Jump to content

You'Ll Never Walk Alone


emi201281

Recommended Posts

Ma refeream in general, smartass.

Aha. Deci Piatra-Neamt + Liverpool = general. Notat.

Ah, si avand in vedere faptul ca nu te-am avertizat pana acum, iti recomand sa lasi deoparta arogantele astea de taran cand vorbesti cu mine.La urmatoarea abatere se lasa cu vorbe grele.

Link to comment
Share on other sites

  • Generaţia de Aur

Da-i ma drumu d-aici. Canta la alta masa, daca ai impresia ca vorbesti cu roby or smth. Avand in vedere ca esti al dracu de plictisitor, iau avertizarea ta ca pe o gluma nereusita, si te rog sa nu ma mai bagi in seama. E mai bine pentru amandoi, dar tu ai prioritate, ofcors.

A, inca ceva. Poti sa-ti bagi arogantele de bucurestean obosit exact unde anticipezi.

Link to comment
Share on other sites

In Cupa Angliei, drumul cormoranilor s-a incheiat in semifinana din cauza ca am folosit echipa de rezerve. Trebuia sa le dau si lor o sansa. Doncaster, Port Vale, Brentford si West Brom au cazut la datorie. In semifinala, in schimb a fost alta poveste. Fulham m-a dat la o parte dupa 1-1 si lovituri de departajare, acolo unde Babel m-a ingropat. Eu zic ca este destul de bine o semifinala pentru echipa de rezerve, nu?

1 mai. Anfield. Lucas a fost singurul marcator din prima mansa a semifinalei de Liga Campionilor. Maicon si Muntari plecau din Anglia accidentati. Victorie si lotul decimat al adversarului. Perfect, nu?

Peste o saptamana, calificarea se juca la Milano. Cum am aterizat am fost asaltat de reporterii care ma intrebau daca accept postul lui Lazio. N-am comentat nimic. Nici nu stiam care e faza cu Lazio. Se pare ca nu mai aveau antrenor de 3 zile. Zeci de nume s-au zvonit in presa. Printre ele si al meu. Nu stiam nimic. Nu ma contactase nimeni si oricum nu ma interesa acum Lazio, eu fiind pe val. Ma interesa sa termin campania europeana a cormoranilor. Era aberant sa abandonez echipa acum. Am fost sa arunc o privire prin magazinele renumite din Milano. Cu mine au venit si jucatorii si staff-ul. Le-am dat zi libera. Putina relaxare nu strica, nu? M-a dezamagit plimbarea. Nu eram genul care sa aprecieze rochiile si costumele glamour. Shiny coin stuff ma plictisea. Baietii au mai ramas sa mai arunce o privire la modelele de haine si la modelele de ... modele :D

Nebunie pe San Siro. Galeria interista, chiar daca nu atat de patimasa ca cea Milaneza, ma cam stresa. Nu se auzea om cu om. Cu greu m-am facut inteles jucatorilor. Eram atat de aproape. Aveam emotii. Pentru prima oara in acest sezon aveam cu adevarat emotii. M-am vazut cu Jose si ne-am dat mana. Mi-a zis „Mult succese asi. Sa cajtije sel mai bun!” Am dat din cap uimit. A invatat ceva in romana. Roby se uita la mine si radea. „Asta o fi stiind ce ti-a zis? Daca il invatau vreo tampenie?”.

Jose_Mourinho_493685a.jpg

Uitasem ca pentru Mutu iar era o intoarcere. Revenea pe San Siro unde imbracase chiar tricoul interist. Bine, acum zece ani. Totusi. Sper ca suporterii l-au uitat. Nu am chef de huiduieli. Nu l-au uitat. Tot stadionul a izbucnit in huiduieli cand el a iesit la incalzire.

Nu trece mult timp si meciul incepe. Sfarsit de repriza si, in minutul 44 se produce bucuria mea si a lui Mutu si ura interista se revarsa peste stadion. Adrian inscrie dintr-o pasa a lui Fabio Aurelio. Foarte frumos din partea lui Adrian. Nu se bucura prea tare. Merge linistit spre colegi si bate palma cu ei. Ma durea capul de la huiduielile lor. Din acel minut, la fiecare atingere a lui Adrian, stadionul exploda in huiduieli. Patimasi macaronarii astia, ii zic lui Roby. Nu m-a auzit. Era atent sa noteze ceva in carnetel. „Asta isi ia prea in serios munca”, imi zic. Pauza. Deja aveam 2-0 la general. Un gol in deplasare. Trebuia ca Inter sa marcheze de 3 ori sa se califice. Ca atare le trasnmit jucatorilor ca atacul este acum important. Se uitau la mine stupefiati. „Dar, mister, conducem cu 2-0 pe total. Nu ne aparam”. „Nu. Ei vor iesi la atac si ii vom surprinde pe contra atacuri. Capisci?”. Toti au dat din cap in semn de „Nu bulgaresc”. In minutul 58 Sneijder egaleaza. Nu era inca sfarsitul. Le fac semn sa urce in atac. Nu ma asculta toti. Ma rastesc la ei. „Fabio, daca nu urci, nu mai joci finala”. Imediat cine era extrema stanga? Aurelio, desigur. Golul din minutul 73 al lui Mascherano m-a pus pe banca. Eram relaxat. Inca 3 goluri nu mai puteau inscrie italienii. Mai aveau 17 minute. Imposibil. Si nu au mai facut-o. Eram in finala!

La intoarcerea din Italia, n-am mai putut dormi in avion. Aveam sa joc cu Cupa Campionilor pe masa. Ma rog, Cupa Ligii Campionilor cum se cheama acum. Un vis. Un vis atat de frumos. Acum si daca pierdeam nu mai conta. Am ajuns in finala. Dar ce bine ar fi sa castig, nu? :P

In campionat, meciruile din big 4 nu au fost pierdute. O singura exceptie. Cel cu rivala de moarte, Manchester United. Era penultima etapa si eram deja campioni ai Angliei. Nu ne mai gandeam decat la meciul cu Real Madrid din finala europeana. Un 2-3 cu Man Utd parca nu mai durea atat de tare. Eram deja peste ei la toate capitolele.

Campionatul s-a terminat in urmatoarea asezare:

1. Liverpool

2. Everton (revelatia sezonului)

3. Arsenal

4. Chelsea

Prea multe infrangeri pentru trupa lui Sir Alex Ferguson in prima parte a campionatului au dus-o pe United pe locul 5. Dupa multi ani, va urma un sezon de Liga Campionilor fara diavolii rosii. Ce pacat. Ma tavalesc in chinuri. Nu-mi revin din suparare. Sunt distrus :))

-----------

Urmeaza ultima parte: Finala.

Link to comment
Share on other sites

Hampden Park din Glasgow este plin ochi. Cu 1 luna inainte de inceperea meciului nu mai erau bilete decat la peluze. Glasgow este plin de steaguri rosii si albe. Lumea nu striga decat „You'll never walk alone” si „Campeones”. La conferinta de presa cu o zi inainte de inceperea meciului, cei doi capitani, Raul Gonzales si Steven Gerrard si-au dat mana si si-au urat "succes" reciproc. Doi maestri ai jonglarii balonului rotund, amandoi cu un caracter exceptional.

Si ziua cea mare a sosit. Strazile sunt pustii. Meciul a inceput. Pub-urile si restaurantele sunt pline ochi. Stadionul freamata. Steevie G. trebuie sa invinga galaxia madrilena. Titlul luat cu 3 zile in urma in Premier League nu mai conteaza acum. Suporterii trebuie sa duca echipa din orasul Beetlesilor spre un nou succes european. Si arbitrul fluiera inceputul partidei. Va fi va fel de memorabila ca finala impotriva milanezilor?

Este minutul 14 si Benayoun ia mingea la picior si avanseaza pe partea stanga. O centrare la intamplare in careu. Surprinzator Gerrard este acolo. O lovitura puternica de cap si GOL! 1-0 pentru Liverpool. Al 15-lea gol stagional al lui Stevie G.

Minutul 24. Fabio Aurelio primeste mingea de la vesnicul muncitor Benayoun si centreaza in careu. Torres este cel cautat. Torres se inalta, dar mingea il depaseste si ajunge la Gerrard. Portarul este pacalit. Iesise pe centrare. Gerrard nu face decat sa impinga mingea in poarta cu fruntea. O simpla formalitate. Cat sange rece intr-un asemenea moment. Alti jucatori poate s-ar fi repezit sa loveasca mingea cu piciorul. Nu si experimentatul Steven Gerrard. 2-0. Jumatate din stadion este redus la tacere. Suporterii madrileni din spatele portii lui Casillas isi pun mainile in cap. Totul este terminat?

Este minutul 42. Gerrard mangaie mingea pe partea dreapta. Incearca sa il dribleze pe Drenthe. Reuseste si intra in careu. Steven lobeaza mingea peste aparare cautandu-l pe Fernando Torres. Metzelder sare la cap cu Torres si il tranteste in careu. Penalty! Din nou dezamagire in spatele portii lui Casillas. Metzelder primeste cartonasul galben de la arbitru. Mascherano isi aranjeaza mingea. Este linistit. Poate prea linistit. In piciorul lui sta concretizarea victoriei. La 3-0 totul este terminat pentru Real Madrid. Macherano isi ia avant. Se indreapta spre minge. Pepe Reina, la cealalta poarta se intoarce spre suporterii englezi din spatele portii lui. Nu se poate uita in directia portii adverse. Se uita la suporterii lui. Maini in aer si strigate de bucurie. Yes! striga el de bucurie. Este si golul lui. 3-0.Meciul este jucat.

Pauza. Se intra la cabine cu intrebarea urmatoare in mintea tuturor: Liverpool a intors un 3-0 impotriva lui AC Milan. Acum au ei 3-0. Deja acest scor devine acum atat de periculos.

Este minutul 67 si Kaka, de pe partea stanga intra in mijloc dribland tot ce intalneste. Se strecoara printre Lucas si Mascherano de parca ei ar sta pe loc. Pasa pe jos la intalnire catre Cristiano Ronaldo si gol! 3-1 si madrilenii incep sa spere. Dusmanul de moarte din anii trecuti ai englezilor, cel mai scump transfer din lume, Cristiano Ronaldo ii supara iarasi. Nu mai scapa de el? Kaka ia repede mingea din poarta si fuge spre mijlocul terenului. Se pregatesc de asaltul la poarta lui Pepe Reina. Minutele trec si Lucas si Mascherano sunt retrasi in aparare. Fortareata Liverpool este pregatita. Cheia este la Emi. Pana si Mutu vine sa il blocheze pe Kaka. Minutele se scurg si pasele spaniolilor se duc numai in picioarele englezilor.

Este minutul 90. 2 minute de prelungire. Nu mai e timp de nimic. Spaniolii renunta la lupta. Le mai trebuiesc 2 goluri. Agger si Carragher urca in atac. Sunt pe val. Bara Lucas Leiva! Iker Casillas repune mingea din coltul careului. Se aude fluierul arbitrului. Nebunie pe stadion. Liverpool este din nou campioana Europei. Stevie G. cade la pamant cu fata in sus. Priveste cerul scotian. Nu o sa il uite. Este din nou fericit. Pe banca Emi sta impietrit. Toti topaie si se felicita. El parca nu intelege ce se intampla. Lumea il bate pe umar, ii intinde mana, dar degeaba. Nu stie cum sa reactioneze. Scouterul de acum un an de la Valencia este acum campionul Europei. Cand, cum, de ce, cat, spre ce. unde, de unde, de unde pana unde? Cand Manuel Pellegrini vine si ii intinde mana, el se ridica. Este felicitat de cel mai bun antrenor din Spania din sezonul trecut. Se uita din tribuna la meciul Valencia-Villareal si se gandea "Ce antrenor. Un maestru. Cum a reusit el sa creeze aceasta Villareal incredibil de frumoasa." Manuele Pellegrini il felicita pe el. El l-a invins pe Pellegrini. Greu de crezut. Dar real. Oare ce este acum la Liverpool? Oare sticlele de bere se desfac? Oare lumea tipa? Cine mai doarme in noaptea asta in orasul Beatles-ilor? Nimeni.

http://www.youtube.com/watch?v=0nfFi-_Hb2A&feature=PlayList&p=D4D5DF58239DA207&playnext=1&playnext_from=PL&index=2

Raul il ridica de pe terenul ud de la ploaie pe Steven Gerrard si il felicita. Schimb de tricouri intre cei doi capitani si o bataie pe spate a lui Stevie. Raul pleaca invins din corida scotiana. Dupa ce spaniolii sunt medaliati, este randul celor de la Liverpool sa urce treptele catre seful UEFA, Michel Platini. Cat de lung a fost drumul madrilenilor, atat de scurt a fost cel al cormoranilor. Sareau cate doua trepte. Isi doreau cupa! Sunt premiati unul cate unul. Emi ajunge si el in dreptul sefului UEFA. Michele Platini il ia de ceafa si ii spune cateva cuvinte. Probabil ii vor ramane in minte mult timp de-acum inainte. Se apropie momentul in care Stevie va primi medalia. Capitanul este ultimul premiat, dar si primul care va atinge cupa magica.

Toti ochii sunt indreptati spre Steven Gerrard. Este momentul lui. Vasul Liverpool a scufundat flota galactica spaniola. El a fost pana in ultima clipa la carma vasului. Nici cand Cristiano Ronaldo a patruns pe vas, el nu a abandonat carma.

Cupa ii este inmanata de francez. Se uita la ea, o pupa si o ridica in aer. Stadionul explodeaza. Acasa in Anglia lumea urla. Nimeni nu doarme. Sau daca cineva a adormit, acum nu mai este cazul sa bata in teava. Nu are motive. Toata lumea se imbulzeste sa sarute cupa. Romanul Mutu printre ei. Este campion! Si el. Si el. Si el! Intr-o parte pe umerii lui Emi stau bratele lui Michel Platini. Se bucura. Topaie. Mai stim noi cine topaia la aflarea unei vesti In sfarsit Emi zambeste. Un moment ciudat este surprins de camerele de filmat. Presedintele UEFA il ciupeste pe Emi. Oare el l-a rugat? Stai linistit, Emi. Liverpool este campioana! Nu mai trebuie sa te ciupesti. Nu este un vis. Defapt este un vis devenit realitate.

Link to comment
Share on other sites

Beetlesilor ?

Sa observi tu neaparat ceva :)))))

Povestea mea se termina aici. Am zis sa creionez un sezon jucat in manger. Mai departe banuiesc ca va deveni plictisitor. Eu nu sunt Ilici sa am rabdare sa public o poveste care se intinde pe 10 ani. Daca o sa reincep candva un alt sezon la un alt manager intr-un alt an si intr-o alta dispozitie (ca acum nu prea am), am sa mai scriu si pe acest forum o ALTA poveste. Alta idee nu am.

Alta pa!

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy