Jump to content

gaby4geo

Members
  • Content Count

    517
  • Joined

  • Last visited

Everything posted by gaby4geo

  1. La scurt timp dupa fluierul final, am trecut pe la marginea terenului acolo unde eram asteptat de un reporter de la Sport.ro pentru interviul de dupa meci. Eram putin c***t pe mine, sperand ca din trairile acelea euforice sa nu scap vreo vorba care sa ma bantuie pe viitor. Dar, ca si inainte de inceputul partidei, am tras aer in piept si am mers inainte: Reporter:-Da, buna seara, sunt aici alaturi de antrenorul celor de la Arctic, domnul Gabriel Stoian. Buna seara, Gabi. Iti multumesc ca mi te-ai alaturat aici!. Eu:-Da, buna seara! R:-In primul rand, felicitari pentru victorie!
  2. Multumesc! In joc sunt in Ianuarie 2017 acum. In stilul meu caracteristic, am jucat ca spartul tot turul si apoi am inceput sa postez rezultatele . Am observat ca am mai comis greseli prin postari si am sarit din octombrie in septembrie, dar cand am realizat deja era prea tarziu. Cat despre timp, imi ia undeva la o ora. Cateodata mai putin, cateodata chiar mai mult, depinde daca am postarea deja scrisa in minte sau daca o compun pe parcurs.
  3. Discursul tinut de Mugur si de mine la sfarsitul acelui meci a avut in cele din urma efectul dorit. Am reusit sa ne impunem in etapa urmatoare in deplasare la CS Afumati cu 2-1, goluri Tudorie si Enceanu in minutele 33 si 54, pentru gazde marcand Olariu in minutul 69. Etapa urmatoare am jucat tot in deplasare impotriva Academicei Clinceni pe care i-am invins cu 3-0, victoria fiind adusa de golurile lui Tudorie in minutele 22 si 67 si, surpiza...unul al lui Andrei, in minutul 57. Da, varul meu si al lui Mugur reusea in sfarsit primul sau gol intr-un meci oficial si unul chiar frumos. Dupa o min
  4. Nu am avut foarte mult timp de odihna dupa ultima partida, pentru ca pe 20 Septembrie, intr-o zi de marti, aveam etapa intermediara impotriva Dunarii Calarasi. Veneam dupa 7 victorii consecutive, iar baietii pareau foarte relaxati inainte de meci. Si sincer, nu-i condamnam. Chiar simteam la acel moment ca puteam face fata oricarui adversar din Liga a 2-a, fara niciun fel de problema. Pe Mugur tot il vedeam nemultumit de atitudinea noastra si nu intelegeam de ce. Dar in sfarsit, urma sa intram pe teren in acelasi 4-2-3-1, aliniind urmatorul 11: Matache - Barboianu, Scarlatache, Frasinescu, N.Va
  5. In ziua de luni, 19 septembrie, urma sa aiba loc tragerea la sorti pentru saisprezecimile de finala ale Cupei Romaniei. Dupa ce in primele doua tururi am reusit sa trecem de adversari ceva mai modesti, acum urma sa vina primul nostru test adevarat, pentru ca urma sa jucam impotriva unei echipe din Liga 1. Dupa ce am terminat antrenamentele pe ziua respectiva, eu, Mugur si cu jucatorii ne-am oprit la terasa pentru a ne afla impreuna adversara din faza urmatoare. Printre jucatori era o atmosfera relaxata, fiecare din ei vorbind, glumind, neacordand mare importanta "evenimentului". Pana la u
  6. Multumesc frumos! La current version, imi arata: 17.3.2f970983, iar la Game created on version: 914093.
  7. "Shady's back...tell a friend" Eu:-Bine. Va multumesc inca o data. Sa aveti o seara buna, numai bine. Si inchid telefonul, dupa care ma asez pe canapea in sufragerie langa Mugur. Mugur:-Cui ii multumeai, ma? E:-Cui crezi? Ma sunase turcu'. M:(se ridica de pe spatar si se uita mirat la mine)-Bai ma lasi! Te-a sunat personal? E:-Da ma, in persoana. M:-Si? Ne-a felicitat pentru rezultate? E:-Pai nu era si cazul? Daca ne-a criticat atunci pentru rezultate proaste, nu era normal sa ne si felicite acum ca am inceput sa ne miscam? Nu doar ca am castigat ultimel
  8. Programul nostru era intr-o perioada in care era foarte incarcat. Ne-am intors in Targoviste abia in jurul orei 01:00. In ziua in care incepuse deja cand noi revenisem acasa, adica joi, i-am lasat pe baieti sa se odihneasca. Am reluat antrenamentele vineri, iar sambata, pe 10 octombrie, urma sa jucam in deplasare la Balotesti impotriva echipei locale. In campionat nu stateau tocmai stralucit, avand o singura victorie, doua egaluri si doua infrangeri. Au jucat si ei in cupa la aceeasi ora ca si noi. Desi deplasarea lor a fost mai scurta, doar pana la Giurgiu acolo unde au jucat cu Arsenal Malu,
  9. Drumul pana in Banat urma sa fie destul de lung, iar din cauza ca meciul de Cupa era programat la ora 14:30 a trebuit sa plecam inspre Timisoara cu o seara inainte. Uram deplasarile lungi. Mai ales atunci cand eram la Utchim si trebuia sa le facem cu hardughia aceea de "autocar" pe care ne-o daduse Iacobuta. Cand eram mic ii ziceam mereu lui Mugur ca daca drumul pana la tara ar fi fost mai lung, probabil ca as fi trecut pana acolo odata la cativa ani. Pur si simplu nu-mi place sa petrec multe ore in masina, microbuz, autocar. Cu trenul parca e mai frumos, sincer. Mereu imi placea sa merg cu tr
  10. Dupa cateva ore de asteptare pe holul spitalului din Targoviste, in sfarsit apare si doctorul cu rezultatul analizelor: E:-Cum e domnu' doctor? D:-Stati linistit, baiatul e bine. Din investigatiile facute nu am descoperit nimic grav. E:-Deci...n-are nimic? D:-Dupa cum am zis, nu am descoperit nimic. (se uita la Andrei) Cum e piciorul? A:-Nu ma mai doare. Parca simt ca ma tine ceva atunci cand cald in el, dar in rest nimic. E:-Si, deci, nu e niciun motiv de ingrijorare? D:-Nu, nu ar trebui sa fie. Dar, daca la urmatorul antrenament mai prezinta dureri ar fi in
  11. Mistakes happen . Multumesc pentru suport
  12. Pe 2 septembrie la ora sapte venea meciul din etapa a 5-a impotriva lui CSM Ramnicu Valcea. Oltenii erau neinvinsi dupa primele patru meciuri, avand doua victorii si doua infrangeri. Noi am inceput cu stangul insa reusisem sa legam doua victorii in campionat, plus o calificare in faza urmatoare a cupei, deci voiam sa continuam in aceeasi nota. Inafara de indicatiile in plus pe care i le-am dat lui Andrei pentru acest meci, tactica si asezarea in teren au ramas aceleasi. Primul nostru 11 arata astfel: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, Vasile - Andrei, Bucsa - Serediuc, Purece, Vilceanu - Tudo
  13. Mai tarziu in acea seara, stateam pe canapea in sufragerie si priveam stirile din sport. Desi eram cu ochii in televizor, mintea mea era in alta parte. Aveam 1000 de ganduri care-mi treceau prin cap, toate despre echipa. Nu mai eram ingrijorat pentru ca incepusem sa jucam ce trebuie, dar tot ma gandeam cum sa facem sa jucam si mai bine. Ce am putea schimba, ce am putea imbunatatii, la ce mai avem de lucrat, etc. Eram atat de afundat de propriile-mi ganduri ca nici nu l-am observat pe Mugur cand a intrat in camera. Abia cand a inceput sa vorbeasca am realizat ca era langa mine: M:-Ce mai z
  14. Luni la antrenamente, il trag pe Vilceanu de-o parte pentru o discutie intre patru ochi: Eu:-Roberte, trebuie sa avem o discutie despre evolutiile tale. Vilceanu:-Asa... E:-Nu cred ca e nevoie sa-ti zic eu ca ai jucat destul de slab de cand a inceput sezonu', nu? V:(sta putin pe ganduri)-Nu... E:-Ai avut meciu' din cupa, ne-am calificat cu golu' marcat de tine, te felicit pentru asta. Dar in rest? N-am vazut nimic de la tine. V:(isi cauta cuvintele)-Eu incerc, dar... E:(il intrerup)-Asculta, stiu ca esti la o echipa noua, ca trebuie sa te acomodezi, si asa ma
  15. La doar trei zile dupa semi-succesul din cupa, venea meciul cu ACS Berceni. Adversara noastra, la fel ca noi, nu a reusit sa rezolve meciul lor cu Viitorul Domnesti in primele 90 de minute si au avut nevoie de lovituri de departajare ca sa obtina calificarea in faza urmatoare. Deci, din punct de vedere al oboselii eram cam la acelasi nivel. Cel mai afectat din partida de cupa a fost Purece, asa ca am decis sa-l las pe banca impotriva Berceniului. Si Enceanu fiind inca accidentat, am decis sa-l incerc pe Andrei in spatele varfului. El sta prost la aproape tot ce tine de defensiva, asa ca m-am g
  16. N-am avut foarte mult timp de odihna pentru ca miercui, pe 24 august, urma sa jucam in turul 4 al Cupei Romaniei impotriva Metalului Resita. Un lucru neobisnuit era faptul ca adversara noastra, care avea rolul de echipa gazda, nu isi disputa meciurile in orasul al carui nume il poarta, ci pe stadionul Vointa din Ghermanesti, undeva pe langa Snagov. Cu toate acestea, tot au reusit sa stranga vreo 1000 de spectatori, in timp ce noi ne chinuiam sa adunam 50 pe teren propriu. Un aspect pozitiv despre acest meci era ca nu mai trebuia sa respectam regula aia enervanta din Liga a 2-a, unde eram oblig
  17. Vineri seara. Pe o caldura de 34 de grade, noi trebuia sa jucam in etapa a treia impotriva echipei Soimii Pancota. Un meci pe care eram obligati sa nu-l pierdem ca sa ne pastram locurile la carma echipei. Cu toate ca era o miza mare la mijloc pentru mine si Mugur, eram complet degajati. Nu simteam niciun pic de presiune. Si pana la urma, daca urma sa pierdem meciul acesta, am fi meritat sa ne dea afara. Ar insemna ca nu este de noi aceasta meserie. In acel 4-2-3-1 al nostru, jucatorii care intrau din primul minut sunt: Matache - Barboianu, Frasinescu, Miron, Musat - L.Mihai, Serban - Sere
  18. Mugur:-Ne-a trecut glontu' pe la ureche. Stii asta, nu? Eu:-Ne-a trecut? Eu zic ca nu a trecut, pentru ca inca nu s-a tras. M:-Asa crezi? E:-Asa stiu. O sa se traga in etapa a treia. O sa se traga vineri, cand jucam cu Soimii Pancota. Atunci vedem daca ne nimereste glontu' sau daca ne trece pe la ureche. M:-Si tu ce zici? Ne nimereste? E:-Sincer? Daca nici pe astia nu-i batem, atunci meritam sa ne dea afara. Chiar daca a zis ca trebuie sa scoatem puncte in urmatoarele cinci meciuri, nu neaaparat sa castigam. M:-Da, dar tu ce crezi? Ii batem? Putem sa-i batem?
  19. Dupa ce am iesit de la vestiare, ma trezesc ca vine un domn necunoscut la mine. Ma intreaba daca pot sa iau parte la un scurt interviu de dupa meci pentru Digi Sport. Am ramas putin socat, nu ma gandeam ca si in Liga a 2-a li se iau antrenorilor interviuri la sfarsitul meciurilor. Am asteptat apoi cateva secunde pana sa intram in direct: Reporter:-Da, suntem in direct cu antrenorul celor de la Arctic Gaesti, Gabriel Stoian. Buna ziua, Gabi! Un inceput de sezon desastruos pentru voi, doua meciuri, doua infrangeri. Este meseria aceasta mai grea de cat te asteptai? Eu:-Buna ziua! (ma ga
  20. A doua etapa din Liga a 2-a urma sa aiba loc intr-o sambata, pe 13 august la ora 12:00 impotriva lui Sepsi OSK. Aceasta avea sa fie una de-a dreptul speciala pentru mie, deoarece era primul nostru meci televizat. Partida urma sa se desfasoare pe stadionul Municipal din Sfantu Gheorghe. A avut parte de o surpriza placuta atunci cand am aflat ca la meci venisera mai mult de 4000 de oameni. Sigur, erau cu totii suporteri ai echipei adverse, dar totusi, era placut sa jucam cu un stadion plin (capacitatea maxima fiind de 5000 de locuri). Am decis sa incerc ceea ce imi sugerase Mugur cu cateva
  21. Trecuse weekendul si eu inca nu puteam sa-mi iau gandul de la meciul cu Dacia. Tot incercam sa-mi dau seama ce facusem gresit, ce puteam sa fac ca sa iasa mai bine, daca am folosit jucatorii potriviti, daca am ales jucatorii potriviti atunci cand am format lotul. Ma asteptam ca in orice clipa sa fiu sunat de catre seful cel mare si sa-mi spuna sa ne facem bagajele si sa disparem din oras. Orice om normal la cap si-ar fi dat seama ca nu se punea problema de asa ceva, dar in acele momente orice scenariu imi parea posibil. Lunea aceea, dupa ce am terminat antrenamentele, Mugur a decis ca tre
  22. La iesirea din stadion, dam nas in nas cu Cristi Balasa. Modul perfect de a incheia aceasta seara dezatruoasa... Cristi:-Ce s-a intamplat acolo ma baieti? Eu:(intr-o voce sictirita)-Nu te-ai uitat la meci? Am pierdut, ce sa se intample? C:-Pai cum? E:-Cum se pierde orice meci. C:-Dupa ce v-ati facut voi ce echipa ati vrut, ati avut si cantonament, ati pierdut asa din primu' meci? E:-Ce vrei ma? In cantonament stiam ca o sa stam un numar de zile, apoi ma suni si imi zici ca stam mai putin...nu am avut suficient timp la dispozitie. C:-Bai lasa-ma, 6 meciuri ami
  23. Ultimul nostru amical a avut loc pe 31 iulie, in compania celor de la Montpellier. A fost un meci destul de urat, ambele echipe s-au inchis bine si astfel au fost foarte putine ocazii de poarta. Singurul gol al meciului a fost marcat de catre noi in minutul 90 prin Calcan, dupa o grava eroare a apararii francezilor. Si asa se incheia cantonamentul nostru din Elvetia: 4 victorii, un egal si o infrangere. Per total am fost multumit de evolutiile noastre, in special in meciurile cu echipele franceze, unde plecam cu sansa a doua si am reusit totusi sa obtinem victorii. In dimineata urmatoare,
  24. La trei zile dupa victoria cu Guingamp a venit si partida cu croatii de la Segesta. Am implementat iarasi "semi-tiki taka" aceea din meciul trecut, doar ca de data asta a dat roade. Am reusit sa castigam cu 3-0, goluri Serediuc in minutul 3, Vilceanu in minutul 27 si un autogol al lor in minutul 49. Singurul aspect negativ al meciului avea sa fie accidentarea lui Frasinescu. Nu era nimic grav, insa a fost destul cat sa-l tina pe tusa pentru partida urmatoare. Pe 27 iulie, la ora 19:00, venea si marele duel cu Real Madrid. Cred ca am zambit toata ziua de cat eram de entuziasmat pentru acel
  25. Dimineata urmatoare, inainte sa apuc sa ies la antrenament, imi suna telefonul: tot Cristi: -'Neata! -'Neata! Te-am trezit? -E, dracu', ne pregatim sa iesim la antrenament. Ce s-a intamplat? -Am uitat sa-ti dau o veste cand te-am sunat aseara. -E na? Ce veste? -V-am facut rost de un jucator care sa le tina locul accidentatilor la mijlocul terenului. (pe un ton sarcastic)-Bun, bravo Cristi. In ritmul asta, o sa avem 50 de jucatori in lot. (cu o voce iritata)-Hai, lasa mistourile si asculta-ma. Vi-l trimit doar ca sa joace pe timpul perioadei de pregatire,
×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy