Cariera Mea De Antrenor

[alex86]

Cariera Mea De Antrenor

[alex86]

. M-am nascut in urma cu 30 de ani intr-un oras mic din judetul Olt pe nume Piatra-Olt care are putin peste 6.000 de locuitori, intr-o familie cu o situatie materiala precara. Pana la varsta de 10 ani, priveam cu admiratie de pe margine pe cieilalti copii de varsta mea care jucau fotbal, eu eram copilul lor de mingi. Ma bucuram cand le mai scapa mingea prin ciulini pentru ca eram singurul care de baga dupa ea. Intram cu picioarele goale pentru ca nu aveam incaltaminte, dar nu imi pasa, era sansa mea sa dau cu piciorul in minge.

. De mic copil mi-a placut sa castig, nu avea importanta despre ce era vorba, vroiam intotdeauna sa fiu pe primul loc. Multi spuneau ca sunt dependent de asta, mai ales ca era sa dau ortul popii la varsta de 10 ani cand doream enorm sa castig o competitie de atletism care implica castigarea unei mingi de fotbal.

. Era ziua orasului cu multa lume prezenta iar competitia era pentru copii cu varsta pana la 14 ani. Nimeni nu s-a asteptat ca eu sa castig dupa ce am alergat pana la epuizare fara sa imi pese de nimic, cu picioarele insangerate. M-a bucurat enorm castigarea acelei mingi de fotbal, am dormit o luna numai cu ea in brate, dar si a aplauzelor pe care le-am primit. Datorita acelei mingi am fost privit cu alti ochi de ceilalti copii, am devenit in sfarsit titular.

. Ma jucam cu mingea foarte mult, pe camp unde aveam si un teren micut, cand mama ma trimitea cu vaca. Jucam din ce in ce mai bine, aveam ca idoli jucatorii de la echipa locala FC Piatra Olt si nu pierdeam nici un meci cand se juca acasa. Eram foarte bine vazut de oamenii din oras pentra ca nu refuzam niciodata sa ii ajut la munca si primeam incaltaminte si haine pe langa ceva bauti.

. Alergam foarte mult in acea perioada, mai ales ca faceam naveta la scoala 3 km in fiecare zi. Mi-a placut sa invat, aveam note foarte bune asa ca la 14 ani am intrat cu brio la liceu unde eram cazat la intr-o camera de camin. Am reusit si sa imi gasesc ceva de munca dupa ore. La 16 ani mi-am facut debutul la seniori la echipa FC Piatra Olt si m-am

[alex86]

bucurat enorm pentru ca dupa ce am intrat pe teren in minutul 70 am reusit sa inscriu. Pozitia mea in teren era cea de atacant, golul a fost foarte frumos, un sut din afara careului aproape de vinclu.

. In urmatorul meci am fost introdus titular dar nu a fost cu noroc. Am reusit sa deschid scorul dupa o lovitura de cap si eram foarte fericit, dar in faza urmatoare s-a intamplat un lucru ingrozitor. Dupa o intrare criminala a unui adversar am simtit cea mai cumplita durere din viata mea. Intins pe jos arunc o privire la piciorul stang si vad o imagine oribila, piciorul meu a fost rupt in 2 locuri dupa care nu imi mai amintesc nimic. Am suferit un soc imens, era mult mai grav decat credeam, dupa ce am intrebat doctorii in cat timp pot sa joc fotbal din nou, ei au spus ca imi va fi greu si sa merg normal de acum incolo.

. Recuperarea fizica cat si psihica a fost foarte grea, parintii, rudele, prietenii au fost alaturi de mine. Am reusit totusi sa tin pasul cu colegii mei de liceu. Recuperarea a fost buna tinand cont ca organismul era tanar, in clasa a 12-a am inceput sa invat mai mult pentru ca urmat BAC-ul. O perioada nu m-am mai gandit la fotbal, incercam sa mai obtin un ban pentru ca famila mea avea foarte multe datorii. M-am simtit respunzator de situatia materiala proasta a familiei mele pentru ca s-au cheltuit multi bani cu operatia mea si cu timpul petrecut in spital.

. Dupa ce am luat BAC-ul cu nota 8.79 eram confuz, nu stiam ce sa fac. Din punct de vedere fizic stateam binisor, puteam sa alerg si ma gandeam sa ma intorc la fotbal sau sa ma duc la o facultate dar eram lefter. Cat de mult doream sa uit fotbalul dar nu puteam, inauntrul meu era o flacara care se aprindea din ce in ce mai tare. Urma sa ajung acasa si imi propusesem sa ma antrenez din nou alaturi de vechii colegi.

. Cand ajung acasa dupa ceva timp vad o imagine foarte trista, parca nu mai era cum imi aminteam eu, tata era bolnav, casa era goala si intunecata. Mama spune ca au ajuns intr-o situatie disperata, nu au vrut sa imi spuna pentru ca eram in perioada examenelor si sa nu ma afecteze. Tata nu mai putea munci si creditele nu mai puteau fi platite, in scurt timp banca ne va lua casa. Planurile mele s-au dus de rapa, parintii mei aveau nevoie de ajutor si eu nu aveam ce face. Trebuia sa gasesc o modalitate sa fac rapid rost de bani. Am cautat de munca dar mi-am dat seama ca nici un salariu bun nu imi ajunge. Sunt o persoana credincioasa si am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute.

. Dupa cateva zile ma asez pe scaun, intr-un mijloc de transport in comun, iar la fund ma deranjeaza ceva. Pun mana sa vad ce este, dau de un pliant: “Angajam spalatori auto in Anglia, salariu 700 lire, cazare si mancare.”. Mi-am dat seama ca nu era o coincidenta acel pliant. A fost un interviu greu dar am fost acceptat impreuna cu alti 4 baieti, norocul meu a fost ca imi plac limbile straine.

. Mi-am luat la revedere de la parintii mei si am promis ca voi trimite bani in scurt timp, ma bazam si pe faptul ca voi primi si bacsis de la englezi. Prima luna in Anglia a fost foarte greu, am muncit si in alte locuri ca sa strang cati mai multi bani. Dupa 6 luni totul se aranjase in viata mea, parintii mei erau bine, eu ma obisnuisem, dar doream ceva mai mult de la viata.

. Am vrut din tot dinadinsul sa avansez asa ca mi-am facut multi prieteni si am incercat sa invat din ce in ce mai multe lucruri. Flacara pentu fotbal a crescut usor dar sigur, dupa cum se stie englezii iubesc fotbalul. La insistenta prietenului meu Bob, mare fan Manchester United am fost sa vedem un meci pe Old Trafford. A fost o experienta de neuitat, a meritat din plin cele 50 de lire platite pentru cele 5 goluri inscrise, Manchester – Arsenal 4-1. De atunci am fost cel putin o data pe luna pe diverse stadioane.

. Dupa alte 6 luni contractul meu a expirat iar daca nu gaseam rapid de munca trebuia sa revin in tara. Cu o zi inainte sa ma intorc in Romania am hotarat sa ma duc la un meci al lui Fulham ca cine stie cand mai am ocazia sa vad un meci aici. Intotdeauna am admirat determinarea cu care se joaca in acest

[alex86]

campionat si ma imaginam in teren, oare unde eram acum daca nu ma accidentam in urma cu 4 ani. La iesire dupa un joc superb zaresc un afis unde scria ca se cauta ingrijitor pentu gazon. In acea noapte nu am putut sa dorm, ma gandeam numai ce sa fac daca voi ramane aici. Ma gandeam sa ma antrenez din nou si sa dau probe la o echipa. La interviu am vorbit mai mult despre fotbal, cum am aflat de acest loc de munca, cat de mult iubesc fotbalul, despre jucatorii din echipa Fulham etc. Am fost angajat si am fost foarte fericit pentru ca angajatii clubului au acces gratuit la meciuri. Am muncit din greu si am invatat multe lucruri despre gazon, nu este asa simplu pe cat pare.

