Tibi

Ajunsi la stadion, ne indreptam spre casa de bilete. Mereu imi placea sentimentul acela pe care-l aveam cand vedeam stadionul. Insa nu acelasi sentiment il aveam cand venea vorba de cartierul in care era amplasat. Adanc in mine, stiam ca nu departe se afla tatal meu, la 2 m sub. Apoi, mai erau si cei 2 colegi de liceu care au plecat prea repede dintre noi. Unul voit, aruncandu-se de pe Tâmpa, celalalt nevoit, decedat intr-un accident de masina. Casa de bilete, unde urma sa ne petrecem restul zilei, era in interiorul stadionului, sub tribuna I. Pentru a ajunge la ea trebuia sa intram pe intrarea principala, sa trecem prin zona vestiarelor si prin garajul unde-si parcau toti smecherii bolidurile. Era o camera, cam cat o sufragerie obisnuita, cu 2 calorifere electrice, 3 masute si 3 gemulete care dadeau afara, in strada. In fine, ne instalam noi calculatoarele, imprimantele si suntem gata de treaba. Da, biletele le scoteam la imprimanta, pe loc, prin intermediul unui program online. Trebuia sa selectam manual de pe o diagrama tot: tribuna, sector, rand, loc. Dura o vesnicie sa scoti un bilet, asta si din cauza imprimantelor cumparate de Edy. Edy era omul bun la toate din cadrul clubului. Vindea bilete, aducea fotbalistii straini de la aeroport, umbla cu actele dintr-o parte in alta, facea cumparaturi si, ocazional, mai si spala masinile sefilor. Se face 10. Nici urma de stegar dornic de a-si procura bilete. Ne bucuram. Vindem, nu vindem, tot banii aia ii luam. Edy se ofera sa ne aduca niste cafele, eu cu Irinel nu-l refuzam. Cand se intoarce, ne spune: - Ba, sa-mi bag p**a, ce ma doare capu'. - De ce ma? Ai facut ceva azi-noapte? Il intreb. - Am fost in club, boss. Kasho. Belea, belea ! - Si ? ai combinat ceva? intreaba Irinel. - Pai cum? Am gasit-o pe una studenta, m-am dus cu ea in camin. - Serif. I-am zis. Ma cam rodea invidia, desi aveam si indoieli cu privire la sinceritatea lui. - Da' facea figuri, ca o doare capul, ca plm. I-am zis ca tre' sa plec, ca muncesc a doua zi. Si-am plecat. Si eu si Irinel ne uitam la el cu nedumerire. - Da ma, pai ce? Am 27 de ani, ba. (desi nu arata ca ar fi mai in varsta ca mine sau ca Irinel, nu mintea) Nu mai stau sa-mi pierd timpul cu toate proastele. Se fute, bine. Nu se fute, pa ! - Pai si capu' de ce te doare? - Pai da' m-am dus dup-aia la grasuta mea, in Racadau. Am trezit-o din somn, am baut ceva si i-am dat 2-3 numere. - Bravo ba, ce sa zic... zice Irinel. - Bea cafeaua aia, poate iti trece capu'. Adaug eu. Auzi, Altceva vroiam sa te intreb. Au zis astia ceva de deszapezirea terenului? Ne pun si pe noi? - A, nu, boss. Vin puscariasii de la Codlea. Ne linisteste Edy. - Ce bine ! Adevarul e ca nu-l credeam. Edy venea mai mereu cu cate-o poveste, zicea ca se simte rau si nu facea nimic toata ziua si ne lasa numa' pe mine si Irinel sa vindem bilete. De data asta, nu vroiam sa-l mai las sa leneveasca. Nu scosese deloc bilete zilele trecute. (datorita faptului ca tiparitul biletelor dura mult timp, de-obicei listam dinainte cateva sute) Asa ca stiam ca va fi o zi grea. Meciul incepea la 8 si chiar daca brasovenii nu se inghesuie in mod normal la meciuri, jucam totusi cu liderul, cu CFR.

Ma trezesc. E 8 dimineata. Ma uit pe geam si decorul ma binedispune. E asa cum imi place, alb... Insa, in acelasi timp, ma saturasem de atata frig. Ma mai gandeam si la faptul ca poate voi fi trimis sa ajut la deszapezirea terenului. In fine, scap de aceste ganduri si intru in rutina diminetii. Se face 8 jumate'. Deschid repede calculatorul sa-mi fac biletul de pariuri. Si aici ami o oarecare rutina: Celtic, Rangers, Manchester United, Chelsea, Dinamo si mai bag si un sub 2.5 la Brasov cu CFR. Iese o cota frumusica. Il sun pe Irinel sa vad daca e gata. Primesc un raspuns afirmativ, asa ca stabilim sa ne vedem jos, la chiosc. Cobor, si dupa vreo 5 minute vine si Irinel. Niciodata nu ne sincronizam. Ba eu intarziam, ba el. - Ce faci, bai cretinule? Iar te lasi asteptat ? Il intreb cu o furie simulata. - Taci in plm, ca mi-a facut taica-miu capul calendar. De-abia am reusit sa plec. - Ce mai vroia ? - Iar era beat si incepuse sa ma ia ca el la varsta mea... - La ora asta ? Si de ce te-ai suparat asa? - Numa' prostii zicea. Ca vrea sa-si deschida o alimentara, ca vinde pamantu' de la Botosani. Vrea sa ma ocup eu. - Patron te-ai facut. - Da...fix. Hai ca n-am chef de mistouri. Mai vrei sa pui bilet? - Normal, mi l-am facut, tot. Tu nu? - N-am mai avut cand, da' hai sa mergem atunci. Plm, si iarna asta nu se mai termina odata. - Da, poate ne pune Adi sa dam zapada. - Da ?! Eu ma intorc acasa. - Stai ma, ca glumeam. Chiar nu glumeam, eu am mai dat zapada, dar asta inainte sa-l fi bagat si pe Irinel. Mergem, asadar, la Casa Pariurilor. Observ ca s-a schimbat casierita. Una tanara, draguta... - Buna dimineata. O salut eu cu simpatie si ii intind foicica cu pronosticurile. - Buna dimineata. Imi raspunde sec. Ai 18 ani ? - Nu. Ii raspund. Oare chiar arat a minor ? Ma intreb in gand. - Imi pare rau, legea... - Am 23, o intrerup. - Buletinul. Observ ca e cam deranjata de aceasta conversatie. Probabil i-am dat impresia ca o fac pe desteptu', ceea ce nu era in totalitate fals. - Nu-l am la mine. - Imi pare rau, nu va pot primi biletul. - Irinele, tu ai ma buletinul la tine ? - Da. - Vino incoa' si da buletinul. In fine, dupa toate acestea, ma vad in sfarsit cu biletul in mana. Ies din agentie, uitandu-ma la el si observ ca mi-a trecut peste 2.5 goluri la Brasov cu CFR. - Ba, ce muista ! De-a dracu' a facut asta. Ce plm s-a suparat asa? - O fi gresit ma. Oricum, poate iese asa si o sa-i multumesti. - Stai ma ca ma duc si-i zic. - Hai ba, ca nu mai avem timp acuma. Tre' sa vina Edy sa ne ia. Oricum nu-ti iesea. - Pfff. Bine, da-l dracu' de bilet. Hai ca-l sun pe inaptul asta de Edy sa vad ce face. - Alo. Ce faci, bai Edy ? Unde esti ? - Salut, boss. Uite acuma am plecat de la club. Unde sunteti? Va iau de la ape? - Ce ape ma ? - Acolo ma, la frigiderul ala. De unde va iau de-obicei. Ciudate repere isi iau unii. - Nu ma, vezi ca suntem pe colt, in fata la Casa Pariurilor. - Aha, stiu unde e, vin acuma. - Hai c-a zis asta ca vine. Ii zic lui Irinel, care era cu gandul in alta parte. - Bun, hai sa intram la Loto aici, ca mi-a zis taica-miu sa-i pun un bilet. - Hai ma ca vine asta, n-avem timp. - Vino ma, lasa ca poa' sa stea pe avarii sa ne astepte. Tre' sa-i pun, ma omoara asta acasa. - Tac-tu asta... Intram in agentie, nu era nici dracu' asa ca ma bucur ca macar nu tre' sa stam la coada. Se-apuca Irinel de facut biletul, in ritmul lui de melc cu dizabilitati, timp in care ma hotarasc sa pun si eu o varianta simpla la repezeala. Nu prea mai jucam la loto, cel putin in ultimul timp, dar daca tot eram aici si biletul de pariuri il consideram compromis... Dupa ce am terminat de pus biletele, iesim din agentie si ni se arata in fata Loganul lui Edy. Facuse ceva la el, dar nu-mi dadeam seama ce. Intram in masina. Ca de-obicei, fondul muzical era asigurat de piesele trupei Aventura. - Ce-ai facut, ba Edy ? Ti-ai pus folii fumurii la tigaie ? Asta era. Irinel vede imediat chestiile astea. - Da, boss. Iti plac ? - Da' cum. Vezi ca poti sa primesti amenda pe faza asta. - Ma doare-n p**a, boss. Zise Edy calm. De fapt, Edy era foarte calm in general. Avea si un accent unguresco-ardelenesc care contribuia la aceasta impresie. In schimb, era un sofer agresiv: zig-zag-uri, gropi luate in viteza, depasiri riscante si nu tinea deloc cont de "politistii culcati". Acest lucru ne-a ajutat sa ajungem la stadion, situat in cealalta parte a orasului, in timp record.

Se facuse seara. Ma uit pe geam si vad cum, din nou, se pornise ninsoarea. Iarna nu avea nici un gand sa plece... Suna telefonul. E Irinel. - Ce faci, Tibane ? - Salut. Bine, sa zicem, un pic mahmur. - Da, ma gandeam io, te-a cam luat aseara...N-ai mai ajuns nici pana la baie. - Aha. Uite, chiar vroiam sa vorbim. M-a sunat Adi sa-mi spuna ca vrea sa fim maine la 9 jumate' la stadion. - Bun, hai ca trec pe la tine sa vorbim. Iau un Milcov ? - Nu mai lua, lasa-ma in pace. - Hai ma, cui pe cui se scoate. Stii doar. Hai ca ajung in 5 minute. - Te-astept. Nu prea mai aveam chef sa beau si parca nici sa pierd inca o seara stand de vorba cu Irinel. Ii stiam toate povestile, toate parerile in legatura cu orice. Dar intrasem intr-o oarecare depresie in ultimul timp, iar bautura ma mintea ca ma ajuta. Si inca nu ajunsesem la stadiul de a bea singur. Telefonul suna, din nou. Ma simteam cautat. De data asta, era mama. - Alo ! Sunt in tren. Vin la Brasov. - A, da ?! Cum asa? Eram surprins usor pe nepregatite. - S-a intors Vali mai repede si mi-a zis ca pot sa vin acasa. - Foarte bine, te astept atunci. In cat timp ajungi ? - Sunt pe la Ploiesti. In 2-3 ore. Pa! - Pa-pa. Nu ma bucuram deloc. Ma obisnuisem singur de cand mama statea la Bucuresti, acolo unde avea grija de un nepot. Venea acasa la 2-3 saptamani, in week-end. Acum, vestea ca vine mai repede cu o saptamana ma nelinistea. Casa era un dezastru, trebuia sa spal un morman de vase, sa dau cu aspiratorul, sa duc gunoiul, sticlele, bidoanele. Se aude soneria de la interfon. A venit Irinel. - Salut ! Hai, ti-ai revenit ? Am luat Cava D'oro, era la oferta. - Ba, nu cred ca ne vom bucura de el. M-a sunat maica-mea ca vine in 2 ore. Tre' sa pun lucrurile in ordine pe-aici. - A, nasol. Hai ca stau numa' la o tigara atunci. Ce mai zicea Adi? - Ce sa zica ? Maine la stadion. - Pai nu vine prostu' ala de Edy sa ne ia? - Pai suna-l si intreaba-l. - Lasa ca-l sun mai incolo. Ba, stii cu cine-am vorbit azi ? - Nu, si nici n-am chef sa ghicesc. - Cu tovarasul din blocul cu opt. Am fost la el la o cafea. - Da ? Si ? ce prostii a mai delirat ? - Ba, zicea ca ii merge bine,ca ii ies toate combinatiile. Luna asta cica a facut 30-40 de milioane. (radeam amandoi) A, si m-a intrebat de tine. Ca ce mai faci, cum o mai duci. - Tare... ce i-a venit? - Spunea ca are nevoie de un om si s-a gandit la tine. - Pentru ce ? - Ba, zicea ca a plecat in Anglia ala cu care fura el din magazine. Si mi-a zis sa te intreb daca te intereseaza. Irinel stia bine parerea mea despre Chelu' si prostiile lui, asa ca se uita la mine asteptand sa izbucnesc in ras. Adevarul e ca, din nu stiu ce motiv, nu am facut-o. Chiar m-am gandit un pic la propunere... Totusi, mutra in expectativa a lui Irinel ma trezi si apuc sa schitez un zambet. Ajunsesem rau. Constientizam acest lucru tot mai des. In fine, Irinel isi termina tigara si pleaca. Stabilim sa ne intalnim a doua zi la 9, sa avem timp sa mergem si pe la Casa Pariurilor sa punem cate-un bilet.

Ma trezesc. E soneria. Cine naiba e la ora asta? Poate pleaca. Ma uit la telefon si constat cu surprindere ca e 12:57. Nu pleaca. O fi ceva important, ma gandesc, asa ca ma duc sa vad cine e. In drumul spre usa, voma de pe gresia din hol imi aminteste de ce ma simt atat de rau. Ma uit pe vizor si vad o parte din vecinul meu capsunar de la parter. Nu incapea tot. In prima faza, ma hotarasc sa nu-i deschid. Probabil iar pleaca in Spania si vrea sa-l scot de la intretinere. Deci, nimic important. Insa insistenta cu care apasa butonul ala nenorocit ma face sa ma razgandesc. Deschid si ies in casa scarii, scutindu-l de o priveliste nu tocmai placuta. - Buna ziua, vecine ! - Buna ziua... - Stii ca vopsim scara, nu ? - Nu. Nu prea m-am mai uitat la stiri. Zambesc. Stiu ca toti vecinii mei apreciaza caterinca ieftina. - Da... 250 de apartament ne costa toata distractia. Pana luni. - Aha. Nu stiu ce sa zic, de-abia am terminat de izolat blocul. Trebuie sa vorbesc cu mama... - Bine. Cand vine ? - Vinerea cealalta. - Mai vorbim... O zi buna ! - Da, da, la fel... Nu-mi placeau deloc discutiile cu vecinii, mai ales ca tot timpul au idei cum sa-mi cheltuiasca banii. Revizie interfon, acoperis, izolatie, usa la intrare, inlocuirea geamului de la usa de la intrare si tot asa. Plus ca, dupa plecarea mamei la Bucuresti, am preluat eu postul de sef de scara si acest lucru imi crea doar neplaceri si absolut niciun beneficiu. In fine, ma apuc si spal pe jos, fac un dus, imi mai revin. Deschid calculatorul pentru niste House MD si ma relaxez. Nu trece mult timp si suna telefonul. E Adi, var'miu. - Salut, Tibicule ! - Salut ! Stiu, stiu, maine la stadion. La 10, da? - Cum la 10 ? La 9 jumate' sa fii acolo. M-ai auzit? - Ahh, bine. Il iau si pe Irinel ? - Normal ! Jucam cu CFR-ul, vine lumea ! - Vine pe dracu'. Stii ca astia numa' cu Steaua vin. Dar il iau. - O sa vezi ca vine, sa va apucati sa listati bilete de cum ajungeti. - Doar e spre binele nostru, pe tine te doare la baston. Hai, salut ! Vorbim maine. - Pa! Urma o zi plina, spre deosebire de celelalte ale vietii mele din ultimul timp. Nimic nu mergea cum trebuie. Femeie nu aveam, si nu de azi de ieri, ci de pe vremea cand se putea iesi afara in maneca scurta. Era 28 martie si Brasovul era in plina iarna. Din octombrie incoace, doar frig si zapada. Imi place iarna, dar parca era deja prea mult. Cu facultatea... o dadusem in bara. Informatica nu era pentru mine si simteam ca am luat-o pe un drum gresit. Insa nu ma mai puteam intoarce. Eram in ultimul an. Cu banii stateam la fel de prost si de aceea, mergeam sa vand bilete la FC Brasov, acolo unde m-a bagat Adi.