Jump to content
Sign in to follow this  
Tibi

Guantanamera...

Recommended Posts

1923, s-a nascut un mit !

Nu existau stelisti si nici catei

Dar exista Rapid.

In viata mea n-am fost aurolac

Si nici caine spurcat

Dar am iubit mereu de cand ma stiu

Tricoul alb-visiniu !

Venisem pe stadionul liderului ca mielul la taiere. Asta imi era impresia cu cateva minute inainte de startul partidei, coplesit fiind de atmosfera din Giulesti. Era primul meci acasa al Rapidului dupa pauza de iarna, iar suporterii entuziasti umplusera arena.

Noroc cu Irinel.

- Tu vezi ce-i aici, ba Irinele ? Sa-mi bag p**a... M-am taiat tot. Eu, care stau in loja, aici, apai Grecu si Mateiu care intra pe teren !

- Ce sa vad ? 10000 de tigani beti care urla. Si-au batut toti nevestele inainte sa vina la meci si-acuma canta ca Rapidul...

Robert i-a trimis in infern pe: Balauru - Grecu, Rusu, Poverlovici, Bacila - Rus, Lucas, Mateiu - Cobra, Popa, Coman.

Cojocnean lipsea din pricina cartonaselor galbene, iar Robert miza probabil pe viteza lui Cobra pe contraatac.

Asa cum m-asteptam, am fost luati pe sus de jucatorii Rapidului inca din start, nereusind sa rezistam cu poarta intacta decat 5 minute. Vedeta din atac a gazdelor, sud-africanul Kermit Erasmus, a inscris cu capul din centrarea lui Gangioveanu. Nu puteam decat sa ma rog ca la finalul meciului in dreptul Rapidului sa fie afisata o cifra, nu un numar.

Asa cum ma temeam, ocaziile au continuat sa curga la poarta noastra si dupa dezvirginarea tabelei, dar pot spune ca am avut noroc cu decizia lui Sumudica de a-l titulariza pe Surdu. Brasoveanul a ratat, fara sa exagerez vreun pic, 4 ocazii clare de a inscrie, unda intre ele din 6 metri cu poarta goala. Oricum, in minutul 31 inevitabilul s-a produs, acelasi Erasmus inscriind cel de-al doilea gol al confruntarii, la o iesire gresita la offside a apararii noastre.

Am rasuflat usurat la auzul fluierului de final al primei reprize, asa cum rasuflasem de multe ori in primele 45 de minute, de fiecare data cand mingea trecea peste sau pe langa poarta noastra sau cand se oprea in bratele lui Balauru.

Dar, si mai usurat am fost la final. Scorul a ramas acelasi si, mai mult decat atat, am facut o repriza secunda excelenta, reusind sa controlam jocul si sa ne cream cateva situatii bune de a marca. Din pacate, Cobra, de doua ori singur cu portarul si Popa, care a nimerit doar transversala cu un sut din marginea careului, nu au putut aduce nici macar golul de onoare. Nu conta insa prea mult, eram mandru de evolutia jucatorilor din partea a doua a partidei, asa ca m-am dus la final sa-i felicit si sa-i incurajez.

Rapid - Metrom: 2 - 0

Un rezultat onorabil. Mai mult nici nu visam.

Dupa meci am avut impresia ca ma agitasem si speriasem degeaba. N-a fost atat de rau pe cat preconizam.

Simteam, de-abia acum, ca avem capacitatea de a ne bate cu orice echipa din campionat. Si-n deplasare, si-n conditiile in care ne lipsesc cativa titulari.

Share this post


Link to post
Share on other sites

De la Bucuresti nici nu ne-am mai intors la Brasov, caci la doar 3 zile diferenta aveam programat meciul din deplasare impotriva Otelului. Bine... echipa nu s-a mai intors, eu da. A doua zi dupa infrangerea suferita in fata Rapidului am reusit sa perfectam singurul nostru transfer. Evident, un fundas central. Un transfer poate previzibil... brasoveanul Rares Forika. Se reintregea astfel la Metrom grupul de jucatori care a dus-o pe Forex aproape de o promovare istorica in Liga I: Forika, Bacila, Popa, Manea, Coman. Pretul platit pentru Forika celor de la Petrolul Ploiesti, acolo unde fusese transferat in vara si unde nu a rupt gura targului, a fost cel de 30.000 de euro. Salariu, 20.000 pe sezon, fara bonusuri.

Aducerea experimentatului fundas nu ma entuziasma peste masura, tinand cont ca Forika avea deja 30 de ani, dar stiam ca ne putem baza pe el. Sigur, marja de progres nu mai avea iar banii platiti pe el probabil nu ii voi mai recupera, insa se potrivea bine in echipa noastra si eram aproape convins ca nu ma va dezamagi. In plus, perioada de transferuri se incheia imediat si ne trebuia neaparat, da' neaparat, un fundas central.

Inca de la meciul de la Galati am avut confirmarea oportunitatii transferului lui Forika. Cosmin Bacila isi luxase glezna pe finalul jocului din Giulesti si urma sa fie indisponibil circa 6 saptamani, astfel ca Robert a fost nevoit sa faca niste permutari in aparare si sa-l introduca si pe Forika in centrul defensivei.

Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman.

Rusu trecea fundas dreapta, pozitie pe care se simtea confortabil de altfel. O alta noutate fata de meciul cu Rapid era revenirea lui Cojocnean.

Otelul facea un campionat in nota lor obsinuita, adica undeva pe la mijlocul clasamentului. Galatenii se clasau cu o pozitie mai sus decat noi, adica pe 7, si nu puteau nici urca dar nici cobori. Cel putin etapa asta.

- Tibane, ce zici ? Facem un egal cu moldovenii astia ?

- Batem. Era randul meu sa fiu optimist.Aveam si motiv: repriza secunda impotriva Rapiduletului.

- Asa ar trebui... Cu Tosca, Chiacu si Ochirosii...

- Da, ma, batem lejer. Evident, o spuneam mai mult in gluma. N-am fost sigur de victorie in niciun meci al nostru de pana acum, cu atat mai putin in acest meci din deplasare de la Galati, acolo unde, se stie, se castiga greu.

Desi inceputul de meci mi-a dat ceva emotii gata-gata sa ma faca sa-mi revizuiesc atitudinea, Ricardo Gomes si Varga avand doua situatii bune de a inscrie, incet-incet am trecut la carma jocului. Mai intai, debutantul Forika a avut un gol anulat in minutul 16, dupa un presupus fault al lui Poverlovici la o lovitura de colt. Pacat, ar fi fost un debut perfect, Maksumic style. Apoi, in minutul 30 Coman a scapat singur cu Balgradean, dar fostul portar al lui Dinamo a reusit sa i se opuna. Totusi, pe finalul primei parti s-a facut dreptate, acelasi Coman reusind sa deschida scorul dupa o faza in care Iulian Popa l-a pus in situatie de unu-la-unu cu Balgradean.

Repriza secunda a inceput in aceeasi nota, de parca nu fusese intre timp nicio pauza, si la doar 3 minute de la reluarea jocului Cojocnean a facut 2-0, dupa o respingere in lateral a lui Balgradean la un sut al lui Coman. Desi optimist inaintea partidei, eram placut surprins de calitatea jocului nostru. Si de scor.

Chiar daca gazdele ne-au supus unei oarecare presiuni dupa marcarea golului cu numarul 2, am reusit sa rezistam, asta chiar daca incepand cu minutul 75 am evoluat si cu un om mai putin, din cauza eliminarii lui Vranjes. Bosniacul de-abia intrase pe teren, fiind inca incomplet refacut dupa o accidentare, si i-a aplicat un cot in figura lui Ricardo Gomes. Oricum, si-n inferioritate numerica tot noi am fost cei care am inscris ultimul gol al meciului, prin acelasi Cojocnean, in minutul 85. Tanarul Mihai Fulea, intrat si el pe teren in repriza secunda, i-a oferit o pasa "printre" excelenta, iar Cojocnean a strecurat mingea pe langa Balgradean, izbutind astfel dubla.

Otelul - Metrom: 0 - 3

Ma frecam la ochi. Reusisem o victorie senzationala, la capatul unui joc excelent.

Totusi, ramaneam pe pozitia a 8-a in clasament, sub Otelul, in ciuda sentimentului pe care-l aveam ca meritam sa urcam in ierarhia Ligii I dupa un asemenea rezultat.

- Tibane, da un mail la UEFA si spune-le sa ne astepte.

- Ba, da' ce-am jucat. Incredibil. Si Forika asta, ai vazut ? Meserie, ce sa mai... Bine, toti au jucat.

- Io cand ti-am zis ca cu Tosca si cu toti uzinarii astia...

- (râzând) Asteapta-ma in parcare, ca ma duc putin pe la vestiar. Nu ma puteam abtine sa nu râd, desi in jurul nostru lumea injura si se uita urat catre noi.

- Da o tigara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Hai, Tibane, nu intram ?

- Stai un pic.

- Hai, ba, in p**a mea ca-mi ingheata nasul. Ce-astepti ?

- Il astept pe Hârjan. Tre' sa vina.

- Hai, ca isi da el seama ce si cum. Si daca nu-si da, da-l in p**a mea de prost. Nu mai pot de frig.

- Tre' sa-i dau abonamentul, ma, cum vrei sa intre ? Tre' sa apara imediat, s-a dus Marian dupa el la autogara.

- Io intru, imi bag p**a.

La doar cateva zeci de secunde dupa intrarea pe stadion a lui Irinel, Marian isi facu aparitia alaturi de Hârjan.

- Ce faci, Hârjane ? Tot cu caciula asta cu Chicago Bulls ?

- Oho, sa traiti dom' patron ! Tot cu asta, tot cu asta. Crezi c-avem toti bani de caciuli noi ?

- Uite-aici abonamentul. Iti arat eu unde sa-l bagi. Hai sa intram.

- Da' ce, ma ? Nu poti sa zici ca suntem prieteni, imi treb'e abonament ?

- Neaparat. Te crezi in '99, pe stadion la FC Onesti ?

- Cum, ma ? Nu-mi zi ca si tu ai.

- Nu, eu am legitimatie. A trebuit s-o arat la primele meciuri... Firmele astea de paza nu se joaca.

- Pai normal. O fi zis ca esti copil de mingi cand te-au vazut.

- Lasa mistourile si hai.

Am intrat, am urcat in tribuna si ne-am asezat in fotolii. Hârjan s-a asezat incantat langa mine si Irinel.

- Ca seicii, sa-ti bagi p**a. Ce viata tre' sa ai, bai Tibi...

- Da... Eu si ceilalti cu 50 de RON in buzunar.

- Atata costa biletul aici ?

- La meciul asta, da, doar jucam cu Gaz Metan. Cu Dinamo, Steaua, astia bagam milionul.

- Auzi, da' stadionul asta e al tau ?

- Da... adica se poate spune si asa. Pentru urmatorii 7 ani cel putin.

- Cred ca te-a costat ceva.

- Ce e gratis ?

- Aia da.

- Hârjane, da' acuma mi-am amintit... de ce n-ai venit la primul meci, cu Alba Iulia ?

- A fost blocat drumul, ma, pe Moghioros. Juma' de metru zapada.

- Du-te, ba, de-aici.

- Serios, crezi ca n-as fi venit ? De-abia asteptam sa vad ce-ai aici.

- Si ? Iti place?

- Da, pacat de decor.

- Ce decor ? A, blocurile din Colonie...

- Da, zici ca-i Fasia Gaza. Si si in partea cealalta am vazut ca-i urat, pe unde am intrat.Acolo tin minte ca era o fabrica...

- Da, pai p**a mea, a daramat-o Nicolaie... Ce fabrica era aicia, Irinele ?

- Prescon.

- Asa. A daramat-o si a vandut terenul unui american care vroia sa faca nu stiu ce proiect imobiliar, cu blocuri, spatii comerciale, hotel. Da' nu se mai face, cu criza, cu astea, asa ca cred c-o sa ramanem cu campul asta.

- Pacat. Da' poate, cine stie, se va face ceva pana la urma.

- Da... Stii ce ma gandeam ? Bineinteles, in viitor, in viitorul indepartat, nu acuma...

- Ce ?

- Sa cumpar eu o parte din teren, sa construiesc alt stadion. Pe asta nu-l mai putem mari ca n-avem spatiu, si daca progresam... eu stiu...

- Tibane, ai fumat ceva ? ma intreba Irinel, surprins.

- Am zis ca in viitorul indepartat... Poate ne ajuta si primaria, ca singur...

- Pai stai, bai Tibi, dar nu se construia la Brasov un nou stadion in Bartolomeu ? In locul fostului Municipal ? (Hârjan)

- Se construia, da, pe hartie. Nu se face nimic, nici n-au inceput lucrarile. Si nici n-o sa-nceapa prea curand.

- In fine. Vrabia Mihai Viteazu. Incepe odata meciu' asta ? Fotoliu, fotoliu, da' tot imi ingheata coaiele.

Parca la comanda lui Hârjan, jucatorii celor doua formatii intrara pe teren.

Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman.

- Cine arbitreaza ? ne intreba Hârjan de parca asta ar fi hotarat soarta meciului.

- Balaj, nu-l vezi ?

- Asta-i hot mare.

- Mai taci, ma, mie imi place. E printre putinii arbitri care lasa jocul liber. De-ar fi toti ca el ce bine-ar fi.

- Aha, lasa jocul liber pentru cine vrea el.

- Da' tie de care arbitru iti place, ma ?

- De niciunul ! Toti sunt niste hoti, nu le mai ajunge... Ar trebui adusi arbitri straini la toate meciurile.

- Chiar asa, strainii sunt toti niste sfinti, se stie asta. Cum iesi din granitele Romaniei, vezi numai oameni care trec doar pe la trecere.

Si Balaj fluiera startul partidei.

Si Balaj fluiera finalul primei reprize. Nu, nu am uitat niciun paragraf, doar ca nu s-a intamplat nimic important in prima parte a jocului, nimic demn de a fi mentionat.

- Bai, frate, ce meci plictisitor. Mi-a degerat si nasul, baga-mi-as mana la p**a, tinu Irinel sa se exteriorizeze.

- Toata ziua te-ai plans ca o P***a. Ce vrei ? Jucam cu locul 5, vroiai festival de goluri ?

- Locul 5... joaca si Mediasul asta ca o echipa de B. Asta-i echipa de locul 5 ?

- Nu-i lasam noi, nu te-ai prins ?

- Clar.

- Ba, mie mi-a placut, se implica in discutie Hârjan. Lume multa, a fost ocazia aia a lu' Popa, au mai avut si-astia sutu' lu' negriciosu' ala, am vazut eu meciuri si mai rele...

- Joao Paulo il cheama pe "negricios". Bun pustiu, l-au adus de la Palmeiras. Noul Eric.

Repriza a doua a fost in schimb mult mai captivanta. Nici nu avea cum sa fie altfel, Iulian Popa reusind sa inscrie in chiar primul minut primul sau gol in tricoul nostru. Cojocnean a construit o actiune pe partea dreapta, i-a pasat in careu lui Coman, iar acesta i-a asezat mingea lui Popa pentru sutul sau la coltul lung.

Dupa deschiderea scorului, a urmat o perioada de dominare a oaspetilor, dar Litu, Lemnaru si Nicoara n-au reusit sa-si ajute echipa sa revina la egalitate. Apoi, ultimele 25 de minute ne-au apartinut in totalitate, acest lucru concretizandu-se si pe tabela de marcaj. Prima data, in minutul 70, cand Coman a primit o pasa lunga in adancime de la Forika pe un contraatac, i-a dat un branci discret lui Joao Paulo, daramandu-l si trezindu-se astfel fata-n fata cu portarul Tsigalko, pe care l-a invins cu usurinta.

- Vezi, Hârjane, alt arbitru ar fi fluierat fault imediat.

- Pai si facea bine. Hai ca a fost...

- Bai frate, de unde ideea asta ca fotbalul e jucat de fetite de clasa a 2-a ?

- Hai lasa, ca nu suntem nici la rugby. Trebuia dat fault.

Tabela s-a mai modificat si cu 5 minute inainte de final, atunci cand Cojocnean i-a centrat perfect in fata portii lui Coman, iar acesta nu a iertat. Dupa ce ne-am exprimat bucuria, l-am intrebat nedumerit pe Irinel:

- Ce-o fi, ba, cu Coman asta ? E incredibil ! 6 goluri in 4 meciuri !

- p**a mea, s-o fi lasat de baut.

Metrom - Gaz Metan: 3 - 0

Spectatori: 3712

Inca o victorie la scor in fata unei echipe bune. Hârjan, se pare, ne-a purtat noroc.

Chiar si dupa acest succes, ramaneam tot pe locul 8. Un loc 8 consolidat, totusi.

- Si-acuma unde mergem ? i-am intrebat pe cei doi la iesirea de pe stadion. Sarbatorim sau ce p**a mea facem ?

- Du-te, ba, ametitule, acasa, ca te-asteapta nevasta cu copilul, incerca Hârjan sa glumeasca pe un ton serios, lovindu-ma in acelasi timp in piept cu caciula.

- Hai sa mergem in Poiana. Poiana Brasov.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Urmatorul meci pe teren propriu, cel contra formatiei UTA Arad, a avut loc peste doar patru zile de la confruntarea cu Gaz Metan Medias. Ajuns la stadion, l-am gasit pe Hârjan deja instalat comod in fotoliu, savurand o cafea si fumand o tigara.

- Parca te lasai.

- Anul viitor. Serios, nu rade.

- p**a mea, treaba ta... Da' ce-i cu tine de-ai venit asa repede ?

- Asa am avut autobuz. Bine, motivul real e ca n-am mai avut rabdare sa inceapa spectacolul...

A urmat jumatate de ora de conversatie nesemnificativa, in care a trebuit sa-i ascult problemele lui Hârjan legate de drujbe, televiziune prin satelit si seceta de anul trecut, astfel ca fluierul de inceput de partida a lui Radu Petrescu m-a uns la suflet.

Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman.

Bawab revenea, dar deocamdata doar pe banca.

Deschiderea scorului avea sa se produca la doar 7 minute de la startul jocului, atunci cand Iulian Popa a executat un corner de pe partea deapta si Forika a reusit primul sau gol pentru Metrom, in doi timpi. Daca la lovitura sa de cap portarul aradenilor, Raffaele Ioime, a reusit sa respinga, la sutul violent expediat de singura noastra achizitie din aceasta iarna nu a mai avut ce sa faca.

- Bine, ma ! Forika (a se citi "Forico") e !

- Noul Maksumic, Tibane, adauga Irinel.

- E gata meciul. Pot sa plec acasa.

- Nu te tine nimeni, Hârjane, cu forta.

- Hai ca mai stau, ma, poate da si Popa asta un gol. Auzi, dar pe Forika asta de-a dat dat golul cat ai dat ?

- Treaba mea.

- Pe matahala aia cat ai luat ? Sarbul ala care tot dadea el goluri...

- Daca te-ar auzi, te-ai trezi cu un cap direct in gura.

- De ce ? Asa rau e ?

- Nu. E bosniac. Hai, ma, ca-ti zic... 600.000 am luat pe el. Si am dat 30.000 pe Forika.

- Cine-ar fi crezut ca te pricepi tu la afaceri ? Ce, asta nu da goluri ? Nu stie sa rupa si el picioare ?

Dupa reusita noastra, jocul a luat insa o intorsatura neasteptata si nedorita. N-am inteles de ce si cum, dar aradenii, clasati pe penultimul loc al clasamentului inaintea etapei, au venit peste noi ca un tavalug, iar noi nu dadeam semne ca avem forta sa ripostam. Florin Purece (14), Viorel Gheorghe (19) si Abbe ibrahim (24 si 32) l-au testat pe Dragos Balauru, determinandu-l sa urle ca un apucat la apararea noastra. Linistea se asternuse pe stadionul nostru, iar golul plutea in aer. Si avea sa cada exact in cel mai nepotrivit moment, in prelungirile primei reprize, inainte de pauza. Purece a centrat in mijlocul careului, Poverlovici si Forika s-au calcat pe picioare, iar Victoras Catarama a profitat si a adus egalarea formatiei sale cu un sut la firul ierbii.

- Irinele, ce p**a mea s-a-ntamplat ?! Tu ai inteles ?

-Tibane, poate baietii merg pe principiul ca "cel mai important meci e meciul viitor".

Dupa pauza, am iesit cu alta atitudine. Mateiu a trezit tribunele la viata la doua minute dupa reluarea jocului cu un sut din marginea careului ce a trecut milimetric pe langa P***a "Batranei Doamne". Apoi, Grecu a prins un sut fabulos de la 25 de metri, dar mingea a refuzat sa intre in plasa, zguduind doar transversala. Prin minutul 60, insa, dupa o sansa ratata de Cojocnean, jocul s-a calmat, si nici intrarile pe teren ale lui Florin Manea si Thaer Bawab n-au reusit sa schimbe acest lucru.

Metrom - UTA: 1 - 1

Spectatori: 3508

Un rezultat dezamagitor, mai ales dupa ultimele rezultate cu care ne obisnuise echipa.

- Ce vrei, Tibane ? Se mai intampla si de-astea. Nu poti castiga mereu.

- Stiu, ma, stiu, pe cine incerci sa convingi ?

- p**a mea, daca-i mai bateam si p-astia trageam la Europa. Chiar asa din primul sezon... batea la ochi...

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

- La olteni, M**e la olteni !

- Ce-ai, ba trepanatule ? Nu ti-e bine ? Te mai aude careva...

- Incercam sa intru in atmosfera meciului, Tibane.

Am luat loc alaturi de Irinel la "oficiala" stadionului Metrom. Fireste, Hârjan era deja acolo plictisindu-l pe Adi. De fapt, se plictiseau intre ei.

- Ba, Tibi, ba, da' ce-ai facut ? m-a intrebat cu subinteles noul nostru suporter.

- Ce-am facut ?

- L-ai batut la table pe Mitica de ti-a programat 3 meciuri consecutive acasa ?

Am zambit fara sa-i raspund. Adevarul era ca mi-a facut placere sa-l revad pe Hârjan dupa atata timp, atunci, de Craciun, dar acum parca il vedeam prea des si placerea disparuse. Inca o gluma de-a sa m-ar fi facut, probabil, sa vreau sa-i rup abonamentul dat.

In momentul inceperii jocului, stadionul era plin pana la refuz, asta si datorita numerosilor fani olteni veniti sa-si sustina echipa. Estimam vreo 300. Vremea... bunicica, desi era putin racoare si burnita. Eram totusi in martie.

Robert a ales sa foloseasca in aceasta partida urmatoarea formula: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

Revenea, deci, ca titular Bawab. Nu stiu daca merita asta Coman, chiar daca in meciul contra Aradului a avut o evolutie mai degraba modesta.

Primul murmur al tribunelor s-a auzit in minutul 14, cand Iulian Popa l-a driblat pe partea stanga pe Ducu Ninu si l-a servit pe Lucas, iar acesta a tras putin peste poarta Craiovei, aparata de Cezar Lungu. La scurt timp insa, oaspetii au replicat prin brazilianul Tom, care a trecut usor de Rus si Forika, dar sutul sau puternic pe centrul portii a fost retinut in doi timpi de Balauru. Vreo 5 minute mai tarziu, oltenii au mai irosit o sansa buna de a deschide scorul, de data aceasta prin Gerlem, care a intrat in interior de pe partea stanga si a sutat pe langa poarta noastra. Finalul de repriza, apoi, ne-a apartinut. Iulian Popa si Bawab l-au pus la serioasa incercare pe Lungu, dar din pacate n-au reusit sa-l invinga. La pauza, asadar, 0-0.

- Asta e, Tibane... Craiova astia au trupa acuma.

- Aha. De-aia sunt pe 14.

- Pai asta e maxim pentru ei, ce vrei si tu acuma ? Dar si-au facut echipa. I-au dat afara pe batutii aia in cap de frati, l-au luat pe Gerlem, pe Tom, pe Akaki.

- Gerlem ala-i varza.

- Du-te, ba, ca-i bun. Are ala niste faze, frate...

- Cel mai ineficient jucator din lume. Degeaba are talent.

- Mars, ma, ca ti-ar place sa-l ai.

- Aia-i altceva. I-ar baga Robert mintile-n cap.

- Clar.

Repriza a doua a inceput cu noi in prim-plan, iar Bawab s-a trezit fata-n fata cu Lungu la doar cateva minute de la reluare. Iordanianul insa a tras slab, iar fostul portar al Stelei a reusit sa respinga cu destula usurinta in corner. Pana la urma, nu aveam sa regretam foarte mult aceasta ocazie, si asta pentru ca din cornerul rezultat Forika a deschis scorul cu o lovitura de cap din preajma careului mic. 1-0. Deja al doilea gol al noului nostru fundas central. Nu putea fi o intamplare, era clar ca Robert pregatea excelent fazele fixe, iar schemele sale erau mai importante decat valoarea individuala a jucatorilor. Un lucru interesant este ca Forika, spre deosebire de Maksumic, nici macar n-arata a jucator amenintator la fazele fixe la cei pana-n 1.80 m ai sai.

Dupa aceasta prima modificare a tabelei, ne-am multumit evident sa ne aparam si sa o mai zbughim din cand in cand pe contraatac. Si ne-a iesit. Craiovenii s-au chinuit serios sa ne mai ameninte poarta, iar pe final de meci, in minutul 85, Coman le-a dat "perversa". De-abia intrase pe teren in locul lui Bawab, cand Rus i-a pasat perfect printre apararea rasfirata a oaspetilor si Lungu a trebuit sa-si scoata mingea pentru a doua oara din plasa.

Metrom - U Craiova: 2 - 0

Spectatori: 4000

O victorie frumoasa, care confirma inca o data cat crescusem. Intr-un timp atat de scurt. Bineinteles ca Universitatea Craiova nu mai era nici pe departe ceea ce a fost odata, dar era o echipa infinit mai bine cotata decat noi, o echipa cu traditie, cu foarte multi suporteri, fie ei si olteni, si in care se bagasera multi bani.

Ramaneam tot pe 8, si dupa aceasta victorie. Mai mult decat multumitor insa. Pana la urma, inaintea inceperii campionatului clubul nostru era vazut de catre majoritatea oamenilor ca un vizitiu inscris la un raliu, asa ca nu puteam sa fiu altfel decat bucuros de aceasta pozitie pe care o ocupam.

- Hai, ba Tibane, ba, ce-ai facut atata ? I-ai povestit lui Bawab "Sarmana Maria", ce p**a mea ?

- Ce vrei, ma ? Trebuia sa-i felicit pe baieti.

- Da... altfel isi puneau capat zilelor. Crezi ca-i intereseaza pe ei de felicitarile tale ? Banu' jos si aia e.

- Ba, da' Hârjan ?

- Ce-i cu el ?

- Unde e ?

- N-a mai stat sa te-astepte, a zis ca se grabeste ca are autobuz.

- Mai bine. Da' de meci ce zici, Irinele ? Surprins ?

- Chiar deloc. Craiova astia tot timpul au fost niste prosti.

- Cum, ca ziceai ca trupa, ca... ?!

- Deliram si io. Tu te iei dupa mine ?

- Nu vai. Ba, da' ai vazut c-a fost stadionul plin ? Mi-a zis Adi ca n-a mai ramas niciun bilet, esti nebun ?

- Pai vin mosii, ca ei au ramas in minte cu echipa aia cu Balaci, cu p**a mea...

- Au venit si multi din Craiova...

- Pai au venit, normal. Au venit sa vada si ei semafoare.

- N-au venit bine, inseamna. In Brasov acuma sunt doar sensuri giratorii.

- Lasa, ca nici din-alea n-au mai vazut.

- Hai, ma, termina, si hai sa mergem. A inceput si ploaia asta mai tare...

- Serios, Tibane, aia in Oltenia acolo n-au nici macar wc in casa. Si medicii defibrileaza lumea cu bateria de la ambulanta. Fara misto.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Inca un episod haios, auzi, cu bateria de la ambulanta! De unde iti vin ideile astea? =))))))

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx, yogibeer: "Ideile astea" nu au o sursa unica. Nu-mi prea place sa vorbesc despre asta, cred ca se strica putin din farmec... dar nu, nu citesc bancuri de pe net, sau de oriunde, ca dup-aia sa le vâr in story. In niciun caz. De exemplu, asta cu bateria de la ambulanta mi-am adus-o aminte de la o prietena, studenta la medicina, care-mi povestea (ironic, desi nu e exclus sa existe un sambure de adevar) despre lipsurile sistemului sanitar romanesc.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Dupa trei meciuri disputate pe teren propriu, venise timpul si pentru unul in deplasare. Si ce deplasare ! Tocmai la... Brasov. Da, era momentul confruntarii noastre cu echipa-fanion a orasului. FC Brasov. "Stegarii" ocupau in prezent, insa, de-abia pozitia a 11-a in clasamentul Ligii I, sub noi, dar cu istoria nu te poti lupta.

In ziua de sambata, 30 martie, ne-am deplasat, asadar, in Bartolomeu, pe stadionul Tineretului. Era o zi cu vreme inchisa si racoroasa, dar se putea simti, fara teama de a te insela, venirea primaverii. Intrati in stadion, eu si Irinel tresarim usor. Petrica, vechea noastra cunostinta, sarise efectiv in fata noastra sa ne salute. Il imita apoi si cei doi portari.

- p**a mea, cand vindeam bilete treceau pe langa tine ca vacile... mi-a spus Irinel, imediat ce am depasit momentul. Probabil a fost si auzit, dar nu cred ca-i pasa foarte mult.

Dupa ce ne-am ocupat locurile in tribuna oficiala, ne-am apucat de vorbit prostii. Ce sa si faci ?

- Uite, ba, Irinele, ca e mai putina lume ca la noi.

- Pai stai, ma, ca mai e juma' de ora. Stii ca astia se imbulzesc la porti cu 5 minute inainte sa-nceapa.

- Aia da. O sa vina si suporteri de-ai nostri multi. Tre' sa apara.

- Cre' ca...

- Serios, ma. Zicea Adi. A, si inca ceva. Imi zicea zilele trecute ca, cica, si-au facut si asociatie.

- Auzi, Tibane, da' pana la urma, cate abonamente s-au vandut pentru retur ?

- 763.

- Bun !

- Super, nu bun. Pai FC Brasov vindea 1000 cand eram noi.

- Lasa FC Brasov... Dinamo cred ca a vandut 1000 tot deceniul.

- Ba, da' observi ca fotoliile astea sunt mai naspa ca alea de pe stadionul nostru ?

- Pai mi se pare si normal. Astea-s si mai vechi... plus ca le-o fi luat Nicolae din talcioc.

Nici n-a terminat bine Irinel vorba, ca langa noi, exact! langa noi, se aseza nea Romica. Nu-mi venea sa cred ce ghinion pot sa am. Dintre toate locurile de la tribuna oficiala...

- Buna seara, domnule Munteanu ! Ce mai faceti ?

- Buna seara...

- Auziti, aveti cumva un foc ?

- Am, cum sa nu... A luat bricheta din mana mea si si-a aprins un trabuc. Batranul rozaliu era imbracat in trend, banuiesc, purta un tricou negru si un costum alb, care se asorta cu parul sau dat pe spate.

- Dumneavoastra vreti ? O havana ?

- Nu, multumesc...

- Nu stiti ce-i bun.

- Da, se prea poate. Am zambit fals.

- Si ? Aveti sperante mari pentru meciul de azi ?

- Ca-ntotdeauna.

- Steagu joaca bine acasa. E greu... Isi luase un aer serios. Si Contra asta e bun, dom'le, asta o sa faca treaba. Daca are Nicolae rabdare cu el.

- Da...

- Bine, normal... Aveti si dumneavoastra sanse sa bateti... Sau un egal. Ca la fotbal, stiti cum e, se poate intampla orice. Si mai ales ca Metrom e in forma.

- Da...

Nu aveam niciun chef, dar absolut niciun chef, sa ma implic intr-o discutie cu nea Romica, de aceea alegeam varianta unor raspunsuri scurte. Ma rugam in gand doar ca timpul sa treaca mai repede si sa inceapa meciul sau ca "experimentatul om de fotbal" sa-si gaseasca alt interlocutor.

Rugamintile mi-au fost intr-un tarziu ascultate cand langa nea Romica s-a asezat "domnul Ragabeja".

Usurat, puteam sa ma bucur de meciul care tocmai incepuse.

Robert i-a trimis in teren pe: Balauru- Szilagy, Forika, Poverlovici, Rusu - Cruceru, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

In doar minutul 8, dupa o faza snur construita de Bawab, Lucas si Popa, am reusit deschiderea scorului. Autorul golului: Ionut Peteleu. Da, stiu, asta nu era de la noi, dar ne-am bucurat totusi de golul sau. Fostul fundas dreapta al Bistritei a vrut sa-l blocheze pe Popa sa trimita spre poarta si a intrat disperat prin alunecare, dar mingea lovita de el s-a scurs pe langa Haisan si a intrat in plasa. M-am bucurat retinut, ca la toate reusitele noastre de pe teren strain.

Un sfert de ora mai tarziu, Bawab m-a determinat sa ma mai bucur o data retinut, inscriind din pasa lui Mateiu golul de 2-0. Apararea Steagului era vraiste, se vedea si din avion, sau, ma rog, din tribuna oficiala. Soava, Florin Patrascu, Oros si Peteleu parca se vedeau pentru prima oara. De fapt, mai mult decat atat, parca erau niste dulgheri care se vedeau pentru prima oara, trimisi in teren sa formeze linia defensiva a echipei FC Brasov. Probabil va suna exagerat, dar golul de 3-0 marcat 4 minute mai tarziu imi sustine aceasta impresie. Acelasi Mateiu i-a pasat lui Lucas prin spatele lui Patrascu, iar brazilianul nostru l-a invins pe nefericitul Haisan cu un sut puternic la coltul scurt. Acest scor neverosimil de 0-3 ce statea scris pe tabela stadionului Tineretului avea sa se mentina pana la pauza.

Repriza secunda a inceput la fel de bine ca prima, iar Mateiu si-a trecut si el numele pe lista marcatorilor (ca tot era super oferta) in minutul 51. Cruceru i-a pasat la marginea careului advers, iar tanarul nostru mijlocas a sutat cu sete la semi-inaltime, fara sperante pentru Haisan. Merita acest gol, facuse o partida extraordinara impotriva fostei sale echipe. Chiar si tribunele l-au aplaudat.

- Tibane, a dat o palma !

- Clar. Doua pase de gol si-un gol, ce mai vrei ?

In minutul 70 stadionul se golise deja, o buna parte din cei 3-4 mii de spectatori plecand dezamgiti catre case, neputand vedea astfel golul de onoare izbutit de Hadnagy la ultima faza a meciului, in prelungiri. Nu s-a putut bucura insa nimeni si nici eu nu m-am putut supara.

FC Brasov - Metrom Brasov: 1 - 4

O noua victorie impresionanta, reusita de aceasta data chiar impotriva rivalilor nostri. Poate parea cam fortat, dar cine sa si fie rivalii nostri, daca nu FC Brasov ?

Cinci meciuri consecutive fara infrangere, asadar, dintre care patru victorii. Nu-i rau. Nu-i rau deloc. Ramaneam insa tot pe locul 8, asta desi aveam acum golaveraj mai bun decat Dinamo, care ocupa locul 5, si detineam al treilea atac din campionat, 56 de goluri inscrise, doar Rapid si CFR putandu-se lauda cu mai multe.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Metrom merge ca pe roate. Sunt sigur ca in anii viitori vei lua campionatul sau macar Cupa Romaniei!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Saptamana urmatoare am revenit pe stadionul nostru. Aveam de jucat un meci important. Contra Stelei.

Echipa lui Gigi ocupa ultima treapta a podiumului Ligii I si avea nevoie de victorie pe terenul nostru pentru a ramane in plasa Rapidului si CFR-ului. Nu mai erau multe etape de jucat, astfel ca orice pas gresit s-ar fi putut dovedi hotarator pentru soarta titlului.

Patronul gruparii din Ghencea alesese sa mearga, surprinzator, pe mana strainilor in acest sezon, saturat fiind de lipsa de profesionalism a jucatorilor romani. Bine, declaratiile sale din presa au sunat altfel: "Gata. De-acuma cumpar doar straini. Pai ce ? N-am luat eu toti romanii buni in ultimii ani ? Milioane de euro am dat pe ei si ce-am facut ? Locul 5, locul 6, locul 5, locul 6. Nu mai, tata, s-a terminat cu romanii. Romanii cand ajung la Steaua si-o iau in cap si zic "gata, tata, sunt cel mai tare" si se apuca de femei, de bautura, de aia, de aia, si uita de fotbal. Le ia diavolul mintile ! Da, ma, da. Da' gata, nu mai e Becali prost de-acuma. S-a desteptat Becali."

Datorita acestei schimbari radicale de filosofie, Steaua a trimis in teren in meciul cu noi un prim "11" format in totalitate din jucatori straini, exceptie facand doar Latovlevici, care nici el nu era tocmai roman get-beget.

Mingote - Latovlevici, Ekstrand, Mfuiy, Hedenstad - Olsen, Leko, Henriksen, Machin - Costanzo - Orlando Sa.

Noi am inceput cu: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

Inainte de joc, in tribuna, am convenit cu Irinel si Hârjan ca un egal ar fi excelent. Irinel chiar credea intr-o victorie a noastra, sau ,ma rog, nu stiu cat credea, dar tot repeta din cand in cand sigur pe el: "Batem, Tibane." Adevarul e ca si eu speram intr-o micro-minune, date fiind evolutiile noastre din ultimul timp si avand in vedere faptul ca aveam pe teren propriu 10 meciuri consecutive fara infrangere, dintre care 7 victorii.

Iar inceputul de meci m-a facut sa sper si mai mult. Odata cu fluierul de inceput al lui Cristi Balaj, jucatorii nostri s-au napustit in jumatatea Stelei, reusind sa creeze o oarecare presiune asupra defensivei oaspetilor. In minutul 5, dupa o pasa a lui Lucas, Bawab scapa singur cu Mingote, insa rateaza deschiderea scorului. Dar, 7 minute mai tarziu, nu mai rateaza. Cojocnean i-a pasat in adancime, iar iordanianul i-a luat fata lui Ekstrand si l-a invins pe Mingote cu un sut plasat la coltul scurt.

Spre surprinderea mea si a tuturor, chiar si dupa inscrierea golului am continuat sa atacam. Stelistii pareau in corzi. Mateiu a tras de la distanta in minutul 16, sutul sau trecand putin peste poarta lui Mingote, pentru ca Bawab sa nimereasca doar plasa laterala 5 minute mai tarziu, dintr-o pozitie favorabila, dar putin din unghi. Totusi, golul cu numarul 2 a venit pana la urma, in minutul 39, cand Rares Forika a transformat in gol centrarea din corner a lui Bawab. Scorul de 2-0 s-a mentinut pana la pauza, oaspetii nefiind in stare sa-si revina din soc. Asemenea mie, caci si eu eram intr-o oarecare stare de soc.

- Tibane, eu cand ti-am zis ! 4-0 se termina.

- Bine, ma...

- Serios. Sa vezi...

- Tare mi-e teama ca revin astia si ca ne bat 3-2.

- Ce sa revina, ma... O sa mai ia doua, aia o sa faca.

- Hârjane, tu ce crezi ?

- Eu ? Vedem acum, nu se stie. Oricum, slabi rau Steaua astia. Toti suedejii astia-s paraleli cu fotbalul.

- Deci Steaua e slaba, nu noi buni ?

- Normal. (râde)

Repriza secunda a inceput exact asa cum ma asteptam. Din pacate. Ce i-am asaltat noi in prima parte a jocului, dar ce ne asaltau ei acum ! Gaston Machin a sutat putin pe langa poarta lui Balauru in chiar primul minut al reprizei, iar Orlando Sa a tras peste un minut mai tarziu. Costanzo l-a testat apoi pe portarul nostru cu un sut la firul ierbii din interiorul careului, dar Balauru a reusit sa respinga in extremis in corner. Pana la urma insa, golul a cazut. In minutul 50, Machin a luat o actiune pe cont propriu in partea dreapta, centrarea lui a fost respinsa de Forika, dar mingea a ajuns in piciorul drept al lui Henriksen, iar tanarul mijlocas norvegian imprumutat tocmai de la Manchester City a trimis o stachie direct in vinclu. 2-1.

Din fericire, atacurile stelistilor s-au oprit brusc si inexplicabil dupa aceasta reusita si a urmat o perioada ceva mai calma de joc, perioada in care si tribunele au adormit. Au fost insa trezite in minutul 60, cand Cojocnean a ratat de putin poarta lui Mingote, si au izbucnit in urale doua minute mai tarziu, cand Iulian Popa a primit o pasa pe culoar de la nou-intratul Coman si l-a executat pe Mingote cu un sut cu efect superb de pe linia careului de 16 m, sub bara, aproape de vinclu. 3-1.

- Ce jucator... am cazut imediat in admiratie.

Steaua s-a chinuit apoi sa dea replica, dar a mai avut pana la final o singura ocazie importanta de a inscrie, in minutul 70, cand Gaston Machin a lovit doar bara, din apropiere.

La finalul meciului, l-am vazut pe Irinel cu adevarat bucuros dupa o victorie de-a noastra. Cred ca era pentru prima oara. Si, chiar daca n-o spunea, Hârjan parea impresionat si el de jocul echipei noastre.

Metrom - Steaua: 3 - 1

Spectatori: 4000

Cuvintele sunt chiar de prisos dupa un asemenea rezultat. As descrie acest meci printr-un singur cuvant: perfect.

Clasamentul dupa aceasta etapa, etapa 28, arata asa:

1. Rapid 66 p

2. CFR 64

3. Steaua 60

4. Timisoara 59

5. Dinamo 51

6. Metrom 46

7. Gaz Metan 45

8. Otelul 44

9. Astra 41

10. U Cluj 39

11. Craiova 33

12. FC Brasov 31

13. FC Vaslui 30

14. Sportul 30

15. Petrolul 28

16. FC Bihor 18

17. UTA 16

18. Alba Iulia 13

Urcam deci, in sfarsit, in ierarhie. Locul 6 parea incredibil, dar era perfect meritat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

WOW! Daca juca asa echipa ta de la inceputul sezonului castigai sigur campionatul! Acum, cred eu, e prea tarziu, deja s-a conturat campionatul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Srdjan, Razwyx: Titlul ? Imposibil. Cu Dinamo, cu Vaslui, ma mai descurc, dar Rapid, Steaua, CFR si Timisoara cumpara sau imprumuta jucatori de milioane de euro, nu prea am cum sa ma iau la tranta cu ei. Hai sa zicem, una-doua dintre aceste echipe poate vor avea un sezon mai slab, dar toate patru in niciun caz. Oricum, eu am niste dubii ca voi reusi sa ma mentin la acelasi nivel sezonul urmator, cred ca am obtinut deja maximul din ceea ce puteam obtine cu acesti jucatori. Si, cu parere de rau, nu se intrevad semne ca voi putea aduce altii mai buni.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Dupa extraordinara victorie in fata Stelei, a urmat confruntarea cu Astra Ploiesti/Giurgiu, din deplasare. Astra ocupa locul 9 in clasamentul Ligii I, sub asteptarile patronului Ioan Niculae, dar conform cu asteptarile tuturor in afara de el.

- Tibane, daca-i batem p-astia, terminam peste Dinamo.

- "Daca" ii batem ? Ii batem sigur, ce-ai ? Si-apoi, sa termini peste Dinamo... mai e vreo performanta ?

- Nu. Asa e. Poti sa-l numesti un sezon ratat daca nu o faci.

Primul nostru "11": Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

- Nu mai pica, ba, astia odata... Auzi si tu ce echipa... Izvoranu, Cvirik, Mihalache...

- Da. Si pe mine ma dispera. Dar nu jucatorii... Patronul, stadionul, lipsa suporterilor... Uitat-te si tu cum arata stadionul asta. E mai urat ca a lui Dinamo. Si asta spune multe.

- Da... Arata nasol tare, e si mic, si ciudat, e si-n culorile Stelei. Zici ca-i o bucatarie de vara dintr-un sat de tigani.

- Exact.

- Da, Tibane, da' cica-si fac ca lumea acuma, la Giurgiu acolo.

- Isi fac o p**a, n-o sa-si faca nimic.

- Auzi, da' noi ? Ne mai facem ?

- Ce ? Stii si tu ca da. De saptamana viitoare incepe treaba. O sa avem peluze.

- Misto ?

- Da. N-ai vazut planurile ?

- Nu.

- Vezi ca-s in birou la Adi. Stiam ca nu se va duce sa le vada, dar i-am zis oricum. Oricum, au zis constructorii ca va iesi mai bine ca-n desen.

- Prosti is, ma, constructorii astia... s-a amuzat Irinel. Apoi m-a intrebat serios: Pai si echipa ? O sa joace iar pe Tineretului ?

- Nu, ma. Jucam tot pe Metrom, nu ne-ncurca lucrarile. Adica, na, nu intr-atat de mult incat sa nu putem juca.

- Si cand o sa fie gata ?

- Mijlocul lui septembrie.

- Si cat te costa ?

- 1 milion.

- Moca. Hai ca-ncepe.

La doar doua minute de la startul meciului, senegalezul Ousmane N'Doye a semnat prima ocazie a Astrei, sutand violent putin peste poarta noastra.

- Ousmanescu asta, Tibane...

- Slab.

Am replicat aproape instantaneu, prin cine altul decat Bawab, care a sutat pe langa poarta lui Naouali din interiorul careului. Iordanianul nu avea insa sa mai rateze si-n minutul 24, cand Popa l-a gasit excelent in careu, iar Thaer a trimis mingea-n plasa de langa fostul nostru jucator, Sergiu Muth. la scurt timp dupa deschiderea scorului, Cojocnean si Bawab au ratat amandoi in aceeasi faza, suturile lor fiind respinse cu greu de portarul gazdelor. Iroseam astfel o oportunitate importanta de a ne desprinde pe tabela, care avea sa nu se mai modifice pana la pauza.

La reluare, tot noi am fost mai periculosi, activul Bawab scapand singur cu portarul in minutul 53, dar sutul sau a trecut agonizant pe langa. 5 minute mai tarziu, Cojocnean a ratat si el marcarea golului doi, trimitand pe langa dintr-o pozitie favorabila.

Si, asa cum era de asteptat, ocaziile noastre s-au razbunat. Si inca foarte repede. In minutul 60, mijlocasul dreapta argentinian Olmedo a inscris cu capul din centrarea lui Izvoranu, aducand egalarea formatiei sale.

Degeaba a incercat Robert sa impulsioneze atacul pe final prin intrarile lui Coman si Vranjes... scorul a refuzat sa se mai modifice. Asta desi am mai avut doua ocazii, una chiar prin Coman, iar a doua prin Rus, care nu a fost in stare sa impinga mingea in poarta din 4 metri, nimerindu-l doar pe Muth.

Meciul s-a incheiat la fel cum a si inceput, cu un sut de la distanta peste al lui N'Doye.

Astra - Metrom: 1 - 1

Rezultat bun, dar care nu reflecta intocmai realitatea din teren. De altfel, de putine ori o face. Am fost superiori "prahovenilor" in acest joc, iar faptul ca plecam de la Ploiesti cu doar un singur punct imi lasa un gust amar. Dar nu mai mult.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au urmat doua meciuri pe teren propriu, printre macarale si betoniere. Doua meciuri in oglinda.

Primul a fost cel impotriva Universitatii Cluj, ocupanta pozitiei a 10-a in clasament.

Formula noastra de start a fost aceeasi ca-n meciul precedent:

Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

Un meci fara istoric, dominat cu autoritate de catre jucatorii nostri de la un capat la altul. Cate un gol in fiecare repriza, autori Forika, din corner, si Iulian Popa.

Metrom - "U" Cluj: 2 - 0

Spectatori: 3773

Evident, gratie acestei victorii obtinute fara emotii, ne pastram pozitia a sasea in ierarhia Ligii I.

Al doilea meci insa, impotriva Petrolului Ploiesti, a fost ca un robinet luat in dinti din plin.

Alex Leandro a deschis scorul repede pentru oaspeti, in minutul 5, dupa o respingere nefericita a lui Grecu, iar de aici incolo a fost o partida greu de privit. Timp de aproape 90 de minute am fost nevoit sa asist la un adevarat chin al jucatorilor nostri. Au vrut, au incercat, s-au dus peste adversari, dar pur si simplu n-au putut. N-au avut mijloacele necesare. Pe contraatac, petrolistii au mai lovit o data, prin Alin Carstocea, in minutul 45.

Metrom - Petrolul: 0 - 2

Spectatori: 3612

Aceasta era prima infrangere dupa nu mai putin de 8 rezultate pozitive consecutive si prima infrangere acasa din septembrie 2012. Cu atat mai dezamagitor cu cat era suferita in fata unei echipe modeste, care ocupa locul 15, care se zbatea sa se scape de la retrogradare si care ne umilise in tur cu 4-1.

- Si-au luat-o-n cap, bai Tibi, aia e, gasi Hârjan motivul evolutiei noastre, imediat dupa terminarea meciului.

- Ce vrei, ma ? Se mai intampla. Nu poti sa castigi tot timpul. Eu chiar nu sunt suparat. Bineinteles ca eram, dar in acelasi timp stiam ca n-am dreptul sa fiu suparat.

- Cu descultii astia ba da. Si treziti din somn la 4 dimineata ar trebui sa-i bata.

- Depinde la cat ii trezesti pe ei. Si-apoi... crezi ca fotbalistii dorm la 4 dimineata ?

Scapati de Hârjan, pe care l-am lasat in autogara pentru a lua un Transmoldova sa se intoarca la Poiana Sarata, m-am dus cu Irinel pe Republicii, la o terasa.

- In sfarsit, Tibane, a venit si primavara. S-au deschis terasele...

- Super, ieei. (sarcastic)

- Du-te, ba, ca-i fain. Soare, cald, mai vedem si noi o... (uitandu-se ostentativ la o fata in fusta scurta care tocmai trecea)

- Da, belea.

- Hai, ma, ce-ai ? Parca ziceai ca nu esti suparat.

- Nu sunt.

- Asta e, si-asa ziceai ca nu vrei sa cada Petrolul. Na, uite ca i-am ajutat.

- Oricum o sa cada.

- Pai cu Oprita ala nici n-ai cum sa eviti.

- Ba, da' apropo de "sa mai vedem si noi o..."

- Asa.

- Tu de cand n-ai mai vazut una ? De aproape.

- Cred ca de pe vremea Iugoslaviei.

- Serios. (dupa ce am râs)

- Nu stiu, ma, vrei sa-ti zic exact data sau ce p**a mea ? Tre'sa ma gandesc bine, oricum.

- Sa stii ca asa si io.

- Cum, Tibane, pai si nevasta ?

- Stii prea bine...

- Chiar, cand tre' sa nasca ? Acuma imediat, nu ?

- Da, in doua saptamani...

- Si v-ati hotarat unde, cum ?

- Da, la Eva, in apa. Da', hai, ma, lasa astea, vorbeam despre altceva.

- Despre ce ?

- Stii... chiar ma gandeam... adica m-am gandit de multe ori...

- La ce ?

- La nimic, nu...

- Zi acuma, daca te-ai apucat...

- M-am gandit de multe ori... s-o sun pe Cristina.

- Esti prost ?!

- Cred ca ar vrea si ea sa ne vedem...

- Te mai intreb o data: esti prost ?!

- Mi-e dor asa de ea... Ar fi atat de rau daca ne-am vedea putin ?

- Ba, deci... esti prost ?!

- Da' mai termina, ma, te-am auzit de prima oara. Stiu si eu ca e cam... Da' am zis doar s-o sun, n-am zis altceva. N-am voie sa sun o fata?

- Pai suni si... ?

- Nu stiu, vedem... cum reactioneaza, cum decurge discutia...

- Speri sa-ti zica "hai, Tibane, repede la Mec sa ne futem in baie !" sau ce ?

- Mai bine discutam eu cu Hârjan, nu cu tine.

- Pai pe bune, dar ce-ar putea iesi bun din asta ?

- Cum ? Ar putea iesi ceva foarte bun...

- Ba, esti prost ?! Ti se naste copilul maine-poimaine si tie iti arde de relatii extraconjugale. Se amuza teribil.

- N-am zis ca acuma.

- Du-te si tu la curve, ca tot omu', daca chiar nu mai rezisti.

- A, da' nu e ma ca nu mai rezist...

- Atunci stai dracu' pe curul tau.

- Ba, da' esti culmea... cred ca nici cu Andreea daca discutam despre asta nu era asa.

- Pai normal ca nu era asa, te trezeai direct c-o tigaie-n cap si c-un cutit in ochi.

- Nu, da' pe bune, cred ca o s-o sun.

- Ba Tibane, pe bune, chiar esti prost ?!

- Ce, ma ? Daca merge bine, bine, daca nu, asta e. Ce-ar fi asa de... ? Fara sa afle nimeni, in special Andreea... N-are nimeni nimic de pierdut, doar eu de castigat. Si Cristina.

- Cre' ca...

- Nu, ma, ma gandeam sa-i iau ceva, niste cercei... in sensul asta.

- A. Ba, dar tu uiti ceva esential.

- Ce ?

- Unde lucreaza Cristina ?

- Stii si tu unde lucreaza.

- Greu de cap mai esti... Cu cine lucreaza ? Nu cu sotia lu' var'tu ?

- Pai si ? Ii zic sa nu sufle o vorba. De fapt, cred ca nici nu tre' sa-i zic, doar nu-i proasta.

- Nu. Tu in schimb, da. Foarte prost !

- De ce, ma ? Crezi ca-i zice oricum ?

- Normal. Iti dai seama ca ei poate i-ar si conveni sa se afle. Da' si daca prin absurd nu-i zice, isi da aia seama. Femeile astea au un saselea simt. N-ai cum sa faci, Tibane. Intelege. In plus, poate te da prin Cancan, prin astea, acuma esti si tu cunoscut.

- Biiine, ma... vezi sa nu.

- Ma rog, poate va vede cineva, unde puteti merge sa nu fiti vazuti?

- Nu stiu. La ea acasa.

- Termina-te, ma. Nu mai fi nebun.

- Bine, Irinele, gata. Hai s-o lasam balta ca n-ajungem nicaieri.

- Cum n-ajungem nicaieri, ma ? m-a intrebat surprins si iritat. Credeam ca ne-am lamurit.

- Pai te-am inteles ca nu esti de acord, dar... o s-o sun pe Cristina. Mi-a intrat in cap asta, nu mai pot s-o scot acuma.

- Esti prost.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Tibane, in sfarsit am gasit un loc unde-i mai deplorabil ca-n Colonie.

- Da, da, sa stii. Trist rau la Vaslui aici.

Intalneam deci in deplasare echipa lui Porumboiu, un patron suparat si dezgustat de locul pe care-l ocupau jucatorii sai, locul 14. Vasluienii se aflau in lupta pentru evitarea retrogradarii, desi la inceputul sezonului erau cotati cu sanse mari la castigarea titlului. Francisco Maturana nu reusise deocamdata sa indrepte nici el situatia si nu cred ca mai avea mult timp la dispozitie.

Am inceput meciul cu aceeasi Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab.

Dar nu l-am inceput deloc bine. In minutul 10, Dina s-a dezlipit usor de marcajul lui Forika si a trimis in poarta noastra centrarea lui Tomasov din 7-8 metri. 5 minute mai tarziu, Cristi Balaj a acordat penalty pentru gazde, dupa o impingere a lui Grecu asupra lui Wesley. Dina si-a asumat responsabilitatea si a inscris pentru 2-0. Peste alte 5 minute, Dina avea sa se gaseasca in aceeasi ipostaza, aceea de a-si aseza mingea pe punctul de la 11 metri. Balaj a dictat al doilea penalty pentru vasluieni, la o impingere a lui Mateiu asupra lui Viera. Nici de aceasta data fostul jucator al Craiovei nu a ratat, astfel ca in minutul 20 tabela arata 3-0 pentru FC Vaslui.

- Hat-trick Dina. Cum, ma, asa ceva ? m-am intrebat ofticat si retoric.

- Pai p**a mea, din penalty... Asta n-a dat 3 goluri niciodata, nici la antrenamente.

- E gata. Plecam ?

- Sa plecam ? N-am mai plecat niciodata inainte de final... E de-abia minutul 20.

- Pai crezi ca se mai intampla ceva ? Ce sa se mai intample ? E 3-0. Nici daca intra Liverpool pe teren in locul nostru...

- Pai si-am venit atata drum degeaba ? Stai, Tibane, macar pana la pauza. Poate inventeaza Lucas ceva...

- Inventeaza o p**a.

De-abia ne hotarasem sa ramanem cand Balaj a aratat pentru a treia oara "punctul cu var".

- Ba, asta e nebun ?! Ce p**a mea ?! Le da cate-un penalty la fiecare 5 minute ?

- Hai, Tibane, c-a fost. L-a agatat Poverlovici.

- Da' nici nu conteaza, ma ! Cum sa dai 3 penalty-uri in 10 minute ?! Pentru aceeasi echipa. Cum ?! E unic in istoria fotbalului !

In timp ce imi urlam nemultumirea si ii uram lui Balaj dizabilitati motrice, Dina si-a vazut in continuare de treaba lui. A luat mingea din mainile lui Wesley, si-a asezat-o... dar a ratat. Asta m-a mai calmat putin.

In minutul 28, am dat primul semn de viata, Bawab reusind o patrundere frumoasa pe centrul terenului si sutand putin peste poarta lui David Lazar. Aceasta avea sa fie insa singura noastra ocazie pana la pauza, lucru care m-a facut sa-i propun din nou lui Irinel sa plecam.

- Nu mai are rost. Hai, mergem ?

- Mergem, daca vrei. Desi... poate reuseste Lucas sa schimbe soarta partidei.

- Chiar nu mai am chef de mistouri. Hai sa plecam.

- Hai.

Si-am plecat. Ne-am urcat in Tiguan si am luat-o spre Brasov.

Nici bine n-am iesit din Vaslui, ca mi-a si sunat telefonul. Era Adi, care ramasese constiincios la stadion.

- Da, Adi.

- Am dat gol.

- A inceput deja repriza a doua ?

- Da, pai la prima faza am dat gol.

- Cine-a dat ?

- Iulica Popa. I-a pasat Mateiu in adancime, a scapat singur si a tras la coltul lung.

- Bine macar c-am dat golul de onoare, ce sa zic... Bine, Adi, hai ca... daca se mai intampla ceva, ma suni.

- Bine, bine.

- Vezi, Tibane, trebuia sa stam, mi-a spus mai degraba in gluma Irinel.

- Da...

- Da' hai sa ne intoarcem. Poate da Lucas un gol si revenim in carti.

- Termina, ma, cu terminatu' ala de Lucas. Nu ma intorc nicaieri.

Vreo 20 de minute mai tarziu, telefonul suna din nou.

- Da, Adi.

- 3-2.

- Ei na ? Esti nebun ? Cine-a dat ?

- Bawab. A scapat singur cu portarul si i-a dat "craci".

- Pai e bine, ma, atunci. Imi pare rau c-am plecat. Ce minut e ? 65 ?

- 67-68.

- Hai ca se poate. Mai e timp destul.

- Da. Suntem pe ei.

- Astept sa ma mai suni atunci.

- Bine.

- Cu vesti bune, ca pan-acuma. Daca dau aia, sa nu ma suni.

- Tibaneee, cea mai mare prostie am facut c-am plecat.

- Ei na, chiar cea mai mare... Oricum nu mai dam.

- Ba dam, ma. Da Lucas.

- Clar...

- Da' chiar, apropo de prostii... Ai sunat-o pana la urma pe Cristina ?

- Nu, n-am sunat-o. Da' o s-o sun.

Dupa alte 5 minute, inima mi-a tresarit de bucurie cand am auzit telefonul sunand din nou.

- 3-3 ? Da ?

- 3-3. A dat Vranjes.

- Bine, ma ! Pai era si cazul sa dea si Vranjes.

- Da. De-abia intrase pe teren in locul lui Lucas.

- Bun. Hai ca poate si batem pana la urma.

- Da, mai e timp berechet... 20 de minute cu tot cu prelungiri.

- Hai, astept sa ma suni.

- Da' tu pe unde ai ajuns ?

- Dracu' stie, prin camp pe-aicia. Nu e nicio localitate nimic... Nu stiu. A, uite, intru in Barlad imediat.

Dupa ce-am inchis, l-am intepat un pic pe Irinel.

- Auzi, ma, care era problema noastra. Lucas. Cum a iesit el, cum am egalat. Tocmai prin inlocuitorul lui.

- Du-te, ba, de-aici, ca ala tine tot mijlocul. Cel mai bun din tot fostul bloc comunist.

Telefonul a mai sunat de-abia peste 20 de minute si, desi speram ca Adi sa-mi dea vestea unui gol dramatic in prelungiri, intuiam ca vroia doar sa ma anunte ca "s-a terminat. 3-3."

FC Vaslui - Metrom: 3 - 3

Rezultat excelent in conditii normale, dar data fiind forma echipelor si pozitiile pe care le ocupau in clasament, rezultatul trecea drept unul banal. Jocul insa nu a fost deloc unul banal, dimpotriva. A fost unul demn de a fi tinut minte ani buni. 3-0 la pauza, 3-3 la final, 3 penalty-uri in 10 minute...

Imi parea rau ca am decis sa plec si ca nu am fost martorul acestei reveniri spectaculoase, dar de-abia asteptam sa vad inregistrarea meciului.

Cu doar doua etape inainte de finalul campionatului, ocupam in continuare locul 6 in clasament si eram determinati sa ni-l pastram.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Balauru - Grecu, Forika, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu, Vranjes - Popa, Cojocnean, Bawab.

Cu aceasta formula incepeam jocul din deplasare contra Sportului, o echipa ce se clasa pe locul 13 inaintea etapei, deci deasupra liniei, dar care inca avea emotii cu privire la retrogradare. La caderea in hau.

- Tibane, p-astia ii batem clar. Nu ?

- Ba... da' tu ai zis vreodata ca nu batem vreo echipa ?

- Nu, da' acuma chiar sunt serios. 4 sau 5-0 le dam.

- Ma crezi ca nu ma intereseaza ?

- Mars, ma.

- Pe bune. Ori locul 6, ori 7, tot aia e...

- Mars, ma.

- Pe bune. Mai ales cand stii ca dintr-un moment in altul ti se va naste copilul.

- Aia-i altceva. Da' nu-mi zi tu mie ca nu te intereseaza. Ai omori pentru locul 6.

- Ce-ai, ma ? De ce ?! Cateva zeci de mii de euro in plus, aia-i tot. Daca mai ducea locul 6 in Europa ca-n anii trecuti, da... era o treaba.

- Vezi, daca prindeai si tu la loto mai devreme cu un an, jucam si noi cu Messi.

- De cand joaca Barca in Europa League ?

- Ma rog, jucam cu Falcao, jucam cu cineva...

- Lasa ca jucam la anu'.

- Jucam o p**a.

Am inceput meciul prost.

Ciprian Vasilache a prins un sut, cum rar a prins de-a lungul carierei sale, de la distanta, deschizand scorul pentru gazde inca din minutul 4. Acest gol grabit s-a dovedit a fi o adevarata lovitura pentru jucatorii nostri, acestia nereusind pana la pauza sa-si revina din soc. "Studentii" au dominat clar prima parte a meciului, ratand si cateva ocazii importante, astfel ca ne puteam considera norocosi cu scorul inregistrat dupa primele 45 de minute, 1-0.

A doua repriza, din pacate, a continuat in aceeasi nota. Echipa gazda a reusit sa mai marcheze o data si in partea a doua, in minutul 86, prin acelasi Vasilache, din penalty. Stiu ca expresia "si-au dorit mai mult victoria" e depasita si enervanta pentru multi, dar exact asta a fost impresia mea dupa aceasta partida cu Sportul.

Sportul - Metrom: 2 - 0

Rezultat corect, trebuie sa recunosc. N-am aratat nimic in aceasta deplasare si asta ma deranja. Stiu, i-am zis lui Irinel ca... Bravasem.

Ramaneam totusi pe locul 6, in ciuda infrangerii, dar aveam sperante mici ca vom reusi la finalul sezonului sa ne mentinem pe aceasta pozitie. Eram acum la egalitate cu Gaz Metan Medias si aveam doar un singur punct in fata Otelului, iar in ultima etapa intalneam acasa pe Dinamo.

Share this post


Link to post
Share on other sites

- 1923 !!! S-a nascut Rapid... Nu existau pisici si nici catei ! Era numa' Rapid...

- Ai innebunit de tot, Irinele ?

- Nu.

- Atunci ?

- Mi-am amintit de atmosfera din Giulesti. Deci aia... da ! Nu horcaiala mosilor, asta de-aici. p**a mea... De-abia astept sa vina galeria lui Dinamo.

- Ce probleme au unii...

- Ce vrei, Tibane ? Nu putem fi toti tati. Nu deodata.

Mai era un sfert de ora pana la startul confruntarii cu Dinamo, ocupanta locului 5 in clasament, care nu mai putea urca dar nici cobori indiferent de rezultatul meciului cu noi. Totusi, o miza avea acest joc pentru "caini": ramanerea pe banca a antrenorului Hector Raul Cuper. In presa se vorbise mult inaintea partidei despre demiterea reputatului argentinian in cazul unei infrangeri sau chiar a unui rezultat de egalitate.

- Si ? Ai reusit sa dormi pana la urma, Tibane ?

- Ei am reusit...

- Andreea e mai bine ? Sau tot asa, face figuri ?

- Ce figuri ? N-a facut deloc figuri.

- Bine, ma... ho, ce sari asa ?

- Cine sare ?

- Este caine, hei-hei. Pff, ce m-as duce in galerie... Uite c-au si intrat. In fine... tu ! cine sa sara ?

- Pai nu, da' ai zis ca face figuri.... n-a facut deloc figuri.

- Ai mai zis asta o data. Am inteles, gata. Tibanu Junior ce face ?

- Doarme, ce sa faca... Atata stie.

- Pai ce vrei ? Sa se apuce de inmultit matrici ?

- Hai ca zice asta echipa. Taci.

Balauru - Grecu, Forika, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu, Vranjes - Popa, Cojocnean, Bawab.

- Aceiasi sunt ca-n meciul cu Sportul.

- Pai ce ? N-a mers excelent jocul atunci ?

- Auzi, Tibane, da' cum de te-a lasat Andreea sa vii la meci ?

- Da' ce ? Tre' sa ma lase ? E dupa ea ?

- Da. Sau a vrut sa scape de tine ?

- Nu... De fapt, vrei sa-ti zic ceva ?

- Zi.

- Deci ieri cred c-a fost pentru prima oara dupa mult timp cand nu ne-am mai certat, nu ne-am mai uitat urat unul la altul, n-am mai facut misto unul de altul.

- Pai ar fi fost si culmea sa o injuri de morti in timp ce-i taia medicul cordonul ombilical.

- Lasa, ma... Inainte... Dupa... In fine, nu stiu de ce vorbesc cu tine despre asta, cand stiu ca esti un prost.

- De ce, ma ? Am inteles. Tu si cu Andreea v-ati indragostit din nou cand v-ati trezit cu Tibanu in brate. Ce sa-ti povestesc...

- Ei nu chiar, da'...

- Stai, ma, ca io glumeam ! Tu vorbeai serios ?

- A, nu. Si eu glumeam.

- Glumeai o p**a.

- Da' a fost ciudat, ma. Adica nasterea in sine, ti-am zis... destul de traumatizanta. Cu toata apa lor si p**a mea... Ba mai mult, apa a contribuit probabil la sporirea straniului situatiei. Da' cand te gandesti la... p**a mea, am ramas in pana de cuvinte. Nu pot sa exprim ce-am simtit. E imposibil. Chiar, o fi reusit cineva sa descrie intocmai sentimentul pe care-l ai cand iti vezi pentru prima oara copilul ?

- Incearca, hai, cu cuvintele tale.

- Si cand am vazut-o pe Andreea cu copilul in brate... deci... m-au trecut fiorii.

- Da, ma, am inteles. Bine ar fi sa te tina, na, ce sa zic... Da' pana nu stergi numarul Cristinei din agenda, eu nu te cred.

- Trebuia sa incepi tu cu mistourile.

- Da' pe bune, ma, asta cu ai vazut-o cu copilul si te-au trecut fiorii... Sa te vad cand o sa vina copilul acasa si o sa va trezeasca din somn. Cand va trebui sa-l schimbati... Cand o vei vedea pe Andreea schimbandu-l. Atunci sa vezi fiorii.

- Hai c-a inceput.

Si ce frumos a inceput. Bawab in minutele 5 si 8 si Cojocnean in minutul 11 au ratat deschiderea scorului dupa niste faze splendide construite de echipa noastra. Tribunele erau incalzite de acest debut furtunos de partida si incurajau energic echipa, impingand-o practic de la spate. Cojocnean a marcat in minutul 20 din pasa lui Vranjes, dar din nefericire fanionul asistentului era ridicat. In replica, Tucudean a ratat si el cateva minute mai tarziu dintr-o pozitie simpla, trimitand balonul mult peste poarta lui Balauru. Finalul de repriza a fost insa sensibil mai calm decat inceputul, iar echipele au intrat la vestiare cu scorul de 0-0. Un 0-0 viu, totusi.

Reveniti de la cabine, jucatorii nostri s-au napustit din nou asupra adversarilor, de parca ar fi vazut rosu in fata ochilor. Bawab a ratat de doua ori in aceeasi faza, in minutul 56, prima oara sutand in Naumovski, iar a doua oara sutand pe langa poarta, dupa ce mingea ii revenise norocos. Atacantului nostru nu ii erau insa caracteristice foarte multe ratari, lucru confirmat trei minute mai tarziu cand, angajat excelent in adancime de Cojocnean, a trimis la coltul lung, fara sperante pentru portarul dinamovist. 1-0 si sarbatoare in tribune. Sarbatoare care a tinut pana la final, chiar si dupa, oaspetii nefiind in stare sa ne ameninte serios avantajul luat pe tabela. Mai mult, in prelungiri Bawab a facut "dubla" din pasa nou-intratului Lucas. O faza izbitor de asemnatoare cu faza primului gol.

Metrom - Dinamo: 2 - 0

Spectatori: 3876

Nici ca puteam termina mai frumos acest sezon fantastic. O victorie clara si meritata in fata lui Dinamo, care chiar daca nu mai sperie de mult pe aproape nimeni, pastreaza inca titulatura de "echipa mare".

Gratie acestui succes, terminam primul nostru sezon in Liga I pe pozitia a 6-a.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

@exxxpert: Merci. Sa speram ca la anul, desi va fi greu, extrem de greu...

@totuldesprehostel: Merci. Si da, o sa mai continui. De ce, v-ati saturat ? :) Mai e ceva timp pana cand apare FM 2013. Ce sa fac ? Sa nu mai scriu ? Nu pot.

@srdjan: Ai fost suparator de aproape cu pronosticul tau, acela ca vom ocupa locul 5 la finalul campionatului.

. . .

Clasament Liga I, sezonul 2012-2013:

clasament_2013.jpg

Am avut asadar un debut admirabil in prima liga. S-a scris despre noi, s-au facut reportaje... Eram greu de crezut.

Acest loc 6 in Liga I ne aducea in conturi o suma importanta, aproximativ 2.700.000 de euro. Ne puteam acoperi deci cheltuielile, constructia peluzelor, si inca ne mai si ramaneau.

La rubrica "diverse", Cuper a fost dat afara de Badea, Savulescu si care-o mai fi imediat dupa infrangerea cu noi. Presa anticipase bine de data aceasta, in mod surprinzator. CFR Cluj a pus mana si pe Cupa Romaniei, reusind astfel eventul, dupa o finala dezechilibrata contra Otelului Galati.

Daca la nivel de echipa am fost la inaltime, evident trebuiau sa iasa in evidenta si cativa jucatori. Mai cu seama unul, ati ghicit, iordanianul Thaer Bawab. Acesta a fost declarat de catre GSP cel mai bun jucator al campionatului si a ocupat pozitia secunda in ancheta similara a Prosportului, in dauna lui Kermit Erasmus de la Rapid. Vedeta noastra s-a clasat pe locul al treilea in clasamentul golgeterilor, cu cele 18 reusite ale sale, doar Erasmus(23) si Tiago Tremonti(19) punctand de mai multe ori.

Dar prolificul nostru atacant a reusit sa se claseze primul, surpriza!, in topul jucatorilor cu cele mai multe pase de gol, capitol la care Bawab a punctat de nu mai putin de 16 ori. Extrem de surprinzator, mai ales ca era considerat un varf mai degraba egoist.

Desi se poate crea impresia ca Bawab a dus echipa de unul singur in spate, lucrurile nu au stat chiar asa.

Toti jucatorii au contribuit la evolutiile noastre bune. De exemplu Maksumic, cu cele 11 goluri ale sale, sau Cojocnean si Coman cu cate 9, sau Iulian Popa si Forika cu cate 4. Cojocnean a stat bine si in ceea ce priveste pasele de gol, reusind sa-si serveasca decisiv colegii de 8 ori. Din pasele lui Mateiu s-au mai inscris alte 7 goluri, iar din pasele lui Popa si Lucas cate 6.

Robert a fost si el rasplatit pentru rezultatele avute, onorific, primind premiul de "cel mai promitator antrenor roman" din partea Prosport, si material, primind din partea mea o marire substantiala a contractului.

Sa curga sampania, motive sunt destule !

Share this post


Link to post
Share on other sites

@yogibeer: Sa vedem, da' mai incolo...

@exxxpert: Vochin sa ma ia la rost ? Nici Dumnezeu nu ma poate lua pe mine la rost. Sau poate ca poate, inca nu m-am lamurit. :)

. . .

- Tibane, nici sa nu te gandesti.

- La ce ?

- Hai ca am vazut io unde te uitai...

E adevarat, insinuarile lui Irinel erau corecte. Ma uitam la Cristina. Care, nu stiu cum, era si ea prezenta la petrecerea noastra de sfarsit de sezon. De fapt, stiu cum, o invitase sotia lui Daniel. Am vrut o petrecere mare, la inaltimea pozitiei noastre din clasamentul Ligii I, asa ca le-am spus tuturor ca pot sa-si aduca invitati. Dar chiar si asa, am fost surprins sa o vad, nu ma gandisem ca va veni. Sau poate ca ma gandisem pe undeva, cine stie ?

- Am vorbit deja cu ea.

- Da ?! Si ce zicea ?

- Prostii, ca "ce mai faci?", ca "felicitari", ca "se bucura pentru mine"... de-astea.

- A, te mintea frumos, deci.

- Da... atat.

- Bine-ar fi sa te rezumi la atat.

- Da, ma, ce-ai ? Ej nebun ? Cu Andreea aicea... Da' si daca n-ar fi fost...

- Aha... Da' apropo de Andreea, nu prea are chef, a ?

- Nu, e stresata-n p**a mea, ma tot pune sa o sun pe bona sa intreb ce face copilu'.

- De ce nu suna ea ?

- Nu stiu. Ma pune pe mine.

Angajasem o bona. Desi sincer, nu prea am inteles de ce, Andreea neavand alta treaba in afara de a fi mama. Dar m-a pus sa aleg: ori bona, ori mama ei. De fapt, nu, nu m-a pus sa aleg, ci nu mi-a dat de ales. Vroia neaparat sa fie ajutata, fiind destul de inspaimantata de responsabilitatea ingrijirii bebelusului. A, si nici nu se pricepea, evident.

- Hai Tibane, ca io ma duc sa vad ce prostii mai zice Coman ala. Eram adineauri cu el si cu Manea si povestea cum l-a batut el odata pe unu' cu adidasii.

- Ce, ma ?

- Da, ma. Te caci pe tine. De-abia mai putea respira de ras. Ca cica dupa un meci la Suceava, au facut ei egal, si a intrat in vestiar unu' de pe-acolo si a inceput sa-i injure, sa zica ca-s hoti, ca sa le fie rusine, ca cu arbitrii.

- Cum, ma, a intrat unu' ?

- p**a mea, nu-l stia, zicea ca era probabil magazionerul alora sau ceva, mortii ma-sii. Asa, si Coman era nervos, ca ratase un "11 metri" pe final, l-a mai enervat si boul ala...

- Si ? Zi cu adidasii aia.

- Si era cu adidasii in mana sa se incalte sa plece la autocar, si a zis ca cica... (izbucnise din nou intr-un ras isteric) "l-am pocnit de vreo trei ori cu adidasii-n cap si i-am zis <Ia, ba moldovene, atarna-mi-as chilotii de crucea ma-tii de mocan. Mai faci figuri ?> "

Dupa ce momentul a trecut odata cu incetarea rasetelor, l-am intrebat pe Irinel, vazand ca nu pleaca de langa mine:

- E bine, ma, si cu povestile lui Coman, da'... nu mai bine ai asculta povestile... unei fete ?

- Ce fete, ma ?

- Sunt destule, nu le vezi ? p**a mea, ai uitat si cum arata, ai uitat sa le mai recunosti.

- Fete... Mi-e si frica, poate ma dau din greseala la nevasta lu' Bacila.

- Prost esti, ma. Am zambit. Pai bun atunci, uite, du-te la Cristina. A venit singura.

- Termina, Tibane, ce-ai ?

- Serios, ma, nu ziceai c-ai vrut sa te bagi atunci la Bran ? Baga-te acuma.

- Ba. Io ti-am mai zis tie, io nu adun firimiturile altora.

- Firimituri ? Cristina e firimitura dupa tine ? Cristina e o paine cu cartofi de 2 kile, de Covasna !

- Stii tu ce zic.

- Esti fraier.

- Hai, ma, lasa-ma, ca stiu io ce... imi zici mie sa ma bag sa demonstrezi tu ca nu te mai intereseaza si p**a mea. Da' daca m-as baga, te-ai supara. Si m-ai da si-afara. Hai ca ma duc mai bine sa vad ce mai zice Coman.

- Du-te, hai, du-te, spune-i sa-ti povesteasca cum l-a batut Chelu cu bastonul telescopic si dup-aia au devenit prieteni.

- Da, da. A, si Tibane, vezi sa nu te puna dracu' sa mai tii vreun toast din-ala de-al tau. Stii si tu ca nu intereseaza pe nimeni.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iesisem putin pe terasa localului unde sarbatoream proaspat incheiatul sezon. Sa iau o gura de aer. Sa savurez un moment de liniste dupa atatea beat-uri orientale, braziliene si, mai nou, sud-coreene. Si, nu in ultimul rand ci poate chiar in primul, sa scap de cicalelile Andreei. N-am avut insa noroc, Irinel venind dupa mine si intrebandu-ma:

- Ba Tibane, mi se pare mie sau Bawab isi ia limba-n gura cu Cristinica ?

- Ce, ma ?!

- Ia sa urmaresti. Eu asa am vazut.

- Bine, ma, m-apuc acuma sa urmaresc... Treaba lor, ce ma intereseaza pe mine ?

- Nu e cam ciudat ?

- Nu, ce p**a mea e asa ciudat ? Evident ca mi se parea ciudat. Ciudat, surprinzator si suparator. Si, oricum, eu cu Andreea plecam imediat. Copilu'... Tu ? Mai stai ?

- Mai stau, cum dracu' ? De-acuma incepe totul. Incepuse iar Coman ca...

- Ba, da' mai lasa-l, ma, pe Coman ala. N-ai ce lua bun de la el. Baga-te si tu in seama...

- Cu cine p**a mea sa ma bag in seama ?

- Uite, cu Ioana, de exemplu. Secretara lu' Adi.

- Aia a venit cu un tigan.

- Ce tigan, ma ?

- Da, ma, n-ai vazut ? E c-un tigan uscat. Mai uscat ca salamul de Sibiu.

- Pai inseamna ca poti sa-l faci. Nu ?

- Du-te, ba, ca scoate ala briceagu', ma face franjuri. Hai ca te-am lasat, Tibane, ma duc inapoi la coltul vesel.

- Pai hai ca ma duc si eu s-o iau pe Andreea si sa mergem. Vorbim maine. Vezi, ai grija sa nu-i ia p-astia SMURDU-u'.

A doua zi, n-am apucat decat sa ma trezesc si sa fac un dus pana sa-mi sune insistent telefonul. Era producatorul emisiunii "Fotbal Club", care m-a intrebat daca accept sa intru in direct. Da, era trecut de 4 ceasu'. Am acceptat politicos, asa cum m-a invatat mama.

Radu Naum: Buna ziua, domnule Munteanu, ce faceti ? Sunteti fericit, banuiesc, nu ? Sarbatoriti ?

Eu: Buna ziua. Nu, gata ca sarbatoritul, ne apucam de treaba. Incepe imediat noul sezon.

R.N.: Ei, lasati ca mai e... A, sa va spun si cine mai este in studiou alaturi de noi. Andrei Vochin. Si-l mai avem in legatura directa de la Oradea pe domnul Emerich Ienei.

Eu: Ii salut pe amandoi.

A.V.: Domnule Munteanu, va salut si eu cu respect. Si sa nu credeti c-am uitat de pariu. (râde)

Eu: Nici nu mi-am pus problema c-ati uitat.

A.V.: Da' nu-i nimic. Eu nu pun la suflet, sa stiti. Va dau sansa sa va revansati astazi. Sunt pregatit sa mai fac un pariu cu dumneavoastra. Da' ajungem noi si-acolo.

R.N.: Domnule Munteanu, incercam astazi la "Fotbal Club" sa tragem niste concluzii ale campionatului care tocmai s-a incheiat. Si am fost de acord cu totii ca revelatia acestui sezon in Liga I a fost Metrom.

Eu: Ma bucur ca ati ajuns la aceasta concluzie.

R.N.: Pai nu prea am avut de ales. Sa stati linistit, ca noi nu facem cadouri. Echipa dumneavoastra a surprins pe toata lumea cu evolutiile bune pe care le-a avut, nu Andrei ? Se astepta cineva, crezi, sa ocupe Metrom locul 6 ?

A.V.: Nu, evident ca nu. Si mai ales ca nu e o echipa care a investit foarte mult in transferuri, in jucatori. Au luat ei niste brasoveni, au mai luat pe unu' pe altu' pe sume modice. Adica nu... Dar s-a vazut o strategie la Metrom. Eu de cand tot zic... mi s-a uscat si gura. Strategia e principala lipsa a echipelor romanesti, nu infrastructura, nu banii.

E.I.: Daca-mi permiteti...

R.N.: Sigur, nea Imi, spuneti.

E.I.: Asa... vroiam sa va spun ca si eu sunt in totalitate de acord cu ceea ce a spus Andrei. Si sa va dau un exemplu. Care imi este cel mai la indemana, de altfel: Steaua uoptzecisisase. Pai ne comparam noi cu infrastructura cluburilor din Vest ? Aveam noi banii cluburilor din Vest ? Aduceam noi jucatori straini ?

R.N.: Evident nu, dar erau alte vremuri...

E.I.: Sigur ca erau, mereu sunt alte vremuri, dar acelasi lucru s-ar putea face si acum, sa stiti. Doar ca trebuie, asa cum bine spunea prietenul meu Andrei, o strategie. Pe vremea aceea la Steaua, noi aveam o strategie foarte bine pusa la punct, ca sa zic asa. Si, bineinteles, am avut si sansa sa avem niste jucatori fantastici, cu caracter si cu mentalitate de invingatori.

R.N.: Domnule Munteanu, spuneti-ne dom'le mai multe despre strategia dumneavoastra. Poate aud si alte echipe si o aplica, sa avem si noi un fotbal mai bun.

Eu: Sa va spun sincer... Nici eu n-o stiu.

R.N.: Ei, cum asa ?

Eu: Noi am luat lucrurile pas cu pas. N-am avut un plan pe termen lung, nici macar mediu. Pai sa va zic... eu, la inceput, am pornit cu ideea invierii clubului Metrom asa cum fusese el. O echipa de cartier, linistita, la mijlocul ligii secunde. Nu m-am gandit vreodata serios sa ajungem o echipa de locul 6 in prima liga. Si intr-un timp atat de scurt.

R.N.: I-auzi Andrei, omul n-a avut nicio strategie. S-a trezit efectiv in varful clasamentului, fara sa-si propuna.

A.V.: Face si domnu' Munteanu pe modestu' acuma... Sau, ca mai e o varianta, pur si simplu a profitat de lipsurile fotbalului romanesc, de subrezimea lui. Da' mi-ar placea totusi sa cred in prima varianta. Vreau sa fiu optimist. Si-apoi, luatul lucrurilor pas cu pas e o strategie, nu ?

R.N.: Pai si spuneti-ne atunci, domnule Munteanu, care e urmatorul pas ?

Eu: Urmatorul pas e pregatirea noului sezon. Ne vom stabili zilele acestea calendarul perioadei de pregatire.

R.N.: Transferuri ceva ? Cateva echipe au anuntat deja primele mutari...

Eu: In niciun caz nu vor fi foarte multe. Unul, doi jucatori, probabil.

R.N.: Aveti de gand sezonul urmator sa va implicati in lupta pentru cupele europene ? Sau in lupta pentru titlu ? Chiar ! Se poate gandi Metrom la titlu ?

Eu: De gandit se poate gandi oricine la orice. Dar, nu, sincer nu cred ca se pune problema sa ne batem la cupele europene sau titlu. Insa, la fel de adevarat e ca nici sezonul acesta nu m-am asteptat sa fim atat de sus...

R.N.: Am inteles. Da... Bun. Andrei, ai vreo intrebare sa-i adresezi domnului Munteanu ? Nea Imi, dumneavoastra ?

A.V.: Nu. Atat vroiam, sa-l felicit pentru ceea ce a reusit pana acum la Metrom si sa-i urez succes in continuare. A, si vroiam sa-l mai felicit o data, ca am inteles ca a devenit tata de curand. Sa va traiasca.

R.N.: Da ? N-am stiut. Sa va traiasca. Ce e ? Baiat sau fata ?

Eu: Multumesc. Baiat.

R.N.: Si ? Cum i-ati pus numele ? Cumva "Thaer"?

Eu: Nu. Da' sa nu credeti ca nu am fost tentat.

A.V.: Chiar, bine ca mi-am adus aminte. Va spuneam, domnule Munteanu, ca sunt gata sa mai facem un pariu. Chiar daca stiu ca n-o sa-l onorati in caz ca-l pierdeti. Asta e, asa-s eu, mai fraier...

Eu: V-ascult.

A.V.: Facem pariu ca-l dati pe Bawab vara asta ?

Eu: Facem, cum sa nu.

A.V: Va spun si suma pe care o sa-l dati, daca vreti. Intre un milion si doua milioane.

Eu: Sa stiti ca eu nu vand jucatori importanti, emblematici, caci putem spune deja ca Bawab e un fotbalist emblematic pentru Metrom, asa, invocand scuza ca fac business. Bawab va pleca doar daca va vrea el sa plece. Si am incredere ca nu vrea.

A.V.: Daca ziceti dumneavoastra...

R.N.: Bun. Multumim, domnule Munteanu, pentru aceasta interventie. Acum, sa trecem la Raluca, pentru a vedea ce stiri ne-a pregatit pentru jurnalul de la ora 17:30.

E.I.: Radu, as dori eu sa mai adaug ceva, daca se poate.

R.N.: Spuneti, nea Imi, da' repede, ca ne asteapta Raluca.

E.I.: Da, sigur. As fi vrut sa-l felicit si eu pe acest patron tanar pentru ceea ce a izbutit sa construiasca la Metrom si sa spun ca ma bucur ca mai exista in Romania si patroni de tipul acesta. Si, desigur, il felicit ca a devenit tata. Copiii sunt, nu-i asa, mesajele vii pe care le transmitem unor vremuri pe care nu le vom mai vedea.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy