Tibi

In niciun caz tochitura. Am dat indicatii clare.

- Ba, tu stii ca n-am mai fost niciodata la Tarlungeni ? L-am intrebat intr-o doara pe Irinel. - Stai linistit ca n-ai pierdut nimic. Da' chiar n-ai fost ? Ca-i aproape de Brasov. Cat sunt ? 10 kilometri ? - N-am avut ce cauta... - De fapt, si eu am fost de doua ori. O data cand si-a vandut taica-miu Dacia, ca stii ca aicia era targul de masini, si am mai fost o data la majoratul unei colege de liceu. - Da... Adica am fost in Barcelona, care e la 2000 de kilometri, dar la Tarlungeni n-am fost. - Uite c-ai venit acuma. Bucura-te de experienta. Venisem, evident, cu treaba la Tarlungeni. Aveam fotbal de jucat. Si eram optimist dupa partida de cupa din urma cu 3 zile, si nici adverasarul nu ma speria deloc. In meciul precedent disputat pe teren propriu, Unirea pierduse cu 0-5 in fata celor de la FC Maramures. Erau eliminati si din cupa, dupa o infrangere cu Jiul Rovinari, tot pe teren propriu. Robert a inceput acest meci cu: C. Manea - Stancu, Tatarciuc, Crisan, Balint - Paduret, Marginean, Dina - "Cobra" Ilie - Anghel, Ruse. Se pare ca antrenorul nostru decisese sa-i odhineasca pe Soo, Tarlea, Nazare si Silviu Muresan. Erau insa toti pe banca de rezerve, acolo unde se mai gaseau si Coman si Florin Manea, inca nerefacuti complet dupa accidentarile suferite. - Ce-au, ma, astia ? Tu vezi cum ne domina taranii astia ? - Vad... Poate sunt obositi, au tot jucat din 3 in 3 zile. - Da, m-am gandit si eu la asta, dar totusi, astia de la Tarlungeni sunt vai de p**a lor. - E, au cativa jucatori. E Piko ala care-a fost si pe la Craiova, mai e Brujan... - P-ala am vrut sa-l luam. - Mai e chiar si Vasiliu, atacantul, care-a jucat pe la FC Brasov. - GOOOL ! Bine, ba baieti ! Da' ce-a facut, ma, ala acolo ? N-am mai vazut asa ceva. - Cum n-ai mai vazut, ma ? Banel pe Santiago Bernabeu. Reloaded. Brujan, omu' tau. - Bine ca nu l-am luat. - Se-ntampla. Bine ca am dat gol, chiar si asa. Intr-adevar, Sergiu Brujan marcase in proprie poarta in minutul 20 si aveam 1-0, contrar cursului jocului. Dar s-a facut repede dreptate si gazdele ne-au egalat prin Ionut Vasiliu, dupa un offside absolut flagrant. 1-1 in minutul 26 si lucrurile nu mergeau deloc bine. Dupa restabilirea egalitatii, am fost practic asediati de formatia din Tarlungeni, dar din fericire pentru noi am scapat la pauza cu rezultatul de 1-1. Eram convins ca echipa va arata altceva in repriza a doua si aveam incredere ca Robert ii va scutura putin la vestiare pe jucatori. Nu s-a intamplat insa asa cum anticipasem eu, iar Vasiliu si Kurtuly au trecut, pe rand, de marcarea celui de-al doilea gol in poarta noastra. Recunosc, vazand ce se petrecea pe teren si cum echipa e incapabila sa reactioneze in fata unui adversar pe care eu il consideram modest, am fost tentat nu o data sa-l sun pe Robert sa-i bage pe Coman si pe Manea. N-am facut-o, totusi. Mi-a venit imediat imaginea lui Gigi in minte si m-am speriat. Oricum, Robert si-a dat seama si singur si a facut in minutul 64 o tripla schimbare. I-a bagat pe Soo, Coman si Muresan, iar din acel moment jocul nostru s-a schimbat mult in bine. In minutul 85, dupa o faza excelent lucrata de catre "Cobra" si Muresan, Coman a reusit sa marcheze golul de 2-1 si totodata primul sau gol pentru Metrom de la revenire. Apoi, in minutul 90, profitand de o uriasa greseala a portarului advers, Muresan si-a trecut si el numele pe lista marcatorilor. Scor final: Unirea Tarlungeni - Metom: 1 - 3 O victorie mult, mult mai grea decat o arata scorul. Dar nu ma puteam declara decat multumit pentru ca era pana la urma o victorie si aveam punctaj maxim dupa primele 3 etape. In plus, revenise si Coman, si nu oricum, ci cu gol.

- Ce zici, ma, ii batem p-astia ? - Lejer. Astia-s vai de capu' lor. Au fost elimnati de Sparta Medias in cupa, in prima etapa au luat-o cu 3-1 acasa de la Gloria II. 4-5 la 0 le dam. Eram de acord cu Irinel, alaturi de care ma aflam in tribunele stadionului Metrom si asteptam inceperea meciului cu AFC Odorheiu Secuiesc. Intre timp, reusisem sa-l aducem si pe Sabin Ruse, imprumut pe un an de la Chiajna si aflasem ca accidentarea lui Florin Manea nu era asa grava cum s-a crezut initial. In maxim doua saptamani avea sa se intoarca pe teren si sa ne incante. Pentru aceasta partida care conta pentru etapa a doua a Ligii a III-a, Seria a VI-a, Robert i-a ales pe: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - Nazare - Anghel, S. Muresan. Meciul a inceput furtunos, iar in primele secunde ale sale am scapat ca prin urechile acului de primirea unui gol. Atacantul oaspetilor, Ovidiu Lazar, l-a lobat pe Manea, dar Tatarciuc a intervenit providential si a salvat de pe linia portii. "Vai de capu' lor" ziceai ? l-am intrebat cu privirea pe Irinel. "Niciun stres" a venit raspunsul. Dupa aceasta mare ocazie a celor din Odorhei, ne-am trezit si am deschis scorul in minutul 7 prin Nazare, care a finalizat frumos dupa o pasa a lui Anghel. Apoi, in minutul 18, am inscris si golul 2 dintr-un corner executat de Paduret la care Tatarciuc s-a inaltat si a trimis mingea cu capul, in poarta. Meciul era practic rezolvat inca din acel moment. Vizitatorii nostri nu se puteau apropia nicicum de poarta noastra, desi noi ii invitam. 2-0 la pauza. In repriza secunda, jocul s-a mai animat, iar Silviu Muresan a ratat 3 ocazii clare de singur cu portarul. Nu puteam insa sa ma supar pe el... In minutul 72, Robert a facut o tripla schimbare si i-a bagat pe Dina, "Cobra" Ilie si noua noastra achizitie, Sabin Ruse. Dupa numai 10 minute, acesta din urma a majorat proportiile scorului, finalizand cu sange rece dupa ce in prealabil scapase fata-n fata cu portarul oaspetilor. Odorheiul Secuiesc a avut o tresarire de orgoliu in final, cand a marcat prin Ovidiu Lazar. "Bine c-a marcat in ultimul minut. Dac-o facea in primul, cine stie ? " I-am spus binedispus lui Irinel. Scor final: Metrom - AFC Odorheiu Secuiesc: 3 - 1 O victorie clara, meritata si care ne dadea moral pentru meciul de cupa cu Aerostar Bacau. Peste 4 zile, ne-am deplasat asadar la Bacau pentru a ne duela cu fosta echipa a lui Pantilimon. Ma asteptam la un meci greu, pentru ca jucam pentru prima data in cupa cu o echipa de liga a III-a. In deplasare. Bineinteles, in drum spre Bacau ne-am oprit putin si pe la Poiana Sarata. Tocmai din aceasta cauza venise si Andreea cu mine in aceasta deplasare, desi pomisese ca va veni doar la meciurile de acasa. A insistat sa trec si pe la parintii ei, dar nu am facut acest lucru. Tatal ei era un om destul de intimidant. In plus, nu ma placea inca de cand vindeam la barul verilor mei si nu vroiam sa-i dau "pe datorie". Apoi, cand a aflat probabil de relatia noastra, nici nu imi mai raspundea la saluturi. Prietenii mei de-acolo chiar mai glumeau atunci cand ne sarutam in public: "Vai, daca te vede tac-su, te taie." Si nu era chiar exagerat, asta pentru ca tatal Andreei era un om dintr-o bucata si fusese implicat in trecut in scandaluri cu cutite, topoare... Ajunsi la Bacau, pe stadionul "Aerostar", incepusem sa am emotii. Imi doream foarte mult sa trecem mai departe, dar nu stiu de ce, mi-era frica de acest joc. Robert a inceput in exact aceeasi formula: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - Nazare - Anghel, S. Muresan. Noutatea venea de pe banca, acolo unde se afla Coman, revenit dupa accidentare. Am inceput bine meciul, dand impresia ca "suntem pe ei", iar in minutul 20 am reusit sa inscriem prin Anghel. Golul a fost insa anulat pe moiv de offside. Habar n-am daca in mod corect sau nu, dar mie nu mi s-a parut. Dupa acest moment, gazdele au inceput sa-si arate coltii, dar doar ca urmare a unor lovituri libere sau cornere. Se parea ca nu suntem inca "reglati" la acest capitol. Dar deschiderea scorului nu s-a produs, astfel incat am intrat la cabine cu 0-0. Dupa pauza, am preluat din nou carma jocului si in minutul 59 Anghel a marcat dupa o balbaiala in defensiva a moldovenilor. Bacauanii au fost lipsiti de reactie dupa aceasta reusita a noastra si am reusit sa ne majoram avantajul 8 minute mai tarziu prin Tatarciuc. Tot dupa un corner executat de Paduret, la fel ca in meciul cu Odorheiu Secuiesc, numai ca de pe partea cealalta. Pana la final, am rezistat atacurilor destul de timide ale gazdelor si am reusit sa pastram rezultatul. Scor final: Aerostar Bacau - Metrom: 0 - 2 Victorie mai usoara decat ma asteptam si treceam asadar mai departe in turul IV al cupei.

- Ia zi, e ceva de capul lu' ala sau nu ? L-am intrebat direct pe Irinel, cum am intrat in biroul sau. - Nou' Hagi. - Zi, ma, serios. - Ba, serios iti spun ca trebuie sa-l luam. N-o fi el noul Hagi, dar poa' sa fie noul Stancu sau macar noul Rusescu. - Pleaca, ma. Noul Sabin Ilie nu ? Ca si-asa au acelasi prenume. - E bun, ma. Eu iti zic sa-l iei. Si-ai vazut ca eu nu vorbesc aiurea. Silviu Muresan ala... - Bine, ma, daca esti tu asa convins... Oricum, alta varianta de atacant nu avem. - Ai putea sa-l iei pe Jenaru de la Drobeta. - Ti-am zis ca nu-l iau p-ala. Are 31 de ani, cati mosi sa mai aducem ? Il luam pe Sabin Ruse asta si gata cu transferurile. - Da ?! - E, bine... daca mai apare ceva ca lumea... Dar nu cred. 20 de jucatori sunt suficienti. - Pai parca erau 18. Cu Ruse se fac 19. - A, nu stii ? L-am adus pe Raul Crisan imprumut de la Dinamo, ca s-a accidentat Muth. - Lovitura. - Auzi, da' revenind putin la Ruse. Ce-a facut de te-a impresionat asa de tare ? - N-a facut nimic la meciul asta de cupa. Adica nimic notabil, n-a dat niciun gol, dar mi-a placut cum se misca pe teren, cum se demarca. E muncitor, suteaza bine... Am eu o presimtire ca va ajunge mare. Are doar 18 ani, are tot timpul. - Macar i-a batut Chiajna pe aia? - 3-0 le-a dat. Ba, da' cat de cald a fost la meci ! Nici nu-ti poti imagina. O canicula la Chiajna... cred ca erau peste 40 de grade. Mi-am dat si eu seama cat de norocosi suntem sa locuim aici. - Eh, te obisnuiesti si-acolo. - Du-te, ba, c-as innebuni. Si cat vezi cu ochii numa' camp... nici n-ai unde sta la umbra. - Da' ce, ma ? Tu stai la umbra Tâmpei sau ce ? - Faci tu misto, dar ce nasol a fost... - Lasa, ma, ca stiu si eu cum e. Prin ce-am trecut eu cu canicula... nu doresc la nimeni. - Prin ce-ai trecut tu cu canicula ? - Nu ti-am zis cand am fost cu chestionarele pe la Mizil ? - Nu. Si am inceput sa-i povestesc. In urma cu cativa ani, cand faceam chestionare pentru... un important institut de sondare a opiniei publice, am fost trimis 3 zile in judetul Buzau. Evident, erau chestionare cu tema politica. Bucuros ca aveam ocazia sa fac ceva bani, eventual pentru a merge la mare, m-am dus cu nici cea mai vaga idee ce ma asteapta. Mai ales ca mai fusesem in astfel de expeditii pana atunci pe la Bucuresti, pe la Medias... Am plecat, intr-o dimineata frumoasa de iulie, cu trenul din Brasov, alaturi de inca 4-5 baieti pe care-i cunosteam mai mult sau mai putin. Destinatia: Ploiesti. Din Ploiesti, a trebuit sa luam un personal pana in Mizil. Bineinteles, nu s-au sincronizat trenurile si am fost nevoiti sa ne pierdem vremea prin orasul lui Nichita Stanescu. "Sa vizitam ceva." se trezise unul. Dar ce sa si vizitezi in Ploiesti ? Pub-ul lui Doroftei ? Da. Acolo am fost. Ma rog, cum-necum am ajuns si-n Mizil, dupa o experienta aproape de cosmar marca "CFR". Eu inteleg ca Ploiesti-Mizil nu e tocmai o ruta importanta, dar sa-ti ploua in vagon si... Dar mai bine nu va spun, ca poate mancati. Sau aveti de gand sa mai mancati... La Mizil, eram asteptati de coordonatoarea noastra, care mai apoi am aflat ca era lesbiana. Ne-a facut cinste cu cate-o bere la o terasa (singura terasa (?)) si apoi ne-a trimis pe care-ncotro. Pot sa spun ca am avut noroc la repartizarea cartierelor, asta pentru ca am prins centrul orasului. Il compatimeam sincer pe cel care nimerise cartierul de rromi. "Dallas" parca i se zicea acestuia. Bine, centrul orasului tot era sub periferia unui oras cat de cat, dar era maxim. Toata dupa-amiaza am sunat pe la usile oamenilor, care ma amenintau ba cu cainii, ba cu politia, ba ca ma bat chiar ei. Am reusit totusi pana s-a lasat seara sa gasesc si niste oameni mai descuiati, astfel ca am reusit sa-mi fac norma si m-am dus in graba la terasa, locul nostru de intalnire. Acolo i-am asteptat si pe ceilalti si am fost urcati intr-o duba, care ne-a dus intr-o vila din comuna Greceanca, judetul Buzau. Am fost incantati de ideea de vila, dar mai putini incantati de lipsa de apa. Proprietarul sau administratorul vilei si-a cerut scuze, a dat vina pe seceta si ne-a sfatuit sa mergem la magazinul din comuna pentru a ne lua apa. L-am ascultat, iar dupa vreo 2 km de mers prin balegar si pietre am ajuns la magazinul respectiv. Multi au preferat berea in locul apei, dar eu m-am gandit ca ar fi totusi neplacut sa ma spal pe dinti sau pe fata cu bere. A doua zi, am avut parte de una dintre cele mai teribile experiente din viata mea. Am fost treziti dis-de-dimineata si trimisi direct in satele din jur. M-am bucurat ca macar de data asta am fost trimisi cate doi. Fusesem repartizati sa "sondam" opinia oamenilor din comuna Baba Ana si din satul Ciresanu, ambele aflate la sud de Mizil. Inapoi in Mizil am fost dusi cu duba, dar de-acolo urma sa ne descurcam singuri. Ne-am luat repede niste covrigi din Mizil si am mers sa stam la ocazie. N-am stat prea mult si un domn binevoitor cu un Aro alb aproape dezmembrat s-a oferit sa ne duca la Baba Ana. Ajunsi acolo devreme, am reusit sa terminam chestionarele planificate pana-n ora 12, asa ca am inceput sa intrebam "Nu va suparati... in satul Ciresanu cum putem ajunge ?" Din pacate, colegul meu a avut proasta inspiratie de a intreba un politist care se afla in zona. Iar acesta, fara sa stea prea mult pe ganduri, a dat prin statie un cod si ne-a spus sa asteptam. In 2-3 minute, a sosit langa noi un IMS, in care am fost poftiti sa urcam. Nu-mi faceam prea multe griji, eram chiar usor amuzat de situatie, dar imi parea rau ca pierdeam timpul... Am fost dusi la sectia de politie, unde am fost intrebati ce cautam, de unde suntem, etc... Au inteles cu greu ce le-am explicat, dar noroc ca ne fusesera date niste legitimatii de catre coordonatoare. Erau mai mult "la misto", nu erau nici stampilate, dar au fost de ajuns pentru politistii respectivi. Ne-au luat datele si ne-au dat drumul. Cand sa iesim din sectie, ne-au zis zambind si cum sa ajungem in satul Ciresanu. Aveam de mers aproximativ 3 kilometri, pe un drum neasfaltat si necirculat de masini. Soarele incepuse deja sa arda, iar in jur era numai camp cat vedeai cu ochii. Doar niste turme de oi mai animau putin peisajul si ne taiau drumul din cand in cand. A trebuit sa rugam ciobanii care le insoteau sa-si tina cainii, pentru ca s-a intamplat sa vina amenintatori spre noi de cateva ori. Aveam norocul insa sa-l am alaturi de mine pe Chucky, care se intelegea cu oamenii simpli, si care era in general o prezenta placuta, care facea sa mai treaca timpul. Era dobitoc, in sensul bunul al cuvantului. "Tu-ti dai seama ca daca se intampla ceva in satul ala, pe noi ne ia ? Se fura o gaina, se violeaza o octogenara, noi suntem principalii suspecti." Pe tema asta a marsat apoape tot drumul pana-n Ciresanu. Ajunsi in satul respectiv, obositi si topiti de soare, am inceput sa batem in portile oamenilor. Aici n-a mai mers treaba asa de unsa, asa ca pana la urma n-am avut ce face si dupa ce am fost amenintati cu tarnacoapele, am luat decizia sa completam chestionarele ramase "din burta", intr-o crasma, la o bere. Cum ne terminasem munca, am iesit la ocazie spre Mizil, pentru ca un satean ne-a spus ca este drum direct, fara a mai ocoli prin Baba Ana. Si am stat...si am stat... si nimic. Rar trecea cate-o masina pe acel drum judetean, dar si cand trecea era vorba de cate-o dacie plina. Dupa ce-am stat vreo jumatate de ora, ne-am zis sa o luam pe jos. Si am mers si-am mers pana am ajuns in Mizil. 5 kilometri de mers pe jos prin camp, la o temperatura ce probabil la soare ajungea la 50 de grade. Nicio masina, dintre putinele care au trecut pe langa noi, nu s-a indurat sa opreasca, desi la un moment dat faceam semne disperate cu mainile impreunate. Iar noi nu eram tocmai la pantaloni scurti, caci n-ar fi fost potrivit sa intervievam oamenii imbracati de gratar. Aveam pantaloni lungi, camasa, iar in spate ghiozdane in care aveam mapa cu chestionare, pixuri, covrigi. Am avut sentimentul ca voi muri in ziua aceea, mai ales cand ne-au dat tarcoale niste ciori. Chucky isi pierduse si el tot cheful, isi uitase povestile, isi uitase glumele... tacea doar si mai blestema din cand in cand. Ajunsi intr-un final la vila din Greceanca, ne-am bagat direct in pat si-am adormit. Asta desi in timp ce ne taram spre camerele noastre de la etaj, am observat ca aveam companie. Venisera alaturi de noi niste colege brailence, dintre care unele pareau chiar bune si abordabile, dar cui ii mai trebuiau? A treia zi, am fost trimisi din nou intr-un sat, dar nu mai conta. Cu o zi inainte atinsesem climaxul suferintei. Nu stiu daca mai e cazul sa spun ca, ajuns in gara din Brasov, imi venea sa sarut peronul. Daca eram putin "luat", mai mult ca sigur o si faceam. M-am ales cu arsuri solare pe fata, gat si maini, cu batuturi la picioare si cu un herpes pe toata buza superioara. Asta doar din punct de vedere fizic...

- Ba, astia au venit cu prima echipa, ce p**a mea ?! - Sa stii. Ciudat, ca incepe si Liga I sambata asta. - Va fi greu cu astia, mi-e cam frica... - Stai, ma, linistit, ca ne rezolva pustiul. Da doua goluri si castigam, sa vezi. Eram in tribunele stadionului Metrom si discutam cu Irinel inaintea primului nostru meci din campionat, contra celor de la Gaz Metan II. Mediesenii venisera cu multi jucatori care in mod normal faceau parte din prima lor echipa: Vatca, Vukadinovic, Buzean, Romulus Miclea, Doru Dudita, Raul Martin si Alin Litu. Era de inteles deci de ce imi era frica de acest meci. Robert a hotarat sa inceapa meciul cu aceeasi formula ca-n meciul cu Dinamo. C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Attila Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - F. Manea - Anghel, S. Muresan. Echipa a inceput bine jocul, sprijiniti si de cei 300 de spectatori veniti sa asiste la debutul nostru in campionat. Posesia era clar de partea noastra, construiam atac dupa atac, dar nu reuseam sa ne cream inca ocazii clare, impotriva unei defensive ce, pe hartie cel putin, parea redutabila. A venit insa minutul 34, cand Florin Manea a inventat o pasa filtranta geniala, care l-a facut pe Silviu Muresan sa se trezeasca singur cu Vatca. Iar talentatul nostru atacant nu l-a iertat pe fostul portar al Stelei si a deschis scorul. 1-0, rezultat care avea sa se inregistreze si la pauza. Evident, Irinel nu a ratat ocazia si mi-a spus mandru si plin de respect de sine: "Eu cand ti-am zis !" Dupa pauza, echipa si-a continuat prestatia buna, iar in minutul 51 ne-am dublat avantajul. De data aceasta, Anghel a fost marcatorul golului, dupa o pasa in adancime a lui Romeo Paduret. Eram placut surprins de ceea ce juca echipa, tinand cont ca aveam in fata un adversar destul de puternic. Dupa marcarea acestui gol insa, oaspetii au avut o tresarire de orgoliu si au redus din diferenta prin Cosmin Rada, ca urmare a unui corner. Totusi, am reusit sa ne concentram pana la finalul meciului si scorul nu a mai suferit modificari. Metrom - Gaz Metan II: 2 - 1 Se parea ca daca e victorie, e 2-1. Am fost foarte multumit de acest rezultat, dar mai ales de fotbalul pe care l-au jucat baietii nostri. Dupa meci, am fost pentru prima oara si la vestiare sa felicit echipa. Am tinut insa sa-i atentionez ca urma sa jucam peste 3 zile in cupa si sa nu faca greseala sa se relaxeze, chiar daca intalneam un adversar de liga a IV-a, inferior noua. Pana la meciul de la Alba Iulia, am mai perfectat un transfer: Marius Nazare, un mijlocas central, in varsta de 22 de ani, adus pentru 3000 de lei, de la vecinii de la Forex, care erau in prag de desfiintare. Acest jucator ne-a fost puternic garantat de catre Florin Manea, iar mie mi-a fost de ajuns acest lucru pentru a nu sta prea mult pe ganduri. Echipa s-a deplasat la Alba Iulia folosind proaspatul cumparat autocar, condus de Mihai. Eu insa m-am deplasat cu Tiguan-ul, condus de Marian. La acest meci, nu au venit nici Andreea si nici Irinel, care se afla la Chiajna pentru a asista la meciul de cupa dintre echipa locala si Petrolul Targoviste. Vroia sa-l urmaresca la lucru pe atacantul Sabin Ruse, despre care auzise el c-ar fi bun. Meciul nostru impotriva celor de la Performanta Alba Iulia fusese programat la ora 15:00, pe o caldura sufocanta. Doar era prima zi a lunii august... Robert hotarase sa odihnesca cativa jucatori la acest meci si a inceput cu: C. Manea - V. Stancu, Tatarciuc, Balint, Soo - Nazare, N. Dina, Stefoi - F. Manea - Anghel, Adrian Ilie Eram si eu curios sa-i vad pe Stancu, Nazare, Dina si pe Ilie, dar mai ales pe ultimul, despre care auzisem numai cuvinte de lauda si care era cel mai scump transfer al nostru. Chiar zilele trecute, Adi imi povestise cum jucatorii l-au poreclit "Cobra" dupa primul antrenament. Sigur, asta datorita numelui sau, caci avea un profil destul de diferit fata de atacantul care a semnat acea superba executie impotriva Columbiei, la campionatul mondial din '98. In primul rand, era stangaci si avea 1.67. Dar scouterul Enea spunea despre el ca e mai rapid decat fostul jucator al Valenciei, ca e un mai bun dribleur, iar executii neasteptate avea si el. Eram destul de sceptic, dar speram sa aiba dreptate... Partida a inceput aproape dezastruos pentru noi. In primele 5 minute, gazdele au avut 2 ocazii mari de a marca, dar au finalizat lamentabil, asta si din cauza terenului sub orice critica. Apoi, in minutul 7 si probabil tot din cauza terenului, s-a accidentat Florin Manea. A fost nevoie de inlocuirea sa cu Romeo Paduret. In acel moment, imi disparuse tot cheful si incepusem sa injur de toti sfintii si toti dracii la un loc, fara discriminare. Echipa insa s-a redresat incet-incet si a preluat carma jocului, iar in minutul 17 am reusit sa deschidem scorul. Nazare a trimis o pasa "printre", care l-a gasit pe Adrian Ilie, si acesta a trecut spectaculos de doi adversari, apoi a driblat si portarul, dar a trimis slab, sleit parca de puteri dupa aceasta cursa. Mingea insa a ajuns in plasa, cu toata opozitia fundasului Curca, care n-a putut face mai mult decat sa-si impinga balonul in proprie poarta. Dupa deschiderea scorului, am tinut de minge si nu le-am oferit sansa gazdelor sa atace, astfel ca la pauza conduceam cu 1-0 si se parea ca avem un meci lipsit de emotii. Repriza a doua a fost monotona de-a dreptul. Adversarii nostri nu aveau forta sa atace, iar pe noi nu ne interesa. La un moment dat, spre finalul jocului, jucatorii nostri, plictisiti probabil de atata pasat, au inceput sa preseze careul advers, profitand si de caderea fizica a celor din Alba Iulia. Am reusit sa ne cream niste situatii clare de a marca, dar Ilie si Anghel au avut grija sa le trateze cu superficialitate. Am avut apoi si o bara prin Nazare, dupa un sut frumos de pe la 20 de metri, dar pentru a marca golul 2 a fost nevoie de intrarea pe teren a pustiului Muresan. Dupa doar 3 minute, in minutul 85, acesta a marcat dupa o executie absolut fabuloasa, a la Alessandro Del Piero. A insirat doi adversari, apoi a sutat cu efect la coltul lung din marginea careului, lateral stanga. Performanta Alba Iulia - Metrom: 0 - 2 Treceam asadar mai departe in Cupa Romaniei, fara emotii. Meci la discretia noastra, chiar daca l-am inceput mai greoi. M-au bucurat in special evolutiile lui Nazare si Ilie. Muresan era deja o certitudine... De asemenea, am fost multumit ca de data asta am reusit sa nu mai primim gol. O premiera. Pacat de accidentarea lui Florin, care la prima vedere parea sa fie destul de grava. De-abia asteptam verdictul medicului.

Bucuros dupa victoria impotriva lui Dinamo si dat fiind faptul ca se apropia meciul nostru de debut in campionat, i-am spus lui Adi sa rezerve o sala de restaurant, unde sa luam cina cu totii. Simteam nevoia unei astfel de iesiri, menita sa ii apropie pe jucatori, sa-i uneasca, sa-i ajute sa se cunoasca mai bine si poate chiar sa-i faca sa lege prietenii, benefice si pe terenul de joc. Adi gasise o sala la restaurantul "Serban", pentru seara de luni. Destul de aproape de meciul nostru din prima etapa, care urma sa il disputam joi, pe teren propriu, impotriva echipei a doua a lui Gaz Metan Medias, dar varul meu nu putea face mai mult intr-un timp atat de scurt. Meciul cu Gaz Metan II fusese programat joi pentru ca duminica aveam meciul cu Performanta Alba Iulia, contand pentru turul doi al Cupei Romaniei. Aveam deci un program incarcat in fata, dar nu eram dispus sa renunt la ideea acestei cine, pentru ca mi se parea importanta. Am ajuns la restaurant, care intamplarea facea sa se afle aproape de stadionul nostru, pe la ora 7. Le spusesem jucatorilor sa-si aduca si iubitele/nevestele, dar nu foarte multi dintre ei facusera acest lucru. Oricum, eu m-am dus acompaniat de Andreea, care s-a imbracat ca pentru o nunta, cu o rochie de seara neagra, eleganta. Ii spusesem ca se supra-imbraca pentru acest eveniment, dar nu m-a bagat in seama. Intrand insa cu ea de brat in restaurant, mi-am dat seama ca facuse alegerea corecta. Atragea toate privirile si parea din alt film fata de celelalte fete/femei prezente. Parea superioara... si ma facea si pe mine sa ma simt mandru. Era clar cea mai frumoasa din incapere... si era a mea. Dupa cina, m-am ridicat de pe scaun tinand un pahar de sampanie in mana. Nu era primul, bausem indeajuns de mult ca sa-mi inving retinerea de a vorbi in public. Am batut putin in pahar cu o lingurita si am asteptat sa se dea muzica mai incet. - Sunteti putin atenti la mine ? Bun. Promit sa fiu scurt, sa nu va plictisesc. In acel moment, ochii tuturor erau atintiti asupra mea. In mod normal m-as fi pierdut intr-o asemenea situatie, dar alcoolul isi facea treaba. In primul rand, vreau sa va multumesc ca ati venit si sper ca v-ati simtit bine pana acum. In al doilea rand, vreau sa va felicit pentru victoria de sambata cu Dinamo. Repriza a doua a fost extraordinara. Spuneti-mi drept. V-a injurat putin Robert la pauza, nu ? Nu am primit reactia asteptata la aceasta intrebare, nimeni neschitand nici macar un zambet. Oricum, sper sa jucati la fel de bine si in meciurile oficiale care urmeaza. Si nu vad de ce nu ati face-o... doar suntem cei mai buni din seria noastra. Cred ca sunteti constienti. Sau cel putin voi aveti cele mai mari salarii. Cativa jucatori au zambit la aceasta remarca. Serios acum, eu cred cu tarie ca sunteti cei mai buni, altfel nu va aduceam. Trebuie sa stiti ca Metrom isi propune lucruri mari, nu vrem sa ramanem prea mult in liga a III-a. Si nici in a II-a. Se putea citi uimirea catorva jucatori, in special pe fetele celor tineri. Cei mai experimentati mai auzisera probabil aceste lucruri si incetasera sa le mai ia in serios. Iar pentru a ne atinge acest obiectiv, avem nevoie de jucatori insetati de performanta si carora le face placere sa joace fotbal. - Hai, bre, ca astea-s vorbe goale. Se auzi vocea lui Coman, care parea sa se plictiseasca de moarte. - Da, si ziceai ceva, c-o sa fii scurt... Completa favoritul meu, Florin Manea. - Vorbe goale ? De ce ? Eu vorbesc foarte serios si cu toata convingerea. Poate ca voi nu ma cunoasteti, dar cand o veti face o sa va dati seama ca eu nu ma joc cu cuvintele. Mi-am indreptat privirea catre atacantul nostru nr. 1 si l-am intrebat: Coman, ia zi, tu te consideri un fotbalist realizat ? - Nu, de-aia am venit in liga treia. Sa ma realizez. Hohote de ras in sala. - Ai 28 de ani, mai ai timp. Ia gandeste-te. Cum ar fi, de exemplu, sa luam cupa anul asta ? Si sa marchezi tu golul victoriei in finala ? Manea, tu ? Te consideri realizat ? - Nu... - Normal ca nu. La ce calitati ai tu, trebuia sa fii sus. Sus de tot. In fine, ceea ce vreau sa va spun este ca nu sunteti jucatori terminati. Mai aveti inca de aratat lucruri bune in fotbalul romanesc. Nu vreau sa va ganditi la Metrom ca la un club mic, unde ati venit sa mai castigati niste bani pe final de cariera, aproape de casa, ca multi dintre voi sunteti brasoveni... Vreau sa avem rezultate. Dar trebuie sa vreti si voi. Nu vreau sa mai vad jocuri ca cel cu Ghimbav sau Ramnicu Valcea. Vreau sa va vad jucand ca-n meciul cu Dinamo. Motivati. Nu simteam nimic din partea jucatorilor. Nu pareau a rezona cu mine, asa ca am continuat. - Stiu ca e greu sa fiti motivati, mai ales voi, astia cu experienta. Dar vreau sa va redescoperiti placerea de a juca fotbal. Da, Coman, stiu, suna a cliseu, a vorba goala. Dar vreau sa va ganditi la copilaria voastra... Cand bateati mingea de dimineata pana seara si nu va ardea de nimic altceva. Nu va trebuia altceva, pentru ca mingea aia va oferea totul. Nici sa mancati nu va indurati. Va strigau mamele de pe geam la masa, dar voua nu va era foame. Sau va era, dar piramida voastra a nevoilor era alterata si fotbalul se situa inaintea hranei. Amintiti-va cum va strigati prietenii sa iasa "la fotbal" si cat de dezamagiti erati cand geamul nu se deschidea sau cand spuneau ca au teme de facut. Probabil atunci ati tras si primele voastre injuraturi. Sigur, in timp, la multi dintre voi, s-a pierdut acea pasiune, acea placere, si fotbalul a devenit un simplu mijloc de supravietuire, de subzistenta. Un loc de munca. Dar nu trebuie sa fie asa. Copilul ala cu genunchii juliti, dar fericit, se afla in fiecare dintre voi. Lasati-l sa iasa... si sa se joace. - E bine si cu copilaria, cu piramide, dar eu n-am inteles... Vrei sa jucam din placere sau vrei sa avem rezultate ? veni intrebarea aceluiasi Coman. - De unde ideea asta ca se exclud una pe cealalta ? Nu se exclud deloc. Ba eu vad chiar o legatura stransa. Ce ? Cand erati copii va placea cand pierdeati ? Nu cred, cred ca era cea mai mare drama pentru voi. De-abia asteptati sa primiti sansa revansei. Vroiati sa dovediti ca sunteti cei mai buni. Atat. Ca doar nu jucati pe bani sau altceva. - E, mai jucam noi si pe bani... - Aia poate mai tarziu. Ideea e ca daca o sa va regasiti placerea aceea de a juca fotbal, rezultatele nu au cum sa nu vina. Si odata cu ele si banii. Dar nu vreau sa jucati cu gandul doar la bani, la prime. Banii vor veni in mod natural, firesc si vor fi pe masura muncii voastre. Munca pe care v-o puteti face usoara... Stiu ca e ciudat sa ma auziti tocmai pe mine spunand ca banii vin pe masura muncii... eu care-am castigat cateva milioane de euro la loto... In sfarsit starnisem primele rasete. Dupa o scurta pauza, am continuat. Oricum, in caz ca nu v-am convins, vreau sa va anunt ca am stabilit prima de promovare in liga a II- a. 100.000 de euro, care vor fi impartiti in functie de minutele jucate. Asa ca trageti tare sa-l convingeti pe Robert sa va bage, ca am inteles ca spaga nu accepta. Reusisem sa mai destind putin atmosfera. Si acum, in incheiere, vreau sa va urez succes in acest sezon si sa va spun ca am mare incredere in voi. Acum, sa ridicam un pahar de sampanie... a primit toata lumea ? si sa bem in cinstea noastra. In cinstea Metromului ! - "Pentru Metrom ! ", "Hai Metrom ! ", "Forta, tata ! " Se auzeau in sala glasurile jucatorilor. - Distrati-va in seara asta, ca de maine avem treaba. Acuma dati drumul la muzica.

Cu gandul la meciul cu Dinamo ce urma sa aiba loc peste 3 zile, m-am dus la amicalul cu FC Ghimbav mai degraba dezinteresat. De altfel, asa a parut sa faca si echipa, care a repetat jocul modest prestat cu Dinamo Ramnicu Valcea. Un meci anost, plictisitor, jucat in fata a numai 26 de spectatori. I-am numarat personal. Nu era deloc greu. Scor final: Metrom - FC Ghimbav : 0 - 2 Se parea ca amicalele nu erau punctul nostru forte. Desigur, Robert a experimentat multe lucruri din punct de vedere tactic si a odihnit cativa jucatori de baza in perspectiva meciului cu Dinamo, dar nu ma consolau foarte mult aceste scuze. Jocul echipei era inca departe, foarte departe, de ceea ce imi doream eu. Intre timp nu am mai adus decat un singur jucator: timisoreanul Adrian Ilie, un jucator promitator in varsta de 21 de ani, care putea juca varf, dar si in spatele varfurilor. L-am luat la recomandarea aceluiasi Constantin Enea, care a insistat sa platim cei 14.000 de euro pe care ni i-au cerut cei de Flacara Faget. Acest pusti, de doar 1.67 m, devenea astfel cel mai scump transfer al nostru. Am facut si un transfer in ceea ce priveste staff-ul echipei, si anume aducerea lui Edy, tovarasul meu de suferinta de la casa de bilete. De-acum incolo el va fi magazionerul nostru. Nu a fost deloc greu sa-l conving sa vina, si asta pentru ca nu vazuse niciun ban de la FC Brasov din aprilie. De asemenea, Mihai isi luase atestatul profesional si putea sa-si ocupe functia de sofer. Adi isi facuse si el treaba si ne-a gasit un autocar MAN, second-hand, care m-a costat in jur de 45.000 de euro si de care Mihai a fost foarte incantat. Pe nesimtite, a venit si ziua de sambata. Ziua meciului nostru de prezentare contra celor de la Dinamo Bucuresti. M-am trezit dimineata cu sentimentul ca urmeaza o zi de sarbatoare. O sarbatoare mai mare chiar si decat Craciunul... M-am ridicat din pat, ademenit de mirosul de cafea ca-n reclame, semn ca Andreea se trezise, ca de-obicei, inaintea mea. Meciul incepea la ora 15:00, dar ne-am dus cu totii cu mult inainte, fiind nerabdatori sa vedem "la lucru" echipa noastra impotriva unui adversar valoros, sau cel putin mult superior noua. Din pacate, cu cateva ore inainte de inceperea jocului, s-a pornit o ploaie mocaneasca, care simteam ca o sa dureze. Ploaia nu i-a impiedicat insa pe spectatori sa vina la meci, astfel ca stadionul nostru de 900 de locuri se umpluse. Bineinteles ca venisera pentru Dinamo, dar eram bucuros totusi ca suntem capabili de asemenea asistente. Din pacate, cu putin timp inainte de inceperea jocului, am aflat ca Dinamo nu vroia sa ne onoreze cu prezenta celor mai importanti jucatori ai sai si venisera practic cu echipa a doua. Dintre jucatorii mai cunoscuti publicului larg, doar Balgradean, Margaritescu, Rubio, Vlad Munteanu si Georgian Paun faceau parte din primul 11. Iar pe banca nu era niciunul. Recunosc, am fost foarte dezamagit... nu luasem deloc in calcul ca s-ar putea intampla acest lucru. De altfel, si Adi si Andrasi se jurau ca nu stiau nimic si ca nimeni de la Dinamo nu le-ar fi comunicat ca o sa se prezinte cu echipa a doua. Ce mai conta ? Chiar si asa insa, Dinamo era echipa mai buna, iar acest lucru a fost evident in prima repriza. Am fost dominati categoric, dar am scapat norocos doar cu 0-1 la pauza, gol marcat de Alexandru Neculai in minutul 34 dupa o faza superba. Dar dupa pauza, jucatorii au parut ca si-au schimbat tricourile intre ei. Ne instalasem comod la carma jocului si incet-incet apareau si ocaziile la poarta lui Balgradean. Dupa o ratare monumentala a lui Anghel si cateva suturi periculoase de la distanta ale lui Florin Manea, am reusit sa egalam prin Tatarciuc, dupa un corner excelent executat de acelasi Manea. Era minutul 67 si nu-mi venea sa cred ca suntem la egalitate cu Dinamo Bucuresti. "Ba, esti nebun ?! " l-am intrebat retoric pe Irinel, care vroia sa para mai rezervat in exprimarea bucuriei. "Cainele rosu" din el probabil nu vroia sa accepte ca se poate bucura la un gol primit de echipa sa de suflet. In minutul 78, a venit insa bomba. Silviu Muresan a reusit sa marcheze simplu, din apropiere, in poarta lui Balgradean, dupa o centrare perfecta a lui Attila Soo, iar stadionul a izbucnit in urale, dar si in rasete. Eu nici nu stiam cum sa ma mai bucur, o luasem pe Andreea in brate si incepusem sa sar cu tot cu ea. Pana la fluierul final, tot noi am fost echipa care a atacat, dar fara sa mai inscriem. Scor final: Metrom - Dinamo Bucuresti : 2 - 1 O victorie superba, chiar daca obtinuta intr-un meci amical si impotriva unei echipe a lui Dinamo lipsita de vedete. Efectiv, nu ma asteptam sa jucam atat de bine, cel putin in repriza a doua, si eram mandru de jucatori. Acest meci imi dadea sperante mari pentru viitor... - Baaa ! Am batut Dinamo ! Tu-ti dai seama ?! - Pai normal ca i-am batut. Cine nu-i bate pe Dinamo ? Veni replica lui irinel, spusa pe un ton dezamagit. - Hai, ma, nu mai fa pe suparatul. Pentru ei n-avea nicio importanta meciul asta, pentru noi in schimb... - Da' nu ma... ca ma bucur si eu. Mai ales ca a marcat Silviu Muresan. Eu cand ti-am zis ca-i bun copilu'... - Te-am crezut. Altfel nu-l luam, nu ? Ba, da' mie tot nu-mi vine sa cred... Sa batem noi pe Dinamo, mai ales dupa 0-4 cu Valcea aia si 0-2 cu Ghimbavul. - Eu zic sa nu te bucuri prea tare.

Luni dimineata m-am trezit si m-am grabit sa ajung cat mai repede la stadion. Dar chiar si asa, am reusit sa prind numai finalul antrenamentului. Am stat pe margine, asteptand sa se termine jocul-scoala, la care participau jucatorii. Mi-au atras atentia in special Attila Soo, datorita centrarilor sale perfecte pe care le reusea aproape de fiecare data, Marius Stefoi, datorita determinarii si pozitionarii sale in teren, si Silviu Muresan, "atacantul lui Irinel". Dupa terminarea antrenamentului, l-am chemat la mine pe Robert. - Cum e, Roberte ? Merge treaba, merge ? - Da, merge. Bine, i-am lasat mai usor azi, sa se mai refaca. - Bun copilul asta, Muresan, a ? - Da, are calitati impresionante pentru varsta lui. Sa speram ca va avea si realizari, pentru ca am de gand sa-l folosesc destul de mult. - Pai esti cam obligat, cu regulile astea de la liga a treia... - Eu sper ca vor mai veni jucatori. - Bineinteles ca vor mai veni, stai linistit. Vei avea 23-24 de jucatori pana la inceputul campionatului. Problema e ca nu stiu cati dintre vor fi tineri. E greu sa gasim intr-un timp atat e scurt jucatori tineri valorosi. Ne trebuie timp, Irinel si cu Enea vor trebui sa colinde toata tara in lung si-n lat. - Inteleg... - Trebuie sa ne bazam deocamdata pe jucatori experimentati, care au confirmat. Doar atacam promovarea sezonul asta. In timp, vor veni si tinerii...iti dai seama ca si eu imi doresc sa avem o echipa tanara, eventual formata din jucatori crescuti chiar de noi, dar asta va dura ceva... - Normal, pentru toate trebuie timp. - Bun, ma bucur ca esti de acord. Acuma imi spui si mie ce s-a intamplat la meciul de sambata cu Marmatia ? - Ce sa se intample ? N-ai vazut ca i-am dominat categoric ? - Nu ma intelege gresit, ca nu sunt suparat. Mi-a placut ca ai schimbat sistemul, ca am controlat jocul, dar de ce a trebuit sa suferim atat ? - Nu vreau sa dau vina pe ghinion, dar ai vazut si tu... au intrat de doua ori in jumatatea noastra si ne-au dat un gol. - Tatarciuc a avut cel mai bun bilet din stadion la faza aia. - Da, chiar nu-mi explic, un jucator la experienta si la valoarea lui... Au facut baietii greseala sa se relaxeze... Si asta desi le-am spus clar la pauza sa nu facem acest lucru. - Si Florin ce-a avut ? A sutat din toate pozitiile, noroc ca s-a mai scos cu golul victoriei, dar nu mi-a placut. A stricat multe faze. - Stai sa-ti spun cum e si cu Florin... Eu am ales sistemul asta 4-3-1-2, tocmai pentru a-l avantaja pe el. Sa fie un fel de trequartista sau enganche, cum vrei tu sa-i spui. Numar 10. - Bine gandit. Si eu il vad ca fiind cel mai important jucator al echipei. - Da' el a cam abuzat de rolul pe care i l-am oferit si a incercat de prea multe ori sa finalizeze el toate actiunile... A exagerat, dar am stat deja de vorba cu el si i-am explicat. Si cred c-a inteles. - Asa sper. Cifrele meciului le ai ? - Le am pe birou la mine, la club,, dar le stiu pe de rost. Daca vrei sa ma intrebi ceva anume... - Cat am avut posesie ? Stii ? - 61 %. - Numa' atat ? Am avut impresia ca mai mult... - Nu, atat a fost, dar eu zic ca e bine. La meciul trecut am avut 45 %. - Si suturi cate am avut ? 15, 20 ? - 27 chiar. Dar doar 6 pe poarta. - A, bine, dar majoritatea au fost suturile lui Manea de la distanta. - Da, a avut din pacate 10 suturi de la distanta, si doar 3 pe poarta. - Oricum, cifre mult mai bune decat cu Ramnicu Valcea. Sper sa crestem in continuare, si sa se regleaza lucrurile. Acuma hai ca te las, sa ma duc putin si pe la club, sa vad ce mai fac astia. - Stii cu cine avem amicalul de prezentare sambata, nu ? - Nu. A gasit deja Andrasi echipa ? Ii spusesem lui Andrasi ca vreau un meci de prezentare, inaintea inceperii campionatului, si sa caute o echipa mare, care atraga lumea la stadion. - Cum naiba nu stii ? Cu Dinamo. - Dinamo ?! Bucuresti ? - Da, normal ca Bucuresti. Doar nu mai jucam o data cu Dinamo Rm. Valcea... Si miercuri acuma avem cu Ghimbavul. Am fost uluit de aceasta veste, dar in acelasi timp incantat. Nu ma asteptam chiar la Dinamo, dar Andrasi imi intrecuse toate asteptarile.

Realizand ca nu ar fi oportun sa ma duc dupa meci, la cald, sa-i cer socoteala lui Robert pentru jocul nostru lamentabil, am luat hotararea sa vorbesc cu el a doua zi, la club. Degeaba, nervii nu-mi disparusera aproape deloc. - Spune-mi si mie ce s-a intamplat, Roberte. Cum ne-am putut prezenta asa ?! Spune-mi cum ! - Stiu ca e greu, dar te rog sa te calmezi... Crezi ca eu nu sunt suparat ? - Ar fi chiar culmea sa nu fii. - Am stat si m-am gandit toata noaptea... am analizat cifrele... Si explicatii sunt destule. - Sunt tare curios sa le aud. Ai cifrele ? Da-mi-le si mie sa ma uit. - In primul rand, jucatorii au fost obositi dupa cantonamentul de la Sovata. De-abia alaltaieri am venit. Nu e usor... - Hai, ma, ma lasi ? Aia nu sunt tot in perioada de pregatire ? Ei n-au fost obositi ? - Ei au jucat 4 amicale pana la meciul cu noi, e altceva... In al doilea rand, jucatorii n-au avut timp sa se cunoasca, trebuie timp si rabdare sa se lege niste relatii de joc. - Stii si tu ca o parte dintre ei se cunosc foarte bine, au fost colegi... Coman, Manea, Tatarciuc, Balint, Anghel... - Asa e, dar restul ? - In fine, sa zicem, dar 0-4 ? Cu descultii aia ? Si nu e numai scorul, dar n-am jucat nimic. Absolut nimic. - De acord, dar nu fa greseala sa judeci echipa dupa un singur meci. Si e si primul meci... - Nu judec, dar vreau sa schimbi ceva. Sa schimbi sistemul. Ce-a fost cu 4-4-2-ul ala ? Cand stii prea bine ca n-avem mijlocasi de banda... - 4-4-2 e cel mai simplu sistem de implementat, mai ales in cazul nostru, cu atatia jucatori adusi de prin toate partile. - Uita-te si tu pe cifrele astea. Suturi 10, pe poarta 3. 9 dintre ele de la distanta. 9 ! 5 date de Florin Manea. Niciunul pe poarta. - Era o schema de joc. Care ne-a si iesit, dupa cum se vede, dar Florin n-a fost in zi de sut. - Mai departe... Nicio centrare reusita. Incredibil. - Stiu si eu astea, stai linistit ca o sa corectez lucrurile astea. - Cand ? Ca peste 6 zile jucam in cupa cu Marmatia. - Pana atunci. O sa vezi ca vom arata altfel. Iti promit. - Asa sper. Dar te rog eu, schimba naibii sistemul. Nu vreau sa mai vad 4-4-2. N-avem jucatori pentru 4-4-2. - Stiu... M-am gandit la un 4-3-1-2, dar sa vad ce idei imi mai vin. - Asa. Avem atatia mijlocasi centrali, sa ne folosim de ei. Vreau sa vad posesie, sa controlam jocul, sa atacam. Ceea n-am facut deloc ieri. Si ce-a fost cu apararea aia asa de jos ? - Pai cred ca stii si tu ca n-avem fundasi foarte vitezisti, nu putem sta foarte sus. - Si ce daca n-au viteza ? Sunt toti experimentati, au plasament. Si nici adversarii nu cred eu ca au cine stie ce jucatori de viteza in atac. Si inca o chestie, mi s-a parut ca suntem prea labartati, prea eram intinsi pe tot terenul... - Tu crezi ca asa le-am zis eu sa stea ? Eu le-am spus sa fim o echipa scurta, sa nu lasam spatii intre linii, dar si pentru asta e nevoie de timp, de omogenizare. Nimic nu se face peste noapte. - Stai linistit ca eu am rabdare, dar vreau sa vad progrese. De acord ? - Sigur ca sunt de acord. Si vei vedea ca vom face progrese. Incepand chiar de la meciul urmator. Sase zile mai tarziu, a venit si meciul de cupa. Ajuns la stadion, am realizat ca e primul meci oficial al Metromului dupa o pauza de mai bine de 7 ani. Speram sa iasa bine. Venisera la meci aproximativ 200 de spectatori, o asistenta decenta, si nu vroiam sa-i dezamagim. Cupa nu putea fi un obiectiv pentru noi, dar mi-as fi dorit un parcurs cat mai lung, sa ajungem sa fim eliminati de o echipa buna, eventual de prima liga, nu de una de liga a patra asa cum era CS Marmatia. Adi se ocupase, asa cum i-am zis, de sistemul de sonorizare al stadionului si angajase si un crainic. Am fost foarte atent in momentul in care acesta a dat citire echipelor. Robert schimbase intr-adevar sistemul si optase pentru un 4-3-1-2: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Attila Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - F. Manea - Anghel, S. Muresan. Lipsea Coman din primul 11, asta pentru ca se accidentase in timpul saptamanii la un antrenament si urma sa fie indisponibil pentru 3-4 saptamani. Grea lovitura, but the beat goes on da da dam da dam da. Din boxe rasuna Guantanamera, evident la cererea mea, iar atmosfera nu mi se mai parea anosta, ca la meciul precedent. Si speram ca si jocul echipei sa fie altul. Dupa cum incepuse meciul, asa parea sa fie. Jucatorii erau clar mai motivati, mai bine asezati in teren si legau mult mai bine pasele, chiar daca ocaziile clare lipseau. In primul sfert de ora, doar Florin Manea amenintase poarta maramuresenilor cu doua suturi de la distanta care nu au prins insa cadrul portii. In minutul 19, a venit si golul, conform cursului jocului, dupa o pasa filtranta a lui Marginean care l-a pus fata-n fata cu portarul pe tanarul Silviu Muresan, iar acesta nu a iertat. Irinel jubila de parca ar fi marcat chiar el, mai avea putin si-si scotea si tricoul. M-a bucurat faptul ca dupa marcarea golului, echipa si-a vazut in continuare de joc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ne dominam categoric adversarul, care nu apuca sa atinga mingea prea mult. La pauza, scorul a fost 1-0, iar eu incepusem sa ma mai linistesc. Dupa pauza, parea sa se repete scenariul din prima repriza, dar, absolut din senin, ne-am trezit egalati in minutul 60. Oaspetii au profitat de o lovitura libera, care mi s-a parut usor acordata, si au marcat prin fundasul central Cioalca, scapat din marcaj de Tatarciuc. Lovitura de cap la coltul lung, fara sperante pentru Ciprian Manea. Dupa acest gol, jucatorii pareau sa fi cazut psihic, incepusera sa se precipete, iar acest lucru dauna grav jocului nostru bun de pase de pana atunci... Desi am avut jumatatea de ora la dispozitie sa mai marcam, nu am facut-o, si asta in principal datorita lipsei de inspiratie la finalizare a lui Anghel. Am intrat deci in prelungiri, iar eu aveam inima cat un purice. In minutul 10 al prelunigirilor, F. Manea avea in sfarsit sa marcheze printr-un sut sec din interiorul careului, dupa o faza bine lucrata de Attila Soo si Anghel. Insa aveam emotii mari in continuare, chiar daca oaspetii nu aveau forta sa se apropie de poarta noastra. Doar in ultimul minut al prelungirilor au mai avut ocazia sa marcheze, prin acelasi Cioalca, scapat din nou de marcajul aceluiasi Tatarciuc. Insa de data asta, lovitura sa de cap nu a mai gasit plasa si mergeam astfel in turul urmator al Cupei Romaniei. Scor final: Metrom - CS Marmatia: 2 - 1 Desi trecusem prin mari emotii si rezultatul nu era unul foarte bun, eram multumit de faptul ca echipa aratase altceva, ca jucase fotbal.

Incet-incet, timpul a trecut si cantonamentul de la Sovata s-a incheiat. Echipa sosise la Brasov intreaga, niciunul dintre jucatori neacuzand vreo accidentare, ci doar oboseala. In ziua urmatoare, urma sa disputam si primul nostru meci de la reinfiintare, un meci amical impotriva celor de la Dinamo Ramnicu Valcea. Andrasi aranjase aceasta partida, profitand de faptul ca oltenii se aflau intr-un stagiu de pregatire la Brasov. In noaptea de dinainte de meci aproape ca n-am putut dormi... De-abia asteptam sa vad echipa la lucru. Am tinut-o de vorba pe Andreea pana pe la 5 dimineata, amintindu-ne de Poiana Sarata, de cum ne-am cunoscut... La un moment dat, simtind ca o lua somnul, iar ritmul in care vorbea descrestea treptat, i-am dezvaluit ca Mihai ma impinsese de la spate sa "ma bag" pe ea. - Ei da ? Cum asa ? M-a intrebat curioasa. Reusisem sa o fac sa-i sara somnul, cel putin pentru un timp. - Asa bine. Mi-a zis ca daca nu ma bag eu pe tine, se baga el. - Ce ? Adica tu din ambitie... ? De data asta nu se simtea nicio urma de suparare in vocea ei, parea chiar amuzata. - A, nu. Eu vroiam oricum...dar cand mi-a zis chestia asta m-am hotarat. Nu puteam sa-l las sa mi te fure. - Si-adica eu nu aveam niciun cuvant de spus sau cum ? Cine ajungea primu' ala ma lua ? - Nu... dar n-am vrut sa risc. Da' zi-mi sincer acuma... te-ai fi combinat cu Mihai ? - Da. - Da ?! Incepuse sa rada. - Ce-ai, pui ? Glumeam. N-ai vazut ce urechi are ? Zici ca-i Dumbo. Stii ca pe tine te placeam. Dar si tu greu te-ai prins. Cat am asteptat... - Ei m-am prins greu... Crezi ca prietena ta Ecaterina era foarte subtila cand iti dadea mereu pedeapsa sa te lingi cu mine atunci cand jucam carti ? - Pai si-atunci ? - Daca tot suntem la capitolul dezvaluiri... Faza era ca lui Stefan ( un alt var ) ii placea de tine dinainte ca eu sa te remarc. Si l-am lasat sa incerce...asa mi s-a parut corect. - Aha! Banuiam eu. Da' cum sa fiu eu cu ala ? Era si urat, si ciudat... - Ei na, era ciudat... Era cu matematica, cu fizica... era destept, nu ciudat. Mergea mereu la olimpiade... - Ma rog... deci asa am ajuns sa fim impreuna... Habar n-aveam. - Prima data, da. A doua oara cred ca stii cum... - Aia stiu... bautura, bat-o vina. - De parca ar fi fost ceva rau... - Nu, pui, n-a fost rau deloc. Acuma hai sa ne culcam, ca se lumineaza afara, vezi ? Venise ora inceperii jocului. Andreea venise cu mine la meci si mi-a facut si o promisiune ca va veni la fiecare joc de acasa al Metromului. Nu stiam daca sa ma bucur sau nu... Dar stiam ca, in mintea ei, o face pentru mine, asa ca nu puteam decat sa-i apreciez intentia. Langa noi, in tribuna oficiala, desi e mult spus, venisera sa stea Adi, Irinel si Andrasi. Eram vreo 50 de spectatori de toti in tribune, dar adevarul e ca nici nu speram la mai mult. Atmosfera era linistita, anosta, dar speram ca odata cu inceperea jocului sa mi se schimbe aceasta impresie. M-am intors totusi catre Adi si i-am zis sa nu uite sa cumpere un sistem audio pentru stadion. Echipele intrasera pe teren si am putut observa ca jucatorii nostri erau asezati intr-un clasic 4-4-2. Am fost putin surprins, dat fiind faptul ca nu aveam in lot niciun mijlocas de banda pur-sange. Robert il pusese pe stanga pe Florin Manea, iar pe partea dreapta pe Romeo Paduret. "Eh, stie el ce face." m-am gandit. Insa odata cu trecerea primelor minute, incepusem sa-mi pierd increderea. Jocul nostru nu mergea deloc, greseam multe pase si nu reuseam sa ne apropiem de poarta deloc. E drept, nici adversarii nostri, dar de la ei nu aveam pretentii. A venit insa minutul 13, cand Gabriel Stan de la oaspeti a prins un sut din marginea careului direct in vinclul portii lui Ciprian Manea. "A avut bulan, se intampla..." a incercat sa ma consoleze Irinel. Dar nici dupa primirea golului, echipa nu a reactionat. Nu aveau deloc idei, tot jocul era facut pentru intrarile din banda in centru ale lui Florin Manea, care de cele mai multe ori suta grabit peste sau pe langa poarta. Pana la pauza, cei de la Dinamo Ramnicu Valcea ne-au mai penalizat de doua ori, astfel ca tabela arata dupa 45 de minute un incredibil 0-3. Nu-mi venea sa cred ce se intampla, ramasesem fara cuvinte... Echipa asta de liga a IV-a maturase pe jos cu noi si incepusem sa am indoieli serioase asupra antrenorului pe care-l alesesem, asupra jucatorilor... Imi venea sa ma duc in vestiar sa cer explicatii chiar atunci, dar mi-am dat seama ca ar fi o prostie. "Ce dracu' ? Doar nu sunt Gigi." Dupa pauza, jocul nostru a fost o idee mai bun, dar n-am reusit sa inscriem nici macar un gol. Ba chiar am mai luat unul in minutul 69, dupa un contraatac ca la carte al oaspetilor nostri, finalizat de acelasi Gabriel Stan. Asadar, scor final: Metrom - Dinamo Rm. Valcea : 0 - 4. Dupa terminarea jocului, am ramas minute bune sa ma holbez la teren, la tribunele goale, la blocurile sumbre din spatele tribunei a doua si la muntii din jur. Cat de mici eram... Andreea ma tinea de mana si nu spunea nimic..astepta cuminte sa ma auto-calmez. Adi, Irinel si ceilalti care asistasera la meci plecasera de mult.

Venise si ziua tragerii la sorti a primului tur (cel putin pentru noi) al Cupei României. Sortii au fost blanzi cu noi si am picat cu CS Marmatia Sighetu Marmatiei, meci pe care urma sa-l disputam pe teren propriu. Nu-mi faceam griji din cauza adversarului, dar faptul ca partida era programata in 17 iulie, adica peste nici doua saptamani, ma nelinistea. Am convenit cu Robert sa plece cu jucatorii pe care-i aveam pentru un scurt cantonament la Sovata, unde sa puna la punct echipa din punct de vedere fizic. I-am promis ca o sa se mai trezeasca cu niste jucatori pe parcursul cantonamentului si ca o sa aranjam un amical la intoarcerea in Brasov. Si m-am tinut de cuvant. In zilele ce au urmat, am reusit sa mai transferam cativa jucatori, la recomandarile impresarului Sitaru, scouterului Constantin Enea si chiar si ale lui Irinel. Acestia erau : Ioan Talpos - portar de perspectiva, 19 ani, adus de la FC Maramures aproape gratis. Probabil va fi rezerva lui Ciprian Manea. Attila Soo - fundas dreapta, 30 de ani, adus de la Minerul Motru, la fel, pe nimic. Valentin Stancu - fundas stanga, 26 de ani, adus liber de contract. Sergiu Muth - fundas central, 19 ani, imprumutat pentru un sezon de la Gaz Metan Medias. Un tanar de foarte mare perspectiva, aflat si in vizorul nationalei de tineret. Razvan Tarlea - fundas stanga, 30 de ani, adus de la FK Qabala din Azerbaidjan pentru 8.000 de euro. Era deci cel mai scump transfer de pana acum si avea si cel mai mare salariu: 30.000 de euro pe an. Dar avea un CV impresionant pentru nivelul la care ne aflam noi. Jucase la Farul, U Cluj, CFR Cluj si Poli Iasi. Fusese insa pus pe lista de transferuri de catre noul antrenor al lui FK Qabala, Tony Adams.( ! ) Cosmin Marginean - mijlocas defensiv, 31 de ani, adus liber de contract. Un jucator cu aproape 150 de prezente in Liga I, aproape toate pentru Otelul Galati. Marius Stefoi - mijlocas defensiv, 20 de ani, imprumutat de la FC Vaslui Norbert Dina - tot mijlocas defensiv, tot 20 de ani, tot imprumutat, dar de la Unirea Ungheni Silviu Muresan - atacant promitator, 18 ani, imprumutat de la Unirea Alba Iulia Aveam deci 16 jucatori in lot. Inca ne mai trebuiau cativa, dar puteam sta mai linistiti, puteam alinia un prim 11 fara probleme acum. Dintre noii veniti, singurul propus de Irinel a fost Silviu Muresan. Citez: " Meserie asta, frate ! 1.85, tehnic, deloc lent, stie sa se demarce, finalizari bune. Ce mai vrei ? E el mai egoist, dar atacantii asa trebuie sa fie." Nu eram de acord cu ultima fraza, dar eram foarte curios daca Irinel il ochise bine pe acest pusti sau nu.

Chiar asa, eu cand am zis ca stiu ce fac... Cat despre Tamas, in iulie 2010 ( data la care-am ajuns in story ) era pe cai mari, promovase cu WBA si era titular cert. In plus, Tamas + Coman nu cred c-ar fi ceva indicat.

Post-factum, ajunsesem sa ma bucur de iesirea Andreei, realizand ca o subestimam, o simplificam... si poate nu merita. Progrese faceam si-n cazul Metromului... Perfectam transfer dupa transfer, ne intrasem practic in mana. Reusisem sa-i aducem la echipa intr-un timp foarte scurt pe: Ciprian Manea ( liber de contract de la FCM Bacau ) - un portar sigur, constant, in varsta de 29 de ani. Laszlo Balint, Vasile Tatarciuc (ambii de la Unirea Tarlungeni) - Fundasi experimentati amandoi. Florin Manea ( liber de contract de la Otopeni ) - Transferul de care eram cel mai mandru. Un mijlocas incredibil de tehnic, bun pasator, excelent suteur. E drept, nu excela la capitolul fizic. De asemenea, suferise o accidentare grava in 2008 care l-a tras mult in spate. De aceea i-a si dat drumul CS Otopeni, dar eu aveam incredere deplina in el. Niciodata n-am inteles de ce nimeni nu i-a acordat sansa de a evolua la un nivel mai inalt... Florin Anghel ( tot liber de contract de la Ariesul Turda ) - un atacant decent, trecut de prima tinerete, care a evoluat in cariera sa pentru FC Brasov si Forex Brasov. Probabil un bun back-up pentru Coman. Romeo Paduret ( cumparat de la Lindab Stefanesti pentru 7.000 de euro ) - desi avea 35 de ani, imi puneam mari sperante in fostul mijlocas al Sportului si al Stelei. Asadar, aveam acum in lot 7 jucatori. Toti de valoare. Eram incantat ca am putut aduce, e drept, cu niste eforturi financiare importante, asemenea fotbalisti. De asemenea, am fost multumit ca Andrasi, Robert si primul nostru transfer, Coman, au jucat si ei un rol important in aducerea lor. Un aspect imbucurator pentru mine era ca 3 dintre cei 7 ( Coman, Manea si Tatarciuc ) evoluasera in trecut pentru vechea echipa a Metromului. Nici Robert nu statuse degeaba. Isi incropise intre timp un staff. Acesta era format din antrenorul de portari Iosif Cavai, fost portar la Dinamo si U Cluj in anii '70-'80, preparatorul fizic Marian Lupu, fost la Steaua si FC National, si asistentii sai, Dan Paveliuc si Bogdan Moldovan. De asemenea, Adi angajase un medic, la recomandarea sotiei lui care era de asemenea medic, si un scouter, Constantin Enea. Lucrarile la stadion incepusera si ele. De fapt, era vorba mai mult de o cosmetizare, pentru ca nu aveam timp de mai mult. Rotitele se pusesera in miscare asadar...

- Vino incoa' ! I-am spus Andreei, care se afla tolanita pe canapea uitandu-se la televizor. Tocmai ajunsesem acasa. - Ce vrei ? Nu parea ca vrea sa se ridice, dar parea in continuare neprietenoasa cu mine. Eu ma dusesem langa fereastra camerei si o asteptam. - Hai sa-ti arat ceva. - Ce ? - Vino si-o sa vezi. - Offf... S-a ridicat cu greu si a venit agale inspre mine. - Ia zi. Iti sare ceva-n ochi ? - Nu. Ce sa-mi sara ? - Vezi ceva in fata blocului care poate... nu era ieri ? - Da' crezi ca eu n-am altceva de facut decat sa ma uit ce e si ce nu e in fata blocului ? - Banuiesc ca nu vrei un raspuns sincer... - Du-te naibii ! Si a dat sa plece. Am oprit-o insa. - Hai, pui, ca glumeam... Lasa-ti supararea de-o parte putin si uita-te. Chiar nu vezi nimic ? - Ce sa vad ? Masini. - Cald... Si dintre masinile astea... iti sare vre-una in ochi ? - Ce joc mai e si asta ? Chiar n-am chef acuma. - Hai, pui, ca nu e niciun joc. Stai sa te intreb altfel. Care-ti place cel mai mult ? - BMW-ul ala negru de-acolo. Nu era raspunsul pe care-l vroiam, dar... adevarul e ca avea de ales dintre multe masini. In fata blocului se afla, pe langa parcarea locatarilor din bloc, parcarea unui magazin Billa. - Bun. Alta ? - Hai zi-mi odata. Ce trebuie sa vad, de fapt ? - Uita-te acolo, langa mestecenii aia. Acuma vezi ? - Peugeot-ul ala rosu ? - Da, da. Greu... - Ce-i cu el ? - E al tau. - Poftim ? Cum adica e al meu ? - Asa bine. De la mine pentru tine. - Esti un bou ! Mi-a spus suparata si a plecat furtunos de langa mine. De data asta n-am mai putut sa o opresc asa usor... era mult prea decisa. M-am luat dupa ea uluit si confuz. Nu ma asteptam deloc, da' deloc! la o asemenea reactie din partea ei. - Ce ?! Ce-am facut ?! O intrebam in timp ce alergam pe hol dupa ea. Nu s-a oprit decat in dormitor, unde s-a ghemuit in pat si a inceput sa planga. De ce plangi ? Imi venea sa o intreb "Nu-ti place culoarea?" dar mi-am dat seama pana si eu ca nu era deloc momentul pentru glume si ca o asemenea intrebare n-ar fi facut altceva decat sa ma afunde si mai tare in groapa. - De proasta. De-aia plang. - Hai, pui, spune-mi... - Niciun "pui". Si ia-ti mainile de pe mine. - Bine. Dar crede-ma ca nu inteleg ce se intampla. Eu am vrut sa-ti fac un cadou frumos, care sa te bucure, nu sa te faca sa plangi. Mi-am adus aminte ca mi-ai spus ca iti place Peugeot-ul 206, asa ca ti-am luat unul... - Da' ce sunt eu ? Curva ? Asta sunt eu pentru tine ? - Nu, cum poti sa intrebi asa ceva ? Doamne... - Ei nu... - Termina. Nici nu stiu cum poti sa te gandesti asa ceva. Stii ca te iubesc. - Minti. Ai vazut ca sunt suparata si ti-ai zis "Lasa ca-i iau la proasta o masina si ii trece." Ai crezut ca ma poti cumpara. De fapt, probabil te-ai gandit ca-ti vreau banii cand ne-am certat atunci la nunta. Te-ai gandit ca sunt geloasa pe rudele tale ca le dai bani, este ? - Nu-i asa deloc... Daca chiar vrei sa stii... Da' lasa... degeaba iti zic... Faceam pauze pentru a ma gandi repede la ceva. - Ce ? - Bine, hai ca iti zic. Masina am comandat-o acum doua saptamani, da ? Deci inainte de nunta si de toate. - Arata-mi actele. - E, pai...actele normal ca sunt cu data de azi ca doar azi am luat-o... - Mincinosule. - Gandeste-te si tu pui. Crezi ca asa iei o masina noua ? Ca asta ? Intr-o zi ? Doar nu e ca si cum te-ai duce sa cumperi paine. Trebuie sa-ti alegi optiunile, alea alea... - Vreau sa te cred, dar... - Niciun "dar", shhh. Si i-am atins buzele cu degetul meu aratator. Intre timp, se oprise din plans si parca pe fata ei incepuse sa-i rasara un mic zambet. Speram sa nu mai analizeze, sa nu mai gandeasca, sa nu mai intrebe nimic... Nu ma simteam deloc confortabil atunci cand minteam, mai ales pe ea. Dar stiam ca trebuie sa o fac. Adevarul ar fi fost nemilos, asa cum este el de-obicei. - Juri ca-mi spui adevarul ? - Jur ! N-aveam nicio problema in a jura stramb. N-am crezut niciodata in astfel de lucruri. Chiar ma bucuram ca m-a pus sa jur. "Asa usor scap?" jubilam interior. Suntem bine atunci ? Gata cu plansul, cu supararea ? - Da... da' suparata tot mai sunt putin. Nu trebuia sa-mi iei nicio masina, vreau sa-ti intre bine in cap ca nu stau cu tine pentru cadouri sau mai stiu eu ce... pentru bani. - Stiu, pui, stiu. Daca te face sa te simti mai bine, sa stii ca masina e pe numele meu. Deci... I-am spus zambind. Acuma hai sa "ne dam" putin cu ea. Vrei ?

A doua zi, m-am dus la club, asa cum tot facusem in ultimul timp, si am intrat direct in biroul lui Adi. - Ia zi, directore, care-i treaba ? Il avem pe Coman sau nu-l avem ? - Tu ce crezi ? - As vrea sa cred ca da, dar... - Da, ma, a semnat. Te-am sunat, dar aveai telefonul inchis. - Da... Mi-am adus aminte pentru scurt timp de Andreea, care nu era acasa cand ma trezisem dimineata. Imi lasase totusi un bilet pe care scria: "La o cafea cu Mona". Apoi insa, m-am bucurat pentru prima noastra achizitie. Credeam ca n-o sa mai vina... - Dupa 12 noaptea am terminat. - Lasa, nu te mai plange. Transferurile mari noaptea se fac. Auzi, Robert a venit ? - A venit, da. I-am dat deja un birou. Acolo cred ca e, discuta cu Andrasi. - Irinel ? - Da, a venit si el. - Ma, da' ce oameni constiinciosi. Ia sa ma duc putin pe la ei sa vad ce fac. Am iesit multumit din biroul lui Adi si m-am indreptat spre biroul lui Robert. - Buna ziua, dom' antrenor ! - Buna ziua. Ce bine c-ai venit, chiar vroiam sa vorbim. - Da. De-asta am si venit, ieri nu prea am apucat... - Asa e. Eu de echipa vreau sa-ti vorbesc. - Care echipa ? L-am intrebat razand. - Exact, da. Tocmai asta ma intrebam si eu... unde e echipa ? Nu parea sa se amuze foarte mult. - Pai cred ca esti la curent ca l-am luat pe Coman. Deocamdata el e singurul jucator, dar urmeaza zilele astea sa mai luam. - Stiu de Coman, da. Bun jucator, il stiu de mult...am fost si colegi. Am fost placut surprins sa aflu ca e jucatorul... nostru, pot sa spun "nostru" de-acuma, nu? - Chiar te rog. - Dar trebuie sa-ti spun ca sunt putin ingrijorat. Mai e doar o luna pana incepe campionatul. Trebuie sa incepem pregatirea imediat. - Pai saptamana viitoare o sa o incepi, luni. Azi e marti, pana duminica o sa vezi ca o sa luam o duzina de jucatori. Nu jucatori de duzina, atentie. - Sper. - Poti sa ne ajuti si tu cu cateva nume. Sigur cunosti o gramada de fotbalisti buni si care ar veni la noi. - O sa fac o lista azi atunci. - Bun. Vorbesti cu Adi...stii, nu ? Sper ca o sa va intelegeti bine. - Da. Sunt sigur. Dupa ce l-am lasat pe Robert, am trecut si pe la biroul lui Irinel. - Ce faci, ma ? Ce jucatori mai scoutuiesti ? - Salut. Uite ma uitam si eu ce loturi au astia din Divizia C. Tu ? Ce faci ? Ai aflat de Coman ? - Da, ma, ne-am scos. - Sa fi vazut cum facea Adi aseara... te pisai pe tine. - Ce facea ? - Ziceai ca-i nebun... discuta cu impresarul lu' Coman, ala ii zicea "Nu, e inacceptabil.", el se enerva, trantea usa, se ducea la o tigara, venea inapoi si tot asa. Cred c-a fumat un pachet... - Da' ai stat si tu cu ei cand negociau ? - Da. - Si pana la urma cum a acceptat ? - Impresarul nu vroia sa accepte, nu era de acord cu clauza de goluri. Da' Coman se plictisese dupa atatea ore, era si tarziu...si i-a zis: "Lasa-n p**a mea ca oricum o sa dau goluri. E divizia C, da-o-n dumnezeii ma-sii. Da ca semnez. Mai faci tu pe interesantu' atata..." - p**a mea, si mie la telefon numa' asta-mi zicea, ca "sa vorbesc cu impresarul"... Ziceai ca e in lesa mai ceva ca-n "Cesar si câinii". Chiar ma miram cum e Coman asa de ascultator. - Si la sfarsit si-au strans mainile Adi cu Coman si Adi face ca: "Sper sa te simti bine la noi." Era sa cad pe jos. - Ce rau imi pare ca n-am putut sa vin. Adica n-am putut... - Da' ce ? Ce faceai ? - Andreea asta... numa' figuri face. - A uitat ca a luat-o-n gu... - Ba! Termina. - Ce sa-i faci, ma ? Asa-i cu femeile astea... De-aia mai bine cum sunt eu, nu stau la cheremul niciunei pizde. - Du-te, ba, in p**a mea. Tu nu esti in stare sa-ti gasesti, ca ai sta... A ras, stia ca am dreptate. Ba, tu te pricepi la masini... - Da normal. - Hai cu mine pana pe Calea Bucuresti, la reprezentanta Peugeot. Vii ? - Vin, boss, cum ?

- Nu raspunde ! Lasa-l sa sune. Imi spunea gâfâind Andreea si pe un ton aproape poruncitor. Am vrut sa o ascult, dar telefonul suna insistent. - Poate e important. Oricum, trebuia sa ma opresc... Am luat telefonul de pe noptiera si m-am uitat cine ma suna. Era Adi. M-am straduit sa-mi controlez respiratia si i-am raspuns. - Da, Adi. Te ascult. - Ce faci ? - Eh, ce sa fac... - Esti acasa ? - Da, de ce ? S-a intamplat ceva ? - Nu... te-am sunat doar sa te intreb daca ai putea veni pana la birou. - Acuma ?! Cat e ceasu' ? 10 ? Am simtit imediat un picior al Andreei lovindu-mi pulpa. M-am uitat la ea...avea privirea incruntata si striga in soapta la mine: "Nu te duci nicaieri!" - E 10:20. Poti ? - A...a... nu pot... Dar spune-mi ce se intampla de ma chemi la birou la ora asta. - Pai a venit Coman cu impresarul si negociem, dar nu ne intelegem. Era bine daca veneai si tu... - E ? Vezi ? Si ce ma mai criticai azi, ca nu asa se face, ca hartuiesc fotbalistii... - Da, da... deci zi cum facem. - Pai la ce nu va intelegeti ? - Vrea 30.000 de dolari pe sezon si 5.000 la semnatura. Mai putin nu accepta. - De dolari, auzi... Nu stiu cat inseamna... de ce nu negociati in euro ? - A zis ca el asa a avut mereu contractele, in dolari... - Pai da-i cat cere. Asta e. Nu-l putem rata. - E jaf pe fata asta. Esti sigur ? - Stai ca m-am gandit la altceva. Da-i 20.000 de dolari pe an, 5.000 la semnatura si 10.000 daca marcheaza 20 de goluri campionatul asta. 2.500 daca marcheaza numai 10. Vezi daca accepta. Daca nu, da-i cum vrea, n-avem de ales. - Mai e ceva... - Ce ? - El apartine in continuare de Branesti, are foaie de-acolo de 10.000 de euro. - Platim, ce sa facem ? Altceva ? - Nu, atat. Hai ca poate te mai sun. Nu te culci, nu ? - Nu... hai ca te-am lasat. Vezi ce faci acolo. Am inchis telefonul si am vrut sa imi reiau activitatea de dinaintea telefonului. Dar... - Daa. S-o crezi tu ! Mi-a spus nervoasa Andreea, s-a invelit si s-a intors cu spatele la mine. - Ce, pui ? Crezi ca scapi daca iti intorci spatele la mine ? Am intrebat-o razand in timp ce mainile mele umblau jucaus pe sub plapuma. Hai, uite, imi inchid si telefonul... - Termina ! Era evident iritata, dar acest lucru nu era un "turn off" pentru mine. Mie, dupa cum am mai spus, imi placea sa o tachinez si sa ma joc cu focul... cu ea. Am inceput s-o gâdil, dar ea, desi râdea, nu avea de gand sa cedeze. Lasa-ma ! A strigat silabisind cu greu printre hohote reprimate de râs. S-a ridicat din pat, si-a luat perna si plapuma, iar la intrebarea "Ce faci? Unde te duci?" mi-a raspuns "Departe de tine". Acest "departe" era, de fapt, canapeaua din sufragerie. Surprins putin de ceea ce tocmai se intamplase, am hotarat sa o las in pace si sa incerc sa adorm. "Ii cumpar eu ceva maine." m-am gandit. Sigur, avea dreptate sa se supere de chestia cu telefonul, probabil s-a simtit jignita, dar impresia mea era ca exagereaza. Din nou.

Recunosc, am fost surprins de faptul ca noul nostru antrenor nu mi-a pus nicio intrebare in legatura cu echipa, cu jucatorii, dar nu si de faptul ca a acceptat asa de repede oferta mea. La urma urmei, era o sansa uriasa care ii fusese acordata si trebuia sa profite. Oricum, am pus acest lucru pe seama emotiilor si pe probabila stare de uluiala. Adevarul e ca ma si bucuram ca nu ma intrebase nimic, asta pentru ca nu aveam prea multe raspunsuri sa-i ofer. I-am chemat pe toti (Irinel, Adi si Iuliu Andrasi) in birou sa le dau vestea numirii lui Robert Dani Barna ca antrenor. Au fost putin surprinsi, mai ales Adi, pentru ca pe ceilalti doi parea sa nu-i intereseze foarte mult subiectul. N-au avut insa nimic de obiectat, de comentat. - Bun, avem antrenor, dar cu jucatorii ce ne facem ? I-am intrebat. - Eu cand ti-am zis sa luam si jucatorii de la echipa primariei, n-ai vrut. Mai aduceam 2-3 care-ti placeau tie si gata. Mi-a raspuns acid Adi. - Sa lasam de-o parte ce trebuia sa facem si sa ne ocupam de prezent. Zic. - Eu toata ziua stau pe telefoane, dar deocamdata nimic. E greu sa iei atatia jucatori deodata, mai ales la o echipa noua cum e a noastra. - Stiu si eu asta, dar primul lucru pe care trebuie sa-l facem e sa dam o lovitura. Sa luam un jucator bun, cu nume, dup-aia vin si altii. - Sa luam, sa luam, dar nu e asa simplu. - Coman, de exemplu, a zis ca ar veni. Irinel poate sa confirme. Adi, ti-am zis sa-i faci o oferta. I-ai facut ? - I-am facut, dar n-am primit niciun raspuns. - Off... Irinel, fa rost de la Chelu' de numarul lui Coman. Acuma ! In 5 minute, deja aveam numarul. - Alo. - Da. - Ioan Coman ? - Cine intreaba ? - Tibi Munteanu, patronul echipei Metrom. - Asa... Coman sunt, da. Ascult. - Sa-ti zic de ce te-am sunat. Am auzit c-ai fi interesat sa vii la noi. Ei bine, si noi suntem interesati de tine. - Asta e o gluma sau ce ? - De ce ? Nu esti interesat ? - Poate ca sunt, poate ca nu sunt, dar eu am un impresar. Vorbiti cu el. - Aha, problema e ca noi n-avem timp de pierdut. Ce-ai zice tu de 15.000 de euro pe an ? - Vorbiti cu impresarul, n-am altceva sa va spun. - Bun, facem altfel atunci. Ce-ai zice sa vii cu impresarul tau la birou la noi sa discutam ? Hai ca suntem aproape, suntem peste drum de tine, practic. - Unde peste drum ? - La Metrom, aicia, unde-a fost fabrica. Intrebi la poarta. - Vad ca v-ati interesat si unde stau. Nu stiu ce sa zic, nu promit nimic. V-am spus, trebuie sa vorbesc cu impresarul meu. - Da, da, am inteles asta. Oricum, daca te hotarasti sa vii, te asteptam. Dupa ce am inchis, Adi m-a luat in colimator. - Na ! Ce-ai facut ? N-ai facut nimic, mai rau l-ai speriat. Nu asa se face. - Vai, saracu'. Nu asa se face, zici ? Dar cum ? Pana acum te-am lasat pe tine si... rezultatul il stim cu totii. Zero jucatori semnati. - Pai trebe' timp. Tre' sa ai rabdare, nu te apuci sa hartuiesti jucatorii. - Bun, iti trebe' timp, foarte bine. O sa stai pana seara tarziu la birou atunci. Irinel, si tu. Inca astept niste recomandari de jucatori de la tine. - Ce ?! (amandoi in cor) - Da. Dar n-o luati in nume de rau, ca nu e o pedeapsa sau ceva. Pur si simplu, mai e o luna pana la startul campionatului si tot ce avem e antrenorul. Care n-are pe cine sa antreneze. Trebuie sa ne adunam, sa ne dam toata silinta acum, pentru ca acum conteaza cel mai mult. Sper ca intelegeti.

M-am trezit luni si mi-am adus aminte imediat ca trebuia sa ma intalnesc la pranz cu Robert. M-am dus in bucatarie, acolo unde Andreea isi lua deja micul dejun, si m-am apucat sa-mi fac o cafea. N-a scos niciun cuvant cat mi-am baut eu cafeaua... mai mult, nici macar nu s-a uitat la mine. Era in mod evident suparata pe mine, lucru care mi se parea straniu, sa fiu sincer. Eu ar fi trebuit sa fiu cel suparat dupa discutia din ziua precedenta. Imi demonstrase ca o intereseaza banii mei si inca foarte mult. Mai mult, a avut tupeul sa invoce iubirea... Ha. Oamenii sunt in stare sa invoce cele mai marete motive chiar si cand urmaresc, de fapt, lucruri dintre cele mai meschine. Ar fi trebuit deci ca eu sa fiu suparat pe ea, dar nu eram. Nu puteam fi... Cum nu poti fi suparat pe un catelus care tocmai ti-a ros papucii. Am lasat-o asadar in pace si mi-am vazut de rutina mea matinala. Doar cand am vrut sa plec la intalnirea cu Robert, i-am spus ca ma duc la club. Atat i-a trebuit. - Normal ca te duci... Tu cu fotbalu' tau ! - ? Ma uitam la ea asteptand sa dezvolte. - Numa' fotbal ai in cap. Cand e vorba de banii tai, de viitorul tau, nu te intereseaza. In schimb cand joaca Dinamo sau mai stiu eu cine, te intereseaza. Da, atuncia te aprinzi... da' cand e vorba de interesul tau, nu, nu-ti pasa. Toata ziua iti pierzi vremea pe la clubul asta al tau. Cine stie cati bani mai arunci si pe-acolo... - Asa si ? Tot nu inteleg care e problema ta. - Eu n-am nicio problema, ai dreptate. N-ar trebui sa ma intereseze, dar nu pot sa stau sa ma uit la tine cum esti folosit de toata lumea. Tu chiar nu-ti dai seama ca profita toti de tine ? - Exagerezi... mie mi se pare chiar firesc ca apropiatii mei sa-mi ceara sa-i ajut si ma asteptam la asta din momentul in care am aflat c-am castigat. - Dar le dai prea mult ! Si prea la toata lumea. In plus, i-ai mai si angajat pe atatia si le dai niste salarii... mult mai mari decat ar lua in alta parte. - Ce sa zic ? Imi place sa am oameni motivati in jurul meu... I-am spus zambind. Uite, eu iti multumesc ca-ti faci atatea griji pentru mine, dar stai linistita ca stiu ce fac, chiar daca nu las impresia asta. Da ? Acuma hai ca trebuie neaparat sa plec. Pa. Te iubesc. Si am dat sa o sarut. M-a lasat, dar buzele i-au ramas nemiscate. - Si eu... pa-pa. Mi-a zis cu jumatate de gura. Am plecat deci la club destul de multumit ca reusisem sa-mi mai imbunez prietena. La ora 12 fix, si-a facut aparitia Robert. L-am poftit in birou la Adi si am inceput sa discutam. - Apreciez punctualitatea ta. Si ai vazut ca nu suntem asa greu de gasit ? - Merci. Da, pai am intrebat la poarta sa nu ma ratacesc pe-aicia... - O cafea, ceva ? - Nu, multumesc. - Banuiesc ca te intrebi de ce te-am chemat, nu ? - Da, sunt foarte curios. - Uite, te-am chemat sa vorbim putin despre fotbal. - La asta ma asteptam, dar... - Ce inseamna pentru tine fotbalul ? - Ce inseamna fotbalul pentru mine ? Era vizibil surprins de intrebare, chiar incomodat. Pai, inseamna mult... Mi-e greu sa spun... - Gandeste-te si spune-mi un cuvant. - Chiar nu pot sa aleg un cuvant. Ce sa spun ? Fotbalul pentru mine e aproape totul. Bineinteles, dupa familie. Am o sotie si doi copii la care tin foarte mult. - Sa-ti traiasca. Pot sa te intreb cand te-ai lasat de jucat ? - Multumesc. In iarna lui 2008 m-am lasat. Atunci s-a desfiintat Precizia Sacele si nu mi-am mai gasit in alta parte. Oricum, la 34 de ani... - Si ai rezistat sa stai departe de fotbal ? - Pai n-am stat departe. N-aveam cum... Mi-am terminat scoala de antrenori intre timp si am o grupa de copii de care ma ocup la Brasovia. - O, si... ? Iti place ? - Foarte mult chiar. Cum imi sunt dragi si copiii si fotbalul, e perfect. - Aha, inteleg. Dar nu vrei totusi ceva mai mult ? - Sincer, eu sunt multumit cu ce mi-a dat Dumnezeu. E adevarat, mereu se poate mai bine, dar... - Da... Spune-mi cu antrenoratul asta cum e. Iti respecta copiii indicatiile ? - Ei, respecta, nu pot sa zic, dar stii cum sunt copiii... E greu sa-i dezobisnuiesti, in primul rand, sa nu se ingramadeasca toti unde-i mingea. In al doilea rand, e greu sa-i faci sa inteleaga ca si apararea face parte din joc. - Da, da, imi imaginez. Da' tu ce antrenor esti ? Defensiv sau ofensiv ? - Nu pot sa-ti spun. Eu vreau sa am o echipa echilibrata, dar stiu ca asta e imposibil. Si cum am fost si mijlocas ofensiv, imi place mai mult atacul. Plus, antrenand copii, e important sa le oferi placerea de a juca, iar asta nu o poti face antrenand tactic faza de aparare. Incerci doar sa le spui ca exista si apararea, acolo undeva... Asa ca prefer sa-i invat mai mult sa paseze, sa dribleze, sa suteze, sa faca pressing. - Nici nu stii cat ma bucura ce aud. Nu credeam ca exista antrenori de copii asa ca tine. - Cum adica ? - Nu stiu, se vede ca esti pasionat. Ca iti face placere ceea ce faci. Si vrei sa-i faci si pe copii sa se simta bine la antrenamente si sa indrageasca fotbalul. - Normal. Altfel nu ma apucam. - Ei, lasa, ca nu toti gandesc asa si nu tuturor li se pare normal. Eu am avut un antrenor cand eram mic, chiar la Metrom, care ma facea sa ma simt ca inaintea unei ore de matematica cand stiam ca am antrenament. Efectiv, uram antrenamentele, erau un chin. - Imi pare rau sa aud asta, dar na... padure fara uscaturi nu exista. - Eu cred ca uscaturile sunt majoritare in padurea asta a antrenorilor de copii. - Eu sunt optimist, incet-incet cred ca se vor schimba lucrurile. S-a asternut la un moment dat linistea. Robert se uita in expectativa la mine, dar eu ma gandeam la ceea ce urma sa fac. Il chemasem cu scopul asta, de a afla daca are licenta de antrenor si daca ideile sale despre fotbal sunt pe placul meu. Dar parca nu ma asteptam sa se imbine atat de bine toate. E adevarat, nu avea experienta, antrena o grupa de juniori, dar simteam ca are potential, ca are tot ce-i trebuie pentru a reusi. In plus, timpul ne presa din ce in ce mai tare, ne trebuia un antrenor cat mai repede. Asa ca l-am intrebat direct: - Ce-ai zice sa vii antrenor la noi ? - Cum ? - Ai auzit bine. - Nu stiu ce sa zic... m-ai luat prin surpindere. - Zi "da", ce sa zici ? Sau vrei sa-ti spun salariu mai intai ? - A, nu, nu e vorba de asta. Dar sa las copiii... - Da, inteleg ca e greu. Probabil te-ai atasat de ei si ei de tine, dar gandeste-te ca asta e un pas mare in cariera ta. Vei fi antrenor principal la o echipa de liga a III-a si care are ambitii mari. - Ce-ati spus ? Principal ?! - Da, normal ca principal. Ce credeai ? - Credeam ca... tot la copii. - Deci de-aia incepusei cu copiii si... - A, nu. De copii imi pare rau oricum. Dar stiu ca n-am ce face. Trebuie sa accept. Un zambet mare ii aparuse pe fata. - Asa ma gandeam si eu. Acum sa vorbim de salariu. Cat ai vrea ? - Nu, nu pot sa zic... cat crezi. - 10.000 de euro pe an. Ce zici ? - Ce sa zic ? Da ! - Bun. O sa-ti faca Adi contractul zilele astea. Poate chiar maine. Oricum, sa vii maine pe aici.

A, pai bun, dar n-am zis ca a si fost gata imediat. Era un citat.

Lasa ca mergem acuma si bem pana ne dau aia afara.(i-am spus razand) Imbraca-te. - Bine, pui, imediat sunt gata. Mai bine ? Oricum, am sperat ca se intelege din context ca sunt putin "luat", deci vesel, si ca nu era o discutie tocmai serioasa.

A doua zi dupa nunta, am deschis ochii, m-am ridicat din pat si am iesit pe balconul camerei de motel, la o tigara. Acolo am gasit-o pe Andreea. - Buna dimineata, pui. Am observat cu surprindere ca Andreea avea si ea in mana o tigara, asa ca am intrebat-o: Da' ce faci ? - Ce dimineata visezi tu ? E 1 ceasu'. - Ma rog... Raspunde-mi la intrebare. Ce faci ? De cand te-ai apucat tu de fumat ? - De azi. Da' stii ca am mai fumat... ce te miri asa? - Mi se pare ciudat, atat. Din partea mea, fa ce vrei. Da' esti suparata sau ce ai ? - Nu, nu sunt suparata. Mi-a raspuns ea suparata. - Aha. Acuma eu ar trebui sa ma prind ca "nu"-ul inseamna "da", nu ? - Nu stiu. - Nu vrei sa zici, bine. N-o sa te fortez. Eu o sa stau si-o sa admir privelistea asta superba... - Ce priveliste ? Eu vad doar niste copaci. - Hai... bine, spune-mi ce ai pe suflet ca incepi sa ma disperi. - Deci te disper, da ? Si a dat sa plece de pe balcon. Am barat-o insa cu o mana. - Hai, pui, iarta-ma. Nu ma disperi, dar spune-mi odata ce-i cu tine. Ce s-a intamplat ? Nu ti-a placut nunta ? Mie mi s-a parut ca a fost frumos... - Nu-i vorba de nunta. E vorba de tine. - Ce-am mai facut acuma ? - Nimic... Hai mai bine sa lasam balta discutia asta. - Stii bine ca nu mai putem face asta acum. Asa ca spune-mi. - Bine, iti zic. Nu-mi place cand profita lumea de tine. Cum s-a intamplat si acuma. Le-ai promis la toti bani, dup-aia i-ai mai dat si lu' Daniel 70.000. - Deci asta era. Asta te-a suparat atat de tare ca te-ai apucat sa si fumezi ?! Si oricum, de cand esti tu contabila mea ? - Daca-ncepi cu din-astea... - Nu incep cu nimic, dar pe bune... de ce-ti faci tu griji pentru banii mei ? - Pentru ca te iubesc. - Aha...scuza-ma, dar eu nu vad legatura. Daca m-ai iubi, ai avea incredere in mine. Crezi ca eu nu stiu ce fac ? - Nu-i vorba de asta. Am incredere in tine, dar... esti prea bun, prea generos. Si lumea profita de lucrul asta. - Ai terminat ? Bun. Acum eu propun sa lasam balta discutia. - Hai, pui, stii ca am dreptate. Si a dat sa ma sarute impaciuitor. - Nu, n-ai dreptate. Sau poate ai, naiba stie. Dar eu nu vad lucrurile la fel ca tine. Crezi ca eu nu stiu ce fac ? Crezi ca eu nu-mi fac calcule ? Sigur, le-am promis multor persoane ca-i ajut cu bani. Dar multe dintre acele persoane imi sunt dragi, fac parte din familia mea, deci ma bucur ca pot sa-i ajut. Oricum, n-am promis nimanui sume mari, asa ca nu e asa o mare gaura in buget. Si-apoi sunt numai bani, ma F*t in ei. Si tu stii bine ca n-am alergat niciodata dupa bani si nici zgarcit n-am fost. - N-a zis nimeni sa fii zgarcit, dar daca te-ai gandi mai bine inainte sa arunci cu bani in stanga si-n dreapta nu cred c-ar strica nimanui. - Cred ca intelegem diferit "aruncatul cu bani". Nu cred ca ajutand niste persoane, "arunci cu bani". - Exista insa o limita. - Sa te intreb ceva. Daca te chem maine in Dubai... vii, nu ? - Clar. - Uite, eu aia as numi "bani aruncati". - De ce ?! O vacanta in Dubai ar fi minunat. Ar fi ceva pentru noi, pentru sufletul nostru. - Aha, sigur. Ce ar fi asa minunat ? Te duci in toata artificialitatea aia, unde pentru orice platesti de sute poate chiar mii de ori mai mult decat face. Ca sa te lauzi dup-aia ca ai fost in Dubai si ca ai cheltuit nu stiu cat. A, nu mai zic de cum au fost construite toate pe-acolo...cati muncitori indieni au fost exploatati, muncind in caldura aia pentru cativa dolari pe saptamana. Si cati au murit... - Chiar asa. Mai bine ii dai lu' Daniel sa-si faca service sau lu' unchiu-tu ala pe care l-ai vazut de doua ori toata viata... Esti un fraier, aia esti. Eram dezamagit de aceasta atitudine a Andreei, iar discutiile acestea despre bani imi lasau mereu un gust amar. Simteam ca-si pierde din feminitate... Eu o vroiam deasupra acestor "vulgaritati", insa ea imi insela asteptarile. Pe drumul de intoarcere in Brasov, nu ne-am vorbit deloc. Intristat si inca putin mahmur, m-am gandit tot drumul la Metrom. Mi-am dat seama cat de in urma suntem. Mai era doar o luna pana la startul campionatului, iar noi nu aveam inca niciun jucator si nici antrenor.

Incet-incet, a venit si ziua nuntii lui Daniel. Era o sambata superba de vara, de sfarsit de iunie, cu niciun nor pe cer. M-am trezit dimineta nerabdator sa pornim la drum. Cununia religioasa urma sa aiba loc la biserica din Poiana Sarata, iar "masa si dansul" la restaurantul din cadrul complexului turistic Poiana Sarata. Nici ca puteam fi mai bucuros de alegerile facute de varul meu. Am plecat asadar din Brasov pe la ora 10, alaturi de Andreea, pe DN 11, o sosea atat de draga mie. Pana la Poiana Sarata erau exact 100 de kilometri, iar eu ii stiam pe toti, imagine cu imagine. Si chiar daca am facut acest drum de nenumarate ori, de fiecare data eram cuprins de emotii si de bucurie. Exista un singur moment cand ma apuca o stare bacoviana, de spleen, atunci cand treceam prin comuna Cernat, care se afla fix la jumatatea drumului. Si asta pentru ca de aici era tata... De multe ori, preferam sa nu ma uit pe geam la casa lui parinteasca, atunci cand treceam prin dreptul ei. Dar asta nu parea sa ma ajute foarte mult. Imediat urma insa Targu Secuiesc, un oras frumos si apropiat sufletului meu, care reusea sa ma mai binedispuna. Eu, Daniel, Mihai si altii obisnuiam sa venim aici, la discoteci, terase, fete. Tocmai la iesirea din acest oras, mi-a sunat telefonul. Era Robert. - Alo, da. - Salut, salut. Ce mai faci ? - Bine. Tu ? - Uite te-am sunat sa-mi cer scuze ca nu ti-am raspuns la telefon zilele trecute. S-a intamplat sa fiu ocupat, am tot fost pe drumuri zilele astea. - A, nicio problema. Stai linistit. - Si...imi poti spune de ce m-ai sunat ? - Vroiam sa te chem pe la birou sa vorbim. - Despre ce ? - Nu poti sa-ti spun la telefon. - Pai atunci sa ne intalnim undeva ? Eu sunt liber. - Nu pot acum, tre' sa ajung la o nunta...dar vorbim luni. Te astept la birou pe la pranz, daca poti. - Pot, da. Cum sa nu ? Dar nu prea stiu unde aveti voi biroul. - La Parc la Metrom, cladirea aia rosie. Ma suni tu atunci daca nu gasesti. - Perfect. - Hai ca vorbim, salut. - Salut si distractie placuta ! Ajunsi la Poiana Sarata, am avut ocazia se vad casa renovata si total schimbata a bunicii. De la acoperis pana la poarta, totul era nou. Bani cheltuiti cu folos. Mi-am revazut mama, bunica si in general multe rude, dar n-am apucat sa vorbim prea mult. Trebuia sa mergem imediat la biserica, asa ca m-am schimbat si am plecat. Ceremonia a fost frumoasa, doar ca mi s-a parut cam lunga. Mai ales predica preotului din final. Si-apoi a mai fost momentul "Isaia dantuieste", care mi s-a parut destul de ciudat, participand pentru prima data la el, spre deosebire de alte dati cand doar ma uitam. Am mers apoi la restaurant, care se afla cam la 3 kilometri de sat. Majoritatea invitatilor au ramas surprinsi de local, asta pentru ca era destul de elegant, modern si incapator, iar imprejurimile erau superbe si le puteai admira de pe terasa. Eu n-am fost surprins, pentru ca stiam bine locul. Veneam des si aici, cel putin cand aveam bani. Daniel chiar lucrase la acest complex inainte sa plece la Zaragoza. Fusese sofer de duba pentru mini-fabrica de mezeluri care se gasea in cadrul complexului. Si ma mai lua si pe mine cu el, cand avea drumuri mai lungi spre Adjud, Bacau sau Brasov. De asemenea, complexul avea un motel, niste casute de camping, pe care le stiam bine si pe dinauntru, un bar, un gratar si o taraba de suveniruri. Nu imi plac in general nuntile sau botezurile, dar parca de data asta chiar m-am simtit bine. Am dansat, am baut... Un singur lucru m-a deranjat. M-am simtit la un moment dat mai important ca mirele, si asta pentru ca veneau multe persoane sa vorbeasca cu mine, sa-mi povesteasca problemele prin care trec, cu scopul de a ma oferi sa-i ajut. Le promiteam ca o sa le dau niste bani, dar nu sume mari. Pur si simplu mi-era rusine sa-i refuz. Andreea insa, la un moment dat, m-a tras de-o parte si m-a certat pentru generozitatea sau "prostia" mea, asa cum ii zicea ea. Nici nu stiam cum sa o mai dau... Am apucat sa stau de vorba mai pe indelete si cu proaspetii casatoriti. Daniel a inceput sa-mi spuna cat de mult ii lipseste Romania, ca il trage pamantul si ca dupa ce strange niste bani, vrea sa se intoarca. Zicea ca vrea sa-si ia un apartament in Brasov, pentru ca intotdeauna i-a placut orasul, si ca visul lui e sa-si deschida un service auto. - Da, tu mereu ai fost cu masinile... ce ma disperai cand eu vroiam sa mergem la fotbal sau prin sat si tu stateai toata ziua sa repari Dacia lui taica-tu. - Stiu, tie nu-ti placea deloc. - Ce dracu' sa-mi placa ? Arborii cotiti si bujiile ? Plus ca te faceai negru din cap pana-n picioare. Ma rog, fiecare cu pasiunile lui. Pai si cati bani ti-ar trebui sa-ti deschizi un service in Brasov ? - Nu stiu, ma gandeam odata ca vreo 70.000 de euro mi-ar fi de ajuns. - Da ? Asa putin, golane ? (asa ii ziceam eu, nu-mi placea sa-i spun nici "Daniel", dar nici "Dani" sau mai stiu eu cum) - Da, pai scule si din-astea le-as lua la juma' de pret. Mi-am facut niste relatii pe la munca pe-acolo. - Misto. Am stat putin si m-am gandit. Stii ceva ? - Ce ? - Asta va fi cadoul meu de nunta pentru voi: 70.000. - Faci misto ? - Deloc. O sa-ti dau banii astia sa vii inapoi in tara si sa-ti deschizi service-ul. - Da' sunt atatia bani ! - Sunt, da. Dar sunt lucruri mai importante decat banii. Banii sunt doar o unealta... de implinire a visurilor. - Sigur n-ai baut putin cam mult ? - Nu, ma, stai linistit. Spune si tu... de ce as merita eu mai mult ca tine ocazia de a-mi indeplini visul? Visul meu a fost sa am un club de fotbal, al tau e sa ai un service auto. Ceea ce, apropo, e foarte bine, pentru ca visul tau e mult mai ieftin. Chiar ma bucur ca te pot ajuta. - Nici nu stiu ce sa zic... Si m-a imbratisat puternic. Merci, merci mult de tot. N-am cuvinte ! - Hai lasa multumirile... sa bem mai bine pentru voi. Casa de piatra !

- Ce ? Am intrebat somnoros. - Pui, te-am trezit sa-ti spun ca eu am plecat la examen. Si vezi ca ti-am facut niste sandvisuri calde. - Aha...Te-ai apucat de gatit deci... - N-am chef de glume. Am niste emotii la examenul asta... - Hai, pui, ca-l iei. Ti-ai pus toate cursurile si pe ceas si pe telefon. Nu-ti mai fa griji. Andreea plecase asadar la examen, iar eu, desi tentat sa mai dorm, m-am decis sa ma tarasc pana in bucatarie pentru a savura micul dejun pregatit de ea. Dupa ce am mancat, mi-am facut o cafea si mi-am aprins o tigara. Vazand niste foi si-un pix pe dulapul din bucatarie, le-am luat si am inceput sa fac un calcul al sumelor cheltuite pana acum. Cheltuieli personale: masina 35.000, modernizare apartament 20.000, ~ 15.000 diverse (Andreea, iesiri, haine, menajera, Marian etc...). 70.000 Pt. altii : mama + bunica 20.000, Irinel + tac-su 5.000, interlopi 60.000. 85.000 Fotbal: 200.000 stadion + 14.000 prime + 30.000 daune, 16.000 Adi, 10.000 Irinel, 10.000 Andrasi, 10.000 diverse. 290.000 Total: 445.000 "Hai sa zicem 500.000 ca poate am uitat ceva. Deci mai am aproape 3 milioane jumate." Mi-am zis linistit. Se facuse 10 ceasul, asa ca mi-am zis sa trec un pic pe la club pana se intoarce Andreea. De data aceasta, nu l-am mai sunat pe Marian sa vina. Incepuse sa nu-mi mai fie asa frica, plus ca birourile erau aproape peste drum de blocul meu. Am iesit din scara avand un straniu sentiment de libertate, am mers putin, dupa care am trecut atent Strada Carpatilor. Doar si-au luat atatia carnetul pe spaga... Am intrat apoi pe poarta Parcului Industrial Metrom si am luat-o pe aleea ce ducea catre cladirea rosie de birouri. Uitandu-ma in parcarea din fata cladirii, l-am zarit pe Irinel care tocmai cobora din Chevrolet-ul lui Aveo. El nu m-a vazut si a intrat in cladire. Am grabit putin pasul si am intrat si eu. Nu l-am prins insa nici la lift. Cand am ajuns la etajul "nostru", m-a dus tinta in biroul lui. Avusese timp sa-si deschida si laptop-ul cat am stat eu sa astept liftul. - Ce faci, diliule ? - 'Neata. Ce sa fac ? La munca! - Bun. Cand ai venit ? - Acu' vreo ora, cam asa. - Ore de-ale noastre sau ore de-ale hamsterilor ? - Ce ? Stai ca n-am inteles-o p-asta. - Stii... cum sunt anii câinesti, 1 an = 7. Doar ca hamsterul traieste cam doi ani, deci la el 1 an = 35, 40. Iti dai seama orele ce scurte ar veni. Cred ca-mi ramasese deschis pe creier folderul "Matematica", dupa toate calculele facute dimineata. - M-ai pierdut, cred ca e prea dimineata... - Hai ma, te-am vazut acuma cand ai venit. Asa ca de ce minti ca ai venit de o ora ? - Pai zi asa, ma iei cu hamsteri si p**a mea. Ideea e ca am vrut sa vin mai devreme, dar am baut azi-noapte cu Chelu' si mi-a fost mai greu. - Foarte bine. Crezi ca ma supar sau ce ? - Da' tu cu ce ai venit ? Ca nu ti-am vazut masina. - Pe jos am venit, singur. - p**a mea, ai prins curaj, inseamna. Hai sa bem o cafea, ceva, sa ma mai dreg... - Ba, eu am baut deja una, da' hai ca mai beau. Dupa cafea: - Fii atent aicia, Tibane. - Ascult. - L-a sunat Chelu' pe Coman aseara. - Si l-a intrebat de Metrom ? - Stai sa-ti zic. Si Coman i-a zis ca e acasa, in Brasov. Asa ca Chelu' l-a chemat pe la el sa bea. - Cred ca ce-a fost acolo... - Vai de capu' tau. Am baut pana n-am mai stiut de noi. Se invartea camera cu mine, stii cum ? - Da, sunt familiar cu sentimentul. Da' de Metrom ati vorbit ? - Am vorbit, da. L-a intrebat Chelu' daca-l mai tin aia de la Branesti, si Coman i-a raspuns:" Baga-m p**a-n ei ca mi-au zis sa-mi caut echipa." - Super. Si atunci i-ai zis de Metrom ? - Tot Chelu' l-a intrebat, eu nu prea ma bagam in discutie. - Si ? - A zis, citez: "Da, bai prostule, ma duc oriunde. Ce ma intereseaza cum se cheama echipa ? Toate-s la fel, da-le-n p**a mea. Banu' jos si am semnat. Da' ar fi bine aici, la Metrom, e cel mai aproape de casa stadion." - A zis cumva cativa bani vrea ? - Nu, a zis doar sa fie cat mai multi. - Bun, deci avem sanse sa-l luam. Auzi, dar era beat tare ? - Rupt in gura. Pai a baut, cred, dublu fata de mine. - Poate nici nu-si mai aminteste... - Probabil, dar la betie devii sincer, deci... - Atunci ii zic lu' Adi sa-i faca deja o oferta, sa nu mai pierdem timpu'. - Da' de ce nu-i faci chiar tu? Ne adunam iar in seara asta, adica se aduna ei, ca eu nu stiu daca mai merg. Te poti duce sa discuti cu el. - A, nu. Parca nu m-as duce. Plus, mai are si pitbull-ul ala... Ieri a venit cu el ? - Da, normal. I-a dat si lui sa bea. - Lasa sa se ocupe Adi. Mai bine... Ba, hai ca te-am lasat atunci. Cred c-a venit si Andreea de la examen. Merci de informatii. - Meseria mea de-acuma. ( râde mândru) A, vezi ca m-a pus Chelu' sa-ti zic... poate ii cauti si lui ceva de lucru. Stii ca n-are. - Pai da' n-a avut niciodata. Si are 28 ani. Spune-i c-o sa-i caut, plm.

Gasisem ceva nume interesante in lista lui Irinel, majoritatea de pe la Unirea Tarlungeni si Forex. I-am incercuit pe Laszlo Balint, Vasile Tatarciuc, Florin Anghel si inca niste pusti, si i-am spus lui Irinel sa se intereseze mai in amanunt de situatia lor. Apoi, m-am dus in biroul lui Adi. - Ce faci, directore ? Lucrezi ? - O, salut. Da, da, lucram... - La ce ? - Uite... chiar am ceva pentru tine. Ne-au fost trimise niste CV-uri pentru postul de antrenor. Poate vrei sa te uiti... - Cum sa nu ? Da-le-ncoa' ! Am luat curios CV-urile si am inceput sa ma uit peste ele. "Puiu Antohi...da, fix. Mai departe. Ion Ion... neinspirati parinti mai au unii. Mai departe. Gheorghe Chimiuc. Neah... Sa mai cautam. Petre Gigiu. A antrenat Minerul Lupeni. Aoleu, asta e echipa aia cu baietii veseli. Pas. Savu Costea. A antrenat FC Spic de Grau. Cum, ma, asa ceva ?" - Astia-s toti, Adi ? - Da. Ce ? Nu-ti convine niciunul ? - Nu si nu cred ca pot fi condamnat pentru asta. - Mai cautam atunci... - Clar. Stateam dezamagit pe fotoliul din biroul lui Adi, cand dintr-odata mi-am amintit de prietenul pe care mi-l facusem la meciul de la Berca, dintre SCM Brasov si Zagon. - Auzi, Adi, ce zici de Robert ? - Care Robert ? - Robert Dani Barna, de la meciul de baraj. - A, ala de-a jucat la FC Brasov. Ce-i cu el ? Te gandesti sa-l pui antrenor ?! - Nu stiu... ar fi o varianta. Mi-a lasat o impresie buna. E tanar, dornic de afirmare probabil. - Da' macar ti-a zis ca e antrenor ? - ...nu, nu mi-a zis, dar am numarul lui, pot sa-l intreb. Ia chiar sa-l sun, sa-i spun sa treaca pe aici. Si l-am sunat, dar nu mi-a raspuns. - Poate are treaba. Dar totusi eu zic sa nu te grabesti, poate in zilele urmatoare ne mai vin CV-uri. - Daca vin tot din-astea... Macar cu Robert am vorbit, stiu ca nu e un prost, e baiat linistit, cu bun-simt. A facut niste observatii bune, zic eu, in timpul meciului acela... - Faci cum vrei. - Hai ca eu te-am lasat, ma duc acasa. - Ai obosit, gata ? Sau ti-e dor de fata ? - A, nu, nici nu cred ca-i acasa c-am lasat-o la mall...Dar ce sa mai fac aici ? - Chiar, asa, du-te. - Stai ca mi-am amintit de ceva. Vezi, ia legatura cu impresarul ala, Sitaru sau cum il cheama, si intreaba-l de jucatorii astia... Noteaza-i pe o foaie. Florin Manea, Ioan Coman, Vasile Tatarciuc, Sergiu Brujan, Laszlo Balint, Florin Anghel, Marius Nazare si Bogdan Ailincai. Cred ca am mai uitat din ei, dar o sa-mi aduc aminte. Deocamdata ajung astia. - Gata, acuma il sun. Auzi, da' Coman e ala de-a jucat la FC Brasov ? - Ala e, da. - Pai ala e un betiv si un prost de da in gropi. Pe ala vrei tu sa-l iei ? - E, in Romania nu stiu cat conteaza nivelul de inteligenta la datul in gropi... nu prea ai cum sa le eviti. - Stii ce-am vrut sa zic. - Da, ma. Si il stiu pe Coman... dar ca jucator e bun, am promova sigur cu el in echipa. Si in plus, sa vedem daca vrea sa vina mai intai, dup-aia ne facem griji pentru viata lui din-afara terenului. Hai ca acuma chiar am plecat. Salut. - Somn usor.

Cum am iesit din mall, l-am sunat pe Irinel. - Ce faci, bai domnule scouter ? Merci ca m-ai ajutat sa scap. - Uite, pe la birou, aici la club. - Deci ti-a dat Adi birou, bun. - Da ma, stii ca se misca repede. Da' unde erai ? De la ce ai scapat ? - A, ma uitam cu Andreea dupa niste haine. Hai ca vin si eu atunci la club, daca tot... - Vino, ma. Am facut lista aia de care mi-ai zis. Adica mai cautam jucatori si acum, dar am umplut deja 3 foi. - Asa te vreau. Hai ca ajung intr-un sfert de ora. Cand am ajuns la club, Irinel statea pe hol si fuma. - Ce faci, ma ? De ce nu fumezi in birou ? - Repede ai ajuns. Cum sa fumez in birou ? Nu vreau sa-mi puta a fum. - Stai ca tu nici in masina ta nu fumezi... p**a mea, fumator deranjat de fum... Hai stinge-o si sa ne uitam ce brasoveni ai gasit. Sunt tare curios. Am intrat in birou si am luat foile pe care le facuse Irinel. Am ramas impresionat de cat de ordonat lucrase. Pusese pe coloane numele, varsta, pozitia si clubul jucatorilor. - Bravo, ma. L-am felicitat. Uitandu-ma insa mai atent peste primii jucatori, m-a pufnit rasul. Ce-ai facut, ma nebunule ? - Ce-am facut ? - Pai i-ai trecut si pe Tamas, Marius Constantin, Surdu, Buga... - Mi-ai zis sa-ti fac lista cu brasoveni, aia ti-am facut. - Pai pe care i-am putea lua, doh, se subintelegea. Chiar si Bacila, Stratila, Traienel Marc... Ce sanse avem sa-i luam p-astia ? Zero. Vad ca i-ai pus si pe Coman, Fl. Manea... si-astia-s la alt nivel. - Du-te, ba. Cel putin lu' Coman daca-i dai banii pe care ii are la Branesti, vine. Si cat poa' sa aiba ? - Daca n-ai aflat, Branestiul a promovat in Liga I. Cum dracu' sa vina Coman in Divizia C ? - Pai au promovat, dar crezi ca-l mai tin aia ? Stii si tu cum fac echipele astea care promoveaza, schimba tot lotul si cumpara jucatori de la echipele retrogradate. - Oricum... greu de luat. Tre' sa tintim mai jos. - Cum vrei. Da' stii ca tovarasul din blocul cu 8 e tovaras bun cu Coman, nu ? - Chelu' ? Stiam ceva... - Da, ma. Prieteni la catarama, nu asa. Mi-a povestit Chelu' ca, in urma cu multi ani, s-a luat Coman de el in parc aicia. - Normal, de cine nu se lua Coman ? - Si Chelu' avea bastonul lui telescopic la el si l-a batut pe Coman. Am izbucnit amandoi in ras. - Si de ce s-au imprietenit ? - Pai Coman a ramas impresionat, ca pe el nu-l batea nimeni. S-a ridicat de pe jos si i-a zis lu' Chelu' : "Respect, frate!" - Iti dai seama ce rupt era Coman... Bine, asta daca e adevarata povestea, ceea ce nu cred. - Ba, n-o fi adevarata, dar prieteni sunt. De multe ori cand mergeam pe la Chelu' acasa, era si Coman. Se sunau, stateau si prin fata blocului... - Pai atunci suna-l si spune-i lu' Chelu' sa vorbeasca cu asta. Merita incercat. Ar fi fost intr-adevar o lovitura aducerea la Metrom a lui Ioan Coman. Intotdeauna mi s-a parut un jucator bun, chiar daca viata lui extrasportiva nu a fost una de dat exemplu copiilor. Il stiam de mic, statea pe aceeasi strada cu mine si chiar am jucat fotbal impreuna de cateva ori, chiar daca era cu ceva ani mai mare. Atunci cand se plictisea de fumat, baut, batut, caterinca sau chiar scandaluri in fata blocului, ni se alatura noua, copiilor, la cate-un meci. Avea talent cu carul, iar ca sa fie jocul mai echilibrat, juca doar cu un singur coechipier, portar, impotriva a 6-7 sau cati eram noi, restul. Si ne cam batea. Cand avea chef... - Ba, Tibane, da' tu cati bani esti dispus sa le dai jucatorilor ? - Nu stiu sa-ti zic, vreo 20.000 de euro pe an. Hai 25, daca imi place jucatorul. Dar nu toti, cativa asa, oamenii de baza. - Pai cred ca l-ai putea lua si pe Florin Manea, am citit pe un site ca are vreo 20.000 de dolari salariu la Otopeni. - Da, ma, dar nu e chestia numa' de bani. Nu vin astia in C, ti-am zis. - Eu cred ca vin, mai ales in Brasov, acasa la ei... - Pai si asta a fost un motiv pentru care ti-am zis sa-mi faci lista asta. S-ar putea sa ai dreptate, mai ales ca si Coman si Manea au jucat la Metrom in tinerete, dar nu-mi dau seama cat sunt de sentimentali astia. Tind sa cred ca deloc. - Eu zic sa incerci, mai ales ca stiu cat iti place tie Manea asta. - Ar fi fabulos sa vina, cu Manea si Coman in echipa nu ne-ar mai trebui nimic. Putem intra si noi pe teren, ca tot am bate. - Nici chiar... - Ba, a zis si Hagi de Manea ca dintre jucatorii romani actuali, i se pare ca-i seamana cel mai mult. Ce mai vrei ? - Hagi ala e si nebun... - Poate ca e, dar la jucatori se pricepe. Da' nu inteleg... tie nu-ti place Florin Manea sau ce ? - A, ba da, ma. Imi place. Imi amintesc si-acum golul pe care i l-a dat lui Dinamo intr-un amical, de pe la 60 de metri. - Bun, incepusem sa-mi fac griji de decizia de a te lua ca scouter. Daca ziceai ca nu-ti place, te dadeam afara. Am ras amandoi, iar apoi eu am continuat sa ma uit pe foi...