Cei 4 Fantastici... De Sub Pietricica

[kellerman]

5 Iulie 2008. Ora 6:30.

Nu dormisem mai deloc, iar cretinul asta de ceas a sunat exact cand atipisem. Era ziua 0, afisarea rezultatelor la BAC, dracu` sa-l ia. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre bucatarie sa-mi fac o cafea, poate poate ma simt mai bine. POC, capul meu se lovise de locul unde trebuia sa fie usa. “Iar am uitat ca am mutat usa”. Nu era prima data cand dau cu capul de peretele ala dar cred ca mi-a facut bine, m-am trezit instantaneu. Ajung in bucatarie, pun de cafea si dau drumul la televizor, se deschide pe Acasa, iar e bunaciunea de Anahi din Rebelde in prim plan. Schimb repede ca ma ia cu tremurici, in ultimul timp facusem o obsesie pentru blonda telenoveloasa. Un sunet ciudat de cunoscut ma face sa tresar, e telefonul, cred ca am fost tampitul de pe lume cand i-am pus ca sonerie fraza din Filantropica cu “Pai ce-I aici, ne batem joc de scoala? Toata lumea scrie compunerea”. Numar necunoscut, cine naiba are chef de glume la ora asta? “Neatsa si tie”, spun eu printre dinti. O voce ciudata, asemanatoare cu cea din One Missed Call ma face sa scap ceasca plina de cafea: “Nu iei”. Ma dezmeticesc, ii zic un “Mars in p**a mea de prost” si inchid. Oare la ce s-o fi referit? Ce sa nu iau?

Ora 15:20

Imi pun curul in masina si pornesc spre liceu, la ora 16 era programata afisarea rezultatelor. Inainte sa plec ii sun pe ai mei si le spun sa nu se astepte la rezultate prea mari, mai ales la matematica. Taicamiu mi-o taie scurt zicand “Sa dea domnu sa nu iei , te trimit peste mari si tari la munca. Te-am avertizat”. Cum sa nu iau, te-ai tampit la cap? Imi zic in gand.

Ora 15:45.

Curtea prestigiosului Colegiu National de Informatica Piatra Neamt este plina de pitipoance si cocalari pe care nu i-am mai vazut in viata mea. Claxonez ca idiotul pentru a da pulimea la o parte, s-au gandit toti sa stea in mijlocul drumului, tarani obositi. Parchez pe singurul loc valabil si ma dau jos din masina, in fata avizierului e plin de oameni care ba plang, ba rad, ba sunt cu capul in pamant, ba injura, ba striga in gura mare “ESTE BAAAAAA”. Inseamna ca s-au afisat, gut, sa ma bag repejor sa-mi vad notele ca sa pot pleca acasa, mai am si alta treaba. Scanez repede foile alea si incep sa-mi vad numele:

-Limba Romana oral 10, stiam asta dar chiar si-asa ma bucuram ca un copil de 4 ani la auzirea cuvintelor Mos Craciun

-Limba Romana scris 8,40, bun asa, mergem mai departe

-Engleza oral 10, same as romana oral, moralul meu se ridica precum o scula la vederea unei bunaciuni in curul gol.

-Informatica, 9,50. Programator ma fac, M**e Gates.

-Sport 10. Logic, am fost cel mai bun sportiv din liceu, capitanul echipei de fotbal 4 ani etc

-Matematica. Ma uit repejor la cei cu nota peste 5 si sub 6. Nu ma regasesc intre ei, ma uit mai sus, cine stie, poate luasem mai mult, nu eram nici la 7 nici la 8. Doua ganduri mi-au venit in minte in momentul ala, unul magnific si altul tot magnific…de nasol: ori luasem peste 8 ori sub 5. Ma uit la sub 5 si la un moment dat vad “Doroftei Alexandru- 4,53”. Un scurt “Mortii tai sa-ti F*t” e de ajuns pentru a capta atentia tuturor. Ma mai uit odata, poate e alt Doroftei. De unde, eram chiar eu.

Incep sa-mi fac loc printre ratati pentru a pleca mai repede. In timp ce ma indreptam spre masina ma intalnesc cu el, Borcea, Laurentiu Borcea, omul care mi-a facut zile negre timp de 4 ani. “Ti-am zis ca nu iei” imi sopteste la ureche. “Mars ma, peste prajit” e replica mea, cam tampita, dar asta mi-a venit in minte. Urc in masina si demarez in tromba. La un semafor imi amintesc de telefonul primit azi dimineata, cel cu “nu iei” si fac legatura intre el si ce mi-a zis Borcea la aflarea rezultatelor. “Las` ca ti fac io pi tini, cacat cu ochi” tip in masina. Nu aveam timp acum de el, dar nu voi uita, va veni momentul in care ne vom revedea, vedem atunci cine e cu rasul tamp.

Ora 17:00

Ajung minunatii mei parinti acasa, ma vad cu o falca-n cer si cealalta in pamant si pun o intrebare pe cat de proasta pe atat de concludenta “La ce n-ai luat?”. Le povestesc ce si cum, incerc sa mai repar ceva din situatie de rahat in care ma aflam. Ramane sa se gandeasca ce vor face cu mine iar eu intre timp trebuia sa merg la restaurantul pe care mi-l facuse tata cadou in ziua in care implinisem 18 ani. Director de restaurant la 18 ani, era o smecherie. Director de restaurant la 18 ani dar fara diploma de bacalaureat nu mai era nicio smecherie, ma asteptam sa fiu luat peste picior de toata lumea, lucru care nu mi-a placut niciodata, eram obisnuit fix invers…

[il muce]

Curtea prestigiosului Colegiu National de Informatica Piatra Neamt este plina de pitipoance si cocalari

[...]

el, Borcea, Laurentiu Borcea, omul care mi-a facut zile negre timp de 4 ani.

[...]

“Mars ma, peste prajit”

a ajuns ala liceu de cocalari ?

Borcea - deci nu eram singurul care credea ca are moaca de peste :D :D