Jump to content

Loteria Din BacăU


AvadaniiG

Recommended Posts

Loteria din Bacău

Povestea vieţii mele

Sunt doar un simplu puşti de 18 ani, care norocos din fire, am jucat, am sperat şi am câştigat ceea ce voi numi “Povestea unui buhuşean care a uimit lumea”.

Să vă spun câte ceva despre mine şi despre viaţa mea banală dinainte de “INCIDENT”. Mă numesc Avădănii Gheorghiţă, la acea dată aveam doar 18 ani şi câteva luni, eram elev la “Colegiul Tehnic Ion Borcea Buhuşi”. M-am născut şi am trăit in acest mic oraş numit Buhuşi. Tot timpul am avut tangenţe cu fotbalul, de la fotbalul din parcarea dintre blocuri pana cand m-am hotarat in clasa a VIII-a sa aplic la « Liceul Sportiv Bacau » insa am ramas doar cu aplicarea…

Ceea ce am patit eu este de al dreptul fascinant, chiar s-ar putea face un film pe aceasta tema. Sa va povestesc...

Am ajuns si eu in sfarsit acasa dupa o zi istovitoare si frant am sarit direct pe canapea si am deschis televizorul. Am ramas uimit sa fostul primar al Bacaului, Dumitru Sechelariu este in direct pe PRO TV si la titlu scria mare « FCM BACAU CAUTA ANTRENOR ». Si mai uluit am ramas cand am vazut desfasurarea reportajului. Se pare ca pe extravagandul milionar in euro l-a ajuns criza si nu mai poate da bani la echipa care a tinut-o atatia ani in spate(le) (primariei). FCM Bacau risca sa se desfiinteze dar patronului i-a venit o idee geniala. O sa organizeze o loterie nationala prin care castigatorul v-a primi dreptul sa antreneze echipa municipiului Bacau, si va dispune de toti banii care se vor aduna din bilete si din televizarile exclusive. Un bilet la aceasta loterie costa numai 3 euro.

Se pare ca decizia patronului a fost una incredibil de desteapta si de inspirata. In numai doua zile de la deschiderea caselor de bilete 10 mi de oameni au cumparat deja bilete. Acesti bani nu erau de ajuns si cum nu se putea mai bine toata povestea a devenit internationala, BBC a cumparat drepturile de televizare cu suma de 100.000 de euro lasandu-i cu buza umflata pe ce de la PROTV. Aceasta deschidere internationala a fost foarte benefica pentru loterie si pentru club implicit. In numai 10 zile s-au deschis sucursale in toata Europa. Fiecare barbat iubitor de fotbal a cumpar unu sau mai multe bilete in speranta ca visul sau v-a ajunge in realitate. Sa ajungi manager la o echipa de fotbal profesionist nu e la indemana oricui si asta era singura sansa pentru milioane de oameni.

Mai erau doua zile pana la inchiderea urnelor. Promovarea media nu mai era asa puternica, senzationalul s-a dus in primele trei saptamani ale acestei « Parade ». Eu imi cumparasem nu mai putin de 11 bilete din banii de alocatie pe trei luni si asteptam cu nerabdare sa vad traderea la sorti. Ca si alte milioane de oameni speram sa castig si sa ajung cel mai tanar antrenor din istorie. Emotiile ma cuprinsesera desi stiam ca am o sansa la un milion sa castig si nu am mancat deloc 2 zile inaintea tragerilor la sorti.

Mai erau doua ore pana la intrarea in direct si implicit aflarea celui norocos. Stateam in fata televizorului si imi rontaiam unghiile de nerabdare. In cele din urma a inceput « Marea Speranta ». Prezentatorii au aflat numarul total de bilete vandute in toata Europa. Numarul lor era socant de mare, 3.521.682 de bilete. Se adunasaera peste 10 milioane de euro.

Si incepe extragerea, inima imi sarea din piept, era sansa vietii mele sa ajung unde mi-am dorit toata viata, in lumea fotbalui. Dintr-un bol imens au fost trase 100 de bilete de cate 100 de domnisoare care pareau taiate din revista. Aceste bilete au fost puse intr-un bol mai mic si Sechelariu a fost invitat sa traga biletul ce continea numele celui norocos. Cu o oarecare ezitare a tras biletul si a citit cu un evident nod in gat. Numele lui era, era... SCOT FIONNBHARR. Am ramas profund dezamagit la aflarea rezultatului, visul meu se spulberase. Prezentatorul a oprit imediat fiesta zicand ca biletul este fals, nu avea semnele de siguranta ale loteriei si ca se va trage din cele 100 un nou bilet. Toata lumea era confuza dar Dumitru Sechelariu s-a grabit sa scoata un nou bilet din urna si cand am aflat vestea am lesinat instant, pe bilet scria: Avădănii Gheorghiţă

M-am prabusit..

Dupa doua ore la spital...

Link to comment
Share on other sites

Multumesc pentru incurajari dar si pentru critici. Corecteaza-ma Claudio te rog, nu ma supar, nici n-as avea de ce daca intr-adevar am atatea greseli gramaticale.

Cat despre introducere cred ca fiecare are dreptul sa-si aleaga singur modul, nu?

Personal cred ca ambele sunt SF-uri nu?

Link to comment
Share on other sites

Dupa doua ore la spital...

Cand m-am trezit la spital initial am crezut ca am visat, a durat ceva timp sa-mi dau seama ca realmente am castigat. Tot timpul mi-am dorit sa castig dar acum ca am ajuns antrenor la FCM Bacau nu stiam ce sa fac. In primul rand trebuia sa ies din spital, lucru pe care l-am facut imediat chiar daca doctorul mi-a zis sa mai raman cel putin o zi, insa eu nu puteam astepta o zi, trebuia sa ajung la Bacau si sa-mi preiau serviciul in serios.

Asteptam cu nerbdare telefonul patronului sa imi zica sa ma prezint la club. In tot acest timp de asteptare tot ma gandeam ce sa fac, cum sa fac, nici nu stiam tot lotul echipei Bacau de cand a ajuns in divizia B. Am sarit la calculator si am inceput sa gugalesc. Intr-un final am gasit si eu lotul intreg, chiar si fara experienta stiam ca va trebui sa imi intaresc lotul puternic si sa atac promovarea. Deja ma gandeam pe cine sa cumpar cu cele 10 milioane de euro castigate. Initial m-am gandit sa aduc niste vede sudamericane cu ajutorul carora sa promovez fara probleme. Nu era o solutie de castig sigura, alta idee ea sa-mi cumpar jucatori tineri autohtoni si sa imi fac o echipa noua, tanara si cu un potential urias. M-am mai gandit sa fac o academie de tineret care sa-mi gaseasca si sa creasca jucatori de valoare dar dura. Cel mai bine era sa le combin pe toate si sa duc echipa la un nivel superior din toate punctele de vedere nu doar din unul. Ideile din capul meu erau multe dar trebuiau puse in practica si asta era mai dificil.

M-am plimbat prin casa timp de 5 ore si imi notam ce si cum sa fac. Fiecare idee o notam intr-un carnetel ( asa vazusem la tata Puiu). In toata nebunia mea am tresarit deodata cand am auzit soneria. Asta putea fi! Cand am deschis usa am ramas profund dezamagit, era prima oara cand eram dezamagit ca o vad pe prietena mea la mine in casa si culmea nu o mai vazusem de o saptamana, era plecata la bunici. Glasul ei intepat imi ajunsese la inima ca un cutit:

-Bine ca ai uitat de mine, stiai ca azi vin acasa si nici nu m-ai sunat!

Eu cu un glas tremurand si confuz abia am deschis gura.

-Iarta-ma draga, e o nebunie, am castigat, is antrenor, trebuie sa ma sune. Am castigat!

Nu a mai apucat sa zica nimic ca suna telefonul si am sarit direct la el, era un numar care incepea cu +44, era prefixul Angliei, trebuia sa fie Dumitru Sechelariu. Am tras o gura de aer mare in piept si am raspuns:

-Alo! ...

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy