The Rs

[Scufitul Albastru]

Ma urc in masina cu speranta. Prima mea zi ca manager. Nu eram sigur ca ma voi descurca, dar era pra tarziu sa ma retrag. Orgoliul meu era prea puternic.

Ajung. Imi place. Arena cocheta, 19000 de locuri... si propriul loc de parcare. Prima surpriza placuta. Va fi si ultima azi, dar nu stiam asta inca. Cobor, instinctiv, cu dreptul. Nu reusisem sa scap de acest tic. Se pare ca cei 7 ani petrecuti in Anglia nu estompasera disciplina de la nationala, cand Iordanescu ne obliga sa coboram cu deptul din autocar.

Ajung in birou... proaspat renovat, inca se simte mirosul proaspat al mobilierulu...e semn bun, se vede ca sunt bani. Dar nu asta e important, abia astept sa cunosc echipa, stafful tehnic, sa simt din nou gazonul, atmosfera, caldura publicului. Mintea imi zboara la recent incheiata cariera de jucator. Poate merge bine recuperarea si reusesc sa joc... dar Pompiliu Popescu a zis ca nu mai am sanse...si nu s'a inselat niciodaata... dar poate se insala acum...

Batai in usa imi intrerup monologul. Secretara. Se prezinta si imi ureaza bun venit cu un zambet evident fortat. *Aveti nevoie de ceva?* Nu fumez, nu beau cafea, nu aveam nevoie de o noua aventura... mi'era frica de presa. Mai ales dupa ce patise Sven in 2006. Ii spun clar ca nu am nevoie de secretara, ii scriu un cec si ii spun ca e libera. O sa caut un tip dispus sa se ocupe de acte si va fi suficient. Incearca sa'mi explice ca e suporter, ca ma admirase ca fotbalist, dar i'o tai scurt. Am antrenament in 15 min, n'am timp de discutii.

[Scufitul Albastru]

Primul contact cu staff'ul. Secundul, un tip de varsta mea vine in birou si mi se prezinta incantat. Mergem impreuna spre vestiare. Imi spune entuziasmat ca avem amicale cu Werder si Leeds acasa, si inca unele cu echipe mici. Nu stie sa'mi zica cu cine. Ii cer un raport despre echipa, dar nu resuseste sa'mi spuna mai nimic. O tine una si buna cu Werder, echipa de Champions League, o sansa unica. I'o tai scurt. Tace.

Primul contact cu jucatorii... stiam ca va fi usor, un fotbalist cu talentul si notorietatea mea nu putea decat sa ii impresioneze. Desi repetasem de zeci de ori discursul in ultimele 3 zile am emotii. In afara de doi-trei tinerei toti erau plictisiti. Resemnati. Incerc sa'i inteleg, stiau ca nu vor reusi niciodata sa ajunga in fotbalul mare, nu puteau fi prea entuziasmati. Le spun ca am modificat obiectivul, ca vom lupta pentru promovare, ca locul 18 prevazut de presa e mult sub valoare noastra. Nimic. Nicio reactie. Vin dupa vacanta, nu s'au mai antrenat de 1 luna e normala atmosfera, imi zic. Ii soptesc secundului sa'i scoata la antrenament.

Vreau antrenament fizic puternic, sa acumulam, sa'i vad cum se misca, dupa care antrenament pe posturi. Praf. Aveam un singur antrentor de fitness, un incompetent si 3 antrenori care nu erau in staare de nimic. Niciun antrenor cu portarii, incerca secundul ceva. Ii intrerup, pierdeam timpul si nu puteam sa'mi fac o impresie concludenta. Ii pun sa joace 5-2, sa intre in forma, vreau sa'i vad la joc.

Chem secundul si'l rog sa faca un joc-scoala , 4-3-3, titulari contra rezerve. Refuza sistemul, imi spune ca echipa joaca 4-4-2 de 5 ani, sa merg pe mana lui si ma voi convinge. Ii explic ca vreau promovarea, ca incerc sa castig tot acasa, ca vreau sa jucam ofensiv, ii desenez repede sistemul, pare ca intelege. Ii spun sa puna rezervele 4-4-2,sigur va intelege avantajele sistemului meu.

Diferenta mare de valoare intre echipe. Portarii la acelasi nivel, dar mediocri. Putea fi din lipsa antrenorului, nu ma ingrijorez.

Fundasii decenti... cam multi totusi... 9 in lot... fundasul stanga lent... fara acoperire pe post... un fundas central solid venit de la Wigan, cam plafonat totusi, si 2 pusti imprumutati, pe care mi se cerea cate 5 milioane, nu eram dispus, nu erau solutii de viitor.

La mijloc bun, in viteza, dar scunzi. Nu'mi pot face o impresie despre tehnica, se joca cu mingi lungi, direct pe varfuri. Nu fac pressing si asta ma ingrijoreaza.

Atacantii slabi, nimeni cu tehnic si sange-rece. Decenti pentru divizia noastra, dar mult prea slabi pentru pretentiile mele.

Incep sa inteleg de ce eram vazuti pe locul 18. De ce aveam cota de 40-1 la pariuri. De ce erau toti resemnati. Era clar. Trebuia sa tai in carne vie.

[il muce]

cu ce echipa ?

[Claudio]

Una din ligile inferioare engleze se pare. Ne-a lasat pe noi sa ghicim.

[craius]

o fi dream-team-ul!

of course not!

[Scufitul Albastru]

Trebuia sa ma intalnesc cu Briatore pentru cina si nu stiam ce sa fac. Ii promisesem promovarea. Din cauza mea il inlaturase pe De Canio, crezuse in mine. Imi oferise 4 ani de contract, aproape de 30 milioane buget si mana libera.

Apare cu Capello, preluase Anglia de la McLaren. Nu'mi convine situatia, vorbeau mult in italiana, amintiri comune, ma simteam exclus. Aduc discutia despre club, sigur ii interesa pe amandoi. Sau macar pe Briatore suficient cat sa legam o conversatie. Imi fac curaj sa le spun adevarul si bine fac. Fabio imi recomanda secundul sau, Massimo Neri, ii fusese secund si la Real. Plus un antrenor cu portarii si un preparator fizic. Toti liberi de contract, in Londra, dispusi sa lucreze si pentru un club. In sfarsit o veste buna.

Hotarasc sa trimit cei doi jucatori imprumutati inapoi, suntem prea mici pentru 5 milioane cat ne cereau pe fiecare. In cateva zile Maassimo imi da un raport amanuntit despre echipa. Aprecieri corecte, exact ce vazusem si eu, lotul subtire si dezechilibrat, portari mediocri, forte multi fundasi, mijlocasi scunzi si atacanti inconstanti. Dar il aveam pe el si 7 antrenori, era un pas inainte, puneam bazele performantei.

Ma uit prin faxuri, curios ce e de vanzare. Il rog pe Massimo sa'i contacteze si sa'mi prezinte lista cu cei dispusi sa vina. Slab. Niste anonimi mediocri, imbatraniti prin echipele de rezerve din prima liga, sau tinere sperante ramase la acel stadiu. O extrema stanga la Sunderland Reserves, dar se pare ca juca egoist. Ma incaptanam cu acel 4-3-3 cu pase scurte si joc elaborat, cu pressing sus si aparare avansata, imi trebuiau jucatori teehnici la mijloc si fundasi rapid. Plus macar un atacant de clasa.

Las echipa pe mana lui Massimo si plec in Romania, era ultima solutie.

[Noel]

QPR

[Claudio]

Dap, Briatore, unicul si singurul indiciu sa ne dam seama despre ce echipa era vorba.

Deci Championship. Destul de greu

[AvadaniiG]

Tocmai a zis Noel "De Canio"

[Noel]

Nu, singurul indiciu era R's, porecla echipei. Sau the Hoops

Nici nu am vazut "Briatore"

[Scufitul Albastru]

Il auzisem pe Dragomir cu Goian... e bun pentru United... inseamna ca e ideal pentru mine.

Il sun pe MM, ne cunosteam de mult, se mutase la Urziceni dar sigur avea contacte la Steaua. Ne intalnim, il suna pe Goian, nu e ineresat. Imi spune de Cernea, Lovin, Rada si Cristocea, cazusera in dizgratia patronului. Vorbim de Urziceni, imi spune ca are un pusti bun, de viitor, Stancu, si pusese ochii pe Daniel Stan, Tibi Balan si Todoran, dar nu prea ii vrea Dan Petrescu.

Ma duc la un antrenament al Stelei. Rada si Lovin lenti, jucam cu aparare sus, cu pressing mult, nu era ce cautam. In schimb ii ofertez pe Cernea si Cristocea. Aproximativ 1 milion fiecare, nu prea ii mai dorea patronul, e bine. Pusesem ochii pe Nesu, Banel si Ovidiu Petre. Petre excelent la recuperare, un pic lent, dar imi placea. Banel nu foarte tehnic, dar alerga mult, la fel si Nesu. Vorbesc cu ei, le explic ca atac promovarea, incep sa fie tentati. Nesu imi spune ca il urmarsc niste olandezi de vreun an, dar nu's foarte hotarati. Promite sa vina daca nu se concretizeaza nimic. Negocierile merg greu... ba ca unu merge ceas, ba ca dau olandezii mai mult, ba ca unul pune suflet... scap cu 5milioane si iau 3 jucatori de nationala. Pentru prima oara simt ca sunt manager.

La Dinamo a fost greu, era microbul, nu puteau pleca dupa ce erau infestati. Pusesem ochii pe Lobont, Radu Stefan si Moti. Pe Radu mi'l sufla Lazio, Lobont nici nu vrea sa auda, iar Moti nu pleaca nici pe 10 milione. Ofer doua cash si l'am luat.

Deja apararea se contura, imi trebuiau mijlocasi de pressing si varf. Imi placea mult Bucur, dar nu eram sigur ca isi poate reveni. Dau o fuga la Timisoara, Bucur, Alexa, Popa, merita efortul. Urmaresc un antrenament, antrenor nou, ceh, slovac, nu stiu exact, ideea e ca nu ne'am putut intelege. Popa nu vine, e in vizor pentru Euro si nu pleaca din tara. In schimb pun ochii pe un pusti, Pantilimon, inalt si de perspectiva. 150k si'i al meu. Il acopera pe Cernea, are timp sa creasca, Popa deja devenea neinteresant. Imi placusera toti tinereii, mai iau un fundas stanga de nationala mica, Latovlevici, si sunt refuzat cu Daminuta. Pustiul promite, ofer 1 milion dar ma refuza... imi spune ceva de Inter, ca il urmaresc la fiecare meci, dar nu cred. In fine, il las, nu pentru el venisem 1.6m si il iau pe Bucur, si cu inca 1 mil ii iau la pachet pe Canu si Caramarin. De Alexa nici nu discuta, ofer 2 mil dar il vroiau si Hanover, nu vroiau sa se grabeasca.

3.2 milioane pe 5 jucatori. E super. Comand sampanie cand ajung la hotel si ma intind satisfacut in pat, cu televizorul pornit pe un canal de sport. Nimic interesant, barfe, cancan'uri, mondenitati... aproape uitasem de unde'am plecat. Atipesc cand ceva imi atrage atentia.. Grigoras spune ca daca nu se investeste in nocturna va vinde jucatori si tot o va face...1,2,3,4, cat e nevoie. Ma ridic, fac bagajul si sar in masina. Plec la Galati.

Nu, singurul indiciu era R's, porecla echipei. Sau the Hoops

Nici nu am vazut "Briatore"

Daca vedea Briatore zicea Renault

Singuru' care s'a prins dupa porecla;)

[lyv03]

imi place acest story ! bravo !

[Scufitul Albastru]

Ajung mort de oboseala la Galati, Grigoras imi spune ca a glumit, ca era nervos, ca situatia nu e asa grava. Era clar, incerca sa tina de pret. Dupa clasicele discutii de genul *pacat ca te'ai accidentat* *nu se mai paote recupera genunchiul?* trecem la discutii serioase. Ii zic ca vreau sa'i vad echipa la un joc'scoala si e de acord. Pun ochii pe Daniel Stan, Gado, Szekely si Sarghi. Imi aduc aminte de MM cu Daniel Stan.Avea ochi bun. Ezit cu Stan, dar ii cumpar pe toti. Un pic peste 2 milioane.

Daca tot sunt in Moldova fug si pe la Vaslui si Piatra. La Piatra Neamt stadionul frumos, renovat, deci sunt bani. De unde. Nimic,nu am ce cumpara, pierd timpul. Jucatori fara motivatie,mingi pierdute... plec imediat. La Vaslui inca juca Dorinel. Ma uimeste energia pe care o are, ii fac oferta in gluma, stiam ca nu vine. Jucam acelasi 4-3-3, el mai direct decat ce aveam eu in minte, dar e o companie placuta, discutam tactic, discutam despre fostii colegi de la lot, il depasise pe Hagi cu o prezenta. Ii zic pentru ce venisem. Mi'i recomanda pe Mardare si Andronic. Am incredere in el, e ultimul care m'ar minti. Scriu un cec de 2 milioane, ne uram succes si plec.

4 fundasi, si 2 extreme, deja rezolvasem apararea si aveam alternative pentru Nicolita si Cristocea.

Ma intorc la Bucuresti, imi mai trebuiau cateva solutii la mijloc. Il sun pe MM si'mi respinge. Nu i'a convenit ce facusem cu Daniel Stan probabil. Ma supar si'l iau si pe Tibi Balan fara sa'l vad jucand. Sa se'nvete minte! Peste 3 ore suna telefonul. MM. Nu putea sa vorbeasca azi'dimineata. Imi reproseaza ca l'am luat pe Stan si ma roaga sa'i las pe Tibi si Todoran, aproape'l convinsese pe Dan Petrescu. Din nou temperamentul imi jucase feste, o concluzie pripita imi va strica probabil relatia cu el. Il intreb repede de Stancu, parea concurenta ideala pentru Bucur, ma roaga sa trec maine sa vorbim.

Balan mi'l recomnda si pe Lazar, fusesera impreuna la Sportul, e constant. 1,6 mil si e al meu.

Ma duc a doua zi la MM. Nu vrea sa auda de mine, aflase si de Balan. Noroc ca aveam bani. Pentru binele clubului sigur trecem peste orgolii. 2mil nu. 2.5 nu, 3nu, 3.5 nu. Deja era mult pentru un pusti. Daca nu confirma? Ii zic ca 4 e ultimul pret. Cere 4.5. Ii dau, mai mult ca sa ne impacam. Batem palma si rade multumit. Ma dusese unde vroia. Deja am dubii, un sfert din buget pe un jucator care inca nu confirmase. Dar eram prea orgolios sa dau inapoi.

[Razvan]

Imi place . Sper sa nu se stinga repede...chiar sunt curios cum joaca romanii in Championship

[Scufitul Albastru]

imi place acest story ! bravo !

Imi place . Sper sa nu se stinga repede...chiar sunt curios cum joaca romanii in Championship

Mersi. V'astept la meciuri la Londra, caut sefi de galerie, dupa ce striga crainicul Baneeeeeeeeel, toti striga Nicolita, nu stiu sa pronunte tz si a~.

[Scufitul Albastru]

Mai iau un pusti, Hora, de la Arad. Poate juca si varf impins si extrema pe ambele benzi. E a 3a solutie, dar MM ma asigura ca e de viitor (stiam eu ca dupa milionele alea se impaca, ar face orice pentru club).

Ma intorc fericit la Londra, ii spun lui Massimo ca toti jucatorii sunt transferabili. Ma bate pe umar si rade. *Nu avem timp de glume boss, incep amicalele* *Nu glumesc* Rade fortat, sa'mi faca pe plac. Nu ma crede. Il las. Mergem la antrenament. E altceva, antrenori competenti, antrenor pentu fiecare faza a jocului, imi place. Aceleasi pase lungi, acelasi nivel, dar se vedea un progres. Oricum nu mai conta. Dupa antrenament ii chem pe toti la mijlocul terenului si le dau vestea *Urmeaza sa vina 21 de jucatori. Toti sunteti transferabili, vi se vor cauta echipe*. Nu stiu cine era mai socat, ei sau Massimo, dar nu mai conta. Nu regretam nimic, eventual pe Hall, venise in vara de la Wigan si se vedea. Era experimentat la cei 26 de ani ai lui, deposda curat, avea viteza... dar pornisem pe un drum de la care nu vroiam sa ma abat. *QPR va fi echipa de romani. Si numai de romani*. Eram convins ca dorinta lor de afirmare era mai mare decat a unor englezi care nu demonstrasera nimic pana spre 30 de ani. *E singura sansa sa schmbam imaginea Romaniei la Londra* sustineam in toate interviurile. (Nu eram convins, nici nu'mi apartine citatul, il inventase un ziarist). Dar ma pusese deja pe prima pagina in ziare, se vorbea de mine la talk'show'uri, era exact ce'mi trebuia, speram ca astfel mai pot atrage 1-2 fotbalisti de la Nationala.

Dau faxuri peste tot, le spun ca toata echipa este de vanzare, las si la pret, plata in 24 de luni, dar cer 50% dintr'un eventual viitor transfer. Vroiam sa scap, nu'mi permiteam sa'i platesc fara sa joace.

14 iulie, primul amical cu Boston. O echipa modesta, din ligile inferioare. Atmosfera devenise mai tensionata ca niciodata. Venisera deja 9 romani, comunicare zero, nici unul nu stia engleza. Massimo e ingrijorat, nu reusea sa imbunateasca relatiile intre jucatori, nu putea comunica cu romanii. Ajunsesem translator la antenamente.

O liniste apasatoare domnea in autocar pe parcursul deplasaarii. Ne echipam si dau drumul la incalzire. Nu legau nimic. Ma enervez si strig *Dati tot ce aveti mai bun in amicale, e sansa vostra sa va afirmati. Nu am nevoie de serviciile voastre, cine nu are oferte ramane la echipa a 2a*. Stupoare.

Le explic pentru ultima oara tactica pentru acest sezon. 4-3-3 cu defensiva sus, joc la ofsaid, constructie elaborata, pase printre, scurte, ritm scazut (alearga mingea, nu omul) nu mingi inalte pe varf. Le cer mijlocasilor un pressing puternic inca din jumatatea adversa si multe mingi printre la Bucur, nu suturi de la distanta. Il plasez pe Bucur intre fundasii centrali adversi, la limita ofsaidului. Anunt echipa de stat. Camp- Gado, Sarghi, Canu, Nesu - Mahon, Lazar, Balan - Szekely, Daniel Stan - Bucur.

Iesim pe stadion. Mult spus. Un teren modest, vreo mie de oameni in tribune. Banca de rezerve mica, nu incapeau cele 12 rezerve. Ma hotarsc sa vad meciul din picioare. Nu era chiar debutul pe care'l visasem, dar un adversar modest era ideal pentru moralul echipei. Speram sa legam cat de cat jocul inainte de Werder (incercasem sa anulez amicalul dar Briatore imi spune ca a luptat sa'i aduca, va trebui sa jucam).

Aruncare de la margine Nesu la Lazar, pasa pe Bucur, cu spatele la poarta. Fundasii se aglomereaza in jurul lui, si Tibi fuge in spatiul creat, primeste singur cu portarul si gol! Abia trecusera 5 minute de joc. Controlam in continuare meciul. E drept, adversarul mai mult ca modest. O alta minge pe traseul Nesu-Lazar-Stan-Bucur si ne detasam la 2-0. Minutul 20. In continuare dominam, dar faulturile adversarilor fragmenteaza mult jocul. 2-0 la pauza si schimb toata echipa. E primul meci, nu sunt la potential maxim, iar in 3 zile aveam iar meci. Schemele incepeau sa dea rezultate. Corner executat pe coltul scurt, flick'on al fudasului central si gol. Adversarii se uita derutati unul la altul. 3-0 scor final si ne intoarcem multumiti.

[Scufitul Albastru]

Urmeaza Witton Albion, o echipa obscura din Northwich. Venisera si Caramarin, Bogdan Stancu si Ovidiu Petre din vacanta, iar spiritele se calmasera. Fotbalistii se impacasera cu ideea, incepusera sa apara oferte, intelesesera strategia (sau intelesesera ca nu au de ales, nu ma interesa). Stafful era incantat de romani, Massimo mi'a spus ca's cel mai curajos antrenor pe care'l vazuse. Insemna enorm, era incurajarea de care aveam nevoie. Era si el multumit de lot, cu exceptia portarului. Pickens plecase, Pantilimon era accidentat. Il linistesc, trebuie sa vina Cernea.

Ajungem la Northwich. Aveam o ciudata senzatie de deja-vu, aceleasi conditii improprii, aceeasi mie de spectatori. Un banner cu "Ion Escu- respect" asfisat de un spectator local. Nu ma incanta, ma sperie gandul ca aici voi ajunge si eu daca nu reusesc la QPR. Incep meciul cu Camp- Gado, Sarghi, Canu, Nesu - Mahon, Ov Petre, Balan - Szekely, Daniel Stan - Bucur. Gazdele joaca un 5-3-2 inchis, Bucur nu reuseste prea multe. Legam pase, dar Bucur e prins intre fundasii adversi, nu poate fi jucat. Mingile se intorc de la extreme spre fundasii laterali, inapoi la centru, inapoi la extreme, stagnam. Dar tot raul spre bine. Szekely nu aare cui sa centreze, intoarce, la Gado, pasa in mijloc la Tibi Balan si Goooool Tot Tibi Balan, tot minutul 5, sut de la marginea careului. Sper sa iasa la joc, nu mai au nimic de pierdut. De unde! Mai reusim un gol in minutul 16 prin Canu, aceeasi schema ca in meciul precedent. Trebuie sa maresc slariul antrenorului cu fazele fixe . Desi cu 2 goluri in minus adversarii se inchid si mai mult. Avem ocazii, avem posesie, dar nu mai marcam. 2-0 la pauza si Bucur mi se plange ca adversarii joaca dur. Il trimit la sah si'si cere scuze.

Iesim motivati, dar obositi. Inscriem repede prin Canu, tot corner, aceeasi schema. Adversarii nu ies la joc, dar intra mai dur. Mi'e frica de accidentari si schimb tot lotul. Buna decizie! Caramarin iese pe targa in minutul 70. Se joaca haotic. Nu'mi vine sa cred. Aceeasi schema la corner si 4-0. Delaney! Minutul 88, al 3'lea gol cu aceeasi schema si publicul incepe sa fluiere managerul advers.

Urmeaza Werder, dar sunt increzator. Deja am 2 rezultate pozitive, suporterii nu pot fi foarte dezamagiti.

[Scufitul Albastru]

Vineri, 20iulie. Eram de'abia de 2 saptamani la echipa si ma loveam de primul meci mare, cu Werder. Jucau in Champions League,si, la cat ii studiasem, aveam deja in minte 4-4-2 ul in romb, care'i dusese atat de departe. Wiese- Pasanen, Mertescker, Naldo, .Wome - Baumann - Frings, Borowski - Diego - Klasnic, Klose.

Prima veste buna: Klose e cumparat de Bayern, joaca Hugo Almeida. Incep cu o echipa 100% romaneasca, mai putin Camp. Cernea are probleme cu pasaportul, inca nu venise la echipa. Camp- Gado, Sarghi, Canu, Nesu - Lazar, Ov Petre, Balan - Szekely, Daniel Stan - Bucur.

In ziua meciului doar 5000 de oameni in tribuna, se pare ca vinerea nu a fost o alegere inspirata. Ma huiduie toti. E bine ca's doar 5000. Nu le convine strategia pe care am impus'o la club probabil. Imi trebuie urgent rezultate.

Suntem dominati, dar reusim un corner in minutul 19. Sper. Centrare Szekely spre Canu la coltul scurt, Canu sare la cap, eu sar de pe banca cu ambele maini in sus dar Mertesacker respinge. Imi dau seama ca e totusi Werder, ma intorc spre banca si ma trezesc ca Massimo imi sare in brate in uraalele intregului stadion. Szekely recuperase si centrase pentru Stan la coltul lung. Am vazut abia dupa meci, la reluare. Era primul gol pe teren propriu din cariera si eu il pierdusem. Dar eram multumit, marcaseram si puteam spera la un rezultat pozitiv. Meciul se intoarce la normalitate, Werder ataca dar se vede ca nu sunt concentrati. Ne subestimasera. Marcaj excelent, Petre recupereaza mult, Diego inexistent. 1-0 la pauza si deja eram erou. Sau cel putin asa credeam. Sunt fluierat in drumul spre vestiare.

Adversarii se napustesc pe noi din start, dar pe o contra Szekely tine mingea pe banda pana urca cineva in careu. Il gaseste pe Bucur care preia de langa Mertesacker si suteaza imparabil din 6m. 2-0, minutul 60 si nu'mi vine sa cred. Schimb tot mijlocul si atacul, obosisera de la pressing. Jocul se echilibreaza si sunt linistit. Schimb si fundasii in minutul 75 convins ca avem asigurat cel putin un egal. Pressingul merge excelent, ii tinem departe. Se resemnse si Schaff, schimba toata echipa in minutul 85 si se aseaza pe banca nervos. Nici nu se asezasera in teren cand Stancu e scapat din marcaj si inscrie. 3-0. Era clar, nu se mai putea intampla nimic.

Publicul incepe sa'mi strige numele 'ESCU! ESCU!', in timp ce Schaff imi strange rece mana evident nervos. Cine visa?

[Scufitul Albastru]

Inca 2 rezultate favorabile in amicalele ramase, 5-2 cu Leeds si 3-1 cu Accrington, ambele acasa si porneam increzator in noul sezon. Reusisem sa obtin 15.2m pe jucatori (in 24 de luni ce'i drept, dar n'aveam probleme financiare) plus 50% din transferurile viitoare si eram multumit de ce aveam la dispozitie. Mai aveam 2 fotbalisti din vechiul lot, nu'i lua nimeni nici moca. Imi caut un feeder club si scap de ei pe'acolo.

Singura dezamagire era numarul spectatorilor, sub 5000 in fiecare meci acasa, si doar 6500 de abonamente vandute.

Primesc fax de la FA, vor lotul. Il trimit:

Portari:

1 C Cernea

12 C Pantilimon

Fundasi:

2 C Sarghi

3 M Nesu

4 G Canu

5 S Mardare

13 C Moti

22 R Gado

24 D Andronic

33 I Latovlevic

Mijlocasi:

6 C Lazar

7 B Nicolita

8 T Balan

10 Cristocea

15 O Petre

17 J Szekely

20 G Caramarin

Atacanti

9 B Stancu

11 D Stan

18 G Bucur

21 A Hora

Eram multumit, eventual 1-2 mijlocasi sa acopar accidentarile, dar mai aveam 5 milioane si 3 saptamani la dispozitie.

Nu aveam acum timp de transferuri, maine debutam in campionat cu Ispwich, o echipa incomoda de mijlocul clasamentului.

Imi propusesem 0 la 'adevar', considerand ca cele 69 de puncte necesare erau suficiente pentru a'mi asigura cel putin o pozitie in baraj.

[Scufitul Albastru]

Ziua cea mare. Primul meu meci oficial. Ma gandisem toata noaptea la echipa. Moti si Cristocea erau accidentati, usurandu'mi astefel deciziile. Singurele dileme erau Mardare/Sarghi si Banel/Szekely, astept sa'i vad la incalzire.

Massimo e calm, imi spune sec ca'l ingrijoreaza lipsa de coeziune a jucatorilor. Ciudat mod de a ma incuraja. Ma hotarasc, joc cu Sarghi pe dreapta in locul lui Gado si ii fac loc lui Mardare. Daca e nevoie sa urcam mai mult pe benzi schimb. Si Banel mijlocas, face bine ambele faze. Mai e o ora pana la meci si stadionul se umple. 15000 de oameni scandeaza numele echipei. Nu pot sta in vestiar, ies eu sa conduc antrenamentul. Ii dau lui Massimo foaia de joc: Cernea - Sarghi, Canu, Mardare, Nesu - Petre, Lazar, Balan - Nicolita, Stan, Bucur. Andronic, Gado, Caramarin, Szekely, Stancu rezerve. Se uita ciudat *Ai uitat portarul de rezerva boss*. Aveam dreptul la 5 rezerve, iar din experienta de jucator stiam ca sansele sa se accidenteze portarul sunt mici. *Prefer mai multe optiuni pentru jucatorii de camp*. Da din cap dezaprobator si pleaca. Pantilimon se dezchipeaza si iese din vestiar. Le trece.

Prima repriza dominam steril. Fundasii sunt la mijlocul terenului, recuperam usor, avem posesesie, nu'i lasam sa creeze ocazii, dar nu reusim sa finalizam. 0-0. Le spun lui Nesu si Sarghi sa urce mai mult, sper sa iasa. Iesim increzatori de la vestiare, dar se joaca la fel. Publicul ne impinge de la spate, din pacate nu pot sa ne impinga pana in poarta. Hall, fundasul pe care'l vandusem, il anihilase perfect pe Bucur. Jucau cu aparare retrasa, tot ce trecea printre se oprea in bratele portarului. Min 60, urc fundaasii laaterali mai mult. Pasa Nesu spre Lazar, Lazar la Stan, Bucur il trage pe Hall la coltul scurt, pasa la Balan care inscrie singur cu potarul. 1-0!

Iese si Ispwhich la joc, urca mult pe extreme, Nesu ia galben, incep sa traga la poarta. Mardare slab, nu face fata. Ii stig sa se concentreze, sa faca marcaj strans, degeaba, e depasit de miza. Il schimb, Sarghi in centru si Gado pe dreapta. Il trimit direct la vestiare. Poate m'am gabit cu el in primul 11. Minutul 85. Ii schimb pe Banel si Bucur, cu Szekely si Stancu. Ii spun claar lui Szekely sa tina de minge. Urlu in romana sa traga de timp (noroc ca nu ma inteleg ceilati, ar fi jenant). Szekely scapa singur si marcheaza in ultimul minut. Suntem descatusati, e clar, nu ne putea scapa victoria. Fortam pe final dar nu mai inscriem.

Eram vedeta. Salutam publicul timp de 10 minute, dupa care sunt asaltat de ziaristi. Ma asteptam sa ma laude, ca am fost inspirat cu Szekely, ca a marcat la 5 minute dupa ce intrase (de fapt el si Stancu erau singurele rezerve la potential fizic maxim, dar ei nu stiau asta). De unde! Toti ma intreaba despre jucatori, *Ce parere aveti despre Nicolita?* ... *A debutat Nesu, cum vi s'a parut?* ... de Cernea... de Balan... eu nici nu existam, eram neinteresant. Nu le raspund, intorc spatele si plec. Eu sunt seful si, le convine sau nu, trebuie sa invete asta.

[Deck]

Un sfat daca se poate: scrie si tu mai rar, nu de alta dar vreau sa citesc si peste vreo 2 luni

[Scufitul Albastru]

Un sfat daca se poate: scrie si tu mai rar, nu de alta dar vreau sa citesc si peste vreo 2 luni

Se face Dar n'am avut somn aseara, n'aveam ce face pe la 6. Eram doar eu si unu' google.com pe forum

Sunt in etapa 3a, dar nu o sa mai fac cronica meci de meci, fac periodic. Si o sa joc sezoane bune, probabil tine mai mult de 2 luni, numai sa nu'mi fie lene sa scriu.

[Deck]

Nu e vorba ca scrii mult ba din contra e mai bine daca poti, dar ma gandeam sa nu ramai fara idei sau sa renunti la story.

Oricum buna treaba pana acum si sa traiasca romanii

[Claudio]

Desi nu pare rau story-ul, pare cam "tras de coada". Atatia romani in Anglia e deja de domeniul fantasticului.

[chellooo20]

De asta e story....