Tibi

Saptamana urmatoare am revenit pe stadionul nostru. Aveam de jucat un meci important. Contra Stelei. Echipa lui Gigi ocupa ultima treapta a podiumului Ligii I si avea nevoie de victorie pe terenul nostru pentru a ramane in plasa Rapidului si CFR-ului. Nu mai erau multe etape de jucat, astfel ca orice pas gresit s-ar fi putut dovedi hotarator pentru soarta titlului. Patronul gruparii din Ghencea alesese sa mearga, surprinzator, pe mana strainilor in acest sezon, saturat fiind de lipsa de profesionalism a jucatorilor romani. Bine, declaratiile sale din presa au sunat altfel: "Gata. De-acuma cumpar doar straini. Pai ce ? N-am luat eu toti romanii buni in ultimii ani ? Milioane de euro am dat pe ei si ce-am facut ? Locul 5, locul 6, locul 5, locul 6. Nu mai, tata, s-a terminat cu romanii. Romanii cand ajung la Steaua si-o iau in cap si zic "gata, tata, sunt cel mai tare" si se apuca de femei, de bautura, de aia, de aia, si uita de fotbal. Le ia diavolul mintile ! Da, ma, da. Da' gata, nu mai e Becali prost de-acuma. S-a desteptat Becali." Datorita acestei schimbari radicale de filosofie, Steaua a trimis in teren in meciul cu noi un prim "11" format in totalitate din jucatori straini, exceptie facand doar Latovlevici, care nici el nu era tocmai roman get-beget. Mingote - Latovlevici, Ekstrand, Mfuiy, Hedenstad - Olsen, Leko, Henriksen, Machin - Costanzo - Orlando Sa. Noi am inceput cu: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab. Inainte de joc, in tribuna, am convenit cu Irinel si Hârjan ca un egal ar fi excelent. Irinel chiar credea intr-o victorie a noastra, sau ,ma rog, nu stiu cat credea, dar tot repeta din cand in cand sigur pe el: "Batem, Tibane." Adevarul e ca si eu speram intr-o micro-minune, date fiind evolutiile noastre din ultimul timp si avand in vedere faptul ca aveam pe teren propriu 10 meciuri consecutive fara infrangere, dintre care 7 victorii. Iar inceputul de meci m-a facut sa sper si mai mult. Odata cu fluierul de inceput al lui Cristi Balaj, jucatorii nostri s-au napustit in jumatatea Stelei, reusind sa creeze o oarecare presiune asupra defensivei oaspetilor. In minutul 5, dupa o pasa a lui Lucas, Bawab scapa singur cu Mingote, insa rateaza deschiderea scorului. Dar, 7 minute mai tarziu, nu mai rateaza. Cojocnean i-a pasat in adancime, iar iordanianul i-a luat fata lui Ekstrand si l-a invins pe Mingote cu un sut plasat la coltul scurt. Spre surprinderea mea si a tuturor, chiar si dupa inscrierea golului am continuat sa atacam. Stelistii pareau in corzi. Mateiu a tras de la distanta in minutul 16, sutul sau trecand putin peste poarta lui Mingote, pentru ca Bawab sa nimereasca doar plasa laterala 5 minute mai tarziu, dintr-o pozitie favorabila, dar putin din unghi. Totusi, golul cu numarul 2 a venit pana la urma, in minutul 39, cand Rares Forika a transformat in gol centrarea din corner a lui Bawab. Scorul de 2-0 s-a mentinut pana la pauza, oaspetii nefiind in stare sa-si revina din soc. Asemenea mie, caci si eu eram intr-o oarecare stare de soc. - Tibane, eu cand ti-am zis ! 4-0 se termina. - Bine, ma... - Serios. Sa vezi... - Tare mi-e teama ca revin astia si ca ne bat 3-2. - Ce sa revina, ma... O sa mai ia doua, aia o sa faca. - Hârjane, tu ce crezi ? - Eu ? Vedem acum, nu se stie. Oricum, slabi rau Steaua astia. Toti suedejii astia-s paraleli cu fotbalul. - Deci Steaua e slaba, nu noi buni ? - Normal. (râde) Repriza secunda a inceput exact asa cum ma asteptam. Din pacate. Ce i-am asaltat noi in prima parte a jocului, dar ce ne asaltau ei acum ! Gaston Machin a sutat putin pe langa poarta lui Balauru in chiar primul minut al reprizei, iar Orlando Sa a tras peste un minut mai tarziu. Costanzo l-a testat apoi pe portarul nostru cu un sut la firul ierbii din interiorul careului, dar Balauru a reusit sa respinga in extremis in corner. Pana la urma insa, golul a cazut. In minutul 50, Machin a luat o actiune pe cont propriu in partea dreapta, centrarea lui a fost respinsa de Forika, dar mingea a ajuns in piciorul drept al lui Henriksen, iar tanarul mijlocas norvegian imprumutat tocmai de la Manchester City a trimis o stachie direct in vinclu. 2-1. Din fericire, atacurile stelistilor s-au oprit brusc si inexplicabil dupa aceasta reusita si a urmat o perioada ceva mai calma de joc, perioada in care si tribunele au adormit. Au fost insa trezite in minutul 60, cand Cojocnean a ratat de putin poarta lui Mingote, si au izbucnit in urale doua minute mai tarziu, cand Iulian Popa a primit o pasa pe culoar de la nou-intratul Coman si l-a executat pe Mingote cu un sut cu efect superb de pe linia careului de 16 m, sub bara, aproape de vinclu. 3-1. - Ce jucator... am cazut imediat in admiratie. Steaua s-a chinuit apoi sa dea replica, dar a mai avut pana la final o singura ocazie importanta de a inscrie, in minutul 70, cand Gaston Machin a lovit doar bara, din apropiere. La finalul meciului, l-am vazut pe Irinel cu adevarat bucuros dupa o victorie de-a noastra. Cred ca era pentru prima oara. Si, chiar daca n-o spunea, Hârjan parea impresionat si el de jocul echipei noastre. Metrom - Steaua: 3 - 1 Spectatori: 4000 Cuvintele sunt chiar de prisos dupa un asemenea rezultat. As descrie acest meci printr-un singur cuvant: perfect. Clasamentul dupa aceasta etapa, etapa 28, arata asa: 1. Rapid 66 p 2. CFR 64 3. Steaua 60 4. Timisoara 59 5. Dinamo 51 6. Metrom 46 7. Gaz Metan 45 8. Otelul 44 9. Astra 41 10. U Cluj 39 11. Craiova 33 12. FC Brasov 31 13. FC Vaslui 30 14. Sportul 30 15. Petrolul 28 16. FC Bihor 18 17. UTA 16 18. Alba Iulia 13 Urcam deci, in sfarsit, in ierarhie. Locul 6 parea incredibil, dar era perfect meritat.

@Razwyx, yogibeer: "Ideile astea" nu au o sursa unica. Nu-mi prea place sa vorbesc despre asta, cred ca se strica putin din farmec... dar nu, nu citesc bancuri de pe net, sau de oriunde, ca dup-aia sa le vâr in story. In niciun caz. De exemplu, asta cu bateria de la ambulanta mi-am adus-o aminte de la o prietena, studenta la medicina, care-mi povestea (ironic, desi nu e exclus sa existe un sambure de adevar) despre lipsurile sistemului sanitar romanesc. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Dupa trei meciuri disputate pe teren propriu, venise timpul si pentru unul in deplasare. Si ce deplasare ! Tocmai la... Brasov. Da, era momentul confruntarii noastre cu echipa-fanion a orasului. FC Brasov. "Stegarii" ocupau in prezent, insa, de-abia pozitia a 11-a in clasamentul Ligii I, sub noi, dar cu istoria nu te poti lupta. In ziua de sambata, 30 martie, ne-am deplasat, asadar, in Bartolomeu, pe stadionul Tineretului. Era o zi cu vreme inchisa si racoroasa, dar se putea simti, fara teama de a te insela, venirea primaverii. Intrati in stadion, eu si Irinel tresarim usor. Petrica, vechea noastra cunostinta, sarise efectiv in fata noastra sa ne salute. Il imita apoi si cei doi portari. - p**a mea, cand vindeam bilete treceau pe langa tine ca vacile... mi-a spus Irinel, imediat ce am depasit momentul. Probabil a fost si auzit, dar nu cred ca-i pasa foarte mult. Dupa ce ne-am ocupat locurile in tribuna oficiala, ne-am apucat de vorbit prostii. Ce sa si faci ? - Uite, ba, Irinele, ca e mai putina lume ca la noi. - Pai stai, ma, ca mai e juma' de ora. Stii ca astia se imbulzesc la porti cu 5 minute inainte sa-nceapa. - Aia da. O sa vina si suporteri de-ai nostri multi. Tre' sa apara. - Cre' ca... - Serios, ma. Zicea Adi. A, si inca ceva. Imi zicea zilele trecute ca, cica, si-au facut si asociatie. - Auzi, Tibane, da' pana la urma, cate abonamente s-au vandut pentru retur ? - 763. - Bun ! - Super, nu bun. Pai FC Brasov vindea 1000 cand eram noi. - Lasa FC Brasov... Dinamo cred ca a vandut 1000 tot deceniul. - Ba, da' observi ca fotoliile astea sunt mai naspa ca alea de pe stadionul nostru ? - Pai mi se pare si normal. Astea-s si mai vechi... plus ca le-o fi luat Nicolae din talcioc. Nici n-a terminat bine Irinel vorba, ca langa noi, exact! langa noi, se aseza nea Romica. Nu-mi venea sa cred ce ghinion pot sa am. Dintre toate locurile de la tribuna oficiala... - Buna seara, domnule Munteanu ! Ce mai faceti ? - Buna seara... - Auziti, aveti cumva un foc ? - Am, cum sa nu... A luat bricheta din mana mea si si-a aprins un trabuc. Batranul rozaliu era imbracat in trend, banuiesc, purta un tricou negru si un costum alb, care se asorta cu parul sau dat pe spate. - Dumneavoastra vreti ? O havana ? - Nu, multumesc... - Nu stiti ce-i bun. - Da, se prea poate. Am zambit fals. - Si ? Aveti sperante mari pentru meciul de azi ? - Ca-ntotdeauna. - Steagu joaca bine acasa. E greu... Isi luase un aer serios. Si Contra asta e bun, dom'le, asta o sa faca treaba. Daca are Nicolae rabdare cu el. - Da... - Bine, normal... Aveti si dumneavoastra sanse sa bateti... Sau un egal. Ca la fotbal, stiti cum e, se poate intampla orice. Si mai ales ca Metrom e in forma. - Da... Nu aveam niciun chef, dar absolut niciun chef, sa ma implic intr-o discutie cu nea Romica, de aceea alegeam varianta unor raspunsuri scurte. Ma rugam in gand doar ca timpul sa treaca mai repede si sa inceapa meciul sau ca "experimentatul om de fotbal" sa-si gaseasca alt interlocutor. Rugamintile mi-au fost intr-un tarziu ascultate cand langa nea Romica s-a asezat "domnul Ragabeja". Usurat, puteam sa ma bucur de meciul care tocmai incepuse. Robert i-a trimis in teren pe: Balauru- Szilagy, Forika, Poverlovici, Rusu - Cruceru, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab. In doar minutul 8, dupa o faza snur construita de Bawab, Lucas si Popa, am reusit deschiderea scorului. Autorul golului: Ionut Peteleu. Da, stiu, asta nu era de la noi, dar ne-am bucurat totusi de golul sau. Fostul fundas dreapta al Bistritei a vrut sa-l blocheze pe Popa sa trimita spre poarta si a intrat disperat prin alunecare, dar mingea lovita de el s-a scurs pe langa Haisan si a intrat in plasa. M-am bucurat retinut, ca la toate reusitele noastre de pe teren strain. Un sfert de ora mai tarziu, Bawab m-a determinat sa ma mai bucur o data retinut, inscriind din pasa lui Mateiu golul de 2-0. Apararea Steagului era vraiste, se vedea si din avion, sau, ma rog, din tribuna oficiala. Soava, Florin Patrascu, Oros si Peteleu parca se vedeau pentru prima oara. De fapt, mai mult decat atat, parca erau niste dulgheri care se vedeau pentru prima oara, trimisi in teren sa formeze linia defensiva a echipei FC Brasov. Probabil va suna exagerat, dar golul de 3-0 marcat 4 minute mai tarziu imi sustine aceasta impresie. Acelasi Mateiu i-a pasat lui Lucas prin spatele lui Patrascu, iar brazilianul nostru l-a invins pe nefericitul Haisan cu un sut puternic la coltul scurt. Acest scor neverosimil de 0-3 ce statea scris pe tabela stadionului Tineretului avea sa se mentina pana la pauza. Repriza secunda a inceput la fel de bine ca prima, iar Mateiu si-a trecut si el numele pe lista marcatorilor (ca tot era super oferta) in minutul 51. Cruceru i-a pasat la marginea careului advers, iar tanarul nostru mijlocas a sutat cu sete la semi-inaltime, fara sperante pentru Haisan. Merita acest gol, facuse o partida extraordinara impotriva fostei sale echipe. Chiar si tribunele l-au aplaudat. - Tibane, a dat o palma ! - Clar. Doua pase de gol si-un gol, ce mai vrei ? In minutul 70 stadionul se golise deja, o buna parte din cei 3-4 mii de spectatori plecand dezamgiti catre case, neputand vedea astfel golul de onoare izbutit de Hadnagy la ultima faza a meciului, in prelungiri. Nu s-a putut bucura insa nimeni si nici eu nu m-am putut supara. FC Brasov - Metrom Brasov: 1 - 4 O noua victorie impresionanta, reusita de aceasta data chiar impotriva rivalilor nostri. Poate parea cam fortat, dar cine sa si fie rivalii nostri, daca nu FC Brasov ? Cinci meciuri consecutive fara infrangere, asadar, dintre care patru victorii. Nu-i rau. Nu-i rau deloc. Ramaneam insa tot pe locul 8, asta desi aveam acum golaveraj mai bun decat Dinamo, care ocupa locul 5, si detineam al treilea atac din campionat, 56 de goluri inscrise, doar Rapid si CFR putandu-se lauda cu mai multe.

- La olteni, M**e la olteni ! - Ce-ai, ba trepanatule ? Nu ti-e bine ? Te mai aude careva... - Incercam sa intru in atmosfera meciului, Tibane. Am luat loc alaturi de Irinel la "oficiala" stadionului Metrom. Fireste, Hârjan era deja acolo plictisindu-l pe Adi. De fapt, se plictiseau intre ei. - Ba, Tibi, ba, da' ce-ai facut ? m-a intrebat cu subinteles noul nostru suporter. - Ce-am facut ? - L-ai batut la table pe Mitica de ti-a programat 3 meciuri consecutive acasa ? Am zambit fara sa-i raspund. Adevarul era ca mi-a facut placere sa-l revad pe Hârjan dupa atata timp, atunci, de Craciun, dar acum parca il vedeam prea des si placerea disparuse. Inca o gluma de-a sa m-ar fi facut, probabil, sa vreau sa-i rup abonamentul dat. In momentul inceperii jocului, stadionul era plin pana la refuz, asta si datorita numerosilor fani olteni veniti sa-si sustina echipa. Estimam vreo 300. Vremea... bunicica, desi era putin racoare si burnita. Eram totusi in martie. Robert a ales sa foloseasca in aceasta partida urmatoarea formula: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Bawab. Revenea, deci, ca titular Bawab. Nu stiu daca merita asta Coman, chiar daca in meciul contra Aradului a avut o evolutie mai degraba modesta. Primul murmur al tribunelor s-a auzit in minutul 14, cand Iulian Popa l-a driblat pe partea stanga pe Ducu Ninu si l-a servit pe Lucas, iar acesta a tras putin peste poarta Craiovei, aparata de Cezar Lungu. La scurt timp insa, oaspetii au replicat prin brazilianul Tom, care a trecut usor de Rus si Forika, dar sutul sau puternic pe centrul portii a fost retinut in doi timpi de Balauru. Vreo 5 minute mai tarziu, oltenii au mai irosit o sansa buna de a deschide scorul, de data aceasta prin Gerlem, care a intrat in interior de pe partea stanga si a sutat pe langa poarta noastra. Finalul de repriza, apoi, ne-a apartinut. Iulian Popa si Bawab l-au pus la serioasa incercare pe Lungu, dar din pacate n-au reusit sa-l invinga. La pauza, asadar, 0-0. - Asta e, Tibane... Craiova astia au trupa acuma. - Aha. De-aia sunt pe 14. - Pai asta e maxim pentru ei, ce vrei si tu acuma ? Dar si-au facut echipa. I-au dat afara pe batutii aia in cap de frati, l-au luat pe Gerlem, pe Tom, pe Akaki. - Gerlem ala-i varza. - Du-te, ba, ca-i bun. Are ala niste faze, frate... - Cel mai ineficient jucator din lume. Degeaba are talent. - Mars, ma, ca ti-ar place sa-l ai. - Aia-i altceva. I-ar baga Robert mintile-n cap. - Clar. Repriza a doua a inceput cu noi in prim-plan, iar Bawab s-a trezit fata-n fata cu Lungu la doar cateva minute de la reluare. Iordanianul insa a tras slab, iar fostul portar al Stelei a reusit sa respinga cu destula usurinta in corner. Pana la urma, nu aveam sa regretam foarte mult aceasta ocazie, si asta pentru ca din cornerul rezultat Forika a deschis scorul cu o lovitura de cap din preajma careului mic. 1-0. Deja al doilea gol al noului nostru fundas central. Nu putea fi o intamplare, era clar ca Robert pregatea excelent fazele fixe, iar schemele sale erau mai importante decat valoarea individuala a jucatorilor. Un lucru interesant este ca Forika, spre deosebire de Maksumic, nici macar n-arata a jucator amenintator la fazele fixe la cei pana-n 1.80 m ai sai. Dupa aceasta prima modificare a tabelei, ne-am multumit evident sa ne aparam si sa o mai zbughim din cand in cand pe contraatac. Si ne-a iesit. Craiovenii s-au chinuit serios sa ne mai ameninte poarta, iar pe final de meci, in minutul 85, Coman le-a dat "perversa". De-abia intrase pe teren in locul lui Bawab, cand Rus i-a pasat perfect printre apararea rasfirata a oaspetilor si Lungu a trebuit sa-si scoata mingea pentru a doua oara din plasa. Metrom - U Craiova: 2 - 0 Spectatori: 4000 O victorie frumoasa, care confirma inca o data cat crescusem. Intr-un timp atat de scurt. Bineinteles ca Universitatea Craiova nu mai era nici pe departe ceea ce a fost odata, dar era o echipa infinit mai bine cotata decat noi, o echipa cu traditie, cu foarte multi suporteri, fie ei si olteni, si in care se bagasera multi bani. Ramaneam tot pe 8, si dupa aceasta victorie. Mai mult decat multumitor insa. Pana la urma, inaintea inceperii campionatului clubul nostru era vazut de catre majoritatea oamenilor ca un vizitiu inscris la un raliu, asa ca nu puteam sa fiu altfel decat bucuros de aceasta pozitie pe care o ocupam. - Hai, ba Tibane, ba, ce-ai facut atata ? I-ai povestit lui Bawab "Sarmana Maria", ce p**a mea ? - Ce vrei, ma ? Trebuia sa-i felicit pe baieti. - Da... altfel isi puneau capat zilelor. Crezi ca-i intereseaza pe ei de felicitarile tale ? Banu' jos si aia e. - Ba, da' Hârjan ? - Ce-i cu el ? - Unde e ? - N-a mai stat sa te-astepte, a zis ca se grabeste ca are autobuz. - Mai bine. Da' de meci ce zici, Irinele ? Surprins ? - Chiar deloc. Craiova astia tot timpul au fost niste prosti. - Cum, ca ziceai ca trupa, ca... ?! - Deliram si io. Tu te iei dupa mine ? - Nu vai. Ba, da' ai vazut c-a fost stadionul plin ? Mi-a zis Adi ca n-a mai ramas niciun bilet, esti nebun ? - Pai vin mosii, ca ei au ramas in minte cu echipa aia cu Balaci, cu p**a mea... - Au venit si multi din Craiova... - Pai au venit, normal. Au venit sa vada si ei semafoare. - N-au venit bine, inseamna. In Brasov acuma sunt doar sensuri giratorii. - Lasa, ca nici din-alea n-au mai vazut. - Hai, ma, termina, si hai sa mergem. A inceput si ploaia asta mai tare... - Serios, Tibane, aia in Oltenia acolo n-au nici macar wc in casa. Si medicii defibrileaza lumea cu bateria de la ambulanta. Fara misto.

Urmatorul meci pe teren propriu, cel contra formatiei UTA Arad, a avut loc peste doar patru zile de la confruntarea cu Gaz Metan Medias. Ajuns la stadion, l-am gasit pe Hârjan deja instalat comod in fotoliu, savurand o cafea si fumand o tigara. - Parca te lasai. - Anul viitor. Serios, nu rade. - p**a mea, treaba ta... Da' ce-i cu tine de-ai venit asa repede ? - Asa am avut autobuz. Bine, motivul real e ca n-am mai avut rabdare sa inceapa spectacolul... A urmat jumatate de ora de conversatie nesemnificativa, in care a trebuit sa-i ascult problemele lui Hârjan legate de drujbe, televiziune prin satelit si seceta de anul trecut, astfel ca fluierul de inceput de partida a lui Radu Petrescu m-a uns la suflet. Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman. Bawab revenea, dar deocamdata doar pe banca. Deschiderea scorului avea sa se produca la doar 7 minute de la startul jocului, atunci cand Iulian Popa a executat un corner de pe partea deapta si Forika a reusit primul sau gol pentru Metrom, in doi timpi. Daca la lovitura sa de cap portarul aradenilor, Raffaele Ioime, a reusit sa respinga, la sutul violent expediat de singura noastra achizitie din aceasta iarna nu a mai avut ce sa faca. - Bine, ma ! Forika (a se citi "Forico") e ! - Noul Maksumic, Tibane, adauga Irinel. - E gata meciul. Pot sa plec acasa. - Nu te tine nimeni, Hârjane, cu forta. - Hai ca mai stau, ma, poate da si Popa asta un gol. Auzi, dar pe Forika asta de-a dat dat golul cat ai dat ? - Treaba mea. - Pe matahala aia cat ai luat ? Sarbul ala care tot dadea el goluri... - Daca te-ar auzi, te-ai trezi cu un cap direct in gura. - De ce ? Asa rau e ? - Nu. E bosniac. Hai, ma, ca-ti zic... 600.000 am luat pe el. Si am dat 30.000 pe Forika. - Cine-ar fi crezut ca te pricepi tu la afaceri ? Ce, asta nu da goluri ? Nu stie sa rupa si el picioare ? Dupa reusita noastra, jocul a luat insa o intorsatura neasteptata si nedorita. N-am inteles de ce si cum, dar aradenii, clasati pe penultimul loc al clasamentului inaintea etapei, au venit peste noi ca un tavalug, iar noi nu dadeam semne ca avem forta sa ripostam. Florin Purece (14), Viorel Gheorghe (19) si Abbe ibrahim (24 si 32) l-au testat pe Dragos Balauru, determinandu-l sa urle ca un apucat la apararea noastra. Linistea se asternuse pe stadionul nostru, iar golul plutea in aer. Si avea sa cada exact in cel mai nepotrivit moment, in prelungirile primei reprize, inainte de pauza. Purece a centrat in mijlocul careului, Poverlovici si Forika s-au calcat pe picioare, iar Victoras Catarama a profitat si a adus egalarea formatiei sale cu un sut la firul ierbii. - Irinele, ce p**a mea s-a-ntamplat ?! Tu ai inteles ? -Tibane, poate baietii merg pe principiul ca "cel mai important meci e meciul viitor". Dupa pauza, am iesit cu alta atitudine. Mateiu a trezit tribunele la viata la doua minute dupa reluarea jocului cu un sut din marginea careului ce a trecut milimetric pe langa P***a "Batranei Doamne". Apoi, Grecu a prins un sut fabulos de la 25 de metri, dar mingea a refuzat sa intre in plasa, zguduind doar transversala. Prin minutul 60, insa, dupa o sansa ratata de Cojocnean, jocul s-a calmat, si nici intrarile pe teren ale lui Florin Manea si Thaer Bawab n-au reusit sa schimbe acest lucru. Metrom - UTA: 1 - 1 Spectatori: 3508 Un rezultat dezamagitor, mai ales dupa ultimele rezultate cu care ne obisnuise echipa. - Ce vrei, Tibane ? Se mai intampla si de-astea. Nu poti castiga mereu. - Stiu, ma, stiu, pe cine incerci sa convingi ? - p**a mea, daca-i mai bateam si p-astia trageam la Europa. Chiar asa din primul sezon... batea la ochi...

- Hai, Tibane, nu intram ? - Stai un pic. - Hai, ba, in p**a mea ca-mi ingheata nasul. Ce-astepti ? - Il astept pe Hârjan. Tre' sa vina. - Hai, ca isi da el seama ce si cum. Si daca nu-si da, da-l in p**a mea de prost. Nu mai pot de frig. - Tre' sa-i dau abonamentul, ma, cum vrei sa intre ? Tre' sa apara imediat, s-a dus Marian dupa el la autogara. - Io intru, imi bag p**a. La doar cateva zeci de secunde dupa intrarea pe stadion a lui Irinel, Marian isi facu aparitia alaturi de Hârjan. - Ce faci, Hârjane ? Tot cu caciula asta cu Chicago Bulls ? - Oho, sa traiti dom' patron ! Tot cu asta, tot cu asta. Crezi c-avem toti bani de caciuli noi ? - Uite-aici abonamentul. Iti arat eu unde sa-l bagi. Hai sa intram. - Da' ce, ma ? Nu poti sa zici ca suntem prieteni, imi treb'e abonament ? - Neaparat. Te crezi in '99, pe stadion la FC Onesti ? - Cum, ma ? Nu-mi zi ca si tu ai. - Nu, eu am legitimatie. A trebuit s-o arat la primele meciuri... Firmele astea de paza nu se joaca. - Pai normal. O fi zis ca esti copil de mingi cand te-au vazut. - Lasa mistourile si hai. Am intrat, am urcat in tribuna si ne-am asezat in fotolii. Hârjan s-a asezat incantat langa mine si Irinel. - Ca seicii, sa-ti bagi p**a. Ce viata tre' sa ai, bai Tibi... - Da... Eu si ceilalti cu 50 de RON in buzunar. - Atata costa biletul aici ? - La meciul asta, da, doar jucam cu Gaz Metan. Cu Dinamo, Steaua, astia bagam milionul. - Auzi, da' stadionul asta e al tau ? - Da... adica se poate spune si asa. Pentru urmatorii 7 ani cel putin. - Cred ca te-a costat ceva. - Ce e gratis ? - Aia da. - Hârjane, da' acuma mi-am amintit... de ce n-ai venit la primul meci, cu Alba Iulia ? - A fost blocat drumul, ma, pe Moghioros. Juma' de metru zapada. - Du-te, ba, de-aici. - Serios, crezi ca n-as fi venit ? De-abia asteptam sa vad ce-ai aici. - Si ? Iti place? - Da, pacat de decor. - Ce decor ? A, blocurile din Colonie... - Da, zici ca-i Fasia Gaza. Si si in partea cealalta am vazut ca-i urat, pe unde am intrat.Acolo tin minte ca era o fabrica... - Da, pai p**a mea, a daramat-o Nicolaie... Ce fabrica era aicia, Irinele ? - Prescon. - Asa. A daramat-o si a vandut terenul unui american care vroia sa faca nu stiu ce proiect imobiliar, cu blocuri, spatii comerciale, hotel. Da' nu se mai face, cu criza, cu astea, asa ca cred c-o sa ramanem cu campul asta. - Pacat. Da' poate, cine stie, se va face ceva pana la urma. - Da... Stii ce ma gandeam ? Bineinteles, in viitor, in viitorul indepartat, nu acuma... - Ce ? - Sa cumpar eu o parte din teren, sa construiesc alt stadion. Pe asta nu-l mai putem mari ca n-avem spatiu, si daca progresam... eu stiu... - Tibane, ai fumat ceva ? ma intreba Irinel, surprins. - Am zis ca in viitorul indepartat... Poate ne ajuta si primaria, ca singur... - Pai stai, bai Tibi, dar nu se construia la Brasov un nou stadion in Bartolomeu ? In locul fostului Municipal ? (Hârjan) - Se construia, da, pe hartie. Nu se face nimic, nici n-au inceput lucrarile. Si nici n-o sa-nceapa prea curand. - In fine. Vrabia Mihai Viteazu. Incepe odata meciu' asta ? Fotoliu, fotoliu, da' tot imi ingheata coaiele. Parca la comanda lui Hârjan, jucatorii celor doua formatii intrara pe teren. Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman. - Cine arbitreaza ? ne intreba Hârjan de parca asta ar fi hotarat soarta meciului. - Balaj, nu-l vezi ? - Asta-i hot mare. - Mai taci, ma, mie imi place. E printre putinii arbitri care lasa jocul liber. De-ar fi toti ca el ce bine-ar fi. - Aha, lasa jocul liber pentru cine vrea el. - Da' tie de care arbitru iti place, ma ? - De niciunul ! Toti sunt niste hoti, nu le mai ajunge... Ar trebui adusi arbitri straini la toate meciurile. - Chiar asa, strainii sunt toti niste sfinti, se stie asta. Cum iesi din granitele Romaniei, vezi numai oameni care trec doar pe la trecere. Si Balaj fluiera startul partidei. Si Balaj fluiera finalul primei reprize. Nu, nu am uitat niciun paragraf, doar ca nu s-a intamplat nimic important in prima parte a jocului, nimic demn de a fi mentionat. - Bai, frate, ce meci plictisitor. Mi-a degerat si nasul, baga-mi-as mana la p**a, tinu Irinel sa se exteriorizeze. - Toata ziua te-ai plans ca o P***a. Ce vrei ? Jucam cu locul 5, vroiai festival de goluri ? - Locul 5... joaca si Mediasul asta ca o echipa de B. Asta-i echipa de locul 5 ? - Nu-i lasam noi, nu te-ai prins ? - Clar. - Ba, mie mi-a placut, se implica in discutie Hârjan. Lume multa, a fost ocazia aia a lu' Popa, au mai avut si-astia sutu' lu' negriciosu' ala, am vazut eu meciuri si mai rele... - Joao Paulo il cheama pe "negricios". Bun pustiu, l-au adus de la Palmeiras. Noul Eric. Repriza a doua a fost in schimb mult mai captivanta. Nici nu avea cum sa fie altfel, Iulian Popa reusind sa inscrie in chiar primul minut primul sau gol in tricoul nostru. Cojocnean a construit o actiune pe partea dreapta, i-a pasat in careu lui Coman, iar acesta i-a asezat mingea lui Popa pentru sutul sau la coltul lung. Dupa deschiderea scorului, a urmat o perioada de dominare a oaspetilor, dar Litu, Lemnaru si Nicoara n-au reusit sa-si ajute echipa sa revina la egalitate. Apoi, ultimele 25 de minute ne-au apartinut in totalitate, acest lucru concretizandu-se si pe tabela de marcaj. Prima data, in minutul 70, cand Coman a primit o pasa lunga in adancime de la Forika pe un contraatac, i-a dat un branci discret lui Joao Paulo, daramandu-l si trezindu-se astfel fata-n fata cu portarul Tsigalko, pe care l-a invins cu usurinta. - Vezi, Hârjane, alt arbitru ar fi fluierat fault imediat. - Pai si facea bine. Hai ca a fost... - Bai frate, de unde ideea asta ca fotbalul e jucat de fetite de clasa a 2-a ? - Hai lasa, ca nu suntem nici la rugby. Trebuia dat fault. Tabela s-a mai modificat si cu 5 minute inainte de final, atunci cand Cojocnean i-a centrat perfect in fata portii lui Coman, iar acesta nu a iertat. Dupa ce ne-am exprimat bucuria, l-am intrebat nedumerit pe Irinel: - Ce-o fi, ba, cu Coman asta ? E incredibil ! 6 goluri in 4 meciuri ! - p**a mea, s-o fi lasat de baut. Metrom - Gaz Metan: 3 - 0 Spectatori: 3712 Inca o victorie la scor in fata unei echipe bune. Hârjan, se pare, ne-a purtat noroc. Chiar si dupa acest succes, ramaneam tot pe locul 8. Un loc 8 consolidat, totusi. - Si-acuma unde mergem ? i-am intrebat pe cei doi la iesirea de pe stadion. Sarbatorim sau ce p**a mea facem ? - Du-te, ba, ametitule, acasa, ca te-asteapta nevasta cu copilul, incerca Hârjan sa glumeasca pe un ton serios, lovindu-ma in acelasi timp in piept cu caciula. - Hai sa mergem in Poiana. Poiana Brasov.

De la Bucuresti nici nu ne-am mai intors la Brasov, caci la doar 3 zile diferenta aveam programat meciul din deplasare impotriva Otelului. Bine... echipa nu s-a mai intors, eu da. A doua zi dupa infrangerea suferita in fata Rapidului am reusit sa perfectam singurul nostru transfer. Evident, un fundas central. Un transfer poate previzibil... brasoveanul Rares Forika. Se reintregea astfel la Metrom grupul de jucatori care a dus-o pe Forex aproape de o promovare istorica in Liga I: Forika, Bacila, Popa, Manea, Coman. Pretul platit pentru Forika celor de la Petrolul Ploiesti, acolo unde fusese transferat in vara si unde nu a rupt gura targului, a fost cel de 30.000 de euro. Salariu, 20.000 pe sezon, fara bonusuri. Aducerea experimentatului fundas nu ma entuziasma peste masura, tinand cont ca Forika avea deja 30 de ani, dar stiam ca ne putem baza pe el. Sigur, marja de progres nu mai avea iar banii platiti pe el probabil nu ii voi mai recupera, insa se potrivea bine in echipa noastra si eram aproape convins ca nu ma va dezamagi. In plus, perioada de transferuri se incheia imediat si ne trebuia neaparat, da' neaparat, un fundas central. Inca de la meciul de la Galati am avut confirmarea oportunitatii transferului lui Forika. Cosmin Bacila isi luxase glezna pe finalul jocului din Giulesti si urma sa fie indisponibil circa 6 saptamani, astfel ca Robert a fost nevoit sa faca niste permutari in aparare si sa-l introduca si pe Forika in centrul defensivei. Echipa: Balauru - Grecu, Forika, Poverlovici, Rusu - Rus, Mateiu, Lucas - Popa, Cojocnean, Coman. Rusu trecea fundas dreapta, pozitie pe care se simtea confortabil de altfel. O alta noutate fata de meciul cu Rapid era revenirea lui Cojocnean. Otelul facea un campionat in nota lor obsinuita, adica undeva pe la mijlocul clasamentului. Galatenii se clasau cu o pozitie mai sus decat noi, adica pe 7, si nu puteau nici urca dar nici cobori. Cel putin etapa asta. - Tibane, ce zici ? Facem un egal cu moldovenii astia ? - Batem. Era randul meu sa fiu optimist.Aveam si motiv: repriza secunda impotriva Rapiduletului. - Asa ar trebui... Cu Tosca, Chiacu si Ochirosii... - Da, ma, batem lejer. Evident, o spuneam mai mult in gluma. N-am fost sigur de victorie in niciun meci al nostru de pana acum, cu atat mai putin in acest meci din deplasare de la Galati, acolo unde, se stie, se castiga greu. Desi inceputul de meci mi-a dat ceva emotii gata-gata sa ma faca sa-mi revizuiesc atitudinea, Ricardo Gomes si Varga avand doua situatii bune de a inscrie, incet-incet am trecut la carma jocului. Mai intai, debutantul Forika a avut un gol anulat in minutul 16, dupa un presupus fault al lui Poverlovici la o lovitura de colt. Pacat, ar fi fost un debut perfect, Maksumic style. Apoi, in minutul 30 Coman a scapat singur cu Balgradean, dar fostul portar al lui Dinamo a reusit sa i se opuna. Totusi, pe finalul primei parti s-a facut dreptate, acelasi Coman reusind sa deschida scorul dupa o faza in care Iulian Popa l-a pus in situatie de unu-la-unu cu Balgradean. Repriza secunda a inceput in aceeasi nota, de parca nu fusese intre timp nicio pauza, si la doar 3 minute de la reluarea jocului Cojocnean a facut 2-0, dupa o respingere in lateral a lui Balgradean la un sut al lui Coman. Desi optimist inaintea partidei, eram placut surprins de calitatea jocului nostru. Si de scor. Chiar daca gazdele ne-au supus unei oarecare presiuni dupa marcarea golului cu numarul 2, am reusit sa rezistam, asta chiar daca incepand cu minutul 75 am evoluat si cu un om mai putin, din cauza eliminarii lui Vranjes. Bosniacul de-abia intrase pe teren, fiind inca incomplet refacut dupa o accidentare, si i-a aplicat un cot in figura lui Ricardo Gomes. Oricum, si-n inferioritate numerica tot noi am fost cei care am inscris ultimul gol al meciului, prin acelasi Cojocnean, in minutul 85. Tanarul Mihai Fulea, intrat si el pe teren in repriza secunda, i-a oferit o pasa "printre" excelenta, iar Cojocnean a strecurat mingea pe langa Balgradean, izbutind astfel dubla. Otelul - Metrom: 0 - 3 Ma frecam la ochi. Reusisem o victorie senzationala, la capatul unui joc excelent. Totusi, ramaneam pe pozitia a 8-a in clasament, sub Otelul, in ciuda sentimentului pe care-l aveam ca meritam sa urcam in ierarhia Ligii I dupa un asemenea rezultat. - Tibane, da un mail la UEFA si spune-le sa ne astepte. - Ba, da' ce-am jucat. Incredibil. Si Forika asta, ai vazut ? Meserie, ce sa mai... Bine, toti au jucat. - Io cand ti-am zis ca cu Tosca si cu toti uzinarii astia... - (râzând) Asteapta-ma in parcare, ca ma duc putin pe la vestiar. Nu ma puteam abtine sa nu râd, desi in jurul nostru lumea injura si se uita urat catre noi. - Da o tigara.

Venisem pe stadionul liderului ca mielul la taiere. Asta imi era impresia cu cateva minute inainte de startul partidei, coplesit fiind de atmosfera din Giulesti. Era primul meci acasa al Rapidului dupa pauza de iarna, iar suporterii entuziasti umplusera arena. Noroc cu Irinel. - Tu vezi ce-i aici, ba Irinele ? Sa-mi bag p**a... M-am taiat tot. Eu, care stau in loja, aici, apai Grecu si Mateiu care intra pe teren ! - Ce sa vad ? 10000 de tigani beti care urla. Si-au batut toti nevestele inainte sa vina la meci si-acuma canta ca Rapidul... Robert i-a trimis in infern pe: Balauru - Grecu, Rusu, Poverlovici, Bacila - Rus, Lucas, Mateiu - Cobra, Popa, Coman. Cojocnean lipsea din pricina cartonaselor galbene, iar Robert miza probabil pe viteza lui Cobra pe contraatac. Asa cum m-asteptam, am fost luati pe sus de jucatorii Rapidului inca din start, nereusind sa rezistam cu poarta intacta decat 5 minute. Vedeta din atac a gazdelor, sud-africanul Kermit Erasmus, a inscris cu capul din centrarea lui Gangioveanu. Nu puteam decat sa ma rog ca la finalul meciului in dreptul Rapidului sa fie afisata o cifra, nu un numar. Asa cum ma temeam, ocaziile au continuat sa curga la poarta noastra si dupa dezvirginarea tabelei, dar pot spune ca am avut noroc cu decizia lui Sumudica de a-l titulariza pe Surdu. Brasoveanul a ratat, fara sa exagerez vreun pic, 4 ocazii clare de a inscrie, unda intre ele din 6 metri cu poarta goala. Oricum, in minutul 31 inevitabilul s-a produs, acelasi Erasmus inscriind cel de-al doilea gol al confruntarii, la o iesire gresita la offside a apararii noastre. Am rasuflat usurat la auzul fluierului de final al primei reprize, asa cum rasuflasem de multe ori in primele 45 de minute, de fiecare data cand mingea trecea peste sau pe langa poarta noastra sau cand se oprea in bratele lui Balauru. Dar, si mai usurat am fost la final. Scorul a ramas acelasi si, mai mult decat atat, am facut o repriza secunda excelenta, reusind sa controlam jocul si sa ne cream cateva situatii bune de a marca. Din pacate, Cobra, de doua ori singur cu portarul si Popa, care a nimerit doar transversala cu un sut din marginea careului, nu au putut aduce nici macar golul de onoare. Nu conta insa prea mult, eram mandru de evolutia jucatorilor din partea a doua a partidei, asa ca m-am dus la final sa-i felicit si sa-i incurajez. Rapid - Metrom: 2 - 0 Un rezultat onorabil. Mai mult nici nu visam. Dupa meci am avut impresia ca ma agitasem si speriasem degeaba. N-a fost atat de rau pe cat preconizam. Simteam, de-abia acum, ca avem capacitatea de a ne bate cu orice echipa din campionat. Si-n deplasare, si-n conditiile in care ne lipsesc cativa titulari.

@exxxpert: N-as fi vrut sa-l pierd, dar nu prea am avut incotro. Totusi, inca nu m-a sunat. Poate scap. @Razwyx: Sa nu supralicitam. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Timpul trecuse, caci asta stie cel mai bine sa faca, si iata ca sosise clipa primului nostru joc oficial din 2013. - Ce-ai, Tibane ? Esti suparat ? Da, Irinel imi punea din nou intrebarea mea "favorita". - Chiar deloc. - Atunci ce ? Ai emotii ? - p**a mea, ce om as fi daca n-as avea emotii ? - N-ai, ba, de ce sa-ti faci griji, jucam acasa, jucam cu ultimul loc... patru,cinci-zero le dam. Apullum astia is varza. - Da, ba, da' ai vazut si tu ce rezultate am avut in pregatire. A mai plecat si Maximilian asta... Bawab lipseste. Iordanianul se accidentase, evident, la nationala. Aveam si noi in lot un international, atat, dar ne puteam alatura cluburilor lovite de "blestemul nationalelor". - Lasa, ma, ca ne salveaza Iulica Popa. Ai vazut c-a fost in forma in amicale. - Asta daca-l baga Robert... Chiar, pana acuma n-a dat niciun gol sezonul asta, nu ? - Nu, n-a dat. Si se auzi fluierul lui Tudor. Echipa: Balauru - Grecu, Rusu, Poverlovici, Bacila - Rus, Lucas, Mateiu - Popa, Cojocnean, Coman. Dupa un inceput echilibrat de partida, echipa noastra a inceput treptat sa domine, iar prima ocazie mare i-a apartinut lui Mateiu, care a sutat in minutul 20 putin pe langa poarta lui Dan Mutu. Sutul inca tanarului mijlocas brasovean avea sa anunte deschiderea scorului, care s-a petrecut circa 5 minute mai tarziu, atunci cand Ioan Coman a fost excelent gasit in careu de Cojocnean si l-a executat pe portarul oaspetilor. Bucuria noastra a durat mult, pentru ca 3 minute mai tarziu acelasi Coman ne-a dublat avantajul dupa o faza asemanatoare celei de la primul gol, doar ca de aceasta data Lucas a fost coautor. Nici nu ne asezasem bine inapoi in fotolii si am fost nevoiti sa ne ridicam din nou. Un efort dulce, caci stiam ca meciul era deja jucat. Pana la finalul partidei, am asistat la incercarile timide ale oaspetilor de a reveni in joc, incercari zadarnicite si mai mult de reusita cu numarul 3 a lui Coman din minutul 55. Bacila a centrat perfect de pe partea dreapta la coltul lung, iar rezerva lui Bawab n-a avut de indeplinit decat o formalitate trimitand mingea in plasa cu o lovitura de cap. Metrom - Unirea Alba Iulia : 3 - 0 Spectatori: 3454 Ne continuam, deci, seria de rezultate pozitive din finalul primei parti a campionatului. O victorie clara, obtinuta chiar si fara Maksumic si Bawab, ca tot avea toata lumea impresia ca echipa sta in cei doi. Inclusiv eu. De remarcat si numarul suporterilor prezenti la stadion, veniti pe o vreme nu tocmai amabila, lapovita si cateva grade peste zero. Sincer, ma minunam, bucurandu-ma bineinteles in acelasi timp, de asistentele noastre de pe teren propriu. Si ma mai minunam de ceva. De ce meci facuse Coman !

@exxxpert: Merci la fel. Pe 10 ianuarie 2013 a avut loc reunirea lotului. La primul antrenament, desfasurat pe stadionul Metrom, au luat parte 21 de jucatori, singurul absent fiind Thaer Bawab, acesta fiind chemat la niste actiuni ale echipei sale nationale. A doua zi, jucatorii au efectuat vizita medicala. Analizele de laborator si testele EKG au fost facute la Spitalul Regina Maria, iar testele specifice pentru capacitatea de efort la ambulatoriul de specialitate medicina sportiva Astra. Toti jucatorii au trecut testele fizice si medicale, daca va intrebati. La o saptamana de la reunire, echipa s-a deplasat in Slovenia pentru primul stagiu de pregatire al iernii. Dupa un zbor de aproximativ o ora si jumatate, delegatia brasoveana a aterizat la Viena, de unde a continuat drumul cu autocarul pana in Slovenia, la Koper. Jucatorii au fost cazati aici la hotelul Vodisek, un hotel aflat in centrul comercial al orasului si aproape de stadion. In timpul celor doua saptamani petrecute in Slovenia, echipa a sustinut patru partide de verificare, toate impotriva unor formatii locale de prima liga. Desi rezultatele acestor jocuri nu aveau, evident, nicio importanta, nu pot spune ca necunoasterea gustului victoriei in niciunul dintre aceste meciuri m-a bucurat foarte mult. Olimpija Ljubljana - Metrom: 2 - 0 NK Triglav Kranj - Metrom: 3 - 1 (Iulian Popa) Rudar Velenje - Metrom: 1 - 1 (Iulian Popa) Maribor - Metrom: 0 -0 Acest ultim rezultat, obtinut in compania campioanei Sloveniei, a avut darul de a ma mai linisti. Dupa revenirea in tara si cateva zile libere, a urmat al doilea stagiu de pregatire, de data aceasta in Spania, la Oliva, in Comunidad Valenciana. ("Comunitatea Valenciană" nu suna deloc bine) Aici urma sa disputam inca patru partide amicale, doua dintre ele chiar impotriva unor echipe romanesti. Tavria Simferopol - Metrom: 2 - 1 (Cojocnean) Gaz Metan Medias - Metrom: 2 - 1 (Iulian Popa) Gloria Bistrita - Metrom: 2 - 4 (F. Manea X2, Mateiu, Rus) Pana la urma, a trebuit sa ne multumim doar cu aceste 3 jocuri, si asta pentru ca bosniacii de la Željezničar Sarajevo nu au avut bunavointa sa se prezinte la ora stabilita. Reveniti in tara, mai aveam programat un singur amical inaintea startului minireturului, impotriva celor de la Vointa Sibiu. Dar in saptamana premergatoare acestui ultim test, am primit la club un fax interesant. Un fax in care cei de la Lech Poznan isi exprimau interesul pentru Maksumic. I-am spus lui Adi sa le raspunda ca Ajdin nu e de vanzare, insa polonezii au insistat, asa ca le-am trantit in nas suma de 1 milion de euro, convins fiind ca ii voi descuraja. Spre surpinderea mea, lucrurile nu au stat asa, iar in aceeasi zi, pe seara, am primit un alt fax, o oferta concreta in valoare de 500.000. Impins de la spate de Adi, am acceptat sa ne intalnim la Bucuresti cu reprezentantii clubului polonez pentru a negocia. Intalnirea ce a urmat peste doua zile la hotelul Marriott a fost una sacaitor de lunga, dar in final ne-am inteles asupra pretului pentru care renuntam la unul dintre cei mai importanti jucatori ai nostri: 600.000 de euro + TVA. Pur si simplu mi-a fost greu sa refuz. 45 de meciuri, 17 goluri. Cifre de atacant, dar nu, acestea erau cifrele fundasului/mijlocasului la inchidere Maksumic in tricoul Metromului. Un jucator pe care nu-l vom uita prea curand, nici eu si nici suporterii nostri. O decizie grea si o despartire si mai grea. Sufleteste, nu as fi vrut sa-l vand, dar nu puteam da cu piciorul unei sume atat de importante de bani si nici nu puteam sta in calea progresului jucatorului. M-as fi ales doar cu un jucator nefericit si cu batai de cap serioase privind alocarea de fonduri necesare ridicarii celor doua peluze, pentru a putea avea stadionul omologat si-n sezonul urmator. Inainte de meciul cu Vointa Sibiu, bosniacul a trecut pe la stadion sa-si ia ramas bun de la fostii sai colegi si antrenori, dar si de la mine. I-am multumit pentru tot ce a facut pentru Metrom si ne-am strans mainile. Imi venea sa-l imbratisez, dar m-am abtinut. Meciul impotriva sibienilor s-a incheiat prieteneste, 1-1. Poverlovici a fost cel care i-a luat locul lui Maksumic in formula de start, iar brasoveanul a reusit chiar sa inscrie unicul nostru gol, ceea ce nu putea decat sa ma bucure si sa-mi dea sperante ca vom putea trece peste uriasa pierdere. Multumim, Ajdin !

Si ne-am dus la Camping si am mancat si am baut. Mai mult am baut. Zilele urmatoare n-au diferit nici ele, astfel ca am intrat in noul an mai rupt decat o fotografie dupa divort, ca majoritatea romanilor de altfel. Destul de monoton, banal si imatur poate ati zice, dar am putut constientiza inca o data ca fericirea sta in simplitate. M-am simtit bine. Dupa mult timp. Evident, nu bautura mi-a dat aceasta stare de bine. Luata in modul, bautura e cinica si nociva, se stie. Starea de bine mi-a dat-o cel mai probabil compania in care am baut, compania in care mi-am petrecut aceste zile. Companie care s-a imbinat perfect cu locatia. Doar am discutat si am baut. Eu, Irinel, Daniel, Mihai si Hârjan. Bine... mai mult eu si Hârjan. El a fost cel care mi-a pus o gramada de intrebari, a avut o gramada de curiozitati, iar mie mi-a facut chiar placere sa-i raspund. De cele mai multe ori, insa, raspunsurile mele mi s-a parut ca-l dezamagesc. Nici n-avea cum sa fie altfel, caci nu puteam raspunde afirmativ la intrebari de genul "Si ? Ti-ai facut prietenii in fotbal ? Cu patronii ? Cu Gigi, cu astia ?". Nu puteam sa-l mint. Sau, ma rog, puteam foarte usor, dar nu am vrut. Adevarul era ca ceilalti patroni sau conducatori se uitau ciudat la mine, ca la un strain, ca la un intrus in lumea lor. Dar asta nu pot spune ca ma intrista, chiar deloc. Oricum, am apreciat la Hârjan faptul ca a fost, cred, singurul care nu mi-a comentat decizia de a intra in fotbal. Si singurul care nu s-a aratat mirat de performantele obtinute intr-un timp atat de scurt. Dintre cei care intelegeau fenomenul, bineinteles. Intr-adevar, Hârjan era si genul de om greu de impresionat, dar orisicat, i-am apreciat increderea, caci asa am interpretat eu aceasta tacere a sa. Evident, nu am fost tot timpul angrenati in discutii de tip interviu. In niciun caz. Am depanat amintiri. Multe amintiri... Ne-am amintit cum Hârjan obisnuia mereu sa ne certe, pe mine si pe Daniel, ca uitam sa punem vin si suc la rece atunci cand eram "de servici" la bar in zilele toride de vara in care venea sa-si domoleasca setea dupa o caruta de lemne. Ne-am amintit apoi de un eveniment mai putin amuzant, de seara cand Hârjan alaturi de un alt verisor de-al meu a fost la un pas de moarte, atunci cand masina in care se aflau a intrat in viteza intr-un sant de pe marginea soselei si a fost azvarlita 12 metri prin aer. Eu si Daniel eram mici, ne jucam cu LEGO cand a sunat telefonul. Dupa cateva momente de tacere considerate necesare, Daniel a inceput sa rememoreze copilaria noastra marcata de jucariile produse de compania daneza. Eram aproape obsedati, ce-i drept, vroiam sa avem cat mai multe piese, ne enervam amandoi parintii, si cum acestia nu-si puteau permite, Daniel si cu mine am devenit niste mici infractori juvenili. Faceam rost de pe unde puteam, de la copiii vecinilor, de la gradinita satului (sponsorizata pe-atunci de niste norvegieni) de mult doritele caramizi din plastic. Cu aceasta ocazie am aflat de la Daniel ca mai colectioneaza LEGO si acum. Nu stiam eu cum de umilul LEGO vinde mai multe pneuri decat Michelin, Goodyear, Pirelli sau Continental... Au urmat apoi amintirile legate de fotbalul jucat la Poiana Sarata. Amintiri care m-au facut la un moment dat sa propun hotarat sa "facem un meci in curtea scolii", ca pe vremuri. Propunerea a fost insa refuzata categoric de catre toti, apostrofundu-ma in cor "Ce-ai, ma ? ej nebun ? Sunt minus 10 grade afara, e intuneric, zapada pana la genunchi, si tu vrei sa joci fotbal ?!" Degeaba am si raspuns afirmativ. De amintit insa, ne-am amintit. Mai ales de duelurile cu "rivalii" din Hârja, satul vecin, acolo de unde se tragea evident Hârjan, nu degeaba porecla. Aceste meciuri aveau loc in special primavara, dupa Pasti, cand jucatorii ambelor formatii intrau de multe ori intr-o forma buna, apropiata de coma alcoolica, pe terenul amenajat pe prundul din fata casei lui Hârjan. Scorul final avea de-obicei proportii gigantice, gen 21-2 sau 17-17, dar adevarata lupta se ducea dupa meci, atunci cand sportivitatea era lasata acasa si se imparteau pumni si tibii in gat. Desi a fost suspectat ca n-ar da totul pe teren pentru Poiana Sarata in aceste adevarate derbiuri rurale, Hârjan le-a dovedit cu timpul contestatarilor ca s-au inselat. Nu numai ca dadea totul pe teren, dadea multe si-n afara lui, putand sa numere hârjanii cazuti la pamant asa cum numara Gimli orcii. Cum am spus, m-am simtit bine in aceasta vacanta. E adevarat ca alcoolul nu ne ajuta sa gasim raspunsul, nici laptele nu o face, dar macar ne ajuta sa uitam intrebarea. Alcoolul, nu laptele. Am reusit sa uit pentru moment de copil, de Andreea, care si-a petrecut timpul mai mult pe la casa parintilor sau alaturi de sotia lui Daniel, dar nu am putut insa uita de Metrom. Intr-unul dintre drumurile noastre dintre sat si Camping ne-am oprit putin si pe la tabara. Imi venise ideea, asa cum iti vin multe de la gin, s-o cumpar. S-o transform in cantonamentul echipei. Da, era cam departe, 100 de kilometri de Brasov... si arata jalnic, mai rau ca latrinele ceferiste, dar eram pregatit sa investesc. Oricum, urma sa ma mai gandesc asupra acestei idei si urma sa ma mai interesez.

- Cristos s-a nascut ! ne saluta Hârjan intrand. Parea incredibil de binedispus, spre deosebire de noi, restul. - Da, da, 'neata, i-am raspuns. - Ce dimineata, adormitule ? E 4, a apus si soarele, mi-a replicat amuzat, uitandu-se la telefon/ceas. - Te-am chemat sa bem o cafea, nu ? E dimineata atunci. S-a asezat la masa, aceeasi masa, si si-a aprins o tigara, inainte ca Daniel sa-i aduca ceasca de cafea. - Si-am zis ca ma las... Dar gata, de la intai acuma chiar ma las. - Sigur... - Da, ma, asa fac. In 2013 nu mai pun tigara-n gura. Ce p**a mea, crezi ca nu pot ? - E bine ca ai teluri din-astea inalte... - Auziti, da' ce-i cu moacele astea ? N-ati dormit bine ? - Irinel cred c-a dormit cel mai bine. - Nici nu stie de la ce-l doare capu', de la bautura sau de la masa, a ? - Da... a schitat un raspuns Irinel, morocanos, greu de auzit din pricina hahaielii lui Hârjan. - Hârjane, da' esti suspect de vesel azi. Pe tine nu te doare capu' ? Ai baut cat noi toti trei la un loc. - N-am nimic. Nimic. Sunt fresh. - Anii de antrenament dau roade, ha ? Dupa ce lua prima sorbitura de cafea, Hârjan ma intreba repezit, ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva: - Chiar, bai Tibi, apropo de antrenament ! N-am apucat ieri sa vorbim deloc de fotbal. - Pai daca ai tinut neaparat sa debitezi toate prostiile... normal ca n-am mai apucat. - Mai du-te, ma, in pisici. Eu ti-am zis niste lucruri ca prieten, acuma daca vrei sa tii seama de ele bine, daca nu, iara bine. - Da, da... nu incepe. Sa lasam astea... propusesei si tu, in sfarsit, un subiect bun, care-mi placea. Sa ne tinem de el, zic. - Sa stii c-am zis de multe ori ca vin si eu la un meci, la Metrom, da' n-am mai ajuns. M-am uitat, in schimb, la toate la televizor. Chiar am fost curios. - Pai trebuia sa ma suni, ma, si te rezolvam. Da' lasa ca uite, promit sa-ti dau un abonament pe retur. Sau cate vrei. O sa scoatem si noi abonamente acuma. - Vezi ca te tin minte. - Da, ma, iti dau. Si-n retur acuma avem meciuri tari acasa. Cu Timisoara, cu Steaua... cu Dinamo, echipa ta de suflet ! - Echipa mea de p**a. La fel ca multi altii, Hârjan era un dinamovist suparat, dezgustat, scarbit de situatia din prezent a echipei. - Nu ti-a trecut, a ? Ma rog, deci de-acuma contez pe tine ca vei striga pentru Metrom in tribune, da ? - Cel mai mare ultras o sa fiu. Pai eu am avut si mobra cu motor de Metrom, si drujba. Pot sa zic ca sunt legat asa de marca. - Da, chiar ca. - Auzi, da' campionatul cand incepe ? - Uite, chiar nu stiu exact, dar in ultimul weekend din februarie banuiesc. Asta daca nu se amana... - Si echipa cand se reuneste ? - Pe 10 ianuarie. Dup-aia, dupa o saptamana, o sa plece in Slovenia. - Acolo nu-i frig ? - Mult mai bine ca aicea, oricum. - Da' ce ? N-ai bani de Turcia, de Cipru ? - p**a... n-am vrut eu acolo, am zis sa nu mergem cu turma. Bine, e si mai ieftin in Slovenia... - Jucatori iei ? - Nu cred. Ce ? Nu-ti plac astia de-i avem ? - Ba da, sa stii ca-mi plac. Mai ales ala din atac... teroristul ala... - Ce terorist, ma ? l-am intrebat confuz si amuzat. - Baobab ala. Nu stiu unde l-ai gasit pe-ala, da' joaca ala de sa-mi bag p**a... - A, Bawab. Da, el e vedeta. Liber de contract l-am luat, am avut un noroc cu el... Da' de ce-i zici terorist ? Ca-i arab ? - Pai nu terorizeaza el toti aparatorii ? Nu mitraliaza el toate portile ? "Teroristu", eu asa-i zic. - Maksumic ala nu-ti place ? - Da-l in p**a ca-i mare cat casa si stie numa' cu capu'. - Nu-i de-ajuns ? Are aproape la fel de multe goluri ca "teroristu". - Da, dar mie nu-mi place. Mie stii ca-mi plac astia prieteni cu mingea... Uite, imi place de ala care-a jucat pe la Sibiu... - Iulica Popa ? - Bun, bun si-ala, da' nu prea l-a bagat antrenorul ala... - Da, pai e concurenta mare acolo-n fata. - Nu stiu si cu antrenorul asta... L-ai nimerit bine. Nu stiu unde l-ai gasit, ca nu cred ca-l stiau nici vecinii, da' se pricepe. - A jucat, ma, pe la FC Brasov, cum ? - O fi jucat... - Da' mai gata, ma, cu atata fotbal, interveni Daniel hotarat. Ziceti... ce facem ? Doar n-o sa stam ca ieri sa bem aicea, nu ? - Ce vrei sa faci ? l-am intrebat curios, in asteptare de propuneri. - Nu stiu, sa mergem pe undeva, pe la Camping, pe la "Margareta"... Sa mancam ceva... - Sa bem ceva, mai bine. (Hârjan) - Iti mai treb'e bautura, dupa azi-noapte ? - Mie nu, da' voua cred va treb'e. Cui pe cui se scoate. Nu, Irinele ? - Deah... - Ba, nu stiu, hai sa mergem la Camping atunci, ca altceva nu stiu ce-am putea face. In satul asta pustiu unde n-a mai ramas nimeni si nimic... Pff, unde s-a mai pomenit, ma, sat fara carciuma ? Chiar, Hârjane, da' lumea, oamenii din sat unde beau ? - Ei unde, bea in fata la alimentara aicea. - Si acuma iarna ? - Pai daca n-au incotro. - Ma, da'... crasma nu mai e, am inteles, da' scoala mai e in sat ? Gradinita ? - Doar clasele I-IV. - Si tabara ? - Tabara nu mai e de mult. - Ei na ? - Da, s-a inchis de ani buni, e-n paragina acuma. - Da' a cui e ? De cine apartine ? - Cine stie, a primariei, a Ministerului Turismului, dracu' s-o ia. - O fi a mormonilor, insera Irinel o remarca ironica. - Bai, pune-acolo capu' pe masa si taci, replica cu zambetul pe fata Hârjan. - Hai, mergem ? intreba Mihai nerabdator. - Da, ma. Ia cheile, uite, tu conduci. Te sacrifici.

Bine v-am regasit. Desi, n-am plecat nicaieri, deci nu ma intorc. E drept, am slabit drastic ritmul postarilor, dar asta din motive independente de vointa mea. Sper, totusi, ca in perioada urmatoare sa gasesc mai mult timp pe care sa-l aloc scrisului, pentru a termina ce am inceput. Cat despre Metrom, lucrurile nu s-au schimbat. N-am jucat niciun meci in avans.

- Masonii astia cu bancile lor dicteaza tot, nu guvernele. De fapt, ei fac guvernele. Si-n Romania, si peste tot. - N-ai terminat, ba, cu masonii tai ? - Lasa-l, lasa-l. Pai atunci, sa te intreb ceva, Hârjane. Deci masonii au pus-o si pe Ridzi ? Si pe Funeriu ?! - Clar. - Atunci, eu zic ca putem sta linistiti. Pe mine altceva ma ingrijoreaza... Ce p**a mea fac eu cu prostul asta ? m-am intrebat cu voce tare, privind catre Irinel, care dormea netulburat cu capul pe masa. - Lasa-l in pace, ce sa faci ? Doar n-o sa-l arunci afara, in zapada. - Ma gandeam sa-l caram macar in sufragerie, pe canapea... - Ce, n-ai loc de el ? Lasa-l aicea, da-l in p**a mea, mi-a raspuns Hârjan pe un ton ce nu mai accepta replica. Apoi, a dat perdeaua la o parte si s-a uitat pe geam. Bai frate, dar ce-i da afara ! - Ia. Intr-adevar, afara ningea aproape abundent, dar linistit, iar zapada probabil ajungea la nivelul genunchilor. Un decor frumos, predominat de doua culori, albul apezii si violetul cerului. Asa da ! am exclamat, bucuros ca un copil. Doar e Craciunul, nu ? - Bai, io v-am lasat. Mi se inchid ochii, e tarziu... Se ridica de la masa Mihai dupa un timp, rostind unele dintre putinele cuvinte ale sale din toata seara. - Mai stai, ma, cat e ceasu' ? am incercat sa fiu politicos. - E 3 jumate. E tarziu. Vorbim maine... - Taca-ti, ba, P***a aia si mai adă o damigeana. Nu vezi ca esuam la mal imediat ? - Nu mai stau, Hârjane, ma duc acasa. Si-asa m-ai plictisit cu bancile si prostiile tale. E si maine o zi. - Du-te atunci, hai. Si Hârjan arunca cu caciula dupa el, simulat nervos. Mihai zambi si pleca, lasandu-i caciula cu Chicago Bulls pe jos. - Noi ce facem, mai stam ? Mai aveti chef ? am intrebat, uitandu-ma la Daniel. - Ce-aveti, ma ? O data e Craciunul si voi vreti sa-l dormiti. Noaptea de-abia incepe, raspunse, insa, acelasi Hârjan. - Care dimineata ? Bine, eu mai stau, nu ma grabesc nicaieri. (Daniel) - Da, nu, si eu... Da' ce-i cu tine, Hârjane ? De ai asa chef ? - Pai va vad si eu dupa atata timp... avem atatea de vorbit... e sarbatoarea Nasterii Domnului... Si mai e si vin. Cum sa n-am chef ? replica Hârjan pe un ton neserios, sarcastic, caracteristic. Uite, de exemplu, n-am apucat sa vorbim de maritisul tau. - Nici nu trebuie. Maritisul... - Stiu ca nu trebuie, sau mai bine zis nu iti trebuie, dar eu vreau sa vorbim. De ce n-am fost invitat ? - Am zis sa nu te pun la cheltuieli. Cu costumul, cu darul... - Uita-te si tu, eu incerc sa port o discutie serioasa si el ma ia la misto, i se planse Harjan lui Daniel. - Nu, ma, dar n-am avut decat cununia civila, putini invitati, o mica receptie... intelegi. - Foarte urat. Fata asta probabil visa de mica la o nunta ca-n povesti, si tu ai pus-o sa dea doar cu pixu' in fata primarului, un piscot, si acasa. - Exact. Unde mai pui ca nici macar n-a fost in fata primarului... - Bine, daca stau si ma gandesc, nu cred ca i-a pasat foarte mult. La urma urmei, caprioara s-a asigurat pe viata. - "Caprioara"... - Da, da. A venit ea, caprioara, i-a intins o capcana lupului, si lupul, ca prostul, a cazut in ea. De fapt, nu lupu', ca nu e vorba de niciun lup in povestea asta. Bursucul. - Sugea-i-ai p**a la bursuc. - Bursucul instarit. Cel cu vizuina plina. - Lu' ala, da. - Cum ai putut fi, bai Tibi, atat de fraier ? Si tu, bai p**a (catre Daniel), de ce nu i-ai zis nimic ? De ce nu ti-ai avertizat verisorul mai mic ? Sau nici tu nu ti-ai dat seama ? - Eu ? Ce sa-i zic eu ? Face ce vrea... E major, e vaccinat, stie sa-si poarte singur de grija, nu-i zic eu ce sa faca. - Niste prosti, amandoi. Am vazut, da, cum stie sa-si poarte de grija. L-a prostit bagaboanta asta fara sa transpire. I-a dat putin cu P***a pe la nas, si gata ! Hârjan se aprinsese, de nicaieri, mai ceva ca la discutiile despre "mormoni". Discutia trecuse, pe nesimtite, de la caterinca la cearta. - Asa e, ma, cum zici tu. Sunt prost, m-a facut Andreea, imi ia banii, asta e. Acuma, putem sa schimbam subiectul ? i-am replicat ironic, dar cat de calm am putut. Intotdeauna am preferat sa se creada despre mine lucruri neadevarate decat sa ma apar, sa ma scuz, sa ma explic. - Pai nu, ma, dar parca ma doare pe mine cand vad... A facut ce-a vrut cu tine, si acuma mai vine si iti da si ordine, ca "da muzica mai incet", ca "vino, nu mai sta". Cum poti fi atat de fraier ? ca ma si enervezi ! - Asa sunt, ce sa fac ? Unii sunt destepti, asa ca tine, altii fraieri, ca mine. Nu putem fi toti la fel, nu ? - Pai nu mai fi, ma, fraier, zic. Trezeste-te c-o sa ajungi de unde ai plecat. - Si ce-ar fi rau in asta ? - Sa stii ca nu-mi place. Incerci tu sa o dai pe mistouri, dar nu, nu e de bine. Daca nu te faci barbat, o sa te manance lumea de viu. Asculta la mine. Hârjan continua sa-mi vorbeasca de sus, sa ma certe, vazand probabil ca nu intampina nicio opozitie din partea mea. M-am gandit, deci, sa-i dau totusi o replica. - Hai gata, ca ma plictisesti. Tu te-auzi vorbind ? Ai baut cam mult, nu crezi ? Incepi cu lectii de viata, tu, care n-ai fost in stare de nimic niciodata. Cari toata ziua lemne furate dupa tine si pacalesti cateva babe si cativa mosi, asa-ti castigi tu existenta. Tu, care ti-ai impartit putinele milioane cu tirista aia, ma certi pe mine pentru Andreea ? - Pai da' eu is baiat destept, bai prostule. N-am luat-o de nevasta. Ii dadeam un suc si-un pachet de tigari si o futeam cand mi se scula mie p**a. - Ai fi luat-o si de nevasta, da' n-ai mai avut pe cine, ca s-a plictisit de tine. - Ce ? Eu am facut copii cu ea, bai tantalaule ? Sa platesc pensie alimentara dup-aia si sa-i dau jumatate de avere ? Asa cum o sa faci tu imediat. - Ce jumatate de avere, ma ? Te crezi in California ? Si-apoi, jumatate din ce avere sa-i dai ? Jumatate din grajd ? Galeata de la fantana ? - Pai, na, foarte bine. Nici atat n-o sa-mi ia, si stii de ce ? Pentru ca nu-s prost. Tu, in schimb, o sa vezi ce-o sa mai plangi cand o sa te lase asta si-o sa-ti ia... - p**a. Aia o sa-mi ia. - Vezi, ai grija, vorbeste mai incet ca poate te aude... - Nu-ti mai fa tu griji ce-mi ia si ce nu-mi ia. Eu chiar nu te inteleg. Nu va inteleg, de fapt, pentru ca nu esti singurul. - Pai vrem sa te invatam de bine, ma, cand te vedem asa prost. - Ma mai faci de multe ori prost ? Te-am inteles din prima. - p**a mea, ce discutii aveti si voi la 5 dimineata in noaptea de Craciun. Ati terminat, gata ? Hai, Hârjane, du-te si tu acasa ca s-a dus si vinul, si tot. A inchis, in sfarsit, seara Daniel.

- Ba, Tibi, ba, da' eu tot n-am inteles... ce cauti tu de Craciun aicea ? ma intreba Hârjan. N-ai si tu treaba pe la Acapulco, pe la Monte Carlo, si noi te retinem ? - Cum adica ce caut ? N-am venit eu aproape mereu la Poiana, de Craciun ? - Pai ai venit pana ti-a dat tuleiul, dar acuma... Si mai ales la valoarea ta ! - Inseamna ca nu ma cunosti deloc. - Sincer iti zic, nu ma asteptam sa mai dai p-aici. Credeam c-o sa dispari ca PNTCD-ul. - Ei bine, uite ca mai dau. Acapulco poa' sa astepte. - Foarte bine. Chiar ma bucur. Incepusem sa-mi fac grii ca n-o sa te mai vad decat pe la GSP TV. Zambea ironic. Si noroc cu tine ca i-ai adunat si pe golanii astia doi (uitandu-se la Daniel si Mihai), ca nici pe ei nu i-am mai vazut la fata de mult. - Ia zi tu mai bine... ce noutati mai sunt prin sat ? - Adica "cine-a mai murit ?" vrei sa zici. - Asa rau e ? - Pai ce noutati sa fie ? Tot tineretul e plecat... Care prin Italia, care prin Spania, care prin Grecia. - Grecia ? Inca ? - Da. Si cand zic "tineret" ma refer la pana-n 60 de ani. - Pai si tu de ce n-ai plecat ? - Eu ?! Sa plec ?! Nu ma duc eu sclav nicaieri. Ce-am ? Is nebun ? Nu mi-e bine aicea ? - Pai bun, dar pe cine mai parazitezi daca toti sunt plecati ? - Pai ce, ma ? Eu am treaba cu ei ? Eu am clientii mei, oameni cu experienta de viata, trecuti prin razboaie... si care nu mai pot sa-si aduca sau sa-si taie singuri lemne. - Pai si te descurci ? - De ce sa nu ma descurc ? E, bine, daca vrei sa-mi faci un cadou, n-o sa te refuz acuma. Mai ales ca e Craciunul. (râde) - Sa te uiti dimineata sub pom. - p**a mea, nici n-am mai facut brad anul asta. Mi s-a acrit de ei, de doua saptamani incoace am ace de brad si-n cur. - Macar ti-a iesit ceva ? - Am scapat aproape de toti. Mi-a iesit, da, pai am facut cam 13 milioane. Si-as putea sa mai fac si de maine incolo, ca se mai gasesc uituci sau d-astia pe vechi, da' cred ca-mi ajunge. Imi bag p**a-n ei brazi. - Tu ce faci, ma, nu mai zici nimic ? il intreb pe Irinel, care statea cu capul pe masa, pe jumatate adormit. Ai clacat ? - Ce ? Taci in p**a mea... - Ba, daca vrei, te duc la Camping (asa i se zice popular Complexului Turistic Popas Poiana Sarata) sa te culci. - Unde sa ma duci, ma betivule, tu ? - Am zis eu ca te duc cu masina ? Mergem cu caruta lu' Hârjan. - Mars, ma. - Zi, ma, serios, te duc ? Hai ca nu-i politie la ora asta, in noaptea de Craciun, intre muntii astia. Si daca e, rezolvam. - Crezi ca de politie mi-e mie frica ? Mi-e frica ca ma omori dracu', ca-mi gasesc sfarsitul in casa ţaţei Frusina. - Hai, ma, ca-s 3 kilometri, da-i in p**a mea. - Nu, Tibane. - N-am unde sa te culc aicea. Condu tu atunci, desi mai bine nu, sau du-te pe jos pana acolo. - Nu ma duc nicaieri. Dorm aici, pe masa asta. L-am lasat in pace, iar noi restul ne-am continuat discutiile. - Auzi, bai Tibi, vreau sa te intreb pe tine ceva. - Intreaba-ma, Hârjane, tre' sa-mi ceri voie ? - A, da' nu-ti ceream voie, imi faceam intrarea. De cand esti tu mare mahar, cu bani, cu echipa de fotbal, cu toate astea... - Asa... - Da' vreau sa-mi raspunzi sincer. - Pana acuma ti s-a parut ca te mint sau ce ? - Te-a contactat cineva... ? (folosind un ton cu subinteles) - Cine sa ma contacteze ? - Mormonii. - Ce, ma ? Am izbucnit isteric in ras, trezindu-l din somn pe Irinel. - Ce razi asa ca prostul ? Mormonii conduc lumea, continua Hârjan neclintit. - Mormonii conduc lumea ?! Eram luat complet pe nepregatite de intrebarea lui Hârjan. - Tot. Ei au si Coca-Cola, si bancile, au la picioare guvernele, televiziuni, ziare. Controleaza tot. - Ba, sa stii ca m-am trezit odata la usa cu doi mormoni. Da' asta inainte sa castig la loto. Vorbeau stricat romaneste, au si zis ca vin din America. Habar n-aveam ca ei conduc lumea... Si eu care i-am repezit sa ma lase-n pace. (nu puteam sa nu zambesc, desi chiar ma straduiam) - Faci misto ca prostu'. - Nu fac, ma, misto, chiar mi-au venit la usa "sa-mi zica vestea buna" sau ceva. Au apucat sa-mi zica de nu stiu ce profet Smith care l-a vazut pe Dumnezeu intr-o padure... - Aia-s martorii lui Iehova ce zici tu. Mormoni, ma, astia-s altceva, nu-s sectanti. Is o societate secreta. - Aaa, gata ! Pff, vrei sa zici "masoni", nu "mormoni". - Asa, cum dracu' le-o zice. Te-au ademenit ? - Nu. p**a mea, au ajuns teoriile conspiratiei si la tara. E drept, ca-n telefonul fara fir. - Probabil n-ai destui bani sau putere. - Termina, ma. In masonerie acuma intra orice prost daca vrea. Cat despre cat de secreta e, cu un singur clic afli toti membrii si tot ce vrei. - Aha, sigur, afli ce vor ei sa afli. - In fine, da-i in p**a mea. De-asta nu mai poti tu, de grija masonilor ? Daca n-ai probleme, iti faci, a ? - A, nu, eram curios, atata tot. Ma gandeam ca poate te-au luat si pe tine. - Nu m-au luat, ma. Poti sa stai linistit. Oricum, de unde stii tu de masoni ? Cine ti-a bagat ideile astea in cap ? - Da' ce ? Eu traiesc in pamant, ca cartita ? Eu n-am ochi sa vad ce se-ntampla ? - Ce se-ntampla ? - Pai tu nu vezi ca Romania a ajuns colonie ? - Am o veste pentru tine. Asa a fost intotdeauna. - Lasa ce-a fost... Am vandut tot strainilor. N-a mai ramas nimic. Si cu Uniunea asta Europeana, toti s-au bucurat ca prostii c-am intrat, ca pot sa treaca granita cu buletinul. Ne-am luat centura neagra in m**e toti romanii. - Bai, e seara de Craciun, ce-s cu discutiile astea ? interveni Daniel, vizibil plictisit de discutia dintre mine si Hârjan. Hârjan insa parca nici nu-l auzi. - Si adica tu nu crezi ca masonii conduc lumea ? - Eu stiu... sunt atatia... Illuminati, Bilderberg, nici nu mai stii care conduce lumea. - Suntem condusi din umbra, aia e. - Ba, nu neg. Probabil ca asta isi propun toti astia, dar nu stiu cat reusesc. - Eei nu reusesc, cum sa nu reuseasca ? Ii prostesc pe toti, au metode, manipuleaza. Iti zic ceva: mai repede pacalesti milioane de oameni decat pe unul singur. - Ba, eu cred si ca oamenii sunt indeajuns de prosti pentru a nu mai trebui sa fie prostiti. - Zi-mi si mie un lucru. De ce trebuie salvate bancile ? Ca eu n-am inteles. - Adica ? - De ce trebuie ajutate bancile ? Miliarde de euro sunt date bancilor cu probleme. Pai nu spune legea de fier a capitalismului ca daca o firma nu mai e profitabila trebuie sa dispara ? Asa ca de ce sunt ajutate bancile ? A, ca bancile conduc de fapt lumea, nu guvernele ? A, ca in UE sunt mii de bancheri cu salarii de milioane de euro si ca n-ar da bine sa-i vedem someri ? Daca raman someri, ce ? Sa se duca in P***a mamii lor la cursuri de recalificare, acolo unde ii trimit ei pe alte milioane de someri ! - Bai, ce sa zic... sunt de acord, dar cand te vad ca strici vinul cu cola, pe care adineauri o huleai...

- Ce faci ? Mai stai mult ? m-a intrebat tipand Andreea din usa salonului care pana nu demult deservea ca bar, unicul bar al satului. Bine, "bar" e mult spus... Crasma. Fusese afacerea tatalui lui Daniel, care dupa '90 a deschis intr-o parte a casei bunicii "pub-ul Poienii Sarate", asa cum il alintam noi. Desi s-a bucurat de succes o perioada, dupa anul 2005, cand s-au mai nascut doua localuri, lucrurile au inceput sa mearga din rau in mai rau si, chiar daca cele doua nu au rezistat "pe piata" si au tras obloanele la scurt timp, tatal lui Daniel a fost nevoit sa faca si el acelasi lucru putin mai tarziu. - Hai ca... acuma... i-am raspuns impleticit, mai mult pentru a scapa de ea. Nu aveam niciun gand sa inchei seara de Craciun atat de repede, asta pentru ca ma bucuram de compania lui Irinel, Daniel, Mihai si a altor cativa "tovarasi" din sat, dar si de damigeana de vin adusa de Mihai de acasa. Si tatal lui se pricepea. - Macar vorbiti si voi mai incet, ca nu pot sa dorm. Si dati si muzica aia mai incet, da ? - Da, da... - Bine. Hai ca v-am lasat. ( Era si timpul, mi-am spus in gand ) Da' vii si tu, da ? Nu mai stai mult. - Da, imediat vin. Nici n-a asteptat sa-mi termin raspunsul ca a si inchis usa, ducandu-se in dormitor. - Pfff, pe bunica-mea si maica-mea nu le deranjeaza, da' se trezeste ea... - Tibane, ca un catelus ! m-a ironizat Irinel cu privirea in pamant, dar cu un zambet care astepta sa se transforme in ras daca ar fi gasit aprobarea celorlalti. Si a gasit. - Asa e cand ai nevasta, numa' bataie de cap, interveni Hârjan. Nu-i mai bine singur, ca mine ? Normal ca e. Orice barbat intreg la minte alege burlacia. E raul cel mai mic. Hârjan avea acum peste 40 de ani si, datorita acestui fapt, era o prezenta inedita in grupul nostru si era privit ciudat de catre Irinel, aflat la primul lui Craciun petrecut la Poiana Sarata si care il vedea pentru prima oara. Daniel, Mihai, eu eram obisnuiti cu el si nu ni se mai parea ciudat, ii apreciam compania si umorul lui aparte. Crescusem cu ele. Hârjan lucrase in tinerete in Brasov, ca majoritatea poienarilor, dar dupa doar cativa ani munciti in Steagu s-a intors la Poiana, acolo unde a reusit, surprinzator, sa-si faca o situatie buna, peste media oamenilor din sat. In principal, a profitat de vastele paduri din jurul satului, iar cand lucrurile nu mergeau bine in domeniu vindea la "pub", acolo unde era mereu bine primit. Cat despre burlacia cu care se falea mereu, nu stiu cat de voluntara era. Desi zgarcit, defect care fara indoiala l-a ajutat in privinta starii sale materiale, era un om sufletist, iar in putinele relatii pe care le-a avut impresia generala a fost ca el a fost mereu cel care a pus mai mult suflet si cel care a suferit mai mult dupa despartire. In plus, atunci cand i se punea pata pe o femeie, uita si de bani. Lumea din sat chiar l-a poreclit "Iri" la un moment dat, cand isi gasise o stoarfa de 18 ani care evident il iubea si nu era deloc interesata de banii lui. - Sub papuc, bai Tibi, clar, ii completa Daniel. - Degeaba incercati, ca nu ma atac. Toti sunteti niste mari smecheri naturali, iar eu sunt un biet catelus. De plus. Am inteles asta, acum sa trecem mai departe. - Nu-ti place subiectul, ei ? - Bine, Hârjane, daca vrei tu sa continuam... Ia zi, Anca ce mai face ? Si-a gasit si ea vreun chinez ? - Opa, catelusul de plus s-a facut Doberman. Ha-ha. Nu stiu, ma, si-o fi gasit... Ce ma intereseaza pe mine ? Da' ultima oara cand am vazut-o se urca intr-un tir de Frutti Fresh. - Ba, Tibane, da' acuma pe bune, ce-are Andreea ? ma intreba Irinel dupa ce-si mai turna un pahar. - Ce sa aiba ? De la sarcina. - Mars, ma. De la sarcina... ma lasi ? - Atuncea nu stiu, poate din cauza ca e nefututa. Bine ? - Bine, ma, daca te superi asa, te las. Gata. - Nu ma supar, da' poate chiar asa e. - Pai de ce nu incerci sa afli ? Nu iti da liber la savarina ? (Hârjan) - Asa ti-ar place sa auzi, nu ? Ei bine nu, pur si simplu mie nu-mi vine sa... Intelegeti, nu ? - Adevarul e ca a facut o burta... Sigur n-aveti gemeni ? Sau nu-mi spune ca ti-e frica sa-i faci rau copilului. (Hârjan) - Bai, nu stiu cum sa va spun... - Sau esti ca golanul care se abtine sa scuipe-n biserica ? (Hârjan)

Fiind pe undeva si surprins, m-am bucurat nespus la auzul colindului, in ciuda poticnelilor si ezitarilor firesti ale celor doi copii. Pana la intrarea lor in curte, singurul colind pe care-l auzisem era cel cantat de lupi intr-un crang pustiu, in interiorul meu. Le-am multumit si i-am poftit inauntru pentru niste prajituri, oferindu-le bineinteles si o suma probabil nesperata de ei. Au parut extrem de incantati de bani, mai putin de prajituri si inca si mai putin de povestirile mele de pe vremea cand mergeam si eu cu colindul, asa ca ei. Prima data cand am mers cu colindul am fost luat total pe nepregatite. Pur si simplu, intr-o vacanta de iarna in care ma aflam la Poiana, Daniel mi-a zis "hai" si m-am dus. Primele 3, 4 case, n-am scos un cuvant, nestiind versurile, dar apoi le-am invatat si mi-a placut sa le raspandesc din casa-n casa, sau de cele mai multe ori, din curte-n curte. Tin minte ca era distractiv, atunci am cunoscut si eu mai bine oamenii din sat, sau unde stateau cei pe care-i cunosteam deja. Iar la finalul zilei, aveam satisfactia ca aveam bani pentru toate dulciurile si sucurile pe care le vroiam. E drept, asta a mai tinut un an sau doi, caci apoi ne-a fost rusine sa mai mergem. - Sa vezi acuma ce-o sa vina toti cand o sa afle de la ei cati bani le-ai dat, mi-a spus Andreea imediat dupa plecarea celor doi baieti. - Da... o sa ma ruineze. La cati copii sunt in sat... Chiar m-am mirat sa-i vad pe astia, credeam ca nu mai sunt deloc. - Lasa copiii. O sa vina astia mari. Chiar, da' de ce era poarta neincuiata ? - Uite ce-i, Andreea, eu am lasat in fiecare an poarta deschisa. Ca am avut bani, ca n-am avut, n-am pus zavorul la poarta niciodata, sa stii, i-a raspuns bunica, parand usor deranjata de intrebarea Andreei. Eu, am iesit din nou in curte. M-am plimbat apoi prin gradina din spatele casei si, tot inaintand, am ajuns la gardul din fundul gradinii. L-am sarit ca atunci cand eram copil si-am ajuns in ulita pe care se afla casa familiei sotiei lui Daniel. Aceasta se afla in dreapta, dar eu am luat-o in stanga. Mai aveam doi pasi pana la podul peste raul Oituz. Daca tot venisem pana aici... Ajuns pe pod, m-am oprit. Stiam ca ii lipsesc din loc in loc scanduri sau bucati de scanduri, iar stratul de zapada putea fi inselator. Oituzul, altadata insangerat, era acum inghetat la maluri. Am zabovit cateva momente amintindu-mi de vremuri mai simple, in care ma balaceam chiar aici, sub pod, sau un pic mai jos, "la salcie", sau si mai jos, "la dale", acolo unde dalele de piatra deserveau camioanele Petromului care treceau apa in drumul lor catre sonde. Cat de departe pareau toate aceste amintiri... Si parca dureau, din nu stiu ce motiv. Eram altul acum, oricat de mult m-am straduit sa nu ma schimb. De fapt, eram cu totii altii. Sau, ma rog, aceiasi, dar cu masti. Doar muntii erau la fel. De fapt, nici ei, caci pareau a fi mai chei. "Ce bine ar fi sa te poti intoarce in timp. Chiar, exista oare om care nu s-a gandit la asta ? De fapt, poate atunci amintirile n-ar mai avea nicio valoare. Nu poate, sigur. A, si daca m-as intoarce in timp, n-as mai castiga la loto probabil. Nu ? Pfff, la ce prostii ma gandesc si eu. Mai bine ma intorc acasa, poate ma mai vede cineva stand pe podul asta, singur, uitandu-ma in gol, si-o sa spuna ca-s nebun." Pe drumul de intoarcere, mi-am repetat de mai multe ori in gand: "Nu trebuie sa-mi amintesc orice. Doar amintirile care ma ajuta sa traiesc prezentul." Intrand insa in casa, mi-am dat seama ca e imposibil.

Spre deosebire de bucuresteni si nu numai care vin, in mintea lor, pe Valea Prahovei, "Poiana" mea nu era Poiana Brasov, ci Poiana Sarata. A doua mea casa... Sau prima, niciodata n-am stiut. M-am intrebat de multe ori: Brasov sau Poiana Sarata ? Raspunsurile au variat in timp. Ma aflam la Poiana impreuna cu Andreea pentru a ne petrece sarbatorile de iarna. Ea venise cu propunerea, iar eu n-am stat mult pe ganduri si am imbratisat numaidecat ideea. Mi-era dor de aceste locuri, nu mai fusesem de mult, si speram pe undeva sa iau o gura de oxigen si sa ies din starea care ma cuprinsese in ultimul timp. Desi Poiana Sarata era un loc evident diferit fata de Poiana Brasov, exista totusi o asemanare. Una importanta. Amandoua asezarile erau situate la poalele muntilor. Iar eu iubesc muntele. Poate o sa vi se para deplasata pretentia ca il iubesc mai mult fata de alti oameni, si poate aveti dreptate. Dar de un lucru pot fi sigur: il iubesc altfel. Si nu cred ca ma puteti banui de vanitate. Pur si simplu cred ca pentru majoritatea oamenilor muntele e un loc de refugiu, un exil provizoriu din plictiseala si mediocritatea vietii cotidiene. Vin pe munte sa-si petreaca putin timp in afara destinului lor. Sau unii vin din nevoia de barbarie, dar multi dintre acestia sunt doar niste barbari ratati. Aduc cu ei vacarmul oraselor si tot felul de echipamente, gadget-uri... Eu am alte motive pentru care iubesc muntele. Nu mi-a placut niciodata sa schiez, sa escaladez stanci, sa fac poze, sa stau in jurul focului de tabara si sa ascult povesti, sa mananc mici si sa beau bere sau, mai nou, sa gonesc cu ATV-ul pe carari. Sigur, imi plac drumetiile, dar de multe ori n-am urmat intocmai traseul marcat, ci am preferat sa ma abat de la el si sa ma bucur de peisaje virgine, de libertate. Eu ador maretia muntelui. Ador fiorii care te trec cand te uiti de jos inspre varf, sau din varf in jos. Sa vezi norii dedesubt. Nu inteleg oamenii care fac poze in astfel de momente. Pierd cateva secunde din acel sentiment inegalabil si inaltator in goana lor de a avea o dovada materiala. De fapt, astfel pierd tot, nu doar cateva secunde. Desi eu am vrut sa stam la motelul aflat la 3 km de sat, acolo unde am stat si dupa nunta lui Daniel, am fost pana la urma convins sa stam in casa bunicii. Parintii Andreei ne-au invitat si ei in casa lor, dar i-am refuzat politicos. Chiar daca erau amabili cu mine acum, firea lor era alta si iesea la suprafata in relatiile lor cu alte persoane, iar mie imi displacea profund sa-mi petrec timpul alaturi de ei, sa vorbesc cu ei, chiar si micile politeturi imi creau un real disconfort. In jur totul era alb. Un alb pur, curat pe care in junglele de beton nu-l vezi. La Poiana insa da. Nici nu poate fi altfel. Iesisem in curte sa simt ninsoarea pe propria-mi piele si sa-mi mai arunc ochii inca o data peste Muntii Nemira, al caror varf era acoperit de nori. La un moment dat, zgomotul portii si vocile unor copii ma fac atent. Naşterea ta Cristoase Dumnezeul nostru, Răsărit al lumii, Lumina cunoştinţei Că întru dânsa Ceia ce slujeau stelelor De la stea s-au învăţat Să se închine ţie Soarelui dreptăţit Şi să te cunoască pe tine Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ţie.

Nu a fost o pauza premeditata. Pur si simplu n-am mai gasit timp sa scriu. Promit insa sa o fac cat mai curand. Cel tarziu joi.

Plecasem de la club cu mai multe intrebari decat venisem. Discutia avuta cu Irinel nu ma ajutase cu nimic, simteam chiar ca dimpotriva. Daca atunci cand am plecat de-acasa, angoasa mea era latenta, neglijata, ignorata, acum ea iesise la suprafata. Aveam senimentul unei rani deschise si certitudinea ca exista ceva care ma supara si ma nelinistea. Ajuns inapoi acasa, am mancat in graba ceva, ceva ce nu a trebuit pregatit, si m-am tolanit pe pat, la televizor. Imi trebuia un zgomot de fond, o sursa de distragere a atentiei, simteam ca n-aveam voie sa fiu cuprins din nou de intrebari, de ganduri. Nu, intrebarile pot fi de multe ori chinuitoare iar gandurile nelinistititoare. Mereu am avut senzatia ca imi pun prea multe intrebari, ca ma gandesc la prea multe lucruri, ca-mi imaginez prea multe scenarii, ca-mi planific viitorul, apropiat sau mai departat, prea mult si prea in detaliu. Iar toate aceste lucruri nu ma ajutau cu nimic, doar imi ocupau timpul si ma nelinisteau. De cele mai multe ori, imi erau greu sa-mi raspund propriilor intrebari, astfel ca acestea se adunau stiva in ungherele mintii mele. " Ce p**a mea e cu mine ? Ce dracu' am ? Pff, iar imi pun intrebari. Televizor prost. " Degeaba incercam sa evit confruntarea cu mine insumi, aceasta se intampla negresit, de fiecare data. Ma simteam ca-n fata unei cobre, cobra care era reprezentata de framantarile mele. Si eu nu eram in rolul unei manguste. Nu, eram in rolul unui simplu sobolan. Eram insa sincer, spre deosebire de o mangusta care profita de imunitatea sa la veninul cobrei si se ia la tranta cu terifiantul sarpe, dand impresia recrearii luptei intre David si Goliat. Totusi, nici macar un sobolan veritabil nu eram, caci unul veritabil ar da sa fuga macar. Eu nu, stateam nemiscat, hipnotizat, si priveam cobra in ochi asteptand atacul. Singura mea salvare acum era sa adorm. Stiam insa ca avea sa mai dureze ceva... Din gand in gand, la un moment dat m-am intebat: "Daca de fapt tot ce am facut pana acum a avut scopul distragerii atentiei ? Am vrut sa-mi ocup timpul, sa-mi fac de lucru, sa-mi umplu golul... Sa nu mai am timp de meditat, sa nu mai am energie." Cobra ma stuchise drept in ochi. "Dar asta fac toti oamenii. Singur cu gandurile tale innebunesti, clar." mi-am oferit singur un raspuns satisfacator de linistitor. Se parea ca aveam ochelari de protectie. "Oare chiar vreau sa traiesc in trecut? Asa o fi ?" Cine imi daduse jos ochelarii ? "Metrom... Andreea... refuzul de a ma muta din apartamentul asta micut. Mda, adevarul e ca mereu am fost melancolic. Nu inteleg, totusi, atat de grav e acest lucru ? Sunt condamnat sa nu fiu niciodata fericit ? Mi-am mai impus eu si alta data sa nu mai imi amintesc orice si sa ma limitez doar la amintirile care ma ajuta sa traiesc in prezent. Evident, nu a functionat. Dar daca e vorba de fapt de o teama de schimbare ? sau de o dorinta dusa la extrem de a nu-mi lua nasul pe sus si de a ramane cel care am fost inainte sa dau de bani ?" "Andreea sa fie cauza ? Nu, n-are cum. E cel mult un simptom. In primul rand, un simptom al prostiei mele. Prostia, hmm. Oare prostia sa fie de vina pentru angoasele mele ? Poate sa fie ea si sursa intrebarilor mele inutile ? Nu cred. Nu, prostii nu-si pun intrebari. Prostii sunt cei mai hotarati oameni tocmai pentru ca nu-si pun niciodata intrebari. Cat ii invidiez ! Par atat de fericiti. " "Totusi, Andreea... Care-o fi treaba cu Andreea ? De ce nu putem fi mai apropiati, asa cum am fost ? Unde e "chimia" dintre noi in care am crezut mereu ? Unde a diparut si cand ? Ma rog, n-are importanta... Incredibil, doar e aceeasi Andreea. Bine, cu putina burta. Aceeasi pe care am iubit-o cu atata pasiune si pana la nebunie. De fapt, am iubit-o, atat. Pasiunea, gelozia, suferinta, disperarea survenita in urma pierderii ei, care m-a impins la actiuni penibile de spionaj, toate s-au tras din iubire. Nu pot sa accept ideea ca poti iubi fara pasiune, macar la inceput, fara a fi gelos sau fara a suferi teribil in cazul unei despartiri. In fine, ideea e ca acum sunt parca gol pe dinauntru in ceea ce o priveste. Si nu din cauza Cristinei, pe ea am uitat-o surprinzator de repede, probabil tot instinctul meu de autodistrugere e cel responsabil. Ar fi fost prea simplu totul ca sa-mi ingadui sa o iubesc din nou. Totusi, poate pe viitor... Cred in continuare ca ea e "guajira" mea." Momentul meu de introspectie a fost intrerupt la un moment dat, chiar de catre Andreea: - Ce faci ? Ai uitat de mine ? Ai ajuns de o ora acasa si nici macar n-ai trecut sa vezi ce mai fac. - Pai incercam sa dorm... sunt cam obosit. Dar nu pot dormi. Hai, vino-ncoa'... S-a mai miscat ? Desi incepuse ostil, ma bucuram sa o vad, fie si pentru faptul ca imi distragea atentia.

@totuldesprehostel & exxxpert: Chiar nu vad cum ar fi venit sau cum ar putea sa vina Erasmus, Gaston Machin sau Xulu la Metrom. Si nici nu stiu daca mi i-as fi dorit. Stiu ca sunt jucatori buni ( m-am straduit sa ocolesc termenul "codati" ), dar parca prefer alt tip de jucatori. Echipele romanesti avusesera evolutii satisfacatoare in cupele europene, asta desi niciuna nu reusise sa ajunga in mult dorita "primavara europeana". In Liga Campionilor, Rapid (campioana din sezonul trecut) a reusit accederea in grupele competitiei dupa doua tururi preliminare in care a trecut de Legia Varsovia si Litex Lovech. Din pacate pentru ei, intr-o grupa cu Inter, Marseille si Dinamo Kiev au confirmat asteptarile si au terminat pe ultimul loc cu 3 puncte acumulate. Cealalta reprezentanta in Liga Campionilor, CFR Cluj, a reusit sa treaca surprinzator de Benfica Lisabona in turul 3 prelimnar, dar a fost spulberata mai apoi in play-off de catre Arsenal Londra. Ajunsi in Europa League, intr-o grupa cu Manchester United, PSG si Steaua Rosie Belgrad, ceferistii au realizat ceea ce era de realizat, si anume locul 3. Tot in Europa League, Otelul Galati si Steaua au fost eliminate inca din tururile preliminare, galatenii de Leverkeusen(7-3), iar stelistii de LASK Linz(1-3). Totusi, Timisoara a mai spalat onoarea echipelor romanesti, reusind sa ajunga in grupele competitiei europene de plan secund, dupa ce a trecut de 3 tururi preliminare in care le-a eliminat pe rand pe Flora Tallinn, Apollon Limassol si Silkeborg. In grupe insa, a avut parte de adversari dificili, Liverpool, Spartak Moscova si Sturm Graz iar locul 3 ocupat la final poate fi considerat unul decent. . . . - Ia uite, Tibane, zici ca s-au uitat astia pe foile lui Robert. - Chiar ca... free picture hosting Desi placut surprins de acuratetea informatiilor din joc, zambetul imi disparu rapid de pe fata. Observand acest fapt, Irinel m-a si intrebat dintr-un oarecare reflex uman: - Da' ce-ai, Tibane ? Esti suparat ? Probabil vazut din exterior paream ca ma supara ceva, ca mi-am adus aminte de ceva, de ceva serios, poate de ceva ingrijorator... Insa nu, nu-mi adusesem aminte de nimic, pur si simplu reveneam la starea mea initiala. "Esti suparat?" Ha. Uram aceasta intrebare. De fapt, nu intrebarea in sine, ci frecventa cu care imi era adresata inca de mic copil. E drept, desi nu ma consideram o persoana mereu trista si credeam ca impresia pe care o dadeam celor din jurul meu era cauzata poate dintr-o dispunere nefericita a muschilor faciali sau a iesirii din decorul social impanzit cu zambete tampe sau false, am avut convingerea ca voi avea o alta aparenta dupa rasturnarea sociala si financiara datorata bucatii de hartie norocoase. Am avut convingerea ca voi scapa de aceasta intrebare sacaitoare ! Totusi, nu. - Nu. De ce-as fi suparat ? - Eu stiu... - Spune tu. Am eu vreun motiv sa fiu suparat ? Sunt milionar, si nu in lei vechi, am Metromu' si sunt pe cale sa devin si tata. Am eu vreun drept sa fiu suparat ?! - Tibane, daca spuneai asta pe un ton linistit, te credeam. Ia zi, care-i treaba ? A rabatat ecranul laptopului si s-a intors serios inspre mine, asteptand parca sa ma descarc. - Ce treaba, ma ? Nicio treaba. - Bine, mi-a spus parca amenintator. - Vezi-ti acolo de cariera cu Dinamo, ca nu ma astept chiar sa cauti jucatori. De fapt, cred ca ar fi si inutil. - Auzi, da' acuma mi-am adus aminte. Eu ti-am zis ce caut la club, dar tu ? Tu de ce-ai venit azi ? - p**a mea, am venit sa mai vorbesc cu Adi, sa punem tara la cale. - Vrajeala. Chiar acum, inainte de Craciun ? - Pai cand ? Dup-aia ne luam cu spritul, cu spiritul, cu Cristos, cu artificiile, n-o sa mai fim in stare de nimic. - Mars, ma. Ia zi, probleme in paradis ? - Care paradis si care probleme ? - Nu fa pe prostul. A vazut toata lumea si la nunta ce ingandurat si ce mohorat erai. Ti-a zis si unchiu-tu ala "Nepoate, ce-i cu mutra asta ? Asta dupa 20-30 de ani de casnicie ar trebui sa apara, nu acum." - Glumea si el. - Da, Tibane, dar in orice gluma e si-un dram de adevar. - Prostii. - Zi-mi altceva atunci. Cum e sa fii casatorit ? - Asta ti se pare altceva ? Inainte despre ce dracu' vorbeam ? - Hai nu te mai balega atata pe tine si zi. - Cum sa fie ? Bine. Cum altfel ? Nu ti-am zis ca a trebuit sa-mi iau si adeverinta ca sunt apt pentru casatorie ? Adeverintele alea nu se dau pe ochi frumosi, ca n-am. Daca sunt apt pentru casatorie, atunci e clar. Casatoria tre' sa mearga ca pe roate. - Hai, Tibane, lasa mistoul. - E bine, ma. Chiar e bine... - Dac-as intreba-o pe Andreea, la fel mi-ar spune ? - Ar fi si culmea sa zica altfel. Acuma gata ? Gata cu intrebarile ? Ia-mi lampa din ochi. - Tibane, nu te-as bate atata la cap, e treaba ta pana la urma, dar ma plictisesc si tre' sa mai pierd vremea p-aici pana termina cretinul ala de daramat blocul. - Aha, si-mi faci o favoare sau cum ? - Nu vai. Vorbim si noi, ca-ntre prosti. - Vrei sa-ti spun de ce-am venit ? Bine, recunosc. Am venit la club sa scap de Andreea. Nu mai suportam. Ca ii e rau, ca o doare nu stiu ce, adu-mi aia, du-te cumpara-mi aia, vino ca s-a miscat ! M-am saturat. - Se misca deja ? L-ai simtit ? - Da, se misca. Eu nu l-am simtit, mereu cica "vin prea tarziu". Pfff, ma simt deja ca un tata rau. - Ete fleosc. Eu chiar nu te vad in stare sa nu fii un tata bun. Nu vad cum... Nu-ti mai fa griji pentru asta. - Pe bune, ma, dar nu stiu ce-i cu mine. Ma gandeam c-o sa fie altfel, ma gandeam c-o sa fiu altfel. - Adica ? - Nu stiu, ma simt ciudat. Am totul si parca totusi n-am nimic. - Tre' sa vorbesti mai clar ca nu inteleg. - Ceva lipseste, ceva mereu a lipsit. Si mi-e groaza sa ma gandesc ca mereu va lipsi ceva...

@Cuellar: N-am uitat de tine. E adevarat, am intarziat putin... Ajuns la club intr-o dimineata, am fost surprins sa vad usa biroului lui Irinel deschisa, asa ca am intrat. - Ce faci, bai Irinele ?! Ce faci aici ? - Ce caut in biroul meu ? Aici lucrez. - Nu, serios. Te-a apucat munca acuma cand toata lumea e-n vacanta ? Peste cateva zile e Craciunul. - Stii ca eu sunt serios. - Da, clar. Zi, ma, pe bune ce-i cu tine. Ia sa vad ce faci, intoarce laptopul. - p**a mea, la mine acasa nu poti sa stai, isi darama un vecin peretii, isi face bucatarie americana, dracu' stie ce face. De dimineata de la 7 a inceput sa gaureasca, sa sparga, sa p**a mea ! - Ei da ? Misto... - Super, da. Cum n-aveam unde sa ma duc... am zis sa vin aici, la birou. Macar e liniste. - Si ce faci ? Ia. I-am intors laptopul inspre mine. Football Manager ? Serios ? - Da, ma... - Normal... Doar nu era sa vii la birou si chiar sa lucrezi ! Ar fi fost prea mult. - Da' lucrez, ma. Caut jucatori, ma uit prin baza de date. Ca Wenger. - Sigur. Chiar crezi ca sta Wenger sa... ? Alea-s vrajeli. - Nu cred. - Auzi, da' e asta nou ? E 2013-le ? - Da. - Cand a iesit ? - De mult, de pe la inceputul lui noiembrie. - Si te-ai uitat ? Cum e facuta Metrom ? - Ba, Bawab ala e clar underrated. I-au dat 8 la composure. In rest... A, si ca de-obicei, Steaua aia sunt facuti prea buni... - Ia sa ma uit si eu putin sa vad. Si ai gasit ceva jucatori ? - Ba, deocamdata nu m-am uitat asa mult, ca n-am avut timp. De-abia aseara l-am instalat. - Aha... Ia sa ne uitam pe la Rapid, pe la astia... Steaua... CFR... Si Dinamo ! - Sa stii ca par sa corespunda tacticile cu ce joaca echipele astea. Jocul asta e treaba serioasa, Tibane ! - Ba, hai sa ne uitam si la Metrom, sa vedem putin... ia uite, Maksumic e evaluat la 150.000, cam putin. Nu-l dau nici pe 500.000 ! - Si uite, Bawab e cotat la 170.000. - Aha... Pe Bawab vreau un milion, nici nu discut.

Stateam bine, bine de tot dupa prima parte a primului nostru sezon in Liga I. In ultima partida de dinaintea vacantei de iarna o zdrobisem efectiv pe FC Bihor, la Oradea, cu 4-0. Au marcat: Djordje Ivelja (a.g.), Ajdin Maksumic, Alexandru Mateiu si Sebastian Cojocnean. Clasamentului golgeterilor: 1. Kermit Erasmus (Rapid) 16g 2. Linus Hallenius (Rapid) 15g 3. Tiago Tremonti (Astra) 14g 4. Thaer Bawab (Metrom) 12g 5. Gabriel Machado (U Cluj) 12g Maksumic nu era nici el departe cu cele 11 goluri ale sale, facand parte dintr-un grup de 6 jucatori cu acelasi numar de goluri. Se poate spune ca se afla intr-o galerie selecta... Jermaine Beckford, Tucudean, Kapetanos, Fatai. De remarcat faptul ca iordanianul Bawab conducea clasamentul assisturilor, alaturi de Mihai Roman de la Rapid, fiecare avand cate 11 pase de gol. Asadar, reusisem sa facem "o figura frumoasa" pana acum, si nu puteam fi altfel decat multumit de evolutia echipei.

R.N: Interesant, da... Uitati, am mai primit o intrebare pentru dumneavoastra din partea unui telespectator, Stelistul Fresh isi spune. Ma rog, acuma fiecare... Acesta va intreaba ce planuri de viitor aveti cu echipa dumneavoastra. Vreti sa va bateti la titlu, sa mergeti in cupele europene ? T.M: Normal, e vreo echipa care sa nu vrea aceste lucruri ? R.N: Bineinteles, dar realist vorbind... Si banuiesc ca se referea pe termen scurt. T.M: Pe termen scurt, nu. Speram ca la finalul acestui sezon sa ne clasam pe o pozitie de mijlocul clasamentului, ar fi bine sa ramanem chiar pe 8. Apoi, nu stiu, depinde de multi factori. Dar nu ne grabim, vrem sa facem lucrurile treptat, sa nu sarim pasi. Sa punem fiecare caramida. E.I: Daca-mi permiteti si mie sa spun cateva cuvinte... R.N: Sigur, nea Imi, spuneti. E.I: Asa... Imi permit sa ii dau si eu un sfat domnului Munteanu. Asa ca de la un om in varsta la un om tanar. Din pacate, doar anii nu pot fi opriti... Vreau sa-i spun sa aiba mare grija sa faca intocmai precum spune, ca eu am mai auzit asta de la multi patroni... si nu s-au tinut de cuvant. Important e sa creada in ceea ce spune, zic eu. Sa nu se lase dus de val... Vreau sa va spun, chiar daca poate am mai spus-o... Nimic nu se face peste noapte, nici echipa de la Sevilia din uoptzecisisase nu a fost facuta peste noapte. A fost nevoie de timp, de rabdare si de multa munca pentru a ajunge sa castigam acel trofeu urias. Din pacate, in ziua de azi, nimeni nu mai are rabdare, toti vor imediat sa obtina rezultate, sa obtina trofee, sa obtina bani. Eu spun ca acest lucru nu este posibil. T.M: Va asigur, domnule Ienei, ca asa am sa fac. Si va multumesc pentru sfat. R.N: Sa schimbam putin subiectul... Domnule Munteanu, ati auzit ca Steaua vrea sa scape de Martinovic ? Sunteti interesat ? T.M: Nu stiu...cred ca sunt doar speculatii... Oricum, nu o sa ma auziti niciodata comentand astfel de lucruri. R.N: Nicio speculatie. A spus-o chiar Gigi Becali. Astazi. A declarat la GSP TV ca vrea sa scape de el si ca-l da pe 50.000 de euro. Cred ca vi l-ati putea permite, nu ? Acuma, nu stiu cat are salariu, da'... T.M: Ma rog, chiar si asa... nu comentez. R.N: A, chiar. Dumneavoastra il aveti pe Maksumic. Martinovic ar face cuplul de fundasi centrali cu el. Nu stiu cat ar merge... da, un bosniac cu un sarb... s-ar putea sa fie riscant. T.M: Degeaba incercati... Nu comentez acest subiect. Iar legat de ultimul comentariu al dumneavoastra, o sa-l iau ca pe o gluma. Si una nu foarte reusita, daca ma intrebati pe mine. Fara suparare. R.N: Da, evident ca era o gluma. Mai si glumim, ce sa facem ? Deci, am inteles. Nu vreti sa comentati subiectul Martinovic. Dar ne puteti spune daca aveti de gand sa fiti activi pe piata transferurilor in aceasta iarna ? T.M: Nu. Poate ca vor veni unu, doi jucatori, dar atat. Suntem multumiti de jucatorii nostri, am avut rezultate foarte bune cu ei, au dat randament... deci nu, nu vad de ce am fi foarte activi pe piata transferurilor. R.N: Eu stiu... poate ca vor pleca anumiti jucatori, cei care au impresionat. T.M: Deocamdata nu am fost contactati oficial de catre nicio echipa, asa ca... Si chiar daca vom fi contactati, sa stiti ca nu dorim sa renuntam la jucatorii nostri de baza, asa cum am mai spus, asa ca nu o sa ne cedam deloc usor jucatorii. R.N: Pai banuiesc ca nicio echipa nu-si cedeaza jucatorii usor... T.M: Nu stiu, eu vorbesc doar in numele lui Metrom. R.N: Aha. Ilie, Andrei, mai aveti vreo intrebare pentru domnu' Munteanu ? I.D: Nu, eu nu am nici o intrebare sa-i adresez. Ii doresc doar ca echipa lui sa reuseasca sa se mentina la un nivel ridicat si sa continue si in partea a doua a campionatului evolutiile bune. Altceva... A.V: Nici eu n-am nicio intrebare... Ii spun doar ca n-o sa uit de pariul cu Maksumic. R.N: Domnu' Ienei, dumneavoastra ? E.I: Nu, as dori doar sa-l felicit inca o data si sa-l rog sa-l salute din partea mea pe Teodor Anghelini, fostul meu elev la Steaua, care acum este director tehnic la echipa dumnealui. Si sa-i spun ca a facut, zic eu, o alegere foarte buna cu numirea lui pe acest post. Un baiat foarte inteligent, da. De altfel, in perioada aceea, toti jucatorii erau baieti foarte inteligenti, sa stiti... Si nu numai inteligenti in joc, sa zic asa... El din pacate nu a prins echipa din uoptzecisisase, a plecat la Steaua Mizil cu putin timp inainte, era pe finalul carierei... Foarte bun fundas de banda, avea viteza buna, tehnica buna, jucator foarte bun. Nu prea mai exista in fotbalul romanesc actual asemenea jucatori, din pacate. R.N: Interesant, da. Bun, va multumim domnule Munteanu pentru acest dialog si speram ca o sa ne mai auzim. T.M: Si eu va multumesc. Si ori de cate ori ma veti suna, o sa va raspund cu cea mai mare placere. R.N: O zi buna. La revedere.

@exxxpert: Nu sunt foarte certaret din fire. Si inteleg perfect motivele pentru care mereu se va vorbi de Steaua mai mult decat de oricare alta echipa din Romania, iar faptul ca m-as fi luat eu de ei nu cred ca ar fi contat si nu ar fi schimbat cu nimic acest fapt. @Srdjan: Da, dar de-abia acum, pe finalul anului, echipa a impresionat, astfel ca de-abia acum am considerat ca ar fi potrivit acest post. @Razwyx: Probabil o sa-l sun dupa emisiune sa stabilim miza. In direct nu cred ca ar fi fost elegant. . . . R.N: Domnule Munteanu, am primit un mesaj pe pagina noastra de facebook de la Patric Blender, ma rog, care va intreaba: "De ce v-ati bagat in fotbal ? N-ati gasit altceva mai bun de facut cu banii ?" Stiu ca ati mai fost intrebat si ca ati mai raspuns, dar mai spuneti o data, ca vedeti ca unii telespectatori inca nu stiu. T.M: Intr-adevar, am mai fost intrebat de multe ori. Si intr-o perioada ma intrebam si eu. Eu pe mine. In fine, raspunsul nu e simplu, dar ca sa-l scurtez ii raspund telespectatorului dumneavoastra ca nu, nu am gasit altceva mai bun de facut. Pe mine nu ma pasioneaza tablourile, masinile scumpe, iahturile, sau mai stiu eu ce alte lucruri... Pe mine ma pasioneaza fotbalul. R.N: Pai bun, dar chiar si asa, banuiesc ca sunt multi oameni cu bani pasionati de fotbal... Si totusi se feresc sa investeasca in acest sport. T.M: E treaba lor, nu stiu... Poate ca totusi nu sunt atat de pasionati precum afirma. A.V: Nu, stii care e problema, Radule ? Multi nu se baga in fotbal pentru ca in fotbal se pierd bani, clar. Sau, ma rog, asa este impamantenita ideea la noi. N-ai vazut cum toti patronii se plang mereu ? Acuma Copos a iesit din peisaj, ca el era cel mai reprezentativ patron din aceasta categorie, sa zic asa, dar mai sunt si altii. Chiar, domnule Munteanu, dumneavoastra faceti parte din aceasta categorie ? T.M: Nu, in niciun caz. E adevarat, sezonul trecut am intampinat ceva probleme, ne intinsesem fara sa ne dam seama cam mult la salarii, iar banii intarziau sa vina. Dar, odata cu promovarea in prima liga, toate aceste probleme au disparut. Ne-am amortizat aproape in totalitate investitiile. Caci noi a trebuit sa facem investitii importante si-n infrastructura, in stadion. R.N: Da, pai ma si gandeam... dumneavoastra cat ati castigat la loto ? 4 milioane de euro, nu ? Ceva de genul asta... T.M: Aproximativ, da. R.N: Impresia e ca pentru a investi in fotbal trebuie o avere mai impresionanta. Si ma intrebam... dumneavoastra cum reusiti ? Ca banuiesc ca nu aveti de gand sa va pierdeti toti banii in fotbal. Poate sunteti pasionat, dar nu cred ca sunteti si nebun. T.M: Da... V-am spus. Aproape am reusit sa imi recuperez toti banii cheltuiti. De fapt, i-as fi recuperat de mult, dar am vrut sa investesc in continuare. R.N: Bun, dar de unde ? Din cate stiu, n-ati vandut niciun jucator pe vreo suma importanta. Doar din drepturile de televizare ? T.M: Nu importanta... N-am luat niciun ban niciodata pe niciunul dintre jucatorii de care ne-am despartit. Banii au venit din alte parti. Am fost premiati la fiecare promovare, drepturi de televizare, si anul trecut si anul acesta, sponsori... In vara aceasta am reusit sa semnam un contract cu o firma germana importanta... R.N: Aha, aha. Deci iata ca se poate, da. A.V: Se poate, bineinteles. Eu am spus-o mereu, dar cine a stat sa ma asculte ? Daca ai un pic de cap, in asa fel incat sa conduci in mod profesionist un club, sa angajezi oameni profesionisti, care se pricep la fotbal, n-ai cum sa nu reusesti. Bineinteles, trebuie si putina rabdare. S-ar putea ca rezultatele sa vina in timp... La Metrom au venit repede, in unele cazuri s-ar putea sa nu vina atat de repede, dar de venit vin. Si rezultatele aduc si banii. E.I: Daca-mi permiteti... Si eu sunt de parere ca la echipa aceasta, Metrom, lucrurile sunt foarte bine puse la punct. Se pare ca acest patron, Tibi Munteanu, asa... a inteles ca patronul trebuie sa dea doar banii. Sa asigure din punct de vedere financiar conditiile propice performantei. Sigur, pe de alta parte, sa si pretinda rezultate de la antrenor si jucatori. E normal asta. Eu spun ca domnul Munteanu a inteles aceste lucruri si ma bucur si il felicit. S-a construit o baza solida la Metrom, zic eu. Eu chiar ma bucur ca mai exista in Romania echipe unde este prezent, sa zic asa, profesionalismul. In momentul de fata, din pacate, in prea putine echipe din fotbalul romanesc este prezent, profesionalismul. Atentie, profesionalismul, nu profesionismul ! I.D: Asa e, nea Imi. Aveti mare dreptate. Cel mai important este sa ai o baza solida. As dori sa accentuez acest lucru. Nu poti sa faci ceva fara sa ai în spate o baza. De exemplu, eu... Am dat doua goluri cu Argentina în '94. Acolo a fost semnatura tabloului. Dar am muncit mult sa-l pictez. Golurile acelea au fost semnatura. Dupa multa munca, la 25 de ani, Dumnezeu m-a lasat sa semnez primul tablou. Acela a fost meciul cu Argentina. De acolo mi s-a schimbat viata… moral, material si asa mai departe. R.N: Bun, am deviat putin discutia... Deci domnu' Munteanu... Am inteles, in concluzie, v-ati bagat in fotbal ca va place fotbalul. Si se pare ca banii vin, nu asa cum am mai auzit noi ca nu vin, asa ca aveti de gand sa ramaneti si-n continuare, nu ? T.M: Evident, da. Dar nu vreau sa se inteleaga ca vreau sa fac bani din fotbal, si ca de-asta o sa continui. Eu la inceput va spun sincer ca nici nu m-am asteptat sa invart, scuzati-mi expresia, atatia bani in fotbal. Dar a trebuit sa tin pasul cu rezultatele echipei. Daca aceste rezultate nu ar fi venit, nu era nicio problema, as fi cheltuit in concordanta cu nivelul la care am fi evoluat. Intentia mea e ca toti banii incasati sa fie imediat reinvestiti tot in echipa. R.N: Am inteles, da... T.M: Si sa va mai spun ceva. Ceva ce nu cred ca am mai spus niciodata. Tot ca raspuns la intrebarea telespectatorului dumneavoastra, Patric... R.N: Blender. T.M: Asa... In noaptea in care am aflat ca am castigat premiul cel mare la 6/49... bine, de fapt era mai mult dimineata... am simtit nevoia sa ies putin din casa, sa iau niste aer. R.N: Ha, cred si eu, da. T.M: Si-am inceput sa ma plimb, aiurea, de nebun, fara sa ma uit pe unde merg, doar mecanic. R.N: Inteleg, da, incercati sa va limpeziti putin mintea, sa va linistiti... T.M: Ei bine, dupa vreo 10 minute de mers, am ridicat ochii din pamant si stiti ce am vazut ? O imagine care parca m-a trezit, m-a scos din starea aceea de soc si neliniste. R.N: Ia spuneti. T.M: Stadionul "Metrom". Da. A, si trebuie sa va spun ca eu nu cred in destin, dar... am simtit in acel moment ca este un semn. Si mai cred asta si acum.

Radu Naum: Buna ziua, domnule Munteanu. Va multumim ca ati acceptat sa intrati in direct prin telefon la "Fotbal Club". T.M: Buna ziua. Cu mare placere. R.N: Dati televizorul mai incet sau departati-va putin de el ca se face o... T.M: Da... Gata. E bine acum ? R.N: Da, acuma da. Asa, sa ne auzim, ca am multe lucruri sa va intreb. Cred ca si oamenii sunt curiosi sa afle mai multe despre dumneavoastra si echipa dumneavoastra, Metrom. T.M: M-as bucura sa fie asa cum spuneti... R.N: A, sa va spun si invitatii... Alaturi de mine in studiou sunt Andrei Vochin si Ilie Dumitrescu, si domnul Emerich Jenei este in legatura directa cu noi din studioul de la Oradea. T.M: Da... Buna ziua tuturor. R.N: In primul rand, felicitari pentru victoria clara din etapa asta cu FC Bihor, 4-0 in deplasare. Bine, domnu' Ienei nu stiu cat vrea sa va felicite... E.I: Da... Nu... E, si eu felicit echipa Metrom. Sigur, sunt putin dezamagit ca nu au batut oradenii mei, sa zic asa, dar trebuie sa recunosc ca Metrom a meritat sa castige. Au practicat un joc... Da, ma mai auziti ? Alo... R.N: V-auzim, nea Imi, spuneti... E.I: Asa... Unde am ramas ? A, spuneam ca au praticat un joc foarte bun, zic eu, au tinut de minge, au atacat mereu, chiar si la 2-0 sau 3-0. Merita felicitari. T.M: Ii multumesc domnului Ienei pentru aprecieri. R.N: Domnule Munteanu, mi se sufla-n casca... E adevarat ca v-ati casatorit acuma... sambata ? T.M: Da, da. E adevarat. R.N: Serios ? T.M: Destul de serios, da. Am semnat si acte, tot. R.N: He... Casa de piatra, atunci. Felicitari. (au bajbait toti apoi o urare, obligati de moment) T.M: Multumesc, multumesc. R.N: Apropo de acest lucru, nu vreau sa par mai stiu eu cum, dar impresia generala este ca sunteti destul de tanar. Nu cred ca gresesc cand spun ca sunteti cel mai tanar patron din... fotbalul romanesc. Si poate nu numai... T.M: Nu stiu... Nu m-a interesat niciodata... R.N: Cum rezistati ? Nu v-a fost greu, nu va este greu ? Stiti cum se zice... in lumea fotbalului e ca-n groapa cu serpi. T.M: Nu. Am avut grija sa ma inconjur de oamenii potriviti. Cel putin asa cred si asa mi-am propus. R.N: Bine, asta cred ca isi propun toti, dar... In fine, spuneti-mi cum ati ajuns sa aveti o echipa in prima liga, si, iata, o echipa care se descurca chiar foarte bine in Liga I in primul sezon, cum ati reusit ? Bine, stie toata lumea, cred, ca ati castigat la loto... Asa ati avut resursele financiare, dar restul ? T.M: Restul a venit de la sine. Cel mai greu a fost sa castig la loto... Ce sa zic, am inceput de la zero, am investit, am evoluat, am fost inspirati in ceea ce priveste aducerea de jucatori. Si se pare ca suntem intr-o continua evolutie. R.N: Da, nu cred ca se astepta nimeni sa ocupati pozitia a 8-a dpa 20 de etape. Cred ca e clar ca Metrom e revelatia campionatului pana acum. Andrei ? A.V: Da, si eu am aceeasi parere. Am fost foarte surprins de evolutiile celor de la Metrom. Sincer, eu credeam ca va fi una dintre acele echipe care vin si pleaca. Bineinteles, inca se mai poate sa nu ma fi inselat. Poate chiar sa castige si campionatul si sa plece. Sa se desfiinteze sau mai stiu ce. T.M: Nu se pune problema. R.N: Ilie, tu ce crezi ? A.V: Daca-mi permiti numai putin, Radu... Aceasta pozitie a echipei Metrom nu e intamplatoare, e pe deplin meritata. Si n-o spun eu asa, ca mi s-a parut mie. Eu ma bazez intotdeauna pe cifre, dupa cum stii, iar cifrele pe care noi le avem de la InStat atesta acest lucru. Metrom este o formatie cu foarte multe realizari pe plan ofensiv. Are mereu un numar mare mingi jucate in careul advers, ocazii de gol, suturi la poarta... Dar nici nu tre' sa te uiti prea mult la aceste cifre, pentru ca si uitandu-te la numarul de goluri iti poti da seama. Metrom are al patrulea atac din campionat. Al patrulea numar de goluri: 40, adica 2 goluri pe meci. Cu 5 goluri mai mult decat Steaua, locul 2. Asta spune multe. E drept, a primit aproape tot cam atatea, 34. Are doar a 11-a aparare... Mie nu-mi plac de regula astfel de echipe care uita de aparare, dar fiecare cu filosofia lui. I.D: Mda, eu pot sa spun ca pe mine nu m-a surprins atat de mult aceasta echipa. Cand ai in echipa jucatori ca Bawab, ca Cojocnean, sau bosniacul ala... cum il cheama ? Am un lapsus acuma... A.V: Maksumic ? I.D: Nu, nu... A.V: A, Vranjes ? I.D: Asa, Vranjes, Stojan Vranjes. Vroiam sa spun ca atunci cand ai in echipa jucatori ca acestia, care pot oricand sa faca diferenta, sa scoata adversari din joc, e firesc sa ai rezultate. A.V: Eu sunt de acord cu ce spui tu, dar de exemplu Vranjes n-a stralucit la Metrom asa cum o facea la Pandurii. Asa spun cifrele. Iar Cojocnean, da, a avut si meciuri excelente, dar a avut si meciuri slabe... Singurii jucatori constanti si, dupa parerea mea, decisivi, au fost Bawab si Maksumic. R.N: Da, vad aici ca Bawab are 12 goluri marcate, iar Maksumic are 11... A.V: Si Maksumic e fundas, atentie ! E ceva incredibil, cum n-am mai vazut de mult prin campionatul Romaniei. Emil Sandoi cred ca a fost ultimul... I.D: A mai fost Goian care, tot asa, marca destul de des la fazele fixe. A.V: Goian e mic copil, ce... E.I: Andrei, Ilie... Belodedici era si el un fundas central marcator, inscria foarte des, aduceti-va aminte. A.V: Da, nea Imi, dar Belodedici mai juca si la inchidere. Si tot nu, nici el, mi se pare ca are vreo 20 de goluri in total pentru Steaua. Maksumic cate are, domnu' Munteanu, pana acum ? Ca stiu ca a evoluat si-n sezonul trecut pentru Metrom. T.M: Sezonul trecut a inscris 5 goluri. Da' sa stiti ca el si in Bosnia cand juca marca destul de des. E adevarat, acolo era folosit mai mult ca mijlocas... A.V: Bine, acuma ne referim strict la cifre, la goluri marcate. Sa nu inteleaga lumea ca il comparam pe Maksumic cu Belodedici. Belodedici ierea un jucator mult mai complet, mult mai valoros. Dar oricum, este foarte interesant acest Maksumic. Si la cum vad eu lucrurile, o sa luati bani frumosi pe el, domnule Munteanu. T.M: Nu intentionam sa-l vindem. E un jucator de baza. A.V: Lasati ca am mai auzit asta. O sa vrea si el sa plece, la mai bine, sunt convins ca deja exista echipe care roiesc in jurul sau... Facem pariu ca-l dati iarna asta ? Cel tarziu in vara ? T.M: Facem, da.