Jump to content

gaby4geo

Members
  • Content Count

    517
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    3

3 Followers

About gaby4geo

  • Rank
    Antrenor/jucător
  • Birthday 07/20/1993

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Bucharest
  • Interests
    Football Manager, Music, Movies, Sport etc.

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    "Heh, normal...cine putea?" a fost primul meu gand cand l-am vazut si pe Balasa in vestiar. Cu toata tevatura din jurul Cupei Romaniei, toate planurile si pregatirile tactice, am uitat ca omul asta nu ma inghite. Ultimul lucru la care ma mai puteam gandi era ca el are de gand sa ma sape. M-am apropiat incet de cei doi, cu ochii fixati pe Balasa. Si el se uita inapoi la mine, cu o privire dezinteresata. Dupa ce ajung la aproape un metru de ei, imi iau ochii de pe el si ma uit la Hasan. Eu:-Deci, imi spuneti si mie despre ce este vorba? Hasan:-Cred ca stii si tu foarte bine. Nu am vrut sa vorbit despre asta inainte de finala pentru ca echipa sa poate fi 100% concentrat, dar pentru ce facut dupa meci nu mai pot lasa lucrurile asa. E:-Imi ziceti macar ce am facut mai exact? Balasa:-Te si faci ca nu stii... E:(il intrerup, uitandu-ma la el)-Pe tine te-a intrebat cineva ceva? B:(se uita intr-o parte, zicand aproape in soapta)-Atitudine de mahala... H:-Uite, asta e problem la tine, atitudine aceasta. Din cauza asta puteai sa stricat echipa, din cauza asta te-ai certat cu manager nostru sportiv, chiar si cu manager lu' Steaua in timpul meciului. Am ramas putin confuz. Nu puteam nega ca aveam ceva de impartit cu Balasa si m-a vazut o tara intreaga ca am fost la un pas de incaierare cu MM in finala cupei. Dar sa stric echipa? E:-Stati putin, cum adica sa stric echipa? B:-Ai si uitat? De cate ori nu ti-au venit jucatorii sa se planga ca nu ii joc destul de mult? Si hai, cu unii ai mai dres-o, dar atunci cand te-ai certat cu Lazar era sa imparti vestiarul in doua tabere, sa faci un adevarat haos. E:-Ti s-au plans tie jucatorii de toate problemele astea. B:-Nu-ti bate tu capul, am eu metodele mele de a afla ce se intampla la echipa asta. Atunci am realizat, pe loc. Aproape ca nu-mi venea sa cred ca nu mi-am dat seama mai devreme, desi pana in acel moment nu parea atat de evident. Toate discutiile pe care le-am avut cu jucatorii au fost in privat, nici Balasa si nici nimeni altcineva nu mai era de fata. Si deci ori m-au turnat toti, ceea ce nu prea imi venea a crede, ori a fost unul singur care a aflat cumva de toate aceste discutii si a transmis mai departe. E:-D'asta mi l-ai adus tu, ma, pe Cerchez la echipa? Ca sa ma toarne pe mine? Sa asculte la toate vociferarile din vestiar si apoi sa ti le zica tie mai departe? B:(pe un ton sarcastic, uitandu-se in alta parte)-Aa da, teoria conspiratiei... E:-Uita-te la mine si zi-mi ca nu e asa? H:-Deci recunosti ca au fost problem astea? E:-Domnu' Hasan, nu o sa va mint. Da, am avut discutii cu unii jucatori care mi-au zis ca ar vrea sa-i folosesc ceva mai des. Si da, cu Lazar a fost cea mai tensionata discutie de genul acesta. Dar de aici si pana la faptul ca as fi impartit vestiarul in doua tabere, scuzati-ma, dar e drum lung. B:-Pai tu normal ca nu stii nimic, ca doar am intervenit eu sa ti-l impac. E:-Si cand l-ai impacat tu, ma? B:-Aa, iar o sa-mi reprosezi ca tu nu ma vezi niciodata facand nimic. Ti-am mai zis, doar pentru ca nu ma vezi tu, nu inseamna ca eu stau degeaba. Eu muncesc de dimineata pana seara pentru echipa asta. Trag aer in piept, incercand sa ma abtin de la a-l pocni in fata pe Balasa si ma intorc inapoi catre turc. E:-Domnu' Hasan, eu va garantez, nicio problema cu jucatorii nu a iesit din vestiar. Tot ce a fost, am rezolvat pe loc, fata-n fata cu ei. In plus, astea sunt doar vorbe, ati vazut vreodata atmosfera negativa la echipa? Am fost mereu ca o familie, fara certuri, fara nimic. Cum mai castigam cupa daca erau atatea neintelegeri? H:(zice intr-un mod ciudat, usor ironic)-SI ce ar contat? La cat de buna e echipa asta, ar fi castigat cupa si fara sa vrea, nu? E:-Poftim? H:-Ai si uitat? Tu zis asta cu gura ta. E:-Ce face? B:-Hai, nu mai face pe nestiutoru'. In vestiar, la sarbatoarea de dupa finala, dupa ce a plecat domnul Hasan. Ai crezut ca nu te aude nimeni, nu? H:-As fi trecut cu vedere peste problem cu echipa, peste conflicte tale cu unul si cu alt. Dar sa ma vorbit asa pe la spate, asta nu accept. E:(ma intorc cu fata spre Balasa si zic printre dinti)-Cand m-ai auzit, ma, sa zic eu asa ceva? B:-Cand ai zis si ca "prostu' ala de turc ma plateste si eu nu trebuie sa fac nimic, ca se castiga meciurile singure". Te-am auzit cand vorbeai tu separat cu varul tau, cu Mugur. Am crezut ca nu e adevarat, ce poate sa-ti iasa din gura. Atata lipsa de respect eu nu am mai auzit. Atunci trag adanc aer in piept, imi strang mana dreapta intr-un pumn si fac un pas catre el, apropiindu-ma la cativa centimetri de el. Balasa face ochii cat cepele, nestiind ce sa zica. Era atat de tentant sa ii aplic un croseu, ceva si sa-l vad cazand pe jos. Dar imi dau totusi seama ca daca fac asta mi-as pecetlui soarta. Strang apoi din ochi si din dinti, incercand sa ma calmez, dupa care ma intorc inapoi cu fata catre turc. E:-Sefu', sper ca nu credeti toate astea. Doar m-ati vazut de cate ori v-am multumit atunci cand m-ati adus la echipa. Doar va zis si domnul primar Iacobuta ce fel de om sunt, nu as putea niciodata sa fac asa ceva. Eu am tot respectul din lume pentru dumneavoastra, datorita dumneavoastra sunt aici in momentul de fata. Cum ati putea crede ca as vorbi asa despre dumneavoastra? H:-Sunt destui actori buni pe lume, Gabi. Las apoi capul in pamant pentru cateva secunde, nestiind cum sa-l conving ca nu am facut nimic gresit. In continuare aveam o voce in minte care imi tot striga sa ma intorc si sa-l pocnesc pe Balasa, dar nu aveam decat sa ma folosesc de ce aveam la indemana, faptul ca el nu poate dovedi nimic. E:(ridic capul din pamant)-Da, aveti dreptate. Sunt destul actori buni pe lume. (ridic mana dreapta spre Balasa) Si el este unul dintre ei. B:(mirat)-Pardon? E:-Din prima zi in care l-am cunoscut, a avut o problema cu mine. Nu stiu daca e din cauza ca aveam aproape 0 experienta ca antrenor si ca nu avea incredere in mine sau ca a vazut ca nu-l pup in cur asa cum si-ar fi dorit, dar niciodata nu m-a inghitit. D'asta a adus la echipa jucatori fara sa ma intrebe si pe mine, d'asta imi zice mereu sa-i joc, incercand sa arate ca el se pricepe mai bine decat mine si d'asta acum incepe sa scape de mine. A vazut ca eu nu joc dupa cum canta el si asta il deranjaza cel mai tare. B:(din nou pe un ton ironic)-Da, ne apuca sa dezgropam mortii acum, sa ne amintim ce s-a intamplat cu ani in urma. H:(pe un ton sceptic, indicand ca nu crede ceea ce tocmai i-am zis)-Si daca aveai problem astea cu el, de ce nu zis nimic pana acum? E:-Stiti expresia "cainii latra, ursu' merge"? L-am lasat sa vorbeasca in continuare si eu mi-am vazut de treaba mea. De unde era sa stiu ca o sa se ajunga aici? H:-Si de ce sa te crezut pe tine acum, daca eu pana acum nu stiut de toate acest? De unde stiut eu ca tu nu zis tot astea ca sa incerci sa te scapat? E:(ridic mainile, asemeni fotbalistilor care isi recunosc fapta pe teren)-Da, aveti dreptate. Dar in acelasi timp, pe el de ce l-ati crede? Da, el v-a anuntat de toate astea cu ceva vreme in urma, dar daca le punem cap la cap e cuvantul lui impotriva cuvantului meu. H:-Bun. Eu pe el vazut ca face treaba lui pana acum, nu l-am vazut sa gresit cu nimic. Tu avut discutii cu jucatori, unele mai aprinse ca altele, tu certat cu Cristi de multe ori, odata chiar in fata echipei dupa meci cu Metaloglobus, tu la un pas de bataie cu Mihai Stoica la finala. Deci eu pe cine crezut? Pe tine. Atunci imi dau seama ca desi Balasa nu putea dovedi nimic, si eu eram in aceeasi situatie. Iar momentele in care noi in public ma incriminau mai mult pe mine decat pe el. Simteam ca pierd lupta. Gaseam din ce in ce mai putine argumente in minte cu care sa pot sa lupt. E:-Si deci asa ati gasit rezolvarea? El ramane la echipa, ma dati pe mine afara si-l aduceti pe Contra? H:(pe un ton uimit)-Poftim? Contra? E:-Da. Am vazut si eu declaratiile din presa? H:(si mai uimit)-Ce declaratii? E:-Pe care le-a facut Cristi la DigiSport. Ca sunteti in negocieri avansate cu Cosmin Contra. H:(se uita mirat si putin furios la Balasa)-E adevarat? B:-Pai el nu e ca si demis? Mai avem o etapa, trebuie sa avem pe cineva pe banca atunci. H:-Pai si noi adus alt antrenor cat inca avut pe al nostru? Si pe mine intrebat de decizia asta? La asta nu ma asteptam. Turcul nu stia despre stirea cu aducerea lui Contra. S-ar parea ca Balasa ori era prea nerabdator, ori prea increzator ca va scapa de mine si l-a cam luat gura pe dinainte si a vorbit in presa despre ce vrea sa faca inainte sa se concretizeze mutarea. H:-Cand avut de gand sa-mi zis si mie de asta? B:(cu o privire disperata pe fata, incercand sa-si caute cuvintele)-Da...bine, am gresit, m-am grabit. Credeam ca Gabi e ca si indepartat si daca am vazut ca e liber Contra, am zis sa dam o lovitura de imagine si sa-l aducem pe el. H:-Si deja apucat sa vorbit in presa de asta? Esti inconstient? Noi vrut sa conducem acest echipa fara circ, ca celelalte echipe din Romania. B:-Ok, imi pare rau, imi asum greseala. Nu o sa se mai repete. E:(catre turc)-Acum vedeti la ce ma refer cand ziceam ca vrea sa scape de mine? B:(sare ca ars)-Hei, oi fi gresit eu, dar sa nu ne pripim. Asta nu te scuza pentru nimic. H:(incearca sa-mi taie elanul)-Asa este. E:(imi dispare aproape tot entuziasmul ce tocmai il capatasem, dar continui sa incerc sa ma apar)-Bun atunci. Sa zicem ca sunt eu scandalagiu. Nu e o problema a mea, ci o problema a mea cu anumite persoane, dar lasand asta la o parte. Sa zicem ca de asta sunt vinovat. Vorbele pe care se presupune ca le-as fi zis despre dumneavoastra nu pot fi verificate, ca inafara de mine, Mugur si Cristi ar stii nimeni de ele. Dar imi reprosati ca am probleme la echipa, ca am stricat vestiarul. Pe jucatori i-ati intrebat pana acum de situatia de la echipa? B:-Da, bine, hai sa vorbim si cu jucatorii. Hai sa aducem doi aici si sa le cerem parerea. E:-Bine, ii aduc pe capitani, ca ei stiu cel mai bine ce e in vestiar. B:-Ce vorbesti? Iti aduci tu prietenii tai dinamovisti? Nu, baiete, ii aduci pe cei cu care ai avut tu probleme, pe care ai zis ca le-ai si rezolvat singur. Pe Lazar si pe Cerchez. E:-Aa, sa nu chem prietenii mei, dar sa-i chem pe ai tai? H:-Nu, nu, el avut dreptate. Daca tu zis ca rezolvat problem, adu-i aici sa vedem ce zis si ei. Parca imi dadusera cu ceva in cap cand mi-au zis asta. Trebuia acum sa sper ca fix jucatorii care m-au bagat in rahat sa zica ceva care sa ma scoata. Deja incercam sa ma impac cu gandul ca aceasta era ultima mea zi ca antrenor la Arctic. Dar, daca tot avea sa fie asa, voiam macar sa ma descarc de ce aveam pe suflet. Am iesit afara si i-am chemat pe Cerchez si pe Lazar sa vina cu mine. Pe hol, inainte sa ajungem la vestiar, m-am intors cu fata la ei si i-am oprit sa vorbesc cu ei. E:-Si asa, ma...m-ati turnat la Balasa ca sa poata asta sa ma sape. Ba prapaditilor, (ma uit la Lazar) pe tine te-am adus eu la echipa, (ma uit apoi la Cerchez) si pe tine am ales sa te tin in continuare, desi ai fost adus peste capul mecu, si asa ma rasplatiti? Il ajutati pe ala sa ma dea afara? Pai voi ce credeti ma, ca daca vine alt antrenor o sa va fie mai bine? Ei bine, felicitari, v-ati indeplinit misiunea. Ati auzit si voi ca vine Contra, nu? Sa vedeti ce bine o sa fie cu el cand si-o cumpara alt portar si alt atacant si pe voi ori o sa va uite Dumnezeu pe banca sau prin tribune, ori o sa scape de voi direct. (ma uit iar la Cerchez). Amandoi au pus capul in pamant, nu scotea niciunul vreun cuvant. Daca tot plecam, macar ii facusem sa se simta ca ultimii oameni. Nu ca m-ar fi ajutat cu ceva, dar atunci pe moment m-a facut sa ma simt un pic mai bine. Acum, insa, trebuia sa-mi accept soarta. Am intrat cu cei doi in vestiar. E:(pe un ton resemnat)-I-am adus. H:-Domnilor, mi-a fost adus la cunostinta ca situatie la echipa nu tocmai una buna. Ca au fost neintelegeri cu antrenor, ca pe unii din voi nu prea baga in joc, ba chiar ca a reusit sa va impart in doua tabere, unii de partea lui si unii impotriva lui. Vreau sa auzit si pe voi, cum e? E adevarat? In continuare, amandoi erau cu privirea in pamant, nimeni nu zicea nimic. S-au uitat apoi unul la altul si Cerchez a inceput sa vorbeasca. Cerchez:-Va spun eu ce e adevarat. Da, au fost jucatori care s-au plans ca nu joaca, eu si cu David fiind unii din ei. Asa cum se intampla la orice echipa, cateodata jucatorii simt ca ar trebui sa primeasca mai multe minute de joc. Dar sa fie asa neintelegeri, sa se spuna ca s-a impartit vestiarul in doua, e o exagerare. Ma uit putin mirat la el, auzind niste cuvinte pe care nu ma asteptam. Apoi ma intorc cu fata catre Balasa, care avea o privire disperata in timp ce se uita la Cerchez. Parca incerca sa-i transmita pe cat de discret posibil sa taca din gura. H:-Si atunci de unde aceste vorbe? C:-Va spun eu, (ridica mana spre Balasa) de la el. H:-Serios? B:-Ce tot zici, ma? C:-Eram favoritul lui dinainte ca dumneavoastra sa preluati echipa. Dupa ce l-ati adus pe Gabi antrenor, am pastrat legatura cu el. Imi tot zicea ca nu-l place, ca nu-l suporta, ca nu e ce trebuie pentru echipa asta. Cand a vazut ca nu-l poate subordona, a decis ca trebuie sa scape de el. De-asta am fost eu adus aici. Eram mana lui dreapta. Tot ce aflam prin vestiar, trebuia sa-i zic lui ca sa se poata folosi de toate informatiile pentru a-l indeparta pe Gabi. Avea trei atacanti pe atunci la echipa, nici nu se gandea ca o sa fiu eu folosit vreodata pe teren, credea ca singurul meu rol aici o sa fie sa-i transmit lui tot ce auzeam pe aici. Apoi, cand a vazut ca sunt bagat in meciuri si ca mai si joc mine, s-a folosit de asta ca sa puna si mai multa presiune pe el, sa se vaite ca "ce jucator bun a adus el si Gabi nu-l baga". Am ramas cu totii masca. Nu puteam crede ce putea iesi din gura lui Cerchez. B:(pe un ton disperat)-Bai, termina-te! Ce-s cu vorbele astea? C:-Auzi, tu sa ma lasi in pace! (arata cu fata inspre mine) Baiatul asta a fost cu mine mai bun decat m-as fi asteptat vreodata si eu m-am luat dupa tine sa-l sap. Nici nu-l mai pot privi in ochi acum. Cand ma gandesc, imi vine sa intru in pamant de rusine. M-am luat dupa tine, ca daca iti e tie bine, o sa-mi fie si mie. H:-Si David cum aparut in discutie asta? C:-Pai v-am zis ca au fost jucatori care se plangeau ca nu prea joaca. Ca sa punem si mai multa presiune pe Gabi ne-am gandit sa gasim pe unul din ei care sa vrea sa faca scandal pe tema asta. Eu nu puteam, ca la mine nu ar fi fost fondat. Si am mai intrebat prin vestiar baieti, incercand sa le sugerez ca ar trebui sa fie folositi mai des si ca ar trebui sa ii zica lui Gabi de treaba asta si daca nu o sa fie de acord sa-i bage mai des sa treaca la amenintari. L-am intrebat si pe David si el a fost de acord. Dar dupa ce s-a trecut si la amenintari, ne-am dat seama ca poate s-a mers putin prea departe si dupa ce am vazut ca nimeni din vestiar nu ar fi de partea noastra in aceasta discutie, am lasat lucrurile asa. H:(se uita la Lazar)-E adevarat? David nu a zis nimic, decat a dat din cap aprobator. H:-Si de cearta cu Mihai Stoica, cine crezut ca e de vina? Gabi? C:-In niciun caz. Am fost pe banca langa el, am vazut ce s-a intamplat. Era tensiune mare, stelistii tot protestau la arbitru, ca ii dezavantajaza, si Gabi le-a facut o remarca atunci, ca se asa se milogesc ei mereu. Si, daca il cunoasteti pe MM, stiti ca este un tip mai temperamental, si atunci a sarit la bataie. Iar dupa meci, normal ca inca era nervos. Daca a fost trimis in tribuna, nu a mai avut cand sa-i zica nimic, decat dupa ce s-a terminat. H:-Dar Gabi, ca persoana, cu ti se pare? C:-Ce pot sa zic? Jos palaria pentru el! Un om cu un caracter deosebit. Stie mereu cum sa ne apropie, cum sa ne motiveze. Te felicita cand e de felicitat, iti zice cand gresesti, te face sa intelegi de ce si te ajuta sa nu mai repeti greseala. Este si el mai impulsiv, mai temperamental, nu accepta sa fie calcat in picioare de nimeni, dar asta e ceva pozitiv. Ca antrenor, nu pot sa zic ca e cel mai bun din lume, pentru ca se vede ca e inca la inceput. Dar, sa fiu in locul dumneavoastra, as fi mandru sa stiu ca el imi reprezinta echipa. H:-Directorul nostru sportiv aici de fata zis ca ar fi zis ceva nu foarte frumos despre mine. Stii ceva de asta? C:-Nu am auzit nimic despre asta. Dar, sincer, nu imi vine sa cred ca ar putea sa faca el asta. Turcul apoi se apropie la cativa centimetri de Balasa, cu o privire deloc vesela pe fata. B:-Domnu' Hasan, doar nu credeti toate astea. S-a speriat si el ca... H:-Nu ti-e, domnule, rusine? In momentul asta strans toate lucrurile si pleci. Nu mai ai ce cauta la echipa asta. Inteles? Balasa se departeaza usor de el, avand o privire plina de manie. Se uita repede la mine, in timp ce eu abia ma abtineam sa nu rad. Se opreste apoi in fata lui Cerchez. B:-O sa-ti para rau pentru asta! Asculta-ma ce-ti zic, o sa regreti amarnic. Nu o sa te uit pentru treaba asta. A iesit apoi si a trantit usa dupa el. H:(vine langa mine, intinzandu-mi mana)-Gabi, pare rau. Eu gresit sa cred ca tu ai putea sa faci si sa zis tot ce a reprosat omul acela. Promit sa ma revansat fata de tine. E:(ii strang mana)-E in regula. Inteleg ca nici dumneavoastra nu v-a fost usor si ca nu stiati pe cine sa credeti. H:-Haideti afara, sa anuntat si pe jucatori. Turcul iese din vestiar, dar inainte sa apuc sa ies si eu dupa el, Cerchez ma trage de mana, tinandu-ma acolo. C:-Imi pare rau si mie, pentru tot. Nu ai meritat sa-ti fac toate astea. M-am luat dupa nebunu' ala, nu mi-am dat seama. Lazar:-Si mie imi pare rau. Si daca nu mai vrei sa lucrezi cu noi mai departe, eu unul te inteleg C:-Si eu la fel. Ma uit putin dezaprobator si la el si la Lazar, gandindu-ma ce sa le zic. Ma deranja foarte tare gandul ca au complotat practic ca sa ma scoata de la echipa. E:(il bat pe umar pe Cerchez)-E in regula. Macar v-ati reparat greselile, acum in al doispelea ceas. Hai, sa iesim si noi.
  2. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Sarbatoarea a continuat pana tarziu in noapte. La plecare i-am asteptat si pe suporterii din Gaesti sa iasa din stadion si am plecat in coloana inapoi spre Targoviste. Am facut insa un mic ocol, in loc sa mergem cu restul autocarelor spre Gaesti am intrat mai intai prin Poiana. Am vrut ca Andrei sa faca o intoarcere triumfatoare acasa, prezetand Cupa Romaniei locuitorilor din satul sau natal. Juca de doar un an la nivel profesionist si deja avea mai multe trofee in palmares decat Georgica Vamesu, alt satean din Poiana despre care v-am mai povestit ca a jucat la Rapid ani de zile. Am dat de veste inainte si sute de oameni au venit la barul din centrul satului sa-si intampine eroul. Soferul i-a deschis usa, iar acesta a pasit in afara autocarului, ridicand trofeul deasupra capului, dupa care a fost luat pe sus de cativa insi si aruncat de cateva ori in aer, in timp ce restul ii scandau numele. Eram mandru, dar in acelasi timp putin invidios pe el. Dupa ce am plecat din Poiana, am trecut si prin Gaesti, acolo unde am fost intampinati de o multime si mai mare. Desi era deja tarziu in noapte, mii de oameni s-au adunat de lungul Drumului Natiolan 7 pana la intersectia cu Strada 1 Decembrie pentru a-si felicita viitoarea echipa locala. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Reusisem noi cu echipa noastra sa castigam Cupa Romaniei. Reusisem sa facem atata lume fericita. Era mai frumos decat orice vis pe care l-am avut vreodata. Dupa ce ne-am intors in Targoviste, petrecerea a continuat la vestiare. Eram asteptati acolo de turc si de Iacobuta, care inca nu au avut sansa de a ne felicita fata-n fata. Balasa era si el pe acolo. I-a felicitat pe jucatori, insa cu mine si cu Mugur a batut doar palma si atat. Nu ne-a zis nici macar un "bravo!". Nu ne-a pasat insa. Momentul era mult prea frumos ca sa imi fac nervi cu el. Nici nu l-am mai bagat in seama tot restul noptii. Eu si cu Mugur am reusit sa nu ne facem praf, deoarece ziua urmatoare aveam de sarbatorit si cu familiile si prietenii nostri. Din pacate, eu nu am avut parte de aceeasi primire calduroasa atunci cand am ajuns acasa. Principalul motiv pentru asta era ca majoritatea prietenilor mei sunt stelisti si nu erau tocmai incantati ca le-am invins echipa lor cea draga pentru a castiga Cupa. Ofticosi... Nici acasa nu puteam sa ramenem foarte mult pentru ca peste doar trei zile urma sa jucam ultimul meci al sezonului impotriva UTEI. Desi eram deja promovati si meciul nu mai avea niciun fel de miza, tot trebuia tratat cu profesionalism. In timp ce eu si cu Mugur ne indreptam spre Targoviste, deodata imi suna telefonul. Era Hasan. Eu:-Ha...ma suna turcu'. Mugur:-E da? O vrea sa te mai felicite odata? E:-Putin probabil. Nu cred ca i-ar sta in caracter. Vedem acum. (raspund) Sa traiti! Hasan:-Buna ziua, Gabriel! (avea o voce cam serioasa) Pe unde esti? E:-Sunt cu Mugur in masina, venim inapoi spre Targoviste. S-a intamplat ceva? H:-Sa venit direct la stadion, ca avem de discutat. E:(sunt surprins de tonul lui)-Ok, venim. Dar...e vreo problema? H:-Cred ca stiut tu mai bine. E:-Ce sa stiu? H:-Ce sa stii? Comportament tau din ultima vreme, disputele tale cu jucatorii, astea poate ca pot sa trecut cu vederea. Dar eu nu acceptat sa fiu luat de fraier, cu atat mai mult de proprii angajati. E:-Domnu' Hasan, despre ce vorbiti? Cand vreodata v-am luat de fraier? H:-Hai. lasat vrajeala, ca stiut tu prea bine. Vorbim cand ajuns aici. (inchide) Stau si ma uit confuz la telefon cateva secunde, incercand sa-mi dau seama ce tocmai s-a intamplat. Nu puteam sa inteleg despre ce vorbea. Incercam sa-mi aduc aminte de vreun moment in care l-as fi jignit sau in care i-as fi aratat vreun semn de lipsa de respect, dar nu reuseam. M:(dupa ce m-a vede ca nu zic nimic)-Ce-a zis ma? E:-Ca cica sa ne ducem la stadion, ca trebuie sa stam de vorba. M:-Despre ce? E:-Sa-mi bag p*** daca stiu. Ca cica nu e multumit de comportamentul meu, de relatia mea cu jucatorii, ca cica l-as fi luat de fraier... M:-Ce ma? E:-Asa mi-a zis. M:-Pai de unde pana unde l-ai luat tu de fraier? E:-Ti-am zis, n-am nicio idee. Eu stiu ce i-o fi venit? Tot entuziasmul, toata euforia de dupa castigarea Cupei disparusera. Acum incepusem sa ma ingrijorez in legatura cu discutia pe care urma sa o am cu Hasan. Nici nu stiam ce urma sa spun, mai ales ca nici nu stiam ce avea sa-mi reproseze. Cand sa-l fi luat eu de fraier? Si cum de se gandea sa-mi arunce reprosuri acum, dupa ce i-am castigat Cupa? Daca era ceva grav, mi-ar fi zis mai demult, cand facusem greseala. Dar ce puteam eu sa fac din ziua finalei si pana acum de l-a suparat atat de tare? Cat ma gandeam, am deschis telefonul si am inceput sa mai umblu pe internet, incercand sa ma calmez. Umblu de pe un site pe altul, ajung pe DigiSport, si dupa ce dau cateva scroll-uri mi se fac ochii cat cepele la citirea unui articol. E:-Ce p*** mea?! M:-Ce e? E:(inghit in sec)-Titlu pe DigiSport: "Sfarsit de drum pentru Stoian? Cosmin Contra in discutii avansate cu Arctic!". M:-Ce ma? E:(citesc printre randuri)-...desi a avut un sezon excelent la Arctic, e foarte probabil ca Stoian sa nu mai fie pe banca incepand din vara...echipa damboviteana negociaza cu Cosmin Contra pentru a prelua conducerea la castigatoarea Cupei Romaniei...lucru confirmat de directorul sportiv al lui Arctic, Cristian Balasa, care anunta ca negocierile dintre cele doua tabere sunt foarte avansate. (las telefonul jos si ma uit la Mugur). Ne sapa asta, sa-mi bag p***! M:-F***-m-as in mortii lui! Inseamna ca asta ne-a bagat strambe la turc. E:-Da' ce p*** mea putea, ma, sa-i zica de ne da asta afara asa imediat? SI deja ia alt antrenor fara sa vorbeasca si cu mine mai intai? M:-O sa aflam cand ajungem acolo. Macar stim ca minte. E:-Noi stim, da' sa vedem cum il facem si pe turc sa creada asta. M:-Stii ca iti ziceam ca il bat pe asta intr-o buna zi? Cred ca azi se si adevereste. Ajungem si la stadion. La intrare, ii vedem si pe jucatori, care erau toti adunati la intrare. In timp ce ne apropiem de ei, Marius Niculae iese din multime si vine spre noi. Niculae:-Bai, Gabi, ce se intampla, ma? E:-Sa mor daca stiu, Marius. Da' voi de ce sunteti aici? N:-Pai ne-a chemat turcu, ca cica sa ne luam la revedere de la voi. Plecati? E:-Unde sa plecam, Mariuse? Asta ne-a chemat ca vrea sa ne dea afara? N:-Ce?! Pai de ce? E:-Ti-am zis, nu stiu nimic. N:-Pai cum p*** mea, castigam cupa cu tine si te schimba? E:-Nu stiu, Mariuse, nu stiu ce vrea, ce i-o fi venit. Vorbim acum cu el si vedem. Din spatele lui Niculae vine si Andrei, la fel de surprins de vestea plecarii noastre. Andrei:-Ma, tu vorbesti serios? Pai de ce a zis ca va da afara? E:-Nu stiu, Andrei, sa-mi bag p*** daca stiu. Ne-a sunat cand eram pe drum si ne-a zis sa venim aici ca trebuie sa vorbim, da' nu ne-a zis de ce, nu ne-a zis ce-am facut. A:(isi pune mainile in cap)-Sa-mi bag p*** in ea de treaba, nu mai inteleg nimic. E:(il bat usor cu palma pe piept de doua ori, incercand sa-l calmez)-Hai ca vorbim acum cu el, vedem ce zice. Poate o iesi bine... Nici eu nu credeam in ceea ce tocmai i-am zis lui Andrei. Nu stiam ce o sa urmeze, ce urma sa-mi zica, ce o sa-i spun eu lui. Ca si cu castigarea cupei, nu-mi venea sa cred ca traiesc asa ceva. Doar ca acum era din cu totul alt motiv. Trecusem de la extaz la agonie. Am mers agale catre vestiar, acolo unde am inteles ca eram asteptat. Am batut la usa si am intrat, gasindu-i inauntru pe Hasan si, surpriza, pe Cristi Balasa.
  3. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Multumesc! O sa continui tot pe FM17. Daca as sari la 19 s-ar schimba toate loturile, atributele jucatorilor actuali, ar fi o harababura prea mare.
  4. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Cu siguranta erau cele mai lungi 2 minute din viata mea. Timpul parca statea in loc. Blestemata aia de tabela se oprise la 90 cu numaratoarea si nu puteam sa-mi dau seama cate secunde treceau. Stelistii bubuiau incontinuu mingea in fata, fiind "sustinuti" de public care se rezumau doar la a striga "haideti ma!" fiecare in ritmul lui. Noi reuseam din nou si din nou sa respingem fiecare minge lunga, care apoi se intorcea la ei si tot asa. Nu stiam cat mai puteam rezista presiunii, si nu ma refer la echipa ci la mine. Tremuram si eram transpirat tot. Imi apucasem pantalonii cu mainile si strangeam cat puteam de tare, crezand ca ma linisteste oarecum. La un moment dat, Boldrin trimite o pasa moale pentru De Amorim, iar Nica incearca sa ii ia fata. Din pacate, stelistul ajunge primul la minge, iar Kovacs dicteaza lovitura libera dupa intrarea intarziata a fundasului nostru. Eu:(vorbeam singur)-Aoleuuuuuu. Hai, ma, de ce asa? Nita a urcat si el in careul nostru. Era totul sau nimic pentru ei. Boldrin a centrat in zona punctului cu var. Mingea a ricosat din vreo 2-3 jucatori, dupa care a sarit la Popa care a ramas singur in coltul careului de 6 metri. Mijlocasul a preluat cu coapsa si se pregatea sa traga in timp ce Matache iesea disperat in poarta incercand sa-l blocheze. E:-NUUUUUUU!!! Popa simuleaza un sut si isi da mingea in lateral inspre centrul careului, fentandu-l elegant pe portarul nostru. Mugur:-Nu se poate... Stelistul duce piciorul spre minge, parand ca va indeplini o simpla formalitate. Din spatele lui, insa, Tudorie apare ca fulgerul, intrand prin alunecare si bubuind mingea in corner. E:-Maaaaaaama, mama! Lovitura de colt acum. Acelasi Boldrin sprinteaza spre marginea terenului pentru a executa. Centreaza undeva intre puctul de la 11 metri si careul mic. Matache iese din nou in disperare si atinge mingea cu varful degetelor si o deviaza inspre marginea suprafetei de pedeapsa. Acolo era Pintilii, care nu sta pe ganduri si suteaza cu sete din voleu. Matache era cazut dupa iesirea din poarta, dar Serban se arunca eroic in fata sutului, mingea lovindul in spate si ricosand mult in afara careului. E:(strig la Kovacs)-Heeeeei, cat mai tii?? Mingea este recuperata de Boldrin care centreaza fara preluare inapoi in careu. Scarlatache se inalta dintre toti jucatorii aflati in acea zona si respinge din nou in afara suprafetei de pedeapsa. Primul la minge este apoi Enache, care o inalta din nou inspre careul nostru. Inainte ca aceasta sa poata ajunge acolo, insa, Kovacs duce fluierul la gura si pune capat meciului. (eu si Mugur ne luam in brate)-Eeeste maaaaa!! (Mugur ma apuca apoi de cap si se lipeste cu fruntea lui de a mea)-I-am batut, maaa! VICTORIE! FCSB 1-2 ARCTIC! AM CASTIGAT CUPA ROMANIEI! Niculae si Constantin au sarit si ei pe noi imediat dupa. Apoi am intrat cu totii pe teren, in timp ce publicul ne huiduia din toate puterile. Eu si cu Mugur ne-am dus glont la Andrei si l-am ridicat in aer. (amandoi)-Bravo, ma, Ronaldinho! Era nebunie adevarata pe teren. In timp ce noi sarbatoream, il vad si pe Reghe trecand hotarat pe langa noi. Am zis sa raman fair-play, totusi, si m-am dus sa dau mana cu el. E:-Hei! Felicitari pentru meci! El se uita insa in sictir la mine si ridica degetul aratator la mine, asemeni unui invatator care il educa pe elevu obraznic. Reghecampf:-Sa stii ca sunt de prost gust gesturile si vorbele pe care le-ai facut pe margine mai devreme. E:-Bai, daca voi doar asa stiti sa castigati, ce sa va fac? Voi stiti cat de enervanti sunteti cand cereti penalti la cele mai mici atingeri? R:-Hai, lasa-ma cu astea. Tu ce sa zici acuma, ca doar nu voi trebuia sa primiti? Intre timp, MM, care coborase din tribune, trece pe langa el si il atinge usor cu mana pe umar, un semn discret prin care ii tansmitea sa plece de langa mine. Stoica:(pe un ton ironic)-Hai, ma, lasa-i sa se bucure si ei, ca au castigat. (se opreste apoi, si se apropie de mine cu acelasi gest pe care il facuse si Reghe mai devreme)Ba, si tu sa ai grija cum vorbesti cu mine, da? Diferenta intre gestul lui Stoica si al lui Reghecampf e ca MM s-a apropiat mult prea mult de mine, la doar cativa centimetri, aproape punandu-mi mana pe fata. Atunci n-am mai rezistat nici eu si am cedat. E:(il imping tare cu mana in piept)-Ba, cine p*** mea te crezi tu ma? Reghe, desi era si el un om destul de antipatic, era mai diplomatic decat "managerul" si s-a pus repede intre noi sa ne desparta. Mugur, fiind aproape, a sarit si el repede sa ne tina. Jucatorii si restul stafurilor au vazut si ei scena si au sarit imediat sa tempereze situatia. Eu m-am calmat repede, insa cu MM mai greu te intelegeai. Din multimea ce se formase undeva pe la mijlocul terenului inca il putean auzi cum tipa "Tu pui mana pe mine, ma?". Dupa un minut-doua, lucrurile s-au mai linistit. Am putut sa continuam sa ne bucuram de victorie. M:-Bai, esti bine? Ai patit ceva? E:-Da, ma, stai linistit. Nici nu m-a atins. M:(se uita in jur)-P*** mea, trebuia sa ii arzi una in gura macar, daca tot l-ai prins langa tine. E:-Eh, lasa, data viitoare. Dupa ce am urcat pe scena, am privit cu ditamai ranjetul pe fata cum Burleanu i-a inmanat cupa capitanului nostru, Marius Niculae, i-ar acesta a ridicat-o deasupra capului in timp ce o furtuna de confeti argintii ne-a acoperit pe toti. Nu mai simtisem niciodata o asemenea bucurie. Apoi, dupa ce a trecut prin mainile a mai multor jucatori, eu si cu Mugur am luat-o si am fugit cu ea pana in dreptul fanilor, care inca nu parasisera stadionul. Am trecut apoi cu ea si prin dreptul tribunei 1. Parintii mei, ai lui Mugur si chiar si ai lui Andrei, pe care nu reusisem sa ii zaresc pana atunci, au venit pana la balustrada de unde ne filmau si ne faceau poze. Atunci i-am dat-o si lui Andrei sa o ridice prima oara. DIn zona VIP am reusit apoi sa-l vad si pe Hasan, patronul nostru, alaturi de Iacobuta si alti cativa oameni, probabil parteneri de-ai lui. Au salutat si el echipa cu mana, dar bucuria lui era mult mai restransa decat a noastra. Am fost apoi oprit pentru un interviu la marginea terenului, nici nu mi-am dat seama de la ce post de televiziune. Reporter:-Felicitari, Gabi. O victorie uriasa astazi, ati reusit sa bateti pe FCSB si sa castigati Cupa Romaniei inca de la prima participare. Cum te simti in acest moment? E:-Minunat, absolut minunat! E probabil ce-a mai fericita zi din viata mea. Nu doar ca am castigat Cupa, dar am si reusit sa-i batem pe Steaua, FCSB, cum vreti voi sa-i spuneti. Le-am aratat la toti ca nu vorbeam aiureli prin conferinte de presa pana acum atunci cand ziceam ca la anul vrem campionatul. (ma uit inspre camera) Sa se uite toti la mine acum: Arctic vine in Liga 1 din vara si vine sa ia campionatul! R:-In timpul meciului si chiar si imediat dupa au existat cateva scene tensionate intre cele doua stafuri, mai precis intre tine si Mihai Stoica si Reghecampf. Ne poti spune de la ce a pornit conflictul? E:-Exista un lucru pe care eu nu-l suport, atunci cand cineva amesteca fotbalul cu actoria. Daca esti fotbalist, fi fotbalist. M-am enervat, ce-i drept, cand am vazut ca ei la fiecare atingere cer fault, cer cartonas, cer penalti. Acolo la faza cu Pintilii, trece pe langa Andrei Iancu, se agata de el si se arunca pe jos. Pai ce e aia? SI nu doar asta, dar si modul insistent in care cei de pe margine puneau incontinuu presiune pe arbitru, cerand incontinuu penalti la acea faza, asta m-a scos din sarite. Le-am aruncat si eu cateva vorbe, lui MM nu i-au picat prea bine si de aici a degenerat totul. Asa e in fotbal, nervi, agitatie, lucrurile mai scapa de sub control din cand in cand. R:-Ca ai pomenit mai devreme numele lui, Iancu si-a dovedit inca odata importanta sa pentru echipa marcand golul egalizator astazi. E:-Da, v-am mai spus in repetate randuri, imi pun toata increderea in el, stiu sigur ca o sa ajunga fotbalist mare si ca o sa mai castigam trofee cu el la echipa. El ne-a calificat cu Dinamo, el a pus umarul la victoria de astazi. Ascultati ce va spun, o sa ajunga mare! R:-Deci, din vara in Liga 1. Aveti deja planuri pentru transferuri, aveti o lista deja facuta? E:-Am preferat sa ne punem toata concentrarea in meciul de astazi. Acum, pana in iulie avem destul timp sa ne gandim si ce jucatori o sa mai aducem, sa vedem daca va si pleca cineva. Ramane de vazut. R:-Pana la urma ati avut si ceva fani in tribune astazi, doresti sa le transmiti ceva anume? E:-Da, le multumim din suflet celor care au venit sa ne sustina, in special celor care au venit tocmai din Gaesti pentru noi. Le multumim pentru incurajare si sper ca le-am oferit o seara de neuitat. Alaturi de ei, impreuna, vom reusi sa punem Gaestiul pe harta fotbalului romanesc.
  5. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Eu:-Ei bine, iata-ne ajunsi si aici. Asta e momentul pe care il asteptam de multa vreme. Momentul in care o sa iesim acolo pe teren si o sa le aratam la toti de ce suntem in stare. Fanii or sa fie de partea lor, o sa fim huiduiti, fluierati, injurati. Nu trebuie sa va demoralizeze acest lucru, din contra. Trebuie sa va inraiasca. Sa va faca sa va doriti cu atat mai mult sa castigati, ca sa le dati si lor peste nas. Pe Steaua ii stim, o sa se arunce mult pe jos, o sa puna multa presiune pe arbitrii, o sa va provoace si pe voi. Nu trebuie sa intram in jocul lor. Nu trebuie sa ne lasam provocati, sa cedam nervos si sa luam cartonase cu duiumul. Voi concentrati-va pe jocul vostru, pe ceea ce am pregatit la antrenamente. E momentul nostru sa stralucim. Am ajuns pana aici pe munca noastra si doar a noastra si tot pe munca noastra o sa si castigam in seara asta. Haideti, sa iesim acolo si sa luam cupa aia! Cu totii au avut o reactie pozitiva. cu totii pareau pregatiti, atat fizic cat si psihic. Asezarea pe teren a ramas aceeasi, iar jucatorii care urmau sa inceapa erau: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, Vasile - Andrei, Bucsa - Petre, Purece, Valceanu - Tudorie. Unsprezecele e in mare parte acelasi din dubla cu Dinamo, mai putin Petre care era titular in locul lui Serediuc. Am decis sa merg pe mana lui, dat fiind trecutul sau de "caine". Speram sa vina cu o determinare in plus. Steaua urma sa inceapa intr-o asezare in oglinda cu a noastra, iar 11 lor arata astfel: Nita - Enache, Tamas, Mitrea, Tosca - Pintilii, Muniru - Popa, Boldrin, De Amorim - Tanase. Am iesit inapoi pe teren fiind intampinati de o galagie imensa. Stadionul era arhi-plin. Cei cativa mii de fani ai nostri abia daca se auzeau, fiind complet acoperiti de marea de suporteri stelisti. Inainte de a incepe partida, am fost dam si mana cu Reghecampf si Mihai Stoica. Doua persoane care nu erau deloc pe placul meu, mai ales MM, dar trebuia sa fiu fair-play. Treceau secundele, iar eu eram din ce in ce mai incordat. Ma apucase tremuratul, aproape ca imi clantaneau si dintii in gura. M-am mai dus odata la Mugur si am batut palma cu el, fara sa zica niciunul din noi nimic. La scurt timp dupa, Istvan Kovacs a dat drumul meciului. Finala Cupei Romaniei incepuse, Steaua - Arctic. Noi am avut lovitura de start. Inca din minutul trei, adversarii reusesc sa duca mingea pana la 20 de metri de poarta noastra. Dupa un schimb de pase cu Muniru, De Amorim reuseste o deviere fina pentru Boldrin, care este pus in pozitie singur cu Matache. Brazilianul suteaza in forta pe coltul scurt, dar portarul nostru reuseste sa respinga in corner. Imediat, eu si cu Mugur ne-am uitat unul al altul. Nu am scos niciun cuvant, dar ne-am dat amandoi seama cat de aproape am fost sa incasam gol dupa doar trei minute de joc. Cornerul nu a fost executat stralucit, iar noi am reusit sa bubuim mingea in fata pana la Tudorie. Atacantul nostru a reusit sa preia si sa sprinteze pana aproape de careul advers. A trecut prin dribling de Tosca, dar acesta a fost dublat foarte bine de Achim, care a degajat in aut. Stelistii deja faceau un presing foarte agresiv, iar spatiile erau foarte reduse in jumatatea lor de teren. In minutul 5, dupa o succesiune de pase, mingea ajunge la Purece pe la vreo 20-25 de metri de poarta. Acesta paseaza pe culoar pentru Petre, care scapa singur cu portarul. "Piticul" preia nestingherit si il invinge pe Nita cu un sut pe coltul scurt, dar in timp ce noi ne bucuram, asistentul de pe partea noastra deja ridicase fanionul pentru o pozitie de ofsaid. E:-Aaahhhh, sa-mi bag p***! Cel mai urat e cand apuci sa te bucuri pentru gol si apoi il anuleaza. Mugur:- Asa-i. Da' e bine ca ne apropiem si noi de poarta lor. E:-Corect. Da' si astia preseaza calumea. O sa fie greu. M:-Te asteptai la un meci usor? E:-Ai dreptate... Doua minute mai tarziu actiunea se muta iarasi la poarta noastra. Dupa ce primeste mingea din aruncare de la margine, Muniru centreaza la marginea careului nostru de 6 metri. Bucsa respinge cu capul, insa trimite doar pana la De Amorim care era mult prea liber in interiorul suprafetei de pedeapsa. Brazilianul suteaza fara preluare, dar mingea este respinsa de Scarlatache in corner. In minutul 10, stelistii au o lovitura libera de pe la 25 de metri de poarta noastra. Boldrin suteaza in forta, dar mingea trece putin peste transversala. Nu mai fusesem niciodata dominati ca acum. Au mai fost si alte meciuri in care nu prea reuseam sa ne creem ocazii, dar niciodata nu am fost inghesuiti in propria jumatate de teren ca acum. Am reusit insa sa mai echilibram balanta, iar cateva minute bune nu prea au mai fost ocazii notabile. In minutul 21, Popa a primit mingea in banda dreapta. A incercat sa protejeze in fata lui Vasile, dar fundasul nostru a avut o interventie...sa-i spunem energica la mijlocasul advers, darmandu-l imediat. Banca stelistilor, care era aproape de locul in care s-a pentrecut faza, a sarit ca arsa, cerand eliminarea fundasului nostru, dar Kovacs i-a dat doar galben. 29, primim si noi o lovitura libera cam de la aceeasi distanta, dar putin mai in lateral. Andrei este executantul. Acesta trage in forta pe coltul lui Nita, dar portarul reuseste sa respinga in lateral. Meciul a continuat ceva mai precaut. Atat noi cat si ei faceam un presing agresiv de indata ce adversarul intra cu mingea in cealalta jumatate de teren, iar niciuna din echipe nu incerca sa se arunce cu totul pe atac. In minutul 36, Vasile a primit o pasa in flancul stang. Popa a incercat sa puna presiune pe el, dar a fost ridiculizat de fundasul nostru, lasandu-i restul benzii aproape complet libera. Vasile a incercat apoi o trecere si pe langa Achim, care venise sa acopere. A dat mingea pe langa inchizatorul Stelei, insa acesta l-a tinut minte pentru faultul din urma cu cateva minute si l-a pus "in cap" pe fundasul nostru de indata ce a trecut mingea de el. Vasile, zbanghiu cum e, nu s-a lasat mai prejos si s-a ridicat imediat la Achim, cerandu-i socoteala. Cum s-a apropiat cu fruntea de capul adversarului, Achim a cazut ca secerat. Din nou, stelistii au sarit imediat de pe banca, cerand al doilea galben. Se crease deja o gramada de jucatori in acea zona. Nervii erau intinsi la maxim. Arbitrul a vorbit cu cei doi, i-a aratat galbenul lui Achim pentru fault, dar la lasat pe Vasile doar cu un avertisment verbal. Din suprafata lor tehnica, MM si cu Reghecampf luasera foc. Reghecampf:-Cum, dom'le, il loveste cu capu' si nu-i dai galben? E:(auzind ce a zis, strig la Reghe)-Ce mananci, ma, cacat? Ce dracu' i-a facut? Stoica:(dupa ce m-a auzit si el pe mine)-Bai, tu ai grija cum vorbesti! E:-Eu sa am grija? Terminati-va cu milogeala asta, ca nu sunteti copii! Kovacs se duce apoi si vorbeste cu cei doi, avertizandu-i sa lase tonul mai moale. Imediat dupa, spiritele s-au calmat si nu s-a lasat cu nicio eliminare. Aceea avea sa fie si ultima faza notabila din prima parte, scorul ramanand neschimbