Danish Delight

[dasca]

Nota: Aceasta scriitura este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Orice asemanare de nume sau fapte este pur si simplu intamplatoare...

Suna telefonul! Deschid ochii, dar lumina soarelui ma face sa-i tin deschisi doar pe jumatate. Incerc sa ma orientez, dar nimic din jurul meu nu pare familiar. Unde dracu sunt? Muzica aia enervanta se aude de undeva de jos, infundat. Privesc atent si-i vad, sunt acolo, zac mototoliti la 2 metri de mine. E vorba de blugi evident. Ma ridic in fund - proasta miscare - capul imi vajaie. Din dreapta mea se aude o voce feminina:

" Ai de gand sa raspunzi la telefonul ala sau il lasi sa sune si sa trezeasca toti vecinii?". Ma intorc si inima-mi sta in loc: seamana cu o femeie, dar parca nu prea ... Ce caut eu aici totusi? Imi vine in minte seara trecuta, chef, dans, bere...multa bere...prea multa bere, si ea. Hmm, parca dupa vreo 7-8 beri arata mult mai atragatoare. Si am zis de atatea ori ca nu mai incerc sa agat nimic dupa ce beau atat... Telefonul continua sa sune, ma intind spre el, dar nu reusesc decat sa cad din pat. Ma tarasc spre blugi, dar cand sa pun mana pe ei, sunetul enervant se opreste. Caut prin buzunare, si intr-un final il gasesc. Nu mi-e cunoscut numarul dar imi sare in ochi ceasul: 10 jumate!!! La 11 am prezentarea licentei, si eu nici nu stiu unde sunt exact... In 2 minute ma imbrac, si am iesit pe usa. Aud vocea feminina zicand ceva, insa nu deslusesc ce. Sar repede in masina si ma indrept spre apartamentul meu(luat in chirie, evident). Traficul e lejer, norocul meu. Ajung acasa si arunc repede hainele de pe mine, ma imbrac la costum, camuflez mirosul de fum de tigara si bautura cu putin parfum, imi iau licenta si plec la facultate. Ajung intr-un final la locul faptei si spre surprinderea mea nu ma poticnesc deloc la prezentare, spaima pe care am tras-o de dimineata m-a facut sa dau tot cei mai bun din mine...

Am scapat, dupa 7 ani de chin sunt licentiat al Universitatii Politehnica din Timisoara, sectia Constructii Civile si Industriale. Acum sa vezi, trebuie sa-mi caut ceva de lucru in domeniu. Slabe sanse... Ies pe holul facultatii, ma intalnesc cu colegii si decidem sa mergem sa stingem arsita de afara, cu vreo cateva halbe de nectar...de hamei. Din vorba in vorba, Dani, unul din colegii mei imi spune: "Auzi, tu ce faci de acu? Iti cauti sa lucrezi ceva?". Hmm, incerc sa evit pe cat pot raspunsul, insa el insista. " Am un var, inginer pe un santier din Copenhaga, mi-a facut o propunere sa merg sa lucrez acolo, la inceput ca muncitor, iar apoi a zis ca-mi pune el o pila ceva mai sus, si ca ma promoveaza, 1000E pe luna. Si mi-a mai zis ca daca mai gasesc musterii, ar fi in regula..."

Pauza, recapitulez repede ce stiu despre Copenhaga: parca e capitala Danemarcei. Danemarca, primele lucruri care imi vin in minte: Carlsberg, Tuborg, Campioana Europeana in '92. Damn, cultura mea generala e limitata. 1000 euro pe luna, cazare si masa. Daca stau sa ma gandesc mai bine, nu suna chiar asa rau, si colac peste pupaza, mai lucrez si in domeniu. Halal slujba pentru un inginer, dar ce dracu...nici aici n-am perspective mai bune. Criza e acuta, impozitele se aud ca cresc, dracu mai face angajari. " Bine ma, ii zic. As vrea sa vin, cand ar trebui sa fie plecarea?". Raspunsul lui vine rapid: "Pai cam in vreo doua saptamani, sa-ti faci asigurare medicala si ai nevoie de 350 de euro pentru biletul de avion". Ce am mai discutat dupa aceea, nu-mi prea aduc aminte, minunea blonda a inceput sa-si faca efectul...

[dasca]

Detaliile fiind puse la punct, au urmat doua saptamani de pregatiri, umblat dupa bani imprumut si rezolvat diverse chestiuni legate de hartoage. Avand in vedere ca traim in Romania, nu ma voi apuca sa povestesc despre astea pentru ca, foarte probabil voi scrie doua carti cat Biblia de groase si tot n-as fi terminat. A venit ziua plecarii, ne-am imbarcat de pe aeroportul din Timisoara spre Copenhaga, cu escala la Frankfurt. Drumul a fost fara peripetii, si dupa 4 ore de zbor efectiv plus 3 ore de pauza prin aeroportul din Frankfurt am ajuns in Copenhaga. Punem piciorul pe pamant danez., 3 romani cu sperante mari, alungati de criza economica din patria de bastina. Luam un taxi, Dani ii da soferului biletelul pe care notase adresa varului sau si ajungem la destinatie.

Varul lui Dani, pe nume Emanuel, locuia intr-o casa de nivel mediu din suburbiile capitalei, 2 Volvo-uri in curte, o nevasta numai buna de tot felul de activitati casnice, parca ma si vad peste vreo 3 ani in aceeasi situatie. Deh, speranta moare ultima... Inca visam la o viata fericita, cand Dani rupe tacerea si ne prezinta: " El e varul meu, Emanuel. Ei sunt prietenii mei, Cipri si Cristi." Spun un "incantat' din politete, desi sa fim seriosi, cine dracu e incantat cand isi cunoaste seful... Suntem poftiti la masa, apoi ne uitam toti la meciul de debut al sezonului fotbalistic al Danemarcei: FC Kobenhavn - Odense BoldKlub 1-2. Totul udat cu foarte multa bere...

A doua zi, pe santier, e timpul sa trecem la munca. Nu suntem menajati deloc, trebuie sa demonstram ca nu suntem platiti degeaba. Daca as fi si la munca atat de bun ca la consumatul licorii de malt si hamei, nu mai aveau nevoie de utilaje. Ce sa faci, viata de student te antreneaza... Dar supravietuim primei zile, apoi urmeaza inca alte 30 la fel...

La o luna de la angajare, suntem invitati de Manu(deja deveniseram familiali) la derby-ul Danemarcei: FC Kobenhavn - Brondby. Nu a costat decat 30euro biletul, dar ce sa fac , era o oportunitate interesanta sa vad un meci pe viu de aici. Sunt un pasionat de fotbal, iar un derby ca asta e de vazut. S-a terminat 2-2, suporterii gazdelor fiind dezamagiti. Dupa meci, ne-am retras intr-un bar, unde am savurat diverse sortimente locale de bere si am comentat meciul. Nefiind doar romani la masa, am dat-o pe engleza comentand meciul cu patima. Din punctul meu de vedere , gazdele pierdusera avantajul de doua goluri din cauza schimbarilor neinspirate ale antrenorului, doi dintre jucatorii introdusi pe teren in repriza secunda gresind la goluri. Observam ca unul dintre colegii de pahar, ma urmarea mai cu interes decat ceilalti. Se numea Jorgen, era suporter infocat al celor de la FC Kobenhavn. In varsta de vreo 50 de ani, inceput de chelie si ochelari, ma privea insistent. In gandul meu incepusera sa incolteasca diverse ganduri, cel mai persistent era acela ca Jorgen era homosexual si pusese ochii pe mine...

Aveam sa ma insel, Jorgen nu era homosexual, ba chiar era insurat. Ma urmarea cu interes, din cauza ca era patronul unui club de amatori din Copenhaga, si dupa spusele lui, nu mai intalnise pe nimeni cu atatea cunostinte(cel putin teoretice) despre fotbal si cu asemenea "ochi" la jocul cu basica rotunda. Ii venise in minte prostia sa-mi propuna sa antrenez echipa, iar cum in cazul consumului neechilibrat de bere se intampla sa nu se mai gandeasca in toate mintile, a si scos tampenia pe gura. Acelasi lucru a fost si in cazul meu. Fara sa gandesc, am acceptat. Numele echipei? Boldklubben Skjold af 1915...

[Alexandru H.]

Nu stiu daca stii dar comunitatea homosexuala il numeste pe actorul Viggo Mortensen "the Danish Delight"..

[dasca]

Nu stiu daca stii dar comunitatea homosexuala il numeste pe actorul Viggo Mortensen "the Danish Delight"..

N-aveam de unde sa stiu... A fost prima expresie care am gasit-o pe google legata de Danemarca. De curiozitate, a antrenat cineva vreo echipa de amatori? Hai llm-istilor, show yourself!

[yogibeer]

Basca! pune mana si revizuieste textul/textele daca vrei sa te citeasca cineva.

[dasca]

A doua zi de dimineata, ne prezentam la santier. Spre deosebire de alte dimineti, alaturi de Manu apare si Jorgen(pe numele sau complet Jorgen Marthedal). Aveam sa aflu putin mai tarziu ca el era "the big boss" al acestui santier. Figura lui imi e cunoscuta de undeva, dar nu reusesc sa-mi dau seama de unde. Se apropie de mine, si ma intreaba: "Esti gata de munca?", la care eu arunc un "da" scarbit. Imi face semn sa-l urmez, ne urcam in Mercedesul E-Klasse pe care il detine si parasim santierul. Nu prea inteleg nimic, incep sa-mi pun tot felul de intrebari si incerc sa-mi amintesc de unde-l stiu. Printre vaporii de alcool din creierul meu, parca incep sa deslusesc ceva. La dracu, asta mi-a propus o functie de antrenor si eu am facut greseala s-o accept. Asta e, nu mai intorc mortul de la groapa, nu mai dau inapoi acum...

Dupa vreo 20 de minute de mers, ajungem la destinatie: stadionul echipei Skjold, Osterbro Stadion. Un stadion destul de maricel pentru o echipa de amatori, vreo 7000 de locuri, mai mare decat al multor echipe din Liga a doua de la noi. Se pare ca echipa asta de amatori, nu e chiar asa de mica. Jorgen opreste in parcare, coboram si ne indreptam spre o cladire din dreapta stadionului, care tine rol de sediu al clubului. Ma pofteste in biroul lui si incepe sa-mi vorbeasca:

- Asa cum ti-am spus si aseara, vreau sa-mi antrenezi echipa. M-ai impresionat cu analiza ta despre meciul de aseara, si cred ca poti sa faci o treaba mai buna decat Janus, antrenorul nostru de acum. Am inceput foarte prost sezonul, suntem in pericol de retrogradare, desi locul nostru e in prima jumatate a clasamentului...

Ma uit la el, era cat se poate de serios. Stadionul ala m-a facut sa-mi dau seama ca daca accept fac o greseala, e o palarie prea mare pentru mine o echipa ca asta. Mai fusesem capitan de echipa in turneele universitare de la Politehnica, unde imi mai aranjasem colegii in teren, dar pana la a antrena in adevaratul sens al cuvantului o echipa e cale lunga. Imi vine in cap o scapare:

- Sunt onorat de oferta dumneavoastra, dar... eu nu am nici un fel de pregatire, nici un fel de diploma de antrenor sau ceva de genul asta.

Jorgen nu da inapoi. Imi zambeste si spune pe un ton calm:

- Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta. Suntem echipa de amatori, si nu ne trebuie atatea acte sa te punem antrenor. Doar un contract de colaborare si obtinem o dispensa din partea federatiei pentru sezonul asta. Iar intre timp, o sa te inscriu la cursurile unei scoli de antrenori, iar in cateva luni o sa ai si diploma. Daca iese bine, la anul pe vremea asta esti antrenor cu acte in regula.

Omul pare hotarat, deschide un sertar, din care scoate un dosar de hartii. Apoi, imi intinde o hartie si un pix si imi spune:

- Trebuie doar sa completezi asta cu numele tau si sa o semnezi. Apoi esti antrenorul echipei.

Treaba devinde din ce in ce mai serioasa. Vreau sa-l intreb de salariu, dar mi-o ia inainte:

- Fiind echipa de amatori, contractul de colaborare e free. Totusi, o sa ai o prima neoficiala de 200 de euro la fiecare victorie. Iti pastrezi si salariul de la santier, dar o sa micsoram perioada petrecuta acolo.

Nu mai stau pe ganduri si imi pun semnatura pe contract. La urma urmei, as primi niste bani in plus daca reusesc sa fac ceva si scap si de santier, ma aleg si cu o calificare in plus. Nu cred ca am ce pierde. Jorgen e fericit, si ma invita intr-un bar sa "udam" contractul semnat cu niste Carlsberg. Asa, ca sa ne mearga bine...

[il muce]

suna bine dupa primele posturi, e cam multa bere, imi imaginez ca toti danezii au burtoaca de manelisti...

[dasca]

Actele fiind semnate, era timpul sa ne apucam de treaba. Jorgen mi-a inmanat un dosar pregatit dinainte cu tot ce ar trebui sa stiu despre echipa. Pe coperta lui, trona emblema clubului:

Boldklubben Skjold af 1915, club de amatori din Copenhaga, a fost fondat in 1915. De-a lungul istoriei sale s-a tot zbatut prin ligile inferioare ale Danemarcei, neavand nici o prezenta in prima liga daneza. Cea mai buna clasare din istoria clubului este un loc 5 in divizia secunda, lucru petrecut in sezonul 2003-2004. Echipa a tot cochetat intre statutul de club semi-profesionist si amatori, ultima schimbare de genul acesta venind dupa retrogradarea din liga secunda la sfarsitul sezonului 2004-2005.

Stadionul pe care evolueaza se numeste Osterbro Stadion, are 7000 de locuri(1700 pe scaune). Principalele rivale sunt B 93(cu care impartim si stadionul), Osterbro si FC Kobenhavn.

Sezonul acesta, echipa evolueaza in liga a treia, seria de est, si ocupa locul 12 dupa 11 etape, fiind aproape de locurile retrogradante. Dezamagitor, din cate am inteles Skjold e considerata cam cea mai puternica echipa dintre cele cu statut de amatori. De-asta Jorgen l-a si inlocuit pe Janus Blond cu mine(a si gasit salvator).

Liga a treia daneza e impartita in doua serii, seria de est si seria de vest. Fiecare serie e compusa din 16 echipe. Aici evolueaza atat cluburi cu statut semi-profesionist, precum si cluburi de amatori si echipele secunde ale unor grupari de prima liga(in seria noastra FC Kobenhavn si Brondby). Se joaca 30 de etape, la finalul acestora, castigatoarele celor doua serii promoveaza direct in liga secunda, iar vicecampioanele isi disputa ultimul loc promovabil.

Janus a fost demis(defapt nu demis, doar retrogradat ca si secund) dupa infrangerea 0-2 cu B 1908. Echipa nu mai marcase de 3 etape, iar Jorgen a simtit ca e nevoie de o schimbare. S-a cam pripit totusi, aveam urmatorul meci in 2 zile, eu habar n-aveam nimic despre nivelul la care se joaca aici si nu cunosteam deloc jucatorii. Adversara noastra era Sollerod-Vaedbaek, ocupanta locului 15, echipa pe care o intalneam pe teren propriu. Dumnezeule, ai mila!

[dasca]

suna bine dupa primele posturi, e cam multa bere, imi imaginez ca toti danezii au burtoaca de manelisti...

Daca la fotbal nu poate fi vorba de pricepere la nivelul asta, macar la bere... Ce dracu, doar sunt in patria Carlsberg-ului!

[dasca]

Timpul a trecut pe nesimtite, cred ca am studiat dosarul cu jucatorii ore bune, pentru ca la 4 dupa-amiaza aveam programat primul antrenament, si deja incepea sa se aglomereze parcarea stadionului. Un Mercedes, doua BMW-uri, 3 sau 4 Volvo, Audi, parcare arata cam ca o parcare din Liga I de la noi. Baietii astia o duc bine, sunt platiti serios si la nivelul asta, si eu stau pe o prima de 200 de euro in caz de victorie. Incepeam sa-l urasc pe Jorgen pentru asta. Am luat un trening in mana si m-am indreptat spre vestiare unde am facut cunostinta cu baietii. Totodata am si aflat motivul pentru care baietii aveau asa masini. Bancher, inginer constructii, inginer electronist - cam asta scria in CV-urile lor, fotbalul nu era o meserie pentru ei, ci o placere...

N-am stat mult pe ganduri, ne-am echipat, si am iesit in iarba. Cateva alergari si exercitii de incalzire, apoi i-am impartit in doua echipe si am dat drumul la un meci-scoala. Intr-un carnetel imi notam tot ce imi sarea in ochi la fiecare jucator. Dupa vreo ora, am oprit antrenamentul si i-am indrumat pe baieti la vestiare. Am stabilit urmatoarea intalnire pt maine tot la aceeasi ora(nu se putea alta din cauza slujbelor full-time pe care le aveau elevii mei).

M-am retras in birou si am inceput sa aranjez informatiile notate in carnetel:

Portari:

Cand am vazut portarii pe care ii am la dispozitie, mi-a venit in minte automat Glen Moss, baiatul ala de a aparat la Dinamo intr-un singur meci(cu FC National parca) si nu am mai auzit de el dupa aceea. Parca mingea ar fi un carbune incins, asa priza au la ea. In lot am 3 portari:

Christian Jonsson(23 ani) - a fost titular in cele mai multe partide, in campionat a incasat 12 goluri in 5 partide. O lipsa de talent cum rar gasesti, baiatul asta nu inteleg ce cauta in fotbal. La Politehnica gaseam cel putin 15 portari mai buni ca el. Totusi, am vazut si ceva calitati, are reflexe bunicele si plasament. In rest, nu are priza deloc la minge iar la capitolul joc de picior e la pamant.

Andreas Rothmar(23 ani) - ospatar intr-un bar din Copenhaga, asta cred ca justifica si faptul ca retine binisor mingile si nu a facut gafe. A jucat in 4 meciuri si a avut evolutii decente din cate am auzit. E insa speriat de situatiile cand ramane singur in fata atacantului, pur si simplu inchide ochii si intepeneste. Am auzit ca au fost si atacanti care l-au nimerit in situatii de genul asta...

Kasper Kolleskov (24) - cu 5 meciuri la activ si 9 goluri incasate, e un alt portar dezastru. Singura lui calitate e ca are tupeul sa iasa din cand in cand pe centrari. A fost in poarta la eliminarea din cupa cu Aarhus Fremad, scor 0-5.

Cu asemenea portari, tot ce imi ramane sa fac e sa sper ca si restul echipelor nu stau mai bine. Altfel va fi jale...

Fundasi:

Janus Blond (32) - a fost antrenorul echipei pana la venirea mea, dar a ramas si secund. E un fundas dreapta rudimentar, care insa impresioneaza prin devotament. E singurul jucator profesionist din lot. A evoluat multi ani la Koge, pentru care a evoluat un sezon si in prima liga daneza. Experienta lui va fi vitala.

Salomon King (26) - are in spate o cariera de jucator in liga secunda unde a jucat peste 100 de meciuri. A renuntat de curand la fotbalul profesionist pentru o slujba de paznic la o benzinarie si la noi joaca fotbal de placere. Se vede insa ca a jucat fotbal, fiind un fundas central destul de valoros. Probabil va fi stalpul apararii...

Zadock McWere(26) - A fost capitan si titular pana acum pe dreapta, dar a dezamagit. Nu imi place deloc, dar lipsa de alternative si polivalenta sa(poate evolua atat fundas central cat si lateral) il va pastra in lot. N-are nici o treaba cu spiritul de lider pe care il presupune banderola. In rest, e un dezastru la capitolul tehnica, plasament si inteligenta dar e foarte solid.

Troels Lukassen(23) - Un alt dezastru, nu inteleg ce cauta sa joace fotbal. Va fi un fel de baiatul cu apa-rece, numai bun sa care echipamentul.

Jonas Lundqvist (30) - Un jucator bun pe partea stanga a apararii, are vreo 7 sezoane jucate la acest nivel, la diverse echipe de amatori.

In aparare stam rau, doar 5 oameni dintre care doi sunt doar de umplutura. Trebuie sa organizam o selectie la stadion. Or fi ceva fundasi decenti pe santier sau la firmele unde lucreaza jucatorii deja existenti in lot.

[dasca]

Mijloc:

Igor Vujanovic(31) - singurul strain din lot, are cateva meciuri jucate la profesionisti in Serbia. La noi e de doi ani, dar n-a impresionat. E candidat serios la titularizare...

Nicolai Iversen(25) - mijlocas central, a fost titular in toate cele 11 partide jucate pana acum. E un pasator decent si cica e capabil sa produca momente de magie. Am fost martor la un asemenea moment, in urma cu cateva seri intr-un bar, a baut o halba de 1 litru dintr-o inghititura...

Rasmus Lucht(26) - mijlocas central, a evoluat in 5 meciuri si a dat 2 goluri sezonul asta. Sta bine fizic si are si o pasa buna. Poate fi titular, mai ales ca ma gandesc sa joc cu 3 mijlocasi centrali.

Lasse Dahl(28) - jucator de banda dreapta, n-are nici o treaba cu fotbalul. A jucat un singur meci sezonul asta si a fost un mare dezastru. Foarte probabil va parasi echipa...

Morten K. Nielsen(28) - mijlocas polivalent, poate juca atat in banda dreapta cat si in centru. N-are decat 2 meciuri jucate pana acum, dar eu sunt hotarat sa-i dau sanse sa demonstreze daca are ce cauta in fotbal. Centreaza destul de bine...

Mark Pedersen(31) - mijlocas central, a fost accidentat pana acum asa ca nu am apucat sa-l vad la jos. Va mai lipsi vreo 2 saptamani.

Mikkel Elvekjaer (24) - jucator polivalent, poate fi o solutie atat la mijloc cat si ca fundas lateral. Ideal ca rezerva...

Jesper Kristensen (23) - poate juca pe ambele benzi. A avut ghinion cu accidentarile, astfel ca n-a prins decat 6 meciuri in acest debut de sezon. Pare cam cel mai bun mijlocas de banda din echipa si imi pun sperantele in el. Principalele calitati, viteza si dribblingul.

Mads Villadsen (23) - mijlocas central, poate juca la fel de bine si pe banda dreapta sau ca al doilea varf. Jucator rapid, cu dribbling decent. Are o viziune buna a jocului, fiind capabil sa creeze faze din nimic.

Jakob Kvist (29) - de meserie bancher, e un mijlocas stanga foarte tehnic. Daca era putin mai rapid ar fi fost probabil cel mai bun jucator al echipei, Titular foarte probabil pe partea stanga, e unul dintre jucatorii in care imi pun sperante mari.

Mijlocul e destul de solid, dar ne lipsesc oameni defensivi. Un obiectiv pentru urmatoarele trialuri.

Atacanti:

Cihan Cengiz(30) - Vedeta echipei, e singurul jucator pe care il vad in stare sa bea mai mult ca mine. E destul de bine cladit fizic si stie si cu basica la picior. Sper sa marcheze macar 10 goluri in acest sezon.

Niels Richter (22) - Un jucator care nu s-a antrenat deloc in acest sezon, din cauza unei accidentari. Nu pot spune prea multe despre el inca, il astept sa revina.

Jens Astrup (22) - A inscris un singur gol, dar a jucat putin pana acum. Pare promitator, fiind un atacant destul de complet pentru acest nivel. Se va bate cu Cengiz pentru un post de titular.

In atac stam destul de bine sper eu, dar daca gasim pe cineva care sa impresioneze vom mai aduce un jucator.

Per ansamblu lotul e destul de slab, insa mai multe concluzii voi trage peste vreo cateva etape cand voi vedea nivelul echipelor pe care le infrunt.

La capitolul tactica, ma gandesc la un 4-3-3. Daca lui Pep si lui Jose i-a iesit la Barca si Inter, mie de ce nu mi-ar iesi? Voi imprumuta filozofii de joc de la ambii antrenori, rigizi pe teren, rapizi si abili in afara lui, la navetele de bere...

[dasca]

Urmatoarele antrenamente mi-au confirmat temerile, echipa noastra era destul de slaba, asa ca ma cam speria meciul meu de debut. Intalneam Sollerod-Vedbaek, aflata pe locul 15, toata lumea se astepta sa castigam dar lipsa mea de experienta sigur se va simti.

Am abordat partida intr-un 4-3-3 a la Mourinho, foarte rigid, defensiv, sperand sa muscam pe contraatac. Primul 11 arata in felul urmator: Rothmar - Blond, King, Lukassen, Lundqvist - Iversen - Lucht, Nielsen - Vujanovic, Kvist - Cengiz. Imi era frica in special de Lukassen, il vazusem la antrenamente ca e foarte slab si n-are deloc stiinta jocului. Prima repriza a fost una extrem de inchisa, doar Cengiz le-a dat o singura data motive de ingrijorare adversarilor, cand a sutat de la 20 de metri peste poarta. Ne pregateam sa intram la cabine cu 0-0, insa Lukassen rateaza o interceptie lasa un adversar singur cu Rothmar, iar acesta nu iarta. Intram la cabine in dezavantaj, si sunt destul de suparat. In vestiar, le cer baietilor sa se concentreze si sa incerce macar sa egaleze. Degeaba insa, dupa pauza nu reusim sa mai miscam nimic, iar debutul meu se incheie cu o infrangere destul de dureroasa.

Skjold - Sollerod-Vedbaek 0-1

Jorgen e destul de dezamagit, n-am jucat mare lucru. Tactica Mourinho nu prea are efecte pozitive la patroni decat daca castigi. Daca la o infrangere in care ai jucat frumos si ai avut ocazii poti acuza ghinionul, atunci cand nu faci decat sa te aperi nu mai ai ce acuza. Am pus capul in pamant si am inceput sa ma gandesc ce as putea schimba la meciul viitor, ca sa imbunatatesc jocul.

Antrenamentele din zilele urmatoare au curs fara evenimente notabile, in fiecare din cele 3 zile pana la meciul cu Nordvest FC avand cate unul-doi jucatori in probe. Partea proasta e ca nu m-a impresionat nimeni, asa ca tot pe baietii de pana atunci trebuie sa ma bazez. Cum echipa castigatoare nu se schimba, si noi eram de vreo 5 etape departe de aceasta sintagma, evident am operat schimbari: McWere a intrat in locul lui Lukassen, Villadsen l-a inlocuit pe Lucht, iar Astrup a intrat in locul lui Cengiz in primul 11.

FC Nordvest ocupa locul 9, iar printre titulari il avea pe Lasse Qvist, varf de atac de 22 ani care a imbracat tricourile celor de la Lyngby si FC Kobenhavn(pt care a evoluat in 3 meciuri). A avut si o experienta in afara tarii de bastina, in Olanda la PSV, dar nu a reusit sa impresioneze. Era principalul pericol pentru poarta lui Rothmar, in ultimii doi ani reusind peste 15 goluri pe sezon la nivel de liga a treia. Strategia pentru meci a ramas cam aceeasi, ne aparam aglomerat pe cat posibil, si daca se poate muscam pe contraatac. Din pacate si in acest meci nu reusim sa inscriem, ajungand la 5 meciuri consecutive in care nu gasim poarta adversa. Totusi, apararea se comporta mult mai bine si obtin primul punct din cariera mea de antrenor. FC Nordvest - Skjold 0-0.

[il muce]

au aflat baietii ca ziua faci santierul ?

nu te-au luat (inca) la bascalie cu vreo "cashcheta" uitata in vestiar sau vreun coniac Unirea ? deh, nu e Uluitoarea si Fascinanta Romanie...

Danemarca e boring. am zis!

[dasca]

au aflat baietii ca ziua faci santierul ?

nu te-au luat (inca) la bascalie cu vreo "cashcheta" uitata in vestiar sau vreun coniac Unirea ? deh, nu e Uluitoarea si Fascinanta Romanie...

Danemarca e boring. am zis!

Unirea is for sissies...

Cat despre cascheta, numele e Dascalescu, nu Iordanescu deci n-ar trebui sa aibe motive...

[dasca]

Nici un gol marcat in primele doua meciuri, viitorul suna...destul de prost. Sigur, egalul obtinut etapa trecuta e unul multumitor, FC Nordvest e o nuca tare pe teren propriu, insa Jorgen cred ca se astepta sa am victorii cu 3-0. Era putin dezamagit de primele meciuri, dar inca era convins ca facuse o alegere buna numindu-ma antrenor si ca voi imbunatati semnificativ situatia clubului. Dupa cele doua meciuri, gasisem si punctele slabe ale echipei: unul dintre posturile de fundas central, varful de atac. Daca la capitolul fundasi ma cam asteptam, de atac sunt dezamagit. Ma asteptam ca Cengiz si Astrup sa fie foarte periculosi, insa n-au reusit decat sa ma exaspereze cu preluarile gresite si suturile aiurea.

Urmatoarea noastra adversara, B1908, era una din echipele care luptau la promovare si era clar ca impotriva lor vom aplica din nou o tactica defensiva chiar daca jucam pe teren propriu. Deja incepeam sa ma ingrijorez, nu aveam solutii interesante pentru aparare, iar cei ce veneau in probe nu reuseau sa ma impresioneze. Totusi, perseverenta mea in a aduce mereu jucatori in teste avea sa dea roade pana la urma. Americanul Adam Maurer, avea sa ma impresioneze. Solid ca un zid, si foarte hotarat in joc, era exact ceea ce aveam nevoie. Dupa spusele lui, mai evoluase in liga a patra germana, la Verl, pe vremea cand lucra la constructia unei biserici din localitate. Tot santierist, dar din alta parte a capitalei.

Postul de santierist...ehm, fundas central fiind rezolvat, eram putin mai linistit. Partida cu B1908 se apropia, iar eu ma gandeam doar cum sa facem sa nu primim gol. Cu gandul asta am si inceput partida. Pe teren am trimis urmatorul 11: Rothmar - McWere, King, Maurer, Lundqvist - Iversen - Nielsen, Lucht - Dahl, Kvist - Astrup. Adversarii nostri, au inceput intr-un 4-4-2 ofensiv. Aveau nevoie de victorie si au atacat din primul minut, fara rezultat insa.

Cuplul de fundasi centrali Maurer-King si-a facut din plin datoria si i-au tinut pe oaspeti departe de poarta noastra. Atacul insa a dezamagit din nou, nici schimbarile mele nu au avut vreun efect pe tabela, asa ca avea sa fie al cincilea meci fara gol marcat. De data asta, Jorgen era destul de bucuros, m-a laudat. L-am auzit bolborosind in daneza, si aducand numele lui Mourinho. O ia razna, saracul... B1908 - Skjold 0-0

[dasca]

Ultimul meci l-a facut pe Jorgen sa fie multumit, remizasem cu una dintre candidatele la promovare, baietii aratasera o dorinta de joc pe care sustinea ca nu o mai vazuse de foarte mult timp. Mi-a facut o surpriza, dandu-mi prima mea prima(100E) din cariera de antrenor. Apoi m-a invitat la masa unde am discutat despre echipa. A tinut sa ma avertizeze despre urmatoarele meciuri: intalneam ultimele clasate in ultimele 3 etape inainte de vacanta si trebuia neaparat sa nu pierdem, deoarece asta insemna sa ne clasam la finalul turului pe unul din locurile fierbinti.

Pentru ca aveam o perioada foarte importanta si aveam nevoie de cat mai mult timp sa pregatesc echipa, Jorgen m-a iertat de santier, permitandu-mi sa ma concentrez doar asupra fotbalului. Urma sa jucam cu Allerod, lanterna campionatului si aveam nevoie de victorie ca de aer. Pana la ora meciului, deja jucasem partida de vreo cateva ori in mintea mea, cu diverse modificari in primul 11. M-am hotarat asupra urmatoarei formule de start:

Rothmar - Blond, King, Maurer, Lundqvist - Iversen - Villadsen, Lucht - Kristensen, Vujanovic - Cengiz. Oaspetii nostri jucau la totul sau nimic, stiau ca daca nu vor reusi sa obtina puncte inainte de pauza de iarna, erau condamnati sa retrogradeze. Am inceput meciul controland ostilitatile, Villadsen si Lucht avand doua mari ocazii in primele 10 minute. Apoi, Allerod s-a mai asezat in teren si ne-a fost mult mai greu sa ne apropiem de poarta lor. Totusi, inainte de pauza Cengiz zguduie transversala cu un sut din marginea careului. La pauza, iese Kristensen, il bag in teren pe Kvist si il trec pe Vujanovic pe dreapta. Mutarea se vede imediat, Vujanovic se simte mult mai in largul sau pe postul asta si e periculos la fiecare moment. Ne sufocam pur si simplu adversarii, dar mingea nu vrea, pur si simplu nu vrea sa intre-n poarta. Cengiz, Lucht si Kvist ma fac sa dau cu pumnii in banca de rezerve de nervi. Rateaza copilareste. In minutul 75 insa, Villadsen da o pasa de maestru, il gaseste pe Cengiz in mijlocul careului, iar acesta din 8 metri suteaza in forta...Gooool Skjold. Conducem cu 1-0 si tot ce sper acum e ca baietii sa nu-si dea cu stangul in dreptul. Dominam in continuare, Cengiz mai rateaza o ocazie importanta, iar apoi arbitrul fluiera finalul partidei. Prima victorie a mea ca antrenor, si a echipei dupa multe meciuri. In vestiar, Maurer aduce o casca de santier si o pune in mijloc. Apoi, de sub o banca apare o naveta de bere, iar casca e folosita pe post de halba. Evident, naveta cedeaza, asa ca mai apare inca una. Unde le-or fi ascuns pe toate... Skjold - Allerod 1-0