O Poveste FăRă Nume

[bogy91]

23 Noiembrie, 2007

Este ora 23, cu paşi mari si repezi calc in picioare covorul alb de zăpadă care s-a aşternut asupra oraşului în speranţa că-mi voi croi drum cât mai repede spre casă.In jur totul este pustiu, vremea este atât de ostilă încât a reuşit să-i fixeze in casele lor până si pe locuitorii acestui oraş norvegian care sunt obişnuiţi cu astfel de temperaturi scăzute.Singura alinare pe care o am în aventura mea prin vântul puternic este priveliştea minunată pe care o înfăţişează oraşul îngheţat.

Probabil că vă intrebaţi ce caut prin Norvegia.Eh bine, si eu, ca majoritatea românilor care au părăsit ţara, am plecat sperând la un viitor mai bun.

De ce tocmai Norvegia? Incă de mic m-a fascinat aceasta ţară, iar asta se datorează în mare parte părinţilor mei, care au muncit timp de patru ani de zile aici şi pe care în fiecare vacanţă de vară îi vizitam.Astfel am rămas plăcut surprins de această ţară, de peisajele ei, dar si de locuitorii ei.

Acum mi-am dat seama că am uitat să mă prezint.Numele meu este Bogdan, am 30 de ani si sunt absolvent al Universităţii de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor din Braşov.In urmă cu 4 ani am venit în Norvegia, unde mi-am continuat studiile în domeniu pentru a putea profesa în această ţară, iar acum sunt inginer IT la o companie din oraş.

V-aş mai povesti despre mine, dar iată-mă ajuns la destinaţie.Dau să deschid uşa blocului în care locuiesc, cand deodată aud o voce strigandu-mă:

- Bogdan, Bogdan, aşteaptă să vin şi eu, te rog …

Mă uit spre capătul străzii şi zăresc o siluetă ce-mi pare cunoscută.Este domnul Hanssen, vecinul meu, care-şi plimbă câinele pe-afară.Permiteţi-mi să vi-l prezint în câteva cuvinte pe dânsul până ajunge la mine.Il cheamă Thomas-Jan Hanssen, are 55 de ani şi este locuitor al acestui oraş de cănd s-a născut.Este un om foarte prietenos şi care m-a ajutat mult să mă acomodez aici.Vorbim foarte des, mai ales în weekend, când dimineaţa ne bem cafeaua împreună şi ne întindem la vorbă ore bune.Vorbim despre foarte multe lucruri, geografie, animale, muzică, fotbal …

Bogdan: Să trăiţi, mister Hanssen!

Hanssen: Salut Bogdane! Mulţumesc că m-ai aşteptat.E al dracului de frig afară, hai să intrăm mai repede!

Bogdan: Aţi rezolvat problema de la ficat?

Hanssen: Eh, am rezolvat pe dracu, parcă nu-i ştii pe doctorii aştia că mă plimbă dintr-o parte în alta de ceva vreme.Să lăsăm asta, mă fac eu bine.Ia spune-mi, ai văzut meciul aseară?

Bogdan: Da…

Hanssen: Ţi-am zis eu că bate Liverpool.E dat dracului Benitez la meciurile mari, îşi motivează echipa perfect.

Bogdan: A fost bulan mister, au ratat ăstia mici ai lui Wenger de le-a fost de cap.

Hanssen: Şi bulanul face parte din joc, nu?

Bogdan: Corect.

Hanssen: Apropo, mâine cănd te trezeşti să treci pe la mine că vreau să vorbesc ceva cu tine.

Bogdan: Spuneţi acum …

Hanssen: Nu, lasă, eşti obosit şi înfrigurat acum şi nu vreau să te mai reţin.Fugi sus, vorbim măine.

Bogdan: Ok, vă salut!

Hanssen: Noroc!

P.S. Nu mă interesează critica, mă interesează critica constructivă.

[Gabry13]

Frumos structurat inceputul; nu e rau deloc. Apreciez ortografia si dialogurile fluente, ceea ce n-am intalnit la multe story-uri de pana acum.

Numai bine!

[Ionut91]

interesant,foarte interesant.astept continuarea

[Joe]

Keep 'em coming! Foarte bun inceputul.

*Mister Hanssen dracuie cam mult

[yogibeer]

E gay cumva?

[il muce]

E mai bine ca data trecuta

[ireal]

Bun inceput ...

Asteptam continuarea .

[mcity74]

Bate vantu bate bate

[bogy91]

Imi pare rău că n-am mai postat, dar nu mi-a mai permis timpul.

O să continui în weekend.

[bogy91]

24 Noiembrie, 2007

Mă opresc puţin, îmi aranjez gulerul de la tricou şi pantalonii, apoi întind mâna să bat la uşă, dar nici nu apuc să o ating bine că se deschide uşor şi văd forma ei apărând în faţa mea.Mă uit la buzele ei frumos rujate şi la ochii ei lila cu gene lungi, la părul ei blond bătut uşor de vânt, iar inima-mi prinde avânt.Este Caroline, o suedeză în vârstă de 22 de ani venită la facultate aici în Hammerfest în urmă cu trei ani.A fost bona familiei până la moartea doamnei Hanssen în urmă cu doi ani, iar de-atunci ea şi bătrânelul formează un cuplu.Hanssen ţinea mult de tot la ea şi chiar îmi spunea deseori că anul viitor vrea să o ceară în căsătorie, însă nu ştia că în lipsa lui, atât eu, cât şi alţi bărbaţi îi făceam vizite blondei.

Păşesc încet înauntru uitându-mă împrejur să văd dacă e cineva prin zonă, apoi o apuc de mâna si o trag brusc spre mine sărutând-o apăsat pe gâtul dezvelit ce implora ca buzele mele să îl atingă.Urc spre urechea ei şi-i şoptesc: „Te aştept la noapte pe la mine.”, apoi ea îşi ridică capul şi mă împinge uşor înapoi.

Caroline: Thomas te aşteaptă în camera lui.

Pare mai distantă decât de obicei, dar nu dau atenţie, probabil din cauză că e bătrânul prin preajmă şi îi este teamă să nu fim văzuţi.O iau la pas prin imensul hol ce duce în cameră şi nici nu apuc să intru bine că vocea groasă şi răguşită a domnului Hanssen îmi deranjează timpanele.

Hanssen: Hmmm, 11:08, cam târziu în ultima vreme Bogdane.

Eu: Imi pare rău, dar am avut o zi grea ieri, a fost şi frigul ...

Hanssen: Stai liniştit, nu trebuie să-ţi ceri scuze.O cafea ?

Eu: Nu mulţumesc, nu stau mult, la 12:30 trebuie să fiu la muncă.

Hanssen: Ok, atunci nu te reţin mult.Uite de ce te-am chemat.Ieri când veneam de la spital era un bărbat înalt cu părul şaten care bătea la uşa ta.A bătut de câteva ori cât am urcat eu scările, apoi văzând că nu răspunzi m-a oprit pe mine şi m-a întrebat dacă te cunosc.Mi-a spus că îl cheamă John, că te ştie din facultate şi că a aflat de la nişte foşti colegi de-ai tăi unde stai.A zis că vrea să vorbească cu tine şi a lăsat biletul ăsta cu adresa unde lucrează el.

„MARBLE FALLS, 2401 COMMERCE STREET”

Hanssen: A mai spus că-l poţi găsi acolo în fiecare zi de luni până vineri după ora 21, că atunci termină el serviciu.

Eu: John spuneaţi ?

Hanssen: Da.

Eu: De ce nu a lăsat un număr de telefon ?

Hanssen: Habar nu am.

Eu: Ciudat.

Hanssen: Mă rog, sunt treburile tale, nu mă amestec mai mult.După cum ştii, eu şi Caroline plecăm mâine spre Oslo, unde urmează să mă operez, aşa că trebuia să-ţi spun asta, mai ales că nu ştiu peste cât timp mă voi întoarce.

Eu: Mulţumesc şi sper să ne vedem sănătoşi când veniţi.

Hanssen: Eh, o nimica toată.Toate vin şi trec.Tu să ai grijă de tine, că eu voi fi bine.

[il muce]

more!

[Patryck]

more!

+1 vrem continuarea!

[yogibeer]

Subscriu

[Claudio]

Interesanta gagica lui Hansson asta. Seamana cu un cuplu renumit de la noi

[Vyctor]

Foarte buna povestea pana acum

[Patryck]

Interesanta gagica lui Hansson asta. Seamana cu un cuplu renumit de la noi

Iri & Moni?

[bogy91]

„Un pachet de Marlboro, vă rog.”

Cu mâinile îngheţate desfac pachetul de ţigări, îmi scot una, mă opresc şi mă chinui câteva minute să o aprind.Se aude uşor sfârâitul tutunului ars, iar senzaţia de calm pe care mi-o dau ţigările îşi face imediat simţită prezenţa.Mă uit la ceas, 20:56, apoi îmi trag gluga de la geacă pe cap încercând să domolesc din elanul cu care ninsoarea îmi lovea ceafa şi pornesc pe trotuarul alb spre Commerce Street, acolo unde speram să mă întâlnesc cu misteriosul John.

După câteva minute de mers ajung la intrarea pe Commerce Street, iar primul lucru care-mi sare în ochi este o pancartă pe care scrie Marble Falls şi pe care este inscripţionată o săgeată ce-mi indică faptul că e prima stradă la dreapta.Mă opresc, mai trag un fum din ţigare, apoi studiez meticulos strada.Ingustă, lungă cât vezi cu ochii şi întunecată.O iau uşor la pas şi după o bucată bună de timp în care fac slalom printre mormanele de gunoi de pe stradă zăresc în faţa mea un depozit, o maşină parcată în apropierea lui, iar lângă maşină un bărbat înalt, îmbrăcat complet în negru şi care purta ochelari la ochi.Mă apropii de el şi-l întreb:

„Tu eşti John ?”

Se dă un pas în spate, mă studiază puţin, apoi îşi dă ochelarii jos şi nici nu apuc să-l privesc în ochi că-mi trage un pumn de-mi mută falca din loc.N-apuc să reacţionez că pumnul este urmat de un picior direct în coaie care mă lasă în genunchi în faţa lui.Sunt ameţit şi şocat în acelaşi timp de loviturile venite pe neaşteptate.Reuşesc să-l apuc de picioare şi să-l dobor jos, dar tocmai când mă pregătesc să-i dau un pumn în faţă simt o lovitură puternică în coaste care-mi taie respiraţia pe loc.

„Dă-i, băga-mi-aş p**a în mă-sa!”

Încă 3 tipi mă inconjoară şi o ploaie de lovituri mă bombardează instantaneu.Stiam că trebuie să fug, dar muşchii nu mă mai ajutau.Cu ultimele puteri mă trag lângă o roată a maşinii unde mă ghemuiesc şi aştept în gardă loviturile care urmau să mai vină.Parcă sunt într-un coşmar şi eu nu am idee din ce parte urmează să vină următoarea lovitură.Brusc cei patru se opresc.

„Ibrahim, vino aici şi termină treaba!”

Una din uşile depozitului se trânteşte la perete, de după ea aparând un tip de culoare neagră şi înalt cam de doi metri.Se apropie încet de mine, timp în care-şi desface şliţul de la pantaloni şi cu un rânjet tâmpit pe faţă îmi şopteşte la ureche: „Iubito, promit că o să termin repede dacă nu te împotriveşti.”.

„Consideră-l un avertisment.Dacă te mai prindem prin oraş şi dacă te mai apropii vreodată de ea eşti mort.”

Nu apuc să mai schiţez vreun gest că tipul cu ochelarii îmi trage o rangă în cap, moment în care întreaga imagine se întunecă ...

[Roby]

cel mai bun story de multi ani incoace

[Soccer]

Hollywood , baby , hollywood!!!!

I like it

Vezi daca te hotarasti sa nu mai continui story-ul asta , il chem pe Ibrahim

[il muce]

pervers mosu', cam ca exp(ir)atul de anahoret.

[Claudio]

Hansson Balboa

[Mitza28]

Interesant )...Mai vrem:))

[Patryck]

Asta e genul ala de story , care te face sa incepi un joc nou .

[bogy91]

Vezi daca te hotarasti sa nu mai continui story-ul asta , il chem pe Ibrahim

Hansson Balboa

E Hanssen măi Claudio, Hanssen.

Asta e genul ala de story , care te face sa incepi un joc nou .

Mă bucur să citesc asta.

Revin mâine cu un post.

[Soccer]

Poate revii cu doua