Jurnal De Fotbalist Care şTie Să Nu Pună Virgulă

[Alexandru H.]

--------------------------------------------------------------------------------------------------

Rareş Firiţeanu (n. 01.06.1994), aripă dreapta/atacant.

Carieră:

1. Echipe de club

11 iunie 2009 - 25 iulie 2010 - Ceahlăul Piatra-Neamţ

_ meciuri / goluri / assists: 11 / 6 / 1 (pentru echipa under-19)

_ palmares: locul 2 în grupa a 3-a a Campionatului Naţional de Juniori (09/10) / semifinalele Cupei României de Juniori (09/10)

Vândut la FC Timişoara pentru 92.000 de euro

25 iulie 2010 - 21 august 2011 - FC Timişoara

_ meciuri / goluri / assists: 15 / 9 / 2 (pentru echipa under-19)

_ meciuri / goluri / assists: 2 / 0 / 0 (pentru seniori)

_ palmares: locul 1 în grupa 1 a Campionatului Naţional de Juniori (10/11)

Împrumutat la FC Argeş Piteşti pentru 180.000 de euro

21 august 2011 - 1 iulie 2012 - FC Argeş Piteşti

_ meciuri / goluri / assists: 27 / 15 / 2 (pentru seniori)

Revenit la FC Timişoara

1 iulie 2012 - 18 iulie 2012 - FC Timişoara

_ meciuri / goluri / assists: 0 / 0 / 0 (pentru seniori)

Vândut la Liverpool pentru 1.000.000 de euro

18 iulie 2012 - 1 august 2017 - Liverpool

_ meciuri / goluri / assists: 194 / 91 / 57 (pentru seniori)

_ palmares: locul 3 în Premier League (12/13, 13/14) / Cupa Ligii Angliei (16/17) / finala Cupei Ligii Angliei (12/13) / finala Ligii Campionilor (13/14)

Vândut la Bayern Munchen pentru 25.000.000 de euro

1 august 2017 - - Bayern Munchen

_ meciuri / goluri / assists: 42 / 25 / 10 (pentru seniori)

_ palmares: locul 1 în German First Division (17/18)

2. Echipe naţionale

România under-19 (2011-2012)

_ meciuri / goluri / assists: 10 / 13 / 0

_ palmares: faza grupelor a Campionatului European Under-19 (2012)

România (2013-)

_ meciuri / goluri / assists: 27 / 20 / 5

_ palmares: faza grupelor a Campionatului European (2016)

România under-21 (2017)

_ meciuri / goluri / assists: 3 / 3 / 0

_ palmares: faza grupelor a Campionatului European Under-21 (2017)

3. Salarizare

11 iunie 2009 - 1 iunie 2011 - 90 euro/lună

1 iunie 2011 - 1 iunie 2012 - 130 euro/lună plus bonusuri de joc (30 euro) şi goluri marcate (2 euro)

1 iunie 2012 - 18 iulie 2012 - 140 euro/lună plus bonusuri de joc (30 euro) şi goluri marcate (2 euro)

18 iulie 2012 - 1 iulie 2013 - 18.500 euro/lună plus bonusuri de joc (4.600 euro) şi goluri marcate (450 euro)

1 iulie 2013 - 1 iulie 2014 - 21.000 euro/lună plus bonusuri de joc (4.600 euro) şi goluri marcate (450 euro)

1 iulie 2014 - 1 iulie 2015 - 24.500 euro/lună plus bonusuri de joc (4.600 euro) şi goluri marcate (450 euro)

1 iulie 2015 - 1 iulie 2016 - 240.000 euro/lună plus bonusuri de joc (6.000 euro) şi goluri marcate (6.000 euro)

1 iulie 2016 - 1 august 2017 - 400.000 euro/lună plus bonusuri de joc (17.000 euro) şi goluri marcate (17.000 euro)

1 august 2017 - 1 iulie 2022 - 550.000 euro/lună plus bonusuri de joc (13.750 euro) şi goluri marcate (13.750 euro)

--------------------------------------------------------------------------------------------------

16 iunie 2009

Salut, dragă cititorule! Mă numesc Rareş Firiţeanu şi sunt fotbalist. Bine, sunt şi licean, însă pe nimeni nu interesează viaţa plictisitoare de viitor intelectual. De aceea acest jurnal va conţine poveştile fotbalului şi mai puţin cele ale cărţii, de care sunt legat precum o mireasă de virginitate. O altă calitate a vieţii mele e vârsta: am 15 ani. Teoretic, nu am voie să beau sau sa întreţin relaţii necuvenite; practic, n-am bani de niciunele. Am, deci, ambiţia de a nu decade în mediul infectat al prostitutiei poftelor; până când voi face bani serioşi din fotbal, că după aia nu mă voi mai da plecat din cârciumi şi bordeluri.

Acum câteva zile am fost acceptat, în probe, la echipa de juniori a Ceahlăului Piatra-Neamţ. Le-a plăcut că sunt bine-făcut şi că fug repede. "Vei ajunge mai mare decât Nicoliţă", mi-a spus Gigi Mulţescu, antrenorul de la echipa mare. Imediat i-am dovedit că are dreptate, băgând mingea în propria poartă şi fugind, după aia, mâncând pământul ca să nu fiu bătut de coechipieri. Cu toate aceste calităţi înnăscute, ar fi fost păcat să nu fiu acceptat în mediul exotic al echipei de sub Pietricica; mi s-a oferit un contract ferm pe 4 ani, cu 90 de euro pe lună, neimpozabili. Salariu suficient cât pentru a face foamea, insuficient pentru a-ţi mai permite să devii însetat. Şi pentru ca să nu îi cheltui pe maşini scumpe, mi s-a oferit şi primă de 1 milion de euro în caz că Ceahlăul va câştiga Champions League în următorul sezon.Doream prea mult să ajung fotbalist pentru a refuza generoasa ofertă. A contat mult şi faptul că nu aveam drept de semnătură, drept pe care taică-meu îl avea. "Ascultă, băiete, tu pune-te cu burta pe fotbal, că dacă stai cu cartea în mână vei ajunge sărac. Crezi că ăştia bogaţi de prin lume ştiu să citească şi să scrie? Draci, eu-s mai deştept decât ei de o mie de ori. Chestia e că ei ştie cum să fure şi eu nu ştiu. Sau au copii pe care îi bagă în sporturi de astea olimpice gen wrestling şi fac o grămadă de bani. Vreau şi eu grămezi de bani şi tu mă vei ajuta să-i fac". Şi cum logica lui tata era, ca întotdeauna, beton, că de asta era fierar-betonist, i-am promis că voi ajunge un jucător cu reputaţia lui Bărcăuan.

1 august 2009

Prima lună şi jumătate la Ceahlău a fost extraordinară. Poate că nu din punctul de vedere al satisfacerii poftelor de bază, dar am băgat atâta fotbal pe pâine că m-am crezut pentru o clipă precum mahărul din maneaua Sorinei. O ştiţi, aia "cu norocul sunt frate de cruce / de aia am şi fac din ce în ce mai multe". Mi-am făcut botezul în prima etapă a Cupei României, meci în care Ceahlăul II a întâlnit Rarăul. Nu a fost o partidă rea, cu excepţia faptului că am pierdut (0-2) şi că cei vreo 100 de spectatori prezenţi m-au înjurat tot meciul. Că cică sunt gloabă. Costel Ilie, antrenorul care se ocupă de juniori şi de cea de-a doua formaţiei a lui Gheorghe Ştefan, m-a plăcut, însă, şi m-a recomandat lui Mulţescu. "Are potenţial dar e mult de lucru. Ia-l domnu Mulţescu în cantonament şi pune-l la treabă. Poate scoatem un jucător de liga I din el". Aşa m-am descoperit alături de vedetele echipei mari. Hai totuşi să o luăm la rând.

Antrenorul meu de la juniori, Costel Ilie, e o adevărată legendă a clubului. A jucat aici 12 ani, cu excepţia unei jumătăţi de sezon la Dinamo şi al altei jumătăţi la Vaslui. După ce a renunţat la fotbal în 2007, a ajuns antrenor secund al Ceahlăului. E un tip foarte disciplinat şi ataşat de tineri.

Managerul echipei, Gigi Mulţescu, provine deja din altă lume, a fotbalului mare.Nu numai că e un simbol al echipei Dinamo, dar cu ea a câştigat tot ce putea sa câştige un jucator pe vremea aia; 3 campionate şi 3 cupe. Plus o semifinală de Cupă a Campionilor Europeni. Ca antrenor, a fost pe la mai toate echipele româneşti (Dinamo, Sportul, FC Braşov, Progresul, U Cluj etc.) sau turceşti (Samsunspor, Adanaspor etc.). Acum i se oferise posibilitatea să menţină Ceahlăul în prima ligă şi îşi asumase această sarcină deloc uşoară. Trupa de care dispunea nu era cine ştie ce: cu excepţia unor vechi monştri sacri, de genul lui Cosmin Bărcăuan sau Ciprian Vasilache, formaţia moldoveană avea şi doi jucatori străini mai deosebiţi. Portarul Thomas Villadsen, odinioară rezervă eternă în prima ligă daneză, şi rwandezul Jimmy Mulisa, călător prin Belgia sau Vietnam. Pentru mine erau, însă, echivalentul lui Messi şi Ronaldo.

Primul cantonament l-am făcut în Slovenia. Am debutat ca titular într-un meci cu o echipă locală, Interblock. Nu am avut o evoluţie prea grozavă iar nea Gigi nu a uitat să menţioneze în treacăt că mă poate trimite de urgenţă acasă dacă nu-mi revin. După înfrângerea de 2 la 1, în următorul meci nici măcar nu am mai fost trecut pe foaia de joc; nu că ar mai fi contat, Ceahlăul a zdrobit formaţia italiană Potenza cu 6-0. Cel de-al doilea cantonament s-a desfăşurat în Poiana Braşov. Deşi eram sigur că nu voi mai pupa meciuri amicale cu echipa mare, nea Gigi mi-a făcut o surpriză de zile mari: am început ca titular o partidă şi am intrat pe parcursul a încă trei meciuri. Într-unul din ele am dat chiar o pasă decisivă pentru golul lui Mulisa. Nu eram eu pregătit pentru a juca în prima ligă (mai ales că la 15 ani nu şi-ar fi asumat nimeni riscul să mă joace) dar eram mulţumit că mi se oferise această experienţă extraordinară.

[Alexandru H.]

1 septembrie 2009

Şi a început fotbalul... Liga I, Liga a II-a, Premier League, Serie A... Şi să nu uităm de cea mai mişto dintre ele, Grupa a 3-a juniori, în care noi, prichindeii de la Ceahlăul activăm. Ne batem cu cei mai tari juniori din ţară, Steaua, Rapid sau Oţelul, însă sunt conştient de faptul că totul e în favoarea mea şi a viitorului ca fotbalist. Am disputat doar un meci, o victorie importantă cu Vasluiul (2-0), şi totuşi încă nu mă pot trezi din extaz: am marcat primul meu gol oficial. E o senzaţie unică, chiar dacă, recunosc, a fost un şut extrem de norocos. Într-o zi mai bună, portarul l-ar fi apărat; nu şi în ziua aceea.

La echipa noastră de juniori suntem 3 băieţi destul de buni, în orice caz clar peste nivelul echipei. Colegul meu din atac, Cătălin Ungureanu, stă un pic mai prost la condiţie fizică dar, în schimb, e mai tehnic şi mai eficient decât mine.E, de-asemenea, foarte bine cotat de antrenorii noştri, care îi prevăd o carieră frumoasă la o echipă de top. Cel de-al treilea jucător mai deosebit e Dragoş Chihaia, ce joacă pe partea mea, în linia de mijloc. Deocamdată e "bossul" nostru iar Gigi Mulţescu l-a recompensat pentru asta oferindu-i o intrare pe final de meci în Liga I. Şi eu voi ajunge acolo, chit că va trebui să trag de două ori mai tare la antrenamente.

La prima echipa, o surpriză de proporţii. A fost adus Sabin Ilie, odinioară golgheter al campionatului. E bătrân, se simte în felul în care se mişcă dar încă ştie cu mingea, încă ştie cu golurile. Şefii speră că îi va ajuta în acest sezon mai mult decât a făcut-o cu alte echipe. Şi noi sperăm: nu vrem liga a II-a. După primele 4 meciuri, Ceahlăul ocupă locul 12 în clasament. A pierdut cu CFR Cluj şi cu Gloria Bistriţa dar a câştigat un meci deosebit de important împotriva campioanei en-titre, Unirea Urziceni. Mai mult, a trecut şi de a patra rundă a Cupei României, după o victorie la penaltiuri cu Gloria II Bistriţa.

Ah, uitasem să menţionez chiar cel mai important eveniment al ultimei luni: s-a retras Gheorghe Ştefan din managementul clubului. Ne va ajuta, în continuare, din poziţia de primar al municipiului, însă patron a devenit fostul director şi mâna lui dreaptă, Viorel Mestecăneanu. Oamenii vorbesc pe la colţuri că ar fi vorba de o falsă schimbare, că Ştefan a fost forţat de unele anchete ale DNA-ului să recurgă la acest mijloc. Pentru noi, tot una e... mai e mult până cei 90 de euro lunari se vor transforma în mii...

1 octombrie 2009

Treburile merg prost la club. Ceahlăul a reuşit luna asta să piardă toate cele trei meciuri din ligă, toate trei cu posibile candidate la retrogradare. Am ieşit şi din cursa pentru Cupa României dar asta e mai puţin important. Nea Gigi e mai îngândurat ca niciodată: scaunul i se mişcă în toate direcţiile posibile. Şefii sunt extrem de supăraţi. Pentru mine, luna a fost destul de bună. Am dat două goluri pentru echipa de juniori, am făcut egal cu Steaua acasă şi am bătut Rapidul în deplasare. Dacă ne-am păstra actualul loc 2, ar fi un an fenomenal pentru noi, juniorii.

Tot în perioada asta s-a terminat şi cu transferurile. Steaua i-a adus pe Tibi Bălan şi pe Dănănae dar a reuşit să vândă nişte jucători în cele mai improbabile locuri: pe Zapata l-a dat la Real Madrid, pe Zhelev la Betis iar la Hoffenheim Gigi Becali a trimis o adevărată legiune (Szekely, Golanski, Toja). De la Urziceni au plecat Bilaşco (Getafe), Iulian Apostol (Aston Villa) şi Arlauskis (Porto) dar au venit Prepeliţă, Cociş, Mitea, chiar şi bătrânul Ionuţ Luţu. La Dinamo se simte criza: nu au adus pe nimeni dar i-au dat pe Adrian Cristea la Aston Villa şi pe Dolha la Spartak Moscova. Rapidistul de Copos e cel care a înregistrat cel mai mare profit: 10 milioane de euro. Pentru asta a cumpărat ieftin (Şoavă, Brăneţ, Chico) şi a vândut scump (Costin Lazăr la Tottenham, Spadacio la Stuttgart, Bozovici şi Ricardo Fernandes la Deportivo). Ceferiştii clujeni s-au axat din nou pe piaţa externă: l-au cumpărat pe Sebastian Blanco de la Lanus şi i-au vândut pe Mureşan (Celtic), Dani (Deportivo), Stăncioiu (Atletico Madrid) şi Cadu (Fiorentina).

[il muce]

am adaugat topicul la fav

[Alexandru H.]

am adaugat topicul la fav

Imi asum sa termin oficial povestea asta tocmai pentru ca e mai simplu sa o fac cand nu trebuie sa joc si the damned game...

Ah, ca sa nu uit, tipul e setat pe un principiu foarte simplu: CA mic, PA mare. Nu Messi-mare, ci Mutu...

[Alexandru H.]

1 noiembrie 2009

A fost demis primul antrenor din prima ligă, Viorel Moldovan. Nu pentru ca Braşovul o duce prost, dimpotrivă; e o decizie strict personală a noului patronat, condus de nu mai puţin faimosul Bernard Tapie. Nu ştiu cum naiba a ajuns franţuzul în România şi cum l-a convins Niculae sa investească în echipa de sub Tâmpa, dar asta e: vin occidentalii. Noul antrenor al braşovenilor e Piţurcă; milioanele de euro ale lui Tapie i-au făcut cu ochiul. Din nefericire, celelalte echipe din Liga I se întăresc toate. Veşti proaste pentru Ceahlău. Oricum, rezultatele din ultima lună din prima ligă au fost destul de mediocre: o victorie cu Politehnica Iaşi, un egal şi două înfrângeri. Am luat-o urât de la stelişti cu 5-1 iar la ce adversari vom avea până la finalul anului e aproape sigur că nu vom părăsi locurile retrogradante. Am sentimentul că pe nea Gigi nu-l va prinde returul la noi.

La echipa de juniori, lucrurile merg chiar bine. Am bătut şi în cupă iar în grupă am defilat (victorii cu Brăneşti şi Oţelul). Am dat două goluri şi am devenit golgheterul formaţiei cu 5 goluri. Parteneriatul cu Cătălin Ungureanu e formidabil, ne completăm reciproc şi suntem un pericol permanent pentru defensivele adverse. Pe surse, mi s-a comunicat că dacă ma voi ţine de treabă, voi semna în 2011 un contract de 130 de euro pe lună, plus apariţii în liga I (asta dacă Ceahlăul va mai fi în ea). Nu sunt extraordinar de încântat, simt că pot mai mult decât atât; iar 130 de euro e o poantă proastă.

Tocmai mi-am dat seama că am uitat să menţionez cele două supercupe de care sunt direct interesat: cea a Europei şi cea a României. La Monte Carlo a fost facil: 4-0 pentru Barcelona. A ieşit Lucescu după aia să se plângă de arbitraj, dar cine-l mai ascultă? Stai nene în banca ta! Unirea Urziceni a bătut cu 1-0 pe CFR Cluj, câştigând astfel al doilea trofeu important din istoria sa. Sincer, m-am bucurat pentru ei: ar fi o echipă de viitor pentru un tânăr jucător cum sunt eu.

1 decembrie 2009

Sunt supărat de mor. În timp ce colegii mei joacă fotbal, eu stau blocat în casă, cu o pungă de gheaţă pe picior. M-am accidentat zilele trecute la un antrenament dintr-o prostie (am călcat pe minge şi mi-am scrântit piciorul) iar medicul mi-a dat o veste foarte proastă: trebuie să fac tuşa vreo 5 săptămâni până se va vindeca. Nu am făcut mare brânză nici în cele două meciuri oficiale, cu Steaua (pierdut) şi Urziceni (câştigat). Măcar am rămas pe locul 2 în clasament. Echipa mare îşi continuă seria rezultatelor paradoxale. A pierdut trei meciuri dar i-a bătut pe timişoreni în deplasare cu 3-1. Cred că asta mai e singura salvare a lui nea Gigi, potenţialul formaţiei. Cu un retur mai bun, ne-am salva sigur de la retrogradare. Fanii sunt oricum extrem de supăraţi. După înfrângerea cu Braşovul, Dragoş Zaharia, şeful suporterilor, i-a condus în faţa lojei oficiale pentru a manifesta împotriva jucătorilor "care nu pun osul". Victimele au fost chiar "vedetele" echipei, Bărcăuan şi Ilie Poenaru. Adevărul e că la problemele în defensivă pe care le avem, e nevoie de suflu proaspăt. De asta zvonul cu privire la cumpărarea fundaşului Cosmin Frăsinescu de la Gloria Bistriţa capătă din ce în ce mai multă consistenţă.

1 ianuarie 2010

Şi s-a terminat anul 2009. Uff, credeam că nu mai trece luna decembrie, sigur cea mai proastă de când joc fotbal, de performanţă sau nu. M-a ţinut piciorul până zilele trecute şi am pierdut ambele meciuri ale juniorilor. Mai mult, Cătălin m-a depăşit în clasamentul golgheterilor echipei, a avut timp să atingă cifra 6. O veste bună e că lipsa mea nu a fost determinantă: ne-am calificat în semifinalele Cupei României la juniori, după un 3-0 sec împotriva Internaţionalului şi am remizat în grupă cu Rapidul. O veste proastă e că la revenirea mea în echipă Cătălin s-a accidentat şi el, la umăr de data asta, şi va lipsi de la antrenamente o lună întreagă. Sper că nu e blestem, că nu suntem deloc pregătiţi.

Echipa mare a avut doar două meciuri în decembrie: o înfrângere cu Dinamo (1-2) chiar în Groapă şi o victorie senzaţională împotriva Craiovei, pe Ion Oblemenco. E extrem de ciudat cum ne putem concentra la partidele mai grele şi cum o putem lăsa la voia întâmplării în meciurile cu contracandidate la retrogradare. Rezultatele nu ne ajută, aşa că am terminat returul pe penultimul loc, 17. Statistica e grăitoare: avem cea mai proastă defensivă din campionat (35 goluri primite). Evidenţiaţii turului au fost fundaşul dreapta Marian Cârjă, împrumutat de la Oţelul, sârbul Slavisa Jeremic şi golgheterul cu cele 6 goluri, togolezul Abbe Ibrahim.

Liga I e foarte strânsă: primele 7 echipe sunt despărţite doar de 6 puncte. Printre remarcaţi, Steaua, FC Braşov (renăscută sub noua conducere), Craiova şi, mai ales Pandurii. Această mică echipă, fără pretenţii, stă momentan pe locul 4 iar unul din jucătorii ei, Milanko Raskovic, are 9 goluri date în ligă, rezultat ce îl clasează pe primul loc în lista marcatorilor. În cupele europene, echipele româneşti au dezamăgit, ca întotdeauna. Urziceni a avut ghinion în Champions League, unde a intrat în grupa morţii (Real Madrid, Chelsea, Fiorentina), În asemenea condiţii, punctul câştigat valorează cât o victorie.În Europa League, doar CFR Cluj s-a calificat în primăvara europeană, acolo unde va întâlni Ajax. Steaua, FC Timişoara şi Dinamo s-au oprit în grupe. De asemenea, Campionatul Mondial al Cluburilor a fost reţinut în contul Barcelonei, care a zdrobit în finală pe Estudiantes cu 4-0.

[Alexandru H.]

1 martie 2010

M-am luat cu treaba şi nu mi-am dat seama că nu mi-am mai completat jurnalul de două luni. Mi-e greu să-mi dau seama şi de unde să încep povestea.

Hai sa încep cu mine.Nu am avut deloc două luni proaste. În ianuarie şi februarie am mers din nou cu echipa mare în cantonament şi am intrat de patru ori, ca rezervă, în meciurile de pregătire. Amicalele au fost cum nu se poate mai bune pentru nemţeni, am avut patru victorii şi două înfrângeri. Împreuna cu Cătălin am dat câte două goluri, primele noastre succese la echipa mare. Nu am fost băgat, din păcate, în meciul de Cupă cu Rapidul, unde am luat bătaie dupa prelungiri: nea Ilie mi-a explicat că vrea să mă menajeze pentru partidele din grupă. Sper să-mi recapăt apetitul ofensiv şi pofta de gol.

Ceahlăul s-a întărit cu două achiziţii în zona defensivă: Stephane Zubar din Guadelupa, cumpărat de la Vaslui, şi stelistul Daniel Bălan, împrumutat pentru şase luni. Impactul noilor achiziţii s-a făcut cunoscut instantaneu: primele două meciuri din retur au fost tot atâtea victorii iar echipa a ajuns pe locul 15. Cică prin birourile şefilor se discută din ce în ce mai insistent schimbarea antrenorului, "un şoc necesar". Preferat ar fi Silviu Iorgulescu, fost jucător la UTA... dar oficial nimeni nu ştie nimic. După concedierea lui Dorinel Munteanu de la Oţelul, nu m-aş mira să-l văd pe el la echipa noastră.

1 aprilie 2010

Prietenul meu Dragoş Chihaia a semnat un nou contract cu Ceahlăul. Tot 130 de euro, însă mai vin şi primele de joc, plus eventualele "cadouri" de la patron. Anul ăsta a evoluat deja de 5 ori pentru echipa mare şi nu a dezamăgit. Probabil că din toamnă nu îl vom mai vedea la echipa noastră de juniori. Care echipă mai are un joc de disputat în grupa 3 însă deja nu mai putem pierde locul 2. Luna asta am avut două meciuri, o victorie şi un egal: am evoluat doar împotriva juniorilor vasluieni, însă jocul meu suferă vizibil. Nu ştiu de ce, am lipsă de calciu sau lipsă de încredere.

Echipa mare a luat-o din nou razna: doar două egaluri şi trei înfrângeri în ultimele cinci meciuri. Pe când speram şi eu să scăpăm de nisipurile mişcătoare ale ultimelor locuri, ne-am afundat mai tare. Dacă nu obţinem nişte victorii cât mai repede, nu cred că rămânem în prima ligă.

1 mai 2010

Îmi permit un pronostic: Ceahlăul va pica în Liga a II-a. Cu doar o victorie în ultimele patru meciuri, suntem pe locul 15, la două puncte peste codaşa ligii şi alte două puncte sub echipa de pe locul 13. Şanse ar fi să ne salvăm, însă programul ultimelor etape e infernal. Oricum, nimeni nu mai crede în minuni. Cei mai scumpi jucători îşi caută noi echipe, cei mai slabi se aşteaptă să fie daţi afară la final. Eu mi-am făcut datoria în ultimul meci de la juniori, am marcat singurul gol al etapei ajungând astfel la 6 goluri oficiale. Nu e foarte bine, dar simt că pot mai mult.

Acum câteva zile am fost chemat de Nea Gigi la el în birou şi mi s-a comunicat că sunt pe lista de împrumuturi. "Rareş, ai potenţial dar nu şi dacă vei rămâne veşnic la Ceahlău. Eu sper să ne salvăm şi să nu fie nevoie să te împrumutăm, însă e greu de crezut că vom reuşi. Dacă o echipă bună te doreşte, nu am de ce să ţin la anul aici, plus că te vei mai obişnui şi tu cu viaţa de fotbalist". Am acceptat tacit propunerea, deşi era greu de crezut că voi fi dorit, la doar 16 ani...

1 iunie 2010

Suntem retrogradaţi. Nea Gigi Mulţescu nu a reuşit să ne menţină în liga lui Mitică însă şefii nu s-au supărat pe el, ba chiar i-au propus o prelungire a contractului pe încă trei ani. În mai am câştigat doar un meci, insuficient pentru a depăşi locul 16. Per total, locul a fost meritat, chit că în unele momente am arătat ca o echipă de mijlocul clasamentului. Am început să mă gândesc serios la părăsirea echipei, chit că nu voi putea face acest pas până la terminarea contractului: simt că am potenţial pentru mai mult decât ligile inferioare şi nu-mi doresc să pun umărul la mediocritatea generală. Ironia e că nea Gigi tocmai mi-a anulat statutul de potenţial împrumutat...

Liga a fost câştigată de FC Timişoara, podiumul fiind completat de FC Braşov şi CFR Cluj. De mult timp echipele bucureştene nu au mai fost atât de slabe: Steaua pe 4, Dinamo pe 5, Rapid pe 12. Golgheterul ligii a fost Bogdan Stancu, cu 19 goluri în timp ce Sabău a primit titlul de cel mai bun manager. Cupa României a fost câştigata de Universitatea Craiova, 3-2 în partida cu Timişoara. Barcelona a câştigat pentru a doua oară consecutiv Liga Campionilor, învingând pe Inter Milano cu 2-0. Lazio a cucerit Europa League după o finală disputată împotriva formaţiei Arsenal Londra.

[Alexandru H.]

1 august 2010

Am vrut să distrug acest jurnal imediat după retrogradare. Nu era vorba numai de echipa mare ci şi de întreaga atmosferă de la club: tăieri de salarii, plecări vijelioase, înjurături ale fanilor, pierderi financiare. În momentul în care am aflat că juniorii sub 19 ani nu vor mai fi înscrişi în campionatul naţional ci doar se vor juca de-a fotbaliştii în ograda clubului, m-am revoltat. Deja lucram într-un mediu eminamente amator: facilităţile de antrenament şi de perfecţionare a tinerilor erau penibil de înapoiate. Încă doi ani în această atmosferă şi m-aş fi ratat pe veci.

Campionatul Mondial a mai atenuat aceste frustrări, mai ales că nu aveam ce face: eram legat sub contract de formaţia de sub Pietricica şi eram dator să dau tot ce am mai bun din mine. Finala a fost una extrem de neaşteptată: Argentina împotriva Statelor Unite ale Americii. Au câştigat greu sud-americanii, dupa penaltiuri, cu un Aguero în vână. În meciul pentru locul 3, Brazilia a învins Italia cu 2-0. La câteva zile după terminarea campionatului am primit însă o veste extraordinară: Gazeta Sporturilor afirma că una din ţintele lui Ovidiu Sabău e "un tânăr atacant nemţean, Rareş Firiţeanu". Eram şocat: câştigătoarea Ligii I era interesată de serviciile mele. La câteva zile după acest articol, am fost chemat în biroul preşedintelui pentru a mi se spune, în mod oficial, că s-a primit o ofertă de 92.000 de euro pe numele meu de la timişoreni. Singura problemă era acceptul meu, mai ales că salariul era identic cu cel pe care îl primeam de la Ceahlău. Complet irelevant: FC Timişoara ar fi fost o şansă extraordinară pentru mine şi nu puteam să o ratez. Taică-meu şi-a dat acordul iar eu m-am îmbarcat în tren, cu direcţia Banat. Am lăsat în urmă colegi buni, un antrenor care îmi fusese ca un tată pentru a porni într-o nouă aventură.

În ultimul an, Timişoara lui Marian Iancu îndeplinise visul a generaţii de bănăţeni şi adusese titlul. Mai mult, ajunseseră până în finala Cupei României şi câştigaseră Supercupa. Întărită cu plombe solide, precum Valerică Găman, Dacian Varga sau Jakaridze Kone, va debuta pentru prima oară în lunga sa istorie în grupele Champions League. Un alt pariu al domnului Iancu e o academie excelenta de tineri fotbalişti, care să-i consolideze poziţia şi să-i întărească lotul în perspectiva viitorului.

1 septembrie 2010

Am debutat acum trei zile în echipa de juniori a clubului într-un meci pierdut contra Politehnicii Iaşi. Concurenţa aici e mai mare deoarece tinerii sunt mai buni, mai ambiţioşi şi mai înzestraţi fotbalistic. Cred totuşi că mă voi descurca: ies frecvent pe primul loc la probele fizice iar la antrenamente mă perfecţionez întruna pentru a-mi dezvolta calităţile tehnice. Antrenorul nostru, Iosif Rotariu, mă încurajează permanent, dându-mi sfaturi utile despre cum să sparg defensivele adverse.

În campionat, FC Timişoara defilează: patru victorii consecutive, inclusiv una în bârlogul vicecampioanei, FC Braşov. Dorin Goga e într-o forma excelentă: are şase goluri date şi nu pare a se opri mai curând. Ar fi bine, că mai e un pic până la jocurile din CL. Bănăţenii au căzut într-o grupă cu Arsenal, Roma şi Celtic însă o primăvară europeană nu pare chiar un pariu absurd.

[Soccer]

Invazie de story-uri.

Scuze , dar Costel Ilie nu e antrenor la copii si juniori , nici cu echipa a doua nu se ocupa.

[il muce]

e doar un machitor de prima clasa, infratit cu valutistii de Petrodava

[Alexandru H.]

Aveam 15 ani pe vremea aia. Atata timp cat nu ma apuca de zonele erogene, se putea autointitula si Dumnezeu in fata mea...

PS. Nu sunt fan Ceahlaul, doar ca vroiam sa incep de la un club moldav... ca tot se spune ca moldovenii sunt fotbalisti slabi...

[Soccer]

Aveam 15 ani pe vremea aia. Atata timp cat nu ma apuca de zonele erogene, se putea autointitula si Dumnezeu in fata mea...

PS. Nu sunt fan Ceahlaul, doar ca vroiam sa incep de la un club moldav... ca tot se spune ca moldovenii sunt fotbalisti slabi...

Numai spune...

Chiar?

[Alexandru H.]

1 octombrie 2010

S-a terminat perioada de mercato in campionatul României. Nişte mutări interesante pe piaţa internă, ceea ce înseamnă că străinii încep să ne privească cu alţi ochi. Deja suntem o sursă inepuizabilă de jucători buni. De la Timişoara au plecat Cosmin Contra (Valladolid), Dacian Varga (West Ham, 5 milioane euro), Alexandru Bourceanu (West Ham, 4,5 milioane euro) sau Alexandru Curtean (Osasuna, 1,4 milioane euro). Cred că şeful avea nevoie de bani, pentru că achiziţiile nu rup gura târgului: doar doi împrumutaţi mai acătării, de la Bordeaux şi Feyenoord. Steaua a reuşit mutarea anului, prin vânzarea lui Bogdan Stancu pentru 10,75 milioane de euro către AZ şi a lui Miguel Villalta către Roma pentru 3,8 milioane de euro. A cumpărat, în schimb, ciurucuri şi o probabilă vedetă, Patricio Rodriguez, de la Independiente. La profituri nete se distanţează clar CFR Cluj, care a vândut de 15 milioane şi a cumpărat de 2.

În campionat, Timişoara nu merge aşa cum ar trebui. Trei înfrângeri consecutive, una în ligă, alta în Liga Campionilor şi cealaltă în Cupă, au nemulţumit profund conducerea. Poate ne revenim, că e nevoie. Înfrângerea din Cupa României împotriva Stelei II, deci o umilinţă, din orice unghi ai privi-o, e totuşi importantă pentru că reprezintă data debutului meu în prima echipă. Am intrat pe final de meci, în minutul 82, când era deja 2-0 pentru militari dar nu am făcut mai nimic. Cu toate astea, a fost o experienţă grozavă pentru mine. În schimb, la echipa de juniori am devenit titular cert. Trei meciuri am disputat luna asta, trei victorii şi, cel mai important, am marcat şi două goluri. Cuplat cu debutul în echipa mare, cred că Sabău a început să mă observe mult mai atent. La o adică, pot deveni o posibilă soluţie la anul.

Ah, că eram să uit. În meciul cu Steaua II, am devenit cel mai tânăr debutant la Timişoara (16 ani şi 109 zile). Precedentul record îi aparţinea lui Cristian Daminuţă, cu trei zile în plus.

1 noiembrie 2010

Probabil a fost cea mai bună lună a mea de când joc fotbal. Sigur, am prins şi evoluţii în echipa de seniori, şi cantonamente în străinătate, însă în octombrie performanţele mele individuale au fost de-a dreptul senzaţionale: 4 goluri şi 2 pase de gol în 4 meciuri. Mai mult, am reuşit şi prima dublă a carierei în victoria împotriva juniorilor de la Sportul. Au început să pice şi prime de joc după calificarea în sferturile cupei naţionale. La juniori mi-am făcut şi primul prieten: Ciprian Ostafie, portarul nostru, căpitanul nostru şi, mai ales, căpitanul echipei României under-19. M-a luat sub aripa lui din prima zi, lucru de care am profitat fără ruşine: de unde oare aş fi aflat cum e atmosfera la naţională, cum e sa joci pentru culorile ţării tale, cum e sa fii în vederile selecţionerului? Poate cândva voi ajunge si eu acolo sus...

În campionat Timişoara şi-a păstrat locul 2, după Steaua. Rezultatele au fost mai bune, chiar şi în Liga Campionilor am obţinut primul punct, după egalul din deplasare cu Celtic. Dorin Goga continuă să fie cel mai tare fotbalist timişorean, fiind factorul care ne-a permis să ne menţinem în coada steliştilor.

1 decembrie 2010

Penibil e un termen uneori mult prea dur folosit pentru o situaţie de fapt. În cazul nostru, pentru luna noiembrie, e singura expresie posibilă. Echipa mare a picat de pe 2 pe 5, fiind practic imposibil să mai ajungă Steaua în clasament. Din cupă ne-au scos steliştii de rangul doi de multişor iar în Ligă suntem pe ultimul loc, cu un singur punct. Chiar şi noi, juniorii, am dezamăgit, cu două egaluri în ultimele două meciuri (golul dat de mine nu ne ţine nici de foame şi nici de sete). La Sabău am început să văd aceeaşi preocupare şi mină supărată pe care anul trecut o observam la nea Gigi Mulţescu.

O singura rază de lumină s-a abătut asupra mea în această perioadă. Sabău a decis ca să mă pună la lucru împreună cu un jucător de la seniori, pentru a-mi testa capacităţile şi ritmul de acumulare a unor noi procedee tehnice. Norocul meu a fost că jucătorul ales a fost chiar Dorin Goga, cel mai bun atacant timişorean şi un om remarcabil. Am început deja să lucrăm şi rezultatele se văd la antrenamente: înscriu mai mult, reuşesc să menţin mingea la picior, am creat chiar şi niste procedee pentru a evada de sub supravegherea fundaşilor adverşi.

[il muce]

bun asa, hai poate infingi sulita si pt echipa mare daca prinzi in retur un final de meci cu niste saraci...

[Alexandru H.]

1 ianuarie 2011

Evenimentul lunii decembrie a fost în mod clar articolul din Y-GSP intitulat "Lăcătuş din Banat visează la Barcelona". Nu ştiu de ce m-au numit aşa, că nu aveam nicio treabă cu legenda stelistă. Cu toate acestea, articolul şi interviul au fost bune căci m-au pus, pentru prima oară, în lumina reflectoarelor.

- Rareş, unde şi cum ai început fotbalul?

- Joc fotbal de la 6 ani. Am început mai serios după ce tata m-a dus la un trial la piticii FCM-ului din Bacău în 2006. Nu am stat acolo decât doi ani şi am plecat imediat ce am intrat la Liceul Sportiv. Nu prea eram băgat în seamă iar la liceu aveam şansa să mă fac mai remarcat. La un an după ce am intrat la liceu, am fost acceptat la un trial al juniorilor de la Ceahlău iar restul e istorie, cum se spune.

- Regreţi că nu mai joci la Piatra-Neamţ?

- Să ştiţi că am avut o relaţie extraordinară cu nea Gigi Mulţescu. Nu mulţi antrenori iau în cantonamentele echipei mari ţânci de 15 ani. Mi-a oferit încredere şi posibilitatea de a juca la o echipa chiar foarte bună de pitici. Probabil că dacă nu retrograda Ceahlăul, aş fi rămas acolo, însă problemele financiare şi-au spus cuvântul. Atunci când primeşti o ofertă de 90.000 de euro pe un tânăr care nu a demonstrat încă nimic, e greu să refuzi.

- Cum te împaci cu Timişoara?

- Se simte că e o echipă de top. Condiţiile sunt mult mai bune iar antrenamentele pun accent pe o evoluţie maximală a jucătorului. Ca să vă dau un exemplu, la Ceahlău am fost dat în grija rwandezului Mulisa dar eram mult prea diferiţi, aşa că am sfârşit prin a ne certa. Aici mă pregătesc împreună cu Goga, care e un jucător fantastic şi un om de milioane. Îmi place şi oraşul. Am speranţa că voi fi, la un moment dat, soluţia ideală pentru tactica domnului Sabău.

- Cum te vezi ca jucător?

- Sunt un atacant foarte fizic, foarte bine construit. Îmi lipsesc multe floricele tehnice dar le suplinesc prin forţă şi consistenţă. Am un procent foarte bun de goluri pe meci şi vreau să-l îmbunătăţesc. Cred că ar mai trebui să lucrez la şut şi la relaţia cu colegii, dar mai e timp.

- Care e formaţia preferată?

- Sunt fan Barcelona. Visul meu e să ajung odată acolo şi să fac istorie. Bine, nu înainte de a face istorie şi în Banat.

Finalul turului a găsit Timişoara pe locul 2, la 9 puncte de Steaua. Am pierdut şi ultimul meci din Ligă, aşa că din primăvară ne vom concentra doar pe campionat, sperând într-o cădere de formă a Stelei. Au trecut de grupele Europa League CFR Cluj şi Dinamo, deci ele vor fi singurele reprezentante ale noastre în cupele europene. La pitici am ieşit, din nefericire, din Cupa Naţională, după o înfrângere (1-2) cu Poli Iaşi în sferturile de finală.

[Soccer]

Finalul returului a găsit Timişoara pe locul 2, la 9 puncte de Steaua. Am pierdut şi ultimul meci din Ligă, aşa că din primăvară ne vom concentra doar pe campionat, sperând într-o cădere de formă a Stelei. Au trecut de grupele Europa League CFR Cluj şi Dinamo, deci ele vor fi singurele reprezentante ale noastre în cupele europene. La pitici am ieşit, din nefericire, din Cupa Naţională, după o înfrângere (1-2) cu Poli Iaşi în sferturile de finală.

Da..a turului

[Alexandru H.]

Da..a turului

Corrected.

[Alexandru H.]

1 martie 2011

Meciurile foarte bune făcute la echipa de tineret m-au propulsat către primul cantonament al seniorilor, desfăşurat în Polonia. Am reuşit să intru într-un meci cu Wisla Cracovia, încheiat cu scorul de 3-2, din minutul 82. Acelaşi blestemat minut 82. Înapoi în ţară am avut totuşi ocazia să fiu încercat mai mult: în amicalul cu FCM Bacău (0-0) am jucat toate cele 90 de minute iar în cel cu Botoşani (4-0) am fost unul din marcatori. Timişoara a revenit în retur cu poftă de joc, terminând luna februarie cu două victorii. Vacanţa a însemnat şi despărţirea de trei manageri din Liga I. Mandorlini de la Cluj a fost înlocuit cu Cârţu, Pustai de la Gaz Metan Mediaş cu Falub iar bistriţeanul Şumudică cu Viorel Moldovan.

Şi cum ultimele succese din viaţa mea nu puteau fi simple accidente de muncă, managerul echipei naţionale under-19, Sandu Tăbârcă, m-a convocat în lot pentru amicalul cu Muntenegru (4-2). Nu am intrat pe teren defel, dar era clar că nu mai e decât o chestiune de săptămâni. În contextul eşecului pe toată linia a României lui Lucescu, noi, tinerii, devenisem atât viitor cât şi prezent: cei sub 21 de ani se calificaseră la Campionatul European under-21, noi ne băteam la cel pentru categoria noastră de vârstă.

1 aprilie 2011

În timp ce seniorii se afundă în clasament (locul 4) iar România e pe locul 5 (din 6) în clasamentul grupei D a preliminariilor Campionatului European din 2012, eu am mai bifat 2 goluri şi 2 meciuri la juniori. Antrenamentele împreună cu Dorin merg brici: mi-am perfecţionat şutul de la distanţă şi am acum o disponibilitate sporită pentru acele ghiulele rapide şi năprasnice, care şochează şi surprind apărarea adversă. Visul meu e să joc împreună cu el în atac, dar s-ar putea să nu se împlinească niciodată: circulă zvonuri cum că Betis şi l-ar dori din vară. O ofertă bună l-ar face pe Iancu să sară în sus de fericire, chit că ar scăpa de cel mai bun jucător al său.

1 iunie 2011

Astăzi am împlinit 17 ani. Mi s-a organizat o petrecere-surpriză la club iar astă-seară am semnat primul meu contract de profesionist: 130 de euro pe luna, timp de 5 ani, cu bonusuri de meciuri jucate (30 euro) şi goluri marcate (2 euro). Voi câştiga mai mult când voi deveni major, deocamdată sunt fericit că sunt apreciat aici, la Timişoara. Nu e puţin lucru. Am câştigat grupa 1 a Campionatului Naţional de Juniori, ceea ce e şi primul trofeu al meu dintr-o carieră, sper, lungă şi victorioasă. Probabil că mă voi întoarce la anul pentru a-l menţine, dar am impresia că voi fi folosit şi mai mult la echipa mare. Un alt succes remarcabil, la care am contribuit doar în calitate de rezervă, e calificarea echipei naţionale de juniori sub 19 ani la Campionatele Europene. Ar fi ceva să debutez tocmai în acea competiţie.

Liga I a fost câştigată de Steaua în timp ce FC Timişoara s-a clasat pe locul 3, prinzând astfel primul loc de Europa League. Mult sub aşteptările lui Iancu, dar nu are ce să facă din moment ce şi-a vândut atâţia jucători buni. Finala Cupei României s-a disputat între FC Braşov şi Rapid, ardelenii câştigând cu 2-1. Liga Campionilor a ajuns în Italia, la Roma, echipă care a învins pe Atletico Madrid cu 1-0. Europa League s-a dus în Germania, la Schalke, victorioasă în înfruntarea cu Porto.

[Alexandru H.]

1 august 2011

Nu am prins lotul pentru Campionatul European de Juniori under-19. Ca şi în cazul celui pentru tineri sub 21 de ani, nu am reuşit să trecem de faza grupelor, cu toate acestea am resimţit nedreptatea. Mai ales că în iunie debutasem oficial într-o partidă împotriva Luxemburgului (4-0), unde marcasem 2 goluri, deci eram pregătit pentru orice competiţie. Nu a fost timp, totuşi, de lacrimi deoarece domnul Sabău m-a anunţat că voi face parte din turneul internaţional pe care Timişoara îl va desfăşura în iulie, un cadou extraordinar oferit de Iancu după rezultatele foarte bune ale anului financiar. Şi chiar dacă nu mă aşteptam să evoluez prea mult, am fost introdus în şase partide, dând două goluri şi o pasă decisivă. La finalul peregrinărilor, am fost anunţat că voi fi reţinut în lotul seniorilor pentru noul sezon competiţional. Eram în extaz!

Din nefericire, odată cu noul an, îl pierdusem pe Dorin Goga, transferat la Atalanta pentru 8,5 milioane de euro. O sumă uriaşă, care, cuplată cu vinderea lui Găman la West Ham, ne asigura bugetul pe vreo 2 ani. Noile achiziţii erau, după cum era de aşteptat, proaste, aşa că visul Timişoarei de a domina campionatul nu prea putea să se mai îndeplinească. Lipsa unor atacanţi viabili în lot îmi oferea, însă, o şansă unică şi eram decis să o folosesc.

1 septembrie 2011

Am debutat în Liga I pe 13 august, în victoria cu Chiajna (2-1). Da, aţi ghicit, am intrat târziu, în minutul 84. Credeam că va fi începutul unui an plin de lustruit banca de rezerve când, după o săptămână, am fost informat că FC Argeş mă doreşte sub formă de împrumut, pentru un an. Nu numai că se oferea să-mi plătească salariul însă clubul piteştean dădea şi 180.000 de euro, plată pentru această tranzacţie. Cu inima grea, dar conştient că această mutare mă poate ajuta în carieră, am acceptat şi astfel am ajuns la Piteşti.

După revenirea din Liga a II-a, FC Argeş ocupase în sezonul 2010/2011 locul 7 în clasament, fiind o adevărată revelaţie. Burduşită mai ales cu tineri decât cu bătrâni, echipa nu pierduse niciun meci din primele patru disputate în noul sezon, aşa că se anunţa a fi de pe acum o surpriză a competiţiei. Nu fusesem adus ca titular dar simţeam că e o formaţie accesibilă, în care mă pot evidenţia.

1 octombrie 2011

Antrenorul Argeşului, Aurel Şunda, are deplină încredere în mine. Am început ultimele două partide ca titular şi se pare că aşa va rămâne până la finalul campionatului. Mi-aş fi dorit să dau şi goluri însă specialitatea noii mele echipe sunt egalurile: în primele 7 meciuri avem 5 egaluri. Mă simt bine aici, e un oraş obsedat de fotbal şi o sursă tradiţională de tineri înzestraţi. Poate că nu sunt de-al locului însă argeşenii ştiu imediat cum să recunoască valoarea.

[il muce]

in primul post ar fi util sa adaugi si salariul de la fiecare nivel.

[Alexandru H.]

in primul post ar fi util sa adaugi si salariul de la fiecare nivel.

Vrei să moară Messi de ciudă?

Voi face probabil o listă de câştiguri totale, pe fiecare an...

[Alexandru H.]

1 noiembrie 2011

Viitorul fotbalului românesc (Ioan Andreescu)

Nu obişnuiesc să fac predicţii despre tinerii fotbalişti români. Ştim cu toţii acel hău incomensurabil care se întinde între vârsta de 12 ani (atunci când juniorul român e superior oricărui junior din vestul Europei) şi 18 ani (când tânărul fotbalist nu cunoaşte pasele şi tehnicile elementare ale fotbalului). Adolescenţa fotbalului românesc nu e doar mediocră, ci şi lipseşte cu desăvârşire: talentele devin speranţe, speranţele devin eşecuri, eşecurile devin imputabile unei mentalităţi păguboase, de amatori paraleli cu sportul-rege (apropo, noi când mai dăm vreun Rege?).

Golul lui Firiţeanu din ultimul minut al meciului cu Rapid îmi aminteşte de acelaşi canion nenorocit, în care visele fotbalului autohton se năruie mai repede decât economia. Ştim ce poate în acest moment acest tânăr extraordinar, o adevărată revelaţie a ligii I. Însă avem pregătite structurile şi oamenii pentru a-l propulsa la următorul nivel? Sau ne pregătim să dăm cu piciorul altui junior înzestrat cu har? Ţineţi minte cifrele acestei luni: 5 meciuri în liga I, 2 goluri marcate; 2 meciuri în naţionala de juniori, 5 goluri marcate, din care 4 într-un singur meci. Puneţi la socoteală şi rezultatele formidabile de la nivel de campionat republican şi vă veţi da seama că avem de-a face cu un diamant neşlefuit însă pregătit de a fi transformat în viitorul Hagi, Dobrin sau Bodola. Cine îşi va asuma transformarea lui?

După cum am mai spus, nu obişnuiesc să fac predicţii despre tinerii fotbalişti români. În cazul lui Rareş Firiţescu îmi permit însă una: transformarea sa va avea loc peste hotare.

[il muce]

[Alexandru H.]

1 ianuarie 2012

Articolul din ProSport mi-a crescut cota de zici că sunt vreun Zinedine Zidane. Săptămânal sunt sunat de ziarişti pentru a le spune următoarea mea destinaţie, cu ce echipă ţin la Campionatul Mondial de Handbal sau dacă aş ieşi cu Andreea Exotica, noua vedetă a tabloidelor bucureştene. Nu pot să fiu nici meschin: datorez acelui ziarist faptul că Emil Săndoi, managerul echipei naţionale de tineret under-21, m-a preluat de la juniori. După cele 4 meciuri şi 7 goluri date, sunt gata să debutez pentru tineret, ultimul pas către naţionala mare.

FC Argeş a terminat turul pe locul 5, o performanţă remarcabilă. În ultimele două luni, am dat cinci goluri în cinci partide, un procentaj de-a dreptul fenomenal. Sunt golgheterul echipei şi considerat factorul fundamental al succesului acestei echipe frumoase. FC Timişoara a terminat pe locul 2, însă Steaua e favorită certă pentru al doilea titlu consecutiv.

1 martie 2012

Am început returul cu o problemă: taică-meu m-a informat că a fost disponibilizat aşa că nu mai poate să mai imi trimită bani. Chiar dacă eram plăcut de şefi, banii pur şi simplu se dovedeau insuficienţi pentru nevoile de zi cu zi. Bonusurile şi premiile suplimentare ajutau, însă nu şi în perioada de vacanţă, când foamea uneori dădea năvală. Soluţia era simplă: negocierea unui nou salariu, la finalul sezonului, cu domnul Iancu. Aveam destule argumente cu care să-i dovedesc că banii ar fi fost pe deplin meritaţi.

1 aprilie 2012

Ultima lună a fost bântuită doar de eşecuri. Chiar dacă eu personal am jucat destul de bine, ajungând la cifra 11 în clasamentul golgheterilor, echipa a suferit. De pe locurile fruntaşe am picat pe 11, doar un pas până la retrogradare. Mai am două luni de stat la Piteşti dar sunt decis să opresc seria de înfrângeri şi să menţin formaţia pe prima scenă a fotbalului autohton. Nici Timişoara nu e mai relaxată: a pierdut locul secund în favoarea Vasluiului.

[il muce]

15 goluri - the next hot thing, eh ?

ori esti viitorul Neaga, ori viitorul Mutu, ori niciunul ?

[Alexandru H.]

Merge bine baiatul, chit ca la tehnica e cam varza... bine, incerc si eu sa-l ghidez (imprumuturi, mariri salariale, pretentii, posibile transferuri in strainatate)...

Sunt curios daca ii mareste bivolul de Iancu salariul...