Tristetea Managerului De Cursa Lunga

[Harh]

Ginel?! Ma-fia!

GG Legi Inspiratie nocturna?

[il muce]

un virus nenorocit

[Legi]

Ginel?! Ma-fia!

GG Legi Inspiratie nocturna?

bautura nocturna.

un virus nenorocit

febra?

[Ionut91]

un virus nenorocit

tuica este mereu eficienta impotriva virusilor..just saying

[Ilici Man]

sunt un pic ingrijorat. daca tin eu bin minte, in ultimul tau story ramasesem plin de gloante intr-o balta de sange sau ceva de genul.

[Legi]

in ultimul story, te-am lasat ca la teatru si am sters-o cu cornelia. niciodata nu te-am omorat.

[Legi]

Dupa ce am fumat o tigara in strada m-am hotarat sa ma duc pe la Adelia. In sinea mea eram amuzat de toata incurcatura. Ma gandeam ca daca scotocesc indeajuns voi supara pe cineva si astfel voi da de un fir al afacerii lui Oxidiu. Apoi mai era si pitigaiatul cu parul negru din Bellagio. Ma intrebam daca are vreun amestec. Presimteam ca e ceva in neregula cu el.

Stateam in fata usii Adeliei privind la cartea ei de vizita de sub sonerie, intrebandu-ma ce e cu femeia asta. Dupa cateva clipe am apasat butonul cu aratatorul. Usa se deschise singura si o luai pe scara in spirala. Adelia statea in pragul usii, rezemata de pervaz, cu aceeasi atitudine ca si data trecuta.

- Buna seara, Adelia.

- Ce mai vrei acum?

- Esti cam rece azi sau, mai bine zis, ma faci sa ma simt incomod.

- Da? Nu ma supara vizita ta. Vrei sa-mi comunici sau sa ma intrebi ceva?

- Ai avut perfecta dreptate in legatura cu amicul nostru Oxidiu. Era facut terci. Mai putin fata. Avea o mutra impecabila. Ar fi trebuit sa-l vezi.

Ma privi plictisita in timp ce-si scosese din buzunarul capotului o tigara si si-o aprinse artistic.

- Te-as ruga sa-mi spui ceva, am continuat eu. Politistul acela care a venit sa-ti spuna ca Oxidiu e mort, ti-a spus ca l-a vazut chiar el iesind din casa sau ti-a spus numai ca a fost vazut?

Nu scoase nici un cuvant. Tacerea era aproape apasatoare.

- De ce? intreba ea intr-un final

- Uite ce e, Adelia, acum eu pun intrebarile. Te rog sa-mi spui ce vrea sa stiu. E important. Ti-a spus politistul ca l-a vazut pe Oxidiu iesind din casa?

- Nu-mi amintesc exact. Nu aveam nici un motiv sa retin un astfel de amanunt. Prietenul tau nu ma interesa deloc.

- Cum asa? Era el doar un vizitator ca toti ceilalti?

Rosi putin si incepu sa se balbaie.

- Poftim? Ce vrei sa spui cu asta?

- Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Te rog aminteste-ti de politist.

- Nici asta nu ma intereseaza, spuse ea cu un ton de insolenta. Ce faci daca nu vreau sa-mi amintesc?

- Ai sa-ti amintesti.

Duse tigara la gura si trase un fum adanc. Avea o gura aproape perfecta.

- Nu cred ca politistul a zis ca l-a vazut pe Oxidiu iesind din casa. A spus numai ca un domn care a fost vazut iesind din casa a traversat strada si a fost omorat. M-a intrebat daca nu stiu cine este.

- Multumesc mult, Adelia. Dragut din partea ta.

- N-ai pentru ce. Acum ca eu ti-am raspuns, spune-mi si tu ceva. De ce m-ai intrebat daca Oxidiu era un vizitator? Ce crezi ca e in casa la mine?

- N-am de unde sa stiu. Sau poate am sa stiu daca imi spui, te rog, cunosti un tanar cu parul negru, lins, cu o voce pitigaiata, destul de inalt, slab?

- Nu-mi amintesc, spuse ea. De unde si pana unde?

- Mi-a spus acum cateva ore ca l-a vazut pe Oxidiu cu tine la barul Bellagio, in seara asta si ca ati plecat amandoi de acolo. Asta ar fi imposibil deoarece Oxidiu era mort la ora aia. L-ai vazut vreodata pe tanarul asta pe acolo?

- Probabil, dar e un mare mincinos. In seara asta n-am fost la Bellagio. Nu stiu ce a vrut sa spuna.

- Daca spui tu, te cred. Dar cand l-am intrebat de adresa ta, mi-a spus ca toata lumea iti cunoaste adresa. Nu stii ce a vrut sa zica cu asta?

- Nu.

- Bun. Mersi mult, Adelia. Ramas bun.

M-am indepartat de usa.

- Stai asa!

Vocea ei suava se inasprise.

- De ce vrei sa stii toate astea? Cine esti? Ce incerci sa afli?

- Nici eu nu stiu, scumpo, i-am strigat in timp ce coboram scarile.

Ma trimise dracului si tranti usa in urma ei. Ma intrebam daca o voi mai revedea vreodata.

Ajuns in strada, scot sticluta de whisky din buzunarul interior al pardesiului si trag o dusca zdravana. Ma gandeam ca facusem ceva progrese si ca n-ar strica sa mai dau o raita pe la Bellagio.

Ajuns pe strada barului, l-am vazut pe pitigaiat venind dinspre Bellagio.

- Hei!

Intoarse capul, ma recunoscu si-mi spuse zambind:

- Sper ca ai gasit-o pe Adelia.

- Da, multumesc. Ai ceva de facut la ora asta?

Nu se opri din mers. Mergea agale, privindu-ma peste umar.

- As avea o intalnire, spuse el. Cu ce-ti pot fi de folos?

La ora aia tarzie nu era nici tipenie de om pe strada. Am varat mana in buzunarul de la piept si mi-am scos pistolul. M-am apropiat de el si l-am varat in coaste.

- Asculta. Ai sa faci o mica plimbare cu mine. Vreau sa-ti vorbesc.

Nu paru nici inspaimantat, nici surprins.

- Bine, spuse el.

[il muce]

Quality stuff right here!

[unq_flipmo]

Word

[Ilici Man]

in ultimul story, te-am lasat ca la teatru si am sters-o cu cornelia. niciodata nu te-am omorat.

greseala mea. inseamna ca nu tin bine minte. sper ca-l supravietuiesc si pe asta, da?

[Legi]

Intram pe o alee intunecata si dam de o casa parasita. Imi aprind bricheta si-l imping inauntru. Facem slalom printre diverse scanduri si bolovani de-a lungul coridorului si intram la subsol unde parea sa fi fost o spalatorie.

- Du-te si aseaza-te, i-am zis in timp ce-i aratam o cada ponosita. Vreau sa-ti vorbesc. Nici o miscare ca te aud.

Am stins bricheta fiindca nu avea prea mult gaz si stiam ca o sa-mi mai trebuiasca.

- Cand l-ai vazut pe Oxidiu Muciulescu ultima oara?

Ofta adanc.

- Nu stiu despre ce vorbesti.

- N-ai de gand sa vorbesti?

- Cu tine, ma...

Trase o injuratura grozava.

- Bine. Atunci am sa vorbesc eu. Ai stiut ca ieri dimineata Oxidiu se dusese la Adelia. Asta te interesa foarte tare. De ce? Cred ca pot sa ghicesc. L-ai urmarit pana acolo apoi ai asteptat afara. Cand a iesit, te-ai luat dupa el, l-ai vazut traversand strada. Apoi ai vazut camionul care l-a facut praf. Te-ai dus si i-ai spus politistului care dupa aceea a sunat la Adelia si i-a povestit. Nu-i asa?

- Da, spuse el. Asa s-a intamplat.

Am ras.

- Mincinos ticalos ce esti. Oxidiu era mort cand a fost adus si impins sub camionul acela. Il ciuruise cineva bine de tot inainte. Camionul probabil era al vostru. V-ati gandit ca asta va fi cauza mortii si ca n-o sa caute nimeni in el gauri de gloante care erau mai mult ca sigur acolo.

L-am auzit cum i se taie rasuflarea dar apoi rase.

- N-am auzit in viata mea de acest Oxidiu. Esti nebun de legat.

- Poate. Problema oamenilor ca tine e ca sunt prea orgoliosi si astfel uita sa fie si destepti.

Urmara cateva clipe de tacere, apoi am auzit un mic clichet. Il mai auzisem si altadata. Era sunetul pe care il scoate un briceag mare atunci cand e deschis. Am aprins bricheta. Pitigaiatul statea pe marginea cazii cu cutitul in mana stanga si era gata sa-l arunce spre mine.

L-am impuscat de doua ori in stomac. Pitigaiatul se rasturna in cada. I-am mai tras un glont in inima ceea ce ii curma agonia. M-am aplecat peste el si am inceput sa-i cotrobai prin haine, prin toate buzunarele, ascunzatorile, captuselile. N-am gasit la el decat un creion mic, rosu, genul de creion care se gasea in toate agentiile de pariuri.

L-am scos din cada si l-am bagat intr-un boiler pe jumatate distrus, vechi, care odinioara era incalzit cu lemne. Parea o ascunzatoare destul de discreta.

Am iesit in strada si mi-am aprins o tigara. Fusese o seara interesanta. Matusa lui Oxidiu, Adelia, Anahoret si Pitigaiatul din boiler. Foarte interesant si pasionant, daca va plac astfel de lucruri. Mie au inceput sa nu-mi mai placa. Mi se acrise pana peste cap de ele. Totusi, am reusit sa culeg o idee, doua in cursul acestei seri dar doar atat. In sfarsit, ma pornisem si eu spre casa.

M-am trezit devreme, la sase dimineata. Era destul de cald pentru perioada aceea a anului. Mi-am aprins o tigara, mi-am turnat un pahar de whisky si am inceput sa strabat camera in lung si in lat, facand o scurta recapitulare.

Aveam trei elemente. Primul era matusa lui Oxidiu. Al doilea era pitigaiatul care s-a dovedit a fi o pista buna. Al treilea, Adelia. Ar mai fi si nepotrivirea povestii pitigaiatului cu povestea Adeliei. Ma intrebam de ce avusese el atata grija, cand l-am intalnit prima oara la Bellagio, sa-mi spuna ca Oxidiu plecase cu Adelia in seara aia. Pentru ce-mi spusese asta? Isi inchipuia ca fiind in cautarea lui am sa ma duc indata la Adelia. Nu si-a dat seama ca avea sa-i distruga povestea? Sau, in momentul acela, aveam motive sa creada ca ea ii va sprijini povestea? Dar Adelia nu o facuse. De ce? Chiar dimpotriva, spusese ce parea a fi adevarul.

M-am fatait prin camera timp de o ora jumatate. Ma gandeam nostalgic la zilele bune petrecute cu Oxidiu, prin toata Europa si in America de Sud. Bineinteles, tot ce e in trecut ti se pare bun dar acele zile aveau o anumita atmosfera, aveau o aroma care lipsea in prezent. Poate vorbesc prostii. Oricum, tot ce faci, indiferent ce, ti se pare artistic si ce pare pasionant pentru unul, plictiseste pe altul. Nu-mi place sa recunosc, dar ma cuprinse o neliniste. Eram cam suparat pe Oxidiu. Jucase prost. Iesise din actiune fara sa dea absolut nici o indicatie, un obicei strain de Oxidiu.

La opt am facut un dus rece, am sunat sa mi se aduca ceva de mancare si m-am imbracat. Ajunsesem la concluzia negresita ca trebuia sa joc dur. Singurul mod de a descursa itele acestei afaceri era sa ma comport ca un epileptic intr-un magazin de farfurii si pahare. Adica sa nu ma uit nici in stanga, nici in dreapta si sa fac prapad peste tot.

La ora noua l-am chemat la telefon pe Anahoret. De data asta, ii auzi la capatul celalalt al firului o voce mieroasa, binedispusa.

- Ei, tinere, ce mai e nou?

- Am prins vreo doua idei aseara, in schimb am nevoie de ajutor.

- E-n regula. De ce ai nevoie?

- Nici eu nu stiu exact dar daca ai pe cineva bun la toate, mi-ar fi de folos. Ilici e liber? Si as mai vrea un pusti, care sa nu bata la ochi, pentru o munca de observatie. Sa nu fie nici increzut. Poti sa-mi gasesti pe cineva?

Il auzi cum mormaie.

- Da, Ilici e liber. Si cred ca gasesc si un pusti care sa nu faca nazuri. Am sa ti-i trimit. Cand?

M-am gandit o clipa apoi i-am dat raspunsul.

- Azi am sa ma relaxez. Ma duc la vechea noastra dugheana din Pipera. Acolo pot gandi mai limpede. Ma intorc in oras dupa-amiaza. Pe Ilici vreau sa-l trimiti la mine acasa la sase. Pustiul as vrea sa vina la noua seara la restaurantul Shorley.

- S-a facut. Asta-i tot?

- Cam asta ar fi. Multumesc.

L-am auzit cum puse receptorul in furca. Nu era un om care sa stea la taclale.