Fc Argeș PiteșTi

[de_ce]

FC Argeș Pitești

Nume complet Fotbal Club Argeș Pitești

Poreclă Vulturii Alb-Violeți

Nume precedent Dinamo Pitești

Data fondării 1953

Culori alb-violet

Stadion Nicolae Dobrin, Pitești (16.500 locuri)

Campionat Liga a II-a

Clubul a fost înființat în anul 1953 sub numele de Dinamo Pitești și a debutat în prima divizie în anul 1961, avându-l ca antrenor pe Ştefan Vasile. În 1968 clubul își schimba denumirea în FC Argeș Pitești, denumire ce avea s-o păstreze, cu o scurtă excepție (1994 - 2001, FC Dacia Pitești) până în prezent. FC Argeș a fost una din echipele de vârf ale anilor '70, reușind să câștige două titluri de campioană în anii 1972 și 1979.

Echipa s-a menținut timp de 29 de sezoane consecutive în prima divizie, până în anul 1992, când a picat în "B", de unde a revenit în răstimpuri, pentru a face o ultimă performantă cu o participare într-o cupă europeană a fost în sezonul 1998/1999, când FC Argeş a fost eliminată de Celta Vigo, după ce în tururile preliminare ale Cupei UEFA trecuse de Dinamo Bako şi Istanbulspor.

FC Argeș a fost retorogradată la data de 8 iunie 2009 în liga a doua, după ce D.N.A., a descoperit că patronul echipei, Cornel Penescu, a încercat să mituiască mai mulți arbitri.

Anul 2010 o găsește pe FC Argeș în Liga a II-a, avidă de performanță, dar cu un lot de jucători restrâns și un buget subțire: 16,5 K buget de salarii și 0 buget pentru transferuri.

[de_ce]

1 martie 2015. Sunt un manager respectat, cunoscut în toată Europa. Am învățat și limba franceză între timp. Clubul se apropie de performanțele din anii '70.

12 M € buget de transferuri rămas, 450k € buget de salarii. Am strâns în 4 ani și jumătate 2 titluri consecutive de Campioană, 1 Cupă a României și 2 Supercupe. Am ajuns în optimile EURO League și jucăm pentru al doilea an consecutiv în optimi, după ce ne-am clasat în grupele UCL după Fenerbahce și Juventus.

E ora 15:00. Ne pregătim de meciul cu Steaua din Ghencea. Ei sunt pe locul 2, la doar 3 puncte distanță în spatele nostru.

Echipa merge bine, n-am schimbat prea multe în iarnă, dar victoria din deplasare cu Cagliari a fost doar acum 4 zile. Serjao încă se resimte, deși a primit o zi de repaos în plus față de restul echipei.

Mă bucur să-l văd pe Buleică, știu că și el se bucură să mă vadă, probabil ar fi întrebat presa despre el dacă eram și eu prezent la conferința de presă - nu mă duc din principiu. Îi merge bine la Steaua, a prins toate meciurile din sezonul ăsta în prima echipă. Aș fi preferat totuși să nu fie la fel de rapid ca mijlocașii mei de pe partea stângă, voi fi nevoit să-l folosesc pe cel mai agresiv.

Mai sunt 3 ore până intrăm pe teren, cred că am timp să povestesc cum am ajuns aici.

[de_ce]

Problema cu banii

Balanță negativă (-180k), doar 280 de abonamente pe sezon (probabil o medie de 500 spectatori pe meci) și 16,5K euro pe lună în salarii, cam așa se prezenta situația la FC Argeș când am ajuns.

Am știut de la bun început că în condițiile date nu se putea face performanță imediat, dar am promis în prima mea conferință de presă că voi aduce succes clubului și că voi încerca să joc cu stil. Mi-am propus deci ca obiectiv pentru primul sezon clasarea în prima jumătate a clasamentului, chiar dacă presa mă vedea undeva pe locul 14. Nu speram și nici nu-mi doream promovarea în primul sezon. Fără o echipă competitivă aș fi fost sortit retrogradării. Dar în 2 ani, cu jucători tineri, de perspectivă, promovarea era posibilă.

Conducerea mi-a oferit 13K euro pe lună pentru salarii, conform obiectivului stabilit. Mai puțini decât se cheltuiau. Cei 3500 de euro minus lunar nu mi-ar fi adus prea mulți fani în rândul conducerii, așa că primul obiectiv a fost să fac bani.

Singurul mod în care un club mic putea să facă bani erau amicalele plătite cu cluburi din tări mai calde, de preferat de peste ocean. Previzibil, Oceania s-a numit mina mea de bani în primii 2 ani la FC Argeș. Cu ~20k primiți pentru fiecare amical din deplasare, indiferent că era vorba de prima echipă, de cea de rezerve sau de cea de juniori, cluburi ca Arorangi, AS Magenta, AS Pirae și altele m-au făcut fericit.

Bun, în iulie-august și decembrie-ianuarie clubul urma să facă bani destui, destui cât să acopere pierderile din restul anului și eventual să aducă balanța totală pe zero. Ce era de făcut cu salariile? Nu puteam renunța la serviciile unor jucători ca Dan Lăcustă sau Ionuț Cazan, chiar dacă ar fi însemnat aducerea balanței de salarii pe zero.

Am vândut în schimb un portar: Mirel Bolboașă. Nu avea un salariu suficient de mare pentru a avea un impact major asupra bugetului de salarii, dar cei 12k obținuți din vânzarea lui reduceau cu aproape 1k pe lună diferența, pentru ca am reușit să obțin acces la 90% din profitul de transferuri de la conducere.

Mai departe am reziliat contractele la 3 dintre juniori: Borțoi, Florea și Orăseanu și am mai scăzut cu 500 de euro salariile.

Am negociat în parte contractul fiecărui jucător, oferind bonusuri mari pentru prezența pe teren contra unor salarii scăzute, bazându-mă pe faptul că urma să joc întreg sezonul câte un meci pe săptămână cu rezervele împotriva echipelor din Oceania, compensând astfel pierderile generate de bonusuri.

Am ajuns cu salariile la 12,5 K pe lună. Nu toți jucătorii au acceptat scăderea salariului, ocazie cu care m-am făcut destul de urât printre impresari, dar în cele din urmă încercarea a dat roade.

[de_ce]

Jucătorii

Cu banii părea că rezolvasem problema, dar îmi lipseau o serie de jucători: un fundaș stânga, un atacant bun și unul de rezervă, și un backup pentru actualul fundaș stânga - Adrian Voicu.

Am început cu apărarea. După o lună de căutări, în momentul în care s-a deschis sezonul de transferuri am fost primul cu o ofertă de împrumut pentru Sorin Bușu, DL culmea, de la dușmanii mei de moarte - Universitatea Craiova. N-am reușit să-l obțin decât pentru o jumătate de sezon cu salariul plătit de Craiova, dar pentru moment îmi era suficient. Urma să-și împartă postul cu Briceag, un tânăr crescut de club care promitea multe.

Al doilea jucător adus la club, a fost jucătorul care urma să fie cel mai bun transfer al meu făcut vreodată. Florian Buleică, DR, tot de la Craiova. Împrumutat pentru 2 ani cu salariul plătit integral de Craiova. Mai avea 3 ani de contract rămași, dar speram să-i scadă valoarea și să mi-l permit spre sfârșitul împrumutului. Valora câteva sute de mii bune de euro. Nici nu speram pe atunci să reușesc să-l iau liber de contract în urma unui concurs de împrejurări 3 ani mai târziu și să-l vând mai apoi cu 3 milioane de euro. Nu l-am jucat decât 8 meciuri în primul sezon, atât de tare speram să-i scadă valoarea.

Apoi, atacul. Robert Beuran era singurul atacant veritabil din echipă. Frații Vinitlă nu păreau de viitor, Ivanică era prea firav, iar Rover Cârstea era mai potrivit ca mijlocaș stânga.

În ziua în care am semnat împrumutul lui Buleică, am reuși să-mi găsesc și atacantul cu care să aduc succes clubului - Adrian Bumbuț, ST. Un an mai târziu Bumbuț era trecut între vedetele clubului, alături de Adrian Mutu sau Marin Radu II. L-am găsit tocmai în Statele Unite, la Richmond, liber de contract. Finalizare bună și viteză deosebită, perfect pentru ce-mi doream. Urma să marcheze 19 goluri în 26 de meciuri. Cei aproape 2000 de euro ceruți pe lună urmau să-mi strice un pic planurile cu bugetul, dar aveam o presimțire că merită.

Tot la sfârșitul lui iulie, l-am adus în Trivale și pe Silviu Pană, MC, puștiul care urma să se joace cu mijlocașii de la Bordeaux câțiva ani mai târziu. Un adevărat mijlocaș central de viitor. Împrumut de la Unirea Chiajna pe 2 ani, cu salariu plătit integral de ei. La fel ca și cu Buleică, planul meu erau să-i scad valoarea și să încerc cumva să-l cumpăr în timpul împrumutului. Tot 3 ani rămași din contract aveam pe atunci, tot liber de contract am reușit să-l obțin într-un final.

Ultima achiziție din vara lui 2010 a fost Tony, ST, de la U Cluj. L-am împrumutat pentru un an, cât mai avea de contract și l-am luat gratis în iarnă. Tony urma să-și împartă aparițiile pe teren cu Beuran. Spre sfârșitul sezonului s-a impus în fața celui din urmă, reușind o notă medie de 7.0, cu 7 goluri în 15 selecții, față de doar 6 în 23 de meciuri, cu 6,94 notă medie pentru Beuran.

Echipa pe care urma s-o afisez în următorul sezon s-a conturat repede, după numeroasele amicaluri în Oceania și a fost în mare parte un 4-4-2, construit în jurul lui Dan Lăcută și Ionuț Cazan pe linia de fund și Rover Cârstea și Monel Cârstoiu pe linia de mijloc. Sezonul de transferuri de iarna n-a schimbat mare lucru în schipă, dar o să povestesc la timpul potrivit despre el.

Echipa 2010-2011:

[Soccer]

Foarte bun story-ul. Dar cand ai avut timp sa joci un sezon intreg cu echipele din Oceania?

[de_ce]

Foarte bun story-ul. Dar cand ai avut timp sa joci un sezon intreg cu echipele din Oceania?

FC Argeș II a jucat în fiecare miercuri pe tot parcursul sezonului câte un meci amical cu câte o echipă din Oceania în deplasare. La fel și FC Argeș U19, fiecare săptămână liberă de la campionatul de tineret a fost completată cu câte un amical în Oceania. Mai puțin în lunile aprilie și mai, când e pauză competițională în Oceania și amicalurile au fost jucate cu echipe din America Centrală și de Nord. ~12K pe meci.

[de_ce]

1 martie 2015. 22:45. Cu puțin noroc și multă determinare am reușit să câștigăm în deplasare la Steaua cu 4-3.

Deși aveam 3 goluri avans, ne-am văzut egalați în minutul 67, după ce steliștii, împinși de la spate fiind de cei 12.000 de spectatori prezenți în tribune, au șutat spre poartă din toate pozițiile posibile.

Golul victoriei a venit cu doar 3 minute înainte de final când noua mea descoperire, Amir Amin, un egiptean determinat, mijlocașul stânga ales să se confrunte direct cu Buleică, a reușit să scape de marcaj și a marcat din centrarea lui Băcilă. Golul a venit pentru el cum nu se putea mai bine, la doar o zi după ce a împlinit 19 ani, la prima selecție pentru FC Argeș.

Am luat cu greu decizia de a-l titulariza în dauna mult mai experimentatului Sebastian Pardo sau a rapidului Romagnoli, chiar asistentul (Sorin Frunză, fost mijlocaș stânga) mi-a mărturisit că poate n-ar fi cea mai prudentă mișcare, dar am avut încredere în noua mea achiziție. M-am bazat pe curajul și agresivitatea lui Amin.

Am mers un pe 4-2-4 de posesie, dar după 10 minute am schimbat așezarea de la mijloc, pe Pană l-am trecut pe partea dreaptă, iar pe Iacob l-am adus la închidere pe partea stângă. Chipciu și Steriu își făceau de cap pe partea dreaptă în direcția lor de atac.

O altă invenție pentru partida asta a fost aducerea lui Cataramă în atac, drept Defensive Forward (Attack) pentru o repriză și Deep Lying Forward (Support) pentru cea de-a doua. A mers bine deși e doar competent pe poziție. L-am mai jucat ca atacant și în 2014, dar îl prefer Inside Forward de pe partea dreaptă de obicei.

Cu toate că nu ne-am concentrat cum mi-aș fi dorit, am reușit victoria, așa că le-am dat liber băieților, cred că mai am puțin timp să povestesc cum am ajuns aici.

[de_ce]

Staff-ul

Cea mai mare problemă de început n-a fost nici cea financiară și nici cea a lipsei de jucători, ci a staff-ului tehnic. Când am preluat FC Argeș, echipa avea nu mai puțin de 2 asistenți, 2 antrenori de portar și 5 fizioterapeuți, îmi pare rău să spun asta, dar unul mai incompetent decât celălalt. Echiipa nu avea niciun (!) antrenor. Visul meu de a crește jucători era mult departe fără antrenori.

Am reziliat toate contractele staff-ului tehnic, cu excepția asistentului Priseceanu și a unui fizioterapeut, și am început căutarea. Din păcate, abia spre sfârșitul campionatului 2010/2011 am reușit să găsesc primii antrenori cu atribute peste 11 care să vină să antreneze la un club cu reputație așa mică, dar cu toate acestea la fiecare 3 luni am cerut consiliului director lărgirea numărului de oameni din staff-ul tehnic.

La începutul campionatului 2014/2015 aveam dreptul la nu mai puțin de 17 antrenori.

În vara lui 2012, imediat după promovarea în prima divizie, mi-am întărit cel mai tare din punctul de vedere al echipei tehnice. Sorin Frunză de la Rapid, Ionel Dănciulescu de la Dinamo, Mihai Voicu de la Snagov și Sorin Robotin au fost printre jucatorii care au renuntat la gazon pentru antrenorat, toți cu niște calități tehnico-tactice deosebite. Ce m-a mirat cel mai tare au fost pretențiile lor salariale: sub 500 de euro pe lună de persoană!!

În vara lui 2014 l-am adus și pe Adrian Mutu ca antrenor la echipă, el e singurul care a cerut și a primit mai mult de 3000 de euro pe lună salariu. (OK, el a cerut 10.000, eu i-am dat 3.600)

N-a fost ușor, pot să spun că în cei 4 ani și jumătate petrecuți până acum la FC Argeș am căutat mai des antrenori decât jucători, dar am reușit să aduc regimul de antrenament la un nivel muțumitor.

Aștept cu nerăbdare vara lui 2015, când vor fi gata noile facilități de antrenament atât pentru echipa mare, cât și pentru juniori. Sunt la a doua modernizare facilităților și cred că vor fi cotate drept "foarte bune".

[de_ce]

Echipa de tineret

Înainte de a continua cu povestea vreau neaparat să mă mândresc cu echipa de tineret de anul acesta: sunt senzaționali puștii!

2 beloruși, 2 unguri, 2 slovaci, 2 chileeni (unul dintre ei a fost împrumutat în iarnă pentru 50k până la sfârșitul sezonului) și restul români.

De la începutul lui noiembrie, când au reușit și străinii să învețe română au fost de neoprit. Au marcat nu mai puțin de 50 de goluri în 11 meciuri în grupa de tineret, au câștigat Cupa U19 fără emoții și au culminat cu un rezultat senzațional în fața Sibiului: 10-1.

Abia aștept să-i văd la anul pe o parte din ei și la echipa mare.

[Soccer]

De curiozitate , cat ai balance ?

[de_ce]

De curiozitate , cat ai balance ?

16M, dar din păcate nu am reușit nici anul acesta să trecem de faza optimilor EURO Cup și campionatul românesc a rămas cu reputație scăzută, 2 stele și jumătate, deci clubul încă nu prea atrage jucători de calibru mare.