. Dupa ce am facut mai multe antrenamente si am jucat mai multe jocuri pe terenurile sintetice, am pus piciorul pe minge dupa cativa ani, am observat ca nu este asa usor pe cat am crezut eu. Simteam piciorul accidentat ca era nesigur, nu se mai misca cu acea lejeritate de dinainte. Dupa ce am fost respins de mai multe ori cand am dat probe pentru diferite echipe am hotarat sa renunt. Aveam 21 de ani si viitorul meu ca fotbalist era compromis. Am intrat in depresie, imi doream atat de mult sa joc fotbal.

. Eram bun prieten cu seful meu, el m-a angajat, ne intalneam si dupa munca, cu el discutam aproape orice, ma intrebat de ce sunt trist mai mereu. I-am spus tot ce am pe suflet, iar a doua zi ma cheama in vestiarul jucatorilor. Era o surpriza imensa pentru mine pentru ca acolo era toata echipa. Ma prezinta si dau mana cu toti jucatorii, dupa care imi ofera o minge cu autografele lor. Am fost foarte fericit atunci mai ales ca am avut ocazia sa vorbesc cu Jean Tigana, managerul celor de la Fulham, care ma intrebat: “Daca nu poti sa devii fotbalist de ce nu te faci antrenor?”. Am spus ca este o idee interesanta. Mi-a spus ca cunoaste pe cineva la o scoala de antenori si mi-a dat un numar de telefon.

. A doua zi am sunat mai mult din curiozitate, ca sa vad cum este si ce implica, i-am spus de unde am numarul de telefon si m-a invitat sa fac o vizita. Am ramas impresionat de ce am vazut acolo, era o cladire imensa. Mia explicat tot ce trebuia sa stiu si mia raspuns la intrebari, nu credeam ca fotbalul este asa complicat si are asa multe niveluri pe care le atingi progresiv. Din punct de vedere financiar imi pot permite. Am 2 luni sa ma pregatesc pentru proba de aptitudini si o luna ca sa depun dosarul. M-a convins imediat, am ramas fascinat de acea vizita si de felul cum mi-a prezentat totul si de vastele materiale dupa care pot invata.

. Am facut practica la diverse cluburi mici din Anglia si am reusit sa imi iau si licenta. Puteam acum sa devin antrenor la orice club din lume.

[il muce]

e f greu de citit textul, m-am oprit dupa prima propozitie.

foloseste randuri libere, un font mai putin obositor, alineat, altfel textul nu este "citibil" IMO.

[marianp11]

Asteptam continuarea cu interes!Probabil ca vei vrea sa antrenezi in Anglia,acolo te cam simti antrenor.

[alex86]

. M-am reintors in Romania ca sa imi vizitez parinti si aflu o veste foarte buna. Clubul FC Piatra Olt a reusit sa promoveze in liga a 2-a. Am zis sa trag o fuga pe acolo pentru ca imi era foarte dor de acele locuri, de stadion si de vechii prieteni cu care nu am mai tinut legatura. La stadion ma inalnesc cu vechiul capitan de acum 14 ani si imi spune ca lucrurile sau schimbat putin.

. Cluburile FC Piatra Olt si CSM Slatina au fuzionat si a rezultat FC Olt Slatina care joaca acum in liga secunda a Romaniei si care are nevoie acum de un nou antrenor.

. M-am gandit ca este o oportunitate foarte buna pentru mine sa antrenez aici, pentru ca eram aproape de familia mea si eram atasat de acest loc, vroiam sa fac ceva pentru acest oras.

. Am mers la biroul domnului director Mircea Mihaiu, si impreuna cu secretara dansului am stabilit o intalnire pentru urmatoarea zi pentru ca in acel moment nu era in localitate.

[alex86]

. A doua zi am discutat cam 4 ore cu domnul Mircea Mihaiu, timpul a trecut foarte repede. M-a intrebat despre trecutul meu, era foarte curios despre viata pe care am dus-o in Anglia, despre fotbalul englez, despre oamenii de acolo, despre scoala de antrenori pe care am absolvit-o. Dansul mi-a povestit despre ce s-a mai petrecut in fotbalul romanesc dar si despre orasul nostru.

. A fost o intalnire placuta pentru amandoi si mi-a spus sincer ca ieri a fost plecat sa aduca alt antrenor pe care patronul Minel Prina il doreste. A fost impresionat de ce a vorbit cu mine si ca doreste ca noi doi sa colaboram. Dansul urmeaza sa vorbeasca cu patronul ca sa ia o hotarare in privinta noului antrenor.

. Trei zile nu am primit nici un semn si mi-am luat gandul de la postul de antrenor, ma gandeam sa ma intorc in Anglia ca acolo cu siguranta voi gasi un post liber. Dimineata, in timp ce dormeam, pe la ora 7 primesc un telefon. Era o voce de femeie:

“ - Buna dimineata! Domnul Dutescu?

- Da

- Domnul Minel Prina va asteapta la sediul clubului in 60 de minute”

• 
  
  • 
    
    

. Am sarit din pat sa fac un dus si m-am imbracat cu cel mai bun sacou, vroiam sa fac o prima impresie buna. Eram emotionat si nerabdator. In birou era domnul Mircea Mihaiu si domnul Minel Prina care a spus ca a auzit multe despre mine. Am inceput sa discutam ca intre prieteni despre planurile de viitor ale clubului, despre echipa, despre jucatori, despre finantele clubului si asa mai departe. Ultima intrebare a fost: ”Ce salariu te-ar multumi?”. Nu puteam sa zic ca lucrez pe gratis pentru ca avem nevoie de bani si nu puteam sa cer prea mult ca sa nu ii jignesc. Raspunsul meu a fost: “Daca dumneavoastra la sfarsitul campionatului nu sunteti multumit de locul pe care l-a ocupat echipa, nu imi platiti nimic, dar daca sunteti imi platiti un contract egal cu al celui mai prost platit antrenor din liga a 2-a.”

[mcity74]

Buna idee cu story-ul, dar trebuie sa scrii mai ordonat . Pun pariu ca ai zis in scarba ca nu vrei bani .

[alex86]

. Multumit de raspuns, patronul scoate un contract din birou gata completat cu numele meu si imi da sa semnez. Este un contract de 2 ani cu salariu de 33.500 euro pe sezon. Clauza de mai jos era ca poate sa ma dea afara oricand fara sa mi se plateasca nimic. Obiectivul este terminarea campionatului in jumatatea superioara a clasamentului. Bugetul de transferuri 14.000 euro iar cel de salarii 225.000 euro.

Sunt foarte fericit ca am semnat contractul si ciocnim cate un pahar de sampanie.

. Dupa ce mai vorbim 30 min domni se ofera sa imi prezinte tot sediul, o parte din angajati, vestiarele, cochetul stadion Rapid de 3.600 locuri, facilitatile de antrenament care erau cam proaste, si tot ce era de prezentat.

. Imi intalnesc si secundul Victor Cringureanu, care este aici de 3 sezoane si cunoaste foarte bine jucatorii.

[rangorakon]

care este cel mai bun jucator al tau?

[yogibeer]

Mai bine le ziceai ca vrei sa te ingroape in bani, asa e la moda acum.

[alex86]

Cel mai bun jucator al clubului este Dragos Dragalina, un inchizator de 23 de ani.

[alex86]

[alex86]

[Srdjan]

Misto story-ul pana acum. Sper sa promovezi din primul an. Succes!

[marianp11]

Buna idee cu story-ul, dar trebuie sa scrii mai ordonat . Pun pariu ca ai zis in scarba ca nu vrei bani .

Pun pariu ca vrea ,,garoafe,,!

[mcity74]

Pun pariu ca vrea ,,garoafe,,!

Ma gogule, ce tot te bagi in seama ca musca-n lapte ?

[marianp11]

Daca faci un story fa-l,daca il faci doar pt tine nu il mai fa!

[alex86]

Acestea sunt transferurile mele, am depasit bugetul de salarii cu 50k, voi incerca sa il reglez cat mai repede, cel tarziu in iarna.

[alex86]

[alex86]

Acum acesta este cel mai bun jucator al meu.

[alex86]

[alex86]

[alex86]