Tibi

"In Europa-i toata treaba."
Irinel

Venise si ziua cea mare. Ziua in care debutam in grupele Europa league, desigur. 18 septembrie, 2014.
Inutil sa va mai spun ca asteptarea fusese una grea. Nerabdarea ma cuprinsese de ceva timp si, in sfarsit, emotiile ii luau locul.

Programul stabilit de UEFA pentru meciurile din grupa era unul care ne convenea, caci primul joc il disputam contra celui mai accesibil adversar, teoretic, Duisburg. Mai mult, jucam acasa, in Colonie. Preconizam un numar mare de suporteri care sa vina sa ne sustina si sa ne impinga de la spate, dar mai ales sa-i faca pe Batin & Co. sa uite repede de emotii si de trac. Fixasem un pret accesibil, iar intrarea copiiilor sub 14 ani era libera. Ma rog, le erau date la poarta bilete cu pret 0, caci numai asa se putea.

Duisburg era, ca si noi, o prezenta surprinzatoare in grupele Europa League. Germanii obtinusera un loc in cupele europene datorita faptului ca jucasera finala Cupei Germaniei, pe care o pierdusera la scor in fata lui Bayern Munchen, si cum Bayern castigase campionatul intern... Oricum, Duisburg isi merita cu prisosinta locul in grupe, caci in play-off i-au scos, dupa o dubla victorie(!), pe cei de la Lazio.

La "oficiala", asteptand meciul...

- Irinele, am ajuns pana aici... acuma ce?
- Mergem inainte, Tibane. Batem azi, mai batem de vreo doua ori si... pana in finala.
- Asa. Asa te vreau.
- Pai cum p**a mea? La ce trupa avem...
- Campionatul si o finala de cupa europeana. Astea sunt obiectivele. Vorbeam aiurea, ca de-obicei. Dar nu stiam sa vorbim altfel. Daca nu sunt indeplinite, il dau afara pe Robert.
- Da. Da' da-l in p**a mea de campionat, Tibane, in Europa-i toata treaba.
- Nu, nu accept. Daca luam Europa League si iesim pe locul 2, afara cu Robert. Ia... ia fii atent... ia uite cine vine, i-am atras atentia aratandu-i-l cu ochii pe Hârjan, care urca in tribuna.
- Aoleu, a venit si drojdierul asta...
- S-a intors. Ia sa vedem daca s-a bronzat.
- De ce? De unde s-a intors?
- Cum, ma? Nu ti-am zis? S-a dus sa vada piramidele.
- Nu...
Nedumerirea lui Irinel a fost intrerupta de Hârjan, care ajunsese intre timp langa noi.
- Bine v-am gasit, domnilor... (ne-a salutat ranjind) Vad ca n-ati uitat de mine. Mi-ati pastrat locul. Glumea, doar avea abonament.
- Da. Da' cu greu, sa stii. Pana acuma a trebuit sa ne certam cu Ana Maria Prodan.
- Ha...
- Da, ma. Venise cu un neamt, scouter, vroia sa-l aseze in locul tau, ca a vazut ca-i liber.
- Pai da' bineinteles...
- Serios. Nu, Irinele?
- Da, Hârjane. Cica vroia sa-l vada la lucru pe Bătin sa-l ia la Dortmund. In locul lui Lewandowski.
- Da, da' i-am explicat ca Batin nu-i de vanzare si a plecat, am completat.
- Ba, ia gata, ca radeti cam mult voi doi, si nu va vad bine, ne-a pus la punct Hârjan, superior si cu subinteles, ca un tata care opreste joaca ce degenereaza in prosteala a doi copii.

Meciul statea sa inceapa, iar crainicul incepuse sa dea citire celor doua formatii.
Noi ii aruncam in teren pe:
Balauru - Moreno, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Vranjes, Distefano - Batin.

De partea cealalta, nemtii nu aveau (nici ei) in primul "11" nume sonore, dar pareau sa aiba un mijloc solid, caci acolo evoluau experimentatul mijlocas central austriac Jurgen Saumel, kenianul Patrick Osiako si, nu in ultimul rand, controversatul international roman... Razvan Cocis.

Meciul a inceput calm, jucatorii preferand sa se masoare mai intai unii pe altii. Suporterii parca asteptau si ei sa vada in ce directie va decurge jocul, atmosfera fiind una linistita. De altfel, spectatorii de pe Metrom erau de fel calmi, nu se formasera inca cu adevarat niste grupari de "ultrasi", si probabil ca era de preferat ca situatia sa ramana asa.

Primul moment cu adevarat important al partidei a avut loc de-abia in minutul 29, cand Iulian Popa a centrat perfect din flancul stang la coltul lung, acolo de unde David Distefano, scapat din marcaj, a trimis in poarta nemtilor. Aproape o formalitate. Instantaneu, tribunele s-au trezit la viata, suporterii nostri bucurandu-se de parca guvernul ar fi scos taxa auto.
- Bine, ma, m-am bucurat retinut, strangandu-mi pumnul si lovind aerul.
- Eee ? Ce ti-am zis, Tibane?

Dupa gol, jocul a continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Un soi de lupta cvasi-amicala la mijlocul terenului, cred ca asta ar fi descrierea potrivita. Dar de-acuma ne convenea.
Gratie golului lui Distefano am intrat la pauza avand avantaj de un gol pe tabela, iar lucrurile aratau cat se poate de bine.

Dupa pauza, modul de desfasurare al meciului a suferit modificari vizibile. Duisburg a intrat mult mai determinata si mai hotarata, iar ocaziile la poarta noastra nu au intarziat sa apara. In chiar al doilea minut al celei de-a doua reprize, atacantul Chabangu a sutat puternic peste poarta din interiorul careului, pentru ca mai apoi Cocis sa scape singur ca Balauru si sa trimita putin alaturi.
- Ce fac, ma, astia ?! m-am intrebat retoric si putin indignat de felul in care incepuse repriza.
- Nu stiu, Tibane... nu le-o fi zis Robert ca cu nemtii nu-i de joaca. Astia cica numa' dupa ce ii vezi in avion si avionul decolat poti sa te linistesti...
Dar n-aveam chef de glumele lui Irinel. N-aveam cum sa am cand Christian Frohlich ne zguduia bara transversala cu un sut violent de la distanta.

- Cat mai e, ma? Cat mai e? intrebam la fiecare trei minute. La un moment dat, pana si Adi s-a saturat sa-mi raspunda si se facea ca nu aude.
Parea sa fie genul acela de repriza lunga, in care timpul se opreste iar atacantii adversi accelereaza.

Dar n-a fost. Si asta pentru ca in minutul 73 Adi Rusu a aruncat inspirat o minge lunga in fata, Batin si-a pus in valoare viteza, a preluat balonul si l-a centrat in fata portii acolo de unde Stojan Vranjes l-a impins in plasa. 2-0. Rasuflam usurat.
Din nimic, ca si primul gol, dar nu conta. Sanatatea inimii mele avea prioritate.

Dupa golul lui Vranjes, nemtii au dat impresia ca se dau batuti. Ciudat, stiu, dar era vorba de putini nemti in echipa lui Duisburg, deci sa nu respingem irevocabil cliseul. Pana ca englezul Andre Marriner sa fluiere pentru ultima oara, diferenta de moral dintre cele doua tabere s-a concretizat si pe tabela, chiar la ultima faza din prelungiri. Alexandru Mateiu a trimis un sut-centrare in gura portii, iar fundasul central Schadlich a deviat mingea in propria poarta, spre disperarea goalkeeper-ului francez Jeremy Gavanon. 3-0.

Metrom - Duisburg: 3 - 0
Spectatori: 4773
Un debut perfect in grupele Europa League. Scorul, unul mincinos desigur, recunosc, dar acest lucru nu deranja absolut deloc. Nici pe suporteri, nici pe mine, nici pe nimeni. Doar pe nemti.
In celalalt meci din grupa, Benfica a facut un pas important spre calificare, chiar din prima partida, si a invins-o cu 3-1 pe Espanyol, in deplasare.

Dupa meci, am plecat alaturi de Irinel si Hârjan sa sarbatorim intr-un restaurant. Schimbam un pic stilul, doar tocmai jucasem un meci european, nu?
Acolo... am baut si am vorbit. Am vorbit si am baut. Nu ne puteam schimba stilul intr-un mod prea radical.

- Si asa, Hârjane? Te-ai dus sa vezi piramidele? (Irinel, inca surprins)
- S-a dus, ma. S-a dus prostu'... am intervenit. Keops, Kephren, Mikerinos...
- Ei na, i-auzi... fain... Bravo, Hârjane.
- Da, Hârjan chiar se tine de treaba aia cu "traitul vietii". N-a vorbit prostii. Nu, Hârjan?
- Pai da' cum... cum adica? Adica cum sa vorbesc prostii? Ba Tibi, ba, ba Irinele, voi credeti ca eu sunt voi?
- Nu... bineinteles ca nu...
- Pai in primul rand nu mai am varsta.
- Da' banii de unde ii ai? l-a intrebat scurt Irinel.
- Hârjan sa n-aiba bani? Ce vorbesti, ma? am intervenit din nou. Auzi la el...
- Ai primit vreo mostenire sau ce? a insistat Irinel.
- Hârjan are sute de milioane la CEC, ma... n-are treaba.
- Ba, daca chiar vrei sa stii, excursia asta in Egipt mi-am platit-o cu banii de la "Vrei sa fii miliardar".
- Ce, ma?! Ai fost la "Vrei sa fii miliardar" ?(Irinel)
- A fost, ma. A fost prostu'... Si a castigat bine, cat ai luat Hârjane atunci?
- 30 de milioane.
- Pe vremea aia erau bani...bani buni.
- Da' cand? Cand a fost asta? (Irinel)
- Acu' vreo 10 ani cand era emisiunea. 12 ani sunt chiar, si-a amintit cu precizie Hârjan.
- Pai da' e si-acuma emisiunea, de-aia. (Irinel)
- Bine, au facut-o ei acuma iara, da'... nu e...
- Pai si n-ai cheltuit banii aia pana acum? (Irinel, in continuare surprins si nedumerit)
- Hârjan tot timpul a gandit pe termen lung, Irinele. Om calculat, nu ca tine.
- Ba, eu am vrut sa merg inca de pe atunci sa vad piramidele... Nu stiu de ce, dar am vrut eu neaparat sa vad piramidele, am avut-o eu p-asta mereu...
- Si?
- Nu m-am indurat. E, da' acuma n-am mai putut. M-am dus si sa-mi bag p**a daca regret vreun leu.
- Tare. A conchis Irinel, caruia parea ca-i creste respectul pentru Hârjan dupa ultimele relatari.

Am mintit. Nu mi-am facut.
Mai are rost sa-mi fac ?

@Razwyx: Poate parea ciudat, da' Azerbaijanul e mai aproape decat Tara Galilor. Ce-i drept, cam tot pe-acolo. Da' ar fi fost deplasari mai grele, intr-adevar.

***

Venise in sfarsit si data de 17 iulie 2014. O data care va ramane in istoria clubului Metrom ca fiind momentul debutului in competitiile europene.
Ajunsi pe stadionul "The Gnoll" (care din cate am inteles reprezinta corcitura dintre un gnom si un trol; cum sa pui numele asta unui stadion ?!) din Neath, am fost oarecum surprinsi. Adica ne asteptam sa fie o arena mica, dar nu ne asteptam sa fie si atat de urata.

In tribune, vreo 1000 de suporteri rasfirati si plictisiti. Cu siguranta meciul nu era unul care sa suscite interesul oamenilor din zona. Ar fi preferat probabil un meci de rugby...

Echipa trimisa de Robert in teren a fost urmatoarea:
Balauru - Grecu, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Bakaj, Stratila - Batin.

- Ce atmosfera dezolanta...
- Ba, Tibane, da' ce vant bate, sa-mi bag p**a. Si ce frig e. Astia n-au vara, ma, p-aici ?
- Ba da. Asta e vara lor. Ceva soare, vant si 13 grade.

Nici bine n-a inceput partida, ca galezii s-au si vazut nevoiti sa scoata mingea din plasa. Batin a facut o cursa pe partea stanga nestingherit si a sutat violent din interiorul careului, din unghi, sub bara. Un portar mediu ar fi scos cu siguranta sutul, dar portarul lui Neath parea ca nu intra in aceasta categorie. Peste alte doua minute, tabela s-a modificat din nou in dreptul nostru, Trystan Duffy trimitandu-si mingea in proprie poarta ca un incepator, la o faza ce nu putea fi considerata neaparat ca fiind iminenta de gol.
- Ba, da' varza, varza astia.
- Ce nu-ti convine, Tibane ? Vroiai sa iei bataie ?
- Nu, ma, doar ca ma asteptam sa fie altfel primul nostru meci european. Zici ca jucam amical cu selectionata Romsilva.

Pana spre mijlocul reprizei, jocul s-a mai calmat, Iulian Popa fiind cel responsabil pentru agitarea din nou a apelor, caci a tribunelor nu putea fi vorba. Iulica a fost gasit excelent de Bakaj in careu, iar finalizarea i-a fost la indemana. 3-0, si nu era decat minutul 26.
- Facem record, ceva, Tibane ?
- Asa se pare.

Totusi, la pauza scorul a ramas acelasi, iar la final nu s-a mai inregistrat decat o singura modificare, petrecuta in minutul 83, cand Mihai Fulea, intrat in repriza secunda, a marcat cu un sut superb cu efect. Cel mai frumos gol al meciului de departe, reusit de tanarul nostru mijlocas defensiv, aflat la doar a doua sa reusita pentru noi.

Neath FC - Metrom: 0 - 4
Asadar, debut cu dreptul in Europa, la capatul unui meci simplu pentru echipa noastra. Eram insa constient de ce echipa avusesem in fata, asa ca nu ma entuziasmam prea tare. Speram ca nici jucatorii.

. . .

La returul de peste o saptamana, alta a fost atmosfera. Peste 3000 de fani au venit sa ne incurajeze si sa asiste la primul meci european vazut de stadionul "Metrom". Steguletele galben-albastre fluturau de zor in tribune, agitate de oamenii care cantau aproape fara incetare.
Intre timp, avusese loc si extragerea turului trei preliminar, iar noi urma sa intalnim castigatoarea duelului dintre Apollon Limassol si Dinamo Tbilisi. Cum cipriotii castigasera in tur cu 3-0, lucrurile erau destul de clare.

Cu acelasi prim "11" ca-n mansa tur, am inceput la fel de bine reusind deschiderea scorului in minutul 7, prin Batin. Un un-doi frumos intre el si Popa la amrginea careului, iar golgeterul nostru nu l-a iertat pe portarul Mike Price. 1-0.
Relaxati dupa aceasta reusita, fapt care nu s-a vazut decat la finalizare, caci ocazii si-au creat in continuare, jucatorii nostri au intrat la cabine doar cu acest avantaj minim.

In repriza secunda, insa, am inscris alte trei goluri. Autori: Perendija, Adi Rusu (ambii din faze fixe) si Batin, din penalti. Singura veste proasta dupa acest joc era accidentarea lui Sorin Stratila, care suferise o ruptura musculara in partea doua a jocului. Parea destul de grava aceasta accidentare, urma sa aflam zilele urmatoare cat timp va lipsi zvapaiatul nostru mijlocas dreapta.

Metrom - Neath FC: 4 - 0
Spectatori: 3061
Acelasi scor ca-n tur, deci. Calificare fara emotii, dar si fara a simti vreo bucurie intensa.

Cum Dinamo Tbilisi n-a reusit decat o remiza acasa, 1-1, cu Apollon Limassol, cipriotii urmau sa fie adversarii nostri din turul 3. Incepeau lucrurile serioase. Si incepea tremuratul.