Tibi

Zece mii. Imi pare rau, nu pot posta doar "niste rezultate acolo". N-am cum.

Eu unul cred ca n-am timp. Doar o opinie.

Absolut.

A doua zi dupa succesul rasunator obtinut impotriva lui Hamburg, aveam sa trecem din nou printr-o multime de emotii... Dar erau genul de emotii pozitive, care nu deranjeaza. Ne aflam deci la Nyon, un loc unde ne bucuram ca aveam ocazia de a ne obisnui, si asteptam fireste tragerea la sorti. - Ia zi, Tibane, ce grupa ai in minte ? acelasi nelipsit si inconfundabil Irinel. - Conteaza cu cine picam ? Important e ca suntem aici. Ma crezi ca nici nu m-am gandit ? - Nu. Normal ca nu. De fapt, pun pariu ca ti-ai imaginat toate combinatiile posibile si le-ai trecut pe-o foaie in ordinea preferintelor. - E, nici chiar... - Hai zi, lasa vrajeala. - Bine, ma... iti zic. Uite, n-ar fi deloc rau sa picam intr-o grupa cu... Panathinaikos, din prima urna... - Asa... - Standard Liege, din a doua... - Bun... - Si Hapoel Tel-Aviv. - Nu zici rau. Sa vezi ca asa pica. - Fix asa... - Da, ma. Sa vezi. - De fapt, parca vad c-o sa picam cu Barcelona, PSG si Fulham... - Picam o p**a, Tibane. La norocul tau... ce vorbesti ? - In fine, oricum nu conteaza. N-avem echipa sa ne batem pentru primele doua locuri, indiferent in ce grupa am pica, asa ca n-are rost. Eu chiar n-am vrut sa ma gandesc, tu m-ai corupt. - N-avem echipa ? Si ce ? In fotbal e ca-n viata, Tibane. Nu tre' sa fii cel mai bun sa reusesti. Poti sa ai noroc. - P-asta ai luat-o de pe net, a ? - Serios, Tibane. Pai ce ? Porto a avut cea mai buna echipa in 2004 ? - Nu, da' probabil a avut cel mai bun antrenor. - Ma rog, oricum... Fotbalul nu-i matematica. - P-asta ai luat-o de la Cârțu, nu? - Iti zic, Tibane... totul e un joc. Fotbalul e un joc... viata e un joc... Si-n orice joc norocul e baza. Da' de fapt, ce-ti zic io tie astea ? Tu ar trebui sa stii cel mai bine, nu ? - Mai du-te, ba, in p**a mea... l-am injurat zambind. Ca de-obicei, adevarul a fost undeva pe la mijloc. Sortii ne-au plasat in grupa E, alaturi de Benfica, Racing Santander si Duisburg. Pana la urma, destul de bine, nu puteam sa invoc ghinionul. Si nici celelalte echipe romanesti prezente la tragere n-o puteau face, Timisoara fiind repartizata in grupa J alaturi de Panathinaikos, Lokomotiv Moscova si MyPa, iar Steaua in grupa A alaturi de City, Monaco si Metalurg Donetk. - Cum e, Tibane, multumit ? - Ba... nu pot sa ma plâng. Da' nici sa ma râd, ca sa zic asa. - Pai na, da' oricum, iar ai avut noroc... Se vede primavara. - Ce primavara, ma ?! Termina cu prostiile. - Pai gandeste-te... cu Benfica facem 1 punct acasa, cu Santander vreo 4 si cu Duisburg 6. 11 puncte ar trebui sa ne ajunga. - Ha... Hai, gata cu prostiile, hai acasa. - Stai, Tibane, unde te grabesti ? Au facut oamenii astia platouri, s-au chinuit... Profita si tu, ai ajuns la masa bogatilor. - Ehe, mai avem pan-acolo... Asta daca o s-ajungem vreodata... Vezi ca Liga s-a tras ieri. Hai. ... Ajunsi acasa, trebuia sa ne intoarcem cu picioarele pe pamant si sa ne vedem de treaba. De fotbal. Pentru prima data, dupa un succes important, nu sarbatoream. N-aveam cum, urma meciul din campionat cu Petrolul, duminica, in deplasare. Bine, eu puteam sa sarbatoresc cat vroiam, ma refer la jucatori si la staff-ul tehnic. Dar nici eu n-aveam de gand sa celebrez in vreun fel momentul. Ce sa fac ? Sa ma imbat ? Nu simteam nevoia. De altfel, nu simt nevoia sa beau decat atunci cand sunt trist. La bucurii, imi ajunge bucuria. Daca un necaz nu vine niciodata singur, se mai intampla ca nici bucuriile sa nu o faca. Cateodata. Probabil pentru ca atunci cand cazi, intr-un final, sa cazi cat mai de sus. Nu stiu sigur, intuiesc... Asadar, dupa victoria istorica cu Hamburg, lucrurile ne-au mers bine si-n campionat. Deplasarea de la Ploiesti ne-a adus a treia victorie din acest sezon, Batin si Perendija stabilind scorul final inca din prima repriza la capatul unui joc lipsit de prea mari emotii, dar destul de echilibrat per ansamblu. Petrolul Ploiesti - Metrom: 0 - 2 Un moral ridicat ajuta tot timpul, cam asta ar fi concluzia. A urmat meciul de pe teren propriu impotriva Vasluiului. Reintalnirea cu suporterii. Vasluiul ramanea un adversar incomod, asta desi rezultatele din ultimele sezoane il facusera pe nentu Porumboiu sa fie ceva mai chibzuit cu banii. Nu foarte mult, un pic. Am dominat copios partida, iar soarta punctelor a fost transata inca din prima repriza cand Aarab, Batin si Vranjes au contribuit prin golurile lor la o victorie lejera a noastra. Metrom - FC Vaslui: 3 - 0 Spectatori: 3697 Altadata, un rezultat care m-ar fi exaltat. Acum insa, aproape ca nu-mi pasa. Meciul, in sine, privind obiectiv acum, unul destul de bun, peste media campionatului... unde mai pui ca echipa noastra fusese "vioara intai"... Insa, stand in tribuna, in obisnuitul meu loc, in fotoliul meu galben cu cotiere albastre, m-am plictisit teribil. De-abia asteptam sa se termine. Constientizand, m-am intrebat care ar putea fi cauzele. Eram sincer nedumerit si surprins. Totusi, aproape instantaneu, mi-au venit in minte cuvintele lui Irinel... "In Europa-i toata treaba!". Numai asta putea fi... gandul mi-era la grupele UEFA. Eram dezamagit de mine, chiar usor suparat. Eu, sa mi-o iau in cap asa repede ? Doua-trei meciuri in cupele europene si gata ? Dar nu ma puteam impotrivi. Privirea mi-a fugit in alte parti mai tot timpul. Cu precadere spre blocurile dezolante din Colonie, cele din spatele tribunei a II-a. Ma gandeam, si ma amuzam in sinea mea... "Aici o sa vina Benfica... Santander... Duisburg... Macar de si-ar lua lumea plapumile de la uscat in ziua meciului..." Nu mi-era rusine, de ce sa-mi si fie ? Doar ma amuzam. La un moment dat, insa, am vazut un copil. Era tinut de tatal sau in brate, la geam, la etajul patru. La mica distanta de cei doi, alti cativa copii, ceva mai mari, intr-un balcon. Probabil chiar balconul uscatoriei. In acel moment, sentimentele mi-au determinat o schimbare de optica. Nu ma mai amuzam, ma treceau fiorii. Fiori, emotii... Fara ganduri, fara cuvinte. Doar m-am intrebat retoric, dupa un timp: "Cine merita sa vada Benfica, la ei acasa, daca nu copiii din Colonie ?"

Am mintit. Nu mi-am facut. Mai are rost sa-mi fac ?

M-am luat cu 2013-le... cu munca, cu bolile de sezon... Totusi, sper sa-mi fac timp in curand.

A urmat meciul de pe teren propriu din campionat disputat in compania Astrei. O partida in care Robert a apelat la jucatorii de rezerva, dar care s-a dovedit a fi una spectaculoasa. La pauza, oaspetii au condus cu 3-1, dupa golurile lui Costel Mina, Alexandru Vagner si Andrei Voican, in timp ce pentru noi a marcat David Distefano. In repriza secunda, insa, am alergat ca nebunii dupa egalare si pana la urma am obtinut-o, dramatic, in ultimele minute. Mihai Fulea a inscris pentru 3-2 cu un sut senzational din afara careului, pentru ca salvatorul nostru sa fie Amir Aarab, care a marcat golul de 3-3 in minutul 89. Metrom - Astra: 3 - 3 Spectatori: 4301 Un rezultat multumitor la final, date fiind conditiile. Oricum, trebuie sa recunosc ca partidele de campionat incepeau sa nu ma mai intereseze la fel de mult ca pana acum. Parca incepeam sa le traiesc asa cum traiam inainte partidele amicale. Mai putin stres, mai putina adrenalina... si mai putine unghii roase. . . . La patru zile dupa meciul cu Astra, a venit si momentul mult asteptat. Momentul disputarii mansei retur cu Hamburg. Stadionul "Metrom" imbracase parca iar haine de sarbatoare. Peste 5000 de fani venisera sa-si sustina echipa, in speranta unei calificari miraculoase, istorice, impresionante. Si suporterii germani erau surprinzator de multi, vreo doua-trei sute. Ei erau insa ceva mai linistiti, ceva mai reci. Echipele si-au facut intr-un final aparitia pe teren, punand capat astfel asteptarii grele, pe muzica imnului Europa League. Un imn care mi s-a parut dintotdeauna urat, artificial si banal, cu mult, foarte mult sub imnul Champions League. Ei bine, acum mi se parea incredibil de frumos. Ma treceau fiorii la auzul lui. Cele doua echipe erau aproape aceleasi ca-n meciul din Germania. O modificare de fiecare parte: David Bentley in locul lui Gojko Kacar la oaspeti, in timp ce la noi Distefano ii lua locul lui Cojocnean, accidentat in partida cu Astra. Si meciul incepu. Iar noi eram de nerecunoscut. Nu paream a fi aceiasi jucatori pe care-i stiam. Nu... Eram ca 11 pitbulli scapati din lesa ! Iulian Popa a zguduit bara in chiar minutul 2, dupa o actiune rapida de atac construita de Vranjes si Mateiu. Cateva minute mai tarziu, Distefano a trecut si el pe langa deschiderea scorului, sutul sau trecand putin alaturi. In minutul 13 aveam insa sa fim recompensati pentru acest start curajos de meci. Batin a facut un un-doi cu Vranjes care l-a lasat mut pe Westermann, iar Drobny n-a avut ce face la sutul hotarat sub bara al atacantului nostru. 1-0 ! - Gata, Tibane, acuma putem sa mai si luam unul. S-a grabit Irinel sa afirme, dupa sarbatorirea golului. Spre deosebire de partida tur, nemtii n-au mai avut aceeasi reactie dupa primirea golului, astfel ca tot noi am continuat sa fim la conducerea jocului. Aproape ca nu-mi venea sa cred ce vad... Aveam 1-0, eram calificati deci la momentul respectiv, si o dominam pe Hamburg. Iar aceasta dominare avea chiar sa se mai concretizeze o data si pe tabela. In minutul 38, Mateiu i-a pasat in careu lui Batin, acesta s-a intors spre poarta talonat discret de Mathijsen, iar Drobny a fost lasat din nou cu ochii-n nocturna. 2-0 ! - Ba da' asta !!! Incredibil cum joaca... - Da, Tibane, asta, iti zic, face fata la orice echipa din Europa... 2-0 s-a terminat si prima repriza. Dubla lui Batin ne dadea sperante mari in ceea ce priveste calificarea. Pentru prima data, cu adevarat, speram si eu. Totusi, doua goluri nu mi se pareau foarte greu de primit. Mi-era teama sa nu cadem in repriza a doua si sa dam cu piciorul unei sanse istorice. Iar inceputul de repriza parea sa-mi dea dreptate. Jucatorii lui Hamburg luasera din nou cu asalt jumatatea noastra de teren. Erau cu fundasii centrali trecuti de mijlocul terenului si cautau aproape disperati golul. Din fericire, Balauru parea sa fie in zi buna. Sarea din bara-n bara neobosit, fara nicio exagerare. Numai lui Guerrero i-a respins trei suturi ce pareau goluri ca si facute. Batin, insa, si-a vazut de treaba lui si si-a continuat recitalul. A mai inscris o data, in minutul 69, la capatul unui contraatac initiat de Vranjes. Singur-singurel cu Drobny, i-a fost greu sa rateze, astfel ca si-a trecut in cont hattrick-ul. Imediat dupa primirea golului cu numarul 3, Armin Veh a introdus in teren alti doi jucatori de atac, pe Marcus Berg si pe Raffaele Palladino, dar nici cei doi n-au reusit sa gaseasca drumul spre gol. Si nu ca n-ar fi avut ocazii, dar Balauru a fost pur si simplu de nebatut atunci cand eroii din aparare au fost depasiti. Fluierul de final al partidei a declansat o adevarata "fiesta" in tribune si pe teren. Jucatorii nostri au inceput sa faca hore pe langa jucatorii prabusiti pe gazon ai lui Hamburg, iar cativa zeci de fani au sarit si ei gardurile pentru a se bucura alaturi de eroii lor. Totusi, am avut impresia ca nivelul entuziasmului era unul ceva mai scazut decat atunci cand am promovat in prima liga. Mi s-a parut foarte ciudat... In fine. METROM - HAMBURG: 3 - 0 Spectatori: 5245 Incredibil. Absolut incredibil. Un scor ce parea o gluma. Una amara pentru nemti... Dar meritam cu prisosinta calificarea. Nu era vorba de niciun noroc, de nicio sansa, de niciun ajutor al arbitrilor sau de mai stiu eu ce. Desi era greu de crezut, am fost pur si simplu mai buni ca Hamburg. Mai buni decat locul 5 din Bundesliga. Noi, Metrom. - Tibane, eu cand ti-am zis... - Ce vrei, ma ? La cate prostii zici tu... - Aia da. Ai si tu dreptate. Da', ba, deci cum i-am facut pe prostii astia de la Hamburg... Nici n-au stiut ce i-a lovit. - Da... Acum, dupa ce totul se terminase, puteam si eu sa intru-n "jocul" lui Irinel. Cre' ca si-acuma se intreaba... "O fi fost hunii ?" - Da... Condusi de Bătin cel Sfânt. - Da' parca nici nu-mi vine sa cred cat de bine am putut juca... Ca niciodata. Deci Batin ala... a parut de pe aceeasi planeta cu Messi azi. - Acuma totusi, sa nu ne lasam luati de val... - Serios, ma. - A jucat, da... O sa inceapa presa acuma cu "Batman", cu din-astea... O sa inceapa sa curga si ofertele mai mult ca sigur... - Da, partea care nu-mi place mie. Da' nu-l vand, bag p**a. Avem treaba acuma. Jucam in grupe.

Pana la asteptata confruntare cu Hamburg, insa, am avut de disputat doua meciuri in campionat. Intai, am primit vizita Universitatii Craiova. Ca in fiecare inceput de sezon, oltenii aveau ambitii mari. Vorbeau de cupe europene, de cupa, de titlu... I-am ars scurt, 3-0. Dubla Vranjes si inca un gol semnat de Batin, care parea sa fie intr-o forma la fel de buna ca in returul sezonului trecut. Metrom - U Craiova: 3 - 0 Spectatori: 4026 Apoi a urmat o deplasare scurta pana la Medias, unde Gaz Metan nu ne-a pus nici ea probleme. Chiar deloc. Batin a dat din nou recital, facandu-ma sa rectific putin afirmatia de mai devreme. Era intr-o forma chiar mai buna decat in returul sezonului trecut. A dat trei goluri la Medias, iar autogolul lui Teusan a fost provocat tot de el. Gaz Metan Medias - Metrom: 0 - 4 Un meci castigat neasteptat de usor, fapt care l-a determinat pe Irinel sa spuna: "Anul asta suntem de neoprit, Tibane ! Campionatul, cupa si finala Europa League !" Eu puneam insa aceste victorii pe seama entuziasmului jucatorilor si pe seama faptului ca eram mai bine pregatiti fizic, "mai in forma" decat majoritatea echipelor din campionat, datorita inceputului nostru timpuriu de sezon. Si a venit, in sfarsit, si meciul din Germania contra lui Hamburg... Pentru prima data, in aceasta deplasare ne-a insotit si Hârjan, care parea sa fie extrem de determinat in legatura cu planul sau de a-si "trai viata". A insistat chiar sa-si suporte cheltuielile deplasarii si biletului, motivand ca altfel nu s-ar simti bine. L-am lasat... nu era sa ma cert cu el ca sa-i dau bani. Surprinzatoare pentru mine a fost asistenta numeroasa de pe stadionul "Hamburg Arena", asa cum este denumirea sa oficiala in competitiile europene. Nu era plin, dar nici mult nu mai avea. Aveam sa aflu dupa pauza ca numarul exact al spectatorilor a fost de 38.898. Nu era tocmai pe gustul meu acest lucru, si asta pentru ca infimele mele sperante pentru calificare se legau de interesul scazut al nemtilor pentru Europa League. Suporterii pareau insa sa aiba interes... Iar cand am vazut primul "11" al gazdelor, mi-am dat seama ca si conducatorii clubului si antrenorul principal Armin Veh aveau. Jaroslav Drobny - Dennis Aogo, Joris Mathijsen, Roderick Miranda, Heiko Westermann - Gojko Kacar, Ivo Ilicevic, Diego Arismendi, Clement Grenier - Moussa Dembele, Jose Paolo Guerrero. De cealalta parte, noi am inceput cu: Balauru - Grecu, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Vranjes, Cojocnean - Batin. Prezenta pe un asemenea stadion si la un meci de o asemenea importanta pentru echipa mea era un sentiment nou. Si unul placut. Ma simteam cu adevarat mandru. Mai mandru decat oricand, mai mandru ca niciodata. Si era ca un vis... Un vis din care nu ma puteam trezi. Dar nici nu vroiam. Mai ales dupa ce l-am vazut pe Cojocnean deschizand scorul in minutul 7. Iulian Popa scapase singur cu Drobny, experimentatul portar ceh a respins in lateral sutul sau, dar Cojocnean a fost la locul potrivit si a impins mingea in poarta goala. - Gol, Tibane, gol !!! "Messi de Colonie" Cojocnean ! - Da. Sa vedem acuma si cat ne tine. Am simtit, evident, ca se impune putin echilibru. Daca as fi fost singur in partea de peluza rezervata putinilor nostri fani veniti de la Brasov, as fi sarit si urlat cat m-ar fi tinut picioarele si gatul. Hârjan, in stanga mea, zambea si el satisfacut. Golul nostru, insa, a avut darul de a-i enerva la culme pe nemti, care s-au napustit efectiv, cu tot efectivul, asupra careului nostru. Centrari peste centrari, pase filtrante peste pase filtrante, dar Perendija respingea tot. Probabil ar fi respins-o si pe Miss Univers daca aceasta ar fi intrat in careu. Si totusi, in minutul 21 inevitabilul s-a produs. Al saselea corner al nemtilor a fost cu noroc pentru ei. Aogo a executat, iar Mateiu nu l-a putut stapani pe Arismendi care s-a inaltat si a trimis cu capul in poarta lui Balauru. 1-1, si meciul parea sa capete sens. Din fericire, doar cateva minute a parut sa devina din nou lipsit de sens. Mateiu l-a gasit excelent pe Batin in mijlocul careului lui Hamburg, iar super-atacantul nostru l-a invins cu seninatate pe Drobny cu un sut la firul ierbii, pe coltul lung. - Tibaneee... si tie ti-era frica de nemti... - Stai asa ca inca mai imi e. Sa vezi acuma ce suparati o sa fie. - O p**a, mai dam noi unu' si ne suim in avion. - Ba, stii cum se zice, cu nemtii nici atunci nu esti sigur ! - Prostii. Starea noastra de exuberanta nu avea sa tina foarte mult, si asta pentru ca jucatorii lui Hamburg au luat din nou cu asalt careul nostru, iar apararea noastra era buna, dar nu atat de buna incat sa faca fata la nesfarsit blitzkrieg-urilor germane. Cu putin timp inainte de pauza, Moussa Dembele a centrat perfect pentru lovitura de cap a lui Guerrero, iar peruvianul a restabilit egalitatea, 2-2. Asadar, o prima repriza absolut nebuna, la finalul careia scorul inregistrat era unul favorabil noua. Nu puteam decat sa sper la o evolutie asemanatoare si in repriza a doua, pentru a amana macar pentru retur soarta calificarii. Si Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Repriza secunda a fost una mult, mult mai plictisitoare ca prima, dar ce era important era faptul ca am reusit sa nu mai primim nici un gol. Nici n-am mai dat, dar in privinta acestui aspect nu aveam pretentii mari de la inceput. HAMBURG - METROM : 2 - 2 - Cu un picior in grupe, Tibane. - Ce-ai, ma ? Esti bine ? Nici macar aproape. Nici macar unghia degetului mic nu e in grupe. Suntem departe... Noi si grupele suntem in cartiere diferite. - N-ai vazut, ma, ce-am jucat ? Puteam sa si castigam. - Puteam, da. Si am fi meritat. p**a mea, ce bani, ce jucatori, ce stadion, ce fani au astia... Trebuia sa fie 72-0 pentru ei. Da' au jucat slab, slab tare... Au jucat... cam ca noi. - Du-te, ba. Noi am jucat bine. Nu, Hârjane ? Tu ce zici ? - Da... am jucat frumos. Hai, mergem ? Ca m-a luat un frig... - Io ti-am zis, Hârjane, sa te-mbraci, ca aicea nu-i ca la noi. - Da, ba, da' am zis ca e totusi august... p**a mea... Hai... hai sa intram undeva.

@Razwyx: S-a intamplat ca n-am avut timp. Se mai intampla. Nu se intampla des, da' se intampla, si-mi pare bine. *** Debutul nostru in campionat nu a fost deloc unul fericit, asta desi am intalnit una dintre echipele nou-promovate. Adevarul e ca infrangerea de la Buzau in fata Victoriei Branesti nu m-a frapat atat de mult. Si nici nu m-a necajit atat de mult, surprinzator. Branesti - Metrom: 2 - 1 Entuziasmul si increderea noastra, capatate ca urmare a reusitelor noastre meciuri europene, s-au vazut la Buzau doar in prima repriza. La pauza am condus cu 1-0, dupa golul lui Batin din minutul 20, si puteam sa ne bucuram de un avantaj si mai consistent daca am fi concretizat macar una din cele cateva ocazii clare de gol, printre care si o lovitura de la 11 metri, ratata de acelasi Batin. Dupa pauza insa, am intrat prea relaxati, si poate in acelasi timp si obositi, iar asta avea sa ne coste. Bolivianul Carlos Rivero in minutul 57 si tanarul Darius Enache in minutul 60 au mutat pana la final cele trei puncte in contul echipei gazda. Totusi, dupa cum spuneam, aceasta infrangere din prima etapa a Ligii I nu m-a afectat aproape deloc si nici nu mi-a stirbit increderea in echipa. Eram constient ca impactul meciurilor din Europa League asupra evolutiilor din campionat putea fi unul devastator. Dar nu ma interesa. Ma interesa doar sa mergem cat mai departe si sa evoluam cat mai bine in Europa. "In Europa-i toata treaba", vorba lui Irinel. Dupa Buzau, ne-am deplasat deci la Limassol, al doilea oras din Cipru, situat in partea sudica si greaca a tarii. Desi rezultatul din prima mansa era unul care sa nu le mai dea mari sperante suporterilor gazda, acestia au venit in numar destul de mare, umpland pe jumatate arena Tsireion, care putea primi circa 13.000 de spectatori. Am inceput cu: Balauru - Grecu, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Bakaj, Distefano - Batin. Fotbalistii nostri au avut atitudinea potrivita in acest retur. Bakaj a profitat de o indecizie a fundasilor adversi in propriul careu si a marcat simplu, cu latul, din cativa metri, in minutul 14. In acel moment, era totul clar. Asta daca nu era deja pana atunci. 1-0 pentru noi a fost si rezultatul inregistrat la pauza. O prima repriza destul de apatica. De inteles. Imediat dupa pauza, am reusit chiar sa ne majoram avantajul prin Iulian Popa, care a fost gasit excelent de Bakaj in mijlocul careului ramanand singur cu portarul advers, pe care l-a executat cu sange-rece. Scorul final avea sa fie insa cel de 3-0 pentru noi, Milan Perendija izbutind sa inscrie cu o lovitura superba de cap din centrarea din corner data de Iulian Popa. Apollon Limassol - Metrom: 0 - 3 O victorie la pas, ca in toate celelalte partide europene de pana acum. N-a mai fost 4-0, da' oricum aproape. Meciul nu a fost unul grozav, dar din toate cele trei suturi trimise pe spatiul portii pe tot parcursul celor 93 de minute au iesit goluri. Din fericire, toate ne-au apartinut. Acum, nu-mi ramanea decat sa astept cu sufletul la gura tragerea la sorti de a doua zi de la Nyon... . . . - Emotii, Tibane ? - Cum dracu' ? - Te-ai gandit cu cine ai vrea sa picam ? - Toata noaptea. N-am putut sa dorm deloc. Stiam ca n-are rost sa ma gandesc, si totusi o faceam. - Cam numa' echipe bune, oricum. Greu sa nimerim una slaba. - Aia da. Da' nu-i tot una sa pici cu Arsenal sau cu... Litex. - Clar... - Uite aici, am pus o steluta la echipele mai usoare. I-am inmanat o foaie cu numele tuturor echipelor prezente in play-off, foaie pe care-mi facusem eu insemnarile. - Steaua Rosie Belgrad... aia-s buni, ma, ce-ai ? - Pe langa altele, lasa, ca nu-s asa buni... - Maritimo Funchal, Legia Varsovia, Debrecen, Rosenborg... Deci da, ar fi ceva sa picam cu Rosenborg. Poate ne da Bawab o palma... - Ne da pe dracu'. N-ai vazut ca n-a mai facut nimic ? A inceput bine, dup-aia s-a stins. - Poate-l luam inapoi. Moca. - Dinamo style. - Da. In fine, ia sa vad mai departe... Anorthosis, deci astia clar 5-0 tur-retur, Wisla astia varza, Terek Groznai, de cand a plecat Petre nu mai sunt ce-au fost, Xanthi Skoda... p-astia i-a scos si Dinamo, deci... Si... cam atat. - Pai da. Ce, mai vezi vreuna mai accesibila ? - Putine echipe, Tibane. Cate sunt ? Vreo zece. - Ce vrei, ma ? Cand nu esti cap de serie, n-ai prea multe optiuni. - E, mai sunt asa... Gaziantepspor astia, Trabzonspor, Metalurg Donetk, Heerenveen, chiar si AEK Atena, Mainz... - Nicio sansa n-am avea cu aia. - Echipele astea turcesti, nemtesti, nu ma sperie. Echipele romanesti le-au cam batut mereu. - Da... Da' mai bine nu. Vreo ora mai tarziu, dupa tragere... - Baga-mi-as p**a sa-mi bag. - Ce-ai, Tibane ? - Cum ce am ? Am picat cu una dintre cele mai grele echipe posibile. - Hai ca nu e chiar asa... - Cum nu e , ma ? Esti nebun ? - Erau altele si mai... Da' ma rog, oricum. Ce vrei acuma ? Sa pici numa' cu desculti si sa iei si cupa ? - Da, ma, da' Hamburg... Cand stii ca puteai pica cu Litex sau cu Skoda... - Asta e. Macar o sa fie stadionul plin, faci bani. - Super...

Lovindu-ne de refuzul ferm al lui Hârjan de a merge intr-un local mai de Doamne-ajuta din oras, am ancorat in bodega de peste drum de stadion. Acolo, spre surprinderea mea, jumatate din mese erau goale. - Ba, da' ce se-ntampla ? Nu sarbatoreste lumea victoria ? m-am intrebat cu voce tare, in timp ce ma asezam. - Lumea se duce la "Ciocanitoarea", Tibane. Sau la "Gainarie". Acolo e mai ieftin ca aici, m-a lamurit imediat Irinel. - Deci asta e localul select, a ? Adevarul e ca ma bucuram. Nu suport aglomeratia. Si nici nu vroiam sa fiu recunoscut de cineva. Desi in mod normal nu mi-e rusine de multe, mi-era putin rusine sa fiu prezent in astfel de locuri. La Poiana mai mergea, da' aici... - Ba, Tibane, sa-mi bag p**a, da' tu cred ca esti de departe cel mai norocos om de pe Pamant. - De ce ? - Pai cum de ce ? Tie ti-a dat Dumnezeu cu trei maini. Nu ti-e clar ? - Bine, da' ma gandesc ca ai mai gasit tu acuma un motiv din moment ce-mi amintesti. - Pai sa ai asa o nevasta... Mai-mai sa te roage sa vii cu noi sa bei. - A, da... - Eu cred c-a vrut sa scape de el mai degraba, nu c-ar fi ea asa o nevasta buna. (Hârjan) - Se poate si asta, da, l-am aprobat. De fapt, si eu cred ca mai degraba... (facand putin haz de necaz) - Nu, cum ? Acuma trebuia sa ripostezi, sa te aperi, sa-mi dai dreptate indirect, nu asa. Asa nu e amuzant deloc. - Ba eu vad ca razi. - Lasa, bai Tibi, nu te amagi. Ce conteaza pana la urma ca nu te-ntelegi cu nevasta ? Faci tu un copil cu alta si gata. - La ce m-ar ajuta asta ? - Am zis eu ca te-ar ajuta ? Eu ziceam doar ce cred ca o sa se intample. - In fine, ia gata. Am venit aicea sa sarbatorim victoria echipei noastre mult iubite, nu ? Lasati-ma in pace cu Andreea si toate prostiile. Hai sa ne simtim bine. Pentru Metrom ! Si ne-am simtit bine. - Ia zi, Hârjane, ce sanse ne dai in Europa anul asta ? Acum ca ne-ai vazut la lucru. - Ce sanse ? Inc-un tur si gata. Axarea pe campionat. - Si pe cupa, sa nu uitam. - Stii cum e cu ulciorul... Anu' asta nu mai prinzi tu UTA si Alba Iulia. - Anu' asta nici nu mai avem nevoie sa prindem... Tu n-ai vazut cum jucam ? - Da, am vazut, cu amatorii astia de prin Tara Galilor si Cipru, jucati. - Habar n-ai fotbal... Daca si Apollon Limassol mai sunt amatori... Ti-aduci aminte de CFR cu Anorthosis ? - Hai ca nu vreau sa-ti stric buna-dispozitie. Ati jucat bine azi, ati batut, calificarea e jucata, asta-i important. - Asa. Bine, nu vreau sa ma hazardez cu calificarea... Atmosfera in Cipru o sa fie cam ostila, aia acolo sunt nebuni, nu prea sunt obisnuiti jucatorii. - Ce atmosfera crezi ca mai fac si aia la 4-0 ? - Aia da, ai dreptate... - O sa fie stadionul gol, ce dracu'... - Cu Batin cum e, Hârjane ? l-am intepat razand. - Eu recunosc, ma, ca am gresit. Ce pielea mea ? Asta e. Era rau daca greseai tu, ca tu ai dat 200 de mii pe el, nu eu. Da' a demonstrat baiatu' ca stie, bravo lui, bravo tie ca ai fost inspirat... Oricum, eu zic sa poti sa-ncepi sa cauti altul, ca asta nu mai sta mult. - Ce ? E dupa el ? Pai da' n-a venit la mine intr-o zi ca are oferte, ca sa-l las sa plece ? - Si ? - Si i-am zis sa-si bage mintile in cap ca n-are nicio oferta si ca si dac-ar avea, noi avem treaba de facut si ne bazam pe el. - Si nu ti-a zis nimic de dulce ? - Nu. Mi-a zis ca are de la Dinamo oferta, ca stie el de la impresarul lui... Si atunci l-am intrebat: "Dinamo joaca cumva in Liga ? Ca la tragerile Europa League nu i-am vazut." A-nceput dup-aia ca stie si el, da' totusi, club mai mare... Ma rog, pana la urma, l-am convins. Eram in tema. I-am oferit la argumente de ce ii e mai bine la noi decat la Dinamo, de nici n-a mai stat sa le asculte pe toate. - O sa vina alte oferte, stai linistit, nu de la Dinamo. - Sa vina, ma. O sa ma pis pe ele si o sa le dau si foc. - Bai baieti, lasand un pic fotbalul la o parte... tin sa va anunt ca mi-am propus sa incep sa-mi traiesc viata. - Da' pana acuma ce-ai facut, Hârjane ? - Pana acuma am frecat p**a, aia am facut. De-acu' incolo, gata. - Pai si ce-o sa faci, cum o sa-ti traiesti viata ? - Printre altele, mi-am propus sa F*t cat mai multe femei. - Interesant plan... - Sa umblu mai mult, sa ma duc prin alte orase, alte tari... - Ba, da' cat de bine merge, ma, treaba cu lemnele ? - Lasa, ma, n-ai tu treaba. Am strans eu ceva bani in toti anii astia, nu-i problema de bani. Si acuma mi-am dat seama. Ba, pentru ce p**a mea strang eu toti banii astia ? Ce astept ? O sa ajung la 80 de ani cu salteaua plina, si n-o sa mai pot sa ma bucur de ei. - Aia da... - Pai ce pielea mea ? Sa ma simt si eu bine, nu ? acuma cat sunt tanar. - Da, ma, sunt de acord cu tine, Hârjane. Te sustin. Da' totusi, ce ti-a venit ? Te-ai trezit asa intr-o dimineata si ti-ai zis sa te apuci de futut cat mai multe femei ? - N-ai vazut, ma, ca vine sfarsitul lumii ? - Pai n-a mai fost o data ? In 2012 ? - Lasa, ma, prostiile alea. Maine-poimaine o sa inceapa Al Treilea Razboi Mondial. Ala e sfarsitul lumii pe bune. - De unde p**a mea le scoti, ma ? - Cel putin sfarsitul lumii pentru noi astia, barbati tineri. - Eu stiu daca te mai incadrezi... poate scapi. - Direct in prima linie ma baga, carne de tun. - Deci stii tot, exact. - Razi tu, da' o sa vezi. - Da' cine contra cui razboiu' ? Mergem cu Antanta sau ce facem ? - Iran-Coreea de Nord-China-Rusia contra SUA-Israel si toti cateii. - I-auzi, ma. Si ce pronostic dai ? - Multe milioane de cartonase rosii, asta-i pariul meu. - Esti nebun la cap, Hârjane... - Posibil, da' tot ce stiu eu e ca nu tre' sa ma apuc sa-mi traiesc viata. Ca vine razboiul, ca nu vine... - Asta da, n-ai cum da gres. - Pai nu ? - Oricum, eu merg pe Iran, Rusia si toti aia. Par mai de incredere. - Da, nu-i de joaca cu Iranul... Toti ii ia cam in deradere, ii vede ca pe Iraq, ca pe Afganistan... Da' nu-i asa. Au si bomba atomica, sunt pregatiti si pentru un razboi chimic... - Da... bazati, bazati. Raman doar ei cu gandacii de bucatarie pe planeta, daca-i supara cineva. - Sa stii. - Ba, da' eu tot timpul m-am intrebat... Daca gandacii de bucatarie pot supravietui in cazul unei bombe atomice sau a unui razboi chimic, ce p**a mea pun, ma, aia in tuburile de Raid ? Ne-am simtit bine, insa, doar pana cand am depasit acea linie demarcata subtire. Se parea ca in ciuda celor multe motive de bucurie si satisfactie pe care le aveam, sufletul imi ramanea in continuare trist. - Pe bune, eu chiar nu-nteleg. Nu pot sa inteleg ce are proasta asta. Ce vrea, am inceput sa-mi deschid sufletul in fata celor trei. - Ce sa mai vrea ? Nu mai vrea nimic. Are tot ce-a vrut. Nici nu-ti treb'e multa minte sa-ntelegi. (Hârjan) - Poate nu vreau sa-nteleg atunci. Poate nu vreau sa accept. Sau poate sunt prost. - Cu timpul... - Deci chiar am avut impresia atunci cu nasterea ca putem sa o luam de la capat. Nu stiu ce s-a intamplat dupa... - Sa nu te puna dracu' sa mai faci un copil cu ea ! - Mai termina, Hârjane, cu copiii tai... N-am chef de mistouri. Spune-ti-le in gand daca chiar... - Ba Tibane, da' eu tot n-am inteles. Tu vrei sa o iei de la capat ? - Da, Irinele, da. Vreau. Ti-am mai zis. Vrei sa-mi scriu pe camasa ? - Pai p**a mea, atatea ai zis... atata te-ai sucit, ca nici nu mai stiu. O zi plangi dupa Cristina, o zi te plangi ca nu-i bine cu Andreea, o zi zici ca e bine cu Andreea, o zi esti fericit si ca nu-ti treb'e... cine sa te mai inteleaga ? - Cand am plans eu, ma, dupa Cristina ? Esti nebun ? - Hai ca plangeai intr-o zi... - Ai visat poate. - Da, adevarul e ca nici n-am ce visa altceva decat pe tine plangand dupa Cristina. - Ma rog. Ia zi tu, golane, ca n-ai scos un cuvant, stii ceva ? Nevasta-ta stie ceva ? - Nu. Nu stiu nimic. Si nici ea nu cred ca stie. De fapt, nu stiu daca e ceva de stiut. (Daniel) - Hai ca tre' sa stie. Si si tu stii, da' nu vrei sa zici. - Nu stiu, bai Tibi, nimic. Jur. - p**a mea... - Da' stii ce cred eu ? Ca nu tre' sa-ti faci asa multe griji. - Asta clar. Stiu si eu c-ar trebui sa ma doare-n p**a si s-o sun pe Cruduta sa vina sa-mi faca o m**e... Da' na, cand esti prost, esti prost. - Nu la asta ma refeream. Eu zic ca poate e normal, nu stiu, sa nu mai fie ca inainte intre tine si Andreea. Adica, acuma sunteti casatoriti, aveti copil mic, e altceva. - Da, ma, bine, am mai auzit asta. Da' pe tine te refuza nevasta-ta cand vrei s-o scoti in oras ? Sau in Elvetia ? Sau cand vrei s-o futi ? - Imi mai zice si mie ca o doare capu', ca n-are chef, stai linistit. - Da' nu tot timpul ! - Pai bine, nu. Dar noi nici n-avem copil, deci... Poate nu suntem cel mai bun exemplu. - Hai, ma, mai lasa-ma cu copilu'. N-are nicio legatura una cu alta. Inteleg, normal, trei-patru luni dupa, da' nu dupa un an si... - Nu stiu, nu stiu ce sa zic. - Si pana la urma, nu asta e, ca poate daca as insista s-ar fute cu mine... Da' eu nu vreau sa insist. Vreau sa vina de la sine. Vreau sa fie ceva normal si sa ne dorim amandoi... Si sa petrecem mai mult timp impreuna, sa mai vorbim, sa mai glumim, sa ne mai ciondanim, sa mai mergem pe undeva impreuna, sa nu stiu... p**a mea, maine-poimaine creste mare Karim si o sa-si dea seama si el ca ceva e in neregula. De fapt, cred ca simte de pe-acum... - Il doare-n p**a pe Karim de voi. Va certati de fata cu el ? - Nu. De fapt, nu ne certam deloc. Nu prea ne vorbim, de fapt, deci... - Atunci n-are copilu' nicio treaba. Ce ? Ia aminteste-ti. Tie iti placea sa-ti vezi parintii purtandu-se ca doi porumbei ? - Nu... - Atunci ? Si Karim daca te vede cu ma-sa, o sa creada ca-i faci rau, deci mai bine ca nu te vede. - Ba Tibane, stii ce zic io ? - Ia sa te aud, Irinele. - Incearca si tu s-o recuceresti, s-o vrajesti. - Faci misto, nu ? - Nu, ma. Serios. Pai nu ziceai ca vrei s-o iei de la capat ? Incepe de la capat, cum se face. - Da, cu replici de agatat, cu invitatie la suc... Tu esti cretin ?! - De ce, ma ? - Cum ar fi sa incep sa-i spun replici de agatat lu' nevasta-mea ? - p**a mea, nu replici de agatat, ii zici si tu ceva frumos din cand in cand... un compliment, o treaba. - O sa se intrebe daca nu cumva am innebunit. - p**a mea, invit-o si tu la o cina romantica in centru, cumpara-i un cadou, ceva, de-astea. Poate ceva mai scump. - Da, asta vreau sa fac. S-o cumpar. - Cel mai bine si cel mai simplu. Esti defect, ce-ai ? - Oricum, tu n-auzi, ma, ca nu vrea sa vina nicaieri cu mine ? De-abia iese cu mine in parcul din Livada, sa ne plimbam cu Karim. - Hai ca exagerezi. - Bine, stii tu mai bine ca mine. - Azi a venit cu tine la meci, nu ? - Si cat a trebuit sa ma rog de ea... - A venit pana la urma, nu ? Si parea si binedispusa, asa... parea ok. - "Parea ok..." Ba, ea o fi ok, p**a mea, eu nu sunt ! Asta-i problema. Si ma enerveaza. - Tre' sa ai tu totul pus in ordine... Totul sa fie perfect, toate sa fie bune... - Da. Treb'e. - Mai invata sa mai si pierzi, Tibane. Nu poti sa le ai pe toate. - Pai nu poti, da' tre' sa tintesti sa le ai, ca sa te apropii cat mai mult. - Bine, de fapt, tu chiar le ai pe toate si nu-ti dai seama. - De ce sunt suparat atunci ? - Ca te-ai imbatat. - Hârjane, zi si tu. Tu esti inteleptul grupului. Daca e sa ne luam dupa varsta... Ajuta-ma. - Ba Tibi, mi-ar placea sa te ajut. Da' nu la fel de mult pe cat mi-ar placea sa nu te ajut. - Du-te-n p**a mea, atunci. - Hai, ma, ca glumeam. Da' nu stiu ce sa-ti zic, serios. Eu te iau cu mine la femei, daca vrei. Atata pot sa fac.

Merci. Cat despre filme, carti... sunt destule mult mai interesante pe piata. De fapt, nu destule, cam toate. Oricum, apreciez complimentele. *** Se simtea in aer "atmosfera de meci mare". Entuziasmul debutului european al clubului nu disparuse inca, fanii venind in numar mare in tribune. Si asta la propriu, caci cele doua peluze erau aproape goale. M-am bucurat sa vad o multime de oameni imbracati in tricourile noastre galben-albastre, semn ca taraba noastra incepea sa mearga din ce in ce mai bine. Auzisem eu ceva de la Adi, dar n-am dat importanta. De-obicei ma prefac ca-l ascult. Oricum, mi-era destul de clar ca trebuia sa ne deschidem un magazin pentru suporteri. Nu mai mergea... Imaginea unui copil de 10-11 ani care-si imprimase pe spatele tricoului sau numele lui Aarab a fost cea care m-a convins definitiv. Acest meci era cu atat mai important pentru mine cu cat era primul meci la care-l aduceam si pe Karim. Nu mi-a fost usor sa o conving pe Andreea, care avea o repulsie fata de meciurile de fotbal ceva de speriat, dar pana la urma mi-a facut pe plac. N-o facea des. Karim avea deja un an si doua luni, si chiar daca eram constient ca nu-si va aminti de acest prim contact al sau cu fotbalul, am considerat ca e timpul sa vina. De venit, a venit si Hârjan. Si au venit si Daniel si sotia lui, probabil convinsa de Andreea sa se plictiseasca impreuna. Si din acest motiv aveam senzatia ca nu e un meci ca oricare altul, ci unul deosebit. Chiar era. Speram doar ca experienta meciului sa nu dezamageasca. Dupa intrarea celor doua echipe pe teren si dupa ce imnul Europa League s-a auzit din difuzoare, m-a apucat si tremurul. Echipa noastra din acest meci impotriva celor de la Apollon Limassol, contand pentru prima mansa a turului 3 preliminar Europa League, a fost urmatoarea: Balauru - Grecu, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Bakaj, Cojocnean - Batin. Am inceput partida avand atitudinea potrivita. Ne-am dus peste ei fara rusine. Nivelul decibelilor produse de tribune a atins un prim punct ridicat in minutul 7, cand Iulian Popa a tras din marginea careului putin pe langa poarta cipriotilor. Karim parea interesat de ceea ce se intampla in jurul lui si in dreptunghiuloiul verde de jos... Adoptase privirea sa curioasa. Totusi, dupa primele 10 minute, aceasta privire avea sa-i dispara, micutul incepand sa se foiasca in bratele mele, moment in care i l-am pasat cu cinism Andreei. L-am recuperat insa in minutul 13, minut deloc cu ghinion pentru noi, cand Paul Batin a reusit deschiderea scorului. Popa i-a pasat la firul ierbii in mijlocul careului, iar golgeterul nostru s-a intors si a sutat fara sperante pentru portarul lui Apollon. - Gol, tati, gol... i-am spus lui Karim, luandu-l inapoi in brate si ridicandu-i manutele in aer. A zambit. Parea sa-i placa atmosfera euforica ce cuprinsese stadionul. Zi si tu, tati: Ba-tin. Ba-tin. Nu, nu "baba", Ba-tin. - Hai, mai, lasa saracu' copil in pace... Crezi ca zice ce vrei tu, cand vrei tu ? (Andreea) Nu a durat mult si a venit si golul doi. Tot in poarta oaspetilor, care au respins in prima faza cornerul batut de Popa, dar mingea a ajuns apoi la Adi Rusu, care a sutat cu sete la coltul lung, imparabil. 2-0, minutul 21. De data asta, data fiind prezenta "r"-ului in numele autorului golului, n-am mai incercat nimic cu Karim. Visul frumos avea sa continue, spre bucuria dar in acelasi timp surprinderea mea, iar cu cinci minute inaintea finalului primei reprize, am dus scorul la proportii de forfeit, prin acelasi Adi Rusu. Experimentatul nostru fundas central a profitat de ezitarea goalkeeper-ului cipriot la lovitura de cap a lui Perendija si a trimis mingea-n plasa din doar cativa metri, fara emotii. 3-0 ! Scor cu care avea sa se si incheie prima parte a jocului. Primul sfert al confruntarii cu Apollon. In repriza a doua ne-am continuat jocul bun, sau mai bine zis perfect, dar, previzibil, nu ne-am mai aruncat la fel de mult in ofensiva, si nici contraatacurile nu ne-au interesat foarte mult. Totusi, in minutul 61, Milan Perendija a inscris al doilea sau gol pentru noi(deja!), la un corner batut impecabil de Popa. 4-0, scor care avea sa fie si cel final. Metrom - Apollon Limassol: 4 - 0 Spectatori: 3470 Karim imi purta noroc, se pare. Nici macar nu sperasem la un asemenea rezultat. Bucuria era una imensa, dupa un meci in care am jucat neasteptat de bine. Cipriotii n-au aratat nimic in plus fata de galezii de la Neath, un lucru care ma surprindea, dar care nu ma preocupa foarte mult. Nu ma puteam gandi decat la poarta ce ne-o deschisesem spre play-off, un gand entuziasmant. - Ne-am abonat la 4-0, Tibane. - Asa se pare, da. Bine, de-acuma... cred ca ne expira abonamentul. - Tot asa pana in finala, Tibane. Acuma zi, ce faci ? Mergem pe undeva ? Sa sarbatorim ? - Eu stiu... (uitandu-ma la Andreea) Cred c-o sa sarbatoresc in familie tura asta, Irinele. - Bine, Tibane. Ziceam ca, na, a batut si Hârjan atata drum... Poate vine si golanu' de Daniel... Da' cum vrei. - Ce ma bagi la inaintare pe mine, bai somnorici ? Lasa omul sa stea cu nevasta. (Hârjan) - Da' du-te, draga, cu baietii... (Andreea) - Lasa ca ma duc eu altadata. Hai sa mergem acasa. - "Du-te" am spus. Lasa ca pe mine si pe Karim ne duce Marian acasa. Mergeti si sarbatoriti. A fost meci important, nu ?

Multumesc tuturor pentru felicitari, si, mai ales, multumesc ca v-ati pierdut vremea citindu-ma. A, si tin sa va anunt ca "Guantanamera" o sa continue. Nu stiu pentru cat timp, cel mai probabil nu foarte mult, dar n-am terminat-o inca. (mi s-a parut ca deja vorbiti la trecut despre ea) Va fi si un story "pe" FM13. Promit. De fapt, "va fi un nou story" ar fi mai corect. Nu stiu cat conteaza versiunea de FM... De exemplu acum, nu stiu cati ati realizat, story-ul a fost "pe" FM11.

@Razwyx: Poate parea ciudat, da' Azerbaijanul e mai aproape decat Tara Galilor. Ce-i drept, cam tot pe-acolo. Da' ar fi fost deplasari mai grele, intr-adevar. *** Venise in sfarsit si data de 17 iulie 2014. O data care va ramane in istoria clubului Metrom ca fiind momentul debutului in competitiile europene. Ajunsi pe stadionul "The Gnoll" (care din cate am inteles reprezinta corcitura dintre un gnom si un trol; cum sa pui numele asta unui stadion ?!) din Neath, am fost oarecum surprinsi. Adica ne asteptam sa fie o arena mica, dar nu ne asteptam sa fie si atat de urata. In tribune, vreo 1000 de suporteri rasfirati si plictisiti. Cu siguranta meciul nu era unul care sa suscite interesul oamenilor din zona. Ar fi preferat probabil un meci de rugby... Echipa trimisa de Robert in teren a fost urmatoarea: Balauru - Grecu, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Mateiu - Popa, Bakaj, Stratila - Batin. - Ce atmosfera dezolanta... - Ba, Tibane, da' ce vant bate, sa-mi bag p**a. Si ce frig e. Astia n-au vara, ma, p-aici ? - Ba da. Asta e vara lor. Ceva soare, vant si 13 grade. Nici bine n-a inceput partida, ca galezii s-au si vazut nevoiti sa scoata mingea din plasa. Batin a facut o cursa pe partea stanga nestingherit si a sutat violent din interiorul careului, din unghi, sub bara. Un portar mediu ar fi scos cu siguranta sutul, dar portarul lui Neath parea ca nu intra in aceasta categorie. Peste alte doua minute, tabela s-a modificat din nou in dreptul nostru, Trystan Duffy trimitandu-si mingea in proprie poarta ca un incepator, la o faza ce nu putea fi considerata neaparat ca fiind iminenta de gol. - Ba, da' varza, varza astia. - Ce nu-ti convine, Tibane ? Vroiai sa iei bataie ? - Nu, ma, doar ca ma asteptam sa fie altfel primul nostru meci european. Zici ca jucam amical cu selectionata Romsilva. Pana spre mijlocul reprizei, jocul s-a mai calmat, Iulian Popa fiind cel responsabil pentru agitarea din nou a apelor, caci a tribunelor nu putea fi vorba. Iulica a fost gasit excelent de Bakaj in careu, iar finalizarea i-a fost la indemana. 3-0, si nu era decat minutul 26. - Facem record, ceva, Tibane ? - Asa se pare. Totusi, la pauza scorul a ramas acelasi, iar la final nu s-a mai inregistrat decat o singura modificare, petrecuta in minutul 83, cand Mihai Fulea, intrat in repriza secunda, a marcat cu un sut superb cu efect. Cel mai frumos gol al meciului de departe, reusit de tanarul nostru mijlocas defensiv, aflat la doar a doua sa reusita pentru noi. Neath FC - Metrom: 0 - 4 Asadar, debut cu dreptul in Europa, la capatul unui meci simplu pentru echipa noastra. Eram insa constient de ce echipa avusesem in fata, asa ca nu ma entuziasmam prea tare. Speram ca nici jucatorii. . . . La returul de peste o saptamana, alta a fost atmosfera. Peste 3000 de fani au venit sa ne incurajeze si sa asiste la primul meci european vazut de stadionul "Metrom". Steguletele galben-albastre fluturau de zor in tribune, agitate de oamenii care cantau aproape fara incetare. Intre timp, avusese loc si extragerea turului trei preliminar, iar noi urma sa intalnim castigatoarea duelului dintre Apollon Limassol si Dinamo Tbilisi. Cum cipriotii castigasera in tur cu 3-0, lucrurile erau destul de clare. Cu acelasi prim "11" ca-n mansa tur, am inceput la fel de bine reusind deschiderea scorului in minutul 7, prin Batin. Un un-doi frumos intre el si Popa la amrginea careului, iar golgeterul nostru nu l-a iertat pe portarul Mike Price. 1-0. Relaxati dupa aceasta reusita, fapt care nu s-a vazut decat la finalizare, caci ocazii si-au creat in continuare, jucatorii nostri au intrat la cabine doar cu acest avantaj minim. In repriza secunda, insa, am inscris alte trei goluri. Autori: Perendija, Adi Rusu (ambii din faze fixe) si Batin, din penalti. Singura veste proasta dupa acest joc era accidentarea lui Sorin Stratila, care suferise o ruptura musculara in partea doua a jocului. Parea destul de grava aceasta accidentare, urma sa aflam zilele urmatoare cat timp va lipsi zvapaiatul nostru mijlocas dreapta. Metrom - Neath FC: 4 - 0 Spectatori: 3061 Acelasi scor ca-n tur, deci. Calificare fara emotii, dar si fara a simti vreo bucurie intensa. Cum Dinamo Tbilisi n-a reusit decat o remiza acasa, 1-1, cu Apollon Limassol, cipriotii urmau sa fie adversarii nostri din turul 3. Incepeau lucrurile serioase. Si incepea tremuratul.

Acum, echipa europeana fiind, mi-am propus o oarecare schimbare in politica de transferuri. Eram statistic echipa cu media de varsta cea mai ridicata din Liga I, iar lucrul acesta nu pot spune ca ma bucura foarte mult. Dar nu acesta era motivul principal pentru care am luat decizia de a cauta cativa jucatori tineri, "de "perspectiva". Am stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca numai asa puteam progresa, numai asa puteam ajunge sa ne batem, chiar daca nu imediat, cu cei patru mastodonti din Romania. Si cum jucatorii romani tineri nu-mi inspirau foarte multa incredere, iar preturile cerute pentru ei mi se pareau enorme, nejustificat de enorme, am luat legatura cu cativa impresari cu legaturi in fotbalul african si sud-american. Nu ne puteam permite sa luam jucatori straini scumpi si consacrati(mai mult sau mai putin), asa cum faceau Rapid, CFR, Steaua si Timisoara, dar puteam incerca sa crestem cativa. Zeci de DVD-uri au urmarit Irinel, Costica Enea si ceilalti scouteri, zeci de tatonari, negocieri si nopti pierdute... pana cand ne-am putut declara multumiti si am incheiat "vanatoarea". Trei jucatori am adus in final, toti trei componenti ai nationalelor de tineret ale tarilor lor. Primul, si poate cel mai important, era Amir Aarab. Un atacant marocan de 19 ani, cu 18 selectii la nationala si 8 goluri marcate, cu un profil asemanator lui Batin. El a fost de departe si cel mai scump dintre cei trei, aducerea sa de la FAR Rabat costandu-ma 200 de mii de euro. Coincidenta sau nu, atat ma costase si Batin. Al doilea era Ali Diarrassouba. "Diarra" era mijlocas defensiv ivorian in varsta de 18 ani, adus de la clubul ce a dat lumii mai toti marii jucatori ivorieni, ASEC Mimosas. El a costat doar 20 de mii. A treia noastra viitoare stea venea din Columbia, si se numea Andres Moreno. 21 de ani, fundas stanga de meserie, cu doua selectii in nationala de tineret. A doua optiune de fundas stanga a campioanei Columbiei, Once Caldas, in sezonul trecut. Doar 22 de mii de euro a trebuit sa scot din buzunar pentru el. Pe langa acesti trei fotbalisti promitatori, am mai perfectat si doua mutari mai "la sigur". Ambii veneau de la Astra si ambii erau fundasi centrali. Milan Perendija - sarbo-bosniacul cu state vechi in Liga I deja, pe care l-am achizitionat in vederea intaririi defensivei. Am platit 300 de mii celor de la Astra, plus 150 de mii eventuale clauze, dar eram destul de sigur ca erau bani bine cheltuiti. Perendija era in mintea mea o certitudine. Sergiu Muth - vi-l mai amintiti ? Un jucator care a facut parte din echipa noastra in primele noastre doua sezoane de la reinfiintare, si care a lasat o impresie destul de buna. Din pacate, la Astra nu a confirmat, iar jucatorul nascut la Tarnaveni, ajuns acum la 23 de ani, cauta sa-si repuna cariera pe drumul cel bun. Fusese pus pe liber de Astra, astfel ca i-am dat o mana de ajutor. Speram inca in el. Ne-au si parasit cativa jucatori in aceasta vara, patru sa fiu mai exact, dar dupa niciunul nu-mi parea rau. "Cobra" - cel mai scump transfer al nostru in primul sezon. Din pacate, nu a progresat asa cum ne asteptam, asa ca am luat decizia de a nu-i mai prelungi contractul. 48 de meciuri in tricoul nostru, majoritatea ca rezerva, si doar 8 goluri, toate inscrise in Liga a II-a. Mijlocasul ofensiv nascut la Timisoara ajunsese deja la 25 de ani, asa ca am considerat ca nu mai are rost sa-l tinem. Lorand Szilagy - nici lui nu i-am mai prelungit contractul, dat fiind faptul ca nu a impresionat cu nimic in cele doua sezoane petrecute in "Colonie". 23 de aparitii mediocre, atat reusise in acest timp fundasul stanga de 28 de ani. Ioan Coman - vandut pe 7.000 de euro la UTA Arad. Bine, recunosc, pentru vecinul meu poate imi parea putin rau, dar ajunsese si el la aproape 33 de ani si nu ne mai putea ajuta cu mare lucru la indeplinirea ambitiilor noastre. Venind aceasta oferta de la Arad, am decis de comun acord s-o acceptam. Vroia si el sa mai joace pana sa se retraga, iar la noi era constient ca nu avea foarte multe sanse sa prinda echipa. Oricum, lui ii multumeam. 62 de aparitii in acesti 4 ani, si 27 de goluri marcate. Lucas - de mijlocasul brazilian nu ne desparteam definitiv, ci doar il imprumutam la Gyor contra sumei de 30.000 de euro. Daca ungurii aveau sa fie multumiti, il puteau achizitiona definitiv pentru inca 80.000. Asadar, cu lotul definitivat, am inceput sa ne pregatim pentru Europa League, asta ca sa parafrazez un clasic in viata. Rezultatele obtinute in cantonamentul din Croatia: Osijek - Metrom: 1 - 0 Varazdin - Metrom: 2 - 0 Hajduk Split - Metrom: 1 - 0 NK Zagreb - Metrom: 0 - 2 (Popa, Grecu) Apoi am avut ideea disputarii unei partide amicale contra unei formatii galeze, pentru a lua un pic contact cu fotbalul din care proveneau adversarii nostri din Europa League. Din fericire, rivalii celor de la Neath, Llanelli, au fost de acord cu ideea noastra. Llanelli - Metrom: 0 - 5 (Mateiu X2, Muth, Aarab, Rus) Scorul spune totul, in locul meu. Inaintea de prima noastra partida europeana, am mai disputat un singur joc de pregatire, impotriva lui FC Arges, pe teren propriu. Metrom - FC Arges: 4 - 1 (Perendija, Stratila X2, Vranjes) Nicio problema pentru noi in acest joc contra argesenilor, ajunsi intre timp in a treia liga a fotbalului romanesc. Ce decadere...

23 iunie 2014. - Ia uita-te, Irinele, in fata... - Unde ? Unde ? - In fata, ma, peste lac. Ce-ti sare in ochi cand te uiti ? - A, muntii aia. Da, misto, inca e zapada acolo. - "Muntii aia"... Pff, e Mont Blanc-ul, ma, nu-i orice munte. Nu-i orice varf de munte. - Care din ei? - p**a mea, ala cel mai inalt ! - Stii, Tibane, ca eu nu prea le-am avut niciodata cu geografia. Nu m-a interesat. Si ? Cati metri are ? - Vreo 4800. - Si asta e mult sau... ? - Cam cel mai mult din Europa... - Tare. - Te gandeai, Tibane, acu' vreo 4-5 ani, c-o sa pierzi vremea prin Nyon asteptand tragerea la sorti ? - Da, ba, am ajuns departe. Cine-ar fi crezut ? - Peste inca 4-5 ani, parca te vad ca ridici deasupra capului Liga Campionilor. - Bine, sa nu exageram acuma... - E... cine mai stie ce e exagerat ? - Da... De un lucru imi pare rau, totusi. - De ce ? - Ca in loc sa vin aici, in oraselul asta frumos, langa lacul Geneva, la poalele Mont Blanc-ului, cu Andreea, cu Karim... eu am venit cu tine si cu Marian. - Da, nasol. Adica Adi a venit cu nevasta-sa, cu copilul, tu... Da' chiar, de ce n-a vrut sa vina Andreea ? - p**a mea, cand a auzit ca e ceva legat de fotbal, nici n-a vrut sa auda. Parca e nebuna, ma jur. Nu vrea sa facem nimic impreuna. Toti trei. - Si tu vrei ? - Da. Deci serios ca vreau. - Nasol, atunci, ce sa zic... Hai mai bine zi ce facem, Tibane. Mai sunt doua ore pana incepe tragerea. - Mergem prin oras, ce sa facem ? Pierdem vremea. Peste o ora si jumatate, ne-am prezentat toti trei(eu, Adi si Irinel) la sediul UEFA. O cladire destul de modesta, sub asteptarile mele cel putin, care ma asteptam, recunosc, la mai multa opulenta din partea forului suprem al fotbalului european. Privelistea, insa, era una senzationala, constructia fiind asezata chiar pe malul lacului Geneva. - Nu e cine stie ce si Nyon-ul asta. Seamana cu Brasovul. - p**a mea, ce te asteptai ? Sa fie ca-n The Jetsons ? - Ma asteptam si io sa fie mai ca lumea. In fine, ia zi, Tibane... cu cine vrei sa picam ? Ca nici nu te-am intrebat. - Pff, sunt prea multe echipe. Si cum suntem cap de serie, nu prea avem sanse sa picam cu echipe extraordinare. - De Dinamo Tbilisi ce zici ? - Bine, ar fi chiar culmea sa picam noi cu cea mai grea. - Nu se stie. - Bine, si ar mai fi cateva cu care n-as vrea sa picam: Ferencvaros, Zeljeznicar, Zrinjski, Irtysh Pavlodar, Ulysses Erevan, Banants Erevan, Aktobe... - Te-ai gandit ceva. Ai analizat un pic. - Alta treaba ce-am avut ? Dupa multe momente de asteptare... a fost extrasa, in sfarsit, si mingiuta care continea numele nostru. Atunci m-am trezit. Atentia mea nu era in momentul acela foarte ridicata, auzind intr-un timp destul de scurt numele a zeci de echipe, care mai de care mai greu de pronuntat... astfel ca l-am intrebat pe Irinel, deosebit de avid de informatie: - Cu cine ? Cu cine-am picat ? - Neath. - Cine, ma ? l-am reintrebat confuz. - Neath, Tibane, si vorbeste si tu mai incet. - De unde p**a mea sunt astia ? Irlanda de Nord ? Adevarul era ca n-auzisem in viata mea de aceasta echipa, si nici macar nu o observasem citind lista de posibili adversari. Eram surprins de ambele fapte. - Tara Galilor. - Hmm. Am scapat ieftin, banuiesc, nu ? - Clar. Patru-cinci zero le dam. Neath FC. Acesta urma sa fie adversarul nostru in turul doi preliminar al Europa League. Auzisem eu de Llanelli, de TNS, de Port Talbot, de Bangor City, dar de Neath, recunosc cu rusine, nu. Cautand informatii despre echipa, am gasit insa o posibila explicatie. Acest club a fost fondat in anul 2005. Deci chiar si dupa Sporting Club Vaslui. Desi numele adversarului nu-mi spunea nimic, iar primul meci urma sa-l jucam in deplasare, ceea ce e intotdeauna un avantaj, nu eram chiar foarte multumit de tragerea la sorti. Drumul pana in Tara Galilor e unul lung... o deplasare grea. As fi preferat undeva mai aproape.

Momentul cifrelor. Momentul in care "tragem linie". Clasamentul Ligii I 2013/2014: Practic, maximum posibil. Putin mai bine ca-n sezonul trecut, sezonul nostru de debut in prima liga. Multi oameni, printre care ma includ, cred ca sezonul acesta a fost apogeul nostru. Atata timp cat cele patru echipe din fata noastra vor continua sa-si mentina nivelul ridicat si vor continua sa investeasca in jucatori de milioane de euro, nu avem multe sanse de a ne infiltra printre ele. Al cincilea atac din campionat, 66 de goluri. Cu un gol mai putin decat sezonul trecut. A sasea aparare, 41 de goluri. Cu sase goluri mai putin decat sezonul trecut. O diferenta care putea spune ceva, nu ca in cazul atacului. 7 goluri din penalti, 6 dintre ele executate si transformate de Paul Batin. Dar nici macar contestatarul lui numarul 1, Irinel, n-a avut nimic de comentat cu privire la acest aspect. Batin a fost realmente formidabil in retur, iar a transforma 6 penaltiuri din 6 nu e chiar putin lucru. Dovedeste valoare. 13 goluri marcate ca urmare a unor lovituri de colt. Buna cifra. Insa nu cea mai buna. U Cluj statea mai bine ca noi, avand 14, iar Timisoara statea cel mai bine la acest capitol, avand nu mai putin de 19. 6 goluri marcate ca urmare a unor lovituri libere indirecte. Destul de putin daca ne uitam la Rapid, care avea 18. 0 goluri din lovituri libere directe. Aveam in echipa cativa executanti buni de astfel de faze fixe, dar probabil le-a lipsit inspiratia. Clasamentul golgeterilor: 1. Mircea Axente (U Cluj) - 23 2. Paul Batin (Metrom) - 23 3. Orlando Sa (Steaua) - 21 Daca Batin a marcat de 16 ori in cele 16 etape din retur, Axente a reusit sa inscrie doar de 4 ori in tot acest timp. Totusi, i-au fost de ajuns aceste reusite pentru a lua titlul de golgeter. Avea mai putine meciuri jucate ca Batin, care bifase 33 de meciuri din 34. Ceilalti marcatori importanti ai echipei au fost: Iulian Popa - 6 Cojocnean, Forika - cate 5 Stratila, Voiculet, Poverlovici, Vranjes - cate 4 Clasamentul jucatorilor cu cele mai multe pase de gol: 1. Henrik Mkhitaryan (Rapid) - 18 2. Iulian Popa (Metrom) - 16 3. Zoran Belosevic ( U Cluj) - 12 Mijlocas armean imprumutat de Rapid de la Sahtior a fost fantastic, dar si Iulica al nostru a tinut aproape. Ceilalti "altruisti" din echipa noastra au fost: Cojocnean - 9 Vranjes - 8 Batin - 6 Mateiu - 4 Un fapt interesant era ca, la sfarsitul acestui campionat, retrogradau toate cele patru echipe nou-promovate. Mai rar. Pentru sezonul 2014/2015, isi castigasera dreptul de a-si etala fotbalul Victoria Branesti, Petrolul Ploiesti, Pandurii si Vointa Sibiu. In afara de primii, echipe simpatice, deci. Odata cu tragerea cortinei, lucrarile la stadion incepeau si ele. Patru stalpi mari si lati aveau sa fie montati pe stadionul nostru, platind pentru acesti nascatori de lumina o suma in jurul a un milion de euro. Dar am inteles ca "se merita", nocturna noastra urmand sa aiba o intensitate ce va varia intre 1600 si 2000 de lucsi. Instalatia de incalzire a gazonului a fost ceva mai ieftina. 300 de mii de euro, iar montarea ei nu dura decat trei saptamani, astfel ca puteam juca primul nostru meci european pe propriul teren, asa cum nu era decat normal. Dar normalul e lucru mare in ziua de azi. . . . Intr-o dimineata, la club. - Ce faci, Irinele ? Nu-mi spune ca... Deci nu-mi spune ca... lucrezi. - A, nu, Tibane. - Asa. M-am mai linistit. Si scuza-mi blasfemia. Da' ce faci ? - Ma jucam. - Ia sa vad ce. Ce-i asta ? FM 2014 ? - Aha. N-ai mai vazut ? - Nu. E, oricum, tre' sa apara 2015-le, asa ca n-are rost. Stai numa' un pic sa ma uit la ceva. Lucas: http://s11.postimage.org/rirvodhxf/lucas.jpg Am uitat sa mentionez, "perla" lui Irinel a fost imprumutata in retur la Ceahlaul datorita surplusului de mijlocasi ofensivi, dar in principal datorita faptului ca nu aratase mare lucru la noi. N-a aratat nici la Ceahlaul, astfel ca urma sa se intoarca in curtea noastra. Bawab: http://s16.postimage.org/47ltwxrw5/bawab.jpg Mateiu: http://s9.postimage.org/jtkz5pwmn/mateiu.jpg

Drumul pana la finala cupei nu a fost unul simplu sau scurt. Bine, de fapt, in finala cupei am ajuns destul de usor, trecand in semifinale de divizionara secunda UTA Arad fara prea mari emotii, chiar daca in mansa tur am pierdut cu 3-2. Am avut grija sa ne revansam in retur cu un incredibil 7-2, astfel ca am fost prezenti pe National Arena, unde chiar daca am parasit terenul invinsi, ne-au fost atarnate la gat niste medalii. Primele noastre medalii. Pana sa ajungem, insa, la momentul confruntarii cu Timisoara, am avut de disputat cele 16 etape ramase din returul Ligii I. Primul adversar a fost Ceahlaul, in deplasare. Desi la pauza scorul a fost cel de 1-0 pentru nemteni, dupa autogolul lui Rares Forika, in repriza a doua am intors rezultatul gratie reusitelor lui Forika, inger si demon, si Batin. Dupa acest joc, am profitat de pasul gresit al Otelului cu Vaslui si am urcat pe locul 6 in clasament. Ceahlaul - Metrom: 1 - 2 A urmat apoi meciul impotriva Craiovei, de pe teren propriu. Dupa o prima repriza echilibrata, la finalul careia scorul inregistrat a fost cel de 1-1, dupa golurile marcate de Stratila si Boguski, am reusit in partea a doua sa ne impunem datorita dublei lui Batin si golului din prelungiri al rezervei Cojocnean. Metrom - "U" Craiova: 4 - 1 Etapa urmatoare ne-am deplasat in "Groapa" pentru a da piept cu Dinamo, dar din pacate nu am facut vreun meci mare. Gazdele au deschis rapid scorul in minutul 10, prin Ciprian Brata, si nu am fost in stare sa revenim. Dinamo - Metrom: 1 - 0 La o saptamana, am primit vizita campioanei CFR Cluj, un meci care cu siguranta poate fi considerat unul dintre cele mai spectaculoase ale sezonului 2013/2014 de Liga I. Dupa primele 13 minute, tabela arata 3-0 pentru clujeni, dupa reusitele lui Cristi Bud(de doua ori) si Jonathan Lacourt, iar spectatorii se gandeau cu siguranta sa plece de la stadion. Probabil si cei care priveau meciul la televizor au schimbat canalul in acel moment. Dar... desi meciul parea incheiat, nu a fost. Forika a redus din handicap in minutul 21, si a aratat ca se poate. Bud l-a contrazis cinci minute mai tarziu cand si-a completat hat-trick-ul, dar autogolul lui Maftei din finalul primei reprize ne-a dat din nou sperante. Daca la pauza scorul a fost 2-4, la final scorul avea sa fie 4-4. In minutul 67, am beneficiat de un nou autogol, de data aceasta al lui Alvaro Anton, iar cu doar doua minute ramase din timpul regulamentar, Stojan Vranjes a restabilit dramatic egalitatea si i-a facut pe suporterii nostri sa exulte. Metrom - CFR Cluj: 4 - 4 A urmat un nou meci pe teren propriu si un nou meci in care am marcat de patru ori. Din fericire, am reusit sa nu luam niciunul, astfel ca Gaz Metan Medias a plecat de la Brasov umilita. Au marcat pentru noi: Mateiu, Popa, Bakaj si Batin(din penalti). Metrom - Gaz Metan: 4 - 0 A trebuit apoi sa disputam nu mai putin de trei jocuri in deplasare, trei jocuri in care n-am cunoscut gustul victoriei, desi am jucat cu adversari accesibili: CS Mioveni - Metrom: 0 - 0 Sportul - Metrom: 3 - 2 Au marcat Firtulescu, Chis si Stoianof pentru "studenti", si Batin, de doua ori, pentru noi. Sageata Navodari - Metrom: 2 - 2 Au marcat pentru gazde Adel Yildirim si Ionut Balba, iar pentru noi Stratila si Bakaj, in ultimul minut al meciului. Ne-am revenit insa in meciul de acasa impotriva Vasluiului, echipa in fata careia nu pierdusem pana atunci. Stratila si Batin au facut repede 2-0, dar pana in minutul 50 am fost egalati dupa dubla atacantului oaspetilor, Georgie Welcome. Totusi, Forika ne-a adus victoria dupa un corner batut bine de Popa si ne-a mai adus trei puncte in clasament. Metrom - FC Vaslui: 3 - 2 Etapa urmatoare, am avut de facut o deplasare grea la Bucuresti, pentru a juca cu Steaua, locul 3. Dar am fost in zi buna si cu ceva mai multa sansa, ne puteam intoarce la Brasov cu toate punctele. Banel Nicolita a anulat insa pe finalul partidei avantajul luat de noi prin Stratila(care dadea astfel o palma), asa ca meciul s-a terminat la egalitate. Steaua - Metrom: 1 - 1 Inainte de a ne deplasa la Arad, am avut de jucat cu FC Brasov acasa. Sergiu Suciu i-a adus pe oaspeti in avantaj, dar Batin a dat mai apoi recital si, gratie hat-trick-ului sau, i-am invins din nou pe "stegari". Asta chiar daca pe final am jucat cu doi jucatori mai putin, din cauza accidentarilor lui Stratila si Vranjes, Robert nemaiavand schimbari la dispozitie. Metrom - FC Brasov: 3 - 1 Dupa meciul de la Arad din cupa, ne-am deplasat la Cluj, pentru a infrunta echipa condusa de Claudiu Niculescu, "U" CLuj. Un meci in care n-am contat foarte mult, astfel ca gazdele s-au impus lejer cu scorul de 2-0. Au marcat Nastasie si Danalache. "U" Cluj - Metrom: 2- 0 Ei bine, daca meciul imporiva CFR-ului am spus ca poate fi considerat unul dintre cele mai spectaculoase ale acestei editii de campionat, meciul de pe teren propriu contra Rapidului poate fi considerat cel mai spectaculos. In ierarhia mea, cel putin. Djeylani Fall, atacantul de 5 milioane de euro al giulestenilor, a deschis balul in minutul 4. Batin a egalat insa patru minute mai tarziu. Arnar Forsund a readus Rapidul in avantaj in minutul 17, dar Iulian Popa a egalat doua minute mai tarziu. A urmat apoi... un nou recital al lui Batin, atacantul nostru de 200 de mii, care pana la pauza a mai marcat de nu mai putin de trei ori. Chiar daca dupa primele 45 de minute tabela arata 5-2 pentru noi, in repriza a doua a trebuit sa tremuram serios. Pe nesimtite, oaspetii au facut 5-4, prin Mkhitaryan si Paraschiv, iar finalul de meci l-am trait la intensitate maxima. Am rasuflat insa usurat cand i-am vazut pe jucatori imbratisandu-se. Zeul fotbalului fusese drept si, in acelasi timp, generos cu noi. Metrom - Rapid: 5 - 4 Peste numai trei zile, am infruntat Timisoara, in deplasare. Impulsionati de rezultatul si meciul excelent reusit cu Rapid, am deschis repede scorul prin acelasi Batin, in minutul 3. Ferne Snoyl a restabilit insa egalitatea pana la pauza, iar in repriza a doua jucatorii ambelor formatii au parut sa se odihneasca. Timisoara - Metrom: 1 - 1 Ne-am continuat forma buna si in urmatoarea partida, cea din deplasare cu Astra, reusind sa plecam de la Giurgiu cu toate cele trei puncte. Un nou meci in care am marcat de patru ori, reusitele noastre fiind semnate de Bakaj, Distefano(de doua ori) si Vranjes. Pentru gazde au marcat, fara insa sa conteze, Mihai Roman si Victoras Catarama. Astra - Metrom: 2 - 4 Si, in sfarsit, in ultima etapa a campionatului, am primit vizita Gloriei Bistrita, care avea neaparat nevoie de victorie pentru a spera la salvarea de la retrogradare. Nea Romica a batut un apropo cu cateva zile inaintea jocului, dar m-am facut ca nu-nteleg. N-a insistat. Adevarul era ca si noi cu o victorie aveam sansa ocuparii locului 5, o performanta mai buna ca in sezonul precedent si si ceva mai multi bani. Locul de Europa League il aveam oricum acontat datorita prezentei in finala cupei, asa ca din acest punct de vedere nu aveam nicio motivatie. Timisoara urma sa se claseze oricum pe locul 2, loc de Champions League, asa ca si in eventualitatea in care pierdeam finala cupei(ceea ce am si facut) ne-am fi calificat in urmatorul sezon de Europa League. Fara a ne forta si fara a ne stradui prea mult, am invins echipa lui Jean Padureanu, gratie reusitei din penalti a lui Paul Batin din prima repriza. Metrom - Gloria Bistrita: 1 - 0 Aceasta a fost povestea, spusa pe scurt, a returului. Ultima etapa ne-a fost favorabila, astfel ca profitand de pasii gresiti ai Universitatii Cluj si Universitatii Craiova, am terminat campionatul pe locul 5, cu un loc mai mult decat in sezonul trecut. Nu puteam fi decat multumit si mandru de ceea ce aratase echipa in aceasta primavara, si mai ales incantat de forma pe care o aratase Paul Batin, pariul meu. Incredibil ce performante reusise in acest an 2014: 16 goluri in 16 etape + 3 goluri in cupa. Absolut fantastic. Imi faceam insa griji ca evolutiile sale vor atrage privirile unor cluburi mai mari si ca ne va fi greu sa-l tinem. Dar macar puteam fi siguri ca vom incasa bani buni pe el.

Rezultatele din cele doua cantonamente au fost parca mai bune ca niciodata, ceea ce nu putea decat sa-mi dea sperante pentru partea a doua a sezonului. Pe langa deja traditionalul cantonament din Slovenia, echipa s-a deplasat de aceasta data si intr-un stagiu de pregatire in insorita si calduroasa Portugalie. Slovenia: Olimpija Ljubljana - Metrom: 0 - 0 Gorica - Metrom: 0 - 2 (Distefano, Adi Rusu) Celje - Metrom: 0 - 4 (Rus, Cojocnean, Lucas, Obrez a.g.) Maribor - Metrom: 4 - 4 (Batin X2, Stratila, Cojocnean) Portugalia: Oliveirense - Metrom: 2 - 1 (Voiculet) Belenenses - Metrom: 1 - 1 (Cojocnean) Leiria - Metrom: 3 - 1 (Vranjes) Naval - Metrom: 0 - 1 (Forika) . . . Si sperantele mele au fost confirmate. 28 mai 2014. Karim aproape ca mergea si aproape ca vorbea. Cuvinte ca "tata", "mama", "baba", "papa", "apa" nu mai erau o problema pentru el si, spre oftica Andreei si spre bucuria mea, nu am inceput degeaba cu "tata". 28 mai 2014. National Arena. 35.000 de spectatori in tribune. Majoritatea sustinatori ai "dusmanului"... Finala cupei. Emotiile imi dadeau impresia ca nu ma vor lasa sa rezist pana la final. Urma, fara doar si poate, cel mai important meci din istoria echipei Metrom. Cel mai important meci din viata mea. Aveam sansa unui trofeu, da, un trofeu ! Un gand ce mi se parea incredibil. Nu vroiam sa ratam aceasta sansa. Dar imi era frica. Frica de adversar. Frica de lipsa de experienta a jucatorilor nostri in astfel de meciuri mari. Frica de succes. - Patru-cinci zero le dam, Tibane. Noroc cu Irinel care imi era ca intotdeauna alaturi, gata sa-mi descreteasca fruntea. - Sa nu luam atata, aia e. - Ce-ai, ma ? N-ai incredere in Bakaj si compania ? - Ba da... In schimb, prezenta lui Slabu in teren ma infioara si ma face sa ma resemnez in acelasi timp. - Stai, Tibane, linistit. - Ba, da' parca e un blestem, ma jur. Cum se face, ba, ca mereu in meciurile tari tre' sa jucam cu Slabu ? - In ce meciuri tari ? - Ti-amintesti de meciul cu Dunarea Galati ? Meciul decisiv pentru promovare ? - A, da... - Razi tu acuma, da' atuncea... p**a mea, tu l-ai adus p-asta, nu ? - De la Brasovia a venit. Eu doar l-am vazut intr-un meci si mi-am dat acordul. Atat. - Normal. Cine dracu' te-o fi pus si pe tine scouter... - Da' azi chiar n-avea ce face Robert, Tibane. Forika e suspendat, Adi Rusu e accidentat, pe cine sa si bage ? Slabu e cel mai bun fundas central de la tineret. - Stiu. Da' nu stiu, sa fi jucat cu trei fundasi, sa fi intrat el, nu stiu... p**a mea, si mi-a zis prostu' sa-i mai aduc un fundas central, stii ? - Eu zic sa-i mai dai o sansa si lui Slabu asta. Eu zic ca promite. De-abia a facut saptamana trecuta 19 ani... - Promite-o p**a... Ma rog doar sa n-ajunga astia de prea multe ori la poarta noastra. - Ba, am facut 1-1 in deplasare cu ei acu'... cat ? Trei saptamani ? Si puteam sa batem... Nu-ti mai fa atatea griji. Avem sanse. - Avem, ma, n-am zis ca n-avem. Doar ca sunt foarte, foarte mici. Balauru - Grecu, Poverlovici, Slabu, Bacila - Rus, Vranjes - Popa, Bakaj, Distefano - Batin. Acesta era primul "11" pregatit de Robert in aceasta finala impotriva Timisoarei. Un 4-2-3-1, nu cu mult diferit fata de 4-3-3-ul cu care obisnuisem pana in aceasta primavara. Sistemul a fost schimbat pentru a-l pune mai mult in valoare pe Bakaj, noua vedeta a echipei, care n-a confirmat pe postul lui Vranjes, asa ca a fost avansat in spatele varfului, unde a dat un randament mai bun. Nu extraordinar insa, caci avea doar 3 goluri si 3 pase decisive in cele 15 meciuri jucate pentru noi pana la acest joc. Primul fluier al lui Augustus Constantin a dat startul nu numai meciului, ci si tremurului meu. Acesta n-a tinut totusi mult, si asta din cauza reusitei lui Mohamed Bangura din chiar minutul 3. Wellington Silva a trecut lejer in treimea noastra de teren de Ionut Slabu, iar apoi i-a pasat atacantului din Sierra Leone, care l-a executat cu sange rece pe Balauru. Bangura fusese lasat liber de Poverlovici, venit sa-l preseze pe Wellington. In acel moment, tremurul meu a disparut, dezamagirea si resemnarea nelasandu-l sa-si mai faca aparitia. Si totusi... in minutul 12, am ripostat. Grecu i-a trimis o pasa in adancime pentru Bakaj, acesta a preluat, s-a dus in lateral asteptand urcarea lui Batin, pentru ca apoi sa-i centreze perfect in mijlocul careului. Aveam din nou emotii si tremuram. Al doilea golgeter al Ligii I nu l-a iertat pe Grahovac si a facut 1-1. Da, Batin avusese un retur fantastic, in care i-a dat peste nas si lui Hârjan si lui Irinel si tuturor. Chiar si mie, care incepusem sa am indoieli asupra lui. Nu numai ca mi-a confirmat asteptarile, dar le-a si depasit, asa cum l-a depasit pe Bawab ca cifre si in inimile fanilor. In minutul 31, tabela s-a modificat din nou. Din pacate, in detrimentul nostru. Ferne Snoyl i-a pasat lui Ovidy Karuru in careul nostru, iar acesta s-a descurcat in a-i depasi pe Bacila si Slabu si l-a invins pe Balauru cu un sut puternic la coltul scurt. Timisoara trecea din nou in avantaj. Am reactionat bine si dupa primirea celui de-al doilea gol, dar de data asta norocul n-a mai tinut cu noi, chiar inainte de pauza Batin nimerind doar bara transversala cu un sut violent din interiorul careului. 2-1 pentru Timisoara la pauza. Un scor care ne dadea in continuare sperante, chiar daca eram constient ca ne va fi greu. Cu atat mai greu cu cat pe banca de rezerve nu aveam deloc solutii, poate doar Voiculet, si asta pentru ca ne confruntam cu o serie lunga de accidentari: Mateiu, Adi Rusu, Cojocnean, Stratila, toti acestia erau indisponibili, si nu de azi de ieri. De altfel, avusesem probleme cu accidentarile toata primavara, jucatorii cazand pe capete aproape la fiecare partida. De exemplu, la meciul impotriva rivalilor de la FC Brasov, nu mai putin de patru jucatori au fost nevoiti sa iasa de pe teren accidentati. Sigur, ritmul de meciuri din trei in trei zile era probabil principalul vinovat, dar am cautat totusi sa fac si eu ceva si sa nu ma resemnez cu gandul ca "asta e". Am adus cu doua saptamani inainte de finalul campionatului un preparator fizic italian, si unul cu referinte foarte bune, care era si destul de scump. Repriza a doua a inceput cu noi la carma jocului, dar in lipsa totala de idei. Ne-a fost extrem de greu sa destabilizam solida echipa a Timisoarei, alcatuita din jucatori de multe milioane de euro adusi din Olanda, Franta si alte asemenea campionate. Nu numai ca nu am putut reveni, am mai si primit inca doua goluri. Primul, in minutul 68, marcat de Bangura, iar al doilea in minutul 84, reusit de Karuru. Cei doi si-au trecut astfel fiecare in cont dubla si i-au trecut Timisoarei in cont prima cupa a Romaniei. Metrom - FC Timisoara: 1 - 4 Un scor dur, dar care nu mintea foarte mult. Adversarii nostri din aceasta finala ne-au fost net superiori si nu puteam nega acest lucru. Si nici n-aveam de ce. Pana la urma, simpla noastra prezenta in finala era o performanta admirabila si una ce ar fi parut SF in urma cu cativa ani. Incet-incet ne faceam un nume, un nume care sa nu mai surpinda. Oamenii sa se intrebe fara a zambi, fara a fi oripilati, fara a li se parea ciudat, fara a li se parea neadecvat si fara a li se parea ca nu suna bine "La cat joaca Metrom cu Manchester ? Zece fara un sfert ? Ne uitam ?". - Lasa, Tibane, poate la anul. - Da, ma, normal. Chiar vreau sa mai luam parte la astfel de meciuri. Chiar daca le pierdem. - Stai ca jucam imediat in Europa League. Cine stie cu cine picam...

A treia zi, la fel... A patra zi, la fel... Ma rog, ati inteles ideea. M-am reintors de la Poiana cu bateriile incarcate. E drept, probabil nu la fel de incarcate precum ficatul, dar oricum. Eu, Irinel, Hârjan si Daniel formasem un adevarat comando de ucis pahare si am bifat la final misiune indeplinita. Misiune indeplinita am bifat si-n cazul transferului albanezului Elis Bakaj. Nu a fost deloc usor, asta datorita pretentiilor exagerate ale sefilor din "Groapa", dar am lasat de la mine pana la urma dupa ce-au mai lasat si ei la pret. Am convenit asupra sumei de 300.000 de euro, aceeasi suma pe care a fost adus in Romania de la Dinamo Tirana. Chipurile... Multi bani, foarte multi, dar trebuia neaparat sa-l iau. Ma laudasem deja cu transferul sau si, in plus, chiar imi placea omu'. Pe deasupra, ideea de avea in echipa un international, fie el si albanez, imi gadila orgoliul. Pana la plecarea in cantonamentul din Slovenia, am reusit sa mai perfectam alte doua mutari, zic eu, interesante. Prima, argentinianul David Distefano, jucator care ne-a fost propus insistent de mai multi impresari. Il vazusem evoluand la FC Brasov si nu-mi displacuse, iar suma de 16.000 pe care a trebuit s-o platim clubului de care apartinea, Union San Felipe, din Chile, m-a convins. Bine, in final, suma totala a ajuns la aproximativ 60.000 de euro... Niciodata n-am inteles prea bine care-i treaba cu jucatorii sud-americani si impresarii lor. Cluburile la care joaca ii inchiriaza sau ceva... A doua mutare era aducerea lui Sorin Stratila de la Astra. Mijlocasul dreapta brasovean nu mai intra in planurile lui Selymes si isi cauta echipa. Desi ma asteptam ca suma ceruta in schimbul lui sa fie ceva mai mica, pana la urma am acceptat sa platesc cei 170.000 de euro solicitati. De ce ? Cojocnean n-avea deloc concurenta pe postul sau si, dupa cum am spus, Stratila era brasovean. Neavand prea multe de facut, in ziua reunirii lotului m-am prezentat la stadion. Acolo am dat de o gramada de jucatori zgribuliti si plictisiti, care "alergau usor". - Spune-le, bai Robert, s-o lase mai usor... - Da... Prima zi dupa vacanta intotdeauna au chef... - Vad. - Da' lasa ca-n Slovenia se dezmeticesc ei. Dupa primul meci sunt ca noi. - Cre' ca. Dupa cateva minute in care ne-am uitat la jucatori fara sa ne spunem nimic, i-am spus mai in gluma, mai in serios, talentatului meu antrenor: - Nu mai ai scuze acum. - Pan-acuma am avut ? - Pai nu te-ai plans mereu ca n-ai lot ? Acuma ai. - Stii ca mai treb'e un fundas central. Eventual un fundas dreapta. Poate si un mijlocas la inchidere... - Ha ! I-auzi, ma... Ai glume-n program in 2014, a ? - Nu, da' acuma serios... Chiar e o mica problema, sa zic asa. Mi-ai adus 3 mijlocasi. Nici nu stiu ce sa fac cu ei, unde sa-i bag... Toti sunt buni, toti o sa vrea sa joace. - Nicicum nu-i bine cu tine... - De exemplu Bakaj. El tre' sa fie neaparat in primu' "11", da ? - Pai p**a mea, am dat 300 de mii sa stea pe banca ? - Asta zic. Zi-mi si mie unde-l bag. In locul lui Popa ? Popa a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai nostri in tur, daca nu cel mai bun. - Vranjes. - Si el a jucat bine. Si-apoi nu stiu cat de bun e Bakaj in rolul lui Vranjes. L-au incercat la Dinamo in locul lui Catalin Munteanu si n-a dat satisfactie. Eu o sa-l incerc in amicale, da'... - Hai, Roberte, ca gasesti tu o solutie. Am incredere. - Eu gasesc, nu-i problema, da'... nu stiu daca o sa-ti placa. - Incearca si vedem.

@Razwyx: Nu cred c-ai inteles. Nu la Brasov vreau sa fac academia... *** A doua zi, la fel... - Cum e, bai Tibi ? Ti-a trecut prostia aia cu academia sateasca de fotbal ? - A, nici poveste. Mie cand imi intra ceva-n cap, nu-mi mai iese, Hârjane. - Asta am vazut, da. - Cata lume mi-a sustinut ideea de a investi in fotbal ? Nimeni. Toti ca "nu fi prost"... Si i-am dezamagit. - Fa, ma, atunci. Eu de-abia astept sa vad cum iti rupi gatu'. - O sa fii si tu dezamagit, atunci. - Ba, doamne fereste, eu nu vreau sa dai chix, da' iti zic... arunci banii pe fereastra. - Am mai auzit si asta. Si inca de cate ori. - Tu poti sa faci, sa creezi conditii, sa aduci antrenori buni... sa faci tot ce treb'e. N-o sa gasesti copii, aia-i problema. - Deci aia e ultima mea grija, ti-am zis, copii talentati sunt la tot pasul. - Nu si aici. In primul rand, in Poiana nu mai sunt copii. Apai sa mai fie si talentati. - In Poiana n-o fi, da' in toata zona asta... Si din Onesti putem aduce la urma urmei, ca acolo nu mai e nimic, niciun club. - Si cati fotbalisti a dat Onestiul ? - Fotbalisti n-o fi dat, da' a dat regina gimnasticii... si regina R&B-ului. (reusisem sa fac toata masa sa zambeaca, sper ca si pe voi) Deci talent este... - Da' tu stii ca de fapt Nadia e din Hârja ? Ochii lui Hârjan incepusera sa sclipeasca si mai tare. - Pleaca, ma, de-aici. - Da, da. Ambii parinti sunt din Hârja si si ea a crescut in Hârja pana s-ajunga mare. - I-auzi, ma. Vezi, zona asta are potential. Treb'e valorifcat, atata tot. Si tu ai prins-o pe Nadia ? - Ei am prins-o... E cu vreo 10 ani mai mare ca mine. Da' ii stiu parintii, ii stiu bunicii. Si cand eram mic imi amintesc ca a venit o data... mi se pare dupa olimpiada de la Moscova. Imi aduc aminte de o faza asa, care mi-a ramas ca m-a impresionat. Venise un securist din-asta cu ea s-o pazeasca, stii ? Si Nadia a vrut si ea, na, sa ia o corcodusa dintr-un pom, si ala n-a lasat-o. - Bine, ma... - Serios vorbesc. - Tare, Hârjane. Pai ai motive sa fii mandru, atunci. Adica multi se mandresc cu Nadia ca sunt din aceeasi tara ca si ea, apai tu care esti din acelasi sat. - Da, sa stii. Bine... eu ma consider mai mult poienar, a râs. - Mi se pare si normal. Da' si din Poiana... parca e actrita aia, nu ? Olga Tudorache. - Da, aia a stat in casa aia chiar vis-a-vis de Mihai. - N-a murit, nu ? - Nu, n-a murit. Da' n-a mai dat pe la Poiana de mult... - Deci, Hârjane, te-ai lamurit cu potentialul zonei ? - Ei p**a, ce potential... Pai a mai iesit vreo personalitate in ultimul timp ? - Pai nu, da'... - Pai inainte Poiana Sarata a dat chiar si-un ministru. - Ce ministru, ma ? - Ghita Popp, cum ? - Habar n-aveam. - Acuma p**a. Lumea se bucura ca sta la noi in sat ma-sa lu' Dani. - Care Dani, ma ? - Dani de la Razvan si Dani. Otil sau cum il cheama. - Ei na ? Da' cum a ajuns aia la Poiana ? Ei nu-s de prin Resita ? - Da' dracu' s-o ieie. Ca nici nu te saluta cand treci pe langa ea. Ma rog, deci cum ziceam... Inainte era altfel, nu era asa mare diferenta ca erai de la sat sau ca erai de la oras. Aveai sanse cat de cat egale sa razbati. Acum, dupa comunism... daca esti de la tara n-ai alta sansa decat sa-ti iei lumea-n cap. Culegi capsuni, stergi babe la cur, de-astea. Nici macar fotbalist n-ai sanse s-ajungi daca esti de la tara. - Cum, Tanase ala ? - Pai ala e din Pitesti parca, din oras. - A, da ? Dupa fata am zis ca-i de pe undeva din... Tâncăbești sau Ciomăgești. - Nu e, ma, nu. Din Pitesti... - De fapt, stai, ala in primul rand nu-i fotbalist... - Hai ca-i bun Tanase... - Si tu ? Vai de p**a mea... In fine. Pai, da, ma Harjane, asta ziceam si eu. Ca exista potential, dar nu e valorificat. Eu tocmai asta vreau sa fac. Sa le dau o sansa copiilor astora. - E greu. - Stiu. - Gandeste-te... cat timp va trebui sa astepti pana sa creasca. Incepi acuma cu copii de 7-8 ani, tre' sa astepti 10 ani sa-i poti incerca doar. - Pai si ? N-am de gand sa mor in 10 ani. - Nu de murit, da' cati bani tre' sa bagi in toti anii astia, fara sa poti scoate nici macar 1 leu. - Nu e chiar asa. Adica putem face o grupa si de 14-15 ani, si in 2-3 ani deja sa avem primele rezultate. - Foarte greu. - Stiu.

Incet-incet si incetosat, a venit si Craciunul. Iar noi ne-am adunat cam in aceeasi formula ca anul trecut in fostul bar din casa bunicii. Venise pana la urma la Poiana si Irinel, care evident nu gasise altceva mai bun de facut asa cum spera, si lipsea numai Mihai. Dar el era oricum mai degraba in plus. Inca ma mai incerca acea senzatie... Sentimentul ca mi-e dor de Poiana, desi ma aflam acolo... Dar acest sentiment palise mult fata de anul trecut, ceea ce nu putea fi decat imbucurator. - Hai, merry Cristos, baieti, le-am spus lui Irinel, Hârjan si Daniel, ridicand paharul de whisky. - Hai, sa ne fie de bine. Pacat de Mihai ca n-a putut veni. Bine, mai mult pacat de vinu' lu tac-su. (Hârjan) - Ce, ma ? Nu-ti prieste whisky-ul ? Plangi dupa borhotu' ala ? - Ba mie imi prieste, tocmai asta e, mi-e frica ca o sa se termine repede. Dup-aia ce ne facem ? - Stai tu linistit ca stiu si eu cu cine am de-a face. M-am pregatit. . . . - Ia zi-ne, bai Tibi, cum a fost primul tau an de casnicie ? (Hârjan) - De ce ? Te bate si pe tine gandul ? - Eu ?! Niciodata. Ce-am, is nebun ? - Uite, Irinel aici de fata, ar da orice sa se aseze si el la casa lui. Sau ce ? Eu si Daniel suntem nebuni ? Toti suntem nebuni ? - Lasa, ma... Adica ei doi da, tu nu. Singura situatie cand te casatoresti e atunci cand o lasi pe una bortoasa. Bine, asta e o dovada de prostie, da' ma rog, daca se-ntampla, asta tre' sa faci. Deci atunci da. Nu te casatoresti decat daca n-ai incotro, daca n-ai nicio alta varianta. In rest, tre' sa fii nebun. - Cum, ma ? Chiar asa, nu crezi in dragoste ? - Ba cred. Da' nu te casatoresti din dragoste. Din dragoste, te pupi in gara. - Bine, ma... - Stii cum se zice, gara a vazut mai multe saruturi sincere decat Starea Civila. - Aia da. - Asa-i cu casatoria. Nu-i decat un armistitiu, un contract de pace, nu-i altceva. Si eu nu sunt in tensiuni cu niciuna. - Cata intelepciune, ma, din partea unui taietor de lemne... deci n-ai vazut... - Nu-ti treb'e scoala sa-ti dai seama de lucrurile astea. De fapt, poti sa ai tu si doua facultati... daca esti batut in cap sau te iei dupa turma... . . . - Cu fotbalul cum mai stau lucrurile ? Transferuri ceva ? - Da, incercam sa luam ceva iarna asta. Il stii pe Bakaj ? - Bakaj, Bakaj... imi suna cunoscut. A, aoleu... Cristiano al Albaniei ala ? - Ala da. - Pai ala e vai de mama lui. Slab tare... - Bai frate, da' tie iti place vreun jucator ? - Cum sa nu-mi placa ? Da' Bakaj asta-i slab. L-a adus Dinamo cu surle si trambite, si n-a facut nimic. - Ma rog... cum zici tu. - Nu cum zic eu, asa e. - Da, ma, bine. Oricum, il iau. - Nu-l lua, bai Tibi, nu fi fraier. - Chiar crezi c-o sa ma iau dupa tine ? - Am avut sau nu dreptate cu Bawab ? - Ce dreptate, ma ? Cine a luat 1.7 milioane pe el, si e pe locul 7 si-n semifinalale cupei ? - Il tineai si anu' asta, te bateai la titlu... Luai potul cel mare. - Cre' ca... . . . - Stii ce m-am gandit, bai Hârjane ? Hai ca asta cred ca o sa-ti placa. - Ia zi. - Sa deschid o academie de fotbal aici. - Ce sa faci ? - Da, ma, la tabara aici. Reparam, modernizam, facem niste terenuri, facem tot ce treb'e, si ne-apucam de crescut copii. - Ce copii ? - Copii de prin Bacau, de prin Covasna, ii selectam de prin sate, nu stiu. Nu cred ca asta-i problema, copii talentati se gasesc. - N-ai cum sa faci asa ceva. - O sa invete la scoala din sat, cu ocazia asta nici nu se-nchide. Are si satul de castigat... - Greu... Cine-si lasa copiii sa... n-ai cum. Si-ti dai seama cat costa asa ceva ? Pai Hagi ala a bagat milioane de euro in asa ceva. - Lasa, ma, Hagi... N-o sa fac la nivelul ala. Da' ceva treb'e facut. Stam rau de tot la capitolul copii si juniori. - Eu zic ca mai multe sanse ai sa faci ceva la Brasov acolo. Altfel e intr-un oras mare. - Si eu care credeam ca macar ideea asta o sa-ti placa si tie... - Bai, nu zic, ideea e interesanta si ar fi frumos. Ai face si ceva pentru satul asta care te-a facut cat de cat cine esti acum, da' nu stiu daca se merita. Multa bataie de cap, multa munca, si sanse mici sa iasa ceva. Nu mai bine iei cate-un Bawab liber de contract ? - Asa pare, da' ala a fost noroc chior. Eu vreau sa fac o baza, o temelie, sa nu depindem de noroc prea mult. - Hai, ca te gandesti tu mai mult cand o sa fii treaz...

@Mihai 1923, tactumare: Intotdeauna am mers pe principiul "de ce sa fii dusman cu cineva, daca poti sa fii prieten?". Cu atat mai mult cand vine vorba de lumea interlopa. Iar la Metrom nu renunt decat mort. @Razwyx: Da' eu n-am zis absolut nimic de rau de cei care rad daca le arati degetul. *** Mi-era sete. Atat stiam cand m-am trezit. M-am tarat din dormitor prin intuneric pana la bucatarie. Simteam ca am nevoie de un metru cub de apa. Dar mi-au ajuns doar doua pahare. As fi mai baut, dar probabil nu mai era loc. Mi-am cautat apoi telefonul pentru a vedea cat e ceasul, moment in care l-am gasit si pe Irinel, esuat pe canapeaua din sufragerie. Cand m-am mai dezmeticit, m-am speriat. Cand mi-am gasit in sfarsit telefonul, m-am napustit sa vad cate apeluri aveam de la Andreea. M-am linistit cand am vazut doar doua. Si ca era doar ora doua. I-am scris imediat un mesaj: Sunt la negocieri c-un jucator, de-aia nu ti-am raspuns. S-ar putea sa mai dureze, nu stiu daca ajung in noaptea asta acasa. Nu aveam pretentia sa ma creada, dar vroiam sa-i arat ca-mi pasa indeajuns incat sa mint. M-am intors inapoi in pat si-am adormit imediat. . . . Dimineata, m-a trezit Irinel. - Tibane, vezi ca ma duc si io. - Ce ? Cat e ceasu' ? - Noua. - p**a mea... Stai asa... Hai ca fac o cafea, ceva. Nu ne-am zis nimic unul altuia pana cand cafeaua n-a fost gata. - Deci mi-e un rau... - Sa vezi ce rau o sa-mi fie mie, cand ajung acasa. - De ce, Tibane ? - Pai p**a mea, vorbisem cu Andreea sa plecam dimineata. Si vad ca mi s-a descarcat si telefonul, probabil m-a cautat. Pff, si n-am incarcator aicea. - Vrei sa-ti dau sa suni ? - Nu, lasa. Mai bine nu. - E, asta e, plecati mai tarziu. - Da... - Bai, deci mi-e un rau... - Da, nici mie nu mi-e bine. Da' n-am timp de vaicareli. Tre' sa fac un dus, sa ma spal pe dinti cu tot tubul si sa ma duc repede acasa. - Ce-i zici ? - Ca am avut treaba, negocieri cu jucatori... I-am si dat un mesaj azi-noapte in care i-am zis. - Da, ii zici si tu ca ai negociat cu Wesley si ala joaca tare la negocieri. - Stie ea de Wesley... pot sa-i zic c-am negociat si cu Messi... - Hai ca ala de ala sigur a auzit. - In fine, nu asta-i problema. Problema e ca o sa-si dea seama c-am baut. - Pai ii zici c-ai vrut sa-l imbeti pe Wesley, ca sa semneze mai usor. Si a trebuit sa bei si tu, na... . . . - Ce-are telefonul tau ? - S-a descarcat... - Ce-am vorbit noi ? ma intreba Andreea, destul de calma, dar cu un ton pe care-l puteai simti ca va escalada. - Hai ca acuma plecam. Ai pregatit tot ? - Da, am pregatit tot... - Toate astea ? am intrebat-o uimit fiind de volumul de bagaje aflat pe hol. - Hai, nu mai comenta si du-le la masina. - A... Nu cred ca incap in Peugeot. - Pai la masina ta, nu in Peugeot. Ce ?! Unde ti-e masina ? - Am lasat-o... - Unde ai lasat-o ? - La... apartament. Am venit cu taxiul. - De ce ? - Pai am avut treaba la club, cum ti-am spus, pana pe la 4 si-am zis sa nu mai vin pana aici, sa va si trezesc... Am dormit putin acolo. - Ia stai(mirosindu-ma), ai baut ? - Putin. Asa se face pe la negocieri, se mai bea cate ceva, se mai discuta... - Serios ? - Da. - Si... ? Macar ati luat jucatorul asta pentru care te-ai strofocat atat ? Tonul nu escaladase asa cum anticipasem, dar se transformase intr-unul ironic, ceea ce putea fi chiar mai rau. - ... Da... De-aia am stat asa mult, am zis ca nu ma las pana nu semneaza. - Ei na ? Si cum il cheama pe jucatorul asta ? Se termina cumva cu "a" ? - Ha-ha. Il cheama... "Bakaj". Asta a fost primul nume care mi-a venit. N-ai auzit tu de el... - Scuza-mi ignoranta... In continuare ironica. Nu-mi placea, as fi preferat sa tipe la mine, sa ma certe, sa fie suspicioasa, poate chiar geloasa... Ar fi avut tot dreptul. Asa mi s-ar fi parut normal. In schimb, dadea impresia ca nu prea o interesa atat de mult... Ma complicasem, stiu. Dar nu puteam sa-i spun c-am baut cu Irinel pana n-am mai stiut de noi, in loc sa vin acasa. La ea, la Karim. Nu puteam... Mai ales ca stabilisem sa plecam dimineata la Poiana. - Pai si cum facem ? Tre' sa mergem la aparatament acuma cu Peugeot-ul, sa-l lasam acolo si sa luam Tiguan-ul. Problema e... cine conduce? - Cum cine ? Tu. - Eu ?! Eu nu. Suna-l pe Marian. - Hai... stii ca i-am dat liber acuma de sarbatori. De ce nu vrei sa conduci ? - Nu vreau. Vreo problema ? - Nu... Bine, atunci conduc eu. Daca ma opresc politistii aia in Covasna, le pun ceva sub brad. - De politie crezi ca imi e mie ? Tu crezi ca ma urc cu Karim in masina cu tine asa ? Ha... - Pai nici asa, nici asa... Plecam maine atunci. Sau diseara. - Nu, am vorbit cu mama ca mergem azi. Off, hai ca pana la urma conduc eu. Da' tre' sa stai in spate cu Karim. - Ce... ? - Pai cum crezi ? Si ce te sperii asa ? Si-asa o sa doarma probabil tot drumul. - Pai da, da'... - O sun pe bona sa vina atunci. - Unde sa mai vina si ea... Are si ea liber... Tu vrei neaparat sa strici sarbatorile cuiva ? Las-o... - Pai si-asa... nu vroiai o prietena pentru Irinel ? Bona avea pe la vreo 50 de ani. - Foarte amuzant... Hai ca asa facem. Stau eu in spate cu Karim si tu conduci. Mergem ? - Hai sa mergem odata ca deja e tarziu. Poza facuta cu telefonul mamei Andreei, care i-a dat si fularul. De, era frig la Poiana, iar Andreea evident nu-si adusese cu ea niciun fular. Te-ai fi gandit ca printre toate bagajele alea macar din greseala s-ar afla si un fular, dar nu.

- Gata si sangria lu' Adi... - Da. Plange biroul. - Ce facem, Tibane ? Pornim si noi incet-incet catre casa? - Unde te grabesti, ma ? Uzinarii mai au doua ore sa iasa de la schimbul I. - Io nu ma grabesc nicaieri... - Hai la mine. Mai vorbim, mai bem ceva. - Du-te, ba, ca ne da Andreea afara din casa p-amandoi cand ne vede. Direct in cusca aia ne baga. Si-asa-i goala. - La mine adica la mine in apartament. Ai uitat de el ? - A, chiar. - Problema e... ca n-am nimic de baut. Da' intram la Billa si luam ceva. - Ca pe vremuri, Tibane ! Ca pe vremuri... Ajunsi in apartament, am dat drumu' la muzica si ne-am pus la masa. - Prost esti, ba Tibane ! (rade zgomotos) - Ce, ma ? De ce ? - Ce p**a mea-i asta ? Hrusca ? - Da. Pai nu e, ma, Craciunul ? Ce Craciun e ala fara Hrusca ? - Unul reusit, p**a mea. - Si asa deci, Irinele, nu vrei sa vii la Poiana... - Ba da' parca esti nebun, ma. Ti-am zis... - Ba, noi maine plecam. Daca te razgandesti... - Da, ma, vezi sa-mi zici cum ramane cu prietena aia a Andreei si... Da' daca chiar e, pot sa vin si mai incolo, nu ? - Io stiu... Iarna-i grea in pasul Oituz acolo. Nu treci asa... cand vrei tu. - Hai ca vedem. Da' vezi sa nu uiti sa-i zici. - Ba... mai bine o sun io pe Andreea acuma si-i zic. Cine stie... - Sun-o, da, mai bine. Si am sunat-o. M-am chinuit un pic, da' am reusit pana la urma. p**a mea de touchscreen. - Da. - Ce faci ? - Bine, ma uitam la televizor. - Bebe ce face ? - Doarme. I-am dat adineauri sa manance si acuma doarme. Tu ce faci ? Unde esti ? - Sunt pe la club... Mai am niste treburi de rezolvat ... - Aha. - Auzi, uite de ce te-am sunat... Stii ce ma gandeam ? - Nu. - Ce-ar fi sa mai chemi si tu o prietena sa vina cu noi la Poiana ? - Si de ce as face eu asta ? - Nu stiu, sa fim mai multi, stii cum e... Sa ai si tu cu cine mai sta de vorba, sa nu te plictisesti... - Da... te si cred... De cand iti faci tu asa griji pentru mine ? - Eu tot timpul... - Ha-ha. Lasa ca eu stau cu Karim, cu mama... Cu ma-ta. - Pai da, tocmai. Ia gandeste-te. - Nu chem nicio prietena, lasa-ma-n pace. - De ce esti... ? - Si sa zicem ca as vrea sa chem... Pe cine sa chem ? - Eu stiu... Lavinia aia, Alexandra, nu stiu. - De ce ? Iti place de ele ? - De ce esti... ? Ma gandeam la Irinel... - Da, m-am prins si eu, ce crezi ? Oricum, Lavinia e plecata la bulgari si Alexandra... nu stiu, n-am mai vorbit de mult cu ea, n-o chem. - Atunci altele. - Chiar n-am pe cine sa chem. Spune-i lu' Irinel sa-si gaseasca singur. Apropo, a uitat cum a iesit ultima oara cand l-am combinat ? Deci nu, eu chiar nu mai fac din-astea, da ? Acuma hai, ca s-a trezit Karim. Pa. - Bine, bine, pa. - Ce-a zis, Tibane ? a venit imediat intrebarea lui Irinel. Nici nu apucasem sa inchid apelul. Dar inchisese Andreea, oricum. - A zis ca n-are pe cine sa cheme. - Nasol. - Ca nu stiu care-i plecata, ca nu stiu care nu stiu ce face... - Da, ma, am inteles, stai linistit. Asta e, doar n-o sa-mi pun capat zilelor acuma. - Macar bine c-am mai reusit s-o amuz. Nu-mi iese de prea multe ori lucrul asta... - Ce p**a mea era asa de ras ? - Nu stiu, da' a ras. Bine, daca stai sa te gandesti... - Daca stai sa te gandesti, ce ? O proasta si Andreea asta. - Ce-ai, ma ? Gata, iti confisc paharul. - Pai nu, ma, da' asa e. Toate proastele au luat-o-n gura de pe la cine au putut si-acuma fac figuri... si se "amuza". - Ce-ai, ma ? Nu de tine radea, esti nebun ? incercam sa-l calmez pe Irinel, pe care il cam luase tare de jos. - p**a mea... - Ce dracu' ai ? - p**a mea, Tibane, incepuse sa zambeasca, n-am mai futut de mult. Probabil de-asta. Da, Irinel putea trece de la o stare la alta foarte rapid. De fapt, toti putem, nu ? - Si ia vezi, dac-o mai faci o data "proasta" pe Andreea, te-am bagat in frigider, i-am spus dupa un moment de liniste si dupa o reumplere a paharelor. - Ba, Tibane, da' ce s-a intamplat de te superi asa daca zic ceva de Andreea ? - Pai tie ti-ar conveni ? - Daca asta ar fi adevarul, de ce sa ma supar ? Ce ? Ai descrie-o pe Andreea ca fiind desteapta ? - Nu conteaza cum as descrie-o io. - Fara sa te superi acuma, da' daca te gandesti, tu ai asa... o afinitate pentru proaste. - Adica ? - Pai Andreea, Cristina, aia din cort... toate niste proaste. - Bine c-ai umblat tu numa' cu membre ale Academiei ! Manca-mi-ai p**a. - Pai io n-am avut sansa. Tu... la banii tai, puteai sa gasesti una mai ca lumea. - N-am avut timp. - Bine, nu e timpul pierdut... - Da' stai, ma, ca mi-am adus aminte. Ai uitat de Anda ? Aia era desteapta. - Da... de ce era ea asa desteapta ? Ca luase bacul si intrase la facultate ? - Sa stii ca nu-i lucru putin in ziua de azi. - Pai asa si Andreea a intrat la ASE, da'... degeaba. - Nu, da' serios acuma, pe Anda aia chiar o ducea capu'. Si citea mult, asculta muzica buna. - p**a mea, citea si-aia Cioran si asculta Evanescence si gata, era desteapta ? - Razi tu, da' chiar citea Cioran. Asa ne-am si combinat. - Stiu... pai de ce crezi c-am zis ? - A, n-ai uitat. - Da' cum a fost, ca nu mai stiu exact ? Te-a intrebat ea pe mess daca ai carti de-ale lu' Cioran sau cum ? - Nu. Vroia o carte anume, "Lacrimi si sfinti", tin minte si-acuma. - Pai cum p**a mea sa nu tii minte, Tibane, daca ti-a adus P***a ? - Si m-am uitat eu prin biblioteca... si culmea, chiar o aveam. Habar n-aveam ca o am. - Vezi, noroc cu maica-ta si taica-tu c-au mai pus mana pe-o carte. Taica-miu ala n-ar fi pus... - Dup-aia m-am dus la ea sa-i dau cartea si... nu m-am mai putut opri cu datu'. Ma simteam generos. Da' era sa fiu prost. Prima data, am facut figuri, ca de ce sa ma duc eu pana la ea cand practic eu ii faceam un serviciu ei... - Bine ca n-ai fost prost pana la capat. - Pai na, cand mi-a zis ca-i singura acasa... trebuia sa fiu cam oligofren... - Io cred ca la cat sunt io de prost, nu m-as fi prins. - Ee nu te-ai fi prins... - Deci pe bune, Tibane, la cat sunt io de batut in cap, cred ca nu m-as fi dus. - Oricum, nu prea mi-a placut cu Anda. - Pai cum nu ti-a placut ? Nu ea te-a lasat ? - Ba da, da' stii cum eram eu... nu demisionam niciodata. Asteptam sa fiu demis. - Prost esti, ma. (rade) - Da' nu mi-a placut, nu stiu, Anda aia ma cam intrista asa. Si dupa ce ca eu sunt mai trist asa de fel, ma mai intrista si ea... Nu, nu mi-a placut. Negativista asa, se imbraca numa' in negru, radea doar sarcastic. - Io stii ce cred ? Ca te enerva ca era mai desteapta ca tine. - Mars, ma. - Probabil tu vrei sa fii ala "destept" in relatie. - Eu cred ca vreau sa fiu intr-o relatie in care sa nu ajung sa-mi tai venele sau sa m-arunc de la etaj, atata tot. - Chiar asa rau era ? - Si-apoi, nu stiu, da' parca uneori am impresia ca aproape toate femeile cam seamana intre ele, ca si caracter. Parca Dumnezeu a pus mai putina varietate in caracterul ei decat in cel al barbatului. Ca are scoala, ca n-are, c-o duce capul, ca n-o duce, diferentele sunt mici. Macar Andreea asta e mai vesela din fire. Sau, ma rog, era. Si Cristina aia... radea si daca-i aratai degetul. - Da... radea ca proasta aia din orice. - Da' asa e bine, ma. Mie cel putin asa-mi place. Doi tristi... nu merge. Si, nu stiu, pana la urma... noi barbatii ce cautam la o femeie ? - Sa fie buna, si restul nu conteaza. - Nu, asta se subintelege, da'... vrem asa sa vedem un pic de inocenta, de candoare, de suflet simplu, sincer. Un pic de timiditate atragatoare. Parca astea destepte asa si "culte-n cap" iti zic: "Iubiti-ma, baieti, am minte multa, deci voi fi mai perfida, mai prefacuta si mai abila decat altele." - Cred c-ai baut cam mult, Tibane. - Acuma cat inseamna "mult" ? Stiu sigur ca n-am baut putin, asta da. - Pai si tu vezi in Andreea ce ai zis adineauri ? Inocenta, candoare ? Suflet sincer ?! Esti nebun ?! - Mai vad asa... din cand in cand. Si in Cristina vedeam tot timpul. - Ba Tibane, da' acuma mi-a venit. Ai demisionat si tu o data. Cand ai lasat-o pe Cristina. - Aia nu se pune, ma, a fost mai mult asa... o intelegere pe cale amiabila. - Da... (râde). p**a mea, io vroiam sa-ti tin un pic partea... - Nu-i nevoie. Chiar n-am o problema. - Aia da. - Nu mi-e rusine. - Pai n-are de ce sa-ti fie, la urma urmei... Auzi, da' ia zi-mi tu altceva. Care-a fost treaba cu Bawab ? L-ai vandut c-o futea pe Cristina ta ? Ai vrut sa scapi de el ? - Ce-ai, ma ? Esti cu capu' ? - Hai, Tibane, zi sincer. - Da. Recunosc ! De-asta l-am vandut. Nu pentru ca am luat pe el 1.700.000 ! Nu... - La cum te stiu io pe tine, ai fi in stare. - Termina, ma, cu prostiile. De fapt, crezi ce vrei... Si daca chiar se iubeau ei atat de mult, pleca si ea cu el in Norvegia, nu ? Ce-as fi rezolvat ? - Macar nu i-ai fi mai vazut, nu stiu. Da' ia zi, daca te-ar suna acuma Cristina sa te cheme pe la ea, te-ai duce ? - Nu-i corect. Deci chiar nu-i corect sa ma intrebi acum. In starea-n care sunt. - Deci te-ai duce ? - Cum p**a mea...

@Razwyx: Ce-ai, ma ? Cum sa ma supar ? . . . S-au schimbat multe in ultimii ani. Foarte multe. Enooorm de multe. Discutiile cu Irinel, insa, ramaneau aceleasi. - Ba Irinele, n-avea Adi decat doua sticle de sangria, da' ne descurcam cu asta acuma, ce sa facem... - Sangria ? Prost e, ma, Adi ala ! se amuza copios. Bem din-asta, na, asta e. Ai vorbit de Bakaj ? - Am vorbit, da. - Si ce-a zis ? - Ce sa zica ? S-a schimbat la fata. Pana sa-i zic, radea, glume, poante... - Pai cand a aflat ca are de lucru, normal ca s-a schimbat la fata. L-au luat transpiratiile. Dupa vreo ora... - Tibane, deci te duci la Poiana, ha ? - Da, ma. Am stabilit, tot. Vii ? - Ti-am zis, Tibane, sa vad. - Ce dracu' sa vezi ? - Sa vad cum o dau, poate rasare altceva. As fi venit, ma, la Poiana, da' acolo numa' o sa bem si o sa radem de Hârjan. Parc-as vrea ceva mai mult. - Ce-ai vrea ? - Nu stiu, pizde... - Adevarul e ca da, la Poiana n-ai ce pizde sa gasesti. - Vezi. - I-as fi zis Andreei sa cheme o prietena, da'... - Da' ce ? - In afara de Mihaela, nu are alta prietena. - Cum n-are, ma ? - Adica, p**a mea, mai are, da' nu prea... Adica mereu vorbeste cu rautate de ele, le barfeste, ca aia nu stiu ce-a facut, ca ailalta e o proasta, ca cealalta e o grasa. - Pai na, pe mine ma cam doare-n p**a cat de adevarata e prietenia dintre ele... sa cheme una sa F*t si io ceva si aia e. - Si crezi ca vine vreuna ? Eu ii zic, da'... nu stiu. - Incearca si tu. - p**a mea, vezi daca ai fost prost si te-ai despartit de Mihaela ? - De parca as fi vrut io... Io nici acuma n-am aflat de ce m-a lasat. - Ceva ai facut tu. - N-am facut, Tibane, nimic. - In fine... - Daca aduce Andreea o prietena, vin. Clar. Vin alergand. - La cat de prost esti, poa' sa vina Andreea cu zece prietene ca tot nu faci nimic. - Mars, ma. Pe prietenele Andreei le prostesti imediat. Le dai un suc si ai rezolvat cazul. - Esti tu asa sigur ? - Da, Tibane. Sunt convins. Cine se-aseamana se-aduna. - Adica pe Andreea o prostesti cu-n suc, ba p**a ? Asta vrei sa zici ? Ca-ti dau cu sticla asta-n cap. - Ce te superi asa, Tibane ? Tu mereu faci misto de ea, acuma o aperi ? - Pai lasa ca fac io... Si n-o apar, da' de ce vorbesti aiurea ? - p**a mea, sangria asta. - Sa stii ca si pe mine m-a cam luat. Am ras ca bautura pentru pizde, ca suc, da'... - Da' chiar, Tibane, care-i treaba cu tine si Andreea pana la urma ? - Ce treaba ? - Pai sunteti bine sau nu ? - Foarte bine. - Ca mereu cand am trecut pe la tine, am vazut ca tu-ti vezi de treaba ta, ea de a ei... - Pai ce vrei ? Sa ne calcam pe picioare ? Plus, cand vii tu, pai stau cu tine, nu ? Vrei sa ma duc in dormitor cu Andreea sa te las singur ? - Pai bun, dar nu v-am vazut niciodata sa va lingeti, sa va p**a mea... - p**a mea, nu ne place sa ne aratam dragostea in public. - Cum ca inainte... ? - Inainte, na, eram si noi mai tineri... acuma... - Daca zici tu... - Bine, recunosc, nu mai e ca inainte. E si normal, cred, nu ? - Probabil... - Adica banuiesc ca asa-s majoritatea cuplurilor casatorite. Adica, na, si cu copilu' acuma, nu mai poti sa fii ca inainte. - Normal ca nu, da. - Da' ne-ntelegem bine, sa stii. Chiar foarte bine. Chiar daca uneori mai am impresia ca suntem doar niste simpli colegi de camera. - De-asta te-ntrebam... Si mie mi s-a parut la fel. Da' p**a mea, voi stiti mai bine. - Dar... Karim e pe primu' loc acum. El ne si leaga, si ce legatura mai puternica am putea avea? - Asta asa e. Mai regreti acum ? - Ce sa fac ? Sa regret ? Esti nebun ? - Misto sa fii tata, nu ? - ... - Bine, acuma cand sunt mici, ca dup-aia... - Da... - Le cresc dintii si incep sa muste si din parinti, si din tot.