mai rau.

- ... Da... De-aia am stat asa mult, am zis ca nu ma las pana nu semneaza.

- Ei na ? Si cum il cheama pe jucatorul asta ? Se termina cumva cu "a" ?

- Ha-ha. Il cheama... "Bakaj". Asta a fost primul nume care mi-a venit. N-ai auzit tu de el...

- Scuza-mi ignoranta... In continuare ironica. Nu-mi placea, as fi preferat sa tipe la mine, sa ma certe, sa fie suspicioasa, poate chiar geloasa... Ar fi avut tot dreptul. Asa mi s-ar fi parut normal. In schimb, dadea impresia ca nu prea o interesa atat de mult...

Ma complicasem, stiu. Dar nu puteam sa-i spun c-am baut cu Irinel pana n-am mai stiut de noi, in loc sa vin acasa. La ea, la Karim. Nu puteam... Mai ales ca stabilisem sa plecam dimineata la Poiana.

- Pai si cum facem ? Tre' sa mergem la aparatament acuma cu Peugeot-ul, sa-l lasam acolo si sa luam Tiguan-ul. Problema e... cine conduce?

- Cum cine ? Tu.

- Eu ?! Eu nu. Suna-l pe Marian.

- Hai... stii ca i-am dat liber acuma de sarbatori. De ce nu vrei sa conduci ?

- Nu vreau. Vreo problema ?

- Nu... Bine, atunci conduc eu. Daca ma opresc politistii aia in Covasna, le pun ceva sub brad.

- De politie crezi ca imi e mie ? Tu crezi ca ma urc cu Karim in masina cu tine asa ? Ha...

- Pai nici asa, nici asa... Plecam maine atunci. Sau diseara.

- Nu, am vorbit cu mama ca mergem azi. Off, hai ca pana la urma conduc eu. Da' tre' sa stai in spate cu Karim.

- Ce... ?

- Pai cum crezi ? Si ce te sperii asa ? Si-asa o sa doarma probabil tot drumul.

- Pai da, da'...

- O sun pe bona sa vina atunci.

- Unde sa mai vina si ea... Are si ea liber... Tu vrei neaparat sa strici sarbatorile cuiva ? Las-o...

- Pai si-asa... nu vroiai o prietena pentru Irinel ? Bona avea pe la vreo 50 de ani.

- Foarte amuzant... Hai ca asa facem. Stau eu in spate cu Karim si tu conduci. Mergem ?

- Hai sa mergem odata ca deja e tarziu.

andreea1.jpg

Poza facuta cu telefonul mamei Andreei, care i-a dat si fularul. De, era frig la Poiana, iar Andreea evident nu-si adusese cu ea niciun fular. Te-ai fi gandit ca printre toate bagajele alea macar din greseala s-ar afla si un fular, dar nu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mai eu nu zic ca ai ceva importiva celor care rad la deget, da' am zis asta ca sa iti arat ca seman cu ea si daca poti sa-mi faci lipeala! =))

Edited by Razwyx

Share this post


Link to post
Share on other sites

Incet-incet si incetosat, a venit si Craciunul. Iar noi ne-am adunat cam in aceeasi formula ca anul trecut in fostul bar din casa bunicii. Venise pana la urma la Poiana si Irinel, care evident nu gasise altceva mai bun de facut asa cum spera, si lipsea numai Mihai. Dar el era oricum mai degraba in plus.

Inca ma mai incerca acea senzatie... Sentimentul ca mi-e dor de Poiana, desi ma aflam acolo... Dar acest sentiment palise mult fata de anul trecut, ceea ce nu putea fi decat imbucurator.

- Hai, merry Cristos, baieti, le-am spus lui Irinel, Hârjan si Daniel, ridicand paharul de whisky.

- Hai, sa ne fie de bine. Pacat de Mihai ca n-a putut veni. Bine, mai mult pacat de vinu' lu tac-su. (Hârjan)

- Ce, ma ? Nu-ti prieste whisky-ul ? Plangi dupa borhotu' ala ?

- Ba mie imi prieste, tocmai asta e, mi-e frica ca o sa se termine repede. Dup-aia ce ne facem ?

- Stai tu linistit ca stiu si eu cu cine am de-a face. M-am pregatit.

. . .

- Ia zi-ne, bai Tibi, cum a fost primul tau an de casnicie ? (Hârjan)

- De ce ? Te bate si pe tine gandul ?

- Eu ?! Niciodata. Ce-am, is nebun ?

- Uite, Irinel aici de fata, ar da orice sa se aseze si el la casa lui. Sau ce ? Eu si Daniel suntem nebuni ? Toti suntem nebuni ?

- Lasa, ma... Adica ei doi da, tu nu. Singura situatie cand te casatoresti e atunci cand o lasi pe una bortoasa. Bine, asta e o dovada de prostie, da' ma rog, daca se-ntampla, asta tre' sa faci. Deci atunci da. Nu te casatoresti decat daca n-ai incotro, daca n-ai nicio alta varianta. In rest, tre' sa fii nebun.

- Cum, ma ? Chiar asa, nu crezi in dragoste ?

- Ba cred. Da' nu te casatoresti din dragoste. Din dragoste, te pupi in gara.

- Bine, ma...

- Stii cum se zice, gara a vazut mai multe saruturi sincere decat Starea Civila.

- Aia da.

- Asa-i cu casatoria. Nu-i decat un armistitiu, un contract de pace, nu-i altceva. Si eu nu sunt in tensiuni cu niciuna.

- Cata intelepciune, ma, din partea unui taietor de lemne... deci n-ai vazut...

- Nu-ti treb'e scoala sa-ti dai seama de lucrurile astea. De fapt, poti sa ai tu si doua facultati... daca esti batut in cap sau te iei dupa turma...

. . .

- Cu fotbalul cum mai stau lucrurile ? Transferuri ceva ?

- Da, incercam sa luam ceva iarna asta. Il stii pe Bakaj ?

- Bakaj, Bakaj... imi suna cunoscut. A, aoleu... Cristiano al Albaniei ala ?

- Ala da.

- Pai ala e vai de mama lui. Slab tare...

- Bai frate, da' tie iti place vreun jucator ?

- Cum sa nu-mi placa ? Da' Bakaj asta-i slab. L-a adus Dinamo cu surle si trambite, si n-a facut nimic.

- Ma rog... cum zici tu.

- Nu cum zic eu, asa e.

- Da, ma, bine. Oricum, il iau.

- Nu-l lua, bai Tibi, nu fi fraier.

- Chiar crezi c-o sa ma iau dupa tine ?

- Am avut sau nu dreptate cu Bawab ?

- Ce dreptate, ma ? Cine a luat 1.7 milioane pe el, si e pe locul 7 si-n semifinalale cupei ?

- Il tineai si anu' asta, te bateai la titlu... Luai potul cel mare.

- Cre' ca...

. . .

- Stii ce m-am gandit, bai Hârjane ? Hai ca asta cred ca o sa-ti placa.

- Ia zi.

- Sa deschid o academie de fotbal aici.

- Ce sa faci ?

- Da, ma, la tabara aici. Reparam, modernizam, facem niste terenuri, facem tot ce treb'e, si ne-apucam de crescut copii.

- Ce copii ?

- Copii de prin Bacau, de prin Covasna, ii selectam de prin sate, nu stiu. Nu cred ca asta-i problema, copii talentati se gasesc.

- N-ai cum sa faci asa ceva.

- O sa invete la scoala din sat, cu ocazia asta nici nu se-nchide. Are si satul de castigat...

- Greu... Cine-si lasa copiii sa... n-ai cum. Si-ti dai seama cat costa asa ceva ? Pai Hagi ala a bagat milioane de euro in asa ceva.

- Lasa, ma, Hagi... N-o sa fac la nivelul ala. Da' ceva treb'e facut. Stam rau de tot la capitolul copii si juniori.

- Eu zic ca mai multe sanse ai sa faci ceva la Brasov acolo. Altfel e intr-un oras mare.

- Si eu care credeam ca macar ideea asta o sa-ti placa si tie...

- Bai, nu zic, ideea e interesanta si ar fi frumos. Ai face si ceva pentru satul asta care te-a facut cat de cat cine esti acum, da' nu stiu daca se merita. Multa bataie de cap, multa munca, si sanse mici sa iasa ceva. Nu mai bine iei cate-un Bawab liber de contract ?

- Asa pare, da' ala a fost noroc chior. Eu vreau sa fac o baza, o temelie, sa nu depindem de noroc prea mult.

- Hai, ca te gandesti tu mai mult cand o sa fii treaz...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Foarte interesanta ideea ta! Cred ca va fi un mare succes mai ales unii mari jucatori au venit din Brasov! Poate gasesti un nou Lacatus. ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx: Nu cred c-ai inteles. Nu la Brasov vreau sa fac academia...

***

A doua zi, la fel...

- Cum e, bai Tibi ? Ti-a trecut prostia aia cu academia sateasca de fotbal ?

- A, nici poveste. Mie cand imi intra ceva-n cap, nu-mi mai iese, Hârjane.

- Asta am vazut, da.

- Cata lume mi-a sustinut ideea de a investi in fotbal ? Nimeni. Toti ca "nu fi prost"... Si i-am dezamagit.

- Fa, ma, atunci. Eu de-abia astept sa vad cum iti rupi gatu'.

- O sa fii si tu dezamagit, atunci.

- Ba, doamne fereste, eu nu vreau sa dai chix, da' iti zic... arunci banii pe fereastra.

- Am mai auzit si asta. Si inca de cate ori.

- Tu poti sa faci, sa creezi conditii, sa aduci antrenori buni... sa faci tot ce treb'e. N-o sa gasesti copii, aia-i problema.

- Deci aia e ultima mea grija, ti-am zis, copii talentati sunt la tot pasul.

- Nu si aici. In primul rand, in Poiana nu mai sunt copii. Apai sa mai fie si talentati.

- In Poiana n-o fi, da' in toata zona asta... Si din Onesti putem aduce la urma urmei, ca acolo nu mai e nimic, niciun club.

- Si cati fotbalisti a dat Onestiul ?

- Fotbalisti n-o fi dat, da' a dat regina gimnasticii... si regina R&B-ului. (reusisem sa fac toata masa sa zambeaca, sper ca si pe voi) Deci talent este...

- Da' tu stii ca de fapt Nadia e din Hârja ? Ochii lui Hârjan incepusera sa sclipeasca si mai tare.

- Pleaca, ma, de-aici.

- Da, da. Ambii parinti sunt din Hârja si si ea a crescut in Hârja pana s-ajunga mare.

- I-auzi, ma. Vezi, zona asta are potential. Treb'e valorifcat, atata tot. Si tu ai prins-o pe Nadia ?

- Ei am prins-o... E cu vreo 10 ani mai mare ca mine. Da' ii stiu parintii, ii stiu bunicii. Si cand eram mic imi amintesc ca a venit o data... mi se pare dupa olimpiada de la Moscova. Imi aduc aminte de o faza asa, care mi-a ramas ca m-a impresionat. Venise un securist din-asta cu ea s-o pazeasca, stii ? Si Nadia a vrut si ea, na, sa ia o corcodusa dintr-un pom, si ala n-a lasat-o.

- Bine, ma...

- Serios vorbesc.

- Tare, Hârjane. Pai ai motive sa fii mandru, atunci. Adica multi se mandresc cu Nadia ca sunt din aceeasi tara ca si ea, apai tu care esti din acelasi sat.

- Da, sa stii. Bine... eu ma consider mai mult poienar, a râs.

- Mi se pare si normal. Da' si din Poiana... parca e actrita aia, nu ? Olga Tudorache.

- Da, aia a stat in casa aia chiar vis-a-vis de Mihai.

- N-a murit, nu ?

- Nu, n-a murit. Da' n-a mai dat pe la Poiana de mult...

- Deci, Hârjane, te-ai lamurit cu potentialul zonei ?

- Ei p**a, ce potential... Pai a mai iesit vreo personalitate in ultimul timp ?

- Pai nu, da'...

- Pai inainte Poiana Sarata a dat chiar si-un ministru.

- Ce ministru, ma ?

- Ghita Popp, cum ?

- Habar n-aveam.

- Acuma p**a. Lumea se bucura ca sta la noi in sat ma-sa lu' Dani.

- Care Dani, ma ?

- Dani de la Razvan si Dani. Otil sau cum il cheama.

- Ei na ? Da' cum a ajuns aia la Poiana ? Ei nu-s de prin Resita ?

- Da' dracu' s-o ieie. Ca nici nu te saluta cand treci pe langa ea. Ma rog, deci cum ziceam... Inainte era altfel, nu era asa mare diferenta ca erai de la sat sau ca erai de la oras. Aveai sanse cat de cat egale sa razbati. Acum, dupa comunism... daca esti de la tara n-ai alta sansa decat sa-ti iei lumea-n cap. Culegi capsuni, stergi babe la cur, de-astea. Nici macar fotbalist n-ai sanse s-ajungi daca esti de la tara.

- Cum, Tanase ala ?

- Pai ala e din Pitesti parca, din oras.

- A, da ? Dupa fata am zis ca-i de pe undeva din... Tâncăbești sau Ciomăgești.

- Nu e, ma, nu. Din Pitesti...

- De fapt, stai, ala in primul rand nu-i fotbalist...

- Hai ca-i bun Tanase...

- Si tu ? Vai de p**a mea... In fine. Pai, da, ma Harjane, asta ziceam si eu. Ca exista potential, dar nu e valorificat. Eu tocmai asta vreau sa fac. Sa le dau o sansa copiilor astora.

- E greu.

- Stiu.

- Gandeste-te... cat timp va trebui sa astepti pana sa creasca. Incepi acuma cu copii de 7-8 ani, tre' sa astepti 10 ani sa-i poti incerca doar.

- Pai si ? N-am de gand sa mor in 10 ani.

- Nu de murit, da' cati bani tre' sa bagi in toti anii astia, fara sa poti scoate nici macar 1 leu.

- Nu e chiar asa. Adica putem face o grupa si de 14-15 ani, si in 2-3 ani deja sa avem primele rezultate.

- Foarte greu.

- Stiu.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iti zic eu, vei avea mare succes cu ideea ta! Si oricum, Brasov, Poiana Brasov... tot pe-acolo! Poti sa gasesti fara probleme un nou Lacatus! :D

Share this post


Link to post
Share on other sites

Spre deosebire de bucuresteni si nu numai care vin, in mintea lor, pe Valea Prahovei, "Poiana" mea nu era Poiana Brasov, ci Poiana Sarata. A doua mea casa...

Share this post


Link to post
Share on other sites

OK, hai sa inchidem subiectul. Oricum vei avea mare succes cu academia!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum sa inchizi subiectul? Subiectul se inchide de la sine. Constanza, where are you?

Share this post


Link to post
Share on other sites

A treia zi, la fel...

A patra zi, la fel...

Ma rog, ati inteles ideea. M-am reintors de la Poiana cu bateriile incarcate. E drept, probabil nu la fel de incarcate precum ficatul, dar oricum. Eu, Irinel, Hârjan si Daniel formasem un adevarat comando de ucis pahare si am bifat la final misiune indeplinita.

Misiune indeplinita am bifat si-n cazul transferului albanezului Elis Bakaj. Nu a fost deloc usor, asta datorita pretentiilor exagerate ale sefilor din "Groapa", dar am lasat de la mine pana la urma dupa ce-au mai lasat si ei la pret. Am convenit asupra sumei de 300.000 de euro, aceeasi suma pe care a fost adus in Romania de la Dinamo Tirana. Chipurile... Multi bani, foarte multi, dar trebuia neaparat sa-l iau. Ma laudasem deja cu transferul sau si, in plus, chiar imi placea omu'. Pe deasupra, ideea de avea in echipa un international, fie el si albanez, imi gadila orgoliul.

Pana la plecarea in cantonamentul din Slovenia, am reusit sa mai perfectam alte doua mutari, zic eu, interesante. Prima, argentinianul David Distefano, jucator care ne-a fost propus insistent de mai multi impresari. Il vazusem evoluand la FC Brasov si nu-mi displacuse, iar suma de 16.000 pe care a trebuit s-o platim clubului de care apartinea, Union San Felipe, din Chile, m-a convins. Bine, in final, suma totala a ajuns la aproximativ 60.000 de euro... Niciodata n-am inteles prea bine care-i treaba cu jucatorii sud-americani si impresarii lor. Cluburile la care joaca ii inchiriaza sau ceva...

A doua mutare era aducerea lui Sorin Stratila de la Astra. Mijlocasul dreapta brasovean nu mai intra in planurile lui Selymes si isi cauta echipa. Desi ma asteptam ca suma ceruta in schimbul lui sa fie ceva mai mica, pana la urma am acceptat sa platesc cei 170.000 de euro solicitati. De ce ? Cojocnean n-avea deloc concurenta pe postul sau si, dupa cum am spus, Stratila era brasovean.

Neavand prea multe de facut, in ziua reunirii lotului m-am prezentat la stadion. Acolo am dat de o gramada de jucatori zgribuliti si plictisiti, care "alergau usor".

- Spune-le, bai Robert, s-o lase mai usor...

- Da... Prima zi dupa vacanta intotdeauna au chef...

- Vad.

- Da' lasa ca-n Slovenia se dezmeticesc ei. Dupa primul meci sunt ca noi.

- Cre' ca.

Dupa cateva minute in care ne-am uitat la jucatori fara sa ne spunem nimic, i-am spus mai in gluma, mai in serios, talentatului meu antrenor:

- Nu mai ai scuze acum.

- Pan-acuma am avut ?

- Pai nu te-ai plans mereu ca n-ai lot ? Acuma ai.

- Stii ca mai treb'e un fundas central. Eventual un fundas dreapta. Poate si un mijlocas la inchidere...

- Ha ! I-auzi, ma... Ai glume-n program in 2014, a ?

- Nu, da' acuma serios... Chiar e o mica problema, sa zic asa. Mi-ai adus 3 mijlocasi. Nici nu stiu ce sa fac cu ei, unde sa-i bag... Toti sunt buni, toti o sa vrea sa joace.

- Nicicum nu-i bine cu tine...

- De exemplu Bakaj. El tre' sa fie neaparat in primu' "11", da ?

- Pai p**a mea, am dat 300 de mii sa stea pe banca ?

- Asta zic. Zi-mi si mie unde-l bag. In locul lui Popa ? Popa a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai nostri in tur, daca nu cel mai bun.

- Vranjes.

- Si el a jucat bine. Si-apoi nu stiu cat de bun e Bakaj in rolul lui Vranjes. L-au incercat la Dinamo in locul lui Catalin Munteanu si n-a dat satisfactie. Eu o sa-l incerc in amicale, da'...

- Hai, Roberte, ca gasesti tu o solutie. Am incredere.

- Eu gasesc, nu-i problema, da'... nu stiu daca o sa-ti placa.

- Incearca si vedem.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Rezultatele din cele doua cantonamente au fost parca mai bune ca niciodata, ceea ce nu putea decat sa-mi dea sperante pentru partea a doua a sezonului. Pe langa deja traditionalul cantonament din Slovenia, echipa s-a deplasat de aceasta data si intr-un stagiu de pregatire in insorita si calduroasa Portugalie.

Slovenia:

Olimpija Ljubljana - Metrom: 0 - 0

Gorica - Metrom: 0 - 2 (Distefano, Adi Rusu)

Celje - Metrom: 0 - 4 (Rus, Cojocnean, Lucas, Obrez a.g.)

Maribor - Metrom: 4 - 4 (Batin X2, Stratila, Cojocnean)

Portugalia:

Oliveirense - Metrom: 2 - 1 (Voiculet)

Belenenses - Metrom: 1 - 1 (Cojocnean)

Leiria - Metrom: 3 - 1 (Vranjes)

Naval - Metrom: 0 - 1 (Forika)

. . .

Si sperantele mele au fost confirmate.

28 mai 2014. Karim aproape ca mergea si aproape ca vorbea. Cuvinte ca "tata", "mama", "baba", "papa", "apa" nu mai erau o problema pentru el si, spre oftica Andreei si spre bucuria mea, nu am inceput degeaba cu "tata".

28 mai 2014. National Arena.

35.000 de spectatori in tribune. Majoritatea sustinatori ai "dusmanului"...

Finala cupei.

Emotiile imi dadeau impresia ca nu ma vor lasa sa rezist pana la final. Urma, fara doar si poate, cel mai important meci din istoria echipei Metrom. Cel mai important meci din viata mea. Aveam sansa unui trofeu, da, un trofeu ! Un gand ce mi se parea incredibil. Nu vroiam sa ratam aceasta sansa.

Dar imi era frica. Frica de adversar. Frica de lipsa de experienta a jucatorilor nostri in astfel de meciuri mari. Frica de succes.

- Patru-cinci zero le dam, Tibane. Noroc cu Irinel care imi era ca intotdeauna alaturi, gata sa-mi descreteasca fruntea.

- Sa nu luam atata, aia e.

- Ce-ai, ma ? N-ai incredere in Bakaj si compania ?

- Ba da... In schimb, prezenta lui Slabu in teren ma infioara si ma face sa ma resemnez in acelasi timp.

- Stai, Tibane, linistit.

- Ba, da' parca e un blestem, ma jur. Cum se face, ba, ca mereu in meciurile tari tre' sa jucam cu Slabu ?

- In ce meciuri tari ?

- Ti-amintesti de meciul cu Dunarea Galati ? Meciul decisiv pentru promovare ?

- A, da...

- Razi tu acuma, da' atuncea... p**a mea, tu l-ai adus p-asta, nu ?

- De la Brasovia a venit. Eu doar l-am vazut intr-un meci si mi-am dat acordul. Atat.

- Normal. Cine dracu' te-o fi pus si pe tine scouter...

- Da' azi chiar n-avea ce face Robert, Tibane. Forika e suspendat, Adi Rusu e accidentat, pe cine sa si bage ? Slabu e cel mai bun fundas central de la tineret.

- Stiu. Da' nu stiu, sa fi jucat cu trei fundasi, sa fi intrat el, nu stiu... p**a mea, si mi-a zis prostu' sa-i mai aduc un fundas central, stii ?

- Eu zic sa-i mai dai o sansa si lui Slabu asta. Eu zic ca promite. De-abia a facut saptamana trecuta 19 ani...

- Promite-o p**a... Ma rog doar sa n-ajunga astia de prea multe ori la poarta noastra.

- Ba, am facut 1-1 in deplasare cu ei acu'... cat ? Trei saptamani ? Si puteam sa batem... Nu-ti mai fa atatea griji. Avem sanse.

- Avem, ma, n-am zis ca n-avem. Doar ca sunt foarte, foarte mici.

Balauru - Grecu, Poverlovici, Slabu, Bacila - Rus, Vranjes - Popa, Bakaj, Distefano - Batin.

Acesta era primul "11" pregatit de Robert in aceasta finala impotriva Timisoarei. Un 4-2-3-1, nu cu mult diferit fata de 4-3-3-ul cu care obisnuisem pana in aceasta primavara. Sistemul a fost schimbat pentru a-l pune mai mult in valoare pe Bakaj, noua vedeta a echipei, care n-a confirmat pe postul lui Vranjes, asa ca a fost avansat in spatele varfului, unde a dat un randament mai bun. Nu extraordinar insa, caci avea doar 3 goluri si 3 pase decisive in cele 15 meciuri jucate pentru noi pana la acest joc.

Primul fluier al lui Augustus Constantin a dat startul nu numai meciului, ci si tremurului meu. Acesta n-a tinut totusi mult, si asta din cauza reusitei lui Mohamed Bangura din chiar minutul 3. Wellington Silva a trecut lejer in treimea noastra de teren de Ionut Slabu, iar apoi i-a pasat atacantului din Sierra Leone, care l-a executat cu sange rece pe Balauru. Bangura fusese lasat liber de Poverlovici, venit sa-l preseze pe Wellington.

In acel moment, tremurul meu a disparut, dezamagirea si resemnarea nelasandu-l sa-si mai faca aparitia.

Si totusi... in minutul 12, am ripostat. Grecu i-a trimis o pasa in adancime pentru Bakaj, acesta a preluat, s-a dus in lateral asteptand urcarea lui Batin, pentru ca apoi sa-i centreze perfect in mijlocul careului. Aveam din nou emotii si tremuram. Al doilea golgeter al Ligii I nu l-a iertat pe Grahovac si a facut 1-1. Da, Batin avusese un retur fantastic, in care i-a dat peste nas si lui Hârjan si lui Irinel si tuturor. Chiar si mie, care incepusem sa am indoieli asupra lui. Nu numai ca mi-a confirmat asteptarile, dar le-a si depasit, asa cum l-a depasit pe Bawab ca cifre si in inimile fanilor.

In minutul 31, tabela s-a modificat din nou. Din pacate, in detrimentul nostru. Ferne Snoyl i-a pasat lui Ovidy Karuru in careul nostru, iar acesta s-a descurcat in a-i depasi pe Bacila si Slabu si l-a invins pe Balauru cu un sut puternic la coltul scurt. Timisoara trecea din nou in avantaj.

Am reactionat bine si dupa primirea celui de-al doilea gol, dar de data asta norocul n-a mai tinut cu noi, chiar inainte de pauza Batin nimerind doar bara transversala cu un sut violent din interiorul careului.

2-1 pentru Timisoara la pauza. Un scor care ne dadea in continuare sperante, chiar daca eram constient ca ne va fi greu. Cu atat mai greu cu cat pe banca de rezerve nu aveam deloc solutii, poate doar Voiculet, si asta pentru ca ne confruntam cu o serie lunga de accidentari: Mateiu, Adi Rusu, Cojocnean, Stratila, toti acestia erau indisponibili, si nu de azi de ieri. De altfel, avusesem probleme cu accidentarile toata primavara, jucatorii cazand pe capete aproape la fiecare partida. De exemplu, la meciul impotriva rivalilor de la FC Brasov, nu mai putin de patru jucatori au fost nevoiti sa iasa de pe teren accidentati. Sigur, ritmul de meciuri din trei in trei zile era probabil principalul vinovat, dar am cautat totusi sa fac si eu ceva si sa nu ma resemnez cu gandul ca "asta e". Am adus cu doua saptamani inainte de finalul campionatului un preparator fizic italian, si unul cu referinte foarte bune, care era si destul de scump.

Repriza a doua a inceput cu noi la carma jocului, dar in lipsa totala de idei. Ne-a fost extrem de greu sa destabilizam solida echipa a Timisoarei, alcatuita din jucatori de multe milioane de euro adusi din Olanda, Franta si alte asemenea campionate. Nu numai ca nu am putut reveni, am mai si primit inca doua goluri. Primul, in minutul 68, marcat de Bangura, iar al doilea in minutul 84, reusit de Karuru. Cei doi si-au trecut astfel fiecare in cont dubla si i-au trecut Timisoarei in cont prima cupa a Romaniei.

Metrom - FC Timisoara: 1 - 4

Un scor dur, dar care nu mintea foarte mult. Adversarii nostri din aceasta finala ne-au fost net superiori si nu puteam nega acest lucru. Si nici n-aveam de ce. Pana la urma, simpla noastra prezenta in finala era o performanta admirabila si una ce ar fi parut SF in urma cu cativa ani. Incet-incet ne faceam un nume, un nume care sa nu mai surpinda. Oamenii sa se intrebe fara a zambi, fara a fi oripilati, fara a li se parea ciudat, fara a li se parea neadecvat si fara a li se parea ca nu suna bine "La cat joaca Metrom cu Manchester ? Zece fara un sfert ? Ne uitam ?".

- Lasa, Tibane, poate la anul.

- Da, ma, normal. Chiar vreau sa mai luam parte la astfel de meciuri. Chiar daca le pierdem.

- Stai ca jucam imediat in Europa League. Cine stie cu cine picam...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Drumul pana la finala cupei nu a fost unul simplu sau scurt. Bine, de fapt, in finala cupei am ajuns destul de usor, trecand in semifinale de divizionara secunda UTA Arad fara prea mari emotii, chiar daca in mansa tur am pierdut cu 3-2. Am avut grija sa ne revansam in retur cu un incredibil 7-2, astfel ca am fost prezenti pe National Arena, unde chiar daca am parasit terenul invinsi, ne-au fost atarnate la gat niste medalii. Primele noastre medalii.

Pana sa ajungem, insa, la momentul confruntarii cu Timisoara, am avut de disputat cele 16 etape ramase din returul Ligii I.

Primul adversar a fost Ceahlaul, in deplasare.

Desi la pauza scorul a fost cel de 1-0 pentru nemteni, dupa autogolul lui Rares Forika, in repriza a doua am intors rezultatul gratie reusitelor lui Forika, inger si demon, si Batin. Dupa acest joc, am profitat de pasul gresit al Otelului cu Vaslui si am urcat pe locul 6 in clasament.

Ceahlaul - Metrom: 1 - 2

A urmat apoi meciul impotriva Craiovei, de pe teren propriu.

Dupa o prima repriza echilibrata, la finalul careia scorul inregistrat a fost cel de 1-1, dupa golurile marcate de Stratila si Boguski, am reusit in partea a doua sa ne impunem datorita dublei lui Batin si golului din prelungiri al rezervei Cojocnean.

Metrom - "U" Craiova: 4 - 1

Etapa urmatoare ne-am deplasat in "Groapa" pentru a da piept cu Dinamo, dar din pacate nu am facut vreun meci mare.

Gazdele au deschis rapid scorul in minutul 10, prin Ciprian Brata, si nu am fost in stare sa revenim.

Dinamo - Metrom: 1 - 0

La o saptamana, am primit vizita campioanei CFR Cluj, un meci care cu siguranta poate fi considerat unul dintre cele mai spectaculoase ale sezonului 2013/2014 de Liga I.

Dupa primele 13 minute, tabela arata 3-0 pentru clujeni, dupa reusitele lui Cristi Bud(de doua ori) si Jonathan Lacourt, iar spectatorii se gandeau cu siguranta sa plece de la stadion. Probabil si cei care priveau meciul la televizor au schimbat canalul in acel moment.

Dar... desi meciul parea incheiat, nu a fost. Forika a redus din handicap in minutul 21, si a aratat ca se poate. Bud l-a contrazis cinci minute mai tarziu cand si-a completat hat-trick-ul, dar autogolul lui Maftei din finalul primei reprize ne-a dat din nou sperante.

Daca la pauza scorul a fost 2-4, la final scorul avea sa fie 4-4. In minutul 67, am beneficiat de un nou autogol, de data aceasta al lui Alvaro Anton, iar cu doar doua minute ramase din timpul regulamentar, Stojan Vranjes a restabilit dramatic egalitatea si i-a facut pe suporterii nostri sa exulte.

Metrom - CFR Cluj: 4 - 4

A urmat un nou meci pe teren propriu si un nou meci in care am marcat de patru ori. Din fericire, am reusit sa nu luam niciunul, astfel ca Gaz Metan Medias a plecat de la Brasov umilita. Au marcat pentru noi: Mateiu, Popa, Bakaj si Batin(din penalti).

Metrom - Gaz Metan: 4 - 0

A trebuit apoi sa disputam nu mai putin de trei jocuri in deplasare, trei jocuri in care n-am cunoscut gustul victoriei, desi am jucat cu adversari accesibili:

CS Mioveni - Metrom: 0 - 0

Sportul - Metrom: 3 - 2

Au marcat Firtulescu, Chis si Stoianof pentru "studenti", si Batin, de doua ori, pentru noi.

Sageata Navodari - Metrom: 2 - 2

Au marcat pentru gazde Adel Yildirim si Ionut Balba, iar pentru noi Stratila si Bakaj, in ultimul minut al meciului.

Ne-am revenit insa in meciul de acasa impotriva Vasluiului, echipa in fata careia nu pierdusem pana atunci.

Stratila si Batin au facut repede 2-0, dar pana in minutul 50 am fost egalati dupa dubla atacantului oaspetilor, Georgie Welcome. Totusi, Forika ne-a adus victoria dupa un corner batut bine de Popa si ne-a mai adus trei puncte in clasament.

Metrom - FC Vaslui: 3 - 2

Etapa urmatoare, am avut de facut o deplasare grea la Bucuresti, pentru a juca cu Steaua, locul 3.

Dar am fost in zi buna si cu ceva mai multa sansa, ne puteam intoarce la Brasov cu toate punctele. Banel Nicolita a anulat insa pe finalul partidei avantajul luat de noi prin Stratila(care dadea astfel o palma), asa ca meciul s-a terminat la egalitate.

Steaua - Metrom: 1 - 1

Inainte de a ne deplasa la Arad, am avut de jucat cu FC Brasov acasa.

Sergiu Suciu i-a adus pe oaspeti in avantaj, dar Batin a dat mai apoi recital si, gratie hat-trick-ului sau, i-am invins din nou pe "stegari". Asta chiar daca pe final am jucat cu doi jucatori mai putin, din cauza accidentarilor lui Stratila si Vranjes, Robert nemaiavand schimbari la dispozitie.

Metrom - FC Brasov: 3 - 1

Dupa meciul de la Arad din cupa, ne-am deplasat la Cluj, pentru a infrunta echipa condusa de Claudiu Niculescu, "U" CLuj.

Un meci in care n-am contat foarte mult, astfel ca gazdele s-au impus lejer cu scorul de 2-0. Au marcat Nastasie si Danalache.

"U" Cluj - Metrom: 2- 0

Ei bine, daca meciul imporiva CFR-ului am spus ca poate fi considerat unul dintre cele mai spectaculoase ale acestei editii de campionat, meciul de pe teren propriu contra Rapidului poate fi considerat cel mai spectaculos. In ierarhia mea, cel putin.

Djeylani Fall, atacantul de 5 milioane de euro al giulestenilor, a deschis balul in minutul 4. Batin a egalat insa patru minute mai tarziu. Arnar Forsund a readus Rapidul in avantaj in minutul 17, dar Iulian Popa a egalat doua minute mai tarziu.

A urmat apoi... un nou recital al lui Batin, atacantul nostru de 200 de mii, care pana la pauza a mai marcat de nu mai putin de trei ori.

Chiar daca dupa primele 45 de minute tabela arata 5-2 pentru noi, in repriza a doua a trebuit sa tremuram serios. Pe nesimtite, oaspetii au facut 5-4, prin Mkhitaryan si Paraschiv, iar finalul de meci l-am trait la intensitate maxima. Am rasuflat insa usurat cand i-am vazut pe jucatori imbratisandu-se. Zeul fotbalului fusese drept si, in acelasi timp, generos cu noi.

Metrom - Rapid: 5 - 4

Peste numai trei zile, am infruntat Timisoara, in deplasare.

Impulsionati de rezultatul si meciul excelent reusit cu Rapid, am deschis repede scorul prin acelasi Batin, in minutul 3.

Ferne Snoyl a restabilit insa egalitatea pana la pauza, iar in repriza a doua jucatorii ambelor formatii au parut sa se odihneasca.

Timisoara - Metrom: 1 - 1

Ne-am continuat forma buna si in urmatoarea partida, cea din deplasare cu Astra, reusind sa plecam de la Giurgiu cu toate cele trei puncte.

Un nou meci in care am marcat de patru ori, reusitele noastre fiind semnate de Bakaj, Distefano(de doua ori) si Vranjes. Pentru gazde au marcat, fara insa sa conteze, Mihai Roman si Victoras Catarama.

Astra - Metrom: 2 - 4

Si, in sfarsit, in ultima etapa a campionatului, am primit vizita Gloriei Bistrita, care avea neaparat nevoie de victorie pentru a spera la salvarea de la retrogradare. Nea Romica a batut un apropo cu cateva zile inaintea jocului, dar m-am facut ca nu-nteleg. N-a insistat. Adevarul era ca si noi cu o victorie aveam sansa ocuparii locului 5, o performanta mai buna ca in sezonul precedent si si ceva mai multi bani. Locul de Europa League il aveam oricum acontat datorita prezentei in finala cupei, asa ca din acest punct de vedere nu aveam nicio motivatie. Timisoara urma sa se claseze oricum pe locul 2, loc de Champions League, asa ca si in eventualitatea in care pierdeam finala cupei(ceea ce am si facut) ne-am fi calificat in urmatorul sezon de Europa League.

Fara a ne forta si fara a ne stradui prea mult, am invins echipa lui Jean Padureanu, gratie reusitei din penalti a lui Paul Batin din prima repriza.

Metrom - Gloria Bistrita: 1 - 0

Aceasta a fost povestea, spusa pe scurt, a returului.

Ultima etapa ne-a fost favorabila, astfel ca profitand de pasii gresiti ai Universitatii Cluj si Universitatii Craiova, am terminat campionatul pe locul 5, cu un loc mai mult decat in sezonul trecut. Nu puteam fi decat multumit si mandru de ceea ce aratase echipa in aceasta primavara, si mai ales incantat de forma pe care o aratase Paul Batin, pariul meu. Incredibil ce performante reusise in acest an 2014: 16 goluri in 16 etape + 3 goluri in cupa. Absolut fantastic. Imi faceam insa griji ca evolutiile sale vor atrage privirile unor cluburi mai mari si ca ne va fi greu sa-l tinem. Dar macar puteam fi siguri ca vom incasa bani buni pe el.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Acum vei trece la alt nivel... sunt curios sa vedem ce va iesi.

Edited by yogibeer

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pacat ca ai pierdut finala, insa dupa parerea mea, a fost un retur foarte reusit, mai ales ca ai prins un loc de Europa League!

Sunt curios sa vad cum te vei descurca intr-o competitie europeana. :bere

Edited by Razwyx

Share this post


Link to post
Share on other sites

Momentul cifrelor. Momentul in care "tragem linie".

Clasamentul Ligii I 2013/2014:

clasament13_14.jpg

Practic, maximum posibil.

Putin mai bine ca-n sezonul trecut, sezonul nostru de debut in prima liga. Multi oameni, printre care ma includ, cred ca sezonul acesta a fost apogeul nostru. Atata timp cat cele patru echipe din fata noastra vor continua sa-si mentina nivelul ridicat si vor continua sa investeasca in jucatori de milioane de euro, nu avem multe sanse de a ne infiltra printre ele.

Al cincilea atac din campionat, 66 de goluri. Cu un gol mai putin decat sezonul trecut.

A sasea aparare, 41 de goluri. Cu sase goluri mai putin decat sezonul trecut. O diferenta care putea spune ceva, nu ca in cazul atacului.

7 goluri din penalti, 6 dintre ele executate si transformate de Paul Batin. Dar nici macar contestatarul lui numarul 1, Irinel, n-a avut nimic de comentat cu privire la acest aspect. Batin a fost realmente formidabil in retur, iar a transforma 6 penaltiuri din 6 nu e chiar putin lucru. Dovedeste valoare.

13 goluri marcate ca urmare a unor lovituri de colt. Buna cifra. Insa nu cea mai buna. U Cluj statea mai bine ca noi, avand 14, iar Timisoara statea cel mai bine la acest capitol, avand nu mai putin de 19.

6 goluri marcate ca urmare a unor lovituri libere indirecte. Destul de putin daca ne uitam la Rapid, care avea 18.

0 goluri din lovituri libere directe. Aveam in echipa cativa executanti buni de astfel de faze fixe, dar probabil le-a lipsit inspiratia.

Clasamentul golgeterilor:

1. Mircea Axente (U Cluj) - 23

2. Paul Batin (Metrom) - 23

3. Orlando Sa (Steaua) - 21

Daca Batin a marcat de 16 ori in cele 16 etape din retur, Axente a reusit sa inscrie doar de 4 ori in tot acest timp. Totusi, i-au fost de ajuns aceste reusite pentru a lua titlul de golgeter. Avea mai putine meciuri jucate ca Batin, care bifase 33 de meciuri din 34.

Ceilalti marcatori importanti ai echipei au fost:

Iulian Popa - 6

Cojocnean, Forika - cate 5

Stratila, Voiculet, Poverlovici, Vranjes - cate 4

Clasamentul jucatorilor cu cele mai multe pase de gol:

1. Henrik Mkhitaryan (Rapid) - 18

2. Iulian Popa (Metrom) - 16

3. Zoran Belosevic ( U Cluj) - 12

Mijlocas armean imprumutat de Rapid de la Sahtior a fost fantastic, dar si Iulica al nostru a tinut aproape.

Ceilalti "altruisti" din echipa noastra au fost:

Cojocnean - 9

Vranjes - 8

Batin - 6

Mateiu - 4

Un fapt interesant era ca, la sfarsitul acestui campionat, retrogradau toate cele patru echipe nou-promovate. Mai rar.

Pentru sezonul 2014/2015, isi castigasera dreptul de a-si etala fotbalul Victoria Branesti, Petrolul Ploiesti, Pandurii si Vointa Sibiu. In afara de primii, echipe simpatice, deci.

Odata cu tragerea cortinei, lucrarile la stadion incepeau si ele. Patru stalpi mari si lati aveau sa fie montati pe stadionul nostru, platind pentru acesti nascatori de lumina o suma in jurul a un milion de euro. Dar am inteles ca "se merita", nocturna noastra urmand sa aiba o intensitate ce va varia intre 1600 si 2000 de lucsi.

Instalatia de incalzire a gazonului a fost ceva mai ieftina. 300 de mii de euro, iar montarea ei nu dura decat trei saptamani, astfel ca puteam juca primul nostru meci european pe propriul teren, asa cum nu era decat normal. Dar normalul e lucru mare in ziua de azi.

. . .

Intr-o dimineata, la club.

- Ce faci, Irinele ? Nu-mi spune ca... Deci nu-mi spune ca... lucrezi.

- A, nu, Tibane.

- Asa. M-am mai linistit. Si scuza-mi blasfemia. Da' ce faci ?

- Ma jucam.

- Ia sa vad ce. Ce-i asta ? FM 2014 ?

- Aha. N-ai mai vazut ?

- Nu. E, oricum, tre' sa apara 2015-le, asa ca n-are rost. Stai numa' un pic sa ma uit la ceva.

Lucas:

http://s11.postimage.org/rirvodhxf/lucas.jpg

Am uitat sa mentionez, "perla" lui Irinel a fost imprumutata in retur la Ceahlaul datorita surplusului de mijlocasi ofensivi, dar in principal datorita faptului ca nu aratase mare lucru la noi. N-a aratat nici la Ceahlaul, astfel ca urma sa se intoarca in curtea noastra.

Bawab:

http://s16.postimage.org/47ltwxrw5/bawab.jpg

Mateiu:

http://s9.postimage.org/jtkz5pwmn/mateiu.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

23 iunie 2014.

- Ia uita-te, Irinele, in fata...

- Unde ? Unde ?

- In fata, ma, peste lac. Ce-ti sare in ochi cand te uiti ?

- A, muntii aia. Da, misto, inca e zapada acolo.

- "Muntii aia"... Pff, e Mont Blanc-ul, ma, nu-i orice munte. Nu-i orice varf de munte.

- Care din ei?

- p**a mea, ala cel mai inalt !

- Stii, Tibane, ca eu nu prea le-am avut niciodata cu geografia. Nu m-a interesat. Si ? Cati metri are ?

- Vreo 4800.

- Si asta e mult sau... ?

- Cam cel mai mult din Europa...

- Tare.

- Te gandeai, Tibane, acu' vreo 4-5 ani, c-o sa pierzi vremea prin Nyon asteptand tragerea la sorti ?

- Da, ba, am ajuns departe. Cine-ar fi crezut ?

- Peste inca 4-5 ani, parca te vad ca ridici deasupra capului Liga Campionilor.

- Bine, sa nu exageram acuma...

- E... cine mai stie ce e exagerat ?

- Da... De un lucru imi pare rau, totusi.

- De ce ?

- Ca in loc sa vin aici, in oraselul asta frumos, langa lacul Geneva, la poalele Mont Blanc-ului, cu Andreea, cu Karim... eu am venit cu tine si cu Marian.

- Da, nasol. Adica Adi a venit cu nevasta-sa, cu copilul, tu... Da' chiar, de ce n-a vrut sa vina Andreea ?

- p**a mea, cand a auzit ca e ceva legat de fotbal, nici n-a vrut sa auda. Parca e nebuna, ma jur. Nu vrea sa facem nimic impreuna. Toti trei.

- Si tu vrei ?

- Da. Deci serios ca vreau.

- Nasol, atunci, ce sa zic... Hai mai bine zi ce facem, Tibane. Mai sunt doua ore pana incepe tragerea.

- Mergem prin oras, ce sa facem ? Pierdem vremea.

Peste o ora si jumatate, ne-am prezentat toti trei(eu, Adi si Irinel) la sediul UEFA. O cladire destul de modesta, sub asteptarile mele cel putin, care ma asteptam, recunosc, la mai multa opulenta din partea forului suprem al fotbalului european. Privelistea, insa, era una senzationala, constructia fiind asezata chiar pe malul lacului Geneva.

Nyon-UEFA_Headquarter-Floflo.jpg

- Nu e cine stie ce si Nyon-ul asta. Seamana cu Brasovul.

- p**a mea, ce te asteptai ? Sa fie ca-n The Jetsons ?

- Ma asteptam si io sa fie mai ca lumea. In fine, ia zi, Tibane... cu cine vrei sa picam ? Ca nici nu te-am intrebat.

- Pff, sunt prea multe echipe. Si cum suntem cap de serie, nu prea avem sanse sa picam cu echipe extraordinare.

- De Dinamo Tbilisi ce zici ?

- Bine, ar fi chiar culmea sa picam noi cu cea mai grea.

- Nu se stie.

- Bine, si ar mai fi cateva cu care n-as vrea sa picam: Ferencvaros, Zeljeznicar, Zrinjski, Irtysh Pavlodar, Ulysses Erevan, Banants Erevan, Aktobe...

- Te-ai gandit ceva. Ai analizat un pic.

- Alta treaba ce-am avut ?

Dupa multe momente de asteptare... a fost extrasa, in sfarsit, si mingiuta care continea numele nostru. Atunci m-am trezit. Atentia mea nu era in momentul acela foarte ridicata, auzind intr-un timp destul de scurt numele a zeci de echipe, care mai de care mai greu de pronuntat... astfel ca l-am intrebat pe Irinel, deosebit de avid de informatie:

- Cu cine ? Cu cine-am picat ?

- Neath.

- Cine, ma ? l-am reintrebat confuz.

- Neath, Tibane, si vorbeste si tu mai incet.

- De unde p**a mea sunt astia ? Irlanda de Nord ? Adevarul era ca n-auzisem in viata mea de aceasta echipa, si nici macar nu o observasem citind lista de posibili adversari. Eram surprins de ambele fapte.

- Tara Galilor.

- Hmm. Am scapat ieftin, banuiesc, nu ?

- Clar. Patru-cinci zero le dam.

Neath FC. Acesta urma sa fie adversarul nostru in turul doi preliminar al Europa League. Auzisem eu de Llanelli, de TNS, de Port Talbot, de Bangor City, dar de Neath, recunosc cu rusine, nu. Cautand informatii despre echipa, am gasit insa o posibila explicatie. Acest club a fost fondat in anul 2005. Deci chiar si dupa Sporting Club Vaslui.

Desi numele adversarului nu-mi spunea nimic, iar primul meci urma sa-l jucam in deplasare, ceea ce e intotdeauna un avantaj, nu eram chiar foarte multumit de tragerea la sorti. Drumul pana in Tara Galilor e unul lung... o deplasare grea. As fi preferat undeva mai aproape.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Acum, echipa europeana fiind, mi-am propus o oarecare schimbare in politica de transferuri.

Eram statistic echipa cu media de varsta cea mai ridicata din Liga I, iar lucrul acesta nu pot spune ca ma bucura foarte mult. Dar nu acesta era motivul principal pentru care am luat decizia de a cauta cativa jucatori tineri, "de "perspectiva". Am stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca numai asa puteam progresa, numai asa puteam ajunge sa ne batem, chiar daca nu imediat, cu cei patru mastodonti din Romania. Si cum jucatorii romani tineri nu-mi inspirau foarte multa incredere, iar preturile cerute pentru ei mi se pareau enorme, nejustificat de enorme, am luat legatura cu cativa impresari cu legaturi in fotbalul african si sud-american. Nu ne puteam permite sa luam jucatori straini scumpi si consacrati(mai mult sau mai putin), asa cum faceau Rapid, CFR, Steaua si Timisoara, dar puteam incerca sa crestem cativa.

Zeci de DVD-uri au urmarit Irinel, Costica Enea si ceilalti scouteri, zeci de tatonari, negocieri si nopti pierdute... pana cand ne-am putut declara multumiti si am incheiat "vanatoarea".

Trei jucatori am adus in final, toti trei componenti ai nationalelor de tineret ale tarilor lor.

Primul, si poate cel mai important, era Amir Aarab. Un atacant marocan de 19 ani, cu 18 selectii la nationala si 8 goluri marcate, cu un profil asemanator lui Batin. El a fost de departe si cel mai scump dintre cei trei, aducerea sa de la FAR Rabat costandu-ma 200 de mii de euro. Coincidenta sau nu, atat ma costase si Batin.

Al doilea era Ali Diarrassouba. "Diarra" era mijlocas defensiv ivorian in varsta de 18 ani, adus de la clubul ce a dat lumii mai toti marii jucatori ivorieni, ASEC Mimosas. El a costat doar 20 de mii.

A treia noastra viitoare stea venea din Columbia, si se numea Andres Moreno. 21 de ani, fundas stanga de meserie, cu doua selectii in nationala de tineret. A doua optiune de fundas stanga a campioanei Columbiei, Once Caldas, in sezonul trecut. Doar 22 de mii de euro a trebuit sa scot din buzunar pentru el.

Pe langa acesti trei fotbalisti promitatori, am mai perfectat si doua mutari mai "la sigur". Ambii veneau de la Astra si ambii erau fundasi centrali.

Milan Perendija - sarbo-bosniacul cu state vechi in Liga I deja, pe care l-am achizitionat in vederea intaririi defensivei. Am platit 300 de mii celor de la Astra, plus 150 de mii eventuale clauze, dar eram destul de sigur ca erau bani bine cheltuiti. Perendija era in mintea mea o certitudine.

Sergiu Muth - vi-l mai amintiti ? Un jucator care a facut parte din echipa noastra in primele noastre doua sezoane de la reinfiintare, si care a lasat o impresie destul de buna. Din pacate, la Astra nu a confirmat, iar jucatorul nascut la Tarnaveni, ajuns acum la 23 de ani, cauta sa-si repuna cariera pe drumul cel bun. Fusese pus pe liber de Astra, astfel ca i-am dat o mana de ajutor. Speram inca in el.

Ne-au si parasit cativa jucatori in aceasta vara, patru sa fiu mai exact, dar dupa niciunul nu-mi parea rau.

"Cobra" - cel mai scump transfer al nostru in primul sezon. Din pacate, nu a progresat asa cum ne asteptam, asa ca am luat decizia de a nu-i mai prelungi contractul. 48 de meciuri in tricoul nostru, majoritatea ca rezerva, si doar 8 goluri, toate inscrise in Liga a II-a. Mijlocasul ofensiv nascut la Timisoara ajunsese deja la 25 de ani, asa ca am considerat ca nu mai are rost sa-l tinem.

Lorand Szilagy - nici lui nu i-am mai prelungit contractul, dat fiind faptul ca nu a impresionat cu nimic in cele doua sezoane petrecute in "Colonie". 23 de aparitii mediocre, atat reusise in acest timp fundasul stanga de 28 de ani.

Ioan Coman - vandut pe 7.000 de euro la UTA Arad. Bine, recunosc, pentru vecinul meu poate imi parea putin rau, dar ajunsese si el la aproape 33 de ani si nu ne mai putea ajuta cu mare lucru la indeplinirea ambitiilor noastre. Venind aceasta oferta de la Arad, am decis de comun acord s-o acceptam. Vroia si el sa mai joace pana sa se retraga, iar la noi era constient ca nu avea foarte multe sanse sa prinda echipa. Oricum, lui ii multumeam. 62 de aparitii in acesti 4 ani, si 27 de goluri marcate.

Lucas - de mijlocasul brazilian nu ne desparteam definitiv, ci doar il imprumutam la Gyor contra sumei de 30.000 de euro. Daca ungurii aveau sa fie multumiti, il puteau achizitiona definitiv pentru inca 80.000.

Asadar, cu lotul definitivat, am inceput sa ne pregatim pentru Europa League, asta ca sa parafrazez un clasic in viata.

Rezultatele obtinute in cantonamentul din Croatia:

Osijek - Metrom: 1 - 0

Varazdin - Metrom: 2 - 0

Hajduk Split - Metrom: 1 - 0

NK Zagreb - Metrom: 0 - 2 (Popa, Grecu)

Apoi am avut ideea disputarii unei partide amicale contra unei formatii galeze, pentru a lua un pic contact cu fotbalul din care proveneau adversarii nostri din Europa League. Din fericire, rivalii celor de la Neath, Llanelli, au fost de acord cu ideea noastra.

Llanelli - Metrom: 0 - 5 (Mateiu X2, Muth, Aarab, Rus)

Scorul spune totul, in locul meu.

Inaintea de prima noastra partida europeana, am mai disputat un singur joc de pregatire, impotriva lui FC Arges, pe teren propriu.

Metrom - FC Arges: 4 - 1 (Perendija, Stratila X2, Vranjes)

Nicio problema pentru noi in acest joc contra argesenilor, ajunsi intre timp in a treia liga a fotbalului romanesc. Ce decadere...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu zic ca ar trebui sa-i multumesti lui Dumnezeu ca nu ai picat cu vreo echipa din Azerbaijan sau Kazahstan, acolo aveai deplasare mare de facut! =))))

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy