Tibi

@luck7337: Nu stiu sa-ti zic. Probabil pe la salon sau calareste bicicleta de fitness. @totuldesprehostel: Inca n-am ajuns in pauza de iarna. Mai sunt doua meciuri, dintre care unul este prezentat mai jos. Inaintea etapei a 19-a, Metrom e tot pe 12. @Razwyx: Acum cateva etape imi ziceai sa-l schimb pe Robert. Ai vazut cat de importante sunt rabdarea si "stabilitatea bancii tehnice" ? . . . - Sa-ti bagi p**a ce cancer e afara. Si tu, Tibane, ai nunta peste-o saptamana. Dardaiam de frig alaturi de Irinel pe stadionul "Metrom", in asteptarea meciului contra Timisoarei. Era 8 decembrie si iarna se instalase comod peste Brasov si juma' de Romanie, chiar daca meteorologii anuntasera un inceput de iarna bland. Ori ii intrebi pe ei, ori o ghicitoare in cafea, tot aia... Acum doar mai fulguia, dar in urma cu o zi cazuse pe seara o zapada serioasa, motiv pentru care am intampinat ceva batai de cap cu indepartarea ei de pe teren si din tribune. - Da, ba, tre' sa fac niste loje ceva, ca nu se poate. Cretinu' asta de Mitica o sa vrea imediat sa se renunte si la pauza de iarna. La ce p**a mea a programat 3 etape din retur pe vremea asta ? - Pai da, ca cica la Bucuresti e bine, n-a nins, e mai cald. - Acolo mai mereu vine cu intarziere iarna... pe la sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie. Da' si cand vine ! Desi conditiile nu erau deloc prietenoase, suporterii se adunasera in tribune cam vreo 2500-3000. Jucam totusi cu Timisoara, o echipa de traditie la care se facusera investitii mari si care ocupa pozitia a 4-a in clasament, la ceva distanta, e drept, de trioul din fata: Steaua, CFR, Rapid. In aplauzele spectatorilor, parca mai hotarate ca niciodata, jucatorii celor doua formatii si-au facut intrarea pe gazonul inghetat. Toti aveau tricouri cu maneci lungi mai putin numarul 11 de la oaspeti, Emir Bajrami. - Ala-i tampit ? Mie mi-e frig in geaca si asta umbla-n chiloti si maieu. - Ce vrei, Irinele ? Poate ii place sa fie diferit. Echipa noastra: Balauru - Rusu, Maksumic, Poverlovici, Bacila - Rus, Lucas, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. Adrian Rusu era din nou nevoit sa joace fundas stanga, asta chiar daca lui Grecu ii expirase suspendarea dupa cartonasul rosu primit la meciul cu FC Vaslui. Fostul "pandur" se accidentase in timpul antrenamentului de miercuri si urma sa fie indisponibil pentru ultimele 2 meciuri din anul 2012. Prima repriza a jocului s-a dovedit a fi una mai degraba plictisitoare, desi ocazii de gol au fost la ambele porti. Pe o astfel de vreme e nevoie de un joc realmente spectaculos pentru a uita de frig si pentru a nu te apuca lehamitea. Timisorenii au avut o oportunitate imensa de a marca imediat dupa startul partidei, dar slovenul Velikonja a trimis pe langa din 7-8 metri. Cea mai mare ocazie a noastra a fost semnata de Bawab, pe finalul reprizei, atunci cand sutul sau plasat a fost scos in extremis de catre portarul Branko Grahovac. A doua repriza a fost una mai placuta, insa. Pentru noi. In minutul 48, Bawab a executat un corner, (ati ghicit deja, nu?) iar Maksumic i-a luat fata fundasului oaspetilor N'Diaye si a marcat cu o lovitura de cap la coltul scurt. Apoi, pana spre finalul partidei, a persistat o stare de aclamie, dar ultimele minute au fost aproape dramatice. Dupa ce Coman, introdus in repriza secunda, a ratat singur cu portarul, timisorenii au declansat un contraaatac fulger, dar, din fericire, pericolul numarul 1 pentru poarta noastra, Velikonja, a lovit doar bara transversala. Acelasi jucator avea sa inscrie, in sfarsit, in prelungirile jocului... - Baa... (Irinel, dezamagit) - Offside, i-am replicat calm. Foarte calm. Instinctiv, ori de cate ori se marcheaza un gol, primul lucru pe care-l fac este sa ma uit la asistent. Nu stiu exact cand mi-am format acest obicei, dar cred ca este unul folositor, ce ma scuteste de dezamagiri sau suparari, si evit astfel si penibilitatea unei manifestari inutile. Metrom - Timisoara: 1 - 0 Asistenta: 3225 Inca un rezultat excelent. Eram in forma, era clar acest lucru, si intr-un fel imi parea rau ca dupa etapa urmatoare campionatul avea sa se intrerupa pentru doua luni. Ca fapt divers, FC Brasov si-a schimbat antrenorul dupa aceasta etapa, in care cobora sub noi in clasament, Nicolae aducandu-l pe Cosmin Contra in locul lui Ioan Andone. In ceea ce priveste inlocuitorul lui Hizo la Vaslui, acesta se numea Francisco Maturana, un antrenor columbian trecut de prima tinerete, care antrenase in cariera sa echipe precum Once Caldas, Atletico Madrid si fusese selectionerul mai multor echipe nationale din America de Sud si America Centrala: Columbia, Peru, Ecuador si Costa Rica. Poate unii isi mai amintesc de el de la mondialul din Statele Unite, atunci cand a stat pe banca echipei Columbiei la meciul cu Hagi&Co.

Prima etapa a returului am disputat-o tot in deplasare, si tot impotriva unei echipe "grele". Am intalnit CFR Cluj, formatia de pe locul 3, dar care se afla la un singur punct de liderul Steaua. Prea mari asteptari de la aceasta partida nu aveam, imi dadusem seama de diferenta mare de valoare intre noi si ceferisti in meciul din tur, cand am pierdut cu 0-1 pe teren propriu. In tribunele stadionului "Constantin Radulescu" nu se aflau decat vreo 5000 de spectatori, asta desi vremea era una placuta pentru a doua zi de iarna calendaristica: soare si vreo 15 grade. Echipa de start: Balauru - Rusu, Maksumic, Poverlovici, Bacila - Rus, Lucas, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. Robert facuse asadar cateva schimbari in primul "11" fata de jocul cu Dinamo. Reintra intre buturi Balauru, revenit dupa accidentare, asta desi Ciprian Manea aparase bine in meciurile in care a fost folosit. Stojan Vranjes era trecut si el pe banca, locul sau fiind luat de Iulian Popa aparent, dar pe parcursul meciului am putut observa ca Lucas fusese desemnat sa ocupe in teren pozitia bosniacului, iar Popa pe cea a brazilianului. In startul meciului, Iulian Popa a reusit sa obtina o lovitura libera din lateral, dupa un fault al lui van Mosseveld, fundas olandez cumparat de CFR de la RKC Waalwijk. Bawab a executat, iar centrarea sa a fost reluata de catre Maksumic, care s-a descotorosit lejer de marcajul lui Bud, in poarta CFR-ului. Aveam 1-0 in chiar minutul 2 ! Mai mult, in minutul 16, Thaer Bawab a profitat de iesirea hazardata din poarta a lui Nuno Claro la o minge lunga trimisa de Bacila si a facut 2-0 ! Nu-mi venea sa cred ! Ce inceput fabulos de meci reusisem... - Tibane, iara Maksumic si Bawab. N-am mai vazut filmul asta ? Totusi, ocazia uriasa a lui Bud de peste cateva minute m-a trezit putin la realitate si mi-am dat seama ca ne va fi extrem de greu sa rezistam pana la finalul meciului in avantaj. De altfel, golul de 1-2 a venit destul de repede, in minutul 26, cand Marcus Astvald a inscris cu siguranta dintr-o pozitie de unu-la-unu cu Balauru. Pana la pauza, clujenii si-au mai creat ocazii, dar din fericire pentru noi n-au reusit sa concretizeze niciuna. Repriza secunda a meciului a apartinut tot gazdelor, asa cum era de asteptat, dar desi au izbutit egalarea repede, in minutul 50 prin Peter Larsson, jucatorii lui CFR n-au fost in stare de mai mult. S-a putut observa o oarecare relaxare a lor dupa golul de 2-2, crezand probabil ca ce-a fost mai greu a trecut iar victoria va veni de la sine in continuare. CFR Cluj - Metrom: 2 - 2 Un egal nesperat inaintea meciului si care reprezanta primul nostru rezultat important obtinut impotriva unei echipe mari. In tur pierdusem absolut toate partidele disputate impotriva fortelor campionatului. Bine, excluzand Vasluiul, care avea un sezon mizerabil. Ultimele evolutii ale echipei ma bucurau si imi dadeau mare incredere, se parea ca Robert reusise sa regleze rotitele. - Irinele, acuma putem spune si noi ca nu mai suntem o echipa oarecare. - Da, ma, clar. La anu' cucerim Europa. - Hai, ma, eu vorbeam serios... Chiar sunt mandru de echipa. - Da' si eu vorbeam serios, Tibane. Nu vezi ca mergem tot mai sus, tot mai sus ? Pfff, din cauza lu' Moga suna ca dracu' asta acuma. Oricum, sa vezi ca dupa meciul asta o sa te sune si-astia de pe la ziare, interviuri... - De ce, ma ? Doar n-am facut egal cu Steaua.

@Alexandru: Cred ca nu vom sti niciodata... Dar da, sunt prost si-n viata reala, daca asta tot vrei sa auzi. Ma angajez zilele astea frezor, deci sunt vai de p**a mea. @Razwyx: Croatia, Bosnia, tot p-acolo. Oricum, m-am interesat si se pare ca-n orasul p**a traiesc 980 de bosniaci, adica 1.67% din totalul populatiei. Deci ceva, ceva ar gasi Susic... . . . - Cum e, Irinele ? Te rod amintirile ? - Vai de capu' meu... Ti-am zis, eu m-as fi dus in galerie, in PCH. La oficiala aicea e de cacat. - Daaa... Cum ar fi fost, ma ? Ultima etapa a turului ne aducea pe Stefan cel Mare. Dinamo se clasa de-abia pe locul 6 in Liga I, pozitie cu care de altfel se obisnuise in ultimul timp. Se parea ca nici venirea pe banca a reputatului Hector Raul Cuper nu a schimbat prea multe. Din difuzoare se auzea: Nu mai simteam aproape nimic. Robert i-a trimis in teren pe: C. Manea - Rusu, Maksumic, Poverlovici, Bacila - Rus, Vranjes, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean. - Uite, ba Irinele, l-a bagat deja pe Rus. - Pai sa dea o palma ! Da, il transferasem pe Laurentiu Rus chiar in saptamana de dinaintea meciului cu Dinamo, din postura de jucator liber, dupa ce contractul sau cu Dinamo expirase in vara. Am incercat sa-l luam chiar atunci, dar am fost refuzati. Probabil astepta oferte de la cluburi mai mari, dar acestea au intarziat sa apara, astfel ca polivalentul ex-caine a fost aproape nevoit sa semneze cu noi. Si pe un salariu mult mai mic fata de cel pe care i-l propusesem in vara. Contractul lui era de 30.000 pe sezon si se intindea pe 2 ani si jumatate. Inceputul de joc ne-a apartinut, spre surprinderea mea, iar in minutul 13 am avut chiar o uriasa ocazie de a deschide scorul. Bawab a profitat de o greseala a fundasului Zoran Rendulic si a scapat singur cu George Curca. Din pacate, sutul sau a lovit doar bara din dreapta. - Batem sigur, Tibane. Cu Frasinescu, Curca, fratele mai prost Goian, Bujor si Epaminonda ala n-ai cum sa faci niciodata nimic. Eu stau si ma intreb... daca si Cuper ii baga p-astia in teren... suntem noi nebuni ? - Ba, uitandu-ne pe ce loc e Dinamo si ce joaca, nu. Jocul nostru bun si superior celui prestat de Dinamo a continuat pe tot parcursul primei reprize, dar Cojocnean si Vranjes au fost neinspirati la finalizare, astfel ca scorul a ramas 0-0 pana spre finalul reprizei, cand, total nemeritat, dinamovistii au deschis scorul. Corner de pe partea dreapta batut de Matel transformat in gol de Djakaridja Kone, care l-a depasit in saritura pe Rus si a reluat balonul cu capul. Era minutul 43. Dupa pauza, dinamovistii au evoluat ceva mai bine la adapostul avantajului de un gol, iar noi n-am mai fost capabili sa le punem reale probleme, asa cum facusem in prima repriza. Dinamo - Metrom: 1 - 0 O infrangere la un scor decent, in deplasare, acolo unde in ultima vreme "reusisem" doar evolutii slabe. Nu puteam fi nemultumit asadar, desi o usoara dezamagire ma incerca gandindu-ma la bara lui Bawab si prestatia din prima repriza. Ca urmare a acestui rezultat coboram o pozitie, pana pe 12, o clasare multumitoare la finalul turului. Nu era timpul insa pentru analize si nici pentru "tragerea liniei", urma sa mai jucam si 3 etape din retur anul acesta. - Lasa, Tibane, macar mai urca Dinamo un pic. La egal se pierdea un punct. - Cum poti, ma, sa gandesti asa ? Metrom iti da sa mananci.

@Razwyx: Timpul o sa dovedeasca daca am facut sau nu alegerea potrivita. Eu o sa imi dau silinta ca lucrurile sa functioneze. @DanyBobo20: Balotelli e un caz patologic... Refuz sa-l iau ca exemplu. De fapt, sper ca nimeni sa nu-l ia. @evelin12mai: Nunta va avea loc in curand. Doar cununia civila insa. Am intrat in postul Craciunului. Cat despre nastere... sa vad, poate o cezariana ceva... Desi n-as vrea. 18.11.2012, stadionul "Metrom". Era timpul sa ne intoarcem acasa, pe arena noastra. Destul ii platisem chirie lui Nicolae. Lucrurile la cele doua tribune erau finalizate, noua capacitate fiind acum de 4000 de locuri, toate pe scaune. Bine, unele pe fotolii... Turnichetii, casa de bilete, camerele de supraveghere, punctul de comanda al jandarmilor... toate erau gata. Primul meci de Liga I vazut de stadionul "Metrom", vechi de aproape un secol, avea sa fie cel impotriva echipei FC Vaslui. Moldovenii lui Porumboiu se clasau pe un dezamagitor loc 11 inaintea etapei si aveau doar cu 2 puncte mai mult decat noi. Scaunul lui Hizo se clatina ca la un cutremur de 8 grade pe Richter. Andreea venise si ea la meci alaturi de mine. Intre timp se mutase inapoi in apartamentul meu, doar urma sa ne casatorim peste putin timp. - Irinele, cum e ? Iti place ? Am bagat o gramada de bani, dar ia uite ce-a iesit ! - Tibane, ca pe Cotroceni ! Mai lipseau Los Platanos si o nocturna. - Da, da. Rezolvam noi si cu nocturna, cand o sa avem bani. Si cand o sa acoperim tribunele, ca nu vreau nocturna din-aia cu stalpi. - Ca-n vest, Tibane. - Si cu Los Platanos, da, era o treaba. Sa fi cantat "Guantanamera" cum se canta pe vremuri aici... - Du-te, ba, ca s-ar fi stricat tot. Suntem la fotbal sau la o serbare campeneasca ? Vorbind cu Irinel in tribuna oficiala, imi sari la un moment dat in ochi o figura cunoscuta, pe care nu stiam de unde s-o iau. Era un barbat la vreo 50 de ani care se afla la cateva locuri distanta, mai jos de locul unde eram noi, vorbind aprins cu o alta persoana intr-o limba ce nu parea a fi cea romana. - Ba Irinele, cine-i ala de-acolo ? Ala cu gura mare. - Care, ma ? A, descreieratul ala ? - Il stii ? - Nu. Seamana cu Dan Puric. Doar ca e mai bine facut. - Pleaca, ma. Cum sa semene cu Dan Puric ? - Da-l in p**a mea, cine stie ? O fi vreun bisnitar. Vazand ca Irinel nu ma poate ajuta cu nimic in dezlegarea misterului, l-am intrebat pe Adi, care mi-a raspuns plictisit: - E antrenorul Bosniei, parca. Nu stiu cum il cheama, ne-a cerut saptamana trecuta sa-i dam 2 invitatii... - Ei da ? Aaa, E Safet Susic, ma, gata. El e. - Tibane, a venit sa-l vada pe Maksumic, a intervenit Irinel. O fi auzit si el de golurile pe care le-a tot dat. - Da, nu i-o fi venit sa creada si a venit sa se convinga. Si poate vrea sa-l vada si pe Vranjes. Desi pe mine m-a cam dezamagit... - Mai e si Trtovac de la Vaslui. Si el e bosniac. Are ce vedea nentu' Susic. - Hai ca zice asta echipele. C. Manea - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Mateiu, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. Noutatea venea de pe banca, acolo unde se afla Florin Manea, revenit dupa lunga perioada de accidentare. - Tibane, presimt. Asta o sa fie meciul lui Lucas. - Clar... - Pe bune, ma. Sa vezi... Vasluiul oricum e varza anul asta. Fara Wesley, sunt zero. (vedeta vasluienilor era accidentata inca din startul sezonului, urma sa revina de-abia in retur) La scurt timp dupa fluierul de start al lui Radu Petrescu, Bawab a semnat prima noastra ocazie, trimitand putin pe langa poarta din marginea careului. Aceasta s-a dovedit faza care a anuntat golul iordanianului din minutul 20, cand, scapat singur, l-a invins pe David Lazar cu un sut puternic sub bara. Stojan Vranjes a fost jucatorul cu pasa. M-am uitat inspre Susic sa vad daca-si noteaza ceva. Sanchi. Din pacate, dupa doar 5 minute, am fost pusi in situatia de a injura de toti sfintii. Constantin Grecu l-a "cosit" pe Gerlem la mijlocul terenului si a vazut direct "rosu". In mintea mea era totul aproape clar la acel moment. Nu eram sigur ca puteam rezista in 11, d-apoi in 10. Dezamagirea era cu atat mai mare cu cat dominasem inceputul jocului, iar oaspetii nu aratasera absolut nimic. - 'ga-mi-as p**a sa-mi bag. Intorc prostii astia rezultatul acuma. - Du-te, ba ! Cu Lucas ala in teren nu-mi fac nicio grija, le mai dam doua, veni replica lui Irinel. (daca mai era nevoie sa precizez) Totusi, avea sa aiba dreptate, cel putin pana la pauza. Bine, nu ca Lucas ar fi contribuit cu mare lucru, dar am reusit sa intram la cabine cu scorul de 1-0. Imediat dupa eliminare, Robert l-a scos pe Cojocnean si l-a introdus pe Poverlovici, Adrian Rusu trecand pe postul de fundas stanga. Mutari ce pareau a fi inspirate. - Adi, poti sa vezi cati spectatori sunt ? Ziceai ca, cu turnichetii astia acuma, putem da "attendance"-ul ca-n Anglia. - Da, ma. Numa' ca tre' sa merg pana sus in punctul de comanda, sa ma uit la calculator. - Pai du-te acuma cat e pauza, ca-s curios. Adica vad ca-s aproape pline tribunele, dar as vrea sa stiu exact. Dupa reluarea jocului, Thaer Bawab ne-a facut sa ne ridicam de pe scaune din nou. In chiar primul minut al primei reprize, Lucas l-a lansat in adancime cu o minge peste apararea adversa, iar vedeta noastra din atac nu a iertat si a facut 2-0. - Messi, Tibane, Messi... - Bawab ? Clar ! - Ei Bawab... Lucas ! Spre surpinderea mea, echipa oaspete a parut resemnata cu situatia de pe tabela, astfel ca finalul de joc ne-a apartinut in totalitate. Am avut mai multe ocazii de a majora scorul, cea mai importanta fiind cea din prelungiri cand Florin Manea, intrat in repriza secunda in locul lui Mateiu, a ratat o lovitura de la 11 metri. Metrom - FC Vaslui: 2 - 0 Asistenta: 3254 Ne-am intors asadar acasa in stil mare. O victorie fara drept de apel in fata unei echipe, totusi, bune. Si obtinuta dupa ce am jucat mai bine de o ora in inferioritate numerica. Gratie acestui succes, urcam pe pozitia a 11-a, depasind adversara noastra din aceasta etapa dar si Craiova. A doua zi aveam sa aflu ca Porumboiu l-a demis pe Viorel Hizo dupa infrangerea suferita in fata noastra. Tot a doua zi, in presa au aparut niste zvonuri cum ca Red Bull Salzburg ar fi interesata de Bawab si ca austriecii "au demarat" deja negocierile, impresionati fiind de cele 11 goluri reusite pana acum de catre acesta in campionat. Bineinteles ca nu era adevarat.

- Trebuie sa vorbim, i-am spus Cristinei indata ce a intrat pe usa. S-a intors de la munca de-abia seara tarziu, iar eu aflasem dimineata rezultatul testului. Am avut deci timp sa ma gandesc pentru ultima oara si sa iau decizia finala. Ma hotarasem, si nu mi-a fost deloc usor. Sigur, as fi vrut sa raman cu Cristina, lucru pe care-l simteam intens acum, cand era asezata langa mine pe canapea si ma asculta. Dar ar fi fost mult prea complicat. Am decis sa-l ascult pe Irinel si sa ma despart de ea. Mi-am zis ca e timpul sa ma maturizez, deci sa renunt la idealuri, sa accept ca nu orice dorinta poate fi indeplinita si sa ma conformez regulilor societatii. Am stabilit sa fac ceea ce trebuia facut: sa ma casatoresc cu Andreea, cu viitoarea mama a baiatului meu. Asta chiar daca in zilele noastre casatoria nu mai e ce-a fost (daca a fost) si are noi valente, daca ne uitam la barbatii care se cer intre ei de soti. Sau la femeile care se marita intre ele, chiar daca suntem mai intelegatori cu acestea. Iubirea ? O prostie, e doar in capul nostru. Am incercat sa gandesc cat mai rational cu putinta. Cel mai mult in luarea deciziei mele a cantarit bunastarea copilului. Fericirea lui. Ii eram dator sa ii ofer o familie normala, cu doi parinti. De sex opus. Impreuna, casatoriti... Armonie. "Ce daca n-o mai iubesc ? Ce daca nu mai simt aproape nimic pentru ea ? Am iubit-o, poate o s-o mai iubesc. Poate, cu timpul, o sa ma indragostesc din nou de ea. Bine, probabil n-o voi face in urmatoarele 6 luni cand i se vor intampla atatea si se va schimba, atat fizic cat si psihic, dar dup-aia... Si chiar nu, aia e. " Cristina m-a ascultat, destul de linistita, intervenind rar cu cate o intrebare nesemnificativa. A parut dezamagita, dar nu enervata, si intelegatoare, exprimarea potrivita fiind cred "s-a comportat decent". Lucru care, in mod ciudat, nu mi-a convenit. Parca as fi preferat sa urle, sa arunce in mine cu ceva... pentru a face despartirea mai usoara, mai fireasca... Mai putin dureroasa. . . . Ziua urmatoare, am invitat-o pe Andreea in oras, la cina. La restaurantul nostru... elegantul si intimul "Poarta Schei". Vroiam sa rezolv situatia cat mai repede, ce rost avea sa mai aman ? Inainte sa ne fie adusa comanda, i-am spus: - Andreea (mi-a sunat ciudat sa-i spun asa), uite ce m-am gandit. Sper ca vei fi de acord... - Cu ce ? Auzi, da' oare in cat timp aduc astia mancarea ? Ca mi-e o foame... Tre' sa mananc pentru doi acum. - Ce ? Imediat, nu stiu, lasa asta. Vroiam sa-ti spun ceva important. - Spune, draga, spune, scuza-ma. (sarcastica) - Asa... Uite, propun ca incepand de astazi sa nu ne mai ascundem. - Pai nu prea mai putem ! Incepe deja sa mi se vada burta. - Ei lasa, ca inca nu... - Cum sa nu ? Tu nu vezi ca esti mai chior, dar toate hainele au inceput sa ma stranga. Tre' sa-mi iau altele. (râzând) - Lasa c-o sa-ti iei... Dar altceva vroiam sa-ti spun. Propun sa nu ne mai ascundem si... sa ne casatorim. Ce zici ? - ... - Spune ceva... Un "da" hotarat, de preferinta. - Nu stiu ce sa spun... nu ma asteptam... Pai si... ? - M-am despartit de Cristina. - Pai si teama ta de casatorie ? - Nu era teama, era... Ma rog, mi-a trecut. Gata, nu mai aud cum undeva departe ciocanele bat cuie in scanduri. - Ha-ha. Bine atunci. Ce sa zic... ma bucur. - Serios, cred ca asta trebuie sa facem. O sa avem un copil impreuna, gandeste-te. Un copil ! - Da. - Da ce ? - Sa ne casatorim. Sunt de acord. ... pai da'... si inelul ? Inelul unde e ? (râzând) - O, si uitasem. Stai, ca am si inel. Nu e in buzunarul asta... tre' sa fie in celalalt. Gata, l-am gasit. Si... acuma ar trebui sa ma pun in genunchi, nu ? - Ma intrebi pe mine ? M-am asezat in genunchi in fata ei si i-am pus inelul de logodna pe deget. Asta dupa ce am intrebat-o la ce mana. Eram aproape convins ca la stanga, dar ea mi-a intins mana dreapta si mi-a spus, nemultumita de "ignoranta" mea: - Inelul de logodna se poarta pe inelarul mainii drepte. Verigheta e la mana stanga. Da, recunosc, n-a fost deloc o cerere in casatorie romantica. Departe de ce vezi prin filme... Am fost stangaci, nesigur, impiedicat. Dar asta nu din cauza emotiilor, ci mai degraba din nepasare, din dezinteres. N-am putut pune suflet. Nu ma pregatisem deloc, nici ca discurs, nici ca nimic. Si inelul l-am luat la repezeala din primul magazin de bijuterii pe care l-am zarit pe Republicii. Am si uitat cum se numea, parca "Bijou" sau ceva...

@Razwyx: Da, stiu, si eu m-am mirat. Si n-a cumparat unul, doi, ci cinci: Jozic, Cosic, Viglianti, Diego Ruiz si Paulinho. Eram in tribuna oficiala a stadionului "Ilie Oana" si ma treceau fiorii la auzul acestui frumos imn cantat de cei aproximativ 5000 de oameni prezenti. Cu atat mai impresionant cu cat Petrolul avea un sezon dezastruos, cu doar 3 puncte acumulate in primele 14 etape. "Lupii galbeni" erau "lanterna rosie", iar salvarea de la retrogradare parea o misiune imposibila. Venisem deci optimist in aceasta deplasare, cu gandul la victorie, iar atmosfera de dinaintea meciului ma facea sa uit pentru moment de incurcatura din viata mea personala si de rezultatul testului de paternitate pe care urma sa-l aflu a doua zi, luni. Primul "11": C. Manea - Grecu, Maksumic, Poverlovici, Rusu - Fulea, Mateiu, Popa - Lucas, Coman, Cojocnean. Balauru lipsea din cauza unei accidentari suferite in timpul unui antrenament, in timp ce Bacila, Cruceru, Vranjes si Bawab erau probabil menajati. Ritmul din ultima perioada fusese unul destul de alert, iar valoarea adversarului din aceasta etapa ii permitea lui Robert sa odihneasca cativa jucatori si sa le dea sansa si celor folositi mai putin sa arate ce stiu. Daca nu cu ultimul loc, atunci cu cine ? Si totusi, impinsi la spate de fani, jucatorii Petrolului au inceput in forta meciul, doar norocul salvandu-ne la ratarea monumentala a lui Oprita din minutul 5. Fostul jucator al Stelei si al lui Dinamo(din pacate) a trimis putin peste bara din 6 metri, nefiind nici incomodat. In minutul 19, am deschis insa scorul la prima faza mai periculoasa de atac. Popa i-a pasat in marginea careului lui Coman, acesta a preluat, a condus mingea perpendicular pe poarta si a sutat puternic din 12-13 metri, mingea lovind transversala si cazand in spatele liniei. 1-0. Desi am reusit dupa marcarea golului sa controlam jocul, in minutul 37, Adrian Dulcea a prins un sut fantastic din lovitura libera, de pe la 30 de metri, si a reusit sa egaleze situatia pe tabela. 1-1 avea sa fie si rezultatul inregsitrat la pauza. In repriza secunda, am fost de nerecunoscut. Daca in prima am mai miscat ceva, in a doua am fost la pamant. Liviu Bajenaru a inscris primul, in minutul 58, din centrarea lui Oprita. Adrian Rusu a avut cel mai bun bilet de pe stadion la aceasta faza. Apoi, Sebastian Steriu a dus scorul la 3-1, in minutul 67, tot din centrarea lui Oprita, doar ca de pe partea cealalta a terenului. Nu-mi venea sa cred ce vad. Si totusi rezultatul final avea sa fie si mai neverosimil, Oprita trecandu-si si el numele pe lista marcatorilor in minutul 80. De data asta, a nimerit poarta din 6 metri. - Merita si el sa dea gol ! s-a auzit din apropiere. Petrolul Ploiesti - Metrom: 4 - 1 Infrangere rusinoasa, dupa o repriza secunda sub orice critica. Imi venea sa ma duc la vestiare sa sparg tot, dar m-am controlat. Apararea ne mancase meciul din nou, se parea ca aveam norma sau ceva sa luam de la 2 goluri in sus meci de meci. In primele 15 etape, aveam doar 3 meciuri in care am reusit sa nu primim gol. Totusi, acest insucces nu cantarea prea mult in economia clasamentului. Ramaneam pe locul 13, iar golaverajul nostru era in oglinda: 31-31. In continuare al doilea atac, dar de-abia a 15-a aparare. Am plecat de la Ploiesti nervos cu gandul sa ajung cat mai repede acasa, sa beau ceva si sa ma culc. Planul meu era insa unul subred... Asa cum ma temeam, traficul de pe DN 1 ma impiedica sa ajung repede la Brasov. Tocmai cazuse prima ninsoare pe Valea Prahovei, lucru nu atat de neobisnuit, asta pentru ca eram in noiembrie deja, fara sa constientizez. Apoi, aveam mari rezerve cu privire la faptul ca voi putea dormi in acea noapte. A doua zi urma sa aflu daca voi fi sau nu tata...

@toti trei: Nu Robert e de vina, si nici jucatorii, ci tactica. Jucatorii nu-s de divizia B, majoritatea au evoluat in Liga 1 si, cred eu, ar putea fi in stare de mai mult. Bine, in pauza de iarna voi cauta sa aduc niste jucatori, mai ales un mijlocas defensiv, acolo stam cel mai rau. A, si pana la urma, de facut fata facem deocamdata in Liga 1. Sunt destul de linistit ca nu vom retrograda. Ca mi-as fi dorit poate ceva mai mult, aia-i alta treaba... . . . A urmat meciul din etapa a 14-a cu Sportul. Rivalii nostri din sezonul trecut, dar si din cel curent. Daca noi ne clasam pe locul 14, fix deasupra liniei, "studentii" ocupau pozitia a 15-a, prima de sub linie. Aveam insa in fata lor un avantaj destul de linistitor de 4 puncte. Oricum, n-as fi primit deloc bine o eventuala infrangere, vroiam neaparat victoria. O mie de oameni in tribunele stadionului "Tineretului", ploaia si perspectiva unui meci modest intre doua echipe schioape fiind probabil cauzele principale. Printre spectatorii prezenti pe stadion se afla si Cristina, care venise alaturi de mine sa asiste la aceasta partida. Posibil pentru ultima data. Si ea habar n-avea. Sentimentele mele erau confuze, nici nu stiam daca prefer ca intr-adevar sa fie pentru ultima data sau nu. Totul depindea de rezultatul testului, si parca ambele variante mi se pareau pierzatoare. A doua zi urma sa merg cu Andreea, alta nestiutoare, la ginecolog pentru recoltarea probelor biologice. Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean. Spre deosebire de precedentele partide, am inceput slab si am fost nevoiti sa suportam atacurile energice ale oaspetilor. Din fericire, Danalache si Alexandru Piturca au ratat. Contrar cursului jocului, in minutul 30 am reusit sa deschidem scorul. Bacila a centrat periculos la marginea careului mic advers, Nikola Jozic a intins piciorul disperat sa-i sufle mingea lui Stojan Vranjes si... i-a suflat-o intr-adevar, dar a bagat-o in poarta. Dupa primirea golului, oaspetii au parut demoralizati, iar noi am parut ca prindem aripi. Bawab a nimerit bara in minutul 35, la capatul unei actiuni colective de toata frumusetea, pentru ca doua minute mai tarziu sa ne dublam avantajul prin Maksumic. Bawab a centrat perfect din corner la prima bara, iar bosniacul nu a iertat. 2-0, scor inregistrat si la pauza. In repriza secunda, ne-am continuat prestatia buna din finalul primei reprize si, in minutul 66, Maksumic a facut "dubla". Acelasi Bawab a executat o lovitura libera din lateral, apararea "studentilor" a balbait mingea, iar Maksumic a fost pe faza si a catapultat balonul in poarta. 3 minute mai tarziu aveam sa ne bucuram din nou, iordanianul Thaer Bawab trecandu-si si el numele pe tabela, absolut meritat, dupa o faza construita de Mateiu si Vranjes. Pe finalul meciului, ne-am relaxat iar apararea si-a facut din nou simtita absenta. Sportul a reusit sa marcheze doua goluri in ultimul sfert de ora, prin Bozidar Cosic si Alexandru Piturca, astfel ca rezultatul final a fost unul mai putin umilitor pentru ei. Metrom - Sportul: 4 - 2 Un succes important, mai ales pentru ca era unul obtinut in fata adversarei noastre numarul 1 la ramanerea in prima liga. Alba Iulia, UTA si Petrolul pareau condamnate deja. Urcam pe locul 13 gratie acestei victorii, depasind formatia FC Bihor, si reuseam sa punem 7 puncte intre noi si prima echipa aflata pe loc retrogradabil. Nu stateam rau... Pana la urma, obiectivul era salvarea de la retrogradare. Pentru acest sezon. Nu ma puteam bucura insa prea tare, si vina pentru acest lucru o dadeam pe stresul resimtit in ultima perioada. Aveam in minte doar vizita de a doua zi la ginecolog si, chiar daca stiam ca rezultatul va veni cateva zile mai tarzu, simteam o stare de neliniste inca de pe-acum. Eram hotarat de felul in care voi proceda, in functie de testul de paternitate, dar privind-o pe Cristina... mi-am dat seama ca doar credeam ca sunt hotarat. Plecasem de la stadion si ne indreptam spre casa, iar ea era toata numai un zambet in dreapta mea. - Ce meci frumos, iubi ! Ti-a placut ? - Aha, da. Mi-ar fi placut si mai mult daca nu primeam golurile alea pe final. - Ai si pretentii acuma... In plus, a fost mai spectaculos asa ! Si au putut sa se bucure si ei un pic. - Ei s-au bucurat... - Pai n-ai vazut ? La primul gol nu, dar la al doilea atacantul ala s-a bucurat. - Pai normal, Piturca ala da 2 goluri pe sezon. Macar sa se bucure la ele. - De ce esti rau ? - Ma rog, important e ca am castigat. - Numa' punctele te intereseaza pe tine ? Mie cel mai important mi se pare ca a fost un meci frumos, atractiv, cu multe goluri... Nu de-asta se joaca fotbalul ? Pentru oameni. Si spectatorilor cred ca le-a placut ce-au vazut. Si celor care s-au uitat la televizor. - Cred ca aia care s-au uitat la televizor au fost chiar mai putini decat cei care-au venit la stadion. L-au dat pe Dolce... - N-are importanta, iubi. Si un om daca s-a uitat si i-a placut... aia e tot ce conteaza. "Cat de simpatica si naiva esti... si cat de frumoasa ! Vai cat as vrea acum sa nu fiu eu tatal copilului... Am putea fi impreuna in continuare... si ce bine ar fi ! Si cat de simplu." - Iubi, vezi ca-i rosu ! m-a trezit din gandurile mele vocea ridicata a Cristinei. Am apasat imediat si instinctual pedala de frana si am reusit sa opresc masina la timp, inainte de a intra in mijlocul intersectiei. Ma uitam terifiat la cele cateva dube si un autobuz din fata mea, gandindu-ma fugitiv la posibilele consecinte ale unui impact cu acestea. Dupa un moment de liniste, Cristina m-a intrebat acuzatoare: La ce te gandeai ?! - La nimic...

Urma sa ma gandesc in urmatoarele saptamani la situatia mea incurcata. Mi-am propus sa nu ma grabesc si sa astept rezultatul testului de paternitate pentru a lua o decizie. Deci, nu aveam de gand sa-i spun Cristinei absolut nimic deocamdata. De fapt, nimanui, in afara de Irinel. I-am cerut si Andreei sa mai astepte putin si sa nu raspandeasca vestea, obtinand din partea ei o promisiune ca asa va face. Ma astepta asadar o perioada grea, stresanta, pe care speram sa o trec mai usor cu ajutorul fotbalului. Ca urmare a victoriei impresionante din ultima etapa, impotriva Astrei, echipa urcase pe locul 13 in clasament si avea un golaveraj de 24-20, unul demn de o pozitie mult mai inalta. Aveam al doilea atac din toata Liga I, dupa Rapid, care avea 31 de goluri marcate. Bineinteles, apararea noastra scartaise pana acum si era doar a 10-a din campionat. Oricum, ciudat cum cu al doilea atac si a zecea aparare poti ocupa locul 13. Asa e-n fotbal... Dupa reusita din meciul cu Astra, vedeta noastra din atac, iordanianul Thaer Bawab, urcase si el in clasamentul golgeterilor pana pe pozitia a 4-a. Adunase 8 goluri in primele 12 etape, doar Tiago Tremonti(Astra), Hallenius (Rapid) si Machado (U Cluj) avand mai multe reusite, fiecare cate 9. Urmatorul nostru marcator era, in mod surprinzator, bosniacul Maksumic, care gratie hattrick-ului din partida cu Astra ajunsese la cota 6 in campionat si 7 per total. Inscrisese un gol si-n cupa. Senzational acest fundas la fazele fixe. Vinerea ce a urmat ne-am deplasat la Cluj-Napoca, pentru a intalni "sepcile rosii". U Cluj se clasa pe locul 9, cu 17 puncte, majoritatea obtinute pe teren propriu. Nu ma asteptam asadar in niciun caz la un meci usor. Robert a inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. Aproximativ 5000 de spectatori venisera pe Cluj Arena sa asiste la acest meci. Am inceput neasteptat de bine partda, iar in minutul 7 Cojocnean a reusit sa deschida scorul. Grecu l-a angajat in adancime, in partea stanga, pe Bawab, acesta a trecut in viteza de Abrudan si a centrat mingea in fata portii, acolo de unde Cojocnean a reluat balonul in poarta, cu latul. - A dat o palma ! a exclamat Irinel. Apoi insa, gazdele ne-au dat cu terenul in cap. Pana la pauza, clujenii au trecut fara prea mari eforturi in avantaj datorita reusitelor lui Laurentiu Iorga si Gabriel Machado. Apararea noastra iar a fost pe nicaieri si prima repriza putea si trebuia sa se termine la un scor mult mai dur pentru noi. Lucrurile s-au indreptat, totusi, dupa pauza. Din pacate. In primele zece minute ale reprizei secunde, "studentii" au inscris de doua ori, prin Machado si Margaritescu. Golul fostului mijlocas defensiv al lui Dinamo a fost unul incredibil si total necaracteristic: sut cu efect din afara careului, drept in vinclu. Tabela arata asadar 4-1 in minutul 55. In minutul 63, am redus din diferenta gratie unui autogol al lui Iorga, dar chiar si asa sperante nu mai puteam avea. Mai ales ca la scurt timp, in minutul 66, Cosmin Nastasie a marcat golul de 5-2, dupa o centrare plouata in careu a lui Ungurusan. U Cluj - Metrom: 5 - 2 Infrangere clara si meritata. O evolutie dezamagitoare si diferita total de cea din partida cu Astra. Nu reuseam sa inteleg ce se intamplase intre timp. Coboram din nou pe locul 14. . . . La 5 zile dupa meciul din campionat de la Cluj, ne-am deplasat la Chiajna, pentru a evolua in optimile Cupei Romaniei. Aveam sperante mari inaintea acestui joc si eram increzator ca ne vom califica. Chiajna ocupa doar pozitia a 10-a in Seria I a Ligii a II-a, astfel ca ma temeam mai mult de calitatea ei de echipa gazda decat de valoarea intrinseca a echipei. Primul "11" : Balauru - Szilagy, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean. Constantin Grecu era suspendat. Am inceput meciul din nou bine, reusind sa deschidem scorul in chiar primul minut, gratie aceluiasi Cojocnean si a unei gafe de "cascadorii rasului" a fundasului Bubuleandra. Totusi, dupa acest gol, gazdele au trecut autoritar la conducerea jocului, iar rasplata a venit in minutul 32, cand Alexandru Mandea a restabilit egalitatea cu un sut din interiorul careului. 1-1 avea sa fie si rezultatul la pauza. In repriza secunda, am evoluat mai bine, dar Lucas si Mateiu, cu precadere, au irosit sansele noastre parca inconstienti de faptul ca aveam o sansa uriasa de a juca in sferturile cupei. Dupa cele 90 de minute regulamentare scorul a ramas cel de 1-1, astfel ca meciul s-a dus in prelungiri. Cele doua reprize de prelungiri au fost destul de plictisitoare, cele doua formatii aratand multa teama si preferand sa se cantoneze in aparare si sa astepte penaltiurile. Nu-mi placea deloc ceea ce vedeam, si nici nu intelegeam. Si pentru ca "totul se plateste in viata", vorba lui Irinel, cand toata lumea se pregatea de loviturile de departajare, Silviu Pana a inscris la ultima faza a meciului, reluand in plasa portii noastre o centrare din lovitura libera. Chiajna - Metrom: 2 - 1 Paraseam pentru al doilea an la rand rusinos, dupa mine, Cupa Romaniei. Un gust amar si un sentiment profund de nemultumire, asta simteam.

@yogibeer: Nu cred ca vom apela la varianta aceea. @Razwyx: Absolut nicio problema sa fiu tata. "Tatic", in schimb... @Srdjan: Mai e mult pana departe. Dar cel mai probabil niciunul. @luck7337: Da. . . . - Ce sa zic, Tibane ? Felicitari ? - Merci ? Irinel n-a parut prea surprins de vestea cea mare, si nici foarte miscat. E destul de ciudat atunci cand, la auzul aceleiasi vesti, reactia altor persoane difera enorm fata de-a ta. Bine, asta nu se compara deloc cu cat de ciudata mi s-a parut vizita la ginecolog. M-am simtit la fel de stanjenit ca Andreea, poate chiar mai mult. Si gandul ca trebuia sa revenim aproape luna de luna nu era nici el unul placut. E drept, medicul s-a straduit sa para de treaba, insista sa-i punem intrebari, glumea... Ne-a facut sa simtim faptul ca ne aflam intr-o clinica privata. Dar astea erau lucruri mai putin importante. Important era ca ecografia a confirmat sarcina si ca l-am putut chiar vedea pe micut. Ma rog, nu prea bine, destul de neclar, dar am vazut ceva miscandu-se pe-acolo... si medicul a parut multumit de imagini. Ne-a asigurat ca sarcina decurge normal si ca nu sunt motive sa nu o faca si in continuare. De asemenea, ne-a confirmat faptul ca sarcina se afla in cea de-a 9-a saptamana si ne-a calculat si data probabila a nasterii: 13 mai 2013. "Bine, la data asta sigur nu se va naste. V-o spun din experienta, n-am nimerit niciodata." Vroiam sa inlatur insa orice urma de indoiala, asa ca n-am putut sa ma abtin, iar la final, in timp ce Andreea se imbraca, am stat de vorba cu doctorul intre patru ochi, in afara cabinetului. Am lasat rusinea deoparte si l-am intrebat de posibilitatea efectuarii unui test de paternitate inainte de nasterea copilului. - Se poate, sigur ca da. Sunt doua modalitati: CVS sau amniocenteza. CVS-ul se poate face chiar peste doua saptamani, pentru amniocenteza trebuie sa mai asteptati putin, minim o luna. - As vrea cat mai repede, normal... si fara stirea mamei. - Inteleg... Pai atunci va programez pentru CVS, sa zicem, peste doua saptamani ? Eu chiar recomand CVS, e mai concludent si mai putin invaziv decat amniocenteza. Si nu ma refer doar pentru cazul dumneavoastra. Eu chiar le recomand cuplurilor cu probleme genetice in familie CVS, adica biopsia vilozitatilor coriale, pentru a afla daca bebelusul e sanatos. In cazul dumneavoastra nu s-ar impune, dar... o putem pacali putin pe mamica. - Ar fi perfect. - Da. Si in plus, veti afla si sexul copilului cu ocazia aceasta. - Asa ramane atunci. In doua saptamani, suntem aici. Revenind la discutia pe care o aveam cu Irinel, la club... - Ti-a facut-o, Tibane. - Ce ? Iar incepi cu teoria conspiratiei... - Adica tu chiar crezi ca pur si simplu s-a intamplat ? - Da. Sau nu stiu... p**a mea, nici nu mai conteaza. Poate ca, la un anumit nivel, Andreea si-a dorit sa se intample, dar... nu putea fi sigura. N-avea cum. Pe langa improbabilitatea in sine... Daca foloseam prezervativul ? Sau daca nu ma terminam in ea ? - Totul in viata se plateste, Tibane. Ti-a trebuit un pic mai multa placere... viata ti-a zis: "ia-o p-asta!". - Ba, pana la urma, asta e. Voi avea un copil. A inceput sa nu ma mai sperie gandul asta. E adevarat, nu cred ca sunt pregatit si a venit pe neasteptate, dar va avea tot ce-i trebuie si va fi iubit. Iti spun, cand am vazut imaginea aia la ecograf... mi-a venit sa ma plang. De-abia m-am putut abtine. - Da, ma, normal. E frumos sa fii parinte, gandul ca ai contribuit la conceperea unei vieti... Cred ca te simti mandru. - Da, nu stiu, mult mai mult decat atat... - Si cu Cristina ce faci ? - Ei, da, asta-i problema. Se intoarce azi de la training-ul de la Bucuresti si habar n-am cum sa fac. Cum sa-i spun. - N-ar trebui sa fie greu. Ii zici asa: "Iubi, Andreea e insarcinata cu copilul meu. Da, eram impreuna... Cand ? Cand ai plecat tu la inmormantarea matusii tale. " Si ai scapat de ea. Va iesi pe usa in secunda urmatoare. - Ha. Caut totusi o varianta mai eleganta. Nici nu stiu... pare prostesc, dar nu vreau sa scap de ea. - Ce, ma ? (râde zgomotos) Ai innebunit ? Vrei sa-ti faci harem ? - Ce harem, ma ? - De fapt, p**a mea, ai putea. Te muti in Qatar, acolo bigamia e legala. Te poti casatori cu amandoua. - Eu inteleg ca faci misto, dar... cine-a zis ceva despe casatorie ? - Cum, Tibane ? Nici acum ? Vrei sa ai copii din flori ? - Ei, copii din flori... - Da' stii ceva ? Bine te-ai gandit. Doar ca nu stiu, e ciudat. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca tu o sa ai un copil din flori. Nu esti genul... Si ce-o sa zica maica-ta ? Parintii Andreei ? Vine tac-su cu toporul la tine. (râde) - Termina, ma, cu copiii tai din flori ! Nici macar nu cred ca se potriveste expresia asta situatiei mele. - Ba da, daca nu o sa te casatoresti cu Andreea... - Stii ce ? Nu de casatorie e problema. Problema e ca n-o mai iubesc pe Andreea, cred ca... de fapt, lasa. - Hai, ma, zi. - O iubesc pe Cristina acum. - Tibane, cu tine nicicum nu-i bine. Si nicicand. - Ce sa fac ? - Fa ce tre' sa faci. Eu zic s-o lasi pe Cristina si sa te casatoresti cu Andreea. Si repede, pana ii creste burta. Asta ar face un om serios si intreg la minte.

@toti: Va multumesc pentru aprecieri si comentarii. Ma bucur ca va place si ca inca urmariti povestea. Chiar e reconfortant sa vad ca nu imi rup degeaba din timp o ora, doua, trei aproape in fiecare zi. @costelio: Felicitari pentru rabdare. Chiar ma temeam ca n-o sa mai stea nimeni sa citeasca de la inceput, vazand numarul de pagini. Intr-adevar, inceputul poate l-am scris cu mai mult suflet, cu mai multa pasiune si, de ce nu, inspiratie. Asta nu inseamna ca acum nu mai pun suflet. Ideea e ca pana la urma e o poveste de FM si am vrut sa prezint si evolutia echipei Metrom. Daca m-as fi pierdut mai mult in detalii, probabil acum eram inca in primul sezon. @Razwyx: Chiar asa... Ar trebui sa ma linistesc cu gandul ca POATE nu e copilul meu. . . . - Tibane... mare vagabond mai esti... Cum scapi un pic de Cristina, sari pe astalalta. Au fost cuvintele spuse in necunostinta de cauza de catre Irinel, in momentul in care i-am spus sa lasam sarbatoritul pe altadata, pentru ca trebuie sa ma vad cu Andreea. N-aveam timp de dat explicatii. Am plecat cu masina de la stadion in tromba, si am sunat-o pe Andreea. Am stabilit sa ne intalnim cat mai repede intr-o cafenea de langa Colina, aproape de ea. Am ajuns imediat in cafeneaua cu pricina, Jad Cafe, si m-am asezat la o masa. Eram transpirat tot, ardeam, simteam cum imi zvacnesc urechile. Condusesem ca un apucat pana acolo, asa cum n-am mai condus niciodata. Am luat chiar in plin si in viteza o bordura, cu roata din dreapta fata. Noroc ca Tiguanul nu-i Dacie. Graba mea nu avea niciun motiv rational, eram constient ca Andreea va ajunge mai tarziu indiferent cat as conduce de incet, dar asa mi-a venit. Cateodata, asa iti vine. Socat, confuz si ingrijorat stateam la masa si-asteptam. Picioarele imi bataiau teribil, iar pachetul de tigari inceput in pauza meciului cu Astra l-am strans in mana, mototolindu-l. Era gol. Ma uitam des la ceasul telefonului, chiar de mai multe ori intr-un minut. "Cum poate fi tot si 32 ?". Eram nervos. Ma enerva tot. Faptul ca Andreea nu venea era in fruntea listei. Apoi, caldura, aerul ce parea irespirabil... Verdele decorului. Imi treceau prin cap tot felul de ganduri nelinistitoare... cum ar fi acelea ca ma paste o responsabilitate sufocanta pe care nu am vrut in niciun moment sa mi-o asum, ca viata mea fara griji tocmai era pe cale sa se termine, ca libertatea mea urma sa se curme... Apoi, insa, m-am intrebat daca nu cumva exagerez. "Si ? O sa fiu tata, mare lucru. Atatia prosti sunt tati. In plus, mie-mi plac copiii. Pun pariu c-o sa fiu un tata bun. O sa mergem impreuna la meciurile Metromului... parca-l si vad imbracat intr-un tricouas galben-albastru. Poate o sa ajunga fotbalist. O sa-mi traiesc visul prin el. Daca vrea si el, normal. Asta daca e baiat, dar daca e fata ? N-are nimic. Ce daca-i fata ? Nu, dar tre' sa fie baiat. Neaparat tre' sa fie baiat ! Da." Si atunci am vazut-o pe Andreea intrand. In sfarsit, asteptarea grea se incheiase. Si-a plimbat privirea prin cafenea, m-a reperat, a inceput sa vina agale inspre mine, cu capul in pamant, si s-a asezat la masa, in fata mea. Parea umila, speriata... - Bun. Acum ca ne-am adunat cu totii, te ascult. I-am spus zambind, incercand sa detensionez putin atmosfera. - Ce vrei sa-ti zic mai mult ? Sunt insarcinata. - Esti sigura ? - Adica eu sunt proasta sau cum ? Vroia sa mai continue, dar a fost intrerupta de catre chelner, care ii remarcase aparitia. L-am repezit iritat, spunandu-i sa ii aduca o cafea. Nu, nu cafea. Mi se face rau de la cafea. Adu-mi o limonada, te rog. - Ei na ? Pe bune ? Ti se face rau de la cafea ? E un semn al sarcinii sau ce ? Am intrebat-o usor amuzat si suspicios. - Chiar e. - Mai sa fie... Nu-mi spune ca ai si greturi matinale. - De fapt, la mine apar mai mult seara. - Deci esti sigura. Ai si simptome... - Da. Cum sa nu fiu sigura ? Crezi ca-ti mai spuneam daca nu eram sigura ? Trei teste de sarcina am facut si toate au iesit pozitive. Toate au aratat doua liniute. - Liniute ? Serios ? Viata mea va fi schimbata de niste liniute ? - Asa sunt testele de sarcina... - Si testele astea... sunt absolut sigure ? - Testele alea sunt 99% sigure ! s-a rastit intr-unul dintre rarele momente in care m-a privit in ochi. Imi vorbise pana atunci mai mult cu privirea indreptata in jos. - Nu asa sunt si anticonceptionalele ? Si ia uite ce-a iesit. Sau... n-ai mai luat ? - Ba da... am mai luat. Doar ca am mai uitat, nu mai stiu, mai ales dupa ce ne-am despartit... - Cum adica "mai ales" ? Adica vrei sa-mi spui ca si inainte le luai asa, cand iti aminteai ? Tu esti inconstienta ?! - Nu mai tipa, ca ne aude toata lumea. - Da, pentru asta imi fac eu griji acuma. Da' eu ce prost am fost... Nu m-am gandit niciodata ca tu te joci cu asa ceva. Pai si cum, cand ? Adica noi n-am mai... de cand ? - De-atunci de la ziua ta. Ai uitat ? - Crede-ma ca nu mai stiu. Daca m-ar lua acuma cineva repede, cred ca nu mi-as sti nici adresa. Si stii sigur ca atunci ? Nu mai inainte ? - Normal ca stiu. Mi-am calculat. In plus, tu nu vezi ca nu se vede inca ? - Si cat a trecut de-atunci ? - 2 luni. Sunt in saptamana a 9-a. - Pfff, care erau sansele sa ramai insarcinata in seara aia ? Daca am fi vrut... Incredibil. Apoi,am intrebat-o usor temator de reactia ei: Da' spune-mi un lucru. Stiu ca o sa te superi, dar nu pot sa nu te intreb. Esti sigura ca-i al meu ? - Hai ca esti nesimtit. Cine ma crezi ? Bineinteles ca-i al tau, mi-a raspuns, printre cateva lacrimi. Ma gandeam ca asa o s-o faci... - Asa cum ? - Asa. Si totusi, o mica parte din mine spera ca proasta ca poate o sa te bucuri, sau macar ca o sa te prefaci. - Nu incepe cu dramatismele... Pur si simplu, vreau sa fiu sigur. E prea important. S-a asternut apoi o pauza... pe care am intrerupt-o tot eu. Vroiam sa o cred ca spune adevarul, dar ma gandeam bineinteles si la un test de paternitate. Nu era insa momentul unei asemenea discutii. - Nu-mi vine sa cred... Tie ? - Ce nu-ti vine sa crezi ? - Cum ce ?! C-o sa avem un copil ! C-o sa fim parinti ! - Da, stiu... e ciudat. Si noi nici nu mai suntem impreuna, eu inca nici nu mi-am terminat scoala, am doar 22 de ani, nu sunt deloc pregatita... Cele cateva lacimi de dinainte se transformasera acum intr-un veritabil plans. - Hai... nu plange,i-am spus luand-o de maini, totul o sa fie in regula. Sunt alaturi de tine, nu esti singura. Nu mai plange, gata. Nu-ti face griji, o sa fie bine. - Promiti ? - Promit.

@evelin12mai: Buna, buna asta @Razwyx: Ia intreaba-i pe italieni. Determinarea mea de a asista la antrenamentele echipei s-a stins destul de repede. N-am reusit sa dau dovada de rabdare, reusind sa bifez doar doua. Ce rost avea ? Robert parea sa stie ce face. Sambata, am intalnit pe "Tineretului" Astra (inca)Ploiesti. Oaspetii au avut un inceput de campionat destul de bun si se clasau pe locul 8. Totusi, patronul Ioan Niculae nu dadea semne prin presa ca ar fi prea multumit si-l intepa pe Selymes cu fiecare ocazie. Ce vroia, nu stiu... Sa se bata la campionat cu Izvoranu, Todorovski, Ben Teekloh si Tiganasu ? Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. La o prima vedere, nicio modificare importanta in ceea ce priveste asezarea. Totusi, inceputul de joc mi-a dat sperante, mingea fiind mai tot timpul la piciorul unui jucator imbracat in tricou galben-albastru. Nu puteam fi insa sigur ca acest lucru se datora discutiei mele cu Robert. Vranjes a semnat prima noastra ocazie, prin minutul 10, cand a sutat din afara careului putin alaturi. Cei aproape 2000 de spectatori au oftat la unison. Apoi, pe la mijlocul primei reprize, Bawab si Popa au ratat fiecare cate-o ocazie uriasa, amandoi tragand insa doar in portarul Naouali din situatii de unu la unu. De remarcat faptul ca Astra nu reusise pana atunci nici macar sa se apropie de poarta noastra, daramite sa aiba vreun sut. Conform cursului jocului, spre finalul reprizei, in minutul 43, Thaer Bawab a deschis scorul cu un sut superb. Mateiu i-a pasat in mijlocul careului, iordanianul a preluat balonul, s-a intors catre poarta si a asezat mingea aproape de vinclu, la coltul lung. Mi-a sarit in ochi faptul ca la aceasta faza eram cu toata echipa in jumatatea Astrei, iar vreo 6 jucatori erau in careu sau in apropierea acestuia. Am intrat la pauza cu 1-0, deci nu puteam fi decat multumit. Am coborat cu Irinel in salonul VIP cu gandul de a bea o cafea si de a ciuguli cate ceva, un fursec, o maslina... - Jucam sau ce p**a mea ? - Da, Tibane, avem trupa de trupa, veni raspunsul spus cu gura plina si mai degraba ironic al lui Irinel. - Nici n-au trecut astia de jumatea terenului... Pacat ca e numai 1-0. - Ce sa-i faci, ma, viata e grea si lumea e rea... - Si care-i legatura ? Am scos telefonul din buzunar nervos, exasperat de apelurile pe care le tot primeam. - Ce-ai, Tibane ? Te suna copiii sa faca misto ? - Nu, ma... Nu stiu ce p**a mea-i treb'e lu' Andreea... (Da, stiu, e gresit, dar in vorbire...) - Bine-ai zis. Ii treb'e p**a. - Ma tot suna, imi da mesaje ca "tre' sa ne vedem", "tre' sa vorbim"... - "tre' sa ne futem"... - Mda... I-am zis clar ca s-a terminat. Nu stiu de ce, dar ma deranjau teribil replicile lui Irinel. Nu-mi placea sa se vorbeasca astfel de Andreea. - Ai mai zis tu o data asa si cum a plecat Cristina sa-si ingroape o matusa... - Da, ma, recunosc. Am gresit. Dar mi-am promis ca aia a fost ultima data. Lucrurile merg prea bine cu Cristina ca sa le stric. S-a mutat la mine, cu tot, si-a adus si banda de alergat, si bicicleta de exercitii... E treaba serioasa. - Clar, se stie ca nu-ti muti bicicleta cu una cu doua. - Faci tu misto, da'... - Ba, Tibane, da' ce le faci ma la astea de le dai gata asa ? - Da... rautaciosii ar spune ca le arat extrasul de cont. Hai, ia-ti alunele alea cu tine si hai sa mergem, ca reincepe spectacolul. Repriza secunda a inceput cum nu se putea mai bine, iar la doar doua minute de la reluare, Cojocnean ne-a dublat avantajul cu un sut la coltul scurt, dupa o balbaiala a defensivei oaspete la o incursiune a lui Bawab. De-abia dupa acest gol, am inceput sa ne mai retragem putin, oferindu-le mingea si prahovenilor, care pana atunci rar avusesera parte de ea. Dupa un sut in plopi al lui N'Doye, primul sut spre poarta noastra, in minutul 67 Maksumic a spulberat toate emotiile si a inscris pentru 3-0. Evident, ca urmare a unui corner. De data aceasta executat de Bawab. 10 minute mai tarziu, fundasul bosniac a repetat figura, realizand "dubla", singura diferenta fiind aceea ca golul de 4-0 a venit ca urmare a unei lovituri libere din lateral. Un "corner mai scurt". In mod surprinzator, lucrurile nu aveau sa se opreasca aici, nici pentru noi, nici pentru Maksumic. Masivul fundas a reusit in prelungirile partidei chiar hattrick-ul, inscriind tot cu o lovitura de cap, dintr-un corner batut de Bawab. Eram uluit. Irinel a venit insa imediat cu explicatia. - Izvoranu l-a tinut la toate fazele fixe, cum p**a mea sa nu dea ? Metrom - Astra: 5 - 0 Rezultat senzational, si tocmai dupa discutia avuta cu Robert. Nu eram atat de arogant incat sa cred ca acest succes mi se datora, dar putina mandrie simteam. Si multa bucurie. De-abia asteptam sa ma duc la vestiare sa-mi felicit echipa si sa le promit ca maine la prima ora vor avea primele in conturi. Am coborat din tribuna oficiala, indreptandu-ma spre vestiarul nostru, si am asteptat ca jucatorii sa-si faca aparitia. Intre timp, telefonul imi tot suna, lucru care m-a determinat, intr-un final, sa-l inchid. Incredibil de insistenta si sacaitoare Andreea asta... Jucatorii au venit cu intarziere in vestiar, iar bucuria lor era de nedescris, iar multi nici macar nu m-au bagat in seama in prima faza. Sareau ca apucatii, se loveau intre ei cu tricourile, cantau, fiecare in legea lui. A trebuit sa astept un timp ca lucrurile sa se linisteasca pentru a-mi putea exprima multumirea. Apoi, cand am mentionat de prime, balamucul a reinceput, asa ca am plecat. la iesirea din stadion, am dat nas in nas cu Irinel. Tinea telefonul lui in mana, pe care mi l-a intins suparat. - Ce, ma ? Ce ? - Uite. Acuma ma fute pe mine la cap Andreea. Citeste si tu ce mi-a scris. Am luat telefonul si-am inceput sa citesc. "spune-i lui tibi ca vin la usa la el daca numi raspunde. e fff important." - Ce p**a mea o fi vrand asta ? De fapt, da-o-n p**a mea... - Deschide-ti Tibane macar telefonul ca n-am chef sa ma sune asta toata noaptea. Si poate imi treb'e telefonul, nu-l inchid. - Bine, ma, il deschid... Na, fericit ? Uite, ii scriu si un mesaj. " Vino, pui, la usa, ca nu-ti deschid. O seara placuta." - Bun. Mergem undeva, Tibane, bem ceva ? Sa sarbatorim. - Mergem, cum ? Cristina si-asa nu-i acasa. Da' Adi ala a iesit din stadion ? - Da-l in p**a mea, mergem numa' noi. Nici nu m-am urcat bine in masina, ca telefonul a sunat din nou. Mesaj. - Ia sa vad acuma ce mai faci... imi dai foc la casa ? ma intrebam usor amuzat, cu voce tare. Citind mesajul, insa, mi-a pierit toata bunadispozitie. Superba victorie tocmai obtinuta inceta sa mai aiba vreo valoare. De fapt, totul inceta sa mai aiba vreo valoare. Am ramas inlemnit, cu ochii-n ecranul pe care scria: "sunt insarcinata"

@Razwyx: M-ai citit. Nu mai puteam sta deoparte, simteam ca trebuie sa intervin. Trebuia sa ma implic mai mult la echipa, si nu Gigi style. M-am hotarat sa incep sa asist la antrenamentele jucatorilor, nu pentru ca m-as pricepe si as fi in stare sa-mi dau seama ce se greseste sau ce exercitii ar trebui adaugate, dar pentru a avea o imagine de ansamblu. Dar, cel mai important, trebuia sa discut cu Robert. Lucru pe care l-am si facut luni dimineata in timpul antrenamentului. N-a parut deloc surprins sa ma vada. A asteptat sa initiez eu discutia. - Ce faci, mister ? Suparat... ? - Nu, boss. De ce ? Ar trebui ? - Niciodata nu trebuie sa fii suparat, dar cateodata n-ai ce face... Jucatorii cum sunt ? - Au putin moralul la pamant, dar am stat de vorba cu ei. Si dupa meci, si astazi. O sa-si revina, sunt baieti mari. - Am avut si program greu in p**a mea... Era greu sa scoatem ceva... - Exact. - Dar, asa cum imi place mie sa spun, nu e suficient sa fii suficient. - Aia da. - Ai inteles ce zic, nu? - Da. Sta un pic pe ganduri si revine: Nu. - Nu trebuie sa avem o parere prea buna despre noi... si sa ne multumim cu gandul ca am avut adversari grei si ca nu puteam face mai mult. - Normal, intotdeauna se poate mai bine. - Vezi, tu spui asta, dar nu esti convingator. - Eee, eu doar cred ca nu trebuie sa dramatizam. - Cine dramatizeaza ? - Mai sunt meciuri, suntem deasupra liniei, am facut jocuri bune. Eu zic ca stam bine. Suntem pe drumul cel bun. - Sunt de acord cu tine. Suntem in grafic, doar avem obiectiv salvarea de la retrogradare... Am batut toate contracandidatele noastre, dar... nu sunt asa convins ca suntem pe drumul cel bun. Eu cred ca ne-am oprit in intersectie si ne odihnim. - De unde impresia asta ciudata ? - Nu stiu, parca as vrea sa vad putin progres. Niste schimbari in joc. De cand a inceput campionatul, jucam tot pe contraatac... Totul numai pe umerii lui Cojocnean si Bawab. Si Maksumic, la faze fixe. - Astea-s armele noastre, ce vrei ? Nu tre' sa dea toti jucatorii gol. - Eu cred... ca ar trebui sa fim ceva mai curajosi. Prea mult stam cantonati in propriul careu asteptand adversarul, apoi cand prindem mingea o aruncam in fata aiurea, poate o prinde Cojocnean sau Bawab. - Hai ca exagerezi, nu asa jucam. E adevarat ca jucam pe contraatac, dar avem un joc mai elaborat de-atat. - Serios ? Eu asta vad mai mereu. Toti jucatorii cand prind mingea se grabesc s-o bubuie in fata. - Si crezi ca astea-s indicatiile mele ? Eu le-am spus mereu sa iasa calm din aparare, cu mingea la picior daca se simt in stare sau, daca nu, cu pase scurte. Dar in Liga I e alt ritm, nu mai merge ca pana acum, pressingul adversarior e mai insistent, mai bine facut. Poate de-aici si repezeala lor sa arunce mingea-n fata. - Bun. Deci esti de acord cu mine ? - Nu. Recunosc ca sunt momente, inevitabile de altfel, dar nu, nu se intampla mereu asa. - Ma rog... Parerea mea e ca daca observi ca jucatorii nu iti respecta indicatiile, sau nu sunt in stare s-o faca, tre' sa le schimbi. N-ai cum altfel... De aceea, iti propun sa schimbi putin planul tactic, stilul de joc. - Sa stii ca planul tactic il modific de la meci la meci, asa ca... - Nu ma refer la "lasa-i interiorul", "tine-l strans pe Măstăcan " si alte fleacuri. - "Fleacuri" zici ? Vezi, de-asta eu sunt antrenor si tu patron. "Fleacurile" astea sunt de multe ori diferenta dintre victorie si esec. - Poate ai dreptate, nu zic nu. De fapt, stiu ca ai dreptate, dar fleacurile fac diferenta intr-un meci. Pentru mine importanta e vederea de ansamblu; filosofia, stilul. - Spune direct, nu ma mai lua cu vrajeli, cu filosofii... Ce vrei de fapt ? - Nu vreau nimic. Vreau doar sa te conving ca e nevoie de o schimbare. - O sa schimb, normal, ca jucam cu Astra acasa etapa asta. Nu pot sa joc la fel ca-n meciul cu Steaua, nu ? E la mintea cocosului. - Lasa, ca si cu Alba Iulia, si cu UTA, tot asa ai jucat. Tot in aparare, tot pe contraatac. - Si n-am castigat sau ce ? - Vrei sa-ti spun direct ?! O sa-ti spun. Vreau sa fim o echipa "pozitiva". - Acuma suntem "negativa" sau cum ? - Noi pana sezonul asta am jucat "posesie", am pasat, am condus ostilitatile. Stiu ce-o sa zici, ca foloseam alt sistem... Nu e de ajuns argumentul asta. - De fapt, ti-as zice ca intalnim echipe mult mai bune sezonul asta... - Nici asta nu e un argument convingator. As vrea sa fim mai combinativi, sa atacam mai mult, sa fim preocupati mai putin de faza defensiva. Degeaba suntem preocupati de ea, tu n-ai vazut ca luam de la 2 goluri in sus pe meci ? Nu e pentru noi statul in aparare ! Grecu, Bacila sunt fundasi laterali ofensivi, habar n-au sa se apere. Sa-i folosim cum treb'e, zic. In plus, avem o gramada de jucatori tehnici, Vranjes, Popa, Manea, Bawab, Lucas... Poate ne-ar conveni un joc mai de posesie. - Pai daca am urca si mai mult in atac, am lua de la 4 in sus ! - Nu cred. Eu chiar cred in vorba aia... "Cea mai buna aparare e atacul." - Discutam degeaba, bai Tibi... Tu ma stii pe mine. Nu-mi place mie atacul ? Crezi ca n-as vrea sa fim mai ofensivi ? Dar, imi dau seama ca acest lucru ar fi sinucidere curata. - Sa-ti zic altceva, care poate o sa te supere putin... Ti-a trecut vreodata prin minte... ca poate... nu stii sa pregatesti prea bine faza de aparare ? - Nu ma supar deloc. Inteleg ce zici. Si eu as zice la fel in locul tau. Te uiti la numarul de goluri primite si asta e lucrul care-ti vine in minte primul. Dar tre' sa ai in vedere faptul ca nu pregatesc singur apararea. Am staff. Si sunt jucatori noi, e nevoie de timp pentru a pune la punct faza defensiva. - Iti propun altceva. Spui ca ti-e frica sa atacam mai mult pentru ca am lua o caruta de goluri. Fa un test. Uite, acuma cu Astra. Joci totul pe cartea atacului si daca nu iese, promit sa imi asum eu toata raspunderea. Nu iti voi reprosa nimic, si nici jucatorilor. Si nici nu mai vin niciodata la tine sa te bat la cap. - Mi se pare... Adica ne jucam sau ce facem ? Meciul cu Astra e extrem de important. - Nu-ti impun nimic. Faci cum crezi ca e mai bine. Dar vreau sa te gandesti. Stii si tu ca trebuie sa schimbam ceva. De ce sa nu incepem din etapa asta ? - Nu stiu... Mie imi suna aiurea toata treaba... Dar o sa ma gandesc. Oricum, fii sigur ca as fi jucat mai ofensiv cu Astra si daca nu-mi ziceai tu. Acuma, daca nu te superi, tre' sa ma intorc la antrenament... - Bine, bine. Am dat mana cu Robert si, in timp ce paraseam terenul, i-am spus: Mai mult curaj, Roberte, mai mult curaj.

Aveam o serie de patru meciuri fara victorie in campionat, iar meciul de la Craiova nu parea sa reprezinte nici el ocazia ideala de a rupe acest sir. Universitatea incepuse slab sezonul, dar isi revenise in ultimele etape si ne ajunsese din urma. La fel ca si noi, oltenii aveau 11 puncte stranse, doar golaverajul nostru mai bun permitandu-ne sa ne clasam o pozitie mai sus. Desi afara era racoare si ploua, 15.000 de fani patimasi ai Universitatii erau prezenti in tribunele stadionului "Ion Oblemenco". Era o atmosfera frumoasa, impresionanta si cu care nu eram deloc obsinuiti. Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Mateiu, Vranjes - Popa, Bawab, Cojocnean. Asa cum ma asteptam, craiovenii ne-au dominat copios inca din startul meciului, doar norocul nostru determinand ca prima repriza sa se incheie la egalitate, 0-0. In a doua, insa, norocul s-a terminat. Tanarul atacant Mihai Roman a deschis scorul, marcand dintr-un unghi imposibil cu un sut in forta la coltul scurt. Evident, Balauru a avut o mare parte din vina. Si totusi, contrar cursului jocului, Coman, intrat in repriza secunda in locul lui Popa, a reusit sa egaleze in minutul 77. Cojocnean l-a gasit in mijlocul careului cu o pasa, iar atacantul nostru s-a intors catre poarta si a trimis o "ştachie" direct in vinclu. 1-1 si nu mai era mult de jucat. In minutul 79, insa, Mihai Roman a facut "dubla", marcand cu o lovitura de cap dupa un corner si naruind aproape toate sperantele noastre. Ca sa fie naruite cu totul a fost nevoie de golul de 3-1, marcat de catre brazilianul Tom, cu un sut din afara careului. Era minutul 86 si soarta jocului era decisa, golul lui Maksumic din prelungiri contribuind doar la impresia artistica. Universitatea Craiova - Metrom: 3 - 2 Din nou un joc spectaculos. La ce bun insa ? Plecam din Oltenia "eterna Terra Nova" cu mana goala, seria noastra de meciuri fara victorie ajungand la cifra 5. De pe 10, coboram tocmai pe 14, fix deasupra liniei. Intrasem hotarat in "hora retrogradarii". . . . Din pacate, in etapa a 11-a a urmat inca o deplasare, si mai grea, tocmai in Ghencea. Era momentul sa intalnim liderul campionatului, Steaua, echipa care in primele 10 etape inregistrase nu mai putin de 9 victorii si o singura infrangere. Nu puteam avea prea mari sperante, desi nimic nu m-ar fi bucurat mai mult decat o victorie. De fapt, si egalul ar fi fost motiv de sarbatoare. De aceea, la acest joc, le-am promis prime triple jucatorilor. Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Poverlovici, Rusu - Fulea, Mateiu, Vranjes - Popa, Bawab, Cojocnean. Se parea ca Robert optase pentru o mai mare siguranta in aparare, preferandu-l pe Rusu fundas dreapta in locul lui Bacila. Din pacate, meciul a curs firesc, iar cei aproximativ 10.000 de fani stelisti veniti pe stadion au putut pleca multumiti acasa. Scorul a fost unul respectabil, doar 2-0, dar putea fi mult mai mare, ocaziile la poarta noastra fiind nenumarate. Noi... n-am reusit niciun moment sa ne impunem jocul, iar in dreptul suturilor pe poarta lui Mingote a fost la final un mare 0. Golurile Stelei au fost marcate de catre Ruben Amorim, un mijlocas central adus de la Benfica in urma cu doua sezoane, si de catre Cristopher Mfuiy, un fundas central congolez imprumutat de la Valenciennnes. Steaua - Metrom: 2 - 0 Asa cum am mai spus-o, nu eram inca pregatiti de a furniza vreo mare surpriza. Ramaneam insa pe locul 14 si dupa aceasta infrangere. Totusi, la scurt timp dupa partida pierduta cu Steaua, am primit o veste buna. Tragerea la sorti a optimilor Cupei Romaniei. Urma sa jucam cu Chiajna, echipa de liga a II-a, singurul inconvenient fiind acela ca meciul urma sa se dispute in deplasare.

@Srdjan: Eu nu sunt chiar atat de optimist. Nivelul campionatului este unul destul de ridicat pentru noi, iar distanta dintre noi si locul 5 e deja de 10 puncte, deci... va fi aproape imposibil. Cu prima luna a toamnei pe sfarsite, venise momentul sa debutam si in Cupa Romaniei. Luceafarul Oradea era prima noastra adversara, speram ca nu va fi si ultima. Oradenii se clasau pe pozitia a 9-a in Seria a II-a a ligii secunde, iar in turul precedent al cupei reusisera sa-i elimine pe Poli Iasi. Sau ACSMU, CSMS, sau cum s-or mai numi. Pe o vreme tomnatica, ploioasa, si-n fata a aproximativ 1000 de spectatori, Robert a trimis in teren urmatorul "11": Balauru - Szilagy, Maksumic, Poverlovici, Bacila - Cruceru, Mateiu, Vranjes - Cobra, Bawab, Cojocnean. Dupa cum se poate observa, antrenorul nostru le-a dat sansa sa joace unor jucatori, nu multi, care nu erau obisuiti sa faca acest lucru. Meciul a fost unul extrem, dar extrem de plictisitor. Am cascat, cred, de zeci de ori pe parcursul meciului, alaturi de Cristina, Irinel si ceilalti din jurul nostru. Probabil ne si molipseam de la unul la altul. Niciodata pana la acest meci n-am mai fost atat de lipsit de emotii si de pasiune, cel putin in jocurile oficiale. Am reusit sa castigam la limita datorita unui corner batut excelent de Bawab la coltul scurt si deviat in poarta de catre inaltul si puternicul Maksumic. In rest, 0. 0 absolut. 0 ingrijorator. Metrom - Luceafarul Oradea: 1 - 0 O victorie anosta, dar meritata pana la urma. Daca noi am fost 0, oaspetii au fost -1. N-au avut nici macar un sut pe poarta, nici macar unul aproape de poarta. De aici si lipsa emotiilor. Trceam insa mai departe in faza optimilor, acolo unde speram sa avem noroc si sa picam tot cu o echipa de esalon inferior, chiar daca numarul acestora urma probabil sa fie mic. Nu aveam niciun obiectiv stabilit in cupa, dar ne doream evident sa ajungem cat mai departe, mai ales daca urma sa fim avantajati de tragerile la sorti. . . . A urmat meciul din campionat impotriva "rivalilor" de la FC Brasov. Pe terenul nostru. De fapt, al lor. Trebuia sa fim echipe rivale, nu ? Doar eram echipe concitadine si se stie ca in fotbal aceste doua lucruri sunt sinonime, mai ales cand ambele evolueaza in aceeasi divizie. Din pacate, nu simteam acest lucru desi mi-ar fi placut. Probabil mai era nevoie de ceva timp pentru a "face rost" de o rivalitate. Deocamdata, nu era cazul, mai ales ca pentru moment imparteam stadionul "Tineretului" iar atat brasovenii cat si presa brasoveana sustineau ambele echipe. Desigur, avantaj Steagu si aici. Peste 4000 de suporteri au venit in tribune la acest joc, o asistenta ceva mai mare decat media la jocurile echipei FC Brasov. Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Stana, Mateiu - Lucas, Popa, Cojocnean. Pe langa absenta lui Manea, care urma sa mai lipseasca circa 2 luni, fracturandu-si doua coaste in meciul cu Gaz Metan, lipsea si Bawab, suspendat. Am inceput extrem de timid partida impotriva "stegarilor", care ocupau locul 12, la un singur punct in spatele nostru. Asa-zisii "oaspeti" au avut un start coplesitor pentru noi, in prima jumatate de ora jucatorii nostri nereusind sa treaca cu adevarat centrul terenului. Totusi, golul galben-negrilor a venit doar ca urmare a unei lovituri de pedeapsa acordata de catre arbitrul Coltescu la o tragere ce s-a vrut discreta a lui Daniel Stana asupra lui Juan Toloza. Cristian Oros a transformat penalty-ul, tragand puternic pe centrul portii. Apoi, elevii condusi de Ioan Andone, revenit la FC Brasov in vara, si-au oprit atacurile, cautand sa-si conserve avantajul, lucru pe care l-au si reusit de altfel, cel putin pana la pauza. Ei, in repriza secunda a fost altceva. Nu stiu ce le-a spus Robert la pauza, dar baietii au intrat pe teren total diferiti. Mult mai curajosi, mult mai determinati, mult mai hotarati. Acest lucru s-a concretizat si pe tabela, e drept, de-abia in minutul 67, cand Iulian Popa, cel care ratase pana atunci doua oportunitati uriase de a inscrie, i-a asezat elegant, cu pieptul, mingea lui Vranjes, care a prins un voleu de zile mari si a facut 1-1. Mijlocasul bosniac intrase in repriza secunda, cu putin timp inainte de marcarea golului. Apoi, finalul de meci ne-a apartinut in totalitate, dar suturile lui Bacila, Mateiu si Popa au fost parate de catre portarul Haisan. Metrom - FC Brasov: 1 - 1 Rezultat bun, meritat. Chiar daca am fost luati un pic pe sus in prima repriza, repriza a doua a fost a noastra de la un capat la celalalt. Dupa acest joc, am mai coborat o pozitie, pana pe 10. Nu locul era insa important, ci distanta fata de primul loc retrogradabil, ocupat de Sportul, care era de doar 3 puncte.

@Razwyx: Poverlovici e decent, dar Rusu si Maksumic sunt cu o clasa peste. Dupa scurta pauza competitionala, a urmat confruntarea cu vecinii de clasament de la Otelul. Marius Stan il daduse afara pe Dorinel Munteanu in vara si pornise un nou proiect cu Victor Piturca. Ma rog, alegerea lui... Piti a schimbat practic tot lotul noii sale echipe, aducandu-i pe Balgradean, Stelian Stancu, Ricardo Gomes, Chiacu, Valentin Simion, Dorinel Popa si multi altii. Dupa cum se poate observa, mizase pe multi jucatori ex-stelisti, asa cum era de asteptat. Un motiv in plus sa-mi doresc victoria. Stiam ca nu va fi deloc usor, dar eram optimist. Robert a inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean. Meciul a debutat excelent, Bawab deschizand scorul in minutul 7, dupa o faza construita de Grecu si Lucas pe partea stanga. Brazilianul a centrat in mijlocul careului, iar de-acolo Bawab a trimis balonul in poarta cu capul, imparabil. Imediat dupa reusita noastra, Piti a inceput sa se agite pe banca si sa le faca semn jucatorilor sa urce, iar acestia l-au ascultat intocmai. Totusi, dupa o scurta perioada de dominare a Otelului, ne-am majorat avantajul in minutul 26, cand Maksumic a reluat in plasa centrarea din corner a lui Florin Manea. 2-0. Jubilam. - Ce-ai facut, breton ? N-ai mai dat azi-noapte sase-sase-sase la barbut ? se auzi o ironie din partea unui ziarist brasovean de la masa presei. Din pacate, pe finalul reprizei, oaspetii ne-au masat in propriul careu, iar golul de 2-1 a venit cum nu se poate mai rau. Exact inainte de pauza. Ricardo Gomes a izbutit sa marcheze primul sau gol pentru Otelul si unul dintre putinele din cariera, cu un sut superb, cu efect, din marginea careului. Repriza secunda a inceput de parca nici nu s-ar fi terminat prima. Galatenii ne-au egalat rapid, in minutul 51, prin Hristu Chiacu. Apararea noastra a fost facuta sah-mat la combinatia dintre Simion si Ricardo Gomes, iar, lansat de ultimul, Chiacu l-a invins pe Balauru cu un lob. De-abia dupa acest gol, am inceput sa mai jucam cate ceva, dar ocaziile clare n-au prea aparut, doar Florin Manea si Lucas incercandu-si norocul cu suturi de la distanta. Cei 2000 de fani prezenti la meci au fost nevoiti sa se multumeasca doar cu un rezultat de egalitate. Metrom - Otelul: 2 - 2 Trecand peste faptul ca am fost egalati dupa ce ne-am bucurat de un avans de doua goluri, rezultatul era unul bun. Otelul nu era o echipa oarecare a campionatului, in timp ce noi da. Deocamdata. . . . Peste o saptamana, ne-am deplasat la Medias pentru confruntarea cu Gaz Metan. Gazdele ocupau un neasteptat loc 4 inaintea etapei, in timp ce noi ne clasam tot pe locul 8, chiar si dupa remiza cu Otelul Galati. Forma buna aratata de medieseni reusise sa-i atraga pe oameni la stadion, acesta fiind aproape plin la ora inceperii partidei. Vremea, in schimb, era nefavorabila fotbalului, 7 grade Celsius si ploaie. Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. La fel ca-n partida cu Galatiul, am deschis scorul repede, in minutul 3, prin acelasi Thaer Bawab. Iordanianul a primit o pasa in adancime de la Mateiu si, scapat singur, a finalizat elegant pe jos, pe langa portar. Gazdele au acuzat o pozitie de offside, iar de unde eram, tindeam sa le dau dreptate. Din pacate, nu am reusit sa rezistam foarte mult in avantaj, mediesenii venind peste noi si reusind egalarea in minutul 26, prin Florin Bratu. Parvulescu a centrat la coltul lung, mingea l-a depasit pe Balauru, iar fostul atacant dinamovist a impins balonul in poarta, de la un metru. Dupa acest gol, "lupii negri" au continuat sa atace in valuri, iar in minutul 41 fundasul central Cristian Apostol a transformat in gol centrarea din lovitura libera a aceluiasi Parvulescu. Totusi, in prelungiri, am reusit cumva sa egalam, trioul din fata reusind sa combine frumos, finalizarea actiunii apartinandu-i tot lui Bawab, care a trimis mingea-n poarta din interiorul careului. Un scor de 2-2 multumitor la pauza. Repriza secunda a continuat sa fie deschisa, iar in minutul 68, Florin Bratu a concretizat una dintre numeroasele situatii de gol avute si a readus gazdele in avantaj. Greseala la gol i-a apartinut lui Adi Rusu, care l-a scapat din marcaj mult prea usor la o faza de atac pozitional. Imediat dupa aceasta reusita a gazdelor, a mai venit o lovitura pentru noi. Florin Manea a trebuit sa fie scos cu targa de pe teren, iar apoi bagat in ambulanta si dus la spital. Cazuse rau dupa un duel cu Hoban. Desi nu am fortat disperat egalarea pe final, am reusit totusi sa o izbutim, chiar in minutul 90. Ajdin Maksumic a trimis balonul cu capul in poarta lui Tsigalko, dupa o lovitura libera executata de catre Bawab. Dar, cand eram aproape convinsi ca urma sa plecam cu 1 punct de la Medias, Viorel Nicoara a adus victoria gazdelor, dramatic, in ultimele secvente ale partidei. Bratu a profitat de lipsa de concentrare din defensiva noastra, a patruns prin centru si a sutat puternic din marginea careului, supunandu-l pe Balauru la un efort serios de a respinge mingea. Din pacate, mingea a sarit fix in gheata lui Nicoara, iar acesta n-a avut altceva de facut decat sa o impinga in poarta lasata goala. Gaz Metan Medias - Metrom: 4 - 3 Inca un meci spectaculos. Poate prea spectaculos. Desi nu exista ceva mai frustrant decat sa pierzi in ultimul minut, n-aveam dreptul sa fim prea suparati. Mediasul era clar echipa mai buna si a demonstrat-o si la acest joc. Dupa acest rezultat, Gaz Metan urca pe locul 2, in timp ce noi coboram o pozitie, pana pe 9.

@Razwyx: Nu e grava accidentarea, revine in curand. Si Erasmus ala, da, e dat dracu'. In etapa urmatoare am intalnit in deplasare UTA. Aradenii promovasera in urma cu un sezon in prima liga, reusind apoi sa nu retrogradeze. Acum insa, pareau sa sufere de "sindromul celui de-al doilea sezon", ocupand ultimul loc, dupa 5 infrangeri in primele 5 etape. Am aflat de la Andrasi de acest asa-zis sindrom, care mi-a explicat despre el intr-o zi, la club. Spunea ca e un lucru stiut in fotbal ca, de-obicei, din patru echipe care promoveaza, doua dintre ele reusesc sa se mentina in primul an, dar cel putin una dintre aceste doua cade anul urmator. Destul de greu de verificat statistic acest lucru, dar parea veridic. Cert e ca acum lucrurile se potriveau. Spre deosbire de celelalte doua echipe nou-promovate, UTA si Petrolul au reusit in sezonul 2011-2012 sa se salveze de la retrogradare, iar in sezonul in curs erau singurele echipe cu 0 in dreptul punctelor. Si chiar daca era de-abia startul sezonului, aceste doua formatii erau considerate de catre multi ca si retrogradate. Vremea de la Arad era placuta, chiar daca incepuse intre timp toamna, iar in jur de 3000 de suporteri asteptau, ca si mine, debutul jocului. Primul "11": Balauru - Grecu, Poverlovici, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean. Dispareau asadar din prima echipa Maksumic, Vranjes si Lucas. Primii doi erau accidentati, Stojan Vranjes urmand sa stea pe tusa 2 saptamani din cauza unei intinderi musculare suferite in timpul unui antrenament. Am inceput partida in atac, iar in primele minute Bawab a ratat singur cu portarul Smaranda. Apoi, gazdele au trecut la conducerea jocului, o dominare insa mai degraba sterila, singurele ocazii fiind semnate de Nasser Menassel, cu un sut de la distanta periculos, si Abbe Ibrahim, cu un sut puternic din unghi, parat de Balauru. In minutul 35, am aratat ca inca traim, Cojocnean ratand cu poarta goala din 6-7 metri, dupa o centrare a lui Grecu de pe partea stanga. Pana la pauza, aradenii ne-au supus unei oarecare presiuni, dar singurele emotii mari le-am avut in minutul 43, cand Claudiu Voiculet a lovit transversala cu un sut de la 30 de metri. In repriza secunda, "Batrana Doamna" a incetat insa sa mai conteze, iar golul nostru a venit destul de repede, in minutul 57, cand mingea a sarit norocos la Cojocnean, dupa un sut al lui Popa respins de Smaranda. Tanarul mijlocas venit de la U Cluj n-a avut de indeplinit decat o simpla formalitate, inscriind al patrulea sau gol al sezonului. Dupa deschiderea scorului, am reusit sa ne gestionam avantajul, ba mai mult, in minutul 85, pe un contraatac, Daniel Stana, intrat in repriza a doua, a facut 2-0 cu un sut din mijlocul careului, plasat. UTA - Metrom: 0 - 2 O victorie destul de linistita si meritata, chiar daca in prima repriza jocul nostru a mai scartait si am avut ceva emotii. Echipa a demonstrat inca o data ca impotriva echipelor de nivelul nostru se descurca si obtine victoria. Singura veste proasta dupa acest meci era accidentarea lui Iulian Popa, care in finalul jocului a trebuit sa fie scos de pe teren. Nu parea insa a fi o accidentare de durata. Ca urmare a acestui succes, urcam pe pozitia a 8-a, cu 9 puncte acumulate si golaveraj pozitiv +3. Clasamentul arata asa, dupa 6 etape: 1. Steaua 18 p 2. Rapid 16 p 3. Dinamo 15 p 4. Gaz Metan 14 p 5. Timisoara 13 p 6. CFR 12 p 7. Otelul 9 p 8. Metrom 9 p 9. FC Bihor 9 p 10. FC Vaslui 8 p 11. Sportul 8 p 12. U Cluj 7 p 13. FC Brasov 6 p 14. Astra 5 p 15. U Craiova 4 p 16. Alba Iulia 3 p 17. Petrolul 0 p 18. UTA 0 p Urma o pauza de aproape doua saptamani cauzata de meciurile intertari. Singurul nostru jucator convocat pentru a-si reprezenta tara era vedeta noastra din atac, iordanianul Thaer Bawab. In aceasta perioada, ne-am aflat si primul adversar din Cupa Romaniei, echipa din liga secunda Luceafarul Oradea. Partida urma sa se dispute pe terenul nostru, sau, ma rog, pe "Tineretului". Cu perioada de transferuri incheiata, cred ca ar fi interesanta o trecere in revista a celor mai importante mutari din fotbalul romanesc. Echipa de pe primul loc, Steaua, condusa de Marius Lacatus, reusise sa-i aduca pe Cardoso si Mingote de la Pandurii, Jerko Leko de la Bucaspor si imprumutase si o gramada de pusti talentati din vestul Europei, printre care si Markus Heniksen, de la Manchester City. Toate aceste mutari au fost posibile datorita vanzarii lui Florin Gardos la Rangers pe suma de 5 milioane de euro. Rapidul, preluat de catre un om de afaceri mexican, a fost si mai activa, desi de vandut n-a vandut niciun jucator pe bani multi. Vulcanicului Marius Sumudica i-au fost pusi la dispozitie jucatori precum Gangioveanu, Olariu, Chiriches, Salageanu, Mangala, Hallenius, Steven Cohen, Ionut Peteleu, Zverotic, Peter Singlar, Erwin Mulder. Ce sa mai, o intreaga echipa. Dinamo, desi din pacate nu-si schimbase conducerea, reusise si ea niste mutari interesante. Cea mai interesanta de departe era numirea ca antrenor principal a lui Hector Raul Cuper. in ceea ce priveste jucatorii, nume noi erau Matel, Brata, Frasinescu, Epaminonda, Bujor si Maximiliano Nunez, un jucator argentinian pe care se zvoneste ca s-ar fi platit 1.5 milioane de euro. Indoi-m-as. De vandut, evident s-a vandut o echipa intreaga ca de-obicei. Rus, Patrascu, Musat, Margaritescu, Pulhac, Danciulescu, Bakaj, Dragos Grigore, Diabate, Rafi Stanescu (Arsenal, 900.000), Balgradean (Otelul, 140.000), Homei(Charleroi, 500.000). Alte mutari interesante ar fi: - trecerea lui Dayro Moreno de la CFR Cluj la FC Utrecht (5.5 milioane). Columbianul fusese cumparat sezonul trecut de catre clujeni pe 2.5 milioane de la Once Caldas. - transferul lui Paul Papp de la Vaslui la Hoffenheim (3.5 milioane) - aducerea de catre Otelul a atacantului georgian Gelashvili de la Zestaponi (1.4 milioane!) - plecarea lui Adrian Cristea de la U Cluj la Roda Kerkrade (800.000)

Etapa urmatoare, ne-am deplasat la Alba Iulia, pentru a infrunta cealalta echipa nou-promovata din Seria a II-a a ligii secunde. Gazdele ocupau locul 13, cu acelasi numar de puncte ca al nostru, trei, obtinute dupa victoria in fata lui UTA din etapa a doua. Noi eram optimisti inaintea jocului, n-aveam cum sa fim altfel dupa victoria la scor din etapa precedenta. Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. In minutul 6, Thaer Bawab este angajat excelent de catre Manea, trece de un adversar, scapa singur cu Dan Mutu, portarul alb-negrilor, dar din pacate rateaza. Aceasta avea sa fie si singura noastra oportunitate clara de a inscrie in prima repriza, echipa gazda dominand restul reprizei si fiind exacti in aparare. Din fricire, nici ei n-au reusit sa deschida scorul, desi si-au creat vreo doua ocazii, asa ca scorul la pauza a fost 0-0. Dupa revenirea de la cabine, jocul a decurs in aceleasi coordonate pana spre final, cand Robert i-a introdus pe Mateiu si Popa, iar meciul s-a mai dinamizat putin. Lucas a ratat singur cu portarul, in minutul 75, iar, ceva mai tarziu, Cojocnean a obtinut un penalty, dupa ce a fost secerat in careu de catre Bogdan Roiu. Mateiu si-a asumat raspunderea executarii, dar tanarul nostru mijlocas a ratat, exact asa cum ma temeam. Totusi, acest lucru nu avea sa conteze, pentru ca, in prelungiri, Cojocnean a plonjat la o centrare a lui Grecu si a reusit sa ne aduca victoria. Unirea Alba Iulia - Metrom: 0 - 1 Aveam din nou castig de cauza intr-un duel cu o formatie nou-promovata. Sigur, nu a fost o plimbare prin parc, dar "rezultatul conteaza". In urma acestor 3 puncte, urcam doar o pozitie in clasament, pana pe locul 9, deasupra unor echipe mult mai bine cotate precum Vaslui, Craiova, U Cluj sau chiar FC Brasov. . . . "Am avut si vom avea mereu..." zbiera Irinel ca un ultras, la sosirea sa in tribuna oficiala de pe "Tineretului". Cristina zambea, parca fiind de acord cu el, dar eu i-am facut semn, rusinat, sa taca, simtind privirile celorlalti oameni din jur. Da, in etapa a V-a, intalneam Rapiduletul, sau, cum i se spune mai nou, "Interregio". Giulestenii ocupau locul secund in clasament, fiind inca neinvinsi, si cu siguranta veneau la Brasov cu gandul la obtinerea unei victorii facile. Stadionul era plin pe jumatate, 4.000 de spectatori estimam a fi in tribune, numele adversarului nostru fiind responsabil de acest lucru. Vremea era una perfecta pentru fotbal, un soare ce tocmai se pregatea sa asfinteasca si 21 de grade, dupa cum arata tabela de marcaj. Echipa noastra: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. "Echipa castigatoare nu se schimba" - probabil dupa acest dicton se ghida Robert. Stai, ba nu, el nici cand pierde nu o schimba. In saptamana premergatoare acestei partide, primisem doua vesti bune. Ma rog, o veste buna si una multumitoare. Vestea buna era ca reusisem sa semnam un contract de sponsorizare cu firma Rege Automotive Brasov, parte a unui mare concern german specializat in productia componentelor pentru industria auto, si care, din intamplare sau nu, avea punctul de lucru la doi pasi de stadionul "Metrom". Urma sa primim 245.000 de euro anual, timp de 4 ani, si tot ce trebuia sa facem era sa le punem sigla pe tricouri. Vestea multumitoare era ca reusisem sa-l aducem pe Teodor Anghelini director tehnic, rezolvand astfel problema cu Robert si lipsa licentei sale PRO. Cine era Anghelini ? Un fost mare jucator al Steagului si al Stelei, un fost fundas lateral care a adunat si 22 de prezente in tricoul "nationalei". Desi nu ma incanta prea mult componenta sa stelista, era totusi brasovean, avea un nume important si, poate cel mai important, detinea licenta PRO. Avea de gand sa se retraga din fotbal, in ultimii ani antrenand echipe modeste precum Aversa Bucuresti, Predeal si Mogosoaia, iar oferta noastra l-a incantat, chiar daca urma sa ocupe o functie de fatada. Rapidistii au inceput bine meciul, in primul sfert de ora reusind sa-si creeze nu mai putin de 4 ocazii clare, din fericire ratate toate. Total contrar cursului jocului, in minutul 18, tot stadionul, exceptand peluza din spatele portii lui Balauru, a izbucnit in urale. Bawab a primit o pasa filtranta geniala de la Vranjes, si l-a executat pe portarul oaspetilor, Mulder, cu un sut naprasnic sub bara, din 10 metri. 1-0. Dupa deschiderea scorului, am reusit sa ne concentram si sa-i tinem departe de poarta noastra pe alb-visinii, si am intrat la cabine in avantaj. Repriza secunda n-a mai fost, insa, la fel de reusita. Dupa o ratare a atacantului suedez Linus Hallenius, celalalt atacant Kermit Erasmus, un sud-african, a reusit o actiune superba si a marcat golul egalizator, dupa un sut frumos din marginea careului, direct in vinclu. Echipa noastra a cazut complet dupa golul de 1-1, iar giulestenii continuau sa rateze ocazie dupa ocazie, problema golului 2 parand a fi una strict legata de timp. Pentru a avea o misiune si mai usoara, fundasul nostru central Ajdin Maksumic s-a accidentat in minutul 78 si a trebuit sa fie scos de pe teren. N-ar fi fost probabil o asa mare tragedie daca am fi mai avut schimbari. Cum n-am mai avut, Cruceru a fost retras in centrul apararii, iar Mateiu, intrat pe parcurs, a trecut la inchidere. la scurt timp, in minutul 80, Cassio, intrat si el in repriza secunda, a prins un sut extraordinar de la 25 de metri, care l-a lasat masca pe Balauru. 1-2. In inferioritate numerica si cazuti psihic, n-am mai avut forta de a ataca pana la final, singurele ocazii apartinandu-le tot oaspetilor, dar Cassio si-a aratat valoarea pana la urma si a ratat doua oportunitati imense, din doar cativa metri. Metrom - Rapid: 1 - 2 Cu un singur sut pe cadrul portii tot meciul, cred ca nici nu meritam mai mult. E adevarat, repriza secunda a fost frustranta, dar, tragand linie, victoria Rapidului a parut a fi rezultatul just. Aceasta infrangere nu ne afecta insa prea mult, noua noastra pozitie din clasament fiind cea cu numarul 10.

@Razwyx: Cred totusi ca e prea devreme pentru asemenea afirmatii drastice. Cat despre jucatori, nu e ca si cum mi-as fi propus sa aduc jucatori lenti, dar deocamdata nu am putut atrage altii mai rapizi. Si oricum, Grecu, Cojocnean, Lucas sunt destul de iuti. @totuldesprehostel: Mai sunt 8 etape, sper ca Robert sa fi calculat atingerea varfului de forma pentru acea perioada. In dimineata zilei in care jucam impotriva echipei FC Bihor, am fost trezit devreme de telefonul care suna fara oprire. Erau apeluri care ma felicitau cu ocazia zilei mele de nastere, si erau mult mai multe ca de-obicei. Si oricat de frumoase erau urarile, nu-mi facea deloc placere sa le ascult. Ma gandeam la un singur lucru, vroiam si asteptam un singur lucru: victoria echipei in fata bihorenilor. Nu imi inchipuiam vreo zi speciala, diferita fata de celelalte, si nu aveam de gand sa organizez nicio petrecere. Doar o simpla masa in oras, seara, dupa meci, alaturi de apropiati. Iar in cazul unei infrangeri, poate pica si asta. Nici macar sa sarbatoresc alaturi de Cristina nu puteam, aceasta fiind plecata la o inmormantare a unei matusi, tocmai in judetul Neamt, urmand sa se intoarca de-abia a doua zi dupa-masa. Am ajuns devreme la stadionul "Tineretului", alaturi de Irinel. Eram putin nerabdator, vroiam sa aflu care este nivelul nostru real, meciurile cu CFR Cluj si Poli Timisoara nefiind prea relevante, sau, ma rog, ne-au aratat doar ca suntem inca departe de nivelul echipelor puternice ale campionatului. Testul cu FC Bihor mi se parea, insa, unul care poate arata mai multe. Oradenii erau si ei nou-promovati, batusera pe UTA in prima etapa, la capatul unui joc spectaculos incheiat 4-3, apoi pierzand cu Otelul, scor 1-3. Practic, cu ei urma sa ne batem in acest sezon, sau, mai bine spus, cu echipe de nivel similar lor. Am pierdut putin vremea in salonul destinat VIP-urilor, consumand vreo 3 cafele, iar apoi am urcat in tribuna oficiala. Cu un sfert de ora inainte de inceperea jocului, aceasta era aproape goala, la fel ca si celelalte tribune ale stadionului. Ma asteptam. De-abia asteptam sa se termine lucrarile la stadionul nostru, aveam convingerea ca acolo tribunele ar fi pline indiferent de numele adversarului. Macar si datorita capacitatii mai reduse a arenei, care urma sa fie la jumatatea lui "Tineretului". Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. Da, aceeasi jucatori in primul "11". Se parea ca e formula "standard". De partea cealalta, oaspetii nu aveau mari nume in lot, doar David Lopes, Djorje Ivelja, Marian Aliuta si Cristian Cigan mai spuneau cate ceva. Fostul nostru jucator, Raul Crisan, care evolua acum pentru FC Bihor, era doar rezerva. Imediat dupa fluierul de start, am si inceput sa ma enervez si sa injur ca un gropar. La prima faza a meciului, Cristian Cigan a deviat o centrare sutata pe coltul scurt al lui Balauru, mingea intrand in poarta. 0-1 in minutul 1. - Calmeaza-te, Tibane, ca revenim. Si peste doar 7 minute, prorocirea lui Irinel s-a adeverit. Vranjes a aruncat o minge-n fata, fundasii Bihorului s-au incurcat intre ei, iar Thaer Bawab a profitat si l-a invins pe Pogacsics cu un sut puternic, pe jos. Apoi, peste alte 5 minute, am reusit chiar sa preluam conducerea, prin Cojocnean, angajat excelent in adancime de catre Lucas. - Tibane, cand ti-am zis... Cu Lucas asta n-ai cum sa nu prinzi Europa. Nici bine nu s-au incheiat hohotele noastre de ras, ca oaspetii au si egalat. Au repus mingea in joc de la centru, Cigan a luat o actiune pe cont propriu, a trecut ca prin branza prin apararea noastra care probabil inca sarbatoarea golul de 2-1, si l-a lobat elegant pe Balauru, inscriind un gol absolut superb. Eram inmarmuriti. - Ce p**a mea ? Desi tristi, startul acesta absolut naucitor de partida reusea sa ne puna zambete pe fete. - Asta deja e handbal, frate... 2-2 in minutul 14 ?! Frenezia a continuat, iar in minutul 20, am reusit sa trecem din nou in avantaj, Florin Manea executand inteligent, pe jos, o lovitura libera din lateral, un corner mai scurt, pentru ca Adrian Rusu sa impinga din apropiere mingea in plasa si sa marcheze primul sau gol pentru noi. 3-2. Dupa aceasta reusita, am izbutit sa gestionam ceva mai bine jocul, rezultand o a doua jumatate a reprizei plictisitoare, in totala antiteza cu prima jumatate, iar pana la pauza scorul a ramas neschimbat. - Cine te tot suna, Tibane ? ma intreba Irinel, in inghesuiala din salonul VIP (in tribuna VIP nu era mai nimeni, dar acolo...), unde coborasem la pauza pentru inca o cafea. - Nimeni. - Cum nimeni, ma ? Te tot suna cineva si tu ii inchizi. - Eee... Andreea... - Pai cum, ma ? Andreea e nimeni ? Asa ai reevaluat-o ? De la "iubirea vietii tale" la "nimeni" ? se amuza. - ... - De ce nu-i raspunzi ? Probabil vrea sa te felicite pentru ziua ta. - Nu, ca mi-a dat mesaj sa ma felicite. Dup-aia a inceput sa-mi dea ca "mi-e dor de tine", ca "vrei sa ne vedem? eu da." - Pai n-ai terminat-o cu ea ? De tot ? - Ba da. De-aia nici nu-i raspund. Acuma hai, ca-ncep baietii. Repriza secunda a inceput excelent pentru noi, iordanianul Bawab reusind sa inscrie chiar in primul minut, din pasa lui Cojocnean. 4-2, un scor ceva mai linistitor. Pentru a fi insa si mai linistitor, Lucas si-a trecut si el numele pe depasita tabela electronica a stadionului, in minutul 61, cand Vranjes i-a centrat perfect pentru voleul sau spectaculos la coltul lung. Apoi, in minutul 69, Bawab a reusit o cursa superba de vreo 20 de metri, pe mijlocul terenului, a trecut printre cei doi fundasi centrali "vitezisti" ai oaspetilor, si l-a executat cu sange-rece pe ungurul Pogacsics, trecandu-si in cont hattrick-ul. - Asta o sa fie golgheter si-n Liga I, Tibane, sa vezi. - Macar jumate din cele 20 de goluri din sezonul trecut sa dea si tot e bine. Metrom - FC Bihor: 6 - 2 O victorie necesara, frumoasa, la capatul unui meci dement. Era clar pentru mine acum ca avem jucatori valorosi in componenta echipei, capabili de lucruri frumoase, dar ne mai trebuia timp pentru a pune la punct unele probleme, in special in aparare. De la stadion, am plecat direct la un restaurant din centru, pentru a-mi sarbatori aniversarea, dar mai ales prima victorie a clubului in acest sezon si in prima liga. Am baut si m-am simtit bine toata seara cu Irinel, Adi, Andrasi, Robert. Restaurantul a fost al nostru, practic, profitand si de lipsa prezentelor feminine alaturi de noi. De altfel, cand ne-am asezat la masa si a realizat acest lucru, Adi a si intrebat: "Da' ce p**a mea-i aicia, ma ? Homoteca ?" Dar oricat de mult ne-am distrat si am ras noi fara fete, dupa cateva ore si cateva sticle de vin, ne-a cam luat dorul de ele si discutiile au inceput sa le contina exclusiv ca tema. Iar Andreea tot suna si insista. Mesaj dupa mesaj. N-a mai fost nevoie de mult si m-am trezit, din nou, cu ea, in bratele mele, in dormitor.

@Cuellar: Se poate, insa maine sau poimaine. Saptamana urmatoare, ne-am deplasat tocmai la Timisoara pentru a o infrunta pe Poli. 425 de kilometri facuti cu autocarul, nici macar unul singur in regim de autostrada, timp berechet atat pentru jucatori cat si pentru Mihai sa-si blesteme soarta. Nici nu puteau fi facute altfel astfel de distante, caci aeroportul la Brasov e o treaba tipic romaneasca. Se discuta de ani de zile, primaria portocalie a municipiului si consiliul galben judetean disputandu-si proiectul o perioada, iar apoi, negasind nicicum un consens, s-au hotarat sa construiasca fiecare cate un aeroport. Doar doua aeroporturi virtuale sunt oricand mai bune decat unul singur. Etapa a doua ne aducea, asadar, din nou un adversar extrem de dificil, dupa debutul cu CFR. Poli terminase sezonul trecut pe locul 4, iar anul asta spera la mai mult, Marian Iancu investind in acest sens sume importante in intersezon. Platise 1.9 milioane pentru aducerea atacantului Mohamed Bangura, de la Apollon Limassol si imprumutase, de asemenea, o multime de jucatori straini, dintre care merita mentionati slovenul Velikonja, adus de la Partizan Belgrad, Almen Abdi, de la Udinese, si Wellington Silva, de la Arsenal Londra. Primul nostru "11": Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. Dupa cum se poate observa, aceeasi formula ca-n meciul cu CFR Cluj. - Ba Tibane, da' nu schimba si-asta ceva ? - Pe cine sa si bage, Irinele ? Astia-s cei mai buni pe care-i avem. - Eu stiu, pe Popa, pe Mateiu... - Pai cum, ma ? Popa i-ar cam lua locul lui Lucas, nu ? Nu cred ca vrei asta. - Ba nu, ma. Lucas ar putea intra in locul lui Manea. Stai, asta nu cred c-ai vrea tu. - In fine, las' ca vedem imediat daca a fost inspirat Robert sau nu. - Apropo, da' care mai e treaba cu Robert ? Nu ziceai ca n-are voie pe banca, ca n-are licenta PRO ? - Nu, ma. Cum sa n-aiba voie pe banca ? Si eu pot sa ma duc pe banca daca am chef. Chestia e ca in acte n-are voie sa fie trecut ca antrenor principal. Dar 30 de zile poa' sa fie. Interimar. Dup-aia tre' sa ne luam unul cu licenta PRO. - Pai si il schimbi dupa ce trec 30 de zile ? Aduci pe altul ? - Ei p**a, doar in acte. A zis Adi ca se ocupa el sa caute un mos care nu mai antreneaza, care sa accepte situatia asta. - Sa-ti bagi p**a, cate prostii... - Hai ca intra echipele. Aplauda, ba, scartarule, ca nu-ti cad mainile. - Ba, stii ce-mi plac mie ? - A ? - Tricourile noastre. Mult mai faine ca anul trecut. Astia de la Puma s-au ocupat. - Pai si anul trecut tot ei. - Da', dar alea erau nasoale cu laptaria aia pe piept. - "Laptaria" aia ne aducea bani. Acuma p**a, n-am mai gasit niciun sponsor. Meciul a inceput furtunos, startul partidei semanand leit cu cel de saptamana trecuta, iar Mohamed Bangura a deschis scorul in minutul 8, fiind servit ideal de Velikonja. Tanarul atacant sloven reusise sa treaca in viteza de Cruceru si Adi Rusu, ramanand singur cu Balauru. A preferat insa o pasa in lateral pentru Bangura, pentru a fi mai sigur de deschiderea scorului. Apoi, gazdele au continuat sa ne preseze, Abdi si Velikonja ratand doua oportunitati de majorare a avantajului. Aceasta s-a produs, totusi, ceva mai tarziu, in minutul 30, cand fundasul central belgian Naim Aarab a trimis balonul in poarta noastra, cu o lovitura de cap, dupa un corner. Scorul la pauza avea insa sa fie cel de 3-0, elvetianul Abdi reusind sa inscrie cu un sut puternic din afara careului, la care Balauru a ramas simplu spectator. - Ne intoarcem in "B", Irinele, tu vezi ce joaca astia ? - Ce vrei, ma ? Cati bani au bagat... si CFR, si Timisoara. Da' sa vezi ca pe ailalti o sa-i batem. Cu Dinamo, iti zic de-acum, avem 6 puncte garantat. Imi pun casa la bataie. Repriza secunda a inceput intr-o maniera optimista pentru noi, Sebastian Cojocnean reusind sa inscrie primul sau gol pentru Metrom, si totodata primul gol al Metromului in prima divizie, din toata istoria de 75 de ani a clubului. Thaer Bawab a patruns pe centrul terenului, i-a evitat elegant pe fundasii centrali ai Timisoarei si a sutat puternic pe poarta, mingea fiind cu greu respinsa de catre Grahovac in lateral, tocmai in picioarele lui Cojocnean, care a tras cu sete, din prima, sub bara. Totusi, acest gol avea sa se dovedeasca un simplu foc de paie si unul de onoare, scorul de 3-1 stabilit in minutul 50 fiind si cel final. E adevarat, in ultimele minute, Bawab a ratat o ocazie imensa, iar Cojocnean a avut un gol anulat pe motiv de offside, dar victoria gazdelor a fost una pe deplin meritata. Timisoara - Metrom: 3 - 1 O victorie a banatenilor preconizata de toata lumea, dar chiar si asa ma incerca un sentiment de dezamagire din cauza faptului ca nu paream a fi capabili de a produce vreo surpriza prea curand. Aceasta infrangere contura un debut de campionat nu tocmai reusit, care ne pozitiona deja pe locurile retrogradabile. Nu ma simteam deloc confortabil, trebuia sa iesim cat mai repede din aceasta zona, iar meciul cu FC Bihor din etapa urmatoare parea o ocazie pe care nu ne permiteam s-o ratam.

Venise, in sfarsit, si data de 4 august. Era momentul ca Metrom sa debuteze pe prima scena a fotbalului romanesc. Si oricat de stereotip suna aceasta formulare, asa se simtea. Simteam ca intrasem in lumea buna, simteam ca eram la un nivel foarte ridicat, cel mai ridicat. Nu dormisem toata noaptea din cauza emotiilor, enervand-o la maxim pe Cristina cu zvarcolirile si fataielile mele nocturne. Iar prima etapa ne aducea un adversar extrem de dificil, care amplifica aceste emotii ale debutului. Intalneam vicecampioana din sezonul trecut si echipa dominanta a fotbalului romanesc din ultimii ani, CFR Cluj. Echipa cu care mai eram uneori comparati. O comparatie magulitoare, pana la urma, chiar daca asupra formatiei patronata de Arpi Paszkany au planat intotdeauna suspiciuni. Ajuns la stadion, am aflat ca acesta nu ne va onora cu prezenta, ramanandu-mi sa fac schimb de amabilitati doar cu "doctorul" Muresan. Tribunele stadionului "Tineretului" nu erau pline, dar nici nu speram la asta. Nu sunt ele pline nici cand joaca FC Brasov contra unei echipe puternice, daramite la meciurile noastre. Totusi, din ochi, apreciam ca 3000 de spectatori venisera sa ne sustina, in ciuda ploii mocanesti si sacaitoare care cadea din norii cenusii ce acopereau cerul. Inaintea meciului, am avut curiozitatea sa ma uit peste opiniile bookmakerilor, afland astfel ca victoria noastra avea o cota de 5.00, in timp ce cea a oaspetilor era cotata la 1.57. Nu eram vazuti chiar "ultimii prosti", forma aratata in sezonul trecut si campania noastra de transferuri contribuind probabil la aceasta impresie. In ceea ce priveste sansele noastre de a evita retrogradarea, acestea erau mai bune decat ale celorlalte echipe nou-promovate, FC Bihor si Unirea Alba Iulia, si simtitor egale cu ale echipei bucurestene Sportul. Cu un sfert de ora inainte de startul jocului, muzica a fost data mai incet, iar crainicul a dat citire echipelor. Echipa noastra: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean. Imi placea cum suna acest prim "11" trimis in teren de catre Robert. Anticipam ca la mijloc Florentin Cruceru va juca la inchidere, cu Manea si Vranjes mai avansati, iar in fata Lucas si Cojocnean vor fi aripi, sustinandu-l pe unicul varf, Thaer Bawab. - Ce zici, Irinele ? Batem ? - Clar. Un egal tot scoatem. Cu Lucas ala in teren, n-ai cum... - Cred ca o sa-l joace Robert pe stanga. Stii, "inside forward". - Da, da, da. Sau cum se zice la noi "extrema pe picior schimbat, care intra la sut". A devenit apoi brusc serios. Ba Tibane, da' tu ai auzit echipa CFR-ului ? - Nu prea am fost atent. Si imi cam tiuie si urechile de emotii. - Si-au tras echipa tare de tot astia. Blondel, Jermaine Beckford, Viktor Elm. - Numele lor imi suna cunoscut, dar nu stiu de unde sa-i iau... - Blondel e venit de la Brugge, Elm de la Heerenveen si Beckford de la Everton. A fost si pe la Leeds. Toti sunt imprumutati. Nu stiu cum p**a mea au reusit sa-i aduca. - Ba, nu stiu... Pe mine ma linisteste un pic gandul ca l-au luat antrenor pe Stoichkov. Odata auzit fluierul de start al meciului, oaspetii s-au napustit ca lupii in jumatatea noastra de teren. Si aveau sa faca acest lucru o buna bucata de timp, pressing-ul lor fiind de-a dreptul sufocant pentru jucatorii nostri, care au cedat pana la urma in minutul 15, dupa cateva adevarate acte de eroism in propriul careu. Inevitabilul s-a produs la o centrare de pe partea dreapta a atacurilor clujene pe care masivul atacant jamaicano-englezo-grenadian Jermaine Beckford a concretizat-o, luandu-i fata lui Adi Rusu si trimitand balonul, cu capul, in plasa lui Balauru. Dupa deschiderea scorului, jocul s-a mai calmat, oaspetii reducand vizibil turatia motoarelor si cedandu-ne initiativa. Noi, insa, paream a nu sti ce sa facem cu ea. Doar o cursa pe partea dreapta a lui Cojocnean a mai animat putin tribunele, cel putin inainte ca Jonathan Blondel sa fie eliminat de catre arbitrul Istvan Kovacs (evident), dupa o intrare dura si stupida asupra aceluiasi Cojocnean. Pana la pauza, n-am reusit sa profitam nici de acest lucru, astfel ca intram la cabine in dezavantaj. La revenirea de la vestiare, s-au putut observa semne de imbunatatire ale jocului nostru, dar nu am fost capabili decat de o dominare stearpa, ocaziile clare lipsind cu desavarsire. La mijlocul reprizei, Robert a epuizat si cele 3 schimbari, dar nici acestea nu au adus nimic in plus. Metrom - CFR Cluj: 0 - 1 Asadar, contact dur cu prima liga. Chiar daca clujenii nu ne-au dominat decat in primul sfert de ora, diferenta de valoare dintre cele doua echipe a fost evidenta, iar scorul unul corect. Am fost practic neputinciosi in fata CFR-ului, desi am jucat mai bine de o ora in superioritate numerica.

Pe 24 iulie 2012, ne-am duelat prieteneste cu FCM Bacau, un adversar devenit traditional pentru noi, in perioada de pregatire. Am fost prezent pe stadionul "Tineretului" alaturi de Cristina, careia, spre deosebire de Andreea, nu-i displacea fotbalul. Nu era vreo fina cunoscatoare, dar obisnuia sa se mai uite la cate-un meci, "cand joaca nationala", "cand joaca o echipa romaneasca in Europa", "finale de Liga Campionilor, EURO sau cupa mondiala". I se tragea, probabil, de la tatal ei, mare amator de fotbal si sustinator al Stelei. Meciul contra bacauanilor l-am dominat categoric, asa cum ma asteptam, iar ocaziile la poarta moldovenilor au curs pe tot parcursul celor 90 de minute. Scorul de la final, insa, a fost unul generos cu oaspetii nostri, mingea intrand in plasa lor o singura data, atunci cand Poverlovici a transformat in gol centrarea din corner a lui Florin Manea. Metrom - FCM Bacau: 1-0 Robert a folosit la acest joc un 4-3-3 sau, mai degraba, 4-5-1, iar impresia mea a fost ca a functionat binisor, in ciuda scorului italian. Desigur, ne trebuia un test mai dificil pentru a putea trage o concluzie, fie ea si preliminara, iar meciul impotriva englezilor de la Nottingham Forest parea ocazia ideala. Asa cum speram, la meciul cu dubla castigatoare a Cupei Campionilor din anii 1979 si 1980, pe arena noastra de imprumut, stadionul "Tineretului", au venit aproximativ 4000 de spectatori. Cea mai mare asistenta de departe la un joc de-al nostru. Nu vroiam sa-i dezamagim, speram la o prestatie buna din partea noastra, iar din aceasta cauza emotiile mele au fost la acelasi nivel ca intr-o partida oficiala, importanta. Si baietii nu m-au dezamagit. Am deschis scorul destul de repede, in minutul 22, prin proaspatul nostru fundas central, Adrian Rusu, care de altfel era un obisnuit al stadionului, el evoluand in sezonul 2010-2011 pentru FC Brasov, imprumutat fiind de "Hei, hei, Pandurii ". Cojocnean a executat la prima bara un corner de pe partea stanga, iar Rusu a atacat coltul scurt si a trimis balonul in poarta englezilor, cu o lovitura de cap. Apoi, pana la pauza, am fost usor dominati, dar scorul de 1-0 s-a pastrat. Dupa revenirea de la cabine, ne-am bucurat de o perioada buna de joc, in care am reusit sa inscriem de doua ori, prin Ioan Coman. Ambele goluri au semanat izbitor, Cojocnean fiind co-autor de fiecare data, dupa doua actiuni individuale pe partea dreapta urmate de pase in lateral pentru atacant. Coman n-a avut altceva de facut decat sa puna latul si sa-si treaca astfel in cont "dubla". Nu ne-am oprit insa aici, iar cu un sfert de ora inainte de final, Lucas a reusit si el sa marcheze primul sau gol in tricoul nostru, dupa o actiune absolut fantastica pe partea stanga, in care a insirat doi adversari, a intrat in interior si a sutat puternic la coltul scurt, fara sperante pentru portarul lui Nottingham Forest. "Tibaanee..." s-a auzit imediat din stanga mea. Englezii n-au reusit pana la final decat golul de onoare, marcat in minutul 88 de catre sarbul Ivica Dragutinovic, dupa o faza fixa. Tot stadionul a aplaudat aceasta reusita, desi nu stiu cat de mult i-a incantat pe fotbalistii lui Forest acest lucru. Metrom - Nottingham Forest: 4-1 Ceva ce nu credeam ca voi scrie vreodata. Aceasta evolutie incantatoare in fata unei asistente consistente imi dadea sperante mari pentru noul sezon, spunandu-i lui Irinel imediat dupa meci: - Deci n-avem cum sa retrogradam. Chiar nu vad cum am putea... Replica lui a fost, ca de-obicei, mult mai optimista si neserioasa: - Clar ! Ce trupa avem... O sa ne batem pentru Europa. Cu noul Messi - Lucas - si noul Puyol - Rusu - ii futem pe toti. - L-ai uitat pe "Xavi" Vranjes. In seara acelei zile, am reusit sa ne completam si lotul. L-am adus liber de contract pe fundasul stanga Lorand Szilagy, ultima oara la FCM Targu Mures. Puteam sa ne consideram, astfel, intr-adevar pregatiti din toate punctele de vedere pentru Liga I. Primul adversar: CFR Cluj, la Brasov.

Pana la data disputarii penultimului meci amical, cu FCM Bacau, aproape ca reusisem sa ne definitivam lotul. Mai aveam nevoie doar de un fundas stanga, dar acesta era foarte greu de gasit. Aveam 21 de jucatori la prima echipa, iar cu acestia urma sa atacam primul sezon de prima liga din istoria clubului Metrom Brasov. Am profitat de raul altora, de retrogradarea echipelor Pandurii si FCM Targu Mures, si i-am adus in curtea noastra pe Constantin Grecu, Stojan Vranjes si Dragos Balauru. De altfel, majoritatea fotbalistilor celor doua formatii au plecat care-ncotro, dar eram foarte multumiti ca ne-am putut alatura si noi echipelor "sacali" iar cei trei nu ne-au refuzat ofertele. Era inca un semn evident al uriasului nostru progres. Pe langa cei trei, am mai adus si doi fundasi centrali, Sergiu Muth refuzand sa mai fie imprumutat de catre Gaz Metan la noi si alegand sa se transfere definitiv la Astra Ploiesti. Acestia erau Adrian Rusu, adus de la FC Vaslui pentru 100.000 de euro, si Andrei Poverlovici, adus de la Branesti pentru suma de 18.000 de euro. Primul fusese cumparat de echipa moldava anul trecut de la Pandurii, dar nu a confirmat si a fost pus pe lista de transferuri. In cazul celui de-al doilea, pe langa aprecierile lui Robert, a contat mult si faptul ca era brasovean. Puteam face acum un bilant al sosirilor si plecarilor. Plecari: Marginean, Tarlea, Stancu, Nazare - pusi pe liber Sosiri: Alexandru Mateiu - gratis, dupa ce contractul sau cu FC Brasov a expirat Sebastian Cojocnean - 50.000, de la "U" Cluj Lucas - 8.000, de la Debrecen Dragos Balauru - 10.000, de la FCM Targu Mures Constantin Grecu - 12.000, de la Pandurii Stojan Vranjes - 16.000, de la Pandurii Adrian Rusu - 100.000, de la FC Vaslui Andrei Poverlovici - 18.000, de la Branesti In total, am cheltuit 214.000 de euro, putin peste suma ce o alocasem. Desigur, acestea erau doar sumele de transfer, o gramada de bani ducandu-se si pe prime de instalare sau comisioanele impresarilor. In special cel al lui Vranjes. Salariile jucatorilor aveau sa ne coste aproximativ 780.000 de euro pe sezon, o cifra mult mai mare decat cea de pana acum, iar acest lucru era cauzat evident de faptul ca Vranjes & Co. nu vin sa joace pe degeaba, iar majoritatea jucatorilor din "vechea garda" aveau clauze in contract de marire a salariului, cu un procent semnificativ, in caz de promovare. Nu-mi parea insa rau deloc, dar absolut deloc, de acesti bani. Ba chiar ma felicitam si ma consideram norocos pentru campania de transferuri, data fiind calitatea noilor achizitii si preturile platite pentru ei, pe care eu le catalogam cel putin decente. Aducerea acestor jucatori realmente ma entuziasma, aveam mare incredere in valoarea lor, si de-abia asteptam sa-i vad la lucru in campionat. Dupa cum am spus, campania de transferuri era aproape incheiata, urmand sa mai cautam doar un fundas stanga, ieftin, care urma cel mai probabil sa fie rezerva lui Grecu, astfel ca acestia erau jucatorii pe care urma sa ne bazam in sezonul 2012-2013: Portari: Dragos Balauru, Ciprian Manea, Ionut Talpos Fundasi stanga: Constantin Grecu Fundasi dreapta: Cosmin Bacila, Ionut Slabu Fundasi centrali: Ajdin Maksumic, Adrian Rusu, Andrei Poverlovici Mijlocasi defensivi: Florentin Cruceru, Mihai Fulea Mijlocasi: Daniel Stana, Lucas, Florin Manea, Stojan Vranjes, Alexandru Mateiu, Cobra, Iulian Popa, Sebastian Cojocnean Atacanti: Thaer Bawab, Ioan Coman. Bineinteles, majoritatea jucatorilor pot evolua si pe alte pozitii fata de cea pe care i-am incadrat. De exemplu, Adrian Rusu poate fi o varianta buna pentru postul de fundas dreapta, Ajdin Maksumic pentru postul de mijlocas la inchidere, Iulian Popa poate evolua si ca atacant etc.

@Alexandru H. : Nu trebuie sa te scuzi. Intentia mea nu a fost in nicun moment sa creez un personaj principal de dat ca exemplu pentru modul in care isi gestioneaza viata, sau relatiile personale. Sau unul rational, echilibrat si cu sange-rece. Ar fi fost plictisitor si monoton, nu crezi ? In plus, dupa cum probabil s-a inteles si nu ma ascund s-o spun, personajul e inspirat din mine. Iar timp sa se schimbe mai are, desi, daca banii n-au reusit sa faca asta, atunci ce ? Si, intr-adevar, ajuns la club, am aflat ca vestile bune pe care le asteptam sosisera. Cojocnean ne acceptase oferta si venea sa semneze contractul, iar pe langa el, reusisem sa-l convingem si pe Lucas Marcolini sa ni se alature. Sebastian Cojocnean ne amanase mult timp, asteptand oferte mai bune sau de la cluburi mai bune, dar acestea intarziind sa apara, s-a decis pana la urma sa vina in curtea noastra. Plateam celor de la Universitatea Cluj suma de 50.000 de euro, iar el urma sa castige aproximativ aceeasi suma, pe sezon. Bani pe care eu ii consideram bine cheltuiti. A doua noastra achizitie, brazilianul cu origini italiene Lucas, pe numele sau complet Lucas Marcolini Dantas Bertucci, venea tocmai de la formatia maghiara Debrecen, la propunerea lui Irinel. Acesta l-a remarcat in sezonul trecut, atunci cand a fost imprumutat la FC Bihor, si a fost impresionat de calitatile sale, mai ales tehnice. Mi l-a descris ca pe un jucator ce poate evolua absolut oriunde la mijlocul terenului, prieten bun cu mingea, dispus la travaliu, creativ, destul de rapid, si a tinut sa repete de cateva ori ca "e crescut de Atletico Paranaense". A parut incantat foarte incantat de acest mijlocas de 23 de ani, iar cand am aflat ca cei de la Debrecen cer doar 8.000 de euro pe el, n-am mai stat pe ganduri si am decis achizitionarea lui. - Si cu ceilalti jucatori cum decurg negocierile, Adi ? - Pai uite, pe Sipovic vor astia 150.000. Nu lasa nimic. Au zis clar. Banuiesc ca pica, nu ? - Clar. - Balgradean nici n-a vrut sa auda. A semnat cu Otelul... - Ah. Probabil n-a uitat de garsionera aia. - La fel si Cardoso. Si Ferfelea, si Markus. Cu restul inca negociem. - Asta e. Nu vor, nu vor. Da' o sa regrete ei pe viitor. - Sigur, pfff. (râde zgomotos) - Cu amicalele cum e ? S-a ocupat Andrasi ? Ma intereseaza cel mai mult ala de prezentare. - Da. Totul e stabilit. - Da ?! Surpinderea mea era cauzata de faptul ca pentru meciul de prezentare hotarasem sa invitam o dubla castigatoare a Ligii Campionilor. E drept, acum mai bine de 30 de ani, dar oricum, era vorba despre o echipa uriasa a fotbalului englez. Chiar daca intre timp decazuse enorm si evolua in divizia secunda. Da, ati ghicit, numele acestei echipe era Nottingham Forest. Speram ca iubitorii de fotbal din Brasov, mai ales cei nostalgici poate, sa aprecieze ideea noastra, iar stadionul "Tineretului" sa se umple macar pe jumatate la acest eveniment. - Auzi, Tibi, am si-o veste proasta. Dar probabil c-o stii. - Ce veste ? - Cu Prodlacta... - Ce-i cu ei ? - Nu stii c-au dat faliment ? - Nu ! Habar n-aveam. Pai si asta inseamna ca e pa contractul de sponsorizare, nu ? - Normal. - Sa stii ca acuma, cand ma gandesc, parca am observat ca nu mai e in magazine laptele lor... - 75.000 de euro de la care ne luam gandul. - Pai lasa, cautam alta sponsor. Sau sponsori. Poate reusim sa luam chiar mai mult, adica asa ar fi si normal, nu ? - Cu criza asta nu poti sa stii... - Adi, lista aia cu portarii din liga a II-a a facut-o Irinel ? I-am zis sa ti-o lase tie. - A facut-o, da. Stai s-o caut. - Bai, da' mai fa un pic de ordine pe-aicia. Macar pe biroul tau. Pune-o pe Ioana, daca tu nu esti in stare. Chiar, unde e ? - Am trimis-o pana la banca cu niste acte, tre' sa vina. Hai ca am gasit-o, na, nu te mai smiorcai atata. Am inceput sa citesc lista, iar dintre numele prezente pe ea, le-am incercuit pe cele ale lui Thomas Villadsen, Cristian Zimmermann, Calin Albut si Dragos Balauru. - Uite, Adi, p-astia sa incercam... Oricare dintre astia patru daca vine, suntem asigurati si pe postul de portar. - Ba, mie imi place si Ciprian Manea asta. Nu stiu de ce vrei sa aduci altul... - Da, ma, e bunicel Manea, dar nu-i de ajuns. Adica bine, nu gafeaza, cel putin mie nu-mi vine in minte nicio gafa, dar cum i-o da unul un pic mai pe colt, gata. Ne treb'e unul mai bun, eventual si mai tanar, sa fie concurenta. Desi, parca as prefera sa luam un titular bun, cert, iar Manea sa fie doar rezerva lui. Talpos ala nu poate fi o solutie serioasa. - Ma rog, da. Nu tre' sa-mi explici chiar in detaliu, ca si-asa am capul calendar.

Soarele care imi ardea jumatate de fata si putina vanzoleala din camera ma determinau sa-mi intredeschid ochii. Vazandu-ma facand acest lucru, Cristina simti nevoia de a-mi explica ceea ce facea. - Vezi ca am plecat. - Nuuu... De ce ? - Stii ca trebuie sa plec la munca. - Deja ? E 9 ? - Aproape. - Mai stai atunci. Si daca intarzii putin, ce-are ? Am tras-o usor de mana, spre pat. - Nu, chiar nu pot. La 9:30 are programare doamna Mimi. - Grabite mai sunt babele astea... Si nu poti s-o suni sa-i zici sa vina mai tarziu ? Sau roaga o colega. - In primul rand, nu e baba. Si-n al doilea, e clienta mea, n-o sa rog nicio colega. - Aveti contract sau ce ? Hai... mai stai putin. - Lasa, ca ne vedem diseara. - Pai si crezi ca rezist fara tine pana diseara ? - O, da. Nu stiu ce te vei face, cred ca vei muri. - Sa stii ca da... De fapt, stii ceva ? Nu te mai duce deloc la munca. - Ce ? m-a intrebat razand, parand usor surprinsa. - Da-ti demisia, renunta. Si-asa spuneai ca nu-ti place ceea ce faci. - Sigur... Si cand am spus eu ca nu-mi place ceea ce fac ? - Mi-ai spus odata, ca visul tau era sa ajungi cantareata sau dansatoare, si ca nu te-ai gandit niciodata ca o sa te faci coafeza. - In primul rand, nu sunt coafeza, da ? Sunt stilista. - Bineinteles ca esti. Da' chiar si asa... Nu e pacat de visurile tale ? - Cam tarziu sa ma mai fac cantareata sau dansatoare, nu crezi? Si-n plus, chiar imi place ceea ce fac acum, nu stiu de unde ai tu ideea ca nu-mi place. - Din ochii tai. - O, da. Hai ca deja incepi sa delirezi si eu o sa intarzii la salon daca te mai ascult mult. - Renunta. Hai. Si nu-ti face griji pentru bani. - Esti nebun... Incredibil. - Ce e asa incredibil ? - E incredibil cate prostii sunt in stare sa spuna barbatii doar sa te mai bage putin in pat dimineata. - Ei na... Facem altfel atunci, daca nu ma crezi. Suni la salon, le spui ca iti dai demisia, si eu jur ca nu te ating. Pana diseara. - Esti cu capu' rau... Radea, iar rasul ei era frumos, aproape la fel de frumos ca ochii. - Ce zici ? - Iti zic "pa", aia iti zic. Am plecat. Vorbim mai tarziu. Desi tentatia sa adorm la loc era mare, m-am decis totusi sa trec putin pe la club, in speranta aflarii de lucruri noi, de vesti bune. Echipa se reintorsese deja din stagiul de pregatire sloven, acolo unde a obtinut rezultate satisfacatoare, si se pregatea pentru inceperea campionatului. Nu mai era mult... Partide amicale Slovenia: Koper - Metrom: 5-1 (Sava) Olimpija Ljubljana - Metrom: 1-1 (Popa) Triglav Kranj - Metrom: 0-0 NK Primorje - Metrom: 1-3 (Coman, Slabu X2)

- Irinele, hai sa lasam prostiile astea, si sa ne apucam de treaba. Eu te inteleg ca ai fost suparat pe mine, chiar daca nu sunt de acord cu motivul tau, dar asta nu e o scuza ca n-ai lucrat. p**a mea, n-ai mai trecut pe la birou de mai bine de o luna. - Daca-mi ziceai ca si-a luat Adi asistenta tanara, veneam mai repede. - Vorbeam serios. - Bine, ma, stiu. Dar sa nu crezi c-am stat degeaba. Stai ca-ti arat. Si-a scos laptop-ul din geanta, l-a pus pe birou si l-a deschis. - Ce ? Ce-ai facut ? - Gata, uite. Intrase pe folderul "jucatori". - 116 items ? Adica ai facut tu 116 rapoarte de jucatori ? - Da. - Ia sa ma uit putin. Fagner. Fundas central, Gloria Buzau. Ce-ai scris, ma ? Ca nu da dovada de inteligenta pe teren ? La ce i-ai mai dat 4 stele atunci ? Chiar, 4 din cate ? - 5. Da, Tibane, dar a jucat destul de bine sezonul asta si are multe calitati. Doar ca na, e brazilian, e imprevizibil, sta prost cu concentrarea, cu pozitionarea in teren. - Bun. Mai vedem. Mai departe. Florin Maxim. Asta-l stiu. Pacat ca a imbatranit, ca altfel chiar l-as fi vrut. - Uita-te la asta, Tibane. Eu zic ca ar fi lovitura. - Cesar La Paglia ? De la ACU Arad ? - E meserie, iti spun. A jucat la Boca Juniors, Tenerife, e tehnic, paseaza bine, e creativ... - O fi jucat el, ma, la Boca Juniors, dar mileniul trecut. Acuma are 33 de ani si joaca la ACU Arad. - Chiar si asa, eu zic ca e interesant. Macar rezerva pentru Florin Manea. - Da, stiu ca ai tu o afinitate pentru argentinieni, dar eu zic sa-l lasam acolo unde e pe nenea La Paglia. - Mai uita-te atunci. - Jaka Stromajer ? Pe bune ? Ce-aveti, ma, toti ?! Ce vi se pare asa bun ? I-ai dat 3 stele juma', vad. - Atacant de echipa, Tibane. Muncitor, determinat, paseaza binisor, creeaza culoare. - 3 goluri pentru un atacant in 31 de partide e prea putin, oricat de mult ar juca pentru echipa. Pas. - Da' de Nemanja Jovanovic ce zici ? - Cam tot dracul ala e. Il stiu de cand juca la Vaslui. - Da' uite, asta a dat in ultimele 2 sezoane 30 de goluri. - Da, ba, da' unde ? In Liga a III-a. - Pai na, normal, la toti gasesti cate ceva... - O zici de parca astea ar fi niste detalii. - Pai da, Tibane, dar n-o sa-ti vina tie la Metrom jucatori fara defecte, tineri, buni, si ieftini. Tre' sa selectezi dintre astia. - Nu sunt de acord. Oricum, eu o sa ma mai uit pe lista asta. Scoate la imprimanta toate rapoartele, poate i le arat si lui Robert zilele astea sa vad ce zice. - Gata, Tibane, imediat. . . . Peste cateva zile, a venit si momentul disputarii primului nostru amical, singurul de altfel inainte de plecarea in cantonamentul din Slovenia, acolo unde urma sa sustinem si 4 partide de verificare contra unor echipe din prima liga. Pana la ora inceperii meciului nostru de verificare cu FC Zagon, n-am reusit sa perfectam niciun transfer, astfel ca Robert a fost nevoit sa convoace o multime de juniori. Chiar si asa, am avut o evolutie buna impotriva echipei de Liga a IV-a si le-am administrat covasnenilor un sec 4-0. Golurile au fost marcate de catre Iulian Popa, de doua ori, Cobra si Coman.