Jump to content
Sign in to follow this  
Tibi

Guantanamera...

Recommended Posts

@toti: Va multumesc pentru aprecieri si comentarii. Ma bucur ca va place si ca inca urmariti povestea. Chiar e reconfortant sa vad ca nu imi rup degeaba din timp o ora, doua, trei aproape in fiecare zi.

@costelio: Felicitari pentru rabdare. Chiar ma temeam ca n-o sa mai stea nimeni sa citeasca de la inceput, vazand numarul de pagini. :) Intr-adevar, inceputul poate l-am scris cu mai mult suflet, cu mai multa pasiune si, de ce nu, inspiratie. Asta nu inseamna ca acum nu mai pun suflet. Ideea e ca pana la urma e o poveste de FM si am vrut sa prezint si evolutia echipei Metrom. Daca m-as fi pierdut mai mult in detalii, probabil acum eram inca in primul sezon.

@Razwyx: Chiar asa... Ar trebui sa ma linistesc cu gandul ca POATE nu e copilul meu. :)

. . .

- Tibane... mare vagabond mai esti... Cum scapi un pic de Cristina, sari pe astalalta. Au fost cuvintele spuse in necunostinta de cauza de catre Irinel, in momentul in care i-am spus sa lasam sarbatoritul pe altadata, pentru ca trebuie sa ma vad cu Andreea. N-aveam timp de dat explicatii. Am plecat cu masina de la stadion in tromba, si am sunat-o pe Andreea. Am stabilit sa ne intalnim cat mai repede intr-o cafenea de langa Colina, aproape de ea.

Am ajuns imediat in cafeneaua cu pricina, Jad Cafe, si m-am asezat la o masa. Eram transpirat tot, ardeam, simteam cum imi zvacnesc urechile. Condusesem ca un apucat pana acolo, asa cum n-am mai condus niciodata. Am luat chiar in plin si in viteza o bordura, cu roata din dreapta fata. Noroc ca Tiguanul nu-i Dacie. Graba mea nu avea niciun motiv rational, eram constient ca Andreea va ajunge mai tarziu indiferent cat as conduce de incet, dar asa mi-a venit. Cateodata, asa iti vine.

Socat, confuz si ingrijorat stateam la masa si-asteptam. Picioarele imi bataiau teribil, iar pachetul de tigari inceput in pauza meciului cu Astra l-am strans in mana, mototolindu-l. Era gol. Ma uitam des la ceasul telefonului, chiar de mai multe ori intr-un minut. "Cum poate fi tot si 32 ?". Eram nervos. Ma enerva tot. Faptul ca Andreea nu venea era in fruntea listei. Apoi, caldura, aerul ce parea irespirabil... Verdele decorului. Imi treceau prin cap tot felul de ganduri nelinistitoare... cum ar fi acelea ca ma paste o responsabilitate sufocanta pe care nu am vrut in niciun moment sa mi-o asum, ca viata mea fara griji tocmai era pe cale sa se termine, ca libertatea mea urma sa se curme...

Apoi, insa, m-am intrebat daca nu cumva exagerez. "Si ? O sa fiu tata, mare lucru. Atatia prosti sunt tati. In plus, mie-mi plac copiii. Pun pariu c-o sa fiu un tata bun. O sa mergem impreuna la meciurile Metromului... parca-l si vad imbracat intr-un tricouas galben-albastru. Poate o sa ajunga fotbalist. O sa-mi traiesc visul prin el. Daca vrea si el, normal. Asta daca e baiat, dar daca e fata ? N-are nimic. Ce daca-i fata ? Nu, dar tre' sa fie baiat. Neaparat tre' sa fie baiat ! Da."

Si atunci am vazut-o pe Andreea intrand. In sfarsit, asteptarea grea se incheiase. Si-a plimbat privirea prin cafenea, m-a reperat, a inceput sa vina agale inspre mine, cu capul in pamant, si s-a asezat la masa, in fata mea. Parea umila, speriata...

- Bun. Acum ca ne-am adunat cu totii, te ascult. I-am spus zambind, incercand sa detensionez putin atmosfera.

- Ce vrei sa-ti zic mai mult ? Sunt insarcinata.

- Esti sigura ?

- Adica eu sunt proasta sau cum ? Vroia sa mai continue, dar a fost intrerupta de catre chelner, care ii remarcase aparitia. L-am repezit iritat, spunandu-i sa ii aduca o cafea. Nu, nu cafea. Mi se face rau de la cafea. Adu-mi o limonada, te rog.

- Ei na ? Pe bune ? Ti se face rau de la cafea ? E un semn al sarcinii sau ce ? Am intrebat-o usor amuzat si suspicios.

- Chiar e.

- Mai sa fie... Nu-mi spune ca ai si greturi matinale.

- De fapt, la mine apar mai mult seara.

- Deci esti sigura. Ai si simptome...

- Da. Cum sa nu fiu sigura ? Crezi ca-ti mai spuneam daca nu eram sigura ? Trei teste de sarcina am facut si toate au iesit pozitive. Toate au aratat doua liniute.

- Liniute ? Serios ? Viata mea va fi schimbata de niste liniute ?

- Asa sunt testele de sarcina...

- Si testele astea... sunt absolut sigure ?

- Testele alea sunt 99% sigure ! s-a rastit intr-unul dintre rarele momente in care m-a privit in ochi. Imi vorbise pana atunci mai mult cu privirea indreptata in jos.

- Nu asa sunt si anticonceptionalele ? Si ia uite ce-a iesit. Sau... n-ai mai luat ?

- Ba da... am mai luat. Doar ca am mai uitat, nu mai stiu, mai ales dupa ce ne-am despartit...

- Cum adica "mai ales" ? Adica vrei sa-mi spui ca si inainte le luai asa, cand iti aminteai ? Tu esti inconstienta ?!

- Nu mai tipa, ca ne aude toata lumea.

- Da, pentru asta imi fac eu griji acuma. Da' eu ce prost am fost... Nu m-am gandit niciodata ca tu te joci cu asa ceva. Pai si cum, cand ? Adica noi n-am mai... de cand ?

- De-atunci de la ziua ta. Ai uitat ?

- Crede-ma ca nu mai stiu. Daca m-ar lua acuma cineva repede, cred ca nu mi-as sti nici adresa. Si stii sigur ca atunci ? Nu mai inainte ?

- Normal ca stiu. Mi-am calculat. In plus, tu nu vezi ca nu se vede inca ?

- Si cat a trecut de-atunci ?

- 2 luni. Sunt in saptamana a 9-a.

- Pfff, care erau sansele sa ramai insarcinata in seara aia ? Daca am fi vrut... Incredibil. Apoi,am intrebat-o usor temator de reactia ei: Da' spune-mi un lucru. Stiu ca o sa te superi, dar nu pot sa nu te intreb. Esti sigura ca-i al meu ?

- Hai ca esti nesimtit. Cine ma crezi ? Bineinteles ca-i al tau, mi-a raspuns, printre cateva lacrimi. Ma gandeam ca asa o s-o faci...

- Asa cum ?

- Asa. Si totusi, o mica parte din mine spera ca proasta ca poate o sa te bucuri, sau macar ca o sa te prefaci.

- Nu incepe cu dramatismele... Pur si simplu, vreau sa fiu sigur. E prea important.

S-a asternut apoi o pauza... pe care am intrerupt-o tot eu. Vroiam sa o cred ca spune adevarul, dar ma gandeam bineinteles si la un test de paternitate. Nu era insa momentul unei asemenea discutii.

- Nu-mi vine sa cred... Tie ?

- Ce nu-ti vine sa crezi ?

- Cum ce ?! C-o sa avem un copil ! C-o sa fim parinti !

- Da, stiu... e ciudat. Si noi nici nu mai suntem impreuna, eu inca nici nu mi-am terminat scoala, am doar 22 de ani, nu sunt deloc pregatita... Cele cateva lacimi de dinainte se transformasera acum intr-un veritabil plans.

- Hai... nu plange,i-am spus luand-o de maini, totul o sa fie in regula. Sunt alaturi de tine, nu esti singura. Nu mai plange, gata. Nu-ti face griji, o sa fie bine.

- Promiti ?

- Promit.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da' char, care e problema daca vei fi tatic? Bine, oi fi tu putin mai rebel dar asta nu inseamna ca nu poti sa te schimbi!

Share this post


Link to post
Share on other sites

@yogibeer: Nu cred ca vom apela la varianta aceea. :D

@Razwyx: Absolut nicio problema sa fiu tata. "Tatic", in schimb... :P

@Srdjan: Mai e mult pana departe. Dar cel mai probabil niciunul. :)

@luck7337: Da.

. . .

- Ce sa zic, Tibane ? Felicitari ?

- Merci ?

Irinel n-a parut prea surprins de vestea cea mare, si nici foarte miscat. E destul de ciudat atunci cand, la auzul aceleiasi vesti, reactia altor persoane difera enorm fata de-a ta. Bine, asta nu se compara deloc cu cat de ciudata mi s-a parut vizita la ginecolog. M-am simtit la fel de stanjenit ca Andreea, poate chiar mai mult. Si gandul ca trebuia sa revenim aproape luna de luna nu era nici el unul placut. E drept, medicul s-a straduit sa para de treaba, insista sa-i punem intrebari, glumea... Ne-a facut sa simtim faptul ca ne aflam intr-o clinica privata.

Dar astea erau lucruri mai putin importante. Important era ca ecografia a confirmat sarcina si ca l-am putut chiar vedea pe micut. Ma rog, nu prea bine, destul de neclar, dar am vazut ceva miscandu-se pe-acolo... si medicul a parut multumit de imagini. Ne-a asigurat ca sarcina decurge normal si ca nu sunt motive sa nu o faca si in continuare. De asemenea, ne-a confirmat faptul ca sarcina se afla in cea de-a 9-a saptamana si ne-a calculat si data probabila a nasterii: 13 mai 2013. "Bine, la data asta sigur nu se va naste. V-o spun din experienta, n-am nimerit niciodata."

Vroiam sa inlatur insa orice urma de indoiala, asa ca n-am putut sa ma abtin, iar la final, in timp ce Andreea se imbraca, am stat de vorba cu doctorul intre patru ochi, in afara cabinetului. Am lasat rusinea deoparte si l-am intrebat de posibilitatea efectuarii unui test de paternitate inainte de nasterea copilului.

- Se poate, sigur ca da. Sunt doua modalitati: CVS sau amniocenteza. CVS-ul se poate face chiar peste doua saptamani, pentru amniocenteza trebuie sa mai asteptati putin, minim o luna.

- As vrea cat mai repede, normal... si fara stirea mamei.

- Inteleg... Pai atunci va programez pentru CVS, sa zicem, peste doua saptamani ? Eu chiar recomand CVS, e mai concludent si mai putin invaziv decat amniocenteza. Si nu ma refer doar pentru cazul dumneavoastra. Eu chiar le recomand cuplurilor cu probleme genetice in familie CVS, adica biopsia vilozitatilor coriale, pentru a afla daca bebelusul e sanatos. In cazul dumneavoastra nu s-ar impune, dar... o putem pacali putin pe mamica.

- Ar fi perfect.

- Da. Si in plus, veti afla si sexul copilului cu ocazia aceasta.

- Asa ramane atunci. In doua saptamani, suntem aici.

Revenind la discutia pe care o aveam cu Irinel, la club...

- Ti-a facut-o, Tibane.

- Ce ? Iar incepi cu teoria conspiratiei...

- Adica tu chiar crezi ca pur si simplu s-a intamplat ?

- Da. Sau nu stiu... p**a mea, nici nu mai conteaza. Poate ca, la un anumit nivel, Andreea si-a dorit sa se intample, dar... nu putea fi sigura. N-avea cum. Pe langa improbabilitatea in sine... Daca foloseam prezervativul ? Sau daca nu ma terminam in ea ?

- Totul in viata se plateste, Tibane. Ti-a trebuit un pic mai multa placere... viata ti-a zis: "ia-o p-asta!".

- Ba, pana la urma, asta e. Voi avea un copil. A inceput sa nu ma mai sperie gandul asta. E adevarat, nu cred ca sunt pregatit si a venit pe neasteptate, dar va avea tot ce-i trebuie si va fi iubit. Iti spun, cand am vazut imaginea aia la ecograf... mi-a venit sa ma plang. De-abia m-am putut abtine.

- Da, ma, normal. E frumos sa fii parinte, gandul ca ai contribuit la conceperea unei vieti... Cred ca te simti mandru.

- Da, nu stiu, mult mai mult decat atat...

- Si cu Cristina ce faci ?

- Ei, da, asta-i problema. Se intoarce azi de la training-ul de la Bucuresti si habar n-am cum sa fac. Cum sa-i spun.

- N-ar trebui sa fie greu. Ii zici asa: "Iubi, Andreea e insarcinata cu copilul meu. Da, eram impreuna... Cand ? Cand ai plecat tu la inmormantarea matusii tale. " Si ai scapat de ea. Va iesi pe usa in secunda urmatoare.

- Ha. Caut totusi o varianta mai eleganta. Nici nu stiu... pare prostesc, dar nu vreau sa scap de ea.

- Ce, ma ? (râde zgomotos) Ai innebunit ? Vrei sa-ti faci harem ?

- Ce harem, ma ?

- De fapt, p**a mea, ai putea. Te muti in Qatar, acolo bigamia e legala. Te poti casatori cu amandoua.

- Eu inteleg ca faci misto, dar... cine-a zis ceva despe casatorie ?

- Cum, Tibane ? Nici acum ? Vrei sa ai copii din flori ?

- Ei, copii din flori...

- Da' stii ceva ? Bine te-ai gandit. Doar ca nu stiu, e ciudat. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca tu o sa ai un copil din flori. Nu esti genul... Si ce-o sa zica maica-ta ? Parintii Andreei ? Vine tac-su cu toporul la tine. (râde)

- Termina, ma, cu copiii tai din flori ! Nici macar nu cred ca se potriveste expresia asta situatiei mele.

- Ba da, daca nu o sa te casatoresti cu Andreea...

- Stii ce ? Nu de casatorie e problema. Problema e ca n-o mai iubesc pe Andreea, cred ca... de fapt, lasa.

- Hai, ma, zi.

- O iubesc pe Cristina acum.

- Tibane, cu tine nicicum nu-i bine. Si nicicand.

- Ce sa fac ?

- Fa ce tre' sa faci. Eu zic s-o lasi pe Cristina si sa te casatoresti cu Andreea. Si repede, pana ii creste burta. Asta ar face un om serios si intreg la minte.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu stiu ce sa spun despre ideea lui Irinel, sti cum se zice "dragoste cu sila nu se poate".

P.S: Mi-e mila de tine pentru momentul in care-i vei spune Cristinei "Marea Veste" ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Urma sa ma gandesc in urmatoarele saptamani la situatia mea incurcata. Mi-am propus sa nu ma grabesc si sa astept rezultatul testului de paternitate pentru a lua o decizie. Deci, nu aveam de gand sa-i spun Cristinei absolut nimic deocamdata. De fapt, nimanui, in afara de Irinel. I-am cerut si Andreei sa mai astepte putin si sa nu raspandeasca vestea, obtinand din partea ei o promisiune ca asa va face.

Ma astepta asadar o perioada grea, stresanta, pe care speram sa o trec mai usor cu ajutorul fotbalului.

Ca urmare a victoriei impresionante din ultima etapa, impotriva Astrei, echipa urcase pe locul 13 in clasament si avea un golaveraj de 24-20, unul demn de o pozitie mult mai inalta. Aveam al doilea atac din toata Liga I, dupa Rapid, care avea 31 de goluri marcate. Bineinteles, apararea noastra scartaise pana acum si era doar a 10-a din campionat. Oricum, ciudat cum cu al doilea atac si a zecea aparare poti ocupa locul 13. Asa e-n fotbal...

Dupa reusita din meciul cu Astra, vedeta noastra din atac, iordanianul Thaer Bawab, urcase si el in clasamentul golgeterilor pana pe pozitia a 4-a. Adunase 8 goluri in primele 12 etape, doar Tiago Tremonti(Astra), Hallenius (Rapid) si Machado (U Cluj) avand mai multe reusite, fiecare cate 9. Urmatorul nostru marcator era, in mod surprinzator, bosniacul Maksumic, care gratie hattrick-ului din partida cu Astra ajunsese la cota 6 in campionat si 7 per total. Inscrisese un gol si-n cupa. Senzational acest fundas la fazele fixe.

Vinerea ce a urmat ne-am deplasat la Cluj-Napoca, pentru a intalni "sepcile rosii". U Cluj se clasa pe locul 9, cu 17 puncte, majoritatea obtinute pe teren propriu. Nu ma asteptam asadar in niciun caz la un meci usor.

Robert a inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean.

Aproximativ 5000 de spectatori venisera pe Cluj Arena sa asiste la acest meci.

Am inceput neasteptat de bine partda, iar in minutul 7 Cojocnean a reusit sa deschida scorul. Grecu l-a angajat in adancime, in partea stanga, pe Bawab, acesta a trecut in viteza de Abrudan si a centrat mingea in fata portii, acolo de unde Cojocnean a reluat balonul in poarta, cu latul.

- A dat o palma ! a exclamat Irinel.

Apoi insa, gazdele ne-au dat cu terenul in cap. Pana la pauza, clujenii au trecut fara prea mari eforturi in avantaj datorita reusitelor lui Laurentiu Iorga si Gabriel Machado. Apararea noastra iar a fost pe nicaieri si prima repriza putea si trebuia sa se termine la un scor mult mai dur pentru noi.

Lucrurile s-au indreptat, totusi, dupa pauza. Din pacate. In primele zece minute ale reprizei secunde, "studentii" au inscris de doua ori, prin Machado si Margaritescu. Golul fostului mijlocas defensiv al lui Dinamo a fost unul incredibil si total necaracteristic: sut cu efect din afara careului, drept in vinclu. Tabela arata asadar 4-1 in minutul 55.

In minutul 63, am redus din diferenta gratie unui autogol al lui Iorga, dar chiar si asa sperante nu mai puteam avea. Mai ales ca la scurt timp, in minutul 66, Cosmin Nastasie a marcat golul de 5-2, dupa o centrare plouata in careu a lui Ungurusan.

U Cluj - Metrom: 5 - 2

Infrangere clara si meritata. O evolutie dezamagitoare si diferita total de cea din partida cu Astra. Nu reuseam sa inteleg ce se intamplase intre timp.

Coboram din nou pe locul 14.

. . .

La 5 zile dupa meciul din campionat de la Cluj, ne-am deplasat la Chiajna, pentru a evolua in optimile Cupei Romaniei. Aveam sperante mari inaintea acestui joc si eram increzator ca ne vom califica. Chiajna ocupa doar pozitia a 10-a in Seria I a Ligii a II-a, astfel ca ma temeam mai mult de calitatea ei de echipa gazda decat de valoarea intrinseca a echipei.

Primul "11" : Balauru - Szilagy, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Constantin Grecu era suspendat.

Am inceput meciul din nou bine, reusind sa deschidem scorul in chiar primul minut, gratie aceluiasi Cojocnean si a unei gafe de "cascadorii rasului" a fundasului Bubuleandra. Totusi, dupa acest gol, gazdele au trecut autoritar la conducerea jocului, iar rasplata a venit in minutul 32, cand Alexandru Mandea a restabilit egalitatea cu un sut din interiorul careului. 1-1 avea sa fie si rezultatul la pauza.

In repriza secunda, am evoluat mai bine, dar Lucas si Mateiu, cu precadere, au irosit sansele noastre parca inconstienti de faptul ca aveam o sansa uriasa de a juca in sferturile cupei. Dupa cele 90 de minute regulamentare scorul a ramas cel de 1-1, astfel ca meciul s-a dus in prelungiri.

Cele doua reprize de prelungiri au fost destul de plictisitoare, cele doua formatii aratand multa teama si preferand sa se cantoneze in aparare si sa astepte penaltiurile. Nu-mi placea deloc ceea ce vedeam, si nici nu intelegeam. Si pentru ca "totul se plateste in viata", vorba lui Irinel, cand toata lumea se pregatea de loviturile de departajare, Silviu Pana a inscris la ultima faza a meciului, reluand in plasa portii noastre o centrare din lovitura libera.

Chiajna - Metrom: 2 - 1

Paraseam pentru al doilea an la rand rusinos, dupa mine, Cupa Romaniei.

Un gust amar si un sentiment profund de nemultumire, asta simteam.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu stiu ce sa zic... Parca robert nu mai face fata. Ar trebui serios sa te gandesti sa schimbi antrenorul, inainte sa-ti dai seama asta prea tarziu...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ar trebui sa-ti mai cauti niste jucatori, eventual liberi de contract, pentru ca nu poti face fata in Liga 1 cu jucatori de divizia B, chiar daca au jucat foarte bine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@toti trei: Nu Robert e de vina, si nici jucatorii, ci tactica. Jucatorii nu-s de divizia B, majoritatea au evoluat in Liga 1 si, cred eu, ar putea fi in stare de mai mult. Bine, in pauza de iarna voi cauta sa aduc niste jucatori, mai ales un mijlocas defensiv, acolo stam cel mai rau. A, si pana la urma, de facut fata facem deocamdata in Liga 1. Sunt destul de linistit ca nu vom retrograda. Ca mi-as fi dorit poate ceva mai mult, aia-i alta treaba...

. . .

A urmat meciul din etapa a 14-a cu Sportul. Rivalii nostri din sezonul trecut, dar si din cel curent. Daca noi ne clasam pe locul 14, fix deasupra liniei, "studentii" ocupau pozitia a 15-a, prima de sub linie. Aveam insa in fata lor un avantaj destul de linistitor de 4 puncte. Oricum, n-as fi primit deloc bine o eventuala infrangere, vroiam neaparat victoria.

O mie de oameni in tribunele stadionului "Tineretului", ploaia si perspectiva unui meci modest intre doua echipe schioape fiind probabil cauzele principale. Printre spectatorii prezenti pe stadion se afla si Cristina, care venise alaturi de mine sa asiste la aceasta partida. Posibil pentru ultima data. Si ea habar n-avea. Sentimentele mele erau confuze, nici nu stiam daca prefer ca intr-adevar sa fie pentru ultima data sau nu. Totul depindea de rezultatul testului, si parca ambele variante mi se pareau pierzatoare. A doua zi urma sa merg cu Andreea, alta nestiutoare, la ginecolog pentru recoltarea probelor biologice.

Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Spre deosebire de precedentele partide, am inceput slab si am fost nevoiti sa suportam atacurile energice ale oaspetilor. Din fericire, Danalache si Alexandru Piturca au ratat. Contrar cursului jocului, in minutul 30 am reusit sa deschidem scorul. Bacila a centrat periculos la marginea careului mic advers, Nikola Jozic a intins piciorul disperat sa-i sufle mingea lui Stojan Vranjes si... i-a suflat-o intr-adevar, dar a bagat-o in poarta.

Dupa primirea golului, oaspetii au parut demoralizati, iar noi am parut ca prindem aripi. Bawab a nimerit bara in minutul 35, la capatul unei actiuni colective de toata frumusetea, pentru ca doua minute mai tarziu sa ne dublam avantajul prin Maksumic. Bawab a centrat perfect din corner la prima bara, iar bosniacul nu a iertat. 2-0, scor inregistrat si la pauza.

In repriza secunda, ne-am continuat prestatia buna din finalul primei reprize si, in minutul 66, Maksumic a facut "dubla". Acelasi Bawab a executat o lovitura libera din lateral, apararea "studentilor" a balbait mingea, iar Maksumic a fost pe faza si a catapultat balonul in poarta. 3 minute mai tarziu aveam sa ne bucuram din nou, iordanianul Thaer Bawab trecandu-si si el numele pe tabela, absolut meritat, dupa o faza construita de Mateiu si Vranjes.

Pe finalul meciului, ne-am relaxat iar apararea si-a facut din nou simtita absenta. Sportul a reusit sa marcheze doua goluri in ultimul sfert de ora, prin Bozidar Cosic si Alexandru Piturca, astfel ca rezultatul final a fost unul mai putin umilitor pentru ei.

Metrom - Sportul: 4 - 2

Un succes important, mai ales pentru ca era unul obtinut in fata adversarei noastre numarul 1 la ramanerea in prima liga. Alba Iulia, UTA si Petrolul pareau condamnate deja. Urcam pe locul 13 gratie acestei victorii, depasind formatia FC Bihor, si reuseam sa punem 7 puncte intre noi si prima echipa aflata pe loc retrogradabil. Nu stateam rau... Pana la urma, obiectivul era salvarea de la retrogradare. Pentru acest sezon.

Nu ma puteam bucura insa prea tare, si vina pentru acest lucru o dadeam pe stresul resimtit in ultima perioada. Aveam in minte doar vizita de a doua zi la ginecolog si, chiar daca stiam ca rezultatul va veni cateva zile mai tarzu, simteam o stare de neliniste inca de pe-acum. Eram hotarat de felul in care voi proceda, in functie de testul de paternitate, dar privind-o pe Cristina... mi-am dat seama ca doar credeam ca sunt hotarat.

Plecasem de la stadion si ne indreptam spre casa, iar ea era toata numai un zambet in dreapta mea.

- Ce meci frumos, iubi ! Ti-a placut ?

- Aha, da. Mi-ar fi placut si mai mult daca nu primeam golurile alea pe final.

- Ai si pretentii acuma... In plus, a fost mai spectaculos asa ! Si au putut sa se bucure si ei un pic.

- Ei s-au bucurat...

- Pai n-ai vazut ? La primul gol nu, dar la al doilea atacantul ala s-a bucurat.

- Pai normal, Piturca ala da 2 goluri pe sezon. Macar sa se bucure la ele.

- De ce esti rau ?

- Ma rog, important e ca am castigat.

- Numa' punctele te intereseaza pe tine ? Mie cel mai important mi se pare ca a fost un meci frumos, atractiv, cu multe goluri... Nu de-asta se joaca fotbalul ? Pentru oameni. Si spectatorilor cred ca le-a placut ce-au vazut. Si celor care s-au uitat la televizor.

- Cred ca aia care s-au uitat la televizor au fost chiar mai putini decat cei care-au venit la stadion. L-au dat pe Dolce...

- N-are importanta, iubi. Si un om daca s-a uitat si i-a placut... aia e tot ce conteaza.

"Cat de simpatica si naiva esti... si cat de frumoasa ! Vai cat as vrea acum sa nu fiu eu tatal copilului... Am putea fi impreuna in continuare... si ce bine ar fi ! Si cat de simplu."

- Iubi, vezi ca-i rosu ! m-a trezit din gandurile mele vocea ridicata a Cristinei. Am apasat imediat si instinctual pedala de frana si am reusit sa opresc masina la timp, inainte de a intra in mijlocul intersectiei. Ma uitam terifiat la cele cateva dube si un autobuz din fata mea, gandindu-ma fugitiv la posibilele consecinte ale unui impact cu acestea. Dupa un moment de liniste, Cristina m-a intrebat acuzatoare: La ce te gandeai ?!

- La nimic...

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ia-o mai usor, poate o sa te inteleaga! Si fii mai atent la drum ca erai sa dai de dracu'. =))

P.S: IMPOSIBIL!!! A CUMPARAT SPORTUL JUCATORI STRAINI ?!?

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx: Da, stiu, si eu m-am mirat. Si n-a cumparat unul, doi, ci cinci: Jozic, Cosic, Viglianti, Diego Ruiz si Paulinho.

Aveai un antrenor de soi.

Te conducea in goana.

El nu dadea deloc-napoi.

Era ... Ilie Oana.

Portarul tau cel curajos

Ionescu se chema.

Si Mircea Dridea cel vanjos

Prin goluri te servea.

Iar de Mocanu ce sa zic ?

Un jucator vestit.

In fata nu-i statea nimic,

Pe toti i-a umilit !

Hai Petrolul, hai Petrolul,

Hai acum, echipa mea !

Hai Petrolul, hai Petrolul,

Lupta si vei castiga !

In anii cand ai dat de greu,

Traiam cu amintirea.

Si, totusi noi speram mereu,

Ne indemna iubirea!

...

Ai dovedit ca poti mai mult

Dar trebuie sa vrei,

Hai, lupta, lupta ca-n trecut

Sub semnul gloriei !

Eram in tribuna oficiala a stadionului "Ilie Oana" si ma treceau fiorii la auzul acestui frumos imn cantat de cei aproximativ 5000 de oameni prezenti. Cu atat mai impresionant cu cat Petrolul avea un sezon dezastruos, cu doar 3 puncte acumulate in primele 14 etape. "Lupii galbeni" erau "lanterna rosie", iar salvarea de la retrogradare parea o misiune imposibila.

Venisem deci optimist in aceasta deplasare, cu gandul la victorie, iar atmosfera de dinaintea meciului ma facea sa uit pentru moment de incurcatura din viata mea personala si de rezultatul testului de paternitate pe care urma sa-l aflu a doua zi, luni.

Primul "11": C. Manea - Grecu, Maksumic, Poverlovici, Rusu - Fulea, Mateiu, Popa - Lucas, Coman, Cojocnean.

Balauru lipsea din cauza unei accidentari suferite in timpul unui antrenament, in timp ce Bacila, Cruceru, Vranjes si Bawab erau probabil menajati. Ritmul din ultima perioada fusese unul destul de alert, iar valoarea adversarului din aceasta etapa ii permitea lui Robert sa odihneasca cativa jucatori si sa le dea sansa si celor folositi mai putin sa arate ce stiu. Daca nu cu ultimul loc, atunci cu cine ?

Si totusi, impinsi la spate de fani, jucatorii Petrolului au inceput in forta meciul, doar norocul salvandu-ne la ratarea monumentala a lui Oprita din minutul 5. Fostul jucator al Stelei si al lui Dinamo(din pacate) a trimis putin peste bara din 6 metri, nefiind nici incomodat.

In minutul 19, am deschis insa scorul la prima faza mai periculoasa de atac. Popa i-a pasat in marginea careului lui Coman, acesta a preluat, a condus mingea perpendicular pe poarta si a sutat puternic din 12-13 metri, mingea lovind transversala si cazand in spatele liniei. 1-0.

Desi am reusit dupa marcarea golului sa controlam jocul, in minutul 37, Adrian Dulcea a prins un sut fantastic din lovitura libera, de pe la 30 de metri, si a reusit sa egaleze situatia pe tabela. 1-1 avea sa fie si rezultatul inregsitrat la pauza.

In repriza secunda, am fost de nerecunoscut. Daca in prima am mai miscat ceva, in a doua am fost la pamant.

Liviu Bajenaru a inscris primul, in minutul 58, din centrarea lui Oprita. Adrian Rusu a avut cel mai bun bilet de pe stadion la aceasta faza.

Apoi, Sebastian Steriu a dus scorul la 3-1, in minutul 67, tot din centrarea lui Oprita, doar ca de pe partea cealalta a terenului. Nu-mi venea sa cred ce vad. Si totusi rezultatul final avea sa fie si mai neverosimil, Oprita trecandu-si si el numele pe lista marcatorilor in minutul 80. De data asta, a nimerit poarta din 6 metri.

- Merita si el sa dea gol ! s-a auzit din apropiere.

Petrolul Ploiesti - Metrom: 4 - 1

Infrangere rusinoasa, dupa o repriza secunda sub orice critica. Imi venea sa ma duc la vestiare sa sparg tot, dar m-am controlat. Apararea ne mancase meciul din nou, se parea ca aveam norma sau ceva sa luam de la 2 goluri in sus meci de meci. In primele 15 etape, aveam doar 3 meciuri in care am reusit sa nu primim gol.

Totusi, acest insucces nu cantarea prea mult in economia clasamentului. Ramaneam pe locul 13, iar golaverajul nostru era in oglinda: 31-31. In continuare al doilea atac, dar de-abia a 15-a aparare.

Am plecat de la Ploiesti nervos cu gandul sa ajung cat mai repede acasa, sa beau ceva si sa ma culc. Planul meu era insa unul subred... Asa cum ma temeam, traficul de pe DN 1 ma impiedica sa ajung repede la Brasov. Tocmai cazuse prima ninsoare pe Valea Prahovei, lucru nu atat de neobisnuit, asta pentru ca eram in noiembrie deja, fara sa constientizez. Apoi, aveam mari rezerve cu privire la faptul ca voi putea dormi in acea noapte. A doua zi urma sa aflu daca voi fi sau nu tata...

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Rezultat foarte rusinos... Voua cred ca va trebuie un fundas central cu viteza

Share this post


Link to post
Share on other sites

- Trebuie sa vorbim, i-am spus Cristinei indata ce a intrat pe usa.

S-a intors de la munca de-abia seara tarziu, iar eu aflasem dimineata rezultatul testului. Am avut deci timp sa ma gandesc pentru ultima oara si sa iau decizia finala.

Ma hotarasem, si nu mi-a fost deloc usor. Sigur, as fi vrut sa raman cu Cristina, lucru pe care-l simteam intens acum, cand era asezata langa mine pe canapea si ma asculta. Dar ar fi fost mult prea complicat. Am decis sa-l ascult pe Irinel si sa ma despart de ea. Mi-am zis ca e timpul sa ma maturizez, deci sa renunt la idealuri, sa accept ca nu orice dorinta poate fi indeplinita si sa ma conformez regulilor societatii. Am stabilit sa fac ceea ce trebuia facut: sa ma casatoresc cu Andreea, cu viitoarea mama a baiatului meu. Asta chiar daca in zilele noastre casatoria nu mai e ce-a fost (daca a fost) si are noi valente, daca ne uitam la barbatii care se cer intre ei de soti. Sau la femeile care se marita intre ele, chiar daca suntem mai intelegatori cu acestea.

Iubirea ? O prostie, e doar in capul nostru.

Am incercat sa gandesc cat mai rational cu putinta. Cel mai mult in luarea deciziei mele a cantarit bunastarea copilului. Fericirea lui. Ii eram dator sa ii ofer o familie normala, cu doi parinti. De sex opus. Impreuna, casatoriti... Armonie.

"Ce daca n-o mai iubesc ? Ce daca nu mai simt aproape nimic pentru ea ? Am iubit-o, poate o s-o mai iubesc. Poate, cu timpul, o sa ma indragostesc din nou de ea. Bine, probabil n-o voi face in urmatoarele 6 luni cand i se vor intampla atatea si se va schimba, atat fizic cat si psihic, dar dup-aia... Si chiar nu, aia e. "

Cristina m-a ascultat, destul de linistita, intervenind rar cu cate o intrebare nesemnificativa. A parut dezamagita, dar nu enervata, si intelegatoare, exprimarea potrivita fiind cred "s-a comportat decent". Lucru care, in mod ciudat, nu mi-a convenit. Parca as fi preferat sa urle, sa arunce in mine cu ceva... pentru a face despartirea mai usoara, mai fireasca... Mai putin dureroasa.

. . .

Ziua urmatoare, am invitat-o pe Andreea in oras, la cina. La restaurantul nostru... elegantul si intimul "Poarta Schei". Vroiam sa rezolv situatia cat mai repede, ce rost avea sa mai aman ? Inainte sa ne fie adusa comanda, i-am spus:

- Andreea (mi-a sunat ciudat sa-i spun asa), uite ce m-am gandit. Sper ca vei fi de acord...

- Cu ce ? Auzi, da' oare in cat timp aduc astia mancarea ? Ca mi-e o foame... Tre' sa mananc pentru doi acum.

- Ce ? Imediat, nu stiu, lasa asta. Vroiam sa-ti spun ceva important.

- Spune, draga, spune, scuza-ma. (sarcastica)

- Asa... Uite, propun ca incepand de astazi sa nu ne mai ascundem.

- Pai nu prea mai putem ! Incepe deja sa mi se vada burta.

- Ei lasa, ca inca nu...

- Cum sa nu ? Tu nu vezi ca esti mai chior, dar toate hainele au inceput sa ma stranga. Tre' sa-mi iau altele. (râzând)

- Lasa c-o sa-ti iei... Dar altceva vroiam sa-ti spun. Propun sa nu ne mai ascundem si... sa ne casatorim. Ce zici ?

- ...

- Spune ceva... Un "da" hotarat, de preferinta.

- Nu stiu ce sa spun... nu ma asteptam... Pai si... ?

- M-am despartit de Cristina.

- Pai si teama ta de casatorie ?

- Nu era teama, era... Ma rog, mi-a trecut. Gata, nu mai aud cum undeva departe ciocanele bat cuie in scanduri.

- Ha-ha. Bine atunci. Ce sa zic... ma bucur.

- Serios, cred ca asta trebuie sa facem. O sa avem un copil impreuna, gandeste-te. Un copil !

- Da.

- Da ce ?

- Sa ne casatorim. Sunt de acord. ... pai da'... si inelul ? Inelul unde e ? (râzând)

- O, si uitasem. Stai, ca am si inel. Nu e in buzunarul asta... tre' sa fie in celalalt. Gata, l-am gasit. Si... acuma ar trebui sa ma pun in genunchi, nu ?

- Ma intrebi pe mine ?

M-am asezat in genunchi in fata ei si i-am pus inelul de logodna pe deget. Asta dupa ce am intrebat-o la ce mana. Eram aproape convins ca la stanga, dar ea mi-a intins mana dreapta si mi-a spus, nemultumita de "ignoranta" mea:

- Inelul de logodna se poarta pe inelarul mainii drepte. Verigheta e la mana stanga.

Da, recunosc, n-a fost deloc o cerere in casatorie romantica. Departe de ce vezi prin filme... Am fost stangaci, nesigur, impiedicat. Dar asta nu din cauza emotiilor, ci mai degraba din nepasare, din dezinteres. N-am putut pune suflet. Nu ma pregatisem deloc, nici ca discurs, nici ca nimic. Si inelul l-am luat la repezeala din primul magazin de bijuterii pe care l-am zarit pe Republicii. Am si uitat cum se numea, parca "Bijou" sau ceva...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca ai facut ce-a mai mare prostie din viata ta! Suntem in secolul 21, ce dracu'! Acum mai exista si pensii alimentare, alea alea...

Eu inteleg ca vrei sa-i faci o viata cat mai usoara copilului dar nu cred ca te vei intelege cu Andreea, avand in vedere ca voi nu va iubiti...

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Razwyx: Timpul o sa dovedeasca daca am facut sau nu alegerea potrivita. Eu o sa imi dau silinta ca lucrurile sa functioneze.

@DanyBobo20: Balotelli e un caz patologic... :D Refuz sa-l iau ca exemplu. De fapt, sper ca nimeni sa nu-l ia.

@evelin12mai: Nunta va avea loc in curand. Doar cununia civila insa. Am intrat in postul Craciunului. :) Cat despre nastere... sa vad, poate o cezariana ceva... Desi n-as vrea. :)

18.11.2012, stadionul "Metrom".

Era timpul sa ne intoarcem acasa, pe arena noastra. Destul ii platisem chirie lui Nicolae. Lucrurile la cele doua tribune erau finalizate, noua capacitate fiind acum de 4000 de locuri, toate pe scaune. Bine, unele pe fotolii... Turnichetii, casa de bilete, camerele de supraveghere, punctul de comanda al jandarmilor... toate erau gata.

Primul meci de Liga I vazut de stadionul "Metrom", vechi de aproape un secol, avea sa fie cel impotriva echipei FC Vaslui. Moldovenii lui Porumboiu se clasau pe un dezamagitor loc 11 inaintea etapei si aveau doar cu 2 puncte mai mult decat noi. Scaunul lui Hizo se clatina ca la un cutremur de 8 grade pe Richter.

Andreea venise si ea la meci alaturi de mine. Intre timp se mutase inapoi in apartamentul meu, doar urma sa ne casatorim peste putin timp.

- Irinele, cum e ? Iti place ? Am bagat o gramada de bani, dar ia uite ce-a iesit !

- Tibane, ca pe Cotroceni ! Mai lipseau Los Platanos si o nocturna.

- Da, da. Rezolvam noi si cu nocturna, cand o sa avem bani. Si cand o sa acoperim tribunele, ca nu vreau nocturna din-aia cu stalpi.

- Ca-n vest, Tibane.

- Si cu Los Platanos, da, era o treaba. Sa fi cantat "Guantanamera" cum se canta pe vremuri aici...

- Du-te, ba, ca s-ar fi stricat tot. Suntem la fotbal sau la o serbare campeneasca ?

Vorbind cu Irinel in tribuna oficiala, imi sari la un moment dat in ochi o figura cunoscuta, pe care nu stiam de unde s-o iau. Era un barbat la vreo 50 de ani care se afla la cateva locuri distanta, mai jos de locul unde eram noi, vorbind aprins cu o alta persoana intr-o limba ce nu parea a fi cea romana.

- Ba Irinele, cine-i ala de-acolo ? Ala cu gura mare.

- Care, ma ? A, descreieratul ala ?

- Il stii ?

- Nu. Seamana cu Dan Puric. Doar ca e mai bine facut.

- Pleaca, ma. Cum sa semene cu Dan Puric ?

- Da-l in p**a mea, cine stie ? O fi vreun bisnitar.

Vazand ca Irinel nu ma poate ajuta cu nimic in dezlegarea misterului, l-am intrebat pe Adi, care mi-a raspuns plictisit:

- E antrenorul Bosniei, parca. Nu stiu cum il cheama, ne-a cerut saptamana trecuta sa-i dam 2 invitatii...

- Ei da ? Aaa, E Safet Susic, ma, gata. El e.

- Tibane, a venit sa-l vada pe Maksumic, a intervenit Irinel. O fi auzit si el de golurile pe care le-a tot dat.

- Da, nu i-o fi venit sa creada si a venit sa se convinga. Si poate vrea sa-l vada si pe Vranjes. Desi pe mine m-a cam dezamagit...

- Mai e si Trtovac de la Vaslui. Si el e bosniac. Are ce vedea nentu' Susic.

- Hai ca zice asta echipele.

C. Manea - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Mateiu, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Noutatea venea de pe banca, acolo unde se afla Florin Manea, revenit dupa lunga perioada de accidentare.

- Tibane, presimt. Asta o sa fie meciul lui Lucas.

- Clar...

- Pe bune, ma. Sa vezi... Vasluiul oricum e varza anul asta. Fara Wesley, sunt zero. (vedeta vasluienilor era accidentata inca din startul sezonului, urma sa revina de-abia in retur)

La scurt timp dupa fluierul de start al lui Radu Petrescu, Bawab a semnat prima noastra ocazie, trimitand putin pe langa poarta din marginea careului. Aceasta s-a dovedit faza care a anuntat golul iordanianului din minutul 20, cand, scapat singur, l-a invins pe David Lazar cu un sut puternic sub bara. Stojan Vranjes a fost jucatorul cu pasa. M-am uitat inspre Susic sa vad daca-si noteaza ceva. Sanchi.

Din pacate, dupa doar 5 minute, am fost pusi in situatia de a injura de toti sfintii. Constantin Grecu l-a "cosit" pe Gerlem la mijlocul terenului si a vazut direct "rosu". In mintea mea era totul aproape clar la acel moment. Nu eram sigur ca puteam rezista in 11, d-apoi in 10. Dezamagirea era cu atat mai mare cu cat dominasem inceputul jocului, iar oaspetii nu aratasera absolut nimic.

- 'ga-mi-as p**a sa-mi bag. Intorc prostii astia rezultatul acuma.

- Du-te, ba ! Cu Lucas ala in teren nu-mi fac nicio grija, le mai dam doua, veni replica lui Irinel. (daca mai era nevoie sa precizez)

Totusi, avea sa aiba dreptate, cel putin pana la pauza. Bine, nu ca Lucas ar fi contribuit cu mare lucru, dar am reusit sa intram la cabine cu scorul de 1-0. Imediat dupa eliminare, Robert l-a scos pe Cojocnean si l-a introdus pe Poverlovici, Adrian Rusu trecand pe postul de fundas stanga. Mutari ce pareau a fi inspirate.

- Adi, poti sa vezi cati spectatori sunt ? Ziceai ca, cu turnichetii astia acuma, putem da "attendance"-ul ca-n Anglia.

- Da, ma. Numa' ca tre' sa merg pana sus in punctul de comanda, sa ma uit la calculator.

- Pai du-te acuma cat e pauza, ca-s curios. Adica vad ca-s aproape pline tribunele, dar as vrea sa stiu exact.

Dupa reluarea jocului, Thaer Bawab ne-a facut sa ne ridicam de pe scaune din nou. In chiar primul minut al primei reprize, Lucas l-a lansat in adancime cu o minge peste apararea adversa, iar vedeta noastra din atac nu a iertat si a facut 2-0.

- Messi, Tibane, Messi...

- Bawab ? Clar !

- Ei Bawab... Lucas !

Spre surpinderea mea, echipa oaspete a parut resemnata cu situatia de pe tabela, astfel ca finalul de joc ne-a apartinut in totalitate. Am avut mai multe ocazii de a majora scorul, cea mai importanta fiind cea din prelungiri cand Florin Manea, intrat in repriza secunda in locul lui Mateiu, a ratat o lovitura de la 11 metri.

Metrom - FC Vaslui: 2 - 0

Asistenta: 3254

Ne-am intors asadar acasa in stil mare. O victorie fara drept de apel in fata unei echipe, totusi, bune. Si obtinuta dupa ce am jucat mai bine de o ora in inferioritate numerica.

Gratie acestui succes, urcam pe pozitia a 11-a, depasind adversara noastra din aceasta etapa dar si Craiova.

A doua zi aveam sa aflu ca Porumboiu l-a demis pe Viorel Hizo dupa infrangerea suferita in fata noastra.

Fiecare isi vede de drumul lui, n-aveam o alianta pe viata. Am avut destula rabdare cu Hizo, dar nu se mai putea. Sa joci tot meciul cu un om in plus si sa nu dai un sut pe poarta ? Si cu cine ? Cu Metrom ? Am ajuns la fundul prapastiei !

Tot a doua zi, in presa au aparut niste zvonuri cum ca Red Bull Salzburg ar fi interesata de Bawab si ca austriecii "au demarat" deja negocierile, impresionati fiind de cele 11 goluri reusite pana acum de catre acesta in campionat. Bineinteles ca nu era adevarat.

Edited by Tibi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy