Tibi

@alec92: Acuș, acuș. @totuldesprehostel: Daca o mai trai nea Romica, poate va sti el cativa fundasi mai neatenti care sa ne rezolve treaba... - E dezastru, Roberte ! Ce se intampla ?! Spune-mi tu, ca eu nu mai inteleg nimic ! Ii ceream explicatii antrenorului echipei, pe holul din interiorul stadionului comunal din localitatea ilfoveana Berceni, imediat dupa incheierea jocului din prima etapa a mini-returului. Observand privirile mirate - datorate probabil tonului meu mai nervos - ale unui om de ordine, care fie vorba intre noi, numai ordine nu putea sa faca la cei peste 60 de ani pe care ii arata, i-am spus lui Robert sa intram intr-o incapere, la indemana, de langa vestiarul oaspetilor. - Jucatorii sunt blocati, nu stiu ce se intampla cu ei... Ai vazut si azi, am ratat o gramada de ocazii, iar ei ne-au dat 3 goluri aiurea, toate din nimic. Am pierdut prosteste. - Pai de ce rateaza atat ?! Nu lucrezi cu ei la antrenamente sau ce ? Avem noroc cu autogolurile, ca altfel am avea cele mai putine goluri marcate din toata seria ! seria, seria... Incaperea in care intrasem era una destul de spatioasa, aducea cu o baie, dar nu avea decat o chiuveta si un dulapior, iar pe jos, pe gresie, cateva lazi de bere goale. Ecoul era destul de puternic. - Normal ca lucram, in perioada de pregatire chiar am pus accentul pe faza de finalizare. La antrenamente se pregatesc bine, dar la meciuri pur si simplu parca li se incetoseaza mintea. - Schimba tactica, fa ceva, ca in ritmul asta mai degraba retrogradam decat sa promovam ! Avem 6 meciuri fara victorie deja ! - Am incercat in cantonamentul din Austria sa trec la un 4-3-3, dar din pacate nu a dat rezultate. Deloc. - Incearca altceva, nu stiu, cearta-i, bate-i, fa-le ceva ! Incearca alti jucatori. Pe Cobra de ce nu-l bagi ? - Problema e una mentala, asta cred ca e destul de clar, o sa incerc sa port mai multe discutii cu ei, cu fiecare in parte. Am incredere ca ne vom reveni. - Pai trebuie sa ne revenim ! Stii si tu ca am facut tot posibilul sa pastram toti jucatorii, pentru a trage la promovare ! Am refuzat oferte pentru Bawab, Popa, Manea, chiar si pentru "Cobra". Sume importante, care ne-ar fi ajutat, ca nu stam prea bine nici cu banii. Dar, ma rog, asta nu e treaba ta... Treaba ta e sa te duci acuma in vestiar, sa ii certi si sa le spui ca astfel de evolutii nu mai au voie sa le repete ! - Nu stiu cat o sa ajute sa ma duc acuma sa-i cert, sunt convins ca si ei sunt dezamagiti... - Lauda-i atunci ! Am trantit usa si am iesit nervos, grabit sa ma urc cat mai repede in masina si sa ma intorc acasa. Nu imi mai trebuia fotbal, vroiam sa ma indepartez cat mai mult si cat mai rapid de stadion. Pierdusem lamentabil in fata celor de la ACS Berceni, ocupanta penultimei pozitii in clasament inaintea etapei. Desi am inceput jocul bine, Popa si Manea si-au batut joc de ocaziile clare pe care ni le-am creat, iar pe finalul reprizei gazdele au deschis scorul prin Youssouf Kamara, la prima patrundere in careul nostru. Apoi, imediat dupa pauza Marulis a dus scorul la 2-0 la captul unui contraatac, iar soarta meciului era, practic, decisa in acel moment. Am reusit sa reducem din diferenta, gratie unui autogol al lui Mihai Leca, dar americanul Borfor Carr a refacut rapid diferenta de doua goluri, profitand de un marcaj larg a lui Bacila, la o centrare. Tabela a inchis-o insa proaspatul nostru transfer, Daniel Stana, in minutele de prelungire ale meciului, iar modul in care acesta a marcat spune multe. Dupa un sut al lui Bawab in transversala, mingea a sarit cu noroc la Stana, care se afla la 7-8 metri de poarta lasata goala, dar acesta a preferat sa intre meticulos cu balonul in poarta, in locul unui sut. ACS Berceni - Metrom: 3 - 2 Perioada de pregatire a fost mai degraba nereusita, luand in considerare rezultatele obtinute in timpul ei si primul nostru joc oficial. In prima parte, am efectuat un cantonament in Austria, acolo unde am disputat 4 jocuri amicale impotriva unor formatii locale. Vienna Amateure - Metrom: 1-1 ( Cobra ) SV Grodig - Metrom: 1-2 ( Stana ) Admira Wacker - Metrom: 4-1 ( Mateiu ) Wiener Neustadt - Metrom: 2-3 ( Popa, Cobra ) Au urmat cateva jocuri disputate in tara, majoritatea pe terenul nostru. FC Brasov - Metrom: 1-1 ( Bawab ) Rezultat bun, dar stegarii au folosit echipa a doua. Metrom - FC Hunedoara: 0-2 Metrom - Muresul Deva: 1-1 ( Tarlea ) Metrom - FCM Bacau: 6-1 ( Cobra 2, Coman, Manea, Popa, Sava ) Asadar, doar ultimul joc a fost unul reusit, dar acesta a avut darul sa ma faca sa sper si sa fiu optimist inaintea re-startului campionatului. In ceea ce priveste echipa, ea a ramas aproape la fel, singura noutate fiind aducerea mijlocasului polivalent Daniel Stana. Pe acesta l-am adus la recomandarea scouterului Costica Enea, care il cunostea destul de bine din perioada Petrolul Ploiesti. Mi-a spus ca este un jucator foarte talentat, tehnic, care poate juca la fel de bine in centrul terenului, dar si pe partea stanga, si a inceput sa-mi insiruiasca o gramada de calitati. L-am intrebat: Poate sa-l inlocuiasca pe Paduret ? Raspunsul lui categoric afirmativ m-a determinat sa le platesc celor de la ABC Stoicescu suma de 20.000 de euro. E pacat de el sa joace in liga a IV-a ! a cautat sa ma convinga Costica, desi nu era necesar. Imi doream foarte mult sa scap de prezenta lui Paduret din primul "11", care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Nu plecase, asadar, niciun jucator, desi discutii am avut pentru mai multi dintre ei. Piacenza, FCM Targu Mures si chiar CFR Cluj s-au interesat de Bawab, Gaz Metan Medias de Iulian Popa si Farul Constanta de Florin Manea. Au fost chiar si cateva tratative pentru Talpos si Cobra, doriti de catre Chiajna, dar am preferat sa-i pastram, pana la urma. Sumele propuse n-au fost chiar atat de convingatoare.

@Ovidiu: Nu m-am apucat inca sa acuz arbitri de coruptie. (asa cum a facut Paszkany in 2003) Dar sper ca la finalul campionatului sa avem aceeasi soarta precum a avut-o CFR-ul in sezonul 2003-2004. @tactumare: Prima parte a clasamentului Seriei I a Ligii a II-a arata asa, dupa 18 etape: 1. Botosani 36 p 25-10 2. Sportul 36 p 43-22 3. Tulcea 35 p 24-14 4. Metrom 34 p 40-20 5. Viitorul 32 p 35-25 Se putea, evident, mai bine, dat fiind faptul ca am fost lideri cateva etape. De fapt, daca se intrerupea campionatul la sfarsitul turului, am fi iernat pe primul loc. Din pacate, cele 3 etape din retur care s-au disputat in 2011 ne-au prins intr-o forma proasta, mai ales cazuti psihic, si astfel a trebuit sa ne multumim cu locul 4. De la jocul impotriva lui Callatis Mangalia, echipa nu a mai reusit sa castige niciun meci din cele 5 disputate, reusind doar 3 remize si suferind 2 esecuri: Metrom - Branesti: 1-1 (Bawab) Dunarea Galati - Metrom: 1-1 (Mateiu) Farul - Metrom: 3-1 (Bawab) Metrom - Delta Tulcea: 0-0 Metrom - Botosani: 1-2 (Bawab) In afara de rezultatele meciurilor cu Dunarea si Farul, impresia mea a fost ca celelalte rezultate nu au fost tocmai reflexii ale situatiei de pe teren. Oricum, chiar daca nu am jucat prost, s-a vazut clar o cadere psihica in randul jucatorilor, iar in aceste conditii, pauza competitonala nu putea fi decat un lucru pozitiv. Ar fi fost chiar mai bine daca ar fi venit mai repede... De partidele din finalul anului au profitat din plin contracandidatele, care au mers aproape perfect si au pierdut puncte doar atunci cand au jucat intre ele. Sportul a beneficiat de forma extraordinara a lui Danalache, care, dupa un inceput mai slab, a inceput sa inscrie la foc automat reusind pana in pauza de iarna sa marcheze 12 goluri. Totusi, nu el era golgheterul seriei, ci atacantul celor de la Viitorul, Cristian Pantelie, care avea 15 reusite. Practic, datorita lui, Viitorul a urcat incet-incet in clasament si a inceput sa ne sufle in ceafa. Din pacate, noi n-am avut norocul sa avem in echipa un astfel de "asasin in fata portii", principalul nostru marcator fiind Bawab, cu 8 goluri. E drept, urmau Coman si Popa cu cate 6, Flavius Moldovan cu 4, iar "Cobra" si Florin Manea aveau si ei cate 3. La capitolul assist-uri, cele mai multe le aveau, din echipa noastra, tot Paduret si Manea, dar la un nivel mai scazut ca in sezonul trecut. Paduret avea 6 si Manea 5, nivelul mai ridicat al ligii secunde, dar si varsta, spunandu-si cuvantul. Paduret avea deja 37 de ani ! Ii cautam de ceva vreme inlocuitor, dar din pacate nu reusisem sa gasim nicio varianta mai buna. Dupa o vacanta de aproximativ o luna, echipa urma sa se reuneasca pe data de 10 ianuarie 2012, ceva mai "implinita", sunt convins.

Venisem in cartierul bucurestean Colentina, pe stadionul "Juventus", cu gandul doar la victorie. De data aceasta, fara Irinel, care inca prefera sa stea toata ziua in casa, plangandu-si de mila. Am trecut pe la el de cateva ori dupa despartirea de Mihaela, de fiecare data gasindu-l uitandu-se la televizor, in pijamale, asta chiar daca vizitele mele erau facute in toiul zilei. Am insistat sa vina la Bucuresti, dar nici n-a vrut sa auda, asa ca l-am lasat, pana la urma. Pe langa faptul ca vroiam sa-l ajut, sa-l determin sa iasa din casa si din starea de depresie in care intrase, insistenta mea sa vina la jocul impotriva lui Juventus avea si o componenta egoista. Irinel era o prezenta perfecta la meciuri, pe cand Adi era doar plictisitor si fad, neimpartasind aceeasi pasiune pentru fotbal ca noi si avand, in general, alt tip de personalitate. Aproximativ 500 de bucuresteni venisera in tribunele decentului, pentru liga a doua, stadion "Juventus". Vremea era destul de propice fotbalului, soare si vreo 15 grade. Echipa noastra: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Popa, Bawab. Am inceput jocul perfect, iar in minutul 1 Iulian Popa a scapat singur si a inscris. Din pacate, bucuria noastra a fost in zadar, tusierul avand fanionul ridicat. Parca demoralizati complet dupa acest moment, jucatorii nostri au inceput sa cedeze teren gazdelor, iar acestea au profitat imediat. Flavius Moldovan a facut gresit pasul la offside, iar tanarul Alin Nica, scapat singur cu Manea, a trimis mingea in poarta noastra. Din fericire, replica noastra a venit aproape instantaneu, in minutul 19 Iulian Popa reusind sa inscrie cu un lob superb din afara careului, dupa ce a fost servit de Bawab. Credeam atunci ca meciul se reaseaza pe directia dorita, dar, din pacate, dupa marcarea golului egalizator a urmat o lunga perioada de dominatie a bucurestenilor. Am avut insa sansa, acestia ratand toate ocaziile pe care reusisera sa si le creeze. Mai mult, absolut contrar cursului jocului, exact inainte de pauza, Florin Manea ne-a adus in avantaj inscriind dupa o o actiune purtata in viteza de catre Bawab, Paduret si Popa, pe centrul terenului. Repriza secunda a fost inceputa in forta de catre gazde, iar dupa o ocazie a lui Nica si dupa o faza la care au cerut penalty, cei de la Juventus au reusit sa restabileasca egalitatea prin celalalt atacant, Ionut Fatu. 2-2. Bineinteles ca eram dezamagit, dar simteam intr-un fel ca scorul afisat acum de tabela era mai aproape de adevar decat cel de la pauza. Dupa primirea acestui gol, echipa noastra si-a schimbat radical jocul, fortand marcarea golului ce ne-ar fi adus din nou in avantaj. Bawab a trimis pentru prima data in bara in minutul 70, urmand sa repete acest lucru in minutul 77. Reuseam sa ne dominam categoric adversarii, dar se parea ca mingea nu mai avea de gand sa intre in poarta. Cel putin in poarta lui Juventus, pentru ca in a noastra a intrat in minutul 85. Noroc ca arbitrul a vazut fault in atac... In minutele de final, gazdele au avut si doi eliminati, dar asta nu ne-a ajutat deloc, pentru ca timpul a fost prea scurt. Doar Popa a mai amenintat poarta adversarei noastre, in ultimele secvente ale partidei, dar lovitura sa de cap a sters bara si s-a dus in aut. Juventus Bucuresti - Metrom : 2 - 2 Un meci spectaculos incheiat, din pacate, la egalitate. Desi eram suparat ca n-am reusit sa ne apropiem victoria pe finalul meciului, atunci cand am fost net superiori, rezultatul putea fi considerat, pana la urma, unul pozitiv si, de ce nu, echitabil. Clasament dupa 12 etape: 1. Metrom 28 p 33-12 2. Sportul 26 p 33-13 3. Botosani 23 p 15-7 4. D.Tulcea 21 p 16-13 . . . A urmat deplasarea de la Mangalia, acolo unde am intalnit formatia de pe locul 7, Callatis. Si de data asta, am mers fara Irinel, care inca nu reusea sa-si revina la aproape doua saptamani de la "divort". Trecuse, insa, de la pijamale la izmene. Pe o vreme specifica litoralului, vantoasa dar insorita, peste 1000 de spectatori erau veniti sa asiste la meci. Primul nostru "11": C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Popa, Bawab. Dupa un inceput ceva mai echilibrat de partida, am preluat fraiele jocului si am reusit deschiderea scorului in minutul 20. E drept, cu un mic ajutor din partea gazdelor, fundasul lor central, Cristian Taralunga, introducandu-si mingea in proprie poarta, presat fiind de Bawab. Nu ne-am multumit cu atat, lucru imbucurator pentru mine, iar in minutul 39 Iulian Popa ne-a majorat avantajul de pe tabela, dupa o pasa filtranta inspirata a lui Florin Manea. 2-0 pentru noi, rezultat care avea sa se consemneze si la pauza, chiar daca am mai avut doua ocazii mari de a inscrie prin Manea si Bawab. Jucatorii echipei Callatis au iesit, insa, foarte montati de la vestiare, iar in primul minut al reprizei secunde au reusit sa reduca din handicap prin Alin Tene, care a reluat cu capul o centrare de pe partea stanga, la coltul lung, direct in plasa portii noastre. Odata cu acest gol, imi reveneau emotiile. Emotii care s-au risipit insa in minutul 73, gratie aceluiasi Cristian Taralunga, care a deviat in proprie poarta centrarea in fata portii a lui Bawab. Pana la finalul jocului, nu s-a mai intamplat nimic interesant, astfel ca plecam de la Mangalia cu toate punctele. Callatis Mangalia - Metrom : 1 - 3 Victorie meritata si obtinuta destul de clar, care ne mentinea pe prima pozitia a clasamentului Seriei I.

A intrat pe usa posomorat, s-a descaltat lent si si-a atarnat geaca pe cuier. Fara sa zica nimic. - Ce, ma ? Ce-i cu tine ? L-am intrebat amuzat de seriozitatea sa, total atipica. - Ba, stai ca-ti zic. Sa mergem in bucatarie, ai facut cafea mai multa ? - Lasa ca fac... - Sau nu, mai bine. Ai ceva de baut ? Un whisky, un coniac, ceva ? S-a asezat la masa si si-a aprins grabit o tigara. - Am, da. Da' ce s-a intamplat atat de grav incat vrei sa bei asa dimineata ? L-am intrebat, in continuare amuzat. - M-a parasit Mihaela. A trantit-o, apoi a tacut, asteptand reactia mea. - Cum adica ? - Ce p**a mea n-ai inteles ? S-a despartit de mine. Mi-a replicat nervos. - Nu, ma, ma refeream cum s-a intamplat... I-am turnat repede un pahar de Johnnie Walker, nerabdator sa-i ascult povestea. - A... Aseara, si-a luat lucrurile de la mine si a plecat. - Asa, din senin ? Nu ti-a zis de ce ? - Da, ma, de nicaieri ! Nu ma asteptam deloc. Mi-a zis niste prostii, nici ea nu credea... ca cica tine la mine, dar a disparut flacara de la inceput, c-am intrat in rutina si ca cel mai bine ar fi sa luam o pauza... - Pai a zis "pauza", deci poate se intoarce la tine. - Hai, ma, "pauza" inseamna intotdeauna, da' intotdeauna, despartire definitiva. - Stiu... vroiam si eu sa te mai binedispun. Nici nu stiu ce sa zic... - Rutina, auzi... Am fost in Ibiza, am fost la Roma, in Egipt, ne-am simtit bine, am scos-o peste tot... In pat era totul bine... - Bine, asta tine-o pentru tine, nu ma intereseaza... l-am intrerupt. - Da' pe bune, ma ! Am facut si niste lucruri mai ciudate pe care le-a vrut ea... - Asta da, suna interesant. Ce-ati facut ? - Mie-mi vine sa ma spanzur si tie-ti arde de mistouri. - Hai, ma, ce vorba-i asta ? Cum sa te spanzuri ? Linisteste-te... Hai ca-ti mai pun un pahar. Am baut amandoi cateva pahare de whisky - mi se facuse si mie pofta - timp in care Irinel s-a tot lamentat si plans, la un moment dat chiar la propriu, si a bagat tigara dupa tigara. - Hai, ma, termina. Te-apuci sa plangi acuma ? Ce-ai, esti P***a ? Gasesti tu alta. Nu se termina lumea acum, ca te-a lasat Mihaela. - Gasesc pe dracu'. - Asta e, se intampla, tre' sa treci mai departe. - Da, ma, bine, stiu si eu, dar e greu. Dupa un an si... - Ei da ? Ce trece timpul... In fine, bine. Plangi azi, te descarci, da' de maine gata. O uiti. - De-ar fi asa simplu. Cel mai nasol e ca nu ma asteptam, totul mergea bine si dintr-odata... - Irinele, n-o fi simplu, dar asta tre' sa faci. Hai sa mergem sa bem undeva, intr-un club... Cred ca asa ar fi cel mai bine. - Numa' de cluburi nu-mi arde mie acuma. Mai degraba imi vine sa ma bag intr-un sicriu. - Hai, ma, n-o arde si tu ca Bacovia acuma... - Ce Bacovia, ma ? - Pai ca te spanzuri, acuma cu sicrie... - Pai Bacovia ala nu era poet, Tibane ? - Ba da, un poet mai sumbru, trist, mohorat si dezolat. Cum esti tu acuma. Da' ce, ma ? Tu n-ai citit Bacovia in liceu ? - Eu in liceu futeam, ma. Puteam sa-i raspund rautacios, dar n-am facut-o. Pentru prima data de cand intrase pe usa, Irinel schita un zambet. - Asa, Irinele, mai un whisky, mai o gluma... (si totusi, un pic rautacios am fost pana la urma) Viata merge mai departe. Insa, dupa o scurta perioada ceva mai vesela, Irinel a inceput din nou... - Degeaba rad, ma. Nu pot. Simt cum plang pe dinauntru. - Ai zis-o si tu p-asta... unde era poetul ! - Serios, ma. Nu imi iese nicicum din minte, degeaba si beau, totul e degeaba... Tu mai ai tigari ? - Da, ia de-aicia. Pai normal ca nu-ti iese din minte, probabil o sa dureze ceva, dar n-ai ce face. - Asa dintr-odata, ma ! Niciun semn, nimic... A plecat. - Te-am inteles, da... - Nu ma asteptam la asta, deloc, intelegi ? Tu ai vazut ceva ? Andreea ? Chiar, Andreea!, ele sunt prietene, s-o intrebi pe ea, ea sigur stie motivul real. - N-o intreb, ma, nimic. Bineinteles ca aveam de gand s-o intreb. Ce mai conteaza ? Te-a lasat si gata. Si nu, eu n-am observat nimic, si nici Andreea nu mi-a spus niciodata nimic... n-am vorbit cu ea niciodata depre asta. - Ai dreptate, nu mai conteaza. Nu mai conteaza nimic... - Nici chiar asa, dramaticule. - Ba Tibane, daca s-ar fi intamplat altfel, eu stiu, poate nu-mi parea atat de rau, da'... chestia e ca nu m-am asteptat ! - Mai termina, ma, ca m-ai innebunit cu asteptatul asta. Cand vreodata, in viata, se intampla ce te astepti ? - ... - Aproape niciodata. Ce, eu m-am asteptat vreodata sa am atatia bani ? Sau sa am o echipa care sa se bata la promovarea in prima liga ? - Pai nu, dar... - Bine, astea sunt lucruri pozitive... Da' crezi ca m-am asteptat sa trec prin ce-am trecut la bilete atunci ? Sau atunci la Mizil, cand am fost cu chestionarele alea si era sa mor ? M-am dus si eu cu gandul sa fac un ban si... - Hai, ca exagerezi... - Acuma poate asa pare, dar atunci... nu tu aveai corbi care roiau in jurul tau, la 50 de grade, ars tot de soare, mergand prin camp kilometri buni, cu sange curgand prin papuci. - Asa e, dar... - Sau... crezi ca la 9 ani m-am asteptat sa moara tata ?! Nici nu stiu daca intelegeam prea bine atunci conceptul de moarte... Sau dup-aia crezi ca m-am asteptat sa-mi trimita mama cainele la tara ? Cainele care reusise sa ma faca sa trec mai usor peste... - Bine, ma, am inteles. - Sau prima data s-o fac intr-un cort, pe munte, cu o bagaboanta postita ? Cu unu' langa mine care cauta posturi de radio ? Si aia sa ma intrerupa in mijlocul actiunii sa-mi zica ca aude lupi si sa ma duc sa verific ? Crezi ca asa ma asteptam eu ca va fi "prima data" ? - Bine, asta cu "prima data" e mai mult pentru fete... - Oricum... Pot continua la nesfarsit. Ideea e ca nu te astepti la multe-n viata si, totusi, se intampla, si tre' sa le faci fata si sa treci mai departe, oricat de banal si cliseistic ar suna asta... Cliseele exista pentru ca functioneaza. Asa ca nu mai boci atata pentru P***a asta si revino-ti. Uit-o.

@Ovidiu: Chiar nu remarcasem. Intr-adevar, sunt multe asemanari. @Srdjan: Nu vor fi transferuri in iarna, am si zis. Poate doar daca se iveste ceva extraordinar, dar nu cred. Dupa isprava noastra din etapa precedenta, mass-media ne-a acordat spatii ceva mai largi si la un nivel mai inalt decat Transilvania Expres. Numele echipei noastre a aparut pe toate site-urile sportive, e drept, nu in titlu, ci in continutul articolelor Sportul, umilita in "Regie": 1-4 (gsp.ro), "Studentii" pierd acasa si cad pe 2 ! (prosport.ro). Ziarele locale incepusera sa ne acorde spatii, in paginile lor alocate sportului, aproape la fel de mari ca prim-divizionarei FC Brasov, in cotidianul Buna Ziua Brasov aparand si un amplu interviu cu Robert, in timp ce Monitorul de Brasov titra, cu entuziasm, chiar O victorie istorica pentru Metrom ! Bineinteles, nu puteam decat sa ma bucur de toata aceasta atentie care ni se acorda si sa fiu mandru de jucatorii mei, dar in acelasi timp vroiam ca acestia sa nu fie luati de val si sa ramana cu picioarele pe pamant. Campionatul era lung... In etapa urmatoare, etapa a 11-a, am intalnit pe teren propriu Dinamo II. "Cainii mici" ocupau locul 9, avand rezultate simetrice: 4 victorii, 2 egaluri si 4 infrangeri, si imi doream foarte mult sa-i invingem si sa profitam, astfel, de pasul gresit al Sportului, care remizase cu o zi in urma la Mangalia, cu Callatis. Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Fulea, Maksumic - F. Manea - Bawab, Coman. Reveneau, asadar, Florin Manea si Bawab, iar Iulian Popa era si el prezent pe banca, nerefacut complet dupa accidentare. Baietii au inceput meciul determinati, iar oaspetii au fost luati prin surpindere in minutul 9, cand Coman, eroul nostru din etapa precedenta, l-a invins pe Curca, dintr-o situatie de unu-la-unu. - Vezi, Tibane, ti-am zis ca n-o sa avem probleme cu astia. Cu Curca ala in poarta, ii bateam si cu juniorii. Spuse Irinel, cu o doza de amaraciune. - Lasa ca nu-i chiar asa, inca mi-e frica. Au venit cu Zie, cu Rus, cu Tucudean... Chiar si Cazacu, Stanca...stii ca mie imi plac. - Dintre toti aia pe care i-ai enumerat tu, doar Tucudean e bun. Si poate Cazacu si Stanca, dar tre' sa mai creasca... Am continuat sa atacam, sa dominam, dar ocaziile clare n-au mai aparut, astfel ca dupa primele 45 de minute tabela arata 1-0. Dupa revenirea de la cabine, Florin Manea l-a testat de la distanta pe George Curca, dar portarul oaspetilor a plonjat si a reusit sa devieze mingea, cu varful degetelor, peste bara. A urmat apoi o ocazie uriasa a lui Bawab, dar nici acesta n-a reusit sa-l bata pe Curca, desi scapase singur. - Ce ziceai, Irinele ? Tu vezi ce le scoate prostu' ? - Stai, ma, linistit. Le mai nimereste si el, dar o comite pana la urma. Ca un facut, in minutul 56, Florin Manea trage puternic din afara careului, Curca respinge neglijent in fata, iar Thaer Bawab profita de cadou si inscrie pentru 2-0. - Tibane, ma pricep sau nu ma pricep ? - Le mai nimeresti si tu... Cand soarta jocului parea transata, Tucudean reuseste o actiune personala de toata frumusetea pe partea stanga, centreaza la coltul lung, unde apare tanarul mijlocas dreapta Razvan Cazacu care plonjeaza si inscrie cu capul din apropiere. Ciprian Manea, fara reactie. Mai mult, Coman se hotaraste, din nu stiu ce motiv, sa protesteze vehement la adresa arbitrului, cerand offside la golul marcat de dinamovisti, iar centralul nu sta mult pe ganduri si-l trimite mai devreme la vestiare. Mai avea un galben. Era minutul 80, iar gandul ca Dinamo II putea smulge un punct nemeritat, in extremis, pe terenul nostru ma nelinistea. - Ba, Coman asta e incredibil. De-asta n-a ajuns niciodata nicaieri. - Ce sa-i ceri, ma ? Cand traiesti o viata dupa blocuri... - Gata, ne egaleaza astia acum, in 10. - Ne egaleaza o p**a. La trecerea timpului, sau poate nu, Robert hotaraste sa opereze toate cele 3 schimbari. Din fericire, o mutare de-a sa s-a dovedit inspirata, Iulian Popa reusind sa marcheze, cu un sut din interiorul careului, in minutul 87 si sa ne spulbere emotiile. Metrom - Dinamo II: 3 - 1 Cu acest succes, ne maream avansul in clasament si aveam acum 4 puncte fata de Sportul si 5 fata de Botosani. Victoria impotriva "catelusilor" era cea de-a 7 consecutiva pentru noi, reusind o prima treime de campionat senzationala si nesperata. Adica, sa fiu sincer, sperata, dar nu asteptata. . . . - Tibane, ce faci ? Era Irinel, la telefon. - Uite, puneam de-o cafea, ca acuma m-am trezit. - Pot sa trec si eu pe la tine ? - Da, normal... - Andreea e acasa ? - Nu, de ce ? E plecata pe la facultate sau ceva... - Hai ca trec atunci. Vin acuma. - Bine, da' s-a intamplat ceva ? - Lasa ca vorbim cand ajung. Mi se parea ciudat... Irinel nu mai trecuse pe la mine in ultimul timp, mai ales dimineata.

O ploaie mocaneasca si rece se abatuse asupra Brasovului in prima zi a lunii octombrie, dar asta nu i-a impiedicat pe cei aproape 1000 de suporteri sa-si faca aparitia pe stadionul "Metrom". Cu siguranta, jocul prestat contra echipei secunde a Stelei, in urma cu o saptamana, contribuia la aceasta asistenta, care reprezenta un record de cand am resuscitat clubul. Adversara noastra din etapa a 9-a se numea Otelul II, formatie care ocupa locul 14 in clasament. Acest lucru nu mi se parea insa foarte relevant pentru meciul nostru cu ei, pentru ca in duelurile cu echipele secunde ale unor cluburi importante mi-era frica mereu de surprizele pe care ni le puteau furniza prin aparitia unor jucatori de la prima echipa. Totusi, cand am auzit echipa de start a oaspetilor, am rasuflat usurat. Doar Pena, Ochirosii si Carja erau vedetele cu care venise Otelul II la Brasov. Primul nostru "11" era format din: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Maksumic, Nazare - "Cobra" - Sava, Bawab. Prima repriza a fost una stearpa, cu putine ocazii de gol si cu o dominatie neproductiva si fada a noastra. Tribunele au fost si ele adormite, in ton cu jocul, un singur moment inflamandu-i pe suporterii nostri - intrarea dura, dar la minge, a lui Carja asupra lui Nazare. Printre fluieraturi si huiduieli, s-au auzit si cateva discrimnari regionale: - Rosu, baaa ! Da-l dracu' de moldovean ! - Da-i, ba, galben la moldovean ! Unde se crede, pe pasunea lu' tac-su ? se intreba retoric un domn ceva mai tolerant decat primul. Arbitrul, insa, a lasat jocul sa continue, dar nu pentru mult timp, pentru ca Nazare a fost nevoit sa primeasca ingrijiri medicale. Dupa o prima repriza fara goluri, speram ca macar a doua sa aduca cu ea cateva, de preferinta toate in poarta galatenilor. Dupa prima jumatate de ora, se parea ca speram degeaba, dar in minutul 75, Flavius Moldovan a reluat in plasa, cu capul, cornerul batut de Paduret. Fazele fixe erau, in sfarsit!, prietenele noastre. Un gol picat perfect, iar acum nu vroiam altceva decat sa reusim conservarea rezultatului pana la final. Nu mai era mult. Desi ma asteptam la niste sarje ale oaspetilor in cautarea egalarii, acestia au parut resemnati, astfel ca tot noi am fost cei care am atacat, iar in minutul 84, Moldovan a reusit "dubla". Evident, tot dupa un corner a lui Paduret, dar de data asta a reluat mingea in poarta cu varful bocancului, fiind si tinut din spate de catre Pena. Mai mult, in minutul 87, Cosmin Marginean a dus scorul la proportii de forfeit, inscriind primul sau gol in tricoul nostru, cu un sut puternic din marginea careului. Metrom - Otelul II: 3 - 0 Victorie meritata, desi obtinuta mai greu decat o arata scorul. Chiar si dupa acest succes, ramaneam pe locul 2, asta pentru ca liderul Sportul a batut si el cu 3-0, pe Steaua II. - Tibane, tu-ti dai seama ca promovam ? m-a intrebat Irinel, la finalul partidei, pripit in judecati ca de-obicei. - Stai, ma, de-abia au trecut 9 etape. Ce sa promovam ? - Pai cine sa promoveze daca nu noi ? Noi si Sportul. - Pai Botosaniul e fix in urma noastra, Tulcea si Viitorul vin rapid din urma... - Cacat. Promovam, gata, stii si tu asta, numa' ca vrei sa faci tu pe modestu' si pe pesimistu'. - Asa-mi sta bine, ce sa fac ? . . . Peste o saptamana, ne-am deplasat 165 de km spre sud. Da, la Bucuresti. Si da, in Regie. Era ziua confruntarii noastre cu liderul Sportul. La intrarea pe stadionul "studentilor", am fost foarte surprins sa vad atata lume venita pentru a vedea aceasta partida. Ochiometric, erau in jur de 1500 de spectatori, si inca mai veneau. Asteptarile mele de la acest joc nu erau mari, speram la un egal, dar nici o infrangere la limita nu m-ar fi deranjat. Pentru mine, Sportul reprezenta, fara doar si poate, cea mai puternica echipa a Seriei I si candidata certa la ocuparea primului loc la finalul campionatului. Iar echipa noastra... ce sa zic... ma minunam mereu cand ma uitam la clasament si vedeam ca suntem pe 2. Primul "11": C. Manea - Stancu, Moldovan, Slabu, Bacila - Paduret, Maksumic, Nazare - "Cobra" - Sava, Coman. Lipseau Muth si Bawab, ambii fiind chemati la "nationala". Primul la nationala de tineret a Romaniei, care intalnea Olanda, in timp ce Bawab se pare ca-l convinsese pe selectionerul Iordaniei in amicale si era chemat acum pentru meciul impotriva Kirghistanului, care conta pentru calificarile la Cupa Mondiala. Spre surpinderea mea, am inceput jocul bine si, mai mult decat atat, am reusit deschiderea scorului in minutul 6, cand Coman i-a furat o minge lui Bogdan Panait, in careu, si a sutat puternic in plasa portii gazdelor. Bineinteles, a urmat o perioada de cateva minute de parlamentari si proteste ale "studentilor", care reclamau un fault in atac al lui Coman, dar centralul n-a revenit asupra deciziei. Ar fi fost si culmea... Ma asteptam acum sa fim asaltati. Si asa s-a si intamplat. Imediat dupa ce au repus mingea in joc, Farmache si compania s-au naspustit asupra careului nostru. Din fericire, Razvan Neagu, adus in vara de la Vaslui, si Danalache, repatriat din Israel, au ratat fiecare cate-o ocazie imensa, chiar daca scapasera singuri cu portarul. Stateam in tribuna si tremuram... M-as fi rugat, dar aveam impresia ca Dumnezeu are treburi mai importante. Totusi, zicala "ocaziile se razbuna" a lucrat in favoarea noastra cand acelasi Coman a reusit sa-l invinga pe Bogdan Miron, in minutul 25, fiind servit ideal de catre Sava. Ma bucuram, dar parca nici nu-mi venea sa cred, si ii repetam lui Irinel "stai, ca revin astia". Dupa o alta ocazie mare ratata de Danalache, care a trimis cu capul pe langa poarta noastra, din 7 metri, la o centrare a lui Farmache, Coman si-a semnat hattrick-ul. Cosmin Bacila a trimis o minge de angajare de vreo 60 de metri, la care tot Panait a ajuns primul, inaintea lui Coman, dar acesta din urma i-a dat un branci discret si i-a furat, din nou, balonul. A urmat un sut la coltul lung, bara-gol, fara sperante pentru Miron. "Studentilor" nu le venea sa creada, iar arbitrul de centru a trebuit sa-i "ingalbeneasca" pe doi pentru a-i mai potoli. Din tribune se auzea celebrul "Hotii ! Hotii !", dar eram cu constiinta impacata. - De ce n-o fi dat asta fault in atac, nu stiu... Si la 0-2 ! - Ce-ai, Tibane, in loc sa te bucuri... - Da, ma, dar ii inteleg si pe oamenii astia... doua goluri dubioase, trebuia sa dea fault acum. - Poate arbitrul asta e pe stilul englezesc. Glumi Irinel. Tabela arata la pauza un neverosimil 0-3. Tribunele deja incepeau sa se goleasca, dar spre deosebire de suporterii gazdelor, eu inca mai vedeam posibila o revenire a Sportului, asa ca aveam de gand sa am emotii si-n repriza secunda. Insa, la modul in care a inceput cea de-a doua repriza, se parea ca Robert reusise sa le ofere jucatorilor instructiunile potrivite, asta pentru ca ii tineam departe de poarta noastra pe adversarii nostri. Mai mult decat atat, in minutul 65, Coman a dus scorul la 4-0, profitand de inca o pasa inspirata a lui Sava. Ce meci reusea Coman ! 4 goluri ! - Uite-l, ba, p-asta ce joaca ! A exclamat Irinel, pe jumatate caterincos. - Cred ca n-a dat 4 goluri intr-un meci toata cariera lui, si uite ca da acum, cu Sportul, in deplasare ! - Pai unde sa dea ? Nici la antrenamente nu cred c-a dat vreodata 4 goluri. Pana la final, tabela n-a mai suferit decat o singura modificare, in minutul 83, cand Danalache a reusit sa marcheze golul de onoare pentru "studenti". Era cu siguranta o palida consolare pentru gazde, iar noua nu ne stirbea bucuria absolut, dar absolut deloc. Sportul - Metrom: 1 - 4 Cuvintele sunt chiar de prisos. In urma acestui rezultat grandios, urcam pe prima pozitie a clasamentului, cu 2 puncte in fata Sportului si 3 in fata echipei FC Botosani.

- M**e Steaua ! M**e Steaua ! Hei, hei ! a inceput Irinel sa scandeze cu ardoare, imediat ce m-a vazut ocupandu-mi locul in fotoliul meu de la "oficiala". In mod neobisnuit, el ajunsese mai repede la stadion. - Ai intrat deja in febra meciului, este ? Irinel nu era genul sa se aprinda usor sau sa fie patimas in privinta multor lucruri, dar la auzul numelui "Steaua" parca se transforma. Era a etapa a 8-a, etapa in care intalneam echipa secunda a Stelei, pe teren propriu. Oaspetii aveau un inceput bun de sezon si ocupau pozitia a 5-a in clasament, dar cu totii speram sa-i invingem si sa-i bucuram pe cei 800 de spectatori veniti sa ne sustina. - Vezi, Tibane, chiar si cu Steaua II se umple stadionul. Romanul cand aude de "Steaua"... - Asta e. Important e c-au venit si, cine stie, daca facem un meci bun poate ii convingem sa vina si pe viitor. - Iti plac, pui, fotoliile ? am intrebat-o pe Andreea. - Normal, fata de scaunele alea ce erau inainte... Pacat doar ca te-au costat atat... - Trebuia sa zici tu ceva, nu se putea. - Pai ce ? Nu-i asa ? N-ai cheltuit o gramada cu stadionul asta ? - Ba da... - Da' lasa, pui, ca n-o spuneam cu rautate. Daca asta ai vrut si asta te face fericit, banii nu conteaza. Nu stiam daca era sincera, dar zambetul care acompania aceste cuvinte reusea sa ma convinga. Apropiindu-se ora inceperii jocului, muzica se opri si crainicul incepu sa citeasca echipele. Echipa noastra: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Maksumic, Mateiu - "Cobra" - Sava, Bawab. De partea cealalta, Steaua II venise la Brasov, pe langa jucatori tineri, cu Nicolae Dica, Daniel Balan si Alexandru Florean. Ultimul era proaspat transferat. - Vezi, Tibane, Florean a ajuns la Steaua, ti-am zis eu ca n-aveam cum sa-l luam. E bun copilu', sper sa nu ne arda. - Da, am inteles c-au dat vreo 200.000 pe el. Da' parca vad ca se pierde... - Hai ca-ncepe. Hai baietii ! Am inceput meciul in forta, iar dupa o bara spectaculoasa a lui Bawab, am reusit deschiderea scorului in minutul 11. Romeo Paduret a trimis o pasa inteligenta printre cei doi fundasi centrali ai oaspetilor si "Cobra" a finalizat cu un sut pe sub portar. - Bine, baaa ! Irinel traia meciul la maxim si aveam impresia ca se bucura mai mult decat mine de acest gol. - Ce moment si-a gasit si asta sa marcheze primul lui gol ! - I-a improscat cu venin ! Dupa marcarea golului, profitand de neatentia putinilor oameni de ordine din jurul terenului, un caine isi facu aparitia pe gazon. Desi m-am simtit putin stanjenit, eram constient ca acest lucru nu era unul nemaintalnit, mai ales in ligile inferioare. Uitandu-ma mai bine la caine, care intre timp fusese prins de Chelu' si scos in afara terenului, l-am recunoscut pe cainele acela negru, alungat cu pietre de catre fostul paznic de la stadion. - Tare cainele asta. Il stii, Tibane ? Ma uitam mirat la Irinel, stiam ca nu suporta cainii si animalele, in general, iar al doilea lucru care ma surpindea era acela ca parea sa cunoasca cainele respectiv. - Da... parca l-am mai vazut o data. - E vedeta cartierului, ma. Intra si in baruri, sta cu mosii. Toata lumea ii da mancare. - Ce, ma ? Cum adica intra in baruri ? - Da, ma. Serios, stie sa deschida usile. L-am vazut chiar eu o data intrand pe colt, la noi acolo... S-a ridicat in doua labe si cu labele din fata s-a apasat pe clanta si a intrat. Sta cu betivii aia acolo, probabil si acum cu ei o fi venit la meci. - O fi venit sa vada meciul, caine fiind, a auzit ca jucam cu Steaua... - Clar. Si din rosu s-a facut negru de la cum merge Dinamo in ultimul timp... Revenind la meci, echipa noastra a continuat sa domine si sa atace, iar in minutul 26 am fost rasplatiti. "Cobra" a centrat perfect pentru Bawab, iar acesta a plonjat si a trimis mingea cu capul la coltul lung, reusind sa ne majoreze avantajul. - Unde-a fost, Tibane, baiatul asta pana acum ? - Cine, "Cobra" ? Pe banca, unde sa fie... - Sa-i dai un bonus ceva dupa meci. De fapt, lasa, ca-i dau eu ! - Ii dai o p**a... - Serios. Uite, daca mai da un gol, ma jur ca-i dau ! 10 milioane, ma duc dupa meci si ii dau. Pana la pauza, am continuat sa-i dominam pe stelisti, dar, contrar cursului jocului, acestia au fost cei care au marcat. In minutul 40, atacantul Irinel Dumitru a reusit sa transforme in gol centrarea de pe partea dreapta a lui Daniel Balan, izbutind sa-si aduca echipa inapoi in joc. Tabela arata, asadar, dupa primele 45 minute scorul de 2-1. Din fericire, teama ca puteam fi egalati de catre Steaua II a disparut imediat dupa fluierul de inceput al reprizei secunde, cand acelasi "Cobra" a reusit sa marcheze cu un sut din interiorul careului, pe langa portarul Macelaru. - Eee, Irinele ? Vezi cand te ia gura pe dinainte... - p**a mea, asta e. Am zis ca-i dau, ii dau. Merita baiatul. Le-a tras-o la prostii astia. Si totusi, "Cobra" nu avea sa se opreasca aici, reusind sa-si completeze hattrick-ul in minutul 67, cand a reluat balonul in plasa, din 6 metri, dupa o centrare perfecta din lovitura libera a lui Paduret. Aproape ca nu-mi venea sa cred ce meci reusea sa faca tanarul nostru jucator adus inca din vara trecuta de la Flacara Faget, si care nu aratase mare lucru pana acum. - Masacru, masacru, masacru ! Irinel era pur si simplu in extaz. Scorul final l-a stabilit, insa, talentatul nostru atacant Alexandru Sava, in minutul 85, cand a sutat puternic in vinclu, din marginea careului, dupa o respingere nereusita a apararii oaspetilor la un corner. Metrom - Steaua II: 5 - 1 Realmente, un galop de sanatate. O evolutie mai mult decat convingatoare a echipei noastre, dar mai ales a lui "Cobra", care reusea primele sale 3 goluri pentru noi intr-un meci oficial. In plus, datorita echipei impotriva careia le marcase, chiar daca era vorba doar de echipa secunda a Stelei, acesta reusea astfel sa intre in inimile noastre, a mea si a lui Irinel. Aceasta victorie ne ajuta sa trecem pe locul 2, la doar un punct in spatele liderului Sportul. - Ce zici, pui, ne luam si noi un caine ? Am intrebat-o pe Andreea, pe drumul de intoarcere acasa. - Nu stiu... Nu mai bine o pisica ?

Etapa urmatoare, ne-am deplasat la Buzau, pentru meciul impotriva fostei "stelute", Gloria. Gazdele erau in coada clasamentului, necunoscand inca gustul victoriei in primele 5 etape, suferind 4 esecuri si reusind doar o remiza. Doar 300 de spectatori venisera la acest joc, intr-o prima zi ploioasa si racoroasa de toamna a acestui an. Echipa: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Maksumic, Mateiu - Iulian Popa - Sava, Bawab. Lipseau Cruceru si Florin Manea din pricina accidentarilor suferite la meciul de cupa, fostul mijlocas al Sportului urmand sa fie indisponibil pentru 3 luni, iar favoritul meu, Manea, o luna. Bineinteles, Bacila si Maksumic intrau direct in primul "11", doar ei erau acum jucatorii nostri cel mai bine platiti. Bacila putea acoperi orice post pe banda dreapta, dar cum noi nu foloseam mijlocasi de banda sau aripi, locul sau urma sa fie in partea dreapta a apararii. De cealalta parte, Maksumic era si el polivalent, putand sa evolueze la fel de bine mijlocas la inchidere sau fundas central, dar chiar si mijlocas central cu atributii ceva mai ofensive. In acest joc, Robert il folosea ca mijlocas la inchidere. Am inceput meciul perfect, iar Maksumic nu a avut nevoie decat de 5 minute pentru a semna prima sa reusita pentru noi. Centrare Paduret din lovitura libera, bosniacul se inalta peste toata lumea, la cei aproape 1.90 ai sai, si trimite cu capul in plasa gazdelor. Pana la pauza, am continuat sa controlam jocul, dar tabela nu a mai suferit nicio modificare. In repriza secunda, am reusit sa ne facem jocul usor, marcand in primele minute golul 2 prin Sergiu Muth, dupa o lovitura de colt executata de acelasi Paduret. Cand toata lumea astepta fluierul de final, Flavius Moldovan si-a trecut si el numele pe lista marcatorilor, in minutul 90, dupa centrarea din corner a lui Maksumic. Gloria Buzau - Metrom: 0 - 3 Asadar, victorie categorica si meritata a noastra. Un debut perfect pentru Maksumic, dar si Bacila facuse un meci bun, putandu-ma astfel considera multumit de aducerea celor doi, care pareau sa ne aduca un plus de siguranta si valoare. Cel putin asta era prima mea impresie... Datorita acestor 3 puncte obtinute, am urcat tocmai pe locul 4, in fata noastra clasandu-se doar Sportul, Steaua II si FC Botosani. . . . La o saptamana, a urmat inca o deplasare spre sud-est, de data aceasta mai departe, in orasul Ovidiu din judetul Constanta. Aici urma sa dam piept cu echipa patronata de Gica Hagi, Viitorul Constanta, care nu incepuse nemaipomenit sezonul si se clasa de-abia pe pozitia a 9-a. Dezamagitor pentru echipa considerata principala favorita la castigarea seriei. Aproximativ 400 de oameni prezenti in tribune inaintea partidei, toti sustinatori ai echipei gazda. Suporterii nostri nu erau inca dispusi sa bata atata drum pentru a veni sa ne sustina, doar la deplasarile scurte venind in numar mic. Primul nostru "11": C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Bacila - Paduret, Maksumic, Mateiu - "Cobra" - Sava, Bawab. Lipsea Iulian Popa, din pacate, acesta accidentandu-se la un antrenament din timpul saptamanii. Am inceput meciul neasteptat de bine, iar in minutul 6 Bawab a reusit sa avanseze cu mingea la picior pe partea dreapta si sa centreze catre "Cobra" care astepta in careu. Centrarea a fost insa respinsa de catre un fundas al constantenilor, dar numai pana la Sava, care din marginea careului a prins un sut de zile mari si a reusit sa-l invinga pe Roland Draghici, portarul gazdelor. - Tibane, eu cand ti-am zis ca asta-i scula de fotbalist ! a tinut Irinel sa exclame mandru. Mai apoi, Paduret a inventat o pasa geniala peste apararea adversa, gasindu-l pe Thaer Bawab, plecat de la limita offside-ului, iar iordanianul l-a umilit pe Draghici sutand mingea printre picioarele sale. Conduceam cu 2-0 si nu trecuse decat un sfert de ora ! Cosmarul gazdelor a continuat, iar in minutul 30, nefericitul Draghici si-a scapat mingea in poarta, dupa un sut puternic al lui "Cobra". 3-0 si parca era un vis frumos ce nu se mai termina... Pana la pauza, am cautat sa linistim jocul si sa ne pastram avantajul de pe tabela, lucru pe care l-am si reusit. In repriza a doua, jucatorii Viitorului s-au mai trezit, amenintandu-ne poarta in cateva randuri, dar raul pentru ei fusese deja facut. Degeaba s-a agitat si a zbierat Hagi, aflat la cateva scaune distanta de mine in tribuna oficiala, n-au reusit decat sa reduca din handicap in minutul 87, prin Ionut Larie, astfel ca plecam de la Ovidiu cu o victorie mare. Viitorul Constanta - Metrom: 1 - 3 O partida excelenta a noastra, in special prima repriza. Ma bucura enorm faptul ca Sava reusise sa marcheze primul sau gol la profesionisti, la scurt timp de la debutul sau si intr-un joc important.

@Ovidiu: Mircea Sandu ca Mircea Sandu, dar Mitica ar fi si mai categoric... Nervos si suparat dupa ultimul joc, dar si cu ideea incoltita in mintea mea ca prin aducerea a 2-3 jucatori de valoare puteam tinti fruntea ligii secunde, m-am ambitionat si m-am hotarat sa fac un efort bagandu-mi mana adanc in buzunare. Toata vara ne-au fost propusi fel de fel de jucatori de catre fel de fel de impresari, dar nu am fost dispusi sa le satisfacem pretentiile. Acum insa, cu o saptamana inainte de incheierea perioadei de transferuri, am demarat negocierile pentru bosniacul Ajdin Maksumic si pentru Cosmin Bacila. Primul se afla acum in curtea Chiajnei, dupa ce a trecut pe la Dinamo si Pandurii, dar nici la Chiajna nu reusise sa se impuna, astfel ca era pus pe lista de transferuri. Suma ceruta de catre echipa ilfoveana era insa una extrem de ridicata: 50.000 de euro. Ne propuneam insa sa negociem. CV-ul lui Maksumic era unul destul de impresionant, mai ales pentru o echipa ca Metrom. Jucase 2 sezoane la cea mai importanta echipa din Bosnia-Hertegovina, FK Sarajevo, apoi un sezon la Khimki, in prima liga rusa, revenind pentru inca doua sezoane la Sarajevo, iar apoi a venit si s-a nenorocit in Romania. Dinamo l-a adus in tara noastra, pentru o suma putin credibila, de 500 chiar 600 de mii de euro, dupa cum a scris presa din acea vreme, dar nu l-a folosit niciodata. A fost cedat la Pandurii, unde a bifat doar 2 prezente si pus pe liber, moment in care a intervenit Chiajna. Nu a rupt norii nici aici, iar dat fiind salariul sau ridicat, ilfovenii doreau sa scape de el. De cealalta parte, Cosmin Bacila nu trecea nici el printr-o perioada buna la echipa sa, facand mai mult tusa la Pandurii, o echipa ce nu incepuse campionatul deloc bine si se clasa pe ultima pozitie in Liga I. Bacila fusese coleg cu multi dintre jucatorii nostri, Manea, Coman, Nazare si Iulian Popa, in perioada in care evoluasera toti pentru Forex, iar cu Iulian Popa era si prieten bun, amandoi fiind nascuti si crescuti in superbul oras brasovean de la poalele Muntilor Fagaras, Victoria. Desi Pandurii nu dorea neaparat sa scape de el, eu mi-l doream neaparat, asa ca eram dispus sa le ofer oricat mi-ar fi cerut. Din fericire, suma de pornire era, la fel ca-n cazul lui Maksumic, doar 50.000 de euro. . . . Dupa cateva runde de negocieri, am reusit sa ne intelegem cu ambele cluburi si cu cei doi chiar in ultima zi de mercato. Pe Maksumic "l-am scos" la 25.000 de euro platiti pe loc si alti 25.000 in caz ca promovam, un gand care nu-mi mai parea atat de nebunesc acum, iar pe Bacila am platit 30.000 de euro. Problema mare era reprezentata insa de salariile lor, care se situau undeva pe la 50.000 de euro pe an, in cazul amandurora. Gandul ca doar contractele a doi fotbalisti imi scoteau 100.000 de euro din cont ma speria teribil, dar speram ca cele doua mutari sa se dovedeasca inspirate si, poate, sa ne ajute sa promovam in Liga I, acolo unde banii din drepturile de televizare imi faceau cu ochiul. Cu perioada de transferuri incheiata, puteam face acum un bilant. Plecari: Florin Anghel, Attila Soo, Mihai Schintee - pusi pe liber Vasile Tatarciuc, Laszlo Balint - n-au dorit prelungirea contractelor si au semnat cu Branesti, respectiv Sageata Navodari. Daca pe Balint il mai intelegeam, pentru ca Sageata promovase in Liga I, decizia lui Tatarciuc mi se parea stupida. Raul Crisan, Norbert Dina, Marius Stefoi, Sabin Ruse, Silviu Muresan - le-au expirat imprumuturile Sosiri: Thaer Bawab, Flavius Moldovan, Florentin Cruceru - liberi de contract Iulian Popa - adus de la Vointa Sibiu pentru 20.000 de euro Alexandru Mateiu - imprumutat de la FC Brasov Ajdin Maksumic - adus de la Chiajna pentru 25.000 de euro Cosmin Bacila - adus de la Pandurii pentru 30.000 de euro Sergiu Muth - prelungire imprumut Acestora li se adaugau si o gramada de copii adusi de la Brasovia sau descoperiti de Irinel prin scoli, licee, scoli profesionale. Sigur, acestia nu faceau parte din prima echipa, ci din proaspat infiintatele grupe de juniori, dar, dupa cum s-a vazut in primele meciuri din sezon, Robert apela la cativa dintre ei, meci de meci. Componenta brasoveana a lotului ramanea puternica, chiar daca plecasera Anghel, Balint si Tatarciuc, asta pentru ca venisera Popa, Bacila si Mateiu. Chiar si Flavius Moldovan putea fi considerat brasovean, desi este nascut in Tg. Mures, acesta evoluand o buna parte a carierei la FC Brasov si Precizia Sacele. Cum nu mai aveam de gand sa mai facem niciun transfer, nici macar in iarna, lotul definitivat pe care ne bazam in acest sezon era urmatorul: Portari: Ciprian Manea (31), Ionut Talpos (20) Fundasi centrali: Flavius Moldovan (34), Sergiu Muth (21), Ajdin Maksumic (26) Fundasi stanga: Valentin Stancu (27), Razvan Tarlea (32) Fundasi dreapta: Cosmin Bacila (28), Ionut Slabu (16), Robert Mezei (16) Mijlocasi defensivi: Cosmin Marginean (32), Florentin Cruceru (30), Mihai Fulea (16) Mijlocasi centrali: Romeo Paduret (36), Marius Nazare (23), Alexandru Mateiu (21) Mijlocasi ofensivi: Florin Manea (31), "Cobra" (22), Atacanti: Thaer Bawab (26), Iulian Popa (27), Ioan Coman (30), Alexandru Sava (17) Bineinteles, multi dintre jucatorii nostri puteau fi incadrati pe mai multe posturi, majoritatea putand evolua pe cel putin doua pozitii.

Parca m-am simtit injurat la faza asta. Sper ca e o glumita, sau macar sper ca asta sa nu fie impresia generala...

Etapa a 4-a ne punea fata in fata cu Delta Tulcea. Asadar, dupa deplasarea de la Botosani, aveam acum din nou o deplasare lunga, si, din nou, impotriva unei echipe cu pretentii in seria noastra. Desi incepusera aproape dezastruos campionatul, cu 2 infrangeri suferite in fata Sportului si Stelei II urmate de un egal cu Dinamo II, gazdele era considerate favorite certe in confruntarea cu noi. Echipa: C. Manea - Tarlea, Moldovan, Muth, Stancu - Paduret, Fulea, Cruceru - F. Manea - Popa, Bawab. Am fost surprins de prezenta lui Stancu pe postul de fundas dreapta, dar e drept ca Robert nu avea multe variante. Ne chinuiam de ceva timp sa transferam un jucator pe acest post, dar fara succes. De asemenea, o prezenta surprinzatoare era si cea a lui Mihai Fulea, un tanar de 16 ani care reusise sa-l impresioneze pe Irinel, cand acesta cauta talente prin scolile brasovene. Probabil prezenta sa se datora, insa, regulii ligii secunde conform careia esti obligat sa ai in echipa minim 2 jucatori sub 21 de ani. Prima repriza s-a dovedit a fi una echilibrata, ba chiar cu noi putin in prim plan. Scorul insa inregistrat la pauza a fost cel cu care a si inceput meciul. La doar 5 minute dupa reluarea jocului, gazdele au reusit sa marcheze prin mijlocasul lor defensiv Rares Soporan, ca urmare a unei lovituri de colt. Soporan l-a intrecut in saritura pe Sergiu Muth si a trimis cu capul balonul in plasa. Dupa acest gol primit, am reusit sa ne mobilizam destul de bine, dar am fost imprecisi la finalizare. Mai exact, Bawab, Popa si Paduret au ratat fiecare cate-o ocazie imensa. Norocul insa ne-a suras in minutul 76, cand arbitrul Sebastian Gheorghe a aratat punctul cu var din careul adversarilor nostri, dupa un fault grosolan asupra lui Bawab. Florin Manea a transformat lovitura de pedeapsa cu siguranta, egaland situatia pe tabela si facand dreptate. Meciul, totusi, era departe de a fi incheiat, tulcenii supunandu-ne unei presiuni consistente pe finalul jocului, careia din pacate nu i-am putut rezista. Tinerii Fulea si Slabu, intrat si el in repriza a doua, s-au intrecut in gafe in minutul 85 si i-au permis lui Alexandru Iacob sa inscrie pentru 2-1. Acesta avea sa fie si rezultatul final. Delta Tulcea - Metrom: 2 - 1 N-am reusit, deci, sa producem surpriza. Nu era o tragedie aceasta infrangere, dar simteam ca suntem acolo, suntem aproape... Daca o echipa cu aspiratii la promovare arata asa, insemna ca ne-ar mai trebui doar putin sa ne putem inscrie si noi in lupta pentru accederea in prima liga. . . . Peste o saptamana, primeam vizita formatiei CS Otopeni, o alta echipa puternica a seriei noastre. Ilfovenii inregistrasera pana in etapa aceasta doua victorii si doua infrangeri, la fel ca noi, dar pretentiile lor erau mult mai mari ca ale noastre. Primul "11": C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Slabu - Paduret, Cruceru, Mateiu - F. Manea - Popa, Coman. Asadar, pentru prima data titulari Mateiu si Coman. Ultimul profita de faptul ca Thaer Bawab era chemat la echipa nationala a Iordaniei, care disputa doua jocuri amicale, cu Filipine si Siria. M-a surprins aceasta convocare a atacantului nostru, care ma bucura si intrista in acelasi timp. Eram mandru ca Metrom avea pentru prima data in istorie, cel mai probabil, un jucator chemat sa-si reprezinte tara, chiar daca aceasta se numea Iordania, dar in acelasi timp eram si suparat ca nu puteam sa-l avem in teren. Am inceput meciul cu Otopeni destul de prost, fiind nevoiti sa ne aparam aproape eroic in fata atacurilor insistente ale echipei oaspete. Totusi, aceasta nu a reusit sa inscrie decat ca urmare a unei gafe de incepator a fundasului nostru stanga, Valentin Stancu, care a trimis o pasa neglijenta inapoi catre portarul Manea, interceptata de togolezul Ibrahim si concretizata. 0-1, in minutul 10. Nici dupa acest moment n-am reusit sa ne revenim, astfel ca doar norocul a facut ca scorul sa se pastreze intact pana spre finalul primei reprize. Contrar cursului jocului, Flavius Moldovan a inscris primul sa gol pentru noi si a restabilit egalitatea in minutul 40, dupa un corner batut excelent de Florin Manea. Mai mult, peste doar doua minute, profitand de dezorganizarea oaspetilor, Coman ne-a adus in avantaj, servit perfect de Mateiu. Tabela arata, deci, un 2-1 nesperat la pauza. In repriza secunda, am reusit sa ne aparam exemplar, nelasand echipa vizitatoare sa-si mai creeze ocazii clare de a marca, astfel ca am izbutit sa obtinem victoria. Metrom - CS Otopeni: 2 - 1 Meci bun facut de baieti, care meritau felicitati pentru modul in care au reusit sa revina dupa inceputul mai slab de partida, lucru pe care l-am si facut. . . . Turul 5 al Cupei Romaniei Timisoreana sau "Timisoreanca", cum i se mai spune, ne adusese un adversar facil, de liga a 3-a, CSM Focsani. De asemenea, beneficiam si de avantajul terenului propriu, astfel ca nu ne puteam gandi decat la o victorie usoara. Aproximativ 500 de spectatori in tribune la startul jocului, sub un soare prietenos de inceput de septembrie. Vreme perfecta pentru fotbal. Echipa de start: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Slabu - Paduret, Cruceru, Mateiu - F. Manea - Popa, Sava. O singura modificare fata de precedenta partida, aparitia tanarului atacant de 16 ani, Alexandru Sava. Acesta a fost adus tot de catre Irinel, care mi l-a laudat cu convingere si pasiune, spunand ca este unul dintre cei mai talentati pusti pe care i-a vazut vreodata. Prima repriza a fost, insa, una motona, in care nu ne-am aratat in niciun moment superioritatea. Mai mult, spre finalul primelor 45 de minute, focsanenii au reusit deschiderea scorului, la o lovitura de colt pe care Nicolae Grama a reusit sa o transforme in gol. Din fericire, am reactionat imediat, iar Romeo Paduret a reusit sa egaleze, cu un sut din marginea careului, fix inainte de fluierul de final al reprizei intai. A doua repriza nu a adus nici ea imbunatatiri in jocul echipei noastre, ocaziile noastre de gol aparand doar intamplator si sporadic. Oaspetii pareau mult mai motivati, mai determinati, iar acest lucru l-au simtit pe pielea lor Cruceru si Florin Manea, care au fost nevoiti sa paraseasca terenul pe targa. Si cand toata lumea astepta reprizele de prelungire, focsanenii au detonat bomba. Ionut Talvar a reusit sa inscrie golul victoriei, in minutul 97, ca urmare a unei lovituri libere. Arbitrul de rezerva aratase de la margine doar 4 minute de prelungiri, dar probabil Coltescu vroia sa evite lungile reprize de prelungiri... Metrom - CSM Focsani: 1 - 2 Paraseam cupa in genunchi. Nu ma gandisem nicicand inaintea meciului ca am putea fi scosi de catre Focsani. Si totusi eram. Am fost foarte nervos la finalul partidei, foarte putin pe arbitraj, mai mult pe jucatori si pe Robert, pe care l-am bagat in sedinta. - Ce s-a intamplat azi ?! Poti sa-mi explici si mie ? - Un accident, ce sa se intample ? Si nu te supara, dar... cupa nu cred ca era atat de importanta. - Cum sa nu fie ?! Jucam noi si-n alte competitii si nu stiu eu ? Care-s alea importante, Roberte ? - Campionatul. - Campionatul, campionatul... da' si cupa ! Cum adica ? In cupa se castiga bani acuma, daca onoarea si dorinta de a arata cat esti de bun nu mai inseamna nimic. Da' si amical daca era... cum sa te bata cotonogarii astia ? - Pai poate tocmai ca-s cotonogari... Si Coltescu ala ai vazut ce-a facut, i-a lasat, apoi a mai prelungit si meciul aiurea. - Sa nu te-aud cu arbitrajul. Nicio scuza n-avem. - Bine, bine, dar ai vazut si tu ca a trebuit sa joc cu Slabu, care a si gresit la ambele goluri, cu Sava... E greu, fac si eu ce pot cu jucatorii pe care-i am. - Bun. Lasa ca-ti aduc eu pe unii ca lumea sa nu te mai poti plange ! Sa vad atunci pe cine mai dai vina...

Etapa urmatoare, ne-am deplasat tocmai in nordul Moldovei, pentru confruntarea cu FC Botosani. Gazdele aveau pretentii la promovare sau macar la primele locuri, asa ca ne asteptam la un joc dificil in care daca obtineam un punct puteam fi multumiti. Peste 2500 de spectatori venisera la acest meci, pe o vreme frumoasa si calda de august, sa-si sustina echipa favorita, dar mai ales sa ne injure pe noi, dupa cum aveam sa observ pe parcursul partidei. Am inceput meciul cu: C. Manea - Tarlea, Moldovan, Muth, Slabu - Paduret, Marginean, Cruceru - F. Manea - Popa, Bawab. Pe banca, era prezent si cel mai recent transfer al nostru, promitatorul mijlocas central Alexandru Mateiu, imprumutat de la FC Brasov. Singura modificare fata de meciul cu Farul in echipa de start era prezenta lui Slabu in locul lui Mezei, care suferise o accidentare in timpul unui antrenament. Slabu era tot un junior, crescut si el de Brasovia. Partida a inceput echilibrat, ambele echipe ratand cateva oportunitati de a deschide scorul, dar cu cat timpul se scurgea, botosanenii incepeau sa forteze si sa ne "puna la colt". Din pacate, nu am rezistat presiunii din finalul primei reprize si am fost pedepsiti, prima data de catre Vrabie, care a reluat in plasa, din 6 metri, o centrare de pe partea stanga, iar a doua oara de catre fostul atacant al Vasluiului, Marius Matei, care a finalizat o centrare de pe partea dreapta, de langa visatorul Muth. 2-0 pentru gazde la pauza, iar in repriza a doua aveam o misiune grea. Dupa reluarea jocului, am incercat sa atacam mai mult, iar pe alocuri am reusit chiar sa ne cream cateva ocazii clare, prin Bawab si Manea, dar acestia au ratat de fiecare data tinta, astfel ca a trebuit sa ne recunoastem invinsi. Botosani - Metrom: 2 - 0 Desi meciul a fost unul sensibil echilibrat, victoria gazdelor este meritata. Am facut prea multe erori in defensiva si am fost lipsiti cu desavarsire de acea "rautate pozitiva" atat de necesara in jocurile de liga inferioara, dar nu numai. . . . Din fericire, peste o saptamana aveam sansa revansei in fata propriilor suporteri, pentru ca intalneam pe teren propriu o nou-promovata, ACS Berceni. O alta veste buna era aceea ca puteam juca, din nou, pe teren propriu. Lucrarile la stadion au fost finalizate putin mai devreme, in mod surprinzator si total atipic pentru Romania, astfel ca eram gata sa evoluam pe imbunatatita noastra arena, ce putea primi acum pana la 2000 de spectatori. Dar, cum socoteala de-acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ, cu putin timp inainte de inceperea partidei, tribunele erau pline doar pe un sfert, ploaia contribuind si ea probabil la acest lucru. Oricum, era evident un pas inainte fata de sezonul trecut si, in plus, stadionul era mult mai cochet si mai placut ochiului. Primul "11" al nostru: C. Manea - Tarlea, Moldovan, Muth, Slabu - Paduret, Marginean, Cruceru - F. Manea - Popa, Bawab. Desi suferisem o infrangere in ultima etapa, Robert a optat pentru folosirea aceleiasi echipe. Incurajati de suporteri, care au inceput sa cante din primul minut "Da-le gol ! Da-le gol ! Hai Metromu', hai Metromu', da-le goool !", jucatorii nostri i-au "luat pe sus" pe oaspeti, iar in minutul 10, Cruceru a reusit sa obtina un penalty, dupa ce a fost oprit dintr-o incursiune promitatoare in careul ilfovenilor. Florin Manea a transformat fara emotii, 1-0. Asa cum era de asteptat, am continuat sa atacam, iar tabela s-a mai modificat o data pana la pauza, in minutul 38, cand Manea i-a dat o pasa filtranta geniala lui Popa, care nu l-a iertat pe portarul advers si ne-a dublat avantajul. 2-0, scor ce avea sa se inregistreze si la pauza. In repriza secunda, tot noi am fost cei care am controlat cu autoritate jocul, iar Cruceru a dus scorul la 3-0, in minutul 58, marcand primul sau gol in tricoul nostru. Cosmin Marginean a fost omul cu pasa. Date fiind proportiile scorului, soarta meciului era decisa, iar relaxarea jucatorilor nostri inevitabila. Pe acest fond, oaspetii au reusit sa marcheze golul de onoare, prin americanul(?!) Borfor Carr. Metrom - ACS Berceni: 3 - 1 Victorie clara, obtinuta fara probleme. E drept, la ceea ce au aratat oaspetii, pareau o echipa candidata certa la retrogradare, astfel ca nu trebuia sa ne entuziasmam prea tare de acest succes. Cu acest mesaj m-am dus dupa meci si in vestiar, dar am avut impresia ca nu am fost luat foarte mult in seama. . . . La numai 4 zile de la jocul cu Berceni, ne faceam debutul in noua editie a Cupei Romaniei. Spre deosebire de sezonul trecut, acum intram direct in turul 4, iar eu, personal, speram sa ajungem intr-o faza superioara, cu ceva noroc. Primul nostru adversar era Gaz Metan CFR Craiova, echipa de liga secunda, dar din cealalta serie. 500 de spectatori venisera sa ne sustina la acest joc pe care-l disputam pe teren propriu. Conditiile meteo erau bune pentru fotbal, desi poate putin prea cald, temperatura aerului fiind in jurul a 30 de grade. Echipa: C. Manea - Stancu, Moldovan, Muth, Slabu - Paduret, Marginean, Curceru - F. Manea - Popa, Bawab. Lovitura de start ne-a apartinut, iar acest lucru s-a dovedit a fi unul important, pentru ca nu ne-au trebuit decat 30 de secunde pentru a baga mingea-n poarta oaspetilor. De la mijlocul terenului, mingea a fost pasata la fundasul nostru dreapta, Slabu, care i-a trimis-o lui Cruceru, iar acesta l-a angajat excelent pe Bawab care l-a executat pe portarul craiovean. Incepeam astfel jocul cum nu se putea mai bine. - Ca pe timpuri, Tibane ! A exclamat zambitor Irinel. - Da ! Exact. Dupa un moment de gandire, l-am intrebat: Da' stai, la ce te referi ? - Pai nu stii ca Metromul avea o schema cand incepeau ei ? - Ba da, dar nu eram foarte sigur ca-mi amintesc eu bine... Deci stii si tu. Niciodata nu vorbisem despre lucrul asta, desi am stat de multe ori ore intregi amintindu-ne de perioada aceea... - Pai cum sa nu, ma ? Stie toata lumea. Pe vremea aia nu era cu dvd-uri, cu casete, cu analiza jocurilor adversarilor, asa ca mergea ! Intr-adevar, imi aminteam si eu o multime de goluri marcate de Metrom in debutul meciurilor, direct de la lovitura de start. Si chiar daca nu reuseau sa marcheze mereu, reuseau sa puna in pericol poarta oaspetilor de fiecare data. Eram prea mic sa descifrez sau sa analizez schema sau schemele, dar tin minte ca luau mereu pe nepregatite echipele adverse. Revenind la meci... am reusit sa mai marcam o data pana la pauza, prin Florin Manea, dupa o pasa a lui Bawab. Scorul arata, deci, dupa primele 45 de minute 2-0, iar lucrurile pareau a fi destul de clare. In repriza a doua, echipa noastra n-a mai fortat, dar spre surprinderea mea, nici Gaz Metan CFR. Spectatorii din tribune, plictisiti probabil de jocul dezamagitor, au inceput sa scandeze frenetic: "La olteni, M**e la olteni ! " In general, suporterii care veneau la meciurile noastre nu foloseau astfel de scandari, dar scapari exista peste tot... Nu stiu daca impulsionati de valva din tribune, dar jucatorii nostri s-au trezit parca din amortire pe finalul jocului si au reusit sa duca scorul la proportii astronomice. Primul care a marcat a fost Iulian Popa, servit excelent de catre Paduret, apoi Florin Manea a dus scorul la 4-0, dupa o executie de kinograma, lob din marginea careului, profitand de faptul ca portarul oaspetilor era putin iesit dintre buturi. Echipa noastra nu s-a oprit insa aici, iar Marius Nazare, proaspat intrat pe teren, si-a trecut si el numele pe lista marcatorilor, la capatul unei faze frumoase creata de Popa. Bomboana pe coliva craiovenilor a pus-o Bawab, care a marcat in ultima faza a partidei, cu o lovitura de cap. Iordanianul reusea astfel sa marcheze si in ultimul minut, dupa ce marcase si in primul. Metrom - Gaz Metan CFR: 6 - 0 Am fost cu totii surprinsi de proportiile scorului, intrabandu-ne daca nu cumva oaspetii desconsiderasera competitia si venisera cu echipa a doua. Cum nu le stiam insa lotul, nu puteam gasi raspunsul la aceasta intrebare. Era mai putin important oricum acest lucru, important era ca mergeam mai departe in cupa si ca le oferisem suporterilor nostri un joc spectaculos si atractiv.

@Razvan: O sa vedem in timp cat de bun va fi transferul, dar deocamdata asa pare. Cat despre infrangerea cu sirienii, nu-i bai. Incet-incet, a venit si data de 6 august, data la care incepea noul sezon al Ligii a 2-a. In prima etapa, intalneam pe teren propriu Farul Constanta, echipa care a decazut mult in ultimul timp, ajungand la stadiul de a doua echipa a orasului, dupa Viitorul lui Hagi. Farul nu era vazuta nici anul acesta o pretendenta serioasa la promovare, ci mai degraba o formatie care va termina undeva la mijlocul clasamentului. Chiar si asa insa, oaspetii erau considerati favoriti in confruntarea cu noi, si la casele de pariuri, si de catre presa. Stadionul "Carpati" era aproape plin inaintea partidei, e drept, arena avea pana in 1000 de locuri, dar ma bucura sa vad atat de mult interes la primul nostru joc. Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Tarlea, Moldovan, Muth, Mezei - Paduret, Marginean, Cruceru - F. Manea - Bawab, Popa. Un prim "11" destul de diferit fata de cel cu care incepeam sezonul trecut. Doua schimbari in defensiva: Flavius Moldovan si Robert Mezei, un pusti de 16 ani crescut de Brasovia; doua in atac si doar una singura la mijlocul terenului, si care reprezenta cu siguranta un plus, Cruceru. Cum mijlocul este considerat ca fiind cel mai important compartiment si unul care trebuie sa se bucure de continuitate, stabilitate, nu-mi faceam prea multe griji. Prima repriza a inceput bine pentru noi, reusind sa ii inghesuim in propria jumatate pe constanteni si sa ne cream foarte repede cateva ocazii de a inscrie. Una dintre ele a fost si concretizata de catre noua achizitie Iulian Popa, folosit de Robert al doilea varf, desi putea evolua pe orice post de la mijloc in sus. Faza golului a fost una destul de simpla: pasa lunga a lui Flavius Moldovan, din jumatatea noastra de teren, pentru Thaer Bawab care a deviat cu capul catre Popa, iar acesta l-a invins fara probleme, din 6-7 metri, pe portarul Zdranca. Apoi, in minutul 29, am beneficiat de o lovitura libera de la distanta, din care Romeo Paduret a centrat perfect pentru acelasi Iulian Popa, iar acesta a avut timp sa preia si sa-si plaseze sutul pe langa un Zdranca lipsit de reactie. Pentru ca soarta meciului sa fie si mai clara, cateva minute mai tarziu, constantenii au primit o noua lovitura, Ciprian Prodan fiind eliminat dupa o intrare dura din spate asupra lui Flavius Moldovan. Cu un om mai putin si cu echipa noastra pe val, a fost greu pentru oaspeti sa-si pastreze poarta intacta pana la pauza, astfel ca, in minutul 37, Thaer Bawab a inscris primul sau gol in tricoul nostru, beneficiind de o pasa altruista a lui Popa, care scapase singur cu portarul. 3-0, rezultat care avea sa se inregistreze si la pauza. Dupa revenirea de la cabine, formatia noastra a reusit imediat sa mai puncteze o data, prin acelasi Bawab, care a finalizat cu sange-rece, la coltul lung, o pasa in adancime primita de la juniorul Mezei. Dupa marcarea acestui gol, am redus turatia motoarelor. Deznodamantul meciului era limpede, astfel ca cele doua echipe nu mai aveau pentru ce sa mai traga. Constantenii n-au fortat nici macar golul de onoare, asa ca pana la final nu s-a mai intamplat nimic notabil. Metrom - Farul Constanta: 4 - 0 Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam la un asemenea rezultat, dar dupa felul in care a decurs jocul si dupa modul in care au jucat fotbalistii nostri, scorul era pe deplin meritat. In special ma bucuram de faptul ca cei doi atacanti adusi vara aceasta au reusit la debut, ambii!, cate o dubla, si de prestatia juniorului Mezei. - 4-0 ca in amical, Tibane ! Mi-a spus Irinel la finalul partidei, cand coboram cu totii din tribuna. - Ce amical, ma ? - Pai nu i-am batut cu 4-0 si-n iarna, in amical ? - A, gata. Si uitasem... Cand au dat vina pe zapada si ger. Na, ca i-am batut si pe vreme buna. Auzi, tu du-te inainte, ca eu trec un pic pe la baieti la vestiar. Am coborat, asadar, spre vestiare pentru a-mi felicita echipa. Cum jucatorii sarbatoreau inca victoria pe teren, alaturi de micuta noastra galerie, m-am decis sa astept si sa-mi aprind o tigara. La un moment dat, au trecut pe langa mine nea' Romica, pe care l-am salutat in sila, iar mai apoi Virgil, care venise pentru prima data la un meci de-al nostru. Ma sunase cu cateva zile inainte sa-i ofer 4 abonamente pentru tot sezonul, dar cum nu puteam face acest lucru pentru ca nu pusesem la punct sistemul de abonamente, m-am dus personal sa-i inmanez 4 legitimatii cu care sa poata intra la jocurile noastre, in sectorul VIP. Am observat cu surpindere ca, vazandu-se, nea' Romica si Virgil s-au imbratisat, ca intre doi prieteni vechi, si s-au intretinut minute bune. "Ce n-as da sa nu-i mai vad pe astia niciodata !" mi-am spus in gand.

Dupa reintoarcerea in tara, echipa a mai avut programate cateva meciuri de verificare inaintea sezonului, ce urma sa inceapa pe data de 6 august. Metrom - CS Ocna Mures: 2 - 0 Victorie lejera in fata formatiei muresene de liga a IV-a, asta chiar daca au evoluat si mai multi juniori. Golurile au fost marcate de catre "Cobra" si Dima, un atacant in varsta de 16 ani, descoperit de Irinel. Metrom - CS Caiuti: 1 - 0 De data asta, meciul a fost unul echilibrat. Profitand de valoarea modesta a adversarului, Robert a trimis in teren o echipa formata aproape in totalitate din juniori, iar lucru asta s-a vazut. Golul a fost marcat de catre Marius Nazare. Metrom - FC Arges: 2 - 2 Un prim test adevarat. Am reusit sa revenim de fiecare data dupa ce am fost condusi, asta datorita reusitelor lui Florin Manea si Bawab, aflat la primul sau gol pentru noi. Metrom - FC Bihor: 3 - 0 Victorie neasteptat de clara obtinuta impotriva unui adversar care avea ca obiectiv promovarea in prima liga. Golurile au fost marcate de catre Slabu, un fundas central tot in varsta de 16 ani descoperit de Irinel, "Cobra" si, spre bucuria mea, Bawab. Toate aceste jocuri au fost disputate pe stadionul "Carpati" din cartierul Uzina 2, din cauza lucrarilor ce aveau loc la stadionul nostru. Inaintea reinceperii campionatului, am dorit, la fel ca anul trecut, un meci de prezentare impotriva unei echipe mari. Din pacate, am fost refuzati de catre majoritatea echipelor pe care le-am contactat, unele din afara altele din tara, iar cele care au acceptat au cerut o suma mult prea mare fata de ce eram noi dispusi sa platim. Pana la urma, n-am avut de ales si a trebuit sa ne multumim cu formatia siriana Al-Ittihad, aflata din intamplare intr-un cantonament in Poiana Brasov. In ceea ce priveste transferurile, reusisem sa-i aducem pe fostul mijlocas central al Sportului Studentesc, Florentin Cruceru, experimentatul fundas central Flavius Moldovan si Iulian Popa de la Vointa Sibiu. De asemenea, obtinusem prelungirea imprumutului lui Sergiu Muth, de la Gaz Metan Medias. Purtam in continuare tratative cu nenumarati alti jucatori, printre care si Silviu Muresan, dar pana la meciul de prezentare n-am reusit sa perfectam niciun alt transfer. Ajunsi la stadionul "Carpati", am fost dezamagit sa vad tribunele aproape goale. Nu pareau a fi mai mult de 100 de suporteri veniti sa asiste la duelul nostru cu Al-Ittihad, meci pe care eu mi-l imaginasem ca fiind un eveniment. - Ce vrei, Tibane ? Nu atrage numele... In plus, suntem si-n alt cartier. Cauta sa ma lamureasca Irinel. - Da, ma, stiu, dar ma asteptam sa vina mai multa lume. Si Al-Ittihad astia nu-s chiar neica-nimeni, sunt cam cea mai buna echipa din Siria, iar anul trecut au luat si Cupa AFC, echivalentul Cupei UEFA in Asia. Eh, ma rog... probabil ca la meciurile din campionat va veni lumea. - Clar, toti mosii o sa fie prezenti. Sa vezi... Ba, da' i-ai vazut pe astia ? Erau unii p-aici adineauri cu turbine din-alea in cap. - Cu ce, ma prostule ? Vai de capu' tau. - Cu din-alea, ma, prosoapele alea ale lor... - Turbane. - Da-le-n p**a mea. Intr-adevar, se parea ca oamenii facusera alegerea corecta sa nu vina, asta pentru ca jocul se dovedea a fi unul extrem de plictisitor. Si eu, si Irinel, cascam des, iar Adi citea bancuri pe telefon de pe net. Cum pe gazon nu se intampla mai nimic, Irinel a inceput sa trancaneasca... - Ai vazut, ma, cu Grecia ? - Ce-i cu ea ? - Pai n-ai vazut ca ii scoate din zona euro, din Uniune, vai de capul lor. - Hai, ma, ma lasi ? Si daca-i scoate, ne facem noi griji pentru ei ? Cand aud parerea asta de rau pentru Grecia... si pe la televizor si pe la unul-altul... - Cica-s rau de tot, ma... - Ba, ne apucam noi, romanii, sa le plangem de mila grecilor ? Cand ii aud pe cate unii "Doamne fereste sa ajungem ca Grecia !" ... Noaptea mintii ! Pai noi suntem mult, mult mai jos decat Grecia. E ca si cum ar vedea-o Minodora pe Shakira racita si ar spune ca n-ar vrea sa fie in pielea ei. - Da, ma Tibane, dar totusi... nu te-ai fi asteptat la Grecia, cu toata civilizatia si istoria lor, cu turismul... - Pai ce ? N-ai vazut si in Egipt cum e... doar am fost acuma. - Bine, ma, da' aia-s in Africa, e altceva. Oricum, sincer, ma asteptam sa fie mai rau in Egipt, dar nu e chiar asa, doar prin periferii e mai nasol. - E, lasa, ca si la noi prin periferii e jale. - p**a mea, lasa astea. Mai dureaza mult meciul asta ? - Nu. Tre' sa se termine, cred ca s-au aratat deja minutele de prelungire. Da' n-am vazut cate. - Foarte bine, ca nu cred ca mai rezistam. Stai ca dau arabii astia gol... Si intr-adevar, in ultimele secvente ale partidei, Al-Ittihad a inscris golul victoriei, dupa o actiune superba a unuia dintre atacanti. Scor final: Metrom - Al-Ittihad (Siria): 0 - 1 O infrangere nemeritata dupa aspectul jocului, care fusese unul slab, dar echilibrat. Un meci de prezentare ratat, asadar, din toate punctele de vedere.

- Hola ! Am salutat oaspetele nostru, venit la negocieri. Habla Ingles ? - Little... muy poco. - Entonces voy a tratar de hablar en espanol... Cum nu imi exersasem spaniola decat in vacanta de la Ibiza, vorbeam rar, ma gandeam cateva clipe aproape inaintea fiecarui cuvant. Ante todo: Bienvenido. Como estas ? Espero que bien y que firme con nosotros. - Bien, gracias. No lo se. Tengo varias ofertas... equipos de primera liga. Pero por eso vine aqui, para escuchar su oferta. Trebuia sa stau cateva clipe sa procesez ceea ce auzeam, vorbea foarte repede. - Thaer, voy a ser corto. Te quiero en nuestro equipo. Mucho. Te ofrezco 35.000 euros, primas de gol y de aparicion, un apartamento... y un coche si no tienen un en Romania. Desi spusese ca are oferte din partea unor echipe de prima liga, a fost surprinzator de receptiv ofertei mele si ne-am inteles pana la urma asupra unui contract de 3 ani, in valoare de 40.000 de euro plus bonusuri. Bonusurile constau in: 200 de euro pentru fiecare aparitie, 200 de euro pentru fiecare gol si 7.000 de euro in caz ca atingea cifra de 15 goluri. De asemenea, contractul cuprindea o clauza de marire cu 40%, in caz ca promovam in Liga I, si avea stipulat ca jucatorul va primi 10% din valoarea unui eventual transfer. Evident, ii puneam la dispozitie un apartament si o masina, fostul BMW al lui Adi, care isi schimbase din nou masina si isi luase intre timp un Touareg. Inutil sa mai spun ca devenea astfel vedeta echipei si cel mai bine platit jucator al Metromului. - Bai Adi, vezi ce apartament ii gasesti lu' asta. Sa nu-l trimiti prin Bartolomeu Nord sau prin Tractorul, sa-l sperii dracu'. L-am atentionat, in timp ce ma pregateam sa plec de la birou. - Ce-ai, ma ? Cum sa-i dau acolo... - Ei cum... asa cum le dadeai alora de la FC Brasov. Eram cu tine cand i-ai gasit lui Balgradean garsionera aia in Tractorul. - Pai da, ma, era mai aproape de "Tineretului". Stai linistit, ca lu' asta ii caut ceva aproape de stadionul nostru. - Bun, da' vezi... sa nu fie foarte aproape... cum ar fi in Colonie. Facusem, asadar, primul nostru transfer. Si era unul de marca. Reusisem sa aducem, probabil, primul fotbalist strain din istoria clubului Metrom. Si nu orice strain, ci unul care evoluase in cariera sa pentru Real Madrid si Barcelona. E drept, la echipele B si C, dar oricum... Da, ati ghicit, e vorba despre iordanianul Thaer Fayed Bawab. Acesta tocmai fusese pus pe liber de catre echipa care l-a adus in Romania, Gloria Bistrita, pentru ca nu a reusit sa se impuna la prima echipa si era folosit mai mult la Gloria II. Scoterul Costica Enea mi-a atras atentia asupra lui, spunandu-mi ca l-a urmarit in cateva meciuri ale Gloriei II, dat fiind ca evoluam in aceeasi serie cu ei sezonul trecut, si ca are cifre impresionante: 8 goluri in 7 jocuri. Auzind acest lucru, m-am hotarat imediat sa-l ofertam, pentru a nu ne-o lua alte cluburi inainte. De-abia asteptam sa-l vad la lucru pe noul nostru atacant, aveam o presimtire buna in legatura cu el, chiar daca cifrele sale din perioada in care a evoluat in Spania nu spuneau mare lucru: 10 goluri pentru Real Madrid C, 3 pentru Barcelona B, 2 pentru Hospitalet, si cate 3 pentru minusculele echipe Alfaro si Moratalla. Robert nu-mi impartasea insa entuziasmul, nu parea deloc incantat de proaspatul nostru transfer, spunandu-mi: Mie nu-mi place sa ma pronunt inainte de a vedea un jucator, dar iti spun... cred ca e o greseala. As fi preferat alt gen de jucatori - romani, tineri, dornici de performanta, nu din-astia care vin cu CV-ul de Real Madrid, in speranta ca prind si ei un contract bun, si nu joaca nimic, nu isi dau interesul, asteapta doar ziua de salariu. Speram sa n-aiba dreptate. In fine, cu Thaer cu tot, echipa s-a deplasat in stagiul de pregatire programat in Cehia. Lotul a trebuit sa fie completat cu niste juniori de la Brasovia si dintre cei descoperiti de Irinel prin licee, asta pentru ca la echipa mare nu aveam decat 11 jucatori. Chiar si asa, echipa s-a descurcat bine in amicale si a inregistrat patru rezultate pozitive: 2-2 cu Pribram, 1-0 cu Bohemians Praga, 3-0 cu Hlucin si 6-0 cu Cheb. Din pacate, niciunul dintre aceste 12 goluri nu a fost marcat de catre Bawab, astfel ca am auzit din partea lui Robert, la telefon, un "Eu ti-am zis..."

"Ante Scriptum": Sper ca l-ati recunoscut pe nea' Romica. Dupa o placuta vacanta in care am fost in Italia, apoi in Egipt, alaturi de Andreea, Irinel si Mihaela, m-am reintors la Brasov nerabdator sa inceapa noul sezon. Obtinusem licenta fara emotii, doar Adi avea experienta in acest domeniu. Lucrase in fiecare an la dosarul lui FC Brasov, un dosar de licentiere infinit mai greu ca al nostru pentru liga secunda. Lucrarile la stadion erau in toi, modernizarea tribunei VIP si extinderile tribunei I si a II-a urmand sa se finalizeze la sfarsitul lunii august. Era munca multa, trebuia sa realizam asigurarea conditiilor pentru presa, grupurile sanitare pentru suporteri, camera de control pentru jandarmerie si politie, sala de conferinte, parcarea s.a.m.d. E drept, beneficiam, ca nou-promovata, de un an de gratie din partea federatiei la cateva dintre aceste lucruri, dar eu vroiam sa le facem din timp. Oricum, stadionul avea mult prea putine locuri, 900, iar eu speram ca la meciurile noastre de acum incolo sa avem mai multi de atat. De aceea, desi regulamentul prevedea minim 1500 de locuri, dintre care 500 pe scaune, am hotarat ca noua capacitate a stadionului sa fie de 2000 de locuri, toate pe scaune. Pe data de 20 iunie, echipa s-a reunit, in efectiv redus, la stadion. Intr-o saptamanea aveau sa plece intr-un stagiu de pregatire de aproape doua saptamani in Cehia, acolo unde urmau sa dispute si 4 jocuri amicale impotriva formatiilor Pribram, Bohemians Praga, Hlucin si Cheb. Intre timp, aflasem si componenta seriei din care faceam parte, Seria I. Aveam ca adversari echipele: Viitorul Constanta, Sportul, Farul, Delta Tulcea, CS Otopeni, Branesti, Botosani, Gloria Buzau, Dunarea Galati, Callatis Mangalia, ACS Berceni, Juventus Bucuresti, Dinamo II, Otelul II si Steaua II. Favorite la promovare erau vazute de catre mass-media proaspat retrogradatele Sportul si Branesti, alaturi de Delta Tulcea, Viitorul si CS Otopeni. Pe noi toata lumea ne vedea angrenati in lupta pentru retrogradare. De asteptat oarecum, mai ales ca nu facusem inca niciun transfer si chiar pierdusem cativa jucatori. Odata cu promovarea, staff-ul tehnic si nu numai s-a marit si el. I-am spus lui Robert sa-si mai gaseasca 2-3 colaboratori, pentru a avea o pregatire mai specializata, iar acesta s-a conformat si i-a adus. De asemenea, am angajat si un ofiter de presa, prieten de-al lui Irinel. Eu mi-as fi dorit pe altcineva, de la Bucuresti, dar acesta nu mi-a acceptat oferta. De fapt, i-am transmis o oferta si el nu a dat niciun semn... In ceea ce priveste partea financiara, pot sa spun ca lucrurile nu stateau atat de rau precum ma asteptam. Sigur, cheltuisem anul trecut aproape 400.000 cu echipa, dar incepeau sa si vina bani. Pentru ocuparea primei pozitii in liga a 3-a, am primit din partea federatiei 20.000 de euro, iar inaintea startului ligii a 2-a urma sa primim 100.000 de euro din drepturile de televizare. Mai mult, incheiasem un contract de sponsorizare cu firma brasoveana Prodlacta, producator important de lactate, contract care ne va aduce alti 100.000 de euro in urmatorii 4 ani. De asemenea, Adi reusise sa-i convinga pe cei de la Puma sa incheie un contract de colaborare cu noi, urmand ca pana la startul campionatului sa beneficiem de noul nostru echipament. Din nou, am avut noroc cu relatiile pe care le avea varul meu, acesta colaborand in trecut cu reprezentantii Puma, la FC Brasov. Cam singura problema, dar si cea mai importanta, era cea legata de jucatori. Trebuia sa gasim, si cat mai repede, aproape jumatate de lot.

@Srdjan: Care ar fi sansele ? Oricum, raspunsul e "nu", de ce ? Mai am bani... @Razvan: Baby steps. @tactumare, yogibeer: Nu, adica nu stiu... Venit la birou pentru rezolvarea ultimelor treburi inaintea binemeritatei vacante, am facut o neplanuita mini-sedinta cu Adi, Irinel, Andrasi, Robert si asistentii sai. - Baieti, vreau sa va multumesc pentru tot ce ati facut pana acum si, inainte de a va ura "concediu placut", tin sa va spun cateva lucruri. - Hai, ma, ne lasi odata ? In primul rand, ce concediu ? Eu am la treaba in perioada urmatoare de-mi vine sa ma urc pe pereti... M-a intrerupt Adi, care zambea, dar se putea citi si o urma de dezamagire in tonul sau. - Da, am uitat de tine ca ai treaba cu documentatia pentru licenta... Dar lasa, ca dupa ce termini, te duci si tu in vacanta. - Daaa... cand ?! Pana termin eu toata hartogaraia, incepe campionatul. Transferuri si p**a mea... - Cauta pe cineva sa te ajute, nu stiu... In fine... Sa-mi reiau ideile. Baieti, sunt mandru de echipa, de voi... A fost un sezon aproape perfect, si as fi spus "perfect", dar finalul de campionat, cu emotiile alea si cu tot, nu ma lasa. - Pai daca n-ai vrut sa apelezi la nea' Romica... Sunt intrerupt din nou de catre Adi. - Ba, ti-am zis, si vreau sa fie clar pentru toti. Metromul nu face jocuri de culise ! Nici macar nu vreau sa va aud rostind cuvantul "blat". Nea' Romica... ha. Dupa mine, nea' Romica nici n-ar mai trebui lasat sa intre pe stadionul nostru. Mosul asta e cancerul fotbalului romanesc, bine, nu singurul... Dar oricum, nu mai suntem in anii '90, anii negri ai fotbalului, acuma nu cred ca putea el sa faca ceva cu Dej... se dadea si mosu' mare ca mai poate. - Ai fi surprins. Mie nu-mi place sa dau din casa, dar crede-ma. Nea' Romica a facut, face si o sa mai faca... Evident, Adi stia mult mai bine ce vorbeste, dar si eu avusesem "onoarea" sa-l cunosc personal pe nea' Romica din perioada in care lucram la FC Brasov. Si e exact asa cum mi-l inchipuiam. Venea toata ziua pe la restaurant, pe la casa de bilete, incerca sa faca glume cu noi, la care evident uitam sa rad ca la cele ale lui Jean Paler sau Tociu. Venea, ce-i drept, mereu imbracat elegant, dar ii puteai citi caracterul infect imediat, dupa felul in care vorbea, dupa privire. Avea si un obicei realmente scarbos: se baga in seama cu toate fetele tinere care veneau sa cumpere bilete. Sa vezi un mos libidinos de 66 de ani, spunandu-le replici de agatat unor fete de 18, stanjenite, nu e o imagine tocmai estetica. - Din cauza gunoaielor astora au ajuns stadioanele sa fie goale, copiii sa nu mai fie atrasi de fotbal... - Ma rog, ideea era ca puteai sa nu mai ai nicio emotie la ultimul meci, sau chiar la ultimele doua... Nu cred c-ar fi stricat nimanui. Oricum am promovat si jucand pe bune... Puteai sa eviti suferinta. - Ce gandire pacatoasa... numa' cand aud de astfel de lucruri, mi se face scarba. In plus, "suferinta" aia are si ea farmecul ei... Dar sa lasam subiectul asta. Sper c-ati inteles. Unde ramasesem ? A, urmeaza deci sa jucam in liga a 2-a si va fi infinit mai greu ca anul asta. Dar stiti si voi asta. Ce nu stiti, probabil, e ca vreau sa ajungem mai sus. - Am citit si noi ziarele... Din nou, se auzi vocea intepatoare a lui Adi. - Bai, da' esti acid ca soda astazi. Ia o pauza. Incerc sa continui. Asa... bineinteles, nu sunt absurd sa spun ca vreau din primul an promovarea in prima liga, dar nu vreau sa ne multumim cu atat - ca am ajuns in liga a 2-a. Tot timpul vreau sa tintim mai sus. - Tu te auzi ? Suntem in liga a 2-a si nu vrei sa mai auzi de blaturi... - Da, Adi. Ce e asa ciudat ? - Pai daca nu le faci tu, le fac jucatorii, antrenorii... Poate scapi un lucru din vedere. Spre deosebire de liga a 3-a, liga a 2-a e la pariuri. - Stiu. Si ce ? E simplu. Daca aud ceva de vreun jucator, ca de tine, Robert, nu-mi fac griji, il dau afara. Clar ! - Ehe... crezi ca-i asa simplu ? O sa te trezesti cu 2 jucatori in echipa la jumatatea campionatului. - Hai, ma, ca nu cred ca-i chiar asa... - Nuuu, ii stiu pe baieti, nu cred ca se pune problema... Interveni Robert cu jumatate de gura. - Jucam cu juniorii daca ramanem fara jucatori, ce sa facem... Si-asa ne-a adus Irinel cativa... cica-s noua "generatie de aur". Da' hai ca nu va mai plictisesc, poate vreti si voi sa plecati pe undeva. Vad ca v-ati strans lucrurile de prin birouri, parca nu v-ati mai intoarce... Mergeti, incarcati-va bateriile, ca ne asteapta un sezon greu, dar sper eu... reusit si plin de satisfactii ! Adi, ia-ti si tu macar azi liber, chiar si maine, ca ai timp de dosar. Si chiar daca eu o sa mai plec pe ici-colo, vorbim... Robert, tu mai ramai putin, restul... Vacanta placuta ! - Robert, vroiam sa vorbim putin de echipa. Dupa cum probabil banuiesti, vor fi cateva schimbari in lot. Chiar multe, unele fortate de imprejurari, altele voite... Si vroiam sa stiu cam cum vezi tu lotul cu care o sa atacam liga secunda. - Pai nu stiu, boss... ce schimbari ? Pleaca Tatarciuc, deci ne va trebui un fundas central pe stilul lui, puternic, bun la jocul aerian... Unul care ar putea da 8 goluri ca el ar fi perfect. - Cred, totusi, ca doi fundasi ne vor trebui. Pleaca si Balint. - Ei da ? Habar n-aveam. Asta-i pierdere grea. Chiar parea ingrijorat. - N-a vrut nicicum sa-si prelungeasca contractul, a semnat deja cu alta echipa. Si mai pleaca Attila Soo, Raul Crisan, Dina, Schintee, Anghel, Ruse. - Aoleu, sunt ceva... - Da, pai cred ca esti de acord ca n-au impresionat cu nimic, nici macar in liga a 3-a, d-apoi in liga a 2-a. - Asa e, dar trebuie adusi altii in locul lor. - Normal. A, si Muth si Stefoi, nu stim deocamdata... Incercam sa le prelungim imprumuturile, ca sa-i cumparam nu putem in niciun caz. - Bun. Ar fi bine sa ramana cei doi. Muresan ramane, nu ? - A, da... Muresan... Nu cred. - Cum nu ?! A fost de departe cel mai bun jucator al nostru. - Da, a fost, dar tocmai asta e problema. I-am crescut cota. Cei de la Alba Iulia cer acuma pe el 250.000 de euro. Iti dai seama ca nu ne permitem... - Imprumut, ceva, orice ? - Incercam, avem timp, dar nu promit. - Nu uita. 23 de goluri in 33 de meciuri... si 14 pase de gol ! - Stiu, stiu... Adica de pasele de gol nu stiam, dar... Chiar, ca m-ai facut curios, Paduret, Manea, cate au avut ? - Paduret a avut cele mai multe - 19. Florin 15 si Coman a mai avut 5. Restul cate una-doua. A, si "Cobra" a avut 3. - Bine c-a avut pase macar, ca goluri p**a. - Mare pacat ar fi sa nu-l mai avem pe Muresan... - Nu-ti iese din cap. Da, normal c-ar fi, dar stai linistit. Acum ca suntem in liga a 2-a, o sa putem atrage jucatori buni. Nu va fi Muresan, va fi altul. Te asigur. Ai vazut, si vara trecuta erai ingrijorat ca n-ai jucatori, si ti-am adus jucatori de primul loc. Tii minte ? - Da, cum sa nu. Cand am semnat, n-aveam niciun jucator... - Exact, sa vezi acum surprize.

@Srdjan, Ovidiu: Merci, desi "meritul apartine in intregime echipei si staff-ului tehnic". @tactumare: Chiar aveam de gand sa abordez subiectul in postul urmator. Ramai aproape.

- N-am zis chiar asa, dar ma rog... Stateam de vorba la o cafea cu Irinel, la o terasa din centrul orasului, si rasfoiam paginile ziarului Transilvania Expres, principalul ziar local. Sarbatorisem toata noaptea promovarea, asa ca ne trebuia neaparat o cafea si un moment de respiro. - Si-astia de-abia acum s-au trezit. Pana acum niciun articol n-au scris despre noi.

Stadionul nostru de 900 de locuri era aproape plin inaintea inceperii jocului. Se simtea insa in aer tensiunea, importanta care inconjurau aceasta partida. Atmosfera de la meciurile de acasa era, de-obicei, vesela, calda, dar acum era mai degraba apasatoare. Spectatorii taceau si asteptau in liniste fluierul de inceput al arbitrului Cristi Balaj. Apropo, de salutat decizia CCA-ului de a delega unul dintre cei mai buni arbitri romani la acest meci decisiv. Ploaia continua sa cada, dar gazonul nostru rezista perfect. Stadionul "Metrom" a avut intotdeuna un gazon impecabil, tineam minte acest lucru inca de cand eram copil si lumea vorbea prin tribune si il lauda: "E adus din Franta dom'le ! E cel mai bun din tara." - Linisteste-te, Tibane, ca batem. Sau, in cel mai rau caz, facem un egal, da-o-n p**a mea. Incerca Irinel sa ma calmeze, dar continuam sa tremur si sa-mi bâtâi involuntar piciorul. - Taci, ca citeste crainicul echipele. Cipriaaan... Manea. Tot stadionul se trezeste parca: Hei ! Razvaaan... Tarlea. - Hei ! Sergiuuu... Muth. - Hei ! Laszlooo... Balint. - Hei ! Attilaaa... Soo ! Incepea sa paleasca "hei"-ul tribunelor cu fiecare nume rostit. Romeeo... Paduret. Mariusss... Stefoi. Mihaai... Schintee. Floriiin... Manea. Ioaan... Coman. Silviuu... Muresan. La Muresan, intensitatea "hei"-ului revenise ca la inceput. La citirea echipei oaspete, toti jucatorii au fost huiduiti. Era prima data cand se intampla asta. Asteptand sa inceapa meciul, scanam cu privirea oamenii din tribune si, la un moment dat, ceva imi atrage atentia. - Uita-te, Irinel, acolo. In stanga, jos. Copilul ala. - Unde ? A, da. Ce-i cu el ? - Nu vezi ? Tine fularul cu Metrom in maini. Si-l tine si corect... - Da... si ? - Nu stiu, simt ca-mi creste inima. Pentru asta, ba... pentru asta am investit in fotbal ! Nici nu mai conteaza, putem sa luam bataie, imi bag p**a, imaginea asta e tot ce conteaza. Intr-adevar, imaginea acelui copil de 5-6 ani care astepta sa inceapa meciul cu fularul tinut intre maini mi se parea superba si ma facea sa ma treaca toti fiorii. - Termina, ma, vrei sa plece copilul ala suparat acasa ? Intr-un final, se aude si fluierul de start a lui Balaj. Unirea Dej avusese lovitura de incepere, dar au scapat repede de minge trimitand-o la bataie in fata. - Se aude ca au prima serioasa daca ne incurca. O sa-si dea viata pe teren astia. Imi spune Adi. - Rozaliii aia nu se lasa nicicum, baga-i-as in mortii mamii lor. Nici n-am apucat bine sa termin si echipa noastra a si ratat prima ocazie de gol. Calcai frumos al lui Coman pentru Schintee, venit din linia a doua, iar acesta trage frumos in dreapta portarului Salajan, care apuca insa sa respinga in extremis. Un murmur de dezamagire se auzi dinspre cele doua tribune, urmat apoi de niste aplauze de incurajare. In minutul 12, oaspetii au si ei o prima sansa, dar sutul puternic al lui Astilean trece peste poarta. Apoi, in minutul 20, beneficieam de o lovitura libera, din partea dreapta a terenului. Toti jucatorii, cu exceptia fundasilor laterali urcasera in careu. Florin Manea astepta la marginea acestuia o eventuala respingere. Centreaza Paduret, respinge fundasul de culoare al oaspetilor, Faye, dar mingea ajunge la Manea. I-a venit insa pe piciorul stang, astfel ca a ales sa nu traga din prima si sa o opreasca. Ii paseaza apoi lui Schintee, care intoarce la Stefoi si... - GOOOOOOL !!! Bine, baaaaaa ! Cum a dat-o prostu' ! Zbieram ca un dement, fara insa a deranja pe cineva. Toata lumea urla si se imbratisa. - Ba, frumos... Golazo, s-ar exprima spaniolii ! Isi exprima Irinel admiratia pentru reusita noastra de 1-0. Intr-adevar fusese un sut extraordinar, din prima, de la 25 de metri, direct in vinclu. Dupa gol, am incercat sa linistim jocul, sa tinem de minge si sa asteptam deschiderea de culoare in apararea dejenilor. Dar acestia se aparau organizat, se pozitionau bine, astfel ca pana la pauza n-am reusit sa ne mai cream decat o singura ocazie, prin Florin Manea, care a sutat de la distanta in plasa laterala. Noua ne convenea insa mersul jocului, n-aveam de ce sa fortam. Nu intelegeam, in schimb, de ce oaspetii nu incearca mai mult, sau poate pur si simplu nu puteau... - Ai vazut, Tibane ? Ti-am zis ca n-o sa avem probleme. Te macinai atat... - Da, Irinel, da' stii cum e... "it ain't over till the fat lady sings". - N-ai vazut, ma, ca astia de la Dej nu joaca nimic ? - Si ? Tre' sa joace ? Se poate intampla orice... - Ei au venit sa se apere, asa au pregatit meciul, e clar. Sperau sa dea lovitura, eventual, pe contraatac. Acuma c-au primit gol, p**a, s-a dus tot planul lor de rapa. Repriza secunda a inceput cu oaspetii la conducerea jocului, iesisera clar cu un alt suflu de la vestiare. La prima lor actiune mai periculoasa, inevitabilul s-a produs. Faza frumoasa construita cu migala, centrare Murar de pe partea dreapta, iar Flavius Breaz ii ia fata lui Balint si trimite in poarta din 7-8 metri. Tribunele erau amutite. - Hai, hai, ca nu-i nimic ! Concentrati-va ! Se auzeau incurajarile lui Robert de pe margine. - Zi-le, ba, sa intre mai tare la ei, ca Balaj e baiat bun si nu da fault asa usor ! A racnit un domn mai in varsta, din fata mea. Ii dadeam dreptate, jucatorii nostri fusesera prea permisivi, prea delasatori, nu intrase unul mai hotarat sa le fure mingea dejenilor. Peste doar 2 minute, Zelencz a avut chiar sansa sa intoarca rezultatul in favoarea Unirii Dej, dar mingea trimisa de el cu capul a sters bara din stanga. Eram inmarmuriti, ne uitam unul la altul neintelegand ceea ce se petrece. Niciunul nu mai indraznea sa incerce vreun "lasa, ca ne revenim" sau "lasa, ca-i batem". Peste alte 2-3 minute, oaspetii mai rateaza o ocazie, de data aceasta prin Breaz, care a sutat din interiorul careului, dar in bratele sigure ale lui Ciprian Manea. Vazand jocul dejenilor, jucatorii nostri au incercat sa apeleze la toate mijloacele, pentru a le taia ritmul. Incepusera sa se intinda pe gazon, sa simuleze accidentari, sa traga de timp. Simteau ca sunt aproape de un esec, si incercau sa-l evite cu orice pret. Desi nu-mi placea deloc ceea ce vedeam, uitandu-ma la ceas observam ca functiona aceasta tactica. Se facuse minutul 78 si echipa oaspete nu mai reusea sa se apropie de poarta noastra. In minutul 83, a iesit la rampa Coman, care a readus bucuria printre spectatorii prezenti la meci. Atacantul nostru a finalizat o actiune construita de Muresan, Paduret si Schintee, sutand sub bara, fara sperante pentru portarul Salajan. 2-1. - E gata ! Suntem in B, nu se mai poate intampla nimic. Uite, a iesit si soarele... - Stai asa... I-am replicat lui Irinel. Eram, evident, bucuros, dar nu vroiam sa ma entuziasmez prea devreme. Dar, 3 minute mai tarziu, cel mai bun jucator al nostru din acest sezon, Muresan, a inchis definitiv conturile. Lansat de catre Nazare, proaspat intrat pe teren, promitatorul nostru varf a finalizat cu sange rece si a declansat "fiesta". - Suntem finalisti ! Am castigat cupa ! A glumit Irinel la finalul meciului. Scor final: Metrom - Unirea Dej: 3 - 1

Nu mai pot da edit, asa ca...

In dimineata urmatoare, suna telefonul. - Ba, ce-ai facut ? Se auzi vocea plina de repros a lui Adi. - Ce-am facut ? - Pai sunt cu nea' Victor aici. E disperat. - Stai. In primul rand, cat p**a mea e ceasu' ? 8 ? Si cine p**a mea e nea' Victor ? - E 10, dormeai ? - Da ! - Nea' Victor e portarul de la stadion. Zice ca l-ai dat afara din senin. - Din senin ?! Nu ti-a zis ce-a facut ? - Mi-a zis ceva... ca alunga un caine care vroia sa intre pe stadion, si tu l-ai dat afara. - Alunga pe dracu'. Arunca cu pietre-n el ca un taran ce e. Da-i banii si desfa-i cartea de munca. Punct. - Cum, ma ? Esti nebun ? Ce motiv e asta? - Unul foarte bun. - N-am cum, nu... Nea' Victor e prieten cu tata, e prieten de familie... - Poa' sa fie si prieten cu Angela Merkel, n-are ce sa mai caute la noi. Clar ? - Ba, la toti ne plac cainii, da' mai gandeste-te. Omu' e disperat, n-are unde sa se duca. - p**a mea... Si mie imi pare rau de el, dar... nu stiu... stai sa ma gandesc... A, stii ce sa-i zici daca vrea sa ramana ? - Zi. - Sa gaseasca cainele ala si sa-i cumpere o cusca, sau sa-i faca una, si sa-l ingrijeasca. Sa-si repare greseala. - Esti cu capu'. - Da, ai dreptate, n-ar merge nici asa... Cine stie ce-ar face, s-ar razbuna pe bietul catel... L-ar uri. Nu, imi pare rau, n-am ce sa fac. - Bine, nu ma refeream la asta, dar in fine... Cum n-ai ce sa faci ?! Sa revii asupra deciziei. - Nu, n-am cum. Si spune-i ca daca mai comenteaza mult si se mai plange atata pe la toata lumea, ii desfacem contractul cu "i". Da ? - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Peste cateva zile, venise, in sfarsit, ziua cea mare. Confruntarea decisiva cu Unirea Dej. N-am putut dormi toata noaptea, emotiile si nerabdarea aflarii deznodamantului acestui sezon erau la cote mult prea ridicate. M-am dus la stadion impreuna cu Andreea cu 3 ore inainte de inceperea partidei. Neinspirata decizie, pe langa inutilitatea in sine, mai era vorba si de ploaia care incepuse sa cada la scurt timp dupa ce am plecat de acasa. Era 13 mai, dar vara parea inca departe, temperatura aerului nedepasind 12-13 grade. Am ajuns la poarta stadionului, acolo unde era postat noul nostru paznic Chelu', am trecut repede de el, asta pentru ca acesta avea obiceiul sa te tina de povesti, si m-am asezat pe scaunul meu de la tribuna "VIP". La anul chiar aveam de gand sa fac ceva pentru a face aceasta tribuna sa-si merite intr-adevar numele. Niste fotolii, un acoperis nou... - Si-acuma ce facem, pui ? M-a intrebat dezamagita Andreea. - Asteptam, ce sa facem... - 3 ore ?! - Nu stiu... dar trebuia sa vin, innebuneam in casa. In plus, vreau sa fiu cand vine echipa sa le mai spun cate ceva. - Offf... - Lasa, ca imediat trece timpul. Uita-te si tu la peisaj... ce frumos e. Uita-te la munti, ce bine se vad, inca mai au zapada pe ei... Vezi ? - Aha, super, ce sa zic... Uita-te la blocurile alea din fata care stau sa se darame. Intr-adevar blocurile din "Colonia Metrom" nu erau deloc placute ochiului. Fusesera construite, probabil, de austrieci, cand au deschis fabrica, la inceputul secolului, si erau destinate primilor muncitori de-atunci. Aveau cate doua, chiar trei etaje, probabil baia si bucataria la comun. Tind sa cred ca de la constructia lor, nu au mai suferit modificari, poate doar zugraveli, desi nici asta nu era evident. Aratau ca dupa razboi, iar rufele saracacioase, puse la uscat la fiecare balcon de catre familiile defavorizate ce traiau acum in ele, sporeau imaginea de ghetou. (intelesul recent al cuvantului) - Lasa alea... Uita-te la Tampa, la Piatra Mare, la Postavaru. Dupa un timp, l-am vazut pe Robert intrand pe gazon alaturi de secunzii lui. - Pep ! Am strigat dupa el. Nu s-a uitat insa, probabil nu se simtea demn inca de acest apelativ. Pep ! Am insistat. A doua oara, s-a uitat inspre tribuna, mai mult din curiozitate, cred. - O ! Salut ! Asa devreme ? - Pai cum ? E meciul anului, nici n-am putut dormi ! Hai ca vin jos sa vorbim. Am coborat in graba din tribuna, lasand-o pe Andreea singura, dar doar dupa ce-am intrebat-o daca vrea si ea sa coboare. - Eee ? Cum e, Robi ? Ai emotii ? - As minti sa spun ca n-am, dar sunt increzator. Trebuie sa batem. - Stii...ne-ar ajunge si egalul, dar ma bucur ca vrei victoria. - Cea mai mare greseala am face-o dac-am juca la egal. - Nici c-as putea sa fiu mai de acord. Jucatorii cum sunt ? Montati, sper. - Absolut. Chiar i-am simtit foarte afectati dupa infrangerea de la Cluj, de-abia asteapta meciul de azi. - Pacat de ploaia asta... - Poate se opreste. Oricum, ca e ploaie, ca e furtuna, ca e viscol, trebuie sa castigam. - Auzi, da' sper ca nu-l mai vad pe Talpos in primul "11" azi, nu ? - Ce ? Imi faci echipa ? (râde) - Daa... Nu, dar serios, chiar nu cred c-ar fi bine sa-l bagi, ai vazut ce-a facut, e prea necopt inca. Si-asa am avut niste probleme cu portarii in ultimul timp... - Stai calm, ca nici n-aveam de gand sa-l bag. Ce probleme am avut cu portarii ? - A nu, ma refeream la mine c-am avut probleme, nu... In fine, n-are importanta. - Nu, dar ca sa stii, Manea va apara astazi. Clar. - Bun. Pai atunci... te las sa pui la cale tactica cu asistentii tai, da ? - Ce sa mai punem... toata saptamana ce crezi c-am facut ? Da' du-te daca ai treaba... - Ma duc, ca uite, se uita cam urat fata la mine. Bafta ! A, si nu uita sa le amintesti jucatorilor de prima de 100.000, da ? Aia cred ca i-ar face sa manance pamantul. - Crezi ca ei nu stiu ? - E, le mai amintesti.

Ajuns la Brasov dupa dezastrul de la Cluj, m-am aruncat direct in pat si am dat drumul la televizor. L-am lasat sa mearga in gol, nu puteam fi atent, nu puteam asculta sau vedea nimic... nu ma interesa. De-abia dupa un timp am observat lipsa Andreei, dar nici asta nu conta. Tot ce-mi venea in minte era : "Cum am putut fi atat de prosti ?" "Super, acum avem meci decisiv in ultima etapa. Acasa ce-i drept, cu Unirea Dej, dar daca ne-au batut copiii aia... Sa fim atat de prosti incat sa dam cu piciorul unui sezon aproape perfect pana acum ? Am jucat atat de bine tot anul, si ne-am trezit acuma sa pierdem tot ? Ce chef o sa mai avem la anul sa o luam de la capat cand am fost atat de aproape acum ? Nu, nu se poate... Si blatistii aia de FC Maramures bat tot in ultimul timp in p**a mea, mai au si avantajul meciurilor directe. Da' oare n-am fost eu de vina ca am fost de acord cu sampania, cu rezervarile facute la restaurant ? Cum am putut fi atat de prost, cand stiu mentalitatea jucatorilor romani... " Gandurile imi sunt brusc intrerupte de intrarea Andreei pe usa. - Pe unde umbli ? - Ce-i cu tonul asta, pui ? Ai pierdut la fotbal ? M-a intrebat ea zambind, cu un soi de superioritate, plasandu-se parca deasupra motivului supararii mele. - Ce te hlizesti asa ? Am pierdut, da. - Pai si ? Nu ziceai ca sunteti promovati ? - Ziceam... pentru ca eram sigur ca nu luam bataie azi, nici prin gand nu mi-a trecut. - Lasa, pui, ca bateti meciul urmator... - Cum sa nu... Ce stii tu ? - Auzi, eu vreau sa te mai scot din starea asta si tu... - Da, stiu... Hai vino-ncoa, scuza-ma... dar am niste nervi... Si... mi-am descarcat nervii in Andreea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Dupa doua zile, timp in care mi-a mai trecut supararea si mi-am dat seama ca dracul nu e chiar atat de negru, m-am urcat dimineata in masina si m-am indreptat spre stadion, pentru a asista la antrenamentul echipei. Vroiam sa discut putin cu Robert, sa ma asigur ca echipa are tot ce-i treb'e pentru a castiga in ultima etapa si sa le reamintesc, daca cumva au uitat, pe ce prima joaca. Ajuns la poarta stadionului, apuc sa asist la o scena nu tocmai placuta. - Gura ma-tii de javra ! Mars ! Era paznicul terenului, care tocmai arunca cu o piatra dupa un caine. - Heei ! Ce faci, nea' ?! - Sa traiti, dom' patron. Potaia asta tot vine p-aicia, nu stiu ce cauta... Odata, era sa intre pe teren la un meci. - Pai si ? Te-apuci sa arunci cu pietre ? Atat te duce capul ? - Ce sa-i fac ? Sa-l rog ? E doar un caine, da-l in Doamne iarta-ma. - Da. Chiar asa, ai dreptate. Ia prezinta-te mata maine la birou sa-ti iei daca mai ai de luat bani, si sa nu te mai vad p-aici. - Poftim ?! Cred ca n-am inteles bine... - Ce n-ai inteles ? - Ma dati afara ? - A, nu, poti sa mai vii daca vrei... n-o sa aruncam cu pietre-n tine, stai linistit. Doar ca n-o sa mai lucrezi pentru noi. Acuma-i clar ? Am inaintat in interiorul stadionului, pentru a ajunge la teren, dar nu reuseam sa scap de paznic care tinea neaparat sa ma puna in tema cu toata situatia familiei sale. Se facea ca nu-mi intelege decizia si repeta obsesiv: "Pentru un caine?". Cum nu-l aveam pe Marian cu mine iar paznicul era insistent peste masura, n-am avut ce sa fac decat sa ma sui in masina si sa plec, pentru a scapa de el. M-am intors acasa si-am inceput sa ma gandesc daca nu cumva am exagerat cu decizia primei mele concedieri. Imi parea rau pentru omul respectiv, care probabil nu-si va gasi de lucru prea curand, nefiind tocmai in floarea varstei si, banuiesc, nici prea calificat, din moment ce lucra ca paznic la stadion. "Daca n-as fi vazut... dar asa, nu puteam sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic si sa trec mai departe nepasator." Nu pot suporta astfel de gesturi, pur si simplu nu pot. Accept ca unora nu le plac animalele, desi sa fiu sincer si cu asta ma impac greu, dar una e sa nu-ti placa, alta e sa-ti bati joc de ele, sa le ranesti si sa le desconsideri. Nu stiu de ce, probabil asa am fost crescut si invatat de catre tata, dar niciodata n-am privit animalele de sus. Le-am privit ca pe niste suflete cu care impartim Lumea. Faptul ca suntem inzestrati cu inteligenta superioara ( desi cand ii vezi pe cate unii...) nu mi se pare indeajuns. Din cate specii de fiinte sunt pe Pamant, una trebuia sa fie cea mai inteligenta si s-a nimerit ca Homo sapiens sa fie aceea. In rest, nu ne separa prea multe. Bine, aici ma refer la animale, grosso modo... Cu atat mai mult cu cat era vorba de un caine, nu puteam sa trec cu vederea incidentul. Intamplarea face ca acel caine alungat cu pietre de catre paznic sa se asemene foarte mult cu Nero, prietenul meu patruped din copilarie. Parca l-am vazut pe el pentru o clipa. La fel ca acel maidanez, Nero era probabil o corcitura de labrador negru, pentru ca semana foarte mult cu cainii din rasa respectiva. Nu putea fi totusi 100% labrador, pentru ca il adusese mama din curtea fabricii de unde lucra. Acest lucru se intampla la scurt timp dupa moartea tatalui meu, perioada grea pentru mine, in care nu puteam sta de unul singur in casa. Am locuit un timp la un verisor, apoi la Adi, care ma lua cu el si la serviciu, pe vremea aia lucrand ca prezentator de stiri la Radio Brasov. Era interesant, imi placea, uitam pentru moment de ceea ce se intamplase, dar apoi, cand ajungeam acasa... Dupa un timp insa, nemaiputand sa stau toata ziua pe capul altor oameni, iar mama trebuind sa lucreze si sa ma lase singur acasa, s-a gandit ca un mic suflet langa mine m-ar putea ajuta. Si asa a si fost. Era doar un ghemotoc negru cand a venit in casa noastra, dar stiindu-l langa mine, nu mai imi era urat in casa, in camera, pe canapeaua in care tatal meu si-a gasit sfarsitul... De mic imi doream un caine, dar tata nu a fost de acord sa ne luam, pe motiv ca se chinuie in apartament. Cu timpul insa, Nero a crescut, si mama, vazand ca mi-am revenit dupa soc, s-a hotarat intr-o zi sa-l dea la tara, profitand de faptul ca un unchi de-acolo venise din intamplare in Brasov, cu treaba. Degeaba am plans si m-am rugat de ea, degeaba i-am promis ca ma voi ocupa doar eu de el... Nero a plecat la Poiana Sarata. Si-acum cand imi amintesc, ma incearca sentimente de furie impotriva mamei, iar de unchiul acela... nu mai zic. Nu l-am mai suportat de-atunci, desi practic el n-avea nicio vina. L-am mai vazut insa pe Nero, dupa aproape un an, cand m-am dus in vacanta de vara la Poiana. Cum am intrat pe usa casei, privririle ni s-au intersectat. Statea intins pe patul bunicii. Ne-am uitat unul la altul cateva secunde... eram uimit de cat crescuse, mi se parea mai mare ca mine, care eram un copil de 10 ani pe vremea aceea. Mi-a fost chiar putin teama vazandu-i dimensiunile, dar parca simtind acest lucru, Nero a inceput sa-si miste coada bucuros, a sarit din pat si a venit spre mine. Si-a pus labele pe pieptul meu si a inceput sa ma linga pe fata secunde bune. Apoi, a inceput sa se gudure la picioarele mele si sa se invarta in jurul meu. Am intrebat-o atunci pe bunica: - Asa face cu toata lumea ? - Ei as, n-a facut niciodata asa cu nimeni. Ma recunoscuse. Tot drumul de la Brasov m-am intrebat daca ma va recunoaste sau nu. Am sacait-o si pe mama cu aceasta intrebare, iar ea mi-a raspuns intr-un final, agasata probabil: "A trecut un an. Normal ca nu te mai tine minte. E doar un caine."

@Ovidiu: Ai zis bine "foarte aproape". Multi ar fi zis ca suntem deja promovati. @Srdjan: Mai repede decat si-ar dori... Penultima etapa ne punea fata-n fata cu saraciile de la Ardealul Cluj. Aceasta echipa era "lanterna rosie" a seriei, cu doar 2 victorii si 5 rezultate de egalitate obtinute in 28 etape. Fusese practic ciuca batailor tot sezonul. Si cum noi aveam nevoie de un singur punct din acest meci, pentru a fi si matematic promovati, ne-am dus la Cluj pregatiti de sarbatoare, cu sticle de sampanie. Formatia noastra de start era alcatuita din: Talpos - Tarlea, Muth, Balint, Soo - Paduret, Stefoi, Nazare - F. Manea - Coman, Muresan. De cealalta parte, gazdele aveau in echipa numai pustani de 16-17 ani, singurele exceptii fiind atacantii Giani Capusa si Berceanu, care sareau bine de 35. Meciul a inceput linistit, de parca ar fi stiut toti ce urma sa se intample. Jucatorii nostri tineau de minge, dar fara sa forteze in atac. Constienti de superioritatea de care se bucurau in fata adversarilor, lasau parca lucrurile sa mearga de la sine. In minutul 10, Coman a semnat prima noastra ocazie, care i-a mai dezmortit putin pe cei 50 de oameni din tribuna. Sutul sau a trecut insa putin peste poarta, astfel ca deschiderea scorului se amana. Florin Manea si Paduret au irosit mai apoi doua oportunitati de a marca, suturile amandurora, de la distanta, trecand pe langa poarta. In minutul 35, s-a reusit in sfarsit deschiderea scorului. Dar de catre clujeni. Centrare din corner, Berceanu ii depaseste in saritura pe Paduret si Stefoi, si trimite mingea-n plasa. Tanarul Talpos n-a apucat sa schiteze niciun gest. Desi condusi, nu ne faceam griji prea multe, cred ca era prima data cand eram convins cu adevarat ca intoarcem rezultatul. Totusi, pana la pauza n-am izbutit sa o facem, astfel ca tabela arata dupa primele 45 de minute 1-0. Repriza secunda a inceput, asa cum ma asteptam, cu toata echipa noastra in jumatatea adversa. Neputinciosi si speriati, copiii celor de la Ardealul n-aveau reactie la atacurile noastre. Practic, fiecare faza pe care o construiam se incheia cu sut la poarta, dar din nefericire, niciunul nu se oprea in plasa gazdelor. In minutul 52, gluma s-a ingrosat, juniorul Razvan Pustai reusind sa majoreze avantajul ultimei clasate, dupa o gafa a lui Talpos. Portarul nostru a iesit hazardat la o centrare trimis de Capusa in careu, l-a impins pe Muth care se pregatea sa respinga, iar mingea a ajuns la Pustai care n-avea cum sa rateze. Eram realmente uluit de ceea ce se intampla pe teren, si-l injuram in gand pe Robert pentru decizia sa de a-l titulariza din nou pe Talpos. Totusi, mai erau aproape 40 de minute din meci si inca aveam incredere ca vom reusi sa intoarcem scorul, sau macar sa egalam. Atacurile noastre s-au inmultit dupa primirea celui de-al doilea gol, dar se putea observa graba jucatorilor, graba care aproape intotdeauna strica treaba. Chiar si asa, in minutul 73, a venit golul de 2-1, reusita apartinandu-i lui Muth, aflat la primul gol pentru noi. Tanarul nostru fundas central a reusit sa inscrie ca urmare a unui corner batut de Florin Manea, asa cum reusea si Tatarciuc. Era clar o schema, indelung exersata la antrenamente. Acest gol venea perfect, ne dadea moral, iar timp pentru marcarea altor goluri mai era berechet. Nu stiu de ce insa, contrar asteptarilor mele, acest gol ne-a turnat mai degraba plumb in picioare. Nu ne mai iesea nimic pe faza ofensiva, iar gazdele au profitat de spatiile din apararea noastra si au marcat golul 3 al lor, in ultimele minute. Centrare de pe partea dreapta in 4-5 metri, Talpos ezita sa iasa, iar Pustai plonjeaza si realizeaza dubla. Scor final: Ardealul Cluj - Metrom: 3 - 1 Multe nu ar fi de spus... infrangere total neasteptata si dureroasa. Am parasit cu totii tribunele stadionului "Someseni" cu capul plecat, rusinati si probabil gandindu-ne ca "si noi am venit ca prostii cu sampania...". Dupa ce-am fumat 2-3 tigari cu Irinel, in tacere, uitandu-ne doar in podea, m-am hotarat sa ma duc in vestiar sa imi descarc nervii. Ajuns insa in fata vestiarului, observ ca usa era inchisa, iar dinauntru se auzeau tipete. Erau ale lui Robert, pe care nu-l credeam in stare sa vorbeasca in felul asta. Parea genul de antrenor "prieten cu jucatorii", calm, analitic, care nu se arunca sa-si desfiinteze propria echipa la cald. Sper ca va e rusine ! Si-au batut p**a de voi niste copii, ar trebui sa va fie. De ce ma faceti, ba, sa urlu la voi ? Credeti ca mie-mi place ? A ?! V-ati vazut deja promovati si ce v-ati zis ? Ca va puteti bate joc ? Sau ca ajunge sa intrati pe teren si sa dormiti ? V-ati zis prost, ati vazut ce-a iesit. Pacat, ca la varsta unora dintre voi, ar fi trebuit sa stiti ca fotbalul nu te iarta cand vrei sa-l pacalesti. Auzind acestea, am decis sa nu mai intru. N-as fi avut nimic de adaugat, poate numai cateva reprosuri adresate chiar lui Robert, cum ar fi folosirea lui Talpos.