Povestea Dori(a)nilor

[Tibi]

Bine v-am regasit. O sa sar repede deasupra introducerii sa nu va plictisesc.

A fost odata o zi de vara... zi in care s-a lasat si seara la un moment dat. Ca de-obicei, ii dau beep prietenului meu Stanislav... ca de unde impulsuri ? Data fiind traditia noastra, iese repede in spatele blocului la o mahoarca si la o doza. Imi povesteste mereu despre vecinul lui, Dorian, un mare caracter al ghetoului nostru.

Se amuza mereu de numele lui de caine si de inteligenta sa. Mereu vine cu exemple edificatoare. Dorian este fan CFR Cluj de mult timp, cam de cand au iesit campioni de toamna. Are o reputatie de Don Juan, invitand fete in oras, cautandu-le in geanta si neachitand nota de plata. De curand si-a renovat apartamentul in care sta cu parintii, el avand 28 ani (Salut, Anahoret ! ), il recunoasteti daca veniti in orasul ursilor gunoieri, e singurul balcon cu "bolta" de forma asta: / . Dorian are multe hobby-uri, aprinde bete si lumanari parfumate si incearca sa leviteze. Este fan Chris Angel. Ii place Andrea Bocelli foarte mult, ii adora pe cei care vin si dau cu solutii pentru omorarea insectelor, este de parere ca "se ocupa". Am deviat putin de la subiect ? Nu cred. A, ii place foarte mult de Arthuro, spune ca l-a remarcat inca de pe vremea cand juca la Alaves si ca i-a zis lu' taxu' de atunci : " Cine-l ia, isi face treaba cu el ! "

Sa revenim...cum stam noi si vorbeam de Dorian si de campania de achizitii a lui Dinamo (de primul subiect ne amuzam, de al doilea nu prea...mai bagam o doza* , mai un cui ), suna telefonul. Siemens A 55-ul meu. Raspund, var'miu. Dorin de data aceasta, nume de smecher, borfas din Onesti. (Salut, Emilian ! )

Ma invita la Barcelona . Imi dau acceptul. N-am iesit niciodata din tara, plus ca vroiam a rupe si monotonia instalata de ceva vreme in viata mea terminata de la inceput. Stanislav se arata suparat, cine-i mai asculta povestile ? Cu cine mai iese el "la doze" ? Costica-i la Hunedoara, eu in drum spre Barcelona... Il compatimesc la suprafata, ma intorc acasa multumit ca voi vedea Occidentul.

Dupa trei zile, plec cu varul meu spre Barcelona. Ne intalnim la OMV-ul de la gara din Brasov, numai acolo putea sa stationeze cu TIR-ul. Am uitat sa mentionez, Dorin e sofer de hardughii de-astea, credeati ca are bani de vacante la Barcelona ? Si sa ma cheme pe mine ? " Plagi deschise " sunt destule. In fine, pornim noi cu Volvanul spre Espana. (Salut, din nou, Anahoret ! ). Prima oprire e la Nadlac. Stam in vama in jur de juma' de zi, urcam pe cantarul romanesc, ne intreaba un chel cu mustata si cu ceva etate:

- Sunteti incarcat sau gol ?

Var'miu ii raspunde:

- Incarcat. Apoi catre mine: " Ce prosti ! Iar nu le merge cantarul . Cum sa plec gol afara ? "

La cantarul electronic unguresc nu intampinam probleme si nici la controlul vamesilor. Var'miu isi face 3 cruci exterioare si inca un numar impar de cruci in gura. Pornim din nou.

Noroc cu diagramele pentru soferi, asa de mai vad si eu ceva, ca de asfalt sunt satul, mi-au asfaltat strada de 3 ori anu' asta. Nevoit sa faca pauze, var'miu opreste si el o zi la Budapesta, una la Trieste, apoi la Monaco, si dintr-un program de 11 ore de mers, ajungem la Barcelona. Comicul de limbaj a fost asigurat de nea' Petrica, un sofer bistritean cu care ne-am intalnit pe drum, care vorbea o limba necunoscuta mie. El avea obiceiul de a remarca toate "maimutele smarde" din parcari si de a le ura copiilor italieni: " Georgica, s-o f*t pe ma-ta !". Comicul de caracter a fost asigurat de Mihaita Guta, un sofer tinerel din Buzau. El era singurul cu lada frigorifica in cabina din cele 3 TIR-uri tovarase. De multe ori arunca mancare, pentru a face loc berilor.

Cateva poze...

Intre Buda si Pesta:

Poarta Barcelonei:

In fine, incarcam caramizi pentru Targoviste dintr-un orasel din Catalunya si pornim spre Romania

Dorin avand nevoie de 48 ore de pauza pentru diagrama, stationam doua zile in Ventimiglia, pe Coasta Italiana. Peisaj, bautura, si-o sfestanie mica in capul tractor... se perinda foarte multe don'soare in astfel de locuri...

Pornim si de aici, cu gandul la Romania noastra, cea pitoreasca. Pe autostrada, in fata noastra, mi-a atras atentia o imagine plina de culori aprinse.

De cand i-a luat foc TIR-ul in Polonia, var'miu a devenit mai milostiv si a oprit imediat pentru a-i ajuta pe pasagerii masinii. Am reactionat si eu apelului lansat de Dorin si l-am ajutat sa-i scoata pe cei doi, aparent sot si sotie. Au suferit ceva arsuri si cate un preinfarct, dar pareau multumiti ca traiesc... Au insistat sa ramanem si sa venim la ei in Genova. La spital.

Am stat putin de vorba cu ei, in limba lui Alan Shearer ( Salut, shearer cel alb-rosu ! ), pentru ca erau sloveni.

Insista sa faca ceva pentru noi, deoarece a fost impresionat de ajutorul nostru si de faptul ca suntem romani. Noi l-am refuzat politicos, cu tenta aceea de accept. Ne-a povestit ca este unul dintre cei mai bogati oameni din Ljubljana. Nu l-am crezut si cum se terminase ora de vizita, am cautat pe net " Joc Pececnik" , asa cum s-a prezentat, si am aflat ca este patronul echipei NK Interblock. Atunci mi s-a aprins beculetul. M-am intors cu varul meu la urmatoarea ora de vizita si am adus vorba desprea echipa sa. A ramas impresionat de cunostintele mele fotbalsitice, iar eu am ramas impresionat de faptul ca habar n-are. Mi-a propus sa asist la o sedinta de pregatire a echipei, iar varului meu o statie de camioane, ca asta isi dorea.

*doze de suc, se stie !

[Tibi]

Moldovencei mele n-o sa-i convina ideea intarzierii, dar ii trece ei...

Ajung la baza de pregatire a echipei, o baza de pregatire modesta, dar bine intretinuta. Acompaniat de boss-ul Pececnik, am urmarit antrenamentele conduse de Dragan Skočić, managerul micutei formatii. Se arata mirat de prezenta mea, dar schimband niste replici cu seful sau in limba lor imposibila, se face ca intelege. Terminandu-se antrenamentul, mergem la un restaurant din apropiere sa mancam ceva. La masa, boss-ul devine a 183567-a persoana care ma intreaba: "De ce esti suparat? " . Avand o infatisare de vesnic nemultumit (nu sunt genul zambetelor false), celor ce nu ma cunosc li se pare ca sunt suparat. E drept ca am avut de castigat din pricina acestui fapt, am capatat multe beri si tigari cu speranta ca voi fi inveselit.

In fine, incerc sa-l lamuresc ca asa am setata fata, dar nu ma crede, spune ca el e un bun pshiholog si ca m-a citit. Il aprob cu speranta ca voi capata ceva, spunandu-i ca sunt suparat ca o tara ca Slovenia nu se afirma in competitiile de club. Zambeste... si ridica sprancenele. Cazusem in penibil cu motivul asta, o dreg spunandu-i ca situatia mea din Romania nu e prea buna, ca sunt sarac si unica mea speranta de a iesi la lumina a fost spulberata cand un tigan m-a accidentat la al 3-lea antrenament la juniorii Metromului Brasov. De atunci, moldoveanca mi-a interzis sa mai merg la fotbal.

Nu a parut sensibilizat. Nici n-avea cum, doar e om de afaceri... Totusi, s-a asternut o liniste care a fost risipita doar de chemarea cea din urma a ospatarului. Parasim localul, ma pregateam sa-i multumesc pentru ziua asta plictistoare, cand imi zice sa imi sun moldoveanca si sa ii spun ca mai intarzii. Ma duce la un hotel si pleaca cu o moaca preocupata.

Seara, in timp ce cautam canale porno( Salut, Il Muce ! ) la televizorul hotelului, primesc un telefon. E Stanislav, ma intreaba cat mai stau si ma roaga sa-i cumpar un pachet de tigari "din-afara" ca a auzit ca-s mai bune. Nu mori din prima, te mai strofoci putin.

Nici nu trec 10 minute de la ora incheierii convorbirii cu Stanislav, ca iar suna telefonu'. Deja ma miram cat sunt de cautat. De data asta e Pececnik care ma intreaba ce mai fac, cum o mai duc, ii raspund banal si-l injur in gand de ma-sa ca ma tine intr-un hotel de Ljubljana fara vreun scop concret. Pe langa faptul ca e bun psiholog, are si puteri supranaturale acest bastan. Imi spune sa nu-l mai injur ca e dispus sa-mi schimbe viata. Imi propune sa fiu antrenorul echipei lui. Eu ii spun ca n-am experienta, de parca el era vreun chior oligofren sa nu-si dea seama. Ma calmeaza si imi spune sa stau linistit ca voi fi antrenor doar cu numele. Ma declar nemultumit. Imi comunica salariul. Ma declar multumit.

Nu am putut dormi foarte bine, dar dimineata am pornit spre stadion. Am tinut conferinta de presa, ziaristii nu pareau mirati de aceasta mutare, am avut impresia ca sunt complici, dar am ajuns apoi la concluzia ca asa-s toti slovenii...nu-i intereseaza nici hotii, asa am tras eu concluzia dupa ce am vazut vile fara gard.

Mi-a fost explicat rolul meu la echipa. N-am inteles nimic, dar imi convenea. Salariul de 20.000 euri, ce palaria lui Mos Craciun ? ( Salut, Papa Noël ! ) Cand i-am povestit lui Stanislav, m-a intrebat cat am baut, apoi daca m-am apucat de droguri...apoi daca il cred prost. Am ocolit raspunsul si i-am promis sa-i gasesc si lui un post la echipa. El a insistat sa las prostiile si sa ii aduc un pachet de tigari cand ma intorc.

A doua zi, am vorbit cu sefu' despre Stanislav si si-a dat acceptul sa vina si el ca om responsabil cu echipamentu'. Salariu multumitor de 800 euro si doua cartuse de tigari pe luna. M-am chinuit putin cu Stanislav sa-i castig increderea, dar i-am promis ca-i platesc drumu' si a venit la risc.

Odata ajuns Stanislav in capitala Sloveniei, am scapat de trac si de 3.20 euro. I-am cumparat un pachet de tigari ca altfel, nu ma mai intelegeam cu el. Si-a intrat repede in ritm si a inceput a-mi povesti despre Dorian...

Aventura slovena incepe...

[anahoret]

Salut back.

Placut pana aici.

[FC Parma]

Dragut.

[yogibeer]

Interesant, chiar mai reduce din monotonia unei zile de munca.

[Tibi]

Slovenia e o tara linistita, poate chiar prea linistita pentru mine si Stanislav. Aici nimeni n-are treaba cu nimeni, caprioarele se plimba prin curtile oamenilor nestingherite. V-am mai spus ca n-au garduri... Altfel, e o tara frumoasa, am vizitat pestera Postojna, Alpii si orasul Koper care e port la Marea Adriatica.

Stanislav nu e prea pasionat de turism si vrea sa-l duc la femei, de parca eu as cunoaste mai bine decat el partea feminina a Sloveniei.

In fine, sa revenim in plan fotbalistic... Echipa nu e una rea, mi-au placut cativa jucatori la o prima vedere:

- Erik Akoto, togolez de nationala, foarte bun la mingile trimise din dreptul fanionului

- Ermin Rakovic, sloven de nationala, atacant de clasa

- Martin Pregelj, mijlocas dreapta cu valente de playmaker, dar care n-are loc in nationala Sloveniei

- Rok Elsner, mijlocas central bunicel, dar cam plangacios si fitos

(Daca sunteti interesati de screenuri... imi ziceti, ca va pun , dar banuiesc ca nu aveti acest interes ... )

Cum habar nu aveam ce inseamna antrenoratul, secundul s-a ocupat de pregatirea echipei, eu am stat si m-am uitat la tot ce face el in acest timp. Consider ca m-am descurcat admirabil . Totusi, am decis impreuna cu Stanislav sa ajutam echipa cu transferurile. Am calatorit toata Slovenia cu scopul de a urmari jucatori, desigur, cel putin ziua, noptile nu se contabilizeaza nicaieri. Nu avea sa regrete nimeni aceasta decizie pentru ca am descoperit perla Sloveniei. Si nu era apa minerala, ci Rok Kronaveter. Isi pierdea timpul pe la Drava, l-am urmarit si l-am propus conducerii. Am mai propus si alti jucatori, cum ar fi albanezul Julian Ahmataj, Stanislav Kuzma, Aleksandr Rajcevic si Miral Samardzic. Conducerea i-a achizitionat pe toti acestia, in primul rand datorita faptului ca joaca in UEFA si nu vor sa se faca de ras.

Sezonul a inceput si echipa a inceput excelent, mai ales in Europa, unde am ajuns in grupele UEFA. Bine, eu n-am avut o contributie prea mare, dar m-am descurcat la conferintele de presa . Am noroc cu presa slovena ca nu dezvolta vreun interes pentru fotbal...

Iata rezultatele:

In cupa Uefa am jucat decent si am impresionat pentru o echipa slovena:

Rezultatele echipei totusi pun pe ganduri presa si publicul. Ma considera initiatorul fotbalului sloven de performanta la nivel de club, iar acest lucru il enerveaza pe secund, care e clar ca nu se astepta la rezultatele acestea la inceputul sezonului cand a acceptat manareala asta. S-a hotarat sa nu mai vorbeasca cu mine. Eh, oricum ii uram engleza lui sovietica. Slovena nu se prinde de mine nicium, mereu am senzatia ca sunt injurat atunci cand ma plimb prin Ljubljana.

Stanislav e multumit de viata lui, mai bine n-ar fi putut nimeri. Are tigari, lucreaza in domeniul fotbalistic, si-a gasit si o slovena, dar (pentru ca mereu in viata noastra, oricat ar fi de buna, exista un "dar") ii este dor de Steagu' Rosu, de ghetoul lui natal ... si mai ales de Dorian.

I-am promis ca intr-un week-end mergem la Monaco si il chemam si pe Dorian. Doar varu' Dorin are TIR, il poate lua cu el intr-o cursa.

Am si facut aceasta reuniune inaintea meciului cu Gorica, va dati seama ce-a iesit. Dorin si Dorian au devenit tovarasi pe vecie, Stanislav si-a calmat dorul de amicul sau si de bautura, dar l-a apucat dorul de bani. Si-a pierdut leafa pe 3 luni la cazino. Nu aflase de metoda Piti inca.

Revenind la fotbal...

Finalul de sezon este si el reusit, am luptat pana in penultima etapa la titlu, iar intr-un final am ocupat ultimul loc al podiumului.

Cum era de asteptat, secundul a plecat de la echipa. Si-a gasit un contract la Triestina. Macar de facea numa' atat, dar a tinut o conferinta de presa in care a facut "dezvaluiri incendiare". A dezvaluit ca el conducea echipa, ca eu nu am nici un merit si ca nici n-as fi avut cum sa am pentru ca nu ma pricep deloc la fotbal. Presa nu i-a acordat prea multa atentie, v-am mai zis cum e cu ziaristii sloveni... Oricum, suporterii echipei sunt acum impotriva mea. Pe ei ii mai intereseaza cat de cat soarta echipei... o suta, cati sunt ei.

Seful mi-a spus ca imi este dator pentru ca i-am salvat oarecum viata atunci pe autostrada si ca este dispus sa-mi ofere un loc de munca in compania lui de electronice. I-am explicat ca nu sunt interesat si ca as vrea sa ma razbun pe secundul ciumpalac. Singurul mod de a ma razbuna este acela de a conduce chiar eu echipa si de a arata tuturor ca nu sunt mai prejos decat el. Sefu' nu e incantat , da' am facut un pariu. Daca ii bat in Intertoto pe Lusitans din Andorra la mai mult de 5 goluri diferenta, imi acorda o sansa. Dupa cum se vede, am castigat pariul si acum chiar ma pot considera managerul acestei echipe mici. Stiti cum se zice... Mica, mica, da' ridica, se va vedea in episoadele viitoare.