Tibi

- Ce-i cu tine, ma ? Inca mai esti suparat pe mine ? A trecut o luna de-atunci, de la Bran. - Nu, Tibane. Nu sunt suparat. Adica nu mai sunt, p**a mea... Nu pot sa stau suparat pe tine. Desi, cred ca as avea dreptul. - De ce ? Doar nu ti-am furat nevasta. - Pai nu, dar e aproape acelasi lucru. Ti-am zis ca vreau sa ma bag si te-ai bagat tu repede. - Aproape acelasi lucru ?! Repede ?! Te-am lasat o gramada... Nu faceai nimic. Stateai ca... Ma rog, nu mai are rost, ai zis ca ti-a trecut. - Mda. - Si... ia zi, ai vazut-o pe asistenta lui Adi ? - Am vazut-o, da. Am intrat putin pe la el sa-l salut si... - E ? N-are gusturi rele Adita asta, este ? - N-are, n-are... - Tinerica, simpatica, imbracata office asa... - Da, da, da. - Nu te bate gandul sa te bagi ? - Ba, io m-as baga, da'... poate e deja acontata. - Nu e. - Poate vrea Adi sa... - Pleaca, ma. Stii ca-i casatorit, si e om serios, e si mult mai mare ca ea, nu se pune problema. Nu face el nimic. - p**a mea, vedem atunci. Asta daca nu o iei tu si p-asta. - Nu poti sa treci peste, nu ? Stai, ma, linistit. Imi ajunge Cristina. - Deci te-ai hotarat ? Cu ea ramai ? Ca n-am mai vorbit de mult... - Ba, e ceva mai complicat... nu stiu... nu pot sa zic ca m-am hotarat 100%. M-am mai vazut si cu Andreea... E foarte nasol. - Ba, suge-mi-ai p**a... Adica cum ? Umbli cu amandoua deodata ? - Bine, nu deodata... - Foarte nasol, auzi. O, da. Tre' sa fie cumplit. - Faci tu misto, Irinele, da'... chiar vreau sa ma decid, si nu pot. Adica Andreea e... Andreea, na. Dar si Cristina... - E Cristina ? - Stii ce vreau sa zic. Cristina e altfel. Inca o mai descopar, inca o mai cunosc.... E si pasiunea aia de inceput... Cu Andreea nu mai am toate astea. - Si de ce tre' sa te decizi ? Fute-le pe amandoua si aia e. Auzi, da' ele stiu una de alta? - Nu stiu ce sa cred. Adica nu mi-a zis niciuna nimic, dar fiind ambele prietene cu sotia lui Daniel, banuiesc ca stiu, nu ? - Clar. Pai vezi, inseamna ca n-au nimic impotriva. De fapt, de ce ar avea ceva impotriva? Cand umbla amandoua dupa bani ? - Ei umbla... Asa-ti place tie sa crezi. Si pana la urma, chiar daca umbla, tot nu pot continua asa. Tre' sa aleg una dintre ele. - Eu zic s-o alegi pe Andreea, atunci. - De ce ? - Asa. E iubirea vietii tale, ati fost atata timp impreuna, si de atatea ori ! - Vrajeala. Esti curios sa afli daca teoria ta e adevarata, nu ? Zi sincer. - Fix, de-aia nu mai pot dormi eu noaptea. - Atunci ? Hai ca te cunosc, tu nu esti in stare sa te gandesti decat la tine. Deci, ce avantaje ai avea tu daca as alege-o pe Andreea... - Esti prost ? - Vrei sa te bagi tu pe Cristina, a ? - Da' ce crezi, ma ? Ca io-ti adun tie firimiturile ? - Eu stiu... - Io nu-s ca tine, Tibane. Nu ma dau la femeile prietenilor. Si nici la viitoare sau foste. - Bine, ma. Bravo tie. Da' sa stii ca nici eu nu ma dau. Doar ca nu-mi dau seama prea bine care-s viitoarele femei ale prietenilor mei. La capitolul asta stau prost. - In fine, deci zi, Tibane. O alegi pe Andreea ? - Nu stiu. Eu as fi fost tentat s-o aleg pe Cristina. - p**a mea... - Ce ? - O sa fie cam ciudat, nu crezi ? Adica daca o sa fie ceva serios ? Poate o sa va casatoriti... - Si ce daca ? Ce-o sa fie asa ciudat ? - Pai nu stiu, n-o sa te deranjeze gandul ca eu am vrut-o primul ? - Termina, ma, ce-ai ? Ce exagerezi atata ? Mi-ai zis si tu intr-o doara ca ai pus ochii pe ea, si dup-aia n-ai facut nimic altceva decat sa stai pe canapea si sa bei. Vreo 3 ore. - Hai ca n-au fost 3 ore... Si oricum, nu conteaza. Nu trebuia sa te bagi in seama nici dupa 10 ani. Nu se face. - Bine, ma... Ma lasi ? Tu mereu cand vezi pe cate una buna, zici ca te-ai baga... Ce vrei sa fac ? In plus, nu vad ce-i asa mare chestie. Tu stii, de exemplu, ca Daniel s-a lins cu Andreea ? - Nu. Pai si cum? - Cand nu eram impreuna, s-a intamplat intr-o seara la Poiana. Si de-aia nu mai pot eu... Si eu cu nevasta-sa am fost impreuna pentru o seara. Tot asa, cand nu erau impreuna... - Normal. - Si Daniel a fost mult timp cu Mona, inaintea lui Mihai. Astea asa, ce-mi vin acum in minte... Si retine, a fost vorba de lins, de seri impreuna, nu de "a zis ca e buna, ca s-ar baga..." - Da' ce p**a mea era acolo la Poiana Sarata, ma ?! Sigur nu turnati o telenovela mexicana ? - Ce vrei, ma ? Eram putini... n-aveam o arie de selectie asa mare. Si cam asa a fost si la Bran acuma. Cristina era cam singura optiune. - Din ce zici, puteai sa te dai la sotia lui Daniel, ca nu era "asa mare chestie". - Ha-ha. - Trebuia sa ramai la Andreea, aia trebuia sa faci. - Hai, ma, termina. Ti-am zis, pe mine nu ma deranjeaza ideea ca ai vrut-o tu primul pe Cristina. Asa ca nu va fi nimic ciudat. - In fine... - Ia stai. Pe tine te doare in p**a de mine si cum o sa ma simt eu stiind ca tu... De fapt, te gandesti la tine, ca o sa ti se pare tie ciudat cand o sa ma vezi cu Cristina. Asa e ? - Esti nebun, Tibane... - Chiar asa sa fie ? - Normal ca o sa mi se para ciudat, nu ? Adica o sa ma gandesc mereu cand o sa va vad: "Eu trebuia sa fiu cu asta!". - Pacatoasa gandire. - Stiu sigur ca asa o sa fie. O sa fie nasol. Gandeste-te si tu. - Pai si vrei sa o las doar pentru ca s-ar putea ca tu sa te gandesti asa cand ne vei vedea ? - Nu ca "s-ar putea", sigur o sa ma gandesc asa. - Nu esti rezonabil, stii si tu asta. Si daca o sa te gandesti asa, ce ? E asa un gand nelinistitor ? Te va framanta atat de tare ? Nu cred. Si oricum, ti-am zis, discutiile asta nici nu prea isi au rostul. Nu sunt foarte hotarat pe care s-o aleg, ma mai gandesc...

- Cum merge, Robert, pregatirea ? I-ai omorat pe baieti sau inca mai lucrezi la asta ? Eram amandoi la marginea terenului de antrenament de la stadion. Facusem un efort in acea dimineata sa ma trezesc devreme, tocmai pentru a da o tura pe la antrenament. - Nici poveste. Pana acuma, i-am lasat in pace. Da' o sa vada ei in Slovenia ! Ultima parte a spus-o dinadins mai tare, cativa dintre jucatori - care faceau o alergare usoara - intorcand capul. - Asa, asa. Ce zicea Adi ca n-avem jucatori ? Vad ca sunt destui. - Sunt, da, ha. Doar ca jumatate sunt juniori. - Aoleu, unde-i Slabu ? Sa-i arunc un bidon din-asta-n cap. - Uite-l acolo, sta ascuns dupa Cruceru. - Mai prinde el primul "11"...din p**a. - S-ar putea sa mai prinda, de ce ? De fapt, are sanse mari sa prinda, daca n-o sa vina alti jucatori. - Termina, ma. Am scapat de regula cu juniorii, gata. Nu mai intra el asa in teren, datorita conceptiei mai recente. Tre' sa merite acuma. Si ce-ai zis ? "Daca n-o sa vina alti jucatori" ?! Cum sa nu vina ? - Pai pana acum... - Lasa, ma, ca de-acuma incepem. Inca e devreme. - Pai bine, dar peste doua zile avem primul amical. Si dup-aia plecam in cantonament in Slovenia... - Daca chiar vrei sa stii, negocierile sunt avansate cu mai multi jucatori. - Am auzit, da, cu Cojocnean... - Da. Si cu el... De ce, e vreo problema ? L-am intrebat zambind. - Absolut niciuna. Am zis eu ceva ?. - Aha... Hai, Roberte, ca stiu ce-ai zis. Si tu stii ca am tinut cont mereu de parerea ta, dar acuma... N-aveam cum, intelegi ? 50.000 ? Pai Cojocnean e jucator de 50.000 ? Pai se aude ca Timisoara a dat vreo 400.000 pe el cand l-a luat. Si eu cred ca a mai progresat de-atunci. - Stiu, da... Doar ca tre' sa schimb sistemul. Si nu prea as fi vrut, dat fiind faptul ca a functionat atat de bine pana acum. - Te inteleg, da. Dar nu cred ca e o asa mare drama. - Pai si daca il luam pe Cojocnean si schimbam sistemul, vor mai trebui adusi cel putin 3 jucatori de banda. Nu-i cam mare deranjul ? - Sunt curios cum ai calculat. - Pai un mijlocas dreapta, rezerva lui, si doi mijlocasi stanga. - Te gandesti la 4-4-2 ? - Clar. - Pai pe stanga il avem pe Stana care poate juca... - Sa zicem, da. Tot mai trebuie minim 2. - Sa-ti zic altceva. Ce-ar fi... daca... am trece la un 4-3-3 ? Cu Cojocnean aripa dreapta. Si pe stanga... Popa sau Cobra, sau poate chiar Bawab. - Serios ? 4-3-3 ? Imi propui sa trec la 4-3-3 ? - Da, ce e asa de mirare ? - A, nimic, doar ca mai stiu eu un patron care se chinuie de ceva timp sa impuna sistemul asta la echipa lui... - Ce-am mai ras... Ha. Eu nu-ti impun nimic, doar veneam cu o idee. Gandeste-te la ea si ia o decizie... De la stadion, am plecat direct la club. Acolo, am constatat inca o data lipsa lui Irinel. Trecuse deja prea mult timp de cand nu l-am mai vazut, asa ca l-am sunat. - Ba, Irinele, ce faci ? - Bine, mi-a raspuns sictirit. - Cat de bine ? - De la foarte bine-n jos. - De ce nu esti la club ? Sau lucrezi de-acasa ? - Sunt acasa, da. Da' nu lucrez. - Macar esti sincer. Pot sa te intreb de ce ? - De ce sunt sincer ? Asa cred eu ca tre' sa fii, ca om. - Du-te-n p**a mea. Stii ce vroiam sa zic. - Nu. - Termina, ma, cu raspunsurile astea in doi peri. Vino repede la club. Acuma. - Si daca nu vin ? - Daca nu vii, o s-o F*t numa' eu pe asistenta lu' Adi. - Ce ? - Aha. - Si-a luat Adi asistenta ? - Ba, sa stii ca eu cred ca tre' sa fii ca lumea, ca om... - Zi, ba Tibane. - Serios, iti zic, chiar asa cred. - Prost esti, ba Tibane, ba. Pfff, hai ca vin la club acuma.

@Ovidiu: Nu mi s-au parut rautaciosi cei doi. Oricum, si ei citesc. @totuldesprehostel: Cei 12 jucatori prezenti la reunire se pregatesc admirabil. @Razwyx: Maksumic e bine, sanatos, si am inteles ca spera sa ajunga si la echipa nationala in curand.

@Razwyx: Nu vreau sa fac pe lautarul. Asta nu inseamna ca nu vei aparea si tu la un moment dat prin poveste, dar atunci cand va fi cazul, cand va fi contextul potrivit... - Lume noua, lume noua ! Saru'mana. Intrasem in biroul lui Adi de la club, acolo unde am fost surprins sa vad, pentru prima data, o prezenta feminina. - Buna ziua. S-a ridicat de la biroul ei nou, pozitionat in capatul opus al incaperii fata de cel al varului meu, si s-a prezentat timida, dar zambitoare: Numele meu este Ioana. - Ce te miri, ma ? Am zis ca merit si eu sa-mi iau o asistenta. - Am zis eu ceva, Adi ? Chiar nu inteleg de ce nu ti-ai luat una mai repede. M-am asezat pe canapeaua de piele din birou, mi-am aprins o tigara si am intrebat: Si... ce mai e nou ? Azi e reunirea lotului, nu ? - Vrei sa te cred ca nu stii sigur ? Cred ca ai sti si trezit din somn la 3 dimineata. - Da' tu crezi ca eu dorm la 3 ? N-ai observat ca numa' dupa 12 vin pe la club ? De ce crezi ca m-am grabit sa ajung in Liga I ? Sa scap de matineu ! - Auzi, vezi ca deja se lucreaza la proiect, cat de curand incepem lucrarile la tribune. - Bun, bun, bun. Vezi ? Cum sa nu meriti o asistenta ? Sa-ti mai iei una. - Sper sa nu fie nevoie. - Cu lotul cum stam ? Iar avem 10 jucatori la reunire, nu ? - Ma intrebi pe mine ? Du-te la stadion si numara-i. (râde zgomotos) - Razi tu, dar mie nu mi se pare amuzant deloc. Tre' sa incepem sa ne miscam... Gata cu vacanta. - Vacanta ? Tre' sa ma uit in dictionar dupa cuvantul asta, ca habar n-am ce inseamna. - Mai du-te, ma... Auzi, dar cu Mateiu ati rezolvat ? - Da. A semnat pe 2 ani, 30.000 pe an. - Perfect. Chiar eram incantat de auzul acestei vesti. Mateiu reusise sa devina unul dintre favoritii mei. Mai era si brasovean... Iti dai seama, Adi, unde-am ajuns ? Sa fim preferati in dauna lui Steagu'... - Da' ce, ma ? Mateiu nu stie cum da Nicolae banii ? Si cum ii dam noi ? O fi el tanar, dar nu-i prost. - Oricum... chiar si asa... Si... alti jucatori ? Nimic ? Nicio propunere de la impresari, nada ? Costica Enea, Irinel, ce fac ? - Ba, au venit vreo doua propuneri de la impresari. Sebastian Cojocnean si un atacant slovac, Jaka nu stiu cum... - Cojocnean ?! De la U Cluj ? - Da, ala. Dar a zis Robert ca n-avem nevoie de el. - Ce ?! Ti-a zis si de ce ? - A zis ca nu se potriveste formulei de joc sau ceva. Vorbea pe-aici cu Andrasi, erau amandoi de acord. - Doi destepti. Cum p**a mea sa n-ai nevoie de Cojocnean ? A, stai. E adevarat... ala joaca mijlocas dreapta, si noi nu folosim... - Vezi ? - Da' lasa, ma, ca nu-i nimic. Din ce stiu eu, poa' sa joace si fundas dreapta, sau chiar al doilea varf... - Stii tu mai bine ca Robert ? Daca a zis omu' ca nu se potriveste... - Pai si cum ? Cat cere U Cluj ? Sau e liber de contract, ce ? - A, nu, nu e liber. Are foaie ca poa' sa plece pe 50.000. - Super afacere. Platim. - Ce ? - Da, ma, da, ai auzit bine. Da drumu' la negocieri. Repede, pana nu se baga alta echipa. Si, daca nu ma inseala intuitia, o sa se bage destule. - Pai si cu Robert cum faci ? - Cum sa fac ? Sa schimbe sistemul, daca n-are loc Cojocnean in asta de-acuma. Nu putem rata oportunitatea asta. - Daca zici tu... - Si alalalt ? Ai mai zis de un atacant slovac. - Da, stai ca am pe-aici foaia, ca nu stiu pe de rost. Am gasit, uite. Jaka Stromajer. (a citit corect prenumele, numele insa l-a citit cum se scrie) - Aaa, il stiu. Dar nu-i slovac, ma, e sloven. - Tot aia. - Nu. Astuia ii spunem pas. - Da ? Robert zicea de asta ca e interesant. - Pfff, lasa ca-i spun eu cand ma intalnesc cu el sa se limiteze la antrenorat. - Ba, Tibi, dar tu spui sa ne apucam de negocieri, sa cautam jucatori, dar noi nici macar n-am stabilit bugetul. - Chiar ca. Pai nu stiu... cati bani mai avem in conturi ? - Exact, exact, nu pot sa-ti spun. Dar, mai nimic. - Pai da, dar tre' sa vina banii din drepturile tv, nu ? - Ti-am mai zis... Aia vin in transe, si probabil cu intarziere. - Important e ca vin pana la urma. Eu zic asa. Sa ne fixam bugetul tot la un milion. Vreo 200.000 pentru transferuri si 800.000 fondul de salarii. Ce zici ? - Ce sa zic ? Tu hotarasti. Desi, sa-ti zic sincer, pe mine ma cam doare inima cand te aud pronuntand cu atata nonsalanta sumele astea. - Ce fel de economist esti tu ? Unul cu inima ? - In calitate de var, ziceam...

@evelin12mai: Merci. Cand am intrat inapoi inauntru, am simtit imediat, inca o data, privirea plina de dispret a lui Irinel. Parca il si auzeam... "Tibane, esti un bulangiu!". Aveam de gand sa discut cu el mai tarziu. Sau nu, oricum probabil ii va trece supararea pe mine atunci cand va avea nevoie de bani. Prima data am avut insa o discutie cu Daniel, profitand de faptul ca sotia sa mi-a "rapit-o" pe Cristina si s-au dus impreuna la etaj. - Si... tu si Cristina, a ? - Da, golane, asa se pare. - Foarte bine. Era si timpul sa treci peste târâtura aia... - Aha... Nu-mi facea deloc placere sa aud asemenea apelative la adresa Andreei, dar n-aveam de gand sa spun nimic. - Fata faina Cristina, sa stii. - Am vazut, da... Plus ca are niste ochi... si un corp... - Da, am inteles ca a facut multi ani aerobic. Si dansuri. - Se vede... - Auzi, Tibi, daca vreti, puteti merge sus, la etaj, intr-o camera... - Bine. Mi-a venit in minte o imagine si am inceput sa rad. Asta imi aduce aminte de vremurile in care imi dadeai cheile de la Aro... Mai stii ? - Cum naiba ? Se amuza si el. Pe la discoteca la Oituz, pe la Targu Secuiesc... Vremuri... Au fost ceva fete si-n Aro-ul ala ! - Au fost, da... E bine, totusi, ca am avansat de la stadiul ala. - Du-te, ba, ca sa mor io, nici nu stiu... parca cate-odata... - Aia da. Hai ca eu tre' sa ma duc pana la baie. L-am lasat, asadar, pe Daniel si m-am indreptat catre baie. Insa, pe holul care ducea la aceasta, am dat peste "târâtură", care tocmai iesise din baie, acolo unde probabil isi reimprospatase machiajul. Asta mi-a placut mereu sa cred ca fac fetele acolo. - Unde ti-e parasuta ? m-a intrebat acid, fara sa se uite la mine, si-a vrut sa treaca mai departe fara a-mi auzi raspunsul. - Poftim ? Cine vorbea... Tu te-ai uitat la tine cum arati ? am apucat sa bajbai, surprins de intrebare. - Cum arat ?! Zi cum arat. S-a intors catre mine, iar de data asta privirea ei aprinsa era indreptata exact spre ochii mei. - Ca o tarfa. Privirea ei nu mai reusise sa ma inghete. - Du-te dracu' ! mi-a urat nervoasa, apropiindu-se de mine. Tarfa e ma-ta ! Da ? - Auzi, tu, (am apucat-o de mana strans) eu nu vreau sa ma cert cu tine... - Da-mi drumul ! - ... dar tu ai inceput. Care e problema ta, de fapt ? am intrebat-o in timp ce-i dadeam drumul la mana. Ce-ai cu Cristina ? - Cine-i Cristina ? A, parasuta... - N-ai terminat ? - Ce problema sa am... niciuna ! Chiar va urez casa de piatra. A, stai, am uitat ca tu esti anti-casatorie. - Ha-ha. Esti foarte amuzanta. - Stiu. Dar de data asta nu faceam nicio gluma. - Eu nu te inteleg. Nu mi-ai raspuns la telefoane, pana acuma m-ai tot evitat, nici nu te-ai uitat la mine, si acuma esti geloasa ? - Eu ? Geloasa ?! Vezi ca bati campii. - Serios ? - Da. Si nu te mai uita asa, ca un prost. - Proasta e ma-ta. M-am si trezit cu o palma serioasa peste fata. Surpins si cu nervii intinsi la maxim, am avut pornirea sa o lovesc si eu, dar mi-am reprimat-o. Am tras-o spre mine, strangand-o de ambele maini, si i-am spus: M-am saturat de prostiile tale. Nu mai suntem impreuna. TU ai hotarat asta ! Asa ca nu te intereseaza pe tine cu cine umblu, si daca e parasuta sau nu. Clar ? Asteptam sa zica ceva, dar nu facea decat sa se uite, iar pe chipul sau se putea citi o urma de durere, probabil pentru ca inca o strangeam de maini. Nu ne separau decat cativa centimetri, lucru pe care de-abia acum il remarcam, in momentele acestei linisti tensionate. Vroiam un raspuns din partea ei, o replica, dar ea... a gasit alta continuare. Una neasteptata. M-a sarutat. Evident, am fost surprins, mi-a luat un pic sa-mi dau seama si ce se intampla, apoi, am vrut sa ma impotrivesc. S-o resping, sa ii dau drumul, sa fac un pas in spate. N-am putut.

- Si... cred ca poti sa-mi zici acuma cum te cheama..., incercam eu sa intrerup linistea stanjenitoare. Frustrat de indiferenta si evitarile Andreei, dar si enervat de catre Irinel, am invitat-o la dans pe "bruneta in verde", iar de-acolo lucrurile au "degenerat". N-a trecut mult timp si ne-am luat limbile-n gura, iar mainile mele au inceput sa coboare pe corpul ei. Acum, iesisem afara, in curte, sa scapam de nivelul inalt al decibelilor dinauntru si sa luam un moment de respiro dupa cele cateva dansuri impartasite. - Cristina. - Frumos nume... intotdeauna mi-a placut. - Serios ? - Da... Si... esti prietena cu sarbatorita ? - Suntem colege la salonul de coafura. - Aha. Interesant. Tu... nu ma intrebi pe mine care e numele meu ? - Pai eu ti-l stiu pe-al tau. - Cum asa ? - Eh... - A, ai zis ca esti colega cu... - Da, si de la ea, dar te-am vazut si-n ziare... stiu cine esti, stiu cu ce te ocupi. - Nu mai spune... - Da, pai sa stii ca noi, coafezele, suntem printre persoanele cele mai informate. - Da, uite, nu m-am gandit... Era ceva nou pentru mine, din mai multe puncte de vedere. Trecand peste faptul ca n-a trebuit sa ma prezint acestei fete, faptul ca sarutam dupa atata timp alte buze fata de cele ale Andreei si nu era ciudat, ci din contra, placut, ma binedispunea... Faptul ca ne intorceam unul altuia fiecare zambet ma facea sa simt, pentru prima oara, nu doar sa gandesc, ca viata poate continua si fara Andreea. Imi placea Cristina, ma atragea. Avea niste ochi verzi incredibili, cu adevarat tulburatori. In plus, intotdeauna am avut impresia ca-mi plac mai mult brunetele. Adica, cel putin asa as raspunde unei intrebari dintr-un chestionar cretinoid, tipic revistelor, de genul "Ce preferi ? Blonde, brunete sau roscate?". Ceea ce e ciudat, dat fiind faptul ca iubirea vietii mele e tocmai... opusul unei brunete, Andreea avand o culoare a parului destul de inedita, rara... blond-roscata. - Ia uite ce frumos e cerul..., mi-a spus, luandu-ma de mana. - Da, e superb. "Ce p**a mea e asa frumos ?" imi spuneam in gand. - Sunt asa de multe stele... - Si toate sunt incantatoare. "Acuma ti-ai dat seama ca sunt multe stele?" - Auzi, cand te uiti spre cer, n-ai impresia ca esti mic ? Ca nu insemni nimic... - Ba da, mereu. Dar stii ce fac ? Incerc sa nu ma uit atat de des. "Cat ai baut, fato ? Sau esti o coafeza cu inclinatii filosofice ?" - Hai, mai, eu vorbeam serios... - Asa e, da, e normal sa ai impresia asta, ca nu insemni nimic, dar... gandeste-te ca noi... suntem vii. Multi ar spune ca asta e cel mai important lucru din tot universul. "Ce te-as urca pe peretele asta..." - Da, dar pentru cat timp ? - "Am spus cu voce tare chestia cu peretele ?! Aaa..." Ce sa-i faci... orice lucru bun dureaza putin, am incercat sa folosesc un ton cat se poate de grav, pentru a parea profund. Auzi, nu vrei sa intram inauntru, ca mi s-a facut putin frig ?

@totuldesprehostel: O intrebare care ma pune putin in dificultate. Simt ca tre' sa fac o gluma, si totusi nu-mi vine niciuna reusita in minte. @Razwyx: Cand o veni Geanina Varga sa-mi ia un interviu, poate. - Prost e, ma, Daniel asta, ce muzica baga... De cand n-am mai ascultat melodia asta... - Lasa, Tibane, reggaeton-ul. E timpul sa actionezi. Am mancat, am baut, acuma... Sau te-ai razgandit ? - N-ai vazut ca nici nu se uita la mine ? Si e atat de penibila si de evidenta cum incearca sa ma evite, si totusi ii iese atat de bine... incredbil cat ma poate enerva ! - Daca vrei sa faci ceva, seara asta e ocazia ideala. Nu mai prinzi asa... - Da, stiu. - Si eu zic sa te grabesti, ca poate se combina cu vreun mecanic de-al lu' Daniel. M-am dus la bar, mi-am turnat un whisky, apoi al doilea, si m-am indreptat, traversand salonul, spre Andreea, care se afla alaturi de sotia lui Daniel pe o canapea, vorbindu-si. Cand am ajuns in dreptul lor... - Da ? m-a intrebat Andreea, flegmatica, ridicandu-si ochii spre mine. Primul nostru contact vizual. Atat tonul sau, cat si privirea sa patrunzatoare, m-au inghetat. - Am venit sa vad daca dansezi, i-am spus fastacit sotiei lui Daniel, uitandu-ma doar la ea si ignorand-o complet pe Andreea. - Da... cum sa nu dansez ? a venit replica, usor surprinsa. S-a ridicat de pe canapea, si-a aranjat rochia, apoi ne-am indreptat spre mijlocul incaperii si am inceput sa dansam, pe o piesa lenta. Am intrebat-o la ureche: - Se uita ? - Nu. - Nu m-a bagat deloc in seama pana acum... Si ai vazut si adineauri... Tie ti-a zis ceva...despre mine ? - Nu. De fapt, ba da, mi-a zis la un moment dat: "Ia uite-l si pe prostu' ala cum sta cu alalalt prost... probabil discuta despre fotbal." (râdea) - Atat ? - Da... Uite, acuma se uita. - Vai de capu' meu, parc-as fi la liceu... dar nici in liceu nu eram asa, chiar dimpotriva. De ce trebuie sa fie atat de greu ? - Cine a zis ca trebuie sa fie ? Vrei sa vorbesc eu cu ea ? - Nu, nu, nu. Lasa... - Ala e telefonul, nu ? - Nu. Dupa ce s-a terminat melodia, m-am intors dezamagit la Irinel, care, vazandu-ma venind, a si inceput sa rada. - Ce-a fost aia, Tibane ? Ai incurcat pizdele ? Andreea e aia in rochie scurta, rosie. - Si ma-ta care-i ? - Ba... ce dracu' ? - In loc sa ma studiezi pe mine, mai bine ti-ai cauta si tu una. Te-ai uitat in jurul tau ? Sunt vreo doua... - Da, le-am vazut si eu. Am pus ochii pe bruneta aia in verde. - Pai si ? - Mai beau un pic si ma bag. - Daca stai sa astepti... poate ti-o ia altu' inainte. - Cine sa mi-o ia ? Numa' distrusi pe-aicia.

20 mai 2012, Bran. - Unde p**a mea o fi asta ? A zis ca iese la castel. - E si multa lume, Tibane, e greu sa-l vezi. Suna-l. - Stai asa... - Alo, golane, hai c-am ajuns. Sunt aicia, in fata la castel. Unde esti ? - A, pai vezi ca e o strada fix inainte de castel, la dreapta, probabil ai trecut. Acolo tre' sa vii. Hai ca te-astept. - p**a mea, nu puteai sa zici din prima asa... A trebuit sa merg cateva sute de metri pana am gasit un loc sa-mi intorc Tiguan-ul, iar apoi mi-am facut nervi asteptand sa treaca toate masinile de turisti egoisti, care nu ma lasau sa fac stanga. Pana la urma, n-am mai suportat si m-am bagat cu japca in fata unui Tico. Si daca nu se oprea, probabil ar fi incaput pe dedesubt. - Cica la asta "strada"... asta-i ulita, da-o dracu'. - Uite-l, Tibane, pe Daniel. Imi arata Irinel cu degetul Kia varului meu. L-am salutat din faruri, iar apoi l-am urmarit vreun kilometru, pe drumuri semi-asfaltate, pana cand am ajuns la o vila. - Numa' asa departe ai gasit ? l-am intrebat, in timp ce coboram din masini. - Da, majoritatea erau ocupate. Dar e faina, nu ? - Da, da... Sarbatorita unde e ? - E inauntru. Hai, intrati. Sarbatoream ziua de nastere a sotiei lui Daniel, care avea de facut cea mai frumoasa schimbare de prefix, implinind varsta de 20 de ani. Am intrat inauntru si am felicitat-o, inmanandu-i si cadoul de rigoare, iar apoi am intrebat-o: - Si... ? Cine mai vine ? - Te intereseaza o persoana anume ? Zambea cu subinteles. - A, nu... - Da... sigur ca nu. - Nu, tu... - Am inteles... - Vine ? - Da. - Haideti sa facem gratarul ! s-a auzit vocea usor razboinica a lui Daniel. L-am ascultat si am iesit in curte, acolo unde se afla un gratar de gradina, din caramida. - Auzi, golane, da' cine mai vine ? - Pai... Mihai cu Mona, angajatii mei de la service, niste prieteni de-ai mei, de-ai nevesti-mii. Ne strangem ceva. - A, stai, am uitat ca tu-ti faci prieteni imediat. Si la semafor, si in lift, si peste tot... Pai si tre' sa te duci dupa fiecare cand ajung, sa-i aduci pana aici ? - Ei da, doar cu tine am facut asa, ca stiam ca nu te descurci. - Du-te-n p**a mea atunci. - Le zic la telefon, ma, si daca nu reusesc sa ajunga, asta e. Palavrageala noastra era intrerupta, periodic, de catre sosirile pe rand ale invitatilor, multitudinea strangerilor de mana si introducerilor incepand sa ma plictiseasca. Dar, apoi, plictiseala s-a evaporat brusc, cand am vazut peste scundul gard un Peugeot rosu incercand sa parcheze intre alte doua masini. Dupa cateva incercari esuate, s-a oprit in alta parte, iar din el a coborat "drogul" meu blond-roscat. A intrat pe poarta. - Tibane, inchide gura. Mi-a susotit Irinel, mai mult in gluma. Ne-a salutat zambitoare pe toti cei adunati in jurul gratarului, privirea ei neintersectandu-se niciun moment cu a mea, si ne-a intrebat mai degraba retoric daca sarbatorita e inauntru. - Ai vazut-o, ma ? l-am intrebat pe Irinel de indata ce Andreea a intrat in vila. Nu i-e rusine... - Ce vrei, Tibane ? E vara, e soare, e chef... - Nu stie ca serile de mai, la munte, sunt friguroase ?

Dupa ce l-am felicitat si laudat inca o data, i-am spus si lui Robert de hotararea pe care-am luat-o impreuna cu Adi. - Iar o sa jucam in exil ? m-a intrebat ingrijorat. - Pfff, asta-i marea ta problema ? - Pai este, ca nou-promovata sa nu joci pe terenul tau... - O sa fie doar cateva meciuri, n-avem ce face, tre' sa marim capacitatea stadionului. Pe langa partea de regulament, gandeste-te ca o sa vina mai multa lume. 2.000 de locuri e putin. - Da, bine, normal ca ma bucur, dar spuneam ca o sa ne fie un pic mai greu. Atat. - Pe viitor, o sa ridicam si peluzele... - Cum ? Pai si cu terenul de antrenament ce facem ? Intr-adevar, antrenamentele echipei aveau loc pe un teren aflat in spatele uneia dintre porti. - O sa ne antrenam la baza "Brasovia" din Bartolomeu, unde se antreneaza si echipele de juniori. Cel putin pana ne facem o baza a noastra. Deocamdata... - Da, banuiesc ca nu va fi asa o problema. - Nu, nu va fi. Iti spun in schimb care va fi problema. - Stai un pic. Pana sa zici, am si eu sa-ti spun ceva important. Parea foarte serios si chiar mahnit. - Ce ? S-a intamplat ceva ? - Nu stiu daca stii, dar nu voi putea sta pe banca si-n sezonul urmator. - De ce ?! Ai vreo oferta din alta parte ? Lasa ca si-asa vroiam sa-ti propun alt contract. Mai mare. - Nu, nu, nu despre asta e vorba. - Atunci ? - Nu voi putea sta pe banca din alt motiv. N-am licenta PRO. N-am decat licenta A. - Ei da ? Pai si nu poti sa ti-o iei sau ce ? - De-abia la anul pot s-o iau. N-am cum. - Adi ? Nu putem face ceva in privinta asta ? Sa fentam cumva regulamentul ? - Ce sa facem ? Adica, din cate stiu, poate sa stea antrenor principal interimar, dar doar pentru o luna de zile, dup-aia... - Pfff, la asta chiar nu ma asteptam. E lovitura. - Dar... a continuat varul meu... Putem face altceva. Gasim pe cineva cu licenta PRO si-l punem director tehnic. Se practica. - Asa, da... Dar pe cine ? - Nu stiu, tre' sa cautam. - Ma rog, nu-ti fa griji, Roberte, ca rezolvam. Stai linistit, tu o sa stai pe banca si sezonul viitor. Nu scapi. - Ei na, ma bucur ca nu vreti voi sa scapati de mine. (râde) Ziceai ceva de un nou contract... - Da, acuma ca mi-a iesit porumbelul, asta e... Stii ca glumesc, oricum iti ofeream alt contract... Intre timp, ajunsesera si Andrasi, cei doi secunzi ai lui Robert si Costica Enea, noul sef al departamentului de scouting. Doar nu puteam sa-l pun pe Irinel. De la Silviu Muresan incoace, n-a mai venit cu nimic... - Bun. Acuma c-ati ajuns cu totii, vreau sa vorbim despre echipa. Vreau sa aud parerile voastre in legatura cu lotul cu care vom ataca urmatorul sezon. Poate vi se va parea devreme, dar cred ca tre' sa ne hotaram cat mai repede. Oricum, concediul vostru va fi mai scurt vara aceasta. In 4 iunie am fixat si reunirea lotului, deci cred ca trebuie sa ne miscam de-acuma. - Eu propun sa nu facem schimbari radicale. Am incredere in jucatorii pe care-i avem, cu care am reusit promovarea. 2-3 transferuri cred ca ajung. (Robert) - Da... nu stiu daca putem face asta. In primul rand, catorva jucatori le expira contractele acuma. S, personal, unora dintre ei n-as dori sa le prelungim. - Care sunt aceia ? Stiu doar de Marginean. (Robert) - Marginean clar nu va ramane, cred ca sunteti de acord cu totii. Are si 33 de ani, gata. Ar mai fi Tarlea... - Cred ca putem renunta si la el... (Robert) - Bun. Mai e Vali Stancu. - A, nu. Vali a jucat constant bine, as dori sa-l pastram. (Robert) - Da, ma gandeam ca asa o sa zici. Problema la el e ca i-am propus in primavara prelungirea, si ne-a cerut mult prea mult. I s-a cam urcat la cap, si sa fim seriosi, e bunicel, dar nu cred ca are stofa de Liga I. Eu zic ca ne vom descurca si fara el. Aducem pe altcineva. De acord ? De fapt, n-aveti incotro. - Altcineva ? (Robert, dezamagit) - Marius Nazare ar mai fi. - Gasim jucatori mai buni, eu asa zic. (Costica Enea) - Ce sa zic... ori cu el, ori fara el... (Robert) - Deci pleaca si Mariusica. In rest, cred ca sunteti cu totii de acord cu decizia mea de a le prelungi intelegerile ambilor Manea, Coman si Cobra. - Da, bineinteles. (Robert) - Bun. Acum, sa vorbim despre cine va veni. - Daca-mi dai voie... (Costica) - Sigur. - Eu am alcatuit deja o lista de jucatori, 5 solutii pentru fiecare post. In principal, m-am gandit la jucatori de la echipele care tocmai au retrogradat, acestia fiind cel mai usor de adus. Si in fiecare astfel de echipa, exista si jucatori buni. (Costica) - Mda... probabil, desi nu sunt tocmai de acord cu ideea asta. Dar, banuiesc ca daca ii alegem cu foarte mare grija... - Si pe langa lista aceasta, am inceput sa intocmesc alta lista cu jucatori care nu mai sunt doriti de catre cluburile lor. Bine, eu as propune sa mai astetam putin, pentru ca preturile lor vor scadea pe masura ce trece timpul... Si probabil, aceasta lista se va mari dupa ce incep reunirile loturilor... Apoi, pana se hotarasc antrenorii pe cine se bazeaza... (Costica) - Deci, pe scurt, spui ca tre' sa mai asteptam... am inteles. Robert, ce zici, ne permitem ? Sau vrei sa ai lotul complet pe 4 iunie ? - Iti dai seama c-as prefera sa am lotul complet la reunire, dar... sunt realist, stiu ca nu se va intampla asa. (Robert) - Ai dreptate. Cand vreodata s-a intamplat asa ceva ? Bun, pai atunci asteptam. Oricum, vreau sa va vad consultandu-va intre voi, iar apoi sa veniti la mine cu propuneri. Sau la Adi, daca nu ma gasiti... Acum... mai are cineva de adaugat ceva ? - Primele cand ne intra ? (unul dintre secunzi) - Zilele astea... nu, Adi ? - Da, saptamana viitoare cel tarziu. - Hai, vezi cum faci, sa le dai cat mai repede. Poate n-au oamenii bani sa plece in vacanta...

A doua zi, am convocat o sedinta la club, inainte ca toata lumea sa plece-n vacanta. Insa, ajuns acolo, l-am gasit doar pe Adi. - Unde-i toata lumea ? l-am intrebat. - N-au ajuns inca. Ai ajuns mai devreme, ai zis la 12. - p**a mea, pai si cat e ceasu' ? - 11 si 10. Ce dracu', ma ? Inca esti buimac ? Inca nu-ti vine sa crezi, nu ? ma intreba zambitor. - Da... De fapt, e mai bine asa. Cu tine vroiam sa vorbesc mai mult... - Stai asa. Pana sa incepi... Uite ce-am primit pe fax azi dimineata. S-a ridicat si mi-a inmanat doua foi pe care le-a selectat din puzderia de hartii de pe biroul sau. - Pai si cat inseamna in euro suma asta ? Stii ? Ma pierd in sumele astea mari exprimate in RON. - 1.168.000. - Si ne-au intrat in cont, gata? - Da. Mi-a raspuns mandru. Cu banii astia, obtinuti "ca urmare a clasarii pe prima pozitie"(cita din fax), suntem pe plus. - Cat ? - Nu stiu exact inca... Oricum, destul de putin, vreo 60-70 de mii, dar important e ca suntem pe profit. - Ne-am scos. Deocamdata. Adica, bine, ma asteptam, ca mi-ai zis odata ca vom primi o suma de genul asta daca promovam, dar nu ma asteptam sa-i primim atat de repede. - Nici eu. - Si al doilea fax ? - Citeste-l. - Da... asta nu ma intereseaza. Am aruncat ambele coli de hartie pe birou. Era o oferta de la SC Cambuur pentru Maksumic. - Cum ? De ce ?! - Pai 180.000 ? Maksumic e piesa de baza pentru noul sezon. - Gandeste-te ca l-am luat pe 25.000 de euro, putem sa luam acum de 10 ori mai mult, dupa negocieri. - Care 50.000 ? Ai uitat ca trebuie sa platim Chiajnei inca 25.000 clauza de promovare ? - Chiar si asa... Eu zic sa te mai gandesti. Ar fi banii pe care i-am dat pe primele de promovare. - Nu. Trimite-le, totusi, un raspuns. Au fost seriosi olandezii. Ne-au contactat oficial prin fax, n-au umblat cu manareli, cu discutii cu jucatorul, cu impresarii, sa vina aia sa bata cu pumnul in masa pe-aicia ca au oferta. - Pai si ce raspuns sa le dau? - Ca e un jucator indispensabil echipei noastre si ca nu ne despartim de el decat pentru 500.000. - Bine, daca zici tu. Dar, iti spun, nu cred ca esti rezonabil. - Zi-mi ceva nou. - Asa, Adi, ca mi-am amintit. Cu licenta nu sunt probleme, nu ? Ca tot vad pe la televizor ca toate echipele au probleme... si astea care-au promovat acuma. - Pai si ai vazut numele nostru ? - Nu. - Pai si-atunci ? Stai linistit, ca m-am ocupat. Avem un dosar beton. Indeplinim toate conditiile. - Stai, ca acuma ca ai zis... Am vazut la comentariile unui articol... zicea un prost ca n-o sa putem juca pe stadionul nostru, ca tre' sa avem 7.000 de locuri si noi n-avem decat 2.000. - Ai zis bine ca un prost. Bine, stie el ceva, ca normal asa e regula, dar nou-promovatele beneficiaza de un an de gratie sa-si puna la punct stadionul. - Bun. Tare mi-e groaza la anul... De unde p**a mea bani sa scoatem inca 5.000 de locuri ? - Asta daca ramanem si la anul in "A". (râde) - Gluma-i gluma, desi, ma rog, ce-ai zis tu cu greu poate fi considerata o gluma, dar tre' sa facem ceva cu stadionul, vere. - Ce sa mai facem ? A, bine. Suntem obligati sa punem turnicheti, camere de supraveghere, de alea nu putem scapa. - Cred ca o sa ne coste si-alea... Pfff, si tre' sa punem la punct si sistemul de ticketing... Cate sunt de facut... - Sunt, da, ce sa-i faci... - Uite ce m-am gandit. Milionul asta de l-am primit acum... ce-ar fi sa-l bagam in stadion ? - Ar fi dezastruos pentru bugetul clubului, aia ar fi. - Pai nu, ca ziceai ca tre' sa ne vina vreun milion jumate' din drepturile de televizare la anul. - Da, dar banii aia vin in rate, poate si cu intarzieri, cine stie... - Nu conteaza, ne riscam. O sa mai injectez eu niste bani in club, nu-i problema. - Treaba ta, eu zic totusi sa te abtii. - Daca chiar e de ceva, vindem jucatori, nu mai e problema acum. Ne-am facut un nume, avem cativa jucatori doriti de alte cluburi... - Bun, Tibicule, si ce sa facem la stadion ? Pe langa turnicheti si camere... - Ma gandeam sa prelungim tribunele pana in capatul terenului. Si a I-a si a II-a. Oare cate locuri s-ar mai crea ? - Eu stiu, tre' sa vedem cu arhitectii, aia cu care-am lucrat anul trecut, exact, ce si cum s-ar putea face. - Aproximativ, cat zici ? Sa vad daca bate cu impresia mea. - Am ajunge probabil la vreo... 4.000 - Eu ma gandeam la 3.000, dar mai bine suna aproximarea ta. - Nu, ma, pai e loc destul. Eventual poate putem sa le mai si inaltam. - Da... si dup-aia, cu timpul, va trebui sa construim si peluzele, sa ajungem la 7.000. - Aia va fi ceva mai complicat. Si mai costisitor. - "Cu timpul" am zis... Apropo de timp, oare cat vor dura lucrarile la tribune daca ne-am apuca acuma, cat mai repede ? - Vor dura ceva, iti dai seama. Octombrie, noiembrie... - Jucam pe Tineretului pana atunci, pana e gata. Tragi tu niste sfori. - Ha. Cine ma crezi ? Mai ales ca am plecat de-acolo si l-am lasat pe Nicolae cu ochii-n soare. - Ii platim chirie, da-l in p**a mea. De ce sa ne refuze ? - O sa-ti ceara o chirie de o sa te inveti minte... - Hai, no, lasa ca vedem. Deocamdata, sa te apuci de proiectul asta. Cat mai repede. - Chiar asa, ce treaba am ? De ce sa merg in concediu ? N-am nevoie. - Hai, ma... Lasa ca o sa mergi si-n concediu. Mai incolo. In sfarsit, ajunsese la club si Robert. Aveam multe de discutat si cu el.

- Oricum, Tibane, eu in locul tau as fi facut cu totul altfel. - Ia sa aud, ma desteptule... Ce ? Ce-ai fi facut ? - In primul rand, i-as fi luat masina si as fi trimis-o in P***a ma-sii. Cum p**a mea sa-i ramana ei masina ? Du-te-n gura ma-tii de nesimtita. - Asa... altceva... - Si m-as fi bucurat c-am scapat de ea si nici n-as mai cauta alta. Pentru ce ? La banii tai, mi-as fi chemat in fiecare seara cate-o escorta de lux diferita, si aia era. - Bine, vorbesti si tu asa... - Serios, asa as fi facut. Si mi-as baga si p**a in el Metrom si m-as apuca sa colind lumea. O viata ai. - Asta e, sa-i multumim lui Dumnezeu pentru diversitate si pentru ca nu ne-a facut pe toti la fel. - Chiar nu te inteleg... - Bai, in primul rand, ma F*t in ea masina. Ce sa fac eu cu ea sau cu banii de pe ea ? Cateva mii amarate de euro. - Nu de-asta, dar sa nu se bucure Andreea de ea. Cum sa i-o lasi ei ? Mai ales dupa ce te-a parasit asa si te-a facut sa suferi atat. - Ma rog, sa zicem ca sunt o persoana exagerat de buna, desi nu cred. - Nu, esti o persoana exagerat de batuta-n cap. - Merci... Iar partea cu escortele... chiar nu. Nu ma pasioneaza. Mie-mi plac relatiile stabile, legatura aia, sentimentul ala... ca esti alaturi zi de zi de o persoana. Ca esti doi intr-unul. - Cacat... Daca vrei relatii stabile, uite ce primesti. Suferi ca un prost si o iei razna. - Si-asta-i drept... - Auzi, Tibane, dar am o alta intrebare pentru tine. Daca tot esti asa indragostit si nu-ti iese din cap Andreea, si esti convins ca nu-ti vrea banii si ca e corecta si ca te iubeste si ea... si toate vrajelile astea, de ce n-o cauti ? De ce nu incerci sa te impaci cu ea ? Adica, pana la urma, nu cred ca nu se mai pot repara lucrurile, avand in vedere motivul pentru care v-ati despartit. - N-auzi, ma, ca nu vrea sa-mi raspunda la telefon ? - Pai in loc s-o filezi ca un dement, te duci la ea si incerci sa vorbesti fata-n fata. Ii zici ca treceai din intamplare si p**a mea... - Da, nu stiu, m-am gandit si eu la asta de sute de ori, iti dai seama, dar mi-e putin teama asa de reactia ei... - Ti-e frica ca scoate cutitul sau ce p**a mea ? - Serios, mi-e teama de ce mi-ar putea zice. Asa, macar mai sper... - Tu te-auzi ?! - Da, stiu... stiu ca e irational si prostesc, dar asa simt. Zi-mi tu ce sa fac... - p**a mea, nu stiu, incearca sa vorbesti cu ea. Te faci ca ai dat din intamplare peste ea... - Ai mai zis asta. Si ce sa-i zic ? - In niciun caz ca ti-e dor de ea si tampenii din-astea. Ii zici ca arata bine, ca nu s-a schimbat, o intrebi ce mai face, p**a mea... o discutie normala. Te prefaci ca esti indiferent, ii zici ca-ti merge bine, cu fotbalul, cu astea, eventual ii spui ca ti-ai gasit pe altcineva... Iti zic eu, toate astea, dar mai ales ultima, o s-o enerveze. O s-o faca sa te vrea inapoi. - Da, chiar asa, si tu doar te pricepi... - Faci tu misto, dar eu as paria pe chestia asta. - Ce chestie ? - Ca daca faci cum iti zic eu, in scurt timp o sa fiti iar impreuna. - Mars, ma... Mi-am luat un moment de gandire asupra sfaturilor lui Irinel, mi-am aprins o tigara si atunci m-a lovit. Ia stai, cred ca stiu de ce zici ca ai paria... Nu pentru ca ai incredere in planul asta "maret" al tau, ci pentru ca inca crezi in teoria aia a ta deliranta ? Nu ?! - Ce importanta are ? As paria. Si, pana la urma, pe tine cu ce te deranjeaza ? Tu nu crezi in teoria mea, nu ? - Normal ca nu. - Atunci fa ce ti-am zis. Pe tine te intereseaza doar sa se intoarca la tine, nu ?

- Cu Metromul... nici nu stiu, n-am prea avut timp sa ma gandesc. Inca ma straduiesc sa constientizez ce-am realizat. - Pai iti zic eu: ceva ce n-a mai facut nimeni in Romania. - Nu stiu daca-i chiar asa... - Pai gandeste-te, Tibane. Sa promovezi din liga a 3-a in prima liga in doar doi ani ? Si de la 0. - Pai nu stiu, CFR-ul parca a facut asa, si in scurt timp a inceput sa ia si titluri, cupe, sa-i bata pe Roma, sa faca egal cu Chelsea... - Nu, nici macar ei. CFR-ul a stat doi ani in "B" pana sa promoveze. - Ei, o fi mai fost cazuri in istorie... Dar, ma rog, intr-adevar, e o mare realizare si e aproape incredibil. Si ma bucur ca incet-incet am adunat si suporteri, am modernizat si stadionul. - Da... ai vazut ieri... toti mosii erau cu bastoanele in aer, la finalul meciului, sarbatorind. - Mai termina, ma, cu mosii, ca n-avem numai mosi suporteri. Sunt o gramada de copii care vin, cu tata, cu bunicul, sau in gasca. Si am vazut chiar si fete. - Vorbind de fete... o mai chemam pe ospatarita sa ne mai aduca o cafea ? - Clar. - Eee, ce zici, Tibane ? Te-ai juca un pic cu ea, este ? m-a intrebat Irinel, dupa ce chelnerita respectiva ne-a luat comanda si a plecat. - Mda... - Hai, ma... zi ca nu-i buna ! - Este. Dar parca nu-mi arde... - Pfff... Ba. A devenit serios, si-a aprins o tigara si s-a reasezat in scaun. Probabil c-am sa regret asta. Da' e clar ca ai ceva pe suflet si nu reusesti sa te descarci. Hai sa lamurim odata si-odata problema asta cu Andreea. - Ce ? N-am, ma, nimic pe suflet, doar ca mai imi treb'e niste timp sa-mi revin. N-am inca dispozitia necesara sa ma uit dupa pizde. - Prostii, parca tre' sa ai nu stiu ce dispozitie... De ce sa n-ai ? Zi-mi si mie care e faza, de tot suferi si te comporti ca un nebun. - Ca un nebun, de ce ? - Pai ai ajuns sa o filezi cand iese de pe la facultate... Asta ce-ti spune ? - Vroiam sa o mai vad... - Pentru ? Te-a lasat, e problema ei, pierderea ei. Ea e proasta. Oricum, n-am inteles prea bine motivul si m-am mirat un pic, dar asta e. - Aha, bine-ai venit in club. - Pe bune. Foarte surprinzator a fost. Sa te lase ea... Eu ma asteptam sa profite de tine si sa te toace pana la ultimul ban. - p**a mea, de parca eu as fi fost un dobitoc si as fi lasat-o. - Ba, cred ca da. Te comporti foarte ciudat in preajma ei... - Irinel... in primul rand, ea niciodata nu mi-a aratat ca ar fi interesata de banii mei. Si cand i-am luat masina, mi-a facut o scena, ca se simtita jignita... - Aha, sigur... Pai si acuma... de ce mai e Peugeot-ul la ea ? - Pai bine, ma.... Masina aia pentru ea am luat-o. Nici nu i-o cer inapoi. - Pai nu i-o ceri pentru ca inca mai speri sa va impacati, nu ? - Nu, nu de-asta... - Nu pe dracu'. - Ce sa ma mai impac, ma... Nici nu-mi raspunde la telefon, de atata timp... Am vazut-o si cu altu' saptamana trecuta... - Dar ce spune asta despre ea ? Daca ar fi fost corecta, n-ar fi pastrat masina. - Nu stiu, poate crede ca o merita... s-a si obisnuit cu ea... sau poate a fost un mic gest de razbunare, naiba stie... Oricum, ma, daca e asa cum insinuezi tu, de ce n-a acceptat cand m-am oferit sa-i bag niste bani intr-un cont, pe numele ei ? Si putea sa ma lase dup-aia. - p**a mea, cine stie... Cine dracu' poate sa inteleaga femeile ?! - Nu, ma, deci mie mi-a demonstrat, daca mai era nevoie, cu despartirea asta, ca n-a fost interesata de bani. In plus, chiar n-a cheltuit niciodata sume exorbitante nici pe haine, nici pe bijuterii, nici pe nimic. Desi i-as fi dat. - Auzi, Tibane, m-am gandit la altceva. Daca are un plan ? - Adica...? - Pai poate tocmai asta a vrut, sa te faca sa crezi ca nu-ti urmareste banii... sa se desparta de tine pentru un motiv principial, chipurile, apoi tu sa te duci in genunchi la ea simtindu-te vinovat... Apoi va impacati, va casatoriti, si pune mana pe bani. - Bine, ma... Fix asa ! Ce p**a mea e Andreea ? O combinatie intre guvern si Meryl Streep ? - Serios, ma. La din-astea stii cum le merge capul ? - Termina, ba Irinele. O dai in paranoia. - Crezi ? Nu stiu... - Pai si dac-ar fi asa cum zici... lasa dracu' masina, sa para corecta pana la capat, nu ? - Pai poate tocmai sa te deruteze... de-aia ! - Hai, termina, ca o sa ma doara burta de la atata râs.

- Tibane... mai tii minte ca anul trecut, cam tot pe vremea asta, tot aici eram ? ma intreba cu nostalgie Irinel, care ma chemase in dupa-amiaza celei de-a doua zi de dupa meciul cu Dunarea la o terasa din Piata Sfatului. - Da, ma, da. Tot asa, incercam sa ne revenim dupa sarbatorirea promovarii... Pai e frumos aici, intotdeauna mi-a placut. - Sa stii ca e. Nu degeaba scrie pe umbrelutele astea "Kronstadt - probably the best city in the world". - Da... clar. Ce Roma, ce Paris, ce Sydney, ce New York, ce Londra ? Brasovul, frate. - Pai da cum, ma... Mai ales de cand au scris astia pe Tâmpa "BRASOV" ca la Hollywood. - Da' stii ca inainte scria "STALIN" din copaci ? Cand s-a chemat asa orasul... dar si dup-aia... De fapt, chiar si acum, cica, daca te uiti atent se mai vede "ALIN". Bine, eu nu reusesc sa vad, dar ma rog... - Comunistii aia nu erau sanatosi... - Vai da' ce ma doare capul. A inceput Irinel sa se vaite, dupa un moment de liniste. Sa-mi bag p**a, cred ca azi-noapte am tras cea mai mare betie din viata mea... - E p**a. Pleaca, ma... - Serios, nu-mi amintesc sa fi baut atata alta data. - Mars, ma. Pentru mine, asta nu intra nici in top 10. - Pai tu Tibane, dac-ai inceput sa bei din clasa a cincea, normal. (ironic) - Pe bune, chiar nu mi-e asa de rau, si cred ca am baut cam la fel ca tine. Cand iti pierzi cunostinta, cand nu-ti mai amintesti a doua zi nimic, alea-s betii adevarate. - Aia-i coma alcoolica deja. - Cacat. Ce ? Nu ti s-a intamplat niciodata ? - Nu, si sper sa nici nu mi se intample. Sa inteleg ca tie ti s-a intamplat, nu ? - Da. Bine, de fapt, numai o data. Stai, de doua ori. Dar o data mai ca lumea. Acu' cativa ani, cred ca vreo 6... - Cativa, auzi... 6 ani inseamna un sfert din viata noastra. - Ma rog, eram in vacanta de vara, pe la sfarsit. Venisem de la Poiana Sarata la Brasov pentru nu stiu ce chestie, si dupa vreo saptamana am plecat inapoi, chiar daca incepea scoala in scurt timp. Da' stiu ca am vrut neaparat sa merg, ca eram cu Andreea si na. - Nu, nu, opreste-te ! A sarit Irinel ca ars. Nu vreau sa mai aud de Andreea. Sa schimbam subiectul. - Stai, ma, ca nu despre ea e vorba, ea apare doar tangential asa. Stai sa-ti zic... - Pfff, bine, hai... - Si in fine, m-am dus eu la Poiana Sarata inapoi, nerabdator sa o vad pe... bunica... Cand am intrat pe usa, m-a si luat Daniel ca "Hai ca mergem la berar ! Doar noi baietii. Fa-te gata, ca plecam." N-am vrut la inceput, iti dai seama, eu venisem din alte motive. - Bun, sari peste asta... - Asa, pana la urma, m-a convins golanu' si am plecat. Cu tot cu Mihai si cu inca vreo doi. Am ajuns in Onesti, p**a mea, lume multa, muzica, distractie... - Misto. - Da, ma rog, nu ne-a placut. Populara, manelisti, multi prosti pe-acolo, betivi... Asa ca ne-am dus in parc. Apropo, in Onesti e un parc misto, imens, parcul asta "Central" de-aici din Brasov nici nu se compara. Si ne-am luat vreo doua sticle de coniac si vreo doua bidoane de bere, sa stingem. Imi amintesc si-acuma, coniacul era Cava d'Oro si berea era Harghita. In timpul asta, ma tot suna... bunica, ca a auzit ca am venit, ca sa ne vedem, ca p**a mea... - Hai, ma, ca poti sa zici, termina cu "bunica"... mi-a zis Irinel, de parca dadea de la el. - Si, ma rog, ne-am certat atunci, la telefon, ca eu ma duc "la distractie", si ea sta acasa singura si se plictiseste... - Si de-aia ai baut pana ai intrat in coma ? - Termina, ba, cu coma ta. Am baut, da, dar probabil ca as fi baut si altfel... Oricum, am baut eu ce-am baut si, la un moment dat, mi s-a rupt filmul. De tot. - Ti-am zis, mie nu mi s-a intamplat... cum e ? - M-am trezit a doua zi in apartamentul lui Daniel din Onesti si mi-au povestit astia ce am facut... eu nu-mi mai aminteam nimic. Ba, da' nimic ! Si nici dup-aia nu mi-am amintit. Mi-au povestit cum ne-am dus in discoteca, in "No problem", ca am inceput sa ma dau la femeile unora pe-acolo, ca am facut scandal, ca era sa ma linseze aia. - Poate isi bateau aia p**a de tine, te minteau. - Nu, ma, ca aveam stampila pe mana si aveam si un ochi vanat. Ceva a fost acolo... Asa, si dup-aia mi-au zis ca am adormit prin baie pe-acolo, ca a trebuit sa ma ia si sa ma care afara. Apoi, am adormit pe-o banca din parc si, pana la urma, m-au adus cu taxiul acasa la Daniel. Si cica si-n taxiu m-am certat cu soferul, a vrut ala sa ma dea jos, ca imi aprinsesem o tigara si incepusem sa cant. - Prost esti, ma Tibane... Oricum, ma bucur ca n-am avut parte de-asa ceva, si cred ca nici n-o sa am. Dar pana una alta, pe mine tot ma doare capul de ma cac pe mine... Zi cu Metromul mai bine, sa nu mai vorbim de alcool ca mi se face rau.

@tuturor: Multumesc. Cat despre Andreea, sper ca se va intelege pe viitor. Atat va spun. Ma bucur ca nu v-a scapat problema masinii.

De-abia cand s-au mai calmat lucrurile, am aflat ca emotiile noastre au fost in van si ca am fi promovat, tot de pe locul 1, chiar daca am fi fost invinsi. Sportul a reusit sa intoarca rezultatul meciului cu Botosani pe finalul meciului, "studentii" obtinand dramatic promovarea, iar Delta Tulcea a fost egalata pana la urma de catre Viitorul Constanta, terminand doar pe locul 4. - Tibane, iti vine sa crezi ? Unde eram acum doi ani si ceva, si unde suntem acum... - Sa stii ca e incredibil. S-au intamplat atatea... Pacat doar de... - Nu, nu incepe iar cu Andreea. Am mai vorbit despre asta. Las-o, macar azi, bucura-te ! Si hai ca tre' sa mergem la restaurant, la petrecere. Stii cum e-n viata... mananci, bei si mesteci Orbit. Hai, ca echipa deja a plecat. Bea Coman tot daca mai stam mult. - Hai sa mergem...

@totuldesprehostel: Chiar nu stiu, nici in sezonul care se incheie odata cu postul acesta nu mi-am propus clar promovarea. Depinde mult de cati bani vor intra in contul nostru si de ce jucatori vom reusi sa aducem. Echipa de start: C. Manea - Stancu, Maksumic, Muth, Slabu - F. Manea, Fulea, Mateiu - Popa - Cobra, Bawab. Am inceput meciul greoi, probabil din cauza presiunii, iar prima noastra ocazie a aparut de-abia in minutul 20, cand Iulian Popa l-a testat de la distanta pe goalkeeper-ul galatenilor, Mastacan. Apoi insa, vazand ca se poate, am reusit sa impingem jocul si sa inclinam terenul spre poarta oaspetilor. Din pacate, Bawab a sutat putin pe langa dintr-o pozitie buna, iar Cobra a trimis "peste" din doar cativa metri centrarea lui Stancu. In minutul 28... - Nu, nu se poate ! E penalty, nu ? Il intrebam pe Irinel, desi stiam raspunsul. - p**a mea, Ionut Slabu cred ca a fost... A facut hent. Nu degeaba il cheama asa. - Ba da. Trebuia sa-l cheme Ionut Prostu ! Baga-mi-as p**a sa-mi bag. - Vezi, te agiti acum... cand puteai foarte simplu sa... a intervenit pe un tot superior Adi. - Stai, ma, ca rateaza astia... a incercat Irinel sa vina cu putin optimism. Dar Vranjkovic nu a ratat. L-a pacalit pe Ciprian Manea trimitandu-l pe coltul opus si a inscris. 0-1. - Ba, da' cum dracu' a ajuns asta la Dunarea Galati ? Iti mai amintesti ce telenovela a fost atunci cand l-a luat Dinamo ? - Da, cum sa nu ? Au dat vreo 500.000 pe el, a jucat o repriza si l-au dat afara. Dupa golul primit, pana la pauza, am incercat sa egalam, dar nu am reusit sa facem acest lucru, in ciuda celor cateva oportunitati, astfel ca la pauza scorul a fost 0-1. - Adi, s-a terminat prima repriza la alelalte ? L-am intrebat pe varul meu, responsabil cu informatiile despre ceea ce se intampla in meciurile contracandidatelor. - Da, Tulcea conduce cu 1-0 pe Viitorul, si Botosaniul la fel, are 1-0 cu Sportul. - p**a mea, eram sigur. Fix cum nu ne trebuia. Intr-adevar, aceste rezultate inregistrate la pauza ne trimiteau pe locul 3, urmand sa jucam tot in "B" si la anul. Incepeam sa am regrete ca am dat inapoi cu acea intelegere. Ma simteam oarceum nedreptatit in contextul acestor scoruri. Repriza secunda am inceput-o insa in forta, Mateiu zguduind bara transversala chiar in primul minut de la reluare, cu un sut din marginea careului. Apoi, tribunele au erupt in minutul 48, cand Cobra a profitat de o neintelegere intre aparatorii galateni si a egalat cu un sut sec, din interiorul careului. - Bine, baaa ! M-am ridicat de pe scaun fericit, cautand apoi sa imbratisez pe cineva. Din pacate, am realizat ca Andreea nu se mai afla pe scaunul de langa mine, ci doar Irinel, asa ca m-am abtinut. - Tibane, suntem inapoi in "A". Gata. Peste alte doua minute, Popa a prins un sut fantastic din afara careului, cu efect, care s-a oprit tocmai in vinclul portii lui Mastacan. 2-1. - Ba, cum au intrat astia ! am exclamat cu mandrie, multumit de atitudinea echipei dupa iesirea de la vestiare. - Popica asta stie fotbal... Acuma chiar e gata. Putem sa mai si primim un gol. Si l-am primit. Si chiar foarte repede, in minutul 55. Acelasi Slabu a provocat un penalty, faultandu-l fara niciun rost pe Constantin Stoica. - Asta-i nebun. Deci nu se poate. Cum sa faci, ma, asa ceva ? - Tibane, te-ai gandit ca poate e pe naspa ? - Ce ? Sa fie cumparat ? - Parca prea... Tot Vranjkovic a executat penalty-ul si a restabilit egalitate pe tabela. 2-2. I-am zis lui Adi sa faca cumva sa-i transmita lui Robert sa-l scoata de pe teren pe Slabu. Stiam ca n-are telefonul la el, pe banca, pentru ca altfel l-as fi sunat chiar eu. Si intr-adevar, peste doua minute, Slabu iesea de pe teren, in fluieraturile catorva suporteri. - Vai, deci daca ne-a vandut asta, il omor. Da' si altfel, daca pierdem promovarea din cauza lui, tot il omor. I-am spus nervos lui Irinel. Dar nu cred, ma, totusi... e prea tanar sa faca asa ceva, are 16 ani, da-o dracu'. - E posibil orice, Tibane... E posibil orice. Chiar si fara Slabu in teren, insa, in minutul 67 stadionul a amutit. Tanarul atacant al Dunarii Galati, Constantin Stoica, a prins un sut absolut incredibil, de pe la 35-40 de metri lateral-dreapta, catapultand efectiv mingea in poarta lui Manea. Nu ne venea sa credem. - E clar, ma. E scris undeva ca nu promovam anul asta. E stabilit. - Linisteste-te, Tibane, ce-ai ? - Pai nu vezi, ma ? Copchilu' ala face 2 penalty-uri aiurea si acuma prinde tampitul asta sutul vietii ?! Probabil e golul anului in Europa. Tensiunea si emotiile erau aproape insuportabile, iar lucrurile pe teren nu se prezentau deloc bine. Jucatorii nostri pareau blocati, pareau in lipsa de idei, nereusind sa se mai apropie periculos de poarta lui Mastacan. Si totusi, in minutul 85, a venit izbavirea. Florin Manea a scos din joben un sut din afara careului, pe coltul scurt, indeajuns de puternic si de plasat langa bara pentru ca portarul galatenilor sa nu aiba reactie. 3-3. - Noroc cu asta. Atat am zis. Nu puteam sa ma bucur prea tare, iar ultimele 5 minute + prelungirile le-am trait cu inima cat un purice, transpirand si tremurand din greu. Intr-un final, dupa niste ani de zile, caci asa mi s-au parut aceste ultime minute, s-a auzit si fluierul final. Suporterii au navalit pe teren, au urlat, au zbierat, au cantat alaturi de jucatori, au facut hore si s-au stropit cu sampanie. M-am lasat si eu dus de val si am luat parte la aceste manifestari de bucurie, camasa mea Charvet fiind distrusa de catre sampania cu care am fost stropit din belsug. Sarbatoare.

- Cum putem fi, ma, atat, atat de prosti ?! A doua oara ! Fix scenariul de anul trecut ! Chiar n-au invatat nimic ? - Ar fi bine, nu, pana la urma, sa fie fix scenariul de anul trecut. Ar insemna sa promovam, nu ? Pierdusem in deplasarea de la Branesti, scor 1-3, urmand ca totul sa se decida in ultima etapa. Copie la indigo al finalului sezonului trecut. Nu am jucat tocmai rau impotriva Branestiului, meciul fiind unul echilibrat. Am reusit deschiderea scorului repede, prin atacantul nostru aflat intr-o forma incredibila, Thaer Bawab, dar apoi gazdele au intors rezultatul, in principal datorita atacantului nigerian Adeola Uzowuru, care a prins un meci mare si a marcat o "dubla". Branesti - Metrom: 3 - 1 Pana si scorul era acelasi ca-n meciul cu Ardealul Cluj, din sezonul trecut. Toate contracandidatele noastre au inregistrat victorii in aceasta penultima etapa, astfel ca promovarea se juca in ultima etapa. Clasamentul arata asa: 1. Metrom 59 p 2. Botosani 57 p 3. Sportul 56 p 4. Tulcea 56 p Sportul nu ne mai putea depasi, pentru ca aveam avantajul jocurilor directe, dar Tulcea si Botosani, da. Totusi, echipei din nordul Moldovei nu avea sa-i fie usor, asta deoarece intalnea in ultimul meci al sezonului, in deplasare, tocmai pe Sportul. . . . Stadionul "Metrom", 12 mai 2012. "Meciul sezonului". Tribunele erau pline pana la refuz, toti suporterii fluturand steaguri galben-albastre, primite la intrare. Atmosfera de sarbatoare, dar care nu reusea sa ma binedispuna prea mult, creandu-mi senzatia ca putem fi pedepsiti pentru aceasta euforie pripita. Aveam in minte imaginea stadionului "Ion Oblemenco" din ultima etapa a sezonului 2008-2009, atunci cand Universitatea Craiova a pierdut meciul decisiv pentru obtinerea unui loc de Europa League impotriva Vasluiului. Jucam impotriva formatiei de pe locul 8, Dunarea Galati, echipa pentru care acest meci nu avea nicio importanta. Tocmai de aceea, Adi m-a intrebat cu cateva zile inaintea meciului daca vreau sa ne asiguram locul de promovare, spunandu-mi ca totul poate fi aranjat fara prea mari sacrificii financiare si fara niciun fel de temeri, nea Romica fiind prieten bun cu persoane din conducerea clubului galatean. Am acceptat. - Fa ce trebuie sa faci. - Bun. Sa nu-ti para rau. Oricum, daca te gandesti, probabil i-am fi batut oricum, suntem mai buni, dar asa, suntem siguri. - Da, asa e... Plus, ne trebuie neaparat banii. Cheltuielile noastre au fost mult prea mari. Daca mai stam un an in "B", ne ducem dracu' cu totul. Apoi insa, mi-a parut rau. Adi ma prinsese intr-un moment greu, vulnerabil, in care nu-mi mai pasa de multe lucruri, inclusiv de valorile morale. Tocmai o vazusem in ziua aceea pe Andreea alaturi de un alt baiat, la facultate, acolo unde continuam sa mai merg din cand in cand. Nu i-am vazut sarutandu-se, dar pareau destul de apropiati si pareau sa se simta bine vorbind unul cu altul. Radea la glumele lui, zambea in continuu, asa cum credeam ca numai cand e cu mine poate sa faca. Da, aveam impresia ca zambetul acela al ei e doar pentru mine, ca numai eu pot sa ma bucur de el. Am avut de multe ori pornirea sa ies din masina si sa sar la bataie asupra acelui "intrus", dar m-am abtinut. N-as fi facut decat sa inrautatesc lucrurile. Oricum, cand mi-au mai trecut frustrarile, am luat repede telefonul si l-am sunat pe Adi, sperand ca nu e prea tarziu inca sa-mi repar constiinta. - Adi ! Auzi, n-ai facut nimic inca, da ? - Ce ? Ce sa fac ? - Stii tu... treaba aia. - A, bai, am vorbit cu batranu' ca ti-ai dat acceptul. - Nu ! Nu ! Suna-l si spune-i ca pica toata treaba ! Ai auzit ? Suna-l imediat. M-am razgandit. - Hai, ma, pai ce facem ? N-am vorbit ca... - Pica, ma, n-auzi ? Hai, rezolva. M-am gandit mai bine. - Pe dracu'.

C. Manea - Stancu, Marginean, Muth, Slabu - Paduret, Fulea, Mateiu - F. Manea - Popa, Bawab. Aceasta era echipa noastra la startul jocului impotriva celor de la Callatis Mangalia, locul 9 in clasament. Robert a fost nevoit sa improvizeze din cauza numeroaselor indisonibilitati din aparare, accidentarile lui Moldovan si Maksumic, suspendarea lui Bacila, astfel ca mijlocasul nostru defensiv Marginean incepea ca fundas central, alaturi de Muth, proaspat revenit si el dupa o accidentare.Tot dupa o accidentare revenea si Iulian Popa, care prindea primul "11" dupa cateva etape de absenta. Aproximativ 1000 de oameni asteptau in tribunele arenei noastre inceperea partidei. Desi n-am inceput extraordinar, am deschis totusi scorul in minutul 27, atunci cand Bawab i-a furat o minge unui fundas central neatent al oaspetilor si l-a executat pe portarul Vladimir Neagu cu un sut in forta la coltul lung. Dupa aceasta reusita, am reusit sa ne descatusam si am reusit sa ne majoram avantajul de pe tabela in minutul 38, cand Sergiu Muth a inscris al doilea sau gol in acest sezon. Florin Manea a centrat din lovitura libera pentru voleul lui Iulian Popa, acesta a sutat puternic spre poarta, iar mingea a fost deviata usor de catre Muth. La scurt timp dupa inceperea reprizei secunde, Iulian Popa a fost servit ideal de catre Bawab si n-a avut altceva de facut decat sa "puna latul" si sa inscrie pentru 3-0, rezolvand astfel definitiv meciul. Nu ne-am oprit insa aici, in minutul 67 beneficiind de o lovitura de pedeapsa, dupa un fault imprudent in careu asupra lui Mateiu, iar Florin Manea a transformat cu siguranta, ducand scorul la 4-0. Rezultatul final avea sa fie stabilit de catre oaspeti, Alin Dragan marcand golul de onoare pentru echipa sa in minutele de final. Metrom - Callatis: 4 - 1 Victorie clara, poate chiar mai clara decat ma asteptam, la capatul unui joc linistit si dominat categoric de catre echipa noastra. Din nou, am avut sansa in aceasta etapa sa profitam de rezultatele contracandidatelor noastre la promovare, Sportul incurcandu-se acasa cu Dunarea Galati, iar FC Botosani pierzand la Viitorul Constanta. Mai aveam nevoie doar de un singur punct in ultimele doua etape pentru a ne asigura accederea in primul esalon. - Tibane, daca nici acum nu esti convins ca suntem in "A", atuncea... - De ce sa fiu ? Ne mai trebuie un punct. - Hai, ma, avem cu Branesti si Dunarea Galati. - Da, si anul trecut am avut cu Ardealul Cluj si ne-au batut copiii aia cu 3-1. - Bai, da' tu nu poti si tu sa te bucuri ? Am batut 4-1, suntem ca si promovati, si tu ai o fata de parca tocmai am picat inapoi in "C".

Intr-o dimineata, in saptamana dinaintea deplasarii noastre la Bucuresti, pentru confruntarea cu Dinamo II, m-am urcat in masina si m-am indreptat spre Colina. Nu mai rezistam... Stiam ca in acea dimineata Andreea avea un seminar la care mergea mereu, si am sperat ca poate voi reusi... sa o vad. Trecuse deja mai bine de o luna de cand m-a lasat si parca nu mai puteam sta inca o zi fara... sa o vad. Am ajuns in fata corpului universitatii cu jumatate de ora inainte ca seminarul ei sa se termine, luandu-mi o marja mai mult decat suficienta, in caz ca scapa mai repede. I-am vazut imediat Peugeot-ul parcat, astfel ca stiam ca va trebui sa apara. Mi-am parcat Tiguan-ul la cateva locuri distanta de BV 90 PUI -ul ei, nedorind ca ea sa ma vada, dar am cautat sa am vizibilitate buna si catre iesirea din cladire, si catre masina ei. Dupa un timp in care am stat rabdator, asteptand-o, am observat cum unii studenti incepeau sa iasa, iar atentia mi-a devenit sporita. Dar ea se lasa asteptata... Pe langa faptul ca mi-era dor de ea, eram foarte curios cum arata, cum e imbracata, daca si-a schimbat ceva... parul, machiajul, daca e vesela, daca e trista. Am avut, insa, impresia ca nu aveam sa aflu aceste lucruri prea curand, vazand cum ies toti studentii din lume pe usa aceea, numai ea nu. Intre timp, incepusera sa si intre studenti, pentru ca incepeau urmatoarele ore de curs. Intr-un final, totusi, a iesit. Razand. Radea cu gura pana la urechi, alaturi de inca doua colege. Bineinteles, rasul ei mi-era drag, il iubeam, dar nu si acum. Acum ma facea sa ma simt ca si cum ar fi dat peste mine un camion. Mi-ar fi placut s-o vad trista, in egoismul meu. Chiar daca ma durea, nu puteam sa-mi iau ochii de la ea, asa ca m-am aplecat peste volan sa o vad cu cativa centimetri mai de aproape. Din greseala, m-am apasat prea tare pe volan si am claxonat. Dar nu s-a uitat inspre mine. Nu, era prea ocupata sa rada cu prietenele ei. Ii urmaream atent fiecare gest, dorind sa il interpretez cumva, sa-mi dea o speranta sau sa mi le curme pe toate. S-a indreptat spre masina ei rosie, alaturi de cele doua, si si-au aprins toate cate-o tigara. M-am bucurat putin sa vad acest lucru, si nu pentru ca avea o sansa sa aiba o moarte lenta si dureroasa, ci pentru ca ea de-obicei nu fuma. Fuma foarte rar, doar prin cluburi sau... cand era suparata, nervoasa. . . . Stadionul "Florea Dumitrache" era gol, la fel ca fratele sau mai mare, la ora inceperii meciului nostru impotriva echipei gazda, Dinamo II. E drept, nici vremea nu tinea cu fotbalul, ploua si era racoare. Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Tarlea, Maksumic, Slabu, Bacila - Paduret, Fulea, Cruceru - F. Manea, Cobra, Bawab. Paduret isi facea aparitia din nou in echipa de start, Daniel Stana fiind indisponibil din cauza unei hernii care urma sa-l tina departe de gazon pana la sfarsitul campionatului. Am inceput bine partida, iar in minutul 15 Thaer Bawab a sutat din intoarcere, putin din afara careului, cu efect, in plasa laterala a portii "cainilor mici", pe interior. 1-0. Apoi insa, am reusit sa ne complicam viata, in minutul 26 Bacila primind direct "rosu", dupa o intrare dura si pripita asupra lui Valeriu Bordeanu. Mai mult, din lovitura libera rezultata, gazdele au reusit sa si egaleze, centrarea lui Pulhac fiind transformata in gol de catre Adrian Balan. Iar tanarul atacant dinamovist nu s-a oprit aici, reusind peste 2 minute sa-si aduca echipa in avantaj, dupa o faza in care apararea noastra a fost facuta sah-mat. Inainte de pauza, am reusit sa egalam prin Bawab, servit de Manea, dar doar pentru putin timp, pentru ca Adrian Balan a reusit hattrick-ul in prelungirile primei reprize, din centrarea de pe partea stanga a lui Bordeanu. 3-2, scorul la pauza. Din fericire, baietii au iesit mai montati in repriza secunda, iar in minutul 51 Paduret i-a furnizat o pasa "printre" excelenta lui Bawab, care nu l-a iertat pe Naumovski si a realizat si el hattrick-ul. Incredibil de inspirat la finalizare iordanianul in acest meci. Cand meciul se indrepta ingrijorator spre un egal, s-a restabilit si egalitatea numerica. Mihai Precup a fost eliminat in minutul 80, dupa ce l-a faultat grosolan pe Bawab in postura de ultim aparator. Iar noi am profitat de acest incident, acelasi Bawab inscriind pentru 4-3 in minutul 86, cu un sut din marginea careului, din pasa lui Mateiu.(intrat in repriza secunda) Si cand toata lumea credea ca reprezentatia atacantului nostru s-a terminat, acesta a reusit sa mai puncteze o data, in minutul 90, cand a scapat singur cu portarul si a marcat, gratie aceluiasi Mateiu. Dinamo II - Metrom 3 - 5 Sau mai bine spus: Adrian Balan - Thaer Bawab: 3-5. O victorie importanta, obtinuta la capatul unui meci extrem de spectaculos, si care ne propulsa in fotoliul de lider. FC Botosani reusise doar o remiza cu Gloria Buzau in aceasta etapa, astfel ca profitam si reveneam pe prima pozitie dupa mult timp.

@ Srdjan: Si eu sunt curios, sa stii. Daca promovez... Cat despre Andreea, si eu sper... 7 aprilie 2012, stadionul "Metrom". 1000 de oameni dardaiau de frig in tribune, pe o ninsoare slaba, sa vada confruntarea dintre noi si Juventus Bucuresti. Oaspetii ocupau doar pozitia a 11-a, dar reusisera cateva rezultate bune si surprinzatoare, chiar impotriva echipelor de top ale seriei, printre care ne numaram si noi. Primul nostru "11": C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Cruceru - F. Manea - Cobra, Bawab. O singura schimbare, asadar, fata de partidele recente, Cruceru in locul lui Mateiu. Sincer, nu stiu carui fapt se datora aceasta modificare, Mateiu evoluand binisor sub tricoul nostru pana acum. Totusi, Robert s-a dovedit a fi foarte inspirat, fostul mijlocas al Sportului deschizand scorul chiar in minutul 2, cu un sut "din prima" din marginea careului, care l-a prins pe nepregatite pe portarul oaspetilor, Daniel Tudor. Nu ne-am multumit cu atat, iar peste inca douazeci de minute ne-am majorat avantajul prin tanarul nostru fundas, Ionut Slabu, aflat la primul sau gol intr-un meci oficial. Corner batut de Manea la coltul scurt, Maksumic prelungeste la coltul lung, iar de-acolo Bawab recentreaza in fata portii pentru lovitura de cap a lui Slabu. Excelenta schema. 2-0 in minutul 22, si reusisem sa ne facem meciul usor. Pana la finalul jocului, am continuat sa dominam si sa pastram posesia balonului, chiar daca terenul nu era tocmai propice pentru acest lucru, si am reusit sa avem parte de un meci realmente linistit. Metrom - Juventus Bucuresti: 2 - 0 Victorie scontata, dar extrem de importanta. Toate rivalele noastre au invins in aceasta etapa, asa ca situatia in clasament ramanea neschimbata. Dar, mai trecea o etapa si ne clasam in continuare pe locul 2. . . . A urmat pentru noi meciul sezonului. Confruntarea cu Sportul de pe teren propriu. Eram in lupta drecta cu "studentii", aflati la doar un punct in spatele nostru, pe locul 3, iar cu 5 etape inainte de incheierea campionatului, aceasta partida era aproape ca o finala. Asistenta, asa cum de altfel banuiam, a fost una record, cu aproape 1500 de spectatori veniti sa ne sustina. Cu siguranta, nu se asteptau decat la o victorie a noastra, desi, sincer, eu as fi fost multumit si cu un egal. Ultimele 4 etape erau unele destul de usoare, neavand de jucat cu nicio echipa din fruntea clasamentului. Am inceput meciul cu: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Cruceru - F. Manea - Cobra, Bawab. De partea cealalta, Sportul se prezenta la Brasov cu o echipa mai buna decat in tur, cand i-am umilit cu 4-1, reusind sa transfere in iarna 4 jucatori importanti: Cojoc si Viglianti de la Otelul, Ciprian Vasilache si Nicandro Breeveld. Prima repriza a fost una extrem de echilibrata, disputata si tensionata, dar destul de plictisitoare, banuiesc, pentru un spectator neutru. Jocul s-a derulat mai mult la mijlocul terenului, ocaziile de poarta fiind extrem de rare. Din fericire pentru noi, exact inaintea pauzei, Daniel Stana a avut un moment de geniu si a luat o actiune pe cont propriu, pe centrul terenului. L-a driblat pe Viglianti, apoi a strecurat mingea printre fundasii centrali ai oaspetilor, intrand in careu si inscriind cu un sut violent, cu stangul, la coltul scurt. 1-0, rezultat care avea sa se consemneze si la pauza. Repriza secunda a inceput cu noi in corzi, "studentii" impingand jocul tot mai mult spre poarta noastra si reusind sa-si creeze cateva oportunitati de a marca. Am avut insa noroc la finalizarile ratate ale lui Danalache, Neagu si Viglianti. Mai mult, in minutul 60, intr-o perioada a jocului in care ne zbateam sa nu fim egalati, asa cum spuneam, Cojoc a luat al doilea cartonas galben, dupa o intrare nesportiva asupra lui Bawab. Am rasuflat instinctiv usurat. Am constientizat apoi ca superioritatea numerica nu inseamna foarte mult in fotbal, de multe ori, si mai ales intr-un meci cu o asemenea incarcatura. In schimb, aveam sa rasuflu cu adevarat usurat in minutul 78, cand Cobra a inscris pentru 2-0, profitand de respingerea neinspirata a portarului advers la sutul in forta al lui Bawab. Metrom - Sportul: 2 - 0 Obtineam, asadar, 3 puncte de aur, dar aceasta etapa avea sa ne mai aduca vesti bune. Delta Tulcea a remizat cu ACS Berceni, iar Botosani a fost invinsa acasa de catre CS Otopeni, astfel ca pozitia a doua era ceva mai consolidata acum. - Gata, Tibane, promovam. - Mai lasa-ma, ma, cu concluziile tale pripite. Mai sunt meciuri... Nu mai fac niciodata greseala sa ma bucur dinainte. Pana cand matematic nu suntem promovati, nimic nu e sigur. - In fine... Da' ai vazut galeria ? - Da, ma, incredibil. Ai observat ca dupa golul lui Cobra n-au mai tacut deloc ? Ba ole-uri, ba scandari... I-au scandat si numele lui Robert, ai auzit ?

Etapa 24 ne punea fata-n fata cu ocupanta ultimei pozitii din Seria I din Liga a II-a, Steaua II. Din pacate pentru echipa secunda a Stelei, dupa un inceput bun de sezon, a urmat o serie de meciuri absolut catastrofala, prin care si-au semnat sentinta. 17 meciuri fara victorie, dintre care un singur egal. Nu aveam cum sa pornim, deci, altfel decat favoriti certi in aceasta deplasare, dar eu aveam totusi emotii mari, facandu-mi griji cu privire la echipa pe care o va alinia formatia gazda. Si grijile s-au dovedit a fi intemeiate, vazandu-i iesind la incalzirea de dinaintea meciului pe Janos Szekely, Nicolae Dica, Mihai Onicas si Marius Onofras. - Am belit p**a... - Ce-ai, Tibane ? Ii batem de nu se vad. Te sperii de Szekely si Dica ? Iti dai seama ce chef au astia sa joace... A cautat sa ma linisteasca Irinel. - Pai nici nu tre' sa aiba chef, ca tot ne bat. - O p**a. 4,5-0 le dam, continua el sa debordeze de optimism. - Auzi, stii cine tinea cu Steaua, nu ? L-am intrebat pe un ton trist, dupa un timp. - Da. Toata Romania. Da' inca mai tine. - Nu, ma... Andreea... - Hai, Tibane, mai lasa-ma ! Ai bocit destul, nu te mai gandi la aia. - De-ar fi asa simplu... - Lasa, ca stiu si eu cum e. Cu timpul... - Cu timpul, e tot mai rau. Si nu mai zi ca stii, ca nu stii. Cu tine si Mihaela a fost diferit. - Du-te, ba, in p**a mea de-aici. Ce-a fost diferit ? Mie mi se pare fix la fel. - Nu exista. Voi n-aveati ce-aveam noi. - Cum n-aveam, ma ? Am fost un an impreuna si voi doi, mare diferenta. - Nu la timp ma refeream. Si oricum, ati fost un an, ca a uitat aia sa se desparta de tine sau i-a fost mila... Nu se compara. L-am intrerupt usor nervos. - Ce, ma ?! - Da, ma, na ca am zis-o. Nu va potriveati, si eu si Andreea ne-am mirat ca ati rezistat atata impreuna. Oricum, ai avut noroc cu conjunctura, ca era prietena Andreei, altfel... - Mai du-te, ba, in p**a mea. Ce sa zic, v-ati mirat... - Da. Pai Mihaela nu prea a avut relatii stabile, ea vrea mereu sa se distreze, sa se simta bine, e mai libertina asa... Si tu... tu esti un balalau. - Pai inseamna ca s-a simtit bine cu mine, de am stat un an, nu ? - Ti-am zis. I-o fi fost mila... Hai, ma, fii sincer cu tine, ca stii si tu... Mihaela juca in alta liga... - Asa o fi, nu te contrazic. Dar mai sunt si meciuri de cupa. Apoi, s-a auzit si fluierul de start al partidei. Formatia noastra: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab. Nu a trecut mult timp si ne-am trezit condusi. Valeriu Lupu a centrat in mijlocul careului nostru, Szekely i-a luat fata lui Maksumic si a trimis balonul in poarta noastra cu o lovitura de cap. 1-0, in minutul 13. - Ce, ziceai, Irinele ? Ca n-au chef ? Peste 10 minute, insa, Maksumic si-a reparat greseala de la golul primit inscriind in poarta stelistilor, tot cu o lovitura de cap, din cornerul executat de Florin Manea. Apoi, dupa alte cateva minute, am reusit chiar sa marcam golul de 2-1, Thaer Bawab reusind sa-l invinga pe Cezar Lungu, dupa o lovitura libera batuta de catre acelasi Manea. Din pacate, rezultatul la pauza a fost cel de 2-2, atacantul gazdelor, Cristian Pazon, marcand in prelungirile primei reprize cu un sut la coltul scurt, la capatul unei faze frumos lucrate de catre Dica si Szekely. Prelungirile au mai oferit insa un moment important, atunci cand Onicas a fost eliminat de catre "central", dupa un fault dur asupra lui Bawab. Aflati in superioritate numerica, repriza secunda ne-a apartinut in totalitate. Au curs ocaziile ca pe banda la poarta Stelei II, iar in minutul 64 Cobra ne-a adus din nou in avantaj, cu un sut din interiorul careului, la coltul lung, bara-gol. Cateva minute mai tarziu, Maksumic si-a trecut in cont dubla, marcand tot dupa un corner executat de Manea, dar de data aceasta cu un sut puternic din careul mic, dupa ce apararea ros-albastra a balbait mingea in preajma propriei porti. 4-2 si soarta meciului era transata. Pe final, a iesit la rampa Florin Manea, care a reusit si el dubla in minutele 86 si 89, ambele reusite fiind niste bijuterii. Primul gol l-a marcat cu un sut puternic de la distanta, specialitatea casei, care s-a oprit direct in vinclul portii lui Cezar Lungu, iar al doilea a venit dupa o cursa de 50 de metri, finalizata cu un sut cu efect la coltul lung. Steaua II - Metrom: 2 - 6 Victorie clara, asa cum se astepta toata lumea, mai putin eu. Aceste 3 puncte ne permiteau sa urcam, dupa mult timp, pe un loc ce asigura promovarea, locul 2. Am profitat de faptul ca FC Botosani a avut meci direct cu Tulcea, scorul final fiind cel de 2-1 pentru moldoveni.

Si intr-adevar, parca Irinel a avut gura aurita, pentru ca aproape toate contracandidatele noastre au suferit semi-esecuri. Delta Tulcea a remizat acasa, scor 0-0, cu Dunarea Galati. Botosani n-a reusit nici ea decat o remiza, 1-1, in deplasarea de la Juventus Bucuresti. Viitorul Constanta a incheiat la egalitate, 0-0, cu Dinamo II. Doar Sportul a reusit sa invinga, scor 3-0, acasa pe Steaua II. Asadar, clasamentul, dupa 22 de etape, arata asa: 1. Tulcea 45 p 2. Botosani 44 p 3. Sportul 43 p 4. Metrom 41 p 5. Viitorul 37 p Desi ocupam pozitia a patra, eram echipa cu cel mai bun golaveraj din campionat, +25, dar asta nu ne incalzea prea tare. Chiar daca pana la urma aceasta etapa nu s-a dovedit a fi una atat de rea, asa cum am crezut la un moment dat, primeam totusi o lovitura. Iulian Popa se accidentase in finalul jocului de la Galati si urma sa fie indisponbil pentru o luna si jumatate, ratand aproape tot finalul de sezon. . . . Sambata urmatoare, am intalnit, pe teren propriu, Viitorul Constanta. Echipa lui Hagi isi juca, practic, ultima sansa de a mai spera la promovare, orice alt rezultat decat victoria scotandu-i definitiv din lupta. Sigur, nu matematic, dar in fotbal, ca-n viata, nu e prea mult loc pentru miracole. Peste 1200 de suporteri venisera sa ne sustina, pe o ploaie rece de primavara, iar acest lucru imi facea realmente inima sa-mi creasca. Ma simteam cu adevarat mandru si ma rugam sa nu-i dezamagim. Si pentru noi era un meci important, in care trebuia neaparat sa obtinem toate punctele. Am inceput meciul cu: C. Manea - Stancu, Maksumic, Slabu, Bacila - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab. Primele minute ale partidei au dezvaluit imediat teama jucatorilor din ambele formatii. Se simtea tensiunea ce inconjura acest meci decisiv. Probabil pentru "tinerii lui Hagi" (desi doar jumatate din echipa era formata din tineri) presiunea a fost mai greu de suportat, astfel ca in minutul 35 tanarul Florentin Dumitrache a vazut direct cartonasul rosu, dupa un fault in postura de ultim aparator asupra lui Bawab. Am reusit sa profitam imediat de acest lucru, iar dupa numai 3 minute de superioritate numerica, am deschis scorul prin acelasi Bawab, servit excelent de catre Alexandru Mateiu. 1-0, rezultat ce avea sa se inregistreze si la pauza. In repriza secunda, constantenii n-au avut forta sa revina, ba mai mult, au mai primit un gol din partea noastra, in minutul 64, marcator Cobra. Daniel Stana i-a pasat pe un culoar, iar micutul nostru atacant a driblat portarul oaspetilor si a inscris pentru 2-0. Metrom - Viitorul: 2 - 0 O victorie extrem de importanta, obtinuta impotriva unui adversar direct la promovare. De-acum, fost adversar direct. Etapa cu numarul 23 s-a dovedit a fi una aproape perfecta pentru noi, Sportul fiind invinsa acasa de catre Juventus Bucuresti si Tulcea de catre Farul, in deplasare. Doar FC Botosani reusise sa invinga, scor 3-1, pe ACS Berceni. Desi multumit datorita acestor rezultate, mai ales de victoria noastra, nu puteam fi din cale-afara de fericit, rana provocata de despartirea de Andreea fiind inca deschisa. Si simteam ca va mai trece mult timp pana cand se va vindeca, si eram convins ca va lasa o cicatrice permanenta... Imi era inca teribil de greu sa ma trezesc dimineata si sa n-o vad alaturi de mine in pat. De fapt, imi era teribil de greu sa ma trezesc si atat. Faptul ca nu-i mai vedeam zambetul, ca nu o mai puteam privi in ochii ei albastri tulburatori, era greu de suportat. Imi era dor chiar si de micile ei dovezi de ignoranta, considerandu-le acum mai simpatice ca niciodata. ("draga de ea") Toate lucrurile din apartament, dar chiar si din afara acestuia, imi aduceau aminte de ea... si ma durea. Ingrozitor, sfasietor. Dar lucrul cel mai rau era ca aveam impresia ca aceasta durere, in loc sa se amelioreze, creste de la o zi la alta, de fapt, de la o ora la alta... Aproape ca nu-i mai puteam rezista. Am incercat sa fac tot posibilul sa nu ma mai gandesc la ea, sa-mi distrag atentia. Degeaba, niciun sitcom, nicio melodie, nicio emisiune, nicio carte nu ma ajuta. Uitandu-ma printre rafturile bibliotecii, am dat la un moment dat peste un volum de poezii al lui Bacovia. Stiam ca poate ar fi mai bine sa nu ma ating de el, dar tentatia a fost prea mare. Si oricum, fuga de gandurile mele nu decurgea foarte bine, asa ca mi-am zis ca poate regasirea sentimentelor, a starilor mele sufletesti, in versurile unor poezii avea sa-mi faca bine. M-am regasit, stiam ca o voi face, in "Plumb". Apoi am inceput sa rad amar, gandindu-ma "Probabil ea nici macar n-a citit vreodata poezia asta, si chiar dac-a citit-o, nu i-a dat importanta, n-a inteles-o... Poate nici macar n-o fi stiind prea bine cine-i nea Bacovia asta, il stie doar ca nume de strada sau de institutie de invatamant... Si, spre deosebire de Irinel, pe ea as crede-o daca mi-ar spune ca in liceu a fost ocupata cu fututu' "

@Razwyx: Esti mai tinerel, dar lasa ca, probabil (desi nu-ti doresc), vei vedea si tu mai tarziu ca nu exista motive stupide. Sau, ma rog, ce ti se poate parea tie stupid, ei... - Salut, vere. Ce faci ? - Oho... golane ! Rar ne auzim. Bine, ce sa zic... tu ? Cum de m-ai sunat ? - Asa e, da. Ne auzim rar, iar de vazut nici atat. Eu ce sa fac ? Uite... te-am sunat sa iesim la o bere ceva, ne mai vedem, mai povestim. Ce zici ? - Pfff... Chiar as fi venit, dar nu pot. Tre' sa ma duc la Galati, cu echipa. Avem meci acolo. - Da, ma, bine... Mereu asa faci. Zici ca esti ocupat, ca ai meci, ca nu stiu ce. - Pai si crezi ca te mint ? Chiar asa e. Da' facem altfel. Ce-ai zice daca ai veni si tu la meci ? - Nu stiu ce sa zic, tocmai la Galati... Da' la cat e meciul ? Ca nu prea urmaresc. Nu se joaca la 11 ? - De-obicei, da. Dar acuma jucam la 3, ca se transmite la televizor. Vii ? Hai ca o sa fie fain. - Sa vad ce zice nevasta-mea. Daca ma lasa...(râde) - Pai ia-o si pe ea. Mai iesiti din rutina. - Hai ca vad eu cum fac sa o conving... - Pai hai hotarati-va repede, ca tre' sa plecam imediat. Intr-o ora, asa. - Bine, bine... Si, intr-adevar, Daniel si sotia lui au venit cu noi la Galati. Banuiesc ca nu a fost greu sa o convinga, pentru ca mai mult ca sigur aceasta murea de curiozitate sa ma vada cum ma prezint dupa proaspata mea despartire. Ea cu Andreea inca mai pastrau legatura, desi nu mai erau cele mai bune prietene ca pe vremuri, asa ca era pusa la curent. Dupa trei ore si ceva de condus, in care Marian s-a chinuit sa tina pasul cu Kia lui Daniel, am ajuns in sfarsit la orasul de la Dunare. Aici urma sa dam piept cu echipa secunda a lui Otelul, clasata doar pe locul 12, dar de care mi-era teama. Chiar daca i-am invins cu 3-0 in tur, pe teren propriu, nu puteam uita eliminarea din cupa din sezonul trecut. Insa, gandul mi-era mai putin la fotbal... Ajunsi in tribunele stadionului "Siderurgistul", care, apropo, se prezenta surprinzator de bine, putand fi catalogat drept o arena "cocheta", am inceput imediat sa-i iau la intrebari pe cei doi invitati ai mei. - Mai dureaza putin pana incepe meciul... Ia spuneti-mi, ce-ati mai facut ? Chiar n-am mai vorbit de mult. - Chiar ca, ne vedem aproape la fel de des ca atunci cand eram in Spania. - Din pacate, da. Cum iti merge cu service-ul ? - Ma, Tibi, nu prea bine, ce sa zic... Am avut o perioada buna, cand a fost isteria aia cu cauciucurile de iarna, cand s-a dat legea. Da, atunci am facut ceva bani, am lucrat in continuu. In rest, cam bate vantul... Dar nu ma plang. Suntem acolo, putin pe plus, cat sa traim. - Imi pare rau. Da' daca aveti nevoie de ceva, stiti ca puteti sa apelati oricand. - Da, da... - Serios vorbesc. - Dar tu ? Cum stai ? Echipa merge bine ? Stii ca eu nu prea urmaresc... N-am timp. - Merge, merge. Se putea si mai bine, dar na. Nici eu nu ma plang. Oricum, daca batem azi, suntem in carti pentru promovare. - In "A" ? Vartai, frate, te-ai ajuns. - Inca mai folosesti expresia asta ? Stii ca "vartai" n-a trecut granitele Moldovei, nu ? De fapt, ale Bacaului, cred. - Ce vrei, ma ? Decat sa folosesc "wow" sau mai stiu eu cum p**a mea, asa m-am obisnuit... - In fine, zici tu ca m-am ajuns... Se poate, dar dac-ai sti cati bani am cheltuit... - Cati ? - Cam un milion. - Esti nebun. Pai da, dar nu poti sa si scoti ? Adica daca promovezi sau ceva... - Evident. Pentru asta tragem. - Hai, mai, mai terminati cu fotbalul asta... Ia zi, Tibi, cum te simti ? Interveni sotia lui Daniel, pe un ton ludic si mieros. - Adica ? - Pai cu Andreea... Normal. - Bine, cum sa ma simt. Evident minteam. Eu stiu cum am trait ultimele zile... - Chiar ? Nu-ti pare rau dupa ea ? Avea un ton si un zambet ciudat, nu reuseam sa-mi dau seama nici acum, dupa atatia ani de cand o cunosteam, cand era ironica si cand era serioasa. Parea copilaroasa, sincera, dar parca era acolo, undeva, si o intepatura sau "un misto". - Imi pare rau, da, iti dai seama. Dupa doi ani... Da' ea ? Ai vorbit cu ea ? Ai vazut-o ? - Da, ne-am intalnit chiar ieri, a venit pe la mine. - Si... ?! Cum era ? - Arata bine. Chiar m-am mirat cat de vesela si bine-dispusa era. Dar eu stiu, poate era de fatada... Nu stiu de ce, dar mereu aveam impresia ca sotia lui Daniel e sincera cu mine, nu ezita sa-mi spuna unele lucruri... poate deranjante, atat pentru mine, cat si pentru alte persoane. Mai ales in cazul acesta, o banuiam de putina ura, invidie sau desconsiderare fata de Andreea. Ceva s-a intamplat in trecut, probabil o cearta, care a determinat racirea legaturii dintre cele doua. Nu stiam de asa ceva, dar parea destul de evident. - Da, bine... Si ce ti-a zis ? - Am vorbit mai multe. Mi-a spus ca v-ati despartit... - Pai bine, dar motivul ti l-a zis ? - Hai, Tibane, mai taci, ca a inceput meciul ! Se auzi vocea lui Irinel, aflat la doua scaune departare. - Da-l in p**a mea de meci. Continua... - Mi-a zis ca nu stii ce vrei de la viata, ca esti imatur, ca imediat o sa pierzi toti banii. Imi spunea aceste lucruri cu un ton de parca era la scoala, in clasa a doua, recitand pe de rost o poezie. - Clar, da' nu ti-a zis de unde a tras ea concluziile astea ? Aia era interesant. - Ba da. - Sunt eu nebun sau... doar ea ? - Stii cum e Andreea... - Cum ? - O zapacita. Dar nici pe tine nu te-am inteles... - De ce ? - Pai i-ai zis ca nu vrei niciodata sa te casatoresti, nu ? De ce ai zice asa ceva ? - Mda, ma rog, n-am zis "niciodata". Oricum... Tu l-ai fi lasat pe golan daca zicea ca nu vede rostul casatoriei atat timp cat va iubiti si sunteti fericiti ? - Cum sa-i zic eu asa ceva lui iubi ? Se trezi si Daniel, sarutandu-si apoi nevasta. - Am zis "daca". - Da ! (râde) Dar serios, nu pot sa ma pun in situatia voastra, la voi e si mai complicat. Tu ai atatia bani, prapaditul asta al meu n-are nimic... (ii da o palma peste frunte, in joaca, lui Daniel) Deci te inteleg. Oricum, eu zic chiar ca a iesit foarte bine. - De ce ?! - Poate gasesti si tu alta, nu zurlita aia... - Problema e ca o iubeam pe "zurlita aia". - Iti trece... pana te-nsori ! - Bara, Tibane ! A dat Mateiu. Exclama Irinel. - Si ce ? Sa dea un hattrick, dup-aia sa urli. Totusi, cufundat in ganduri, procesand informatiile primite, am incercat sa urmaresc si meciul. Nu prea reuseam, priveam in gol mai mult, uitandu-ma mai atent doar cand crestea numarul decibelilor din jurul meu si din teren. Unul dintre aceste momente avea sa se intample in minutul 18, cand s-a dictat penalty pentru gazde. - Ce ? Ce s-a intamplat ? Am intrebat usor confuz. - Nu stiu, ca n-am vazut, a bajbait Daniel. - Penalty, Tibane ! A facut Slabu hent in careu ca un prost ! ma lamuri Irinel. - Dumnez... Ba, deci daca n-ar fi fost regula asta cretina cu doi jucatori U21, eram promovati. Si Slabu asta, si Fulea, chiar si Muth cateodata, fac niste prostii... Am pierdut o gramada de puncte pe mana lor. Si probabil o sa ma pierdem. - Pai cum, ma ? Nu vroiai tu sa crestem tineri ? - Da, dar nu fortat. Oricum, avem in echipa doi tineri, care sunt buni: Mateiu si Cobra. Dar ei nu se califica ca au 22. Pfff... Meghesan executa si inscrie 1-0. Peste aproximativ 20 de minute, insa, reusim sa restabilim egalitatea. Florin Manea executa un corner de pe partea stanga, Maksumic se inalta si marcheaza cu o lovitura de cap, la coltul scurt. - Noroc cu asta. - Noul Dzeko, nu ti-am zis, Tibane ? Irinel era enervant de bine-dispus, reusind sa treaca, pana la urma, de momentul despartirii de Mihaela. I-a luat ceva, vreo 6 luni, dar acum se afla pe pozitia de pe care isi permitea sa ma ironizeze si sa ma tachineze. Asta si facuse de cand a aflat ce s-a intamplat intre mine si Andreea. "Hai, Tibane, uit-o ! Treci peste. Nu se termina lumea aici. Nu asa ziceai ?" Acesta avea sa fie si scorul final, din pacate, chiar daca, din ce mi-au povestit Irinel si Daniel, am avut o multime de ocazii si meritam sa castigam. Eu n-am vazut si n-am mai auzit nimic.. Otelul II - Metrom: 1 - 1 - Gata si cu promovarea, gata cu tot. Am incercat eu sa ofer concluzia acestei zile. N-am fost lasat. - Ce-ai, Tibane ? Sa vedem ce fac maine Sportul, Botosani si Tulcea. Ce te-arunci ?

@Razwyx: Ultimele doua, da... Sa nu fie raul deja facut... - Uite, pui, ce-am primit. Imi spune Andreea intrand in dormitor entuziasta si-mi inmaneaza ceea ce parea a fi o invitatie la nunta. - Aha, nici nu stiu cum se deschide... - Tre' sa tragi de firul asta... gata. Nu-i asa ca e interesanta ? Uite, e o undita cu care mireasa il pescuieste pe mire. - Nu trebuia sa fie invers ? Ma rog, cine sunt nefericitii ? - Verisoara mea, Antonia. Se casatoreste acuma, in vara, pe 8 iulie. - Pfff, cum il cheama pe mire. Mirel Ruptureanu. E sigura verisoara ta de alegerea facuta ? - Da, pui, sunt impreuna de mult timp, si se inteleg. Si Mirel chiar e ok, degeaba razi, ce conteaza numele ? - Super, deci trebuie sa mergem la nunta... Da' auzi, Antonia asta nu e mai mica decat tine ? - Ba da, face 20 de ani in mai. - Ce se mai grabesc unii... - Mi-a zis Mona ca si ea cu Mihai au de gand sa se casatoreasca anul asta... - Da' ce i-a apucat pe toti acuma sa se ia ? Pentru aia 200 de euro sau ce ? - Parca nici nu se mai dau (râde) Da' ce-ai, pui ? Daca se iubesc oamenii... - Pai si le treb'e o hartie de la primarie care sa ateste ca se iubesc ? Am intrebat-o razand, apoi am inceput sa-i sarut gatul. - Cum adica ? Esti impotriva casatoriei sau ce ? a intrerupt ea momentul de tandrete. - Nu stiu... dar parca prea mult caz se face cu nuntile astea. Toata lumea parca alearga sa se casatoreasca, uite si verisoara ta, se marita la 20 de ani. In plus, e multa cocalareala. Mai ales la noi, romanii, petreceri mari pana dimineata, cu sute de invitati, pe care pe multi nici nu-i cunosti sau i-ai vazut o data in viata... doar-doar se strange un "dar" mai mare. - N-am stiut ca gandesti asa... pai si ce spui ? Ca tu nu vrei sa te casatoresti niciodata ? Andreea se schimbase putin la fata, zambetul ei dezarmant, de pana atunci, pierind. - Nu stiu, n-am zis ca niciodata... - Pai spune-mi. Sunt curioasa. - Poate ca da, poate ca nu, chiar nu stiu. - Gandeste-te si zi-mi. Ca sa stiu si eu... Sa stiu, ne indreptam undeva amandoi sau doar ne pierdem timpul. - Stai, ce-i cu vorbele astea ? Cum sa ne pierdem timpul ? Adica tu esti de parere ca daca nu ne casatorim totul e degeaba ? Eu care credeam ca fericirea e importanta... Nu esti fericita ? - Raspunde-mi la intrebare. - Pai m-ai cam pus la colt, nu crezi ? - Nu te-am pus, pui, la nicun colt. Doar ti-am pus o intrebare si sunt curioasa sa aflu raspunsul. - Da' nu-nteleg ce e asa mare chestie... Dragostea noastra are nevoie de un act ? - Nici macar nu e vorba despre asta. Te casatoresti sa-ti arati dragostea in fata tuturor si-n fata lui Dumnezeu. E cel mai frumos lucru, e dovada suprema de iubire. Si ce-i mai important decat iubirea? - Dovada suprema... Dovada suprema e legatura dintre noi, sentimentele noastre, nu semnaturile de pe niste hartii. Nu ti-am demonstrat pana acum ca te iubesc ? - Pai m-ai pus pe ganduri acum, nu stiu de ce te temi... - Nu ma tem de nimic, dar asta e parerea mea despre casatorie. Tu cred ca te temi de ceva ! - Eu ?! De ce ? - Pai nu stiu, poate vezi certificatul de casatorie ca pe un un act care sa-ti aduca liniste, siguranta, eu stiu... - Adica ce vrei sa spui ? Ca-ti vreau banii ? - Nu, nu la asta m-am referit. Nu incepe iar. - Da' stii ceva ? Si asta e un aspect. Suntem impreuna de doi ani, ti-am fost alaturi in tot timpul asta si poate te trezesti intr-o zi ca te-ai plictisit de mine, sau poate ti se intampla ceva, sau mai stiu eu ce... - Cum sa ma plictisesc, pui ? Daca nu m-am plictisit in doi ani... Incercam sa zambesc, dar uitandu-ma la privirea serioasa a Andreei, am dat inapoi. Chiar nu mi-am pus niciodata problema asta. Eu nu cred ca te-as putea lasa vreodata, pentru ca te iubesc prea mult. Dar ai dreptate, daca mi se intampla ceva... ai dreptate... Dar stii cum putem face ? Iti bag de azi in banca, intr-un cont doar al tau, o suma de bani, cat vrei tu. Sa nu-ti mai faci probleme. Ce zici ? A stat putin sa se gandeasca, cu capul plecat, apoi si l-a ridicat si a inceput sa zambeasca, fapt ce m-a linistit. - Nu-mi vine sa cred cum tot incerci sa te eschivezi... In plus, eu n-am zis sa ne casatorim acuma. Doar vroiam sa stiu pe viitor... Eu de mica m-am visat in rochie de mireasa, in fata altarului, ca orice fata... ma impresioneaza nuntile, ma fac sa plang, sunt ceva deosebit, si vreau sa ma casatoresc. La un moment dat. Pentru totdeauna. Si pana azi, credeam ca tu esti persoana alaturi de care voi face pasul asta si alaturi de care imi voi petrece tot restul vietii. Dar daca tu... (incepeau sa-i dea lacrimile) daca tu nu ai de gand sa te casatoresti niciodata, cred ca mai bine as pleca. N-are rost sa ne mai pierdem timpul. Inselator zambet. Degeaba am incercat sa o conving, sa imi neg convingerile si sa o impiedic sa-si faca bagajul. M-am pus chiar in genunchi, cerand-o in casatorie, spunandu-i ca o sa ii iau cel mai frumos inel ulterior, umilindu-ma complet, dar tot n-am reusit sa o fac sa se razgandeasca. In jumatate de ora a plecat, lasandu-ma singur, confuz si indurerat, uitandu-ma cu dispret la invitatia de nunta uitata pe pat.

- Hai, ma, da-o-n p**a mea ! Nu se poate asa ceva ! Zi si tu... Dar Irinel nu zicea nimic. Eram amandoi in tribunele stadionului din Otopeni si tocmai asistasem la inca o lovitura primita de echipa noastra. Serediuc centrase din lovitura libera in careul nostru, acolo unde evident se formasera cupluri mai ceva ca de Valentine's, iar "centralul" se hotaraste sa penalizeze dragostea dintre Flavius Moldovan si Boban Cenic si sa dicteze penalty. Acelasi Cenic transforma si deschide scorul. 1-0, in minutul 8. - Dupa ce ca suntem vai de p**a noastra, ne mai fute si-asta. Niciodata nu se da penalty la asa ceva. Doar daca esti idiot sau rauvoitor... - O mizerie, Tibane, bagi atatia bani, pui suflet si vine mamaligarul asta si da "11 metri" ! In acel moment mi-era greu sa mai cred in promovare, deja imi luam gandul. Eram aproape convins ca echipa nu e in stare sa revina in acest meci, inceput atat de prost. Si totusi, in minutul 22, iordanianul Bawab ii fura mingea lui Cenic la 30 de metri de poarta gazdelor si reuseste sa centreze perfect pentru voleul lui Cobra, care restabileste egalitatea. Da, Cobra era titular, Robert luand probabil in considerare ceea ce i-am spus dupa meciul cu ACS Berceni. Foc de paie, mi-am spus. Dar, din fericire, n-am avut dreptate. Chiar cu un minut inainte de pauza, Cobra a reusit o actiune buna pe partea stanga a terenului si a centrat la coltul lung pentru Bawab, care a preluat balonul si l-a catapultat in poarta, pe coltul scurt. Reuseam astfel sa revenim dupa ce am fost condusi, chiar pe terenul unei echipe cu aspiratii, clasata pe locul 6 si care ne putea depasi in cazul unei victorii impotriva noastra. In repriza secunda, ne-am continuat jocul bun, iar in minutul 56 Bawab a dus scorul la 3-1 pentru noi, tot din pasa lui Cobra. - Ce bine se-nteleg astia doi, ba ! Esti nebun ? - Cu Cobra asta titular, cine stie cum ar fi stat lucrurile, Tibane... Nu-i dadeam dreptate lui Irinel, deocamdata Cobra nu reusise sa ma impresioneze prea mult. E adevarat, a avut meciul acela excelent cu Steaua II si acum asta, dar in restul meciurilor in care a fost folosit, a dormit in ghete. Pentru a spulbera orice indoiala, Flavius Moldovan a transformat in gol cornerul batut de Bawab, in minutul 71, ducand scorul la un incredibil 4-1 pentru noi. Sfarsitul de joc a fost unul linistit, astfel ca acesta a ramas si scorul final. CS Otopeni - Metrom: 1 - 4 Victorie incredibila, mai ales dupa ce am fost condusi in minutul 8, dupa acea faza. Dar poate tocmai acea faza i-a mobilizat pe jucatorii nostri, simtind poate ca sunt nedreptatiti. Oricum, important este faptul ca echipa parea ca a trecut peste acel blocaj mental si ca a resit primul succes dupa 6 etape. Am pierdut prea multe puncte, iar acestea obtinute in deplasarea de la Otopeni nu reprezentau poate mare lucru, dar erau esentiale. Ne lasau sa speram, inca, la promovare. Din pacate, Delta Tulcea si Botosani au reusit si ele sa invinga in aceasta etapa, ramanand astfel la 4, respectiv 5 puncte in fata noastra. Urcam totusi de pe locul 4 pe 3, profitand de remiza lui Sportul, pe care-i egalam in clasament la puncte si ii "faceam" la golaveraj. . . . Etapa urmatoare, am primit vizita Gloriei Buzau, locul 13 in clasament. In tur, reusisem sa-i invingem fara prea mari probleme pe buzoieni, administrandu-le un 3-0 sec, chiar pe terenul lor. Totusi, in iarna facusera cateva transferuri prin care incercau sa evite retrogradarea in liga a III-a, cum ar fi aducerile lui Straton de la Rapid sau Filip de la Steaua. Echipa aliniata de Robert: C. Manea - Stancu, Moldovan, Maksumic, Slabu - Stana, Fulea, Mateiu - F. Manea - Cobra, Bawab. Ne confruntam cu niste probleme de efectiv, Bacila fiind suspendat, iar Muth si Coman accidentati, dar speram sa ne descurcam si fara ei, si inca fara probleme. Meciul a inceput, evident, cu noi pe post de vioara intai, dar Bawab, Manea si Cobra au ratat cu totii de putin tinta. Apoi insa, a venit minutul 30, cand Flavius Moldovan a faultat in atac, la un corner, si a primit al doilea cartonas galben. Ramaneam, deci, in 10 si mai era mai bine de o ora de joc. Lucrurile se complicau. Dar, din fericire, aveam norocul sa-l avem in teren pe Bawab, care dupa ce a primit o pasa de la Florin Manea, a sutat din marginea careului drept in vinclu. Deschideam astfel scorul la doar 3 minute dupa eliminarea lui Moldovan, iar optimismul isi facea din nou aparitia in randurile celor 1000 de suporteri prezenti pe stadion. Mai mult, in ultimele secvente ale prelungirilor primei reprize, Maksumic a reusit sa ne majoreze avantajul, inscriind cu o lovitura de cap din cornerul executat de Manea. Al doilea gol al bosniacului pentru noi, si ambele marcate impotriva Gloriei Buzau. La adapostul scorului de 2-0, in repriza secunda ne-am multumit sa-i lasam pe oaspeti sa atace, iar acest lucru n-a parut sa le convina deloc. Buzoienii nu au reusit sa ne puna cu adevarat in pericol poarta, iar noi am mai lovit o data pe finalul partidei, cand Iulian Popa, proaspat intrat in locul lui Cobra, a marcat pentru 3-0 cu un sut din 10 metri. Metrom - Gloria Buzau: 3 - 0 O victorie asteptata, dupa descatusarea de la Otopeni, chiar daca am avut emotii din cauza eliminarii lui Flavius Moldovan. Oaspetii au fost modesti, la fel ca in tur, cand i-am invins cu exact acelasi scor. De asemenea, in aceasta etapa mai primeam o veste buna, venita de la Constanta, acolo unde liderul Botosani doar remizase cu Farul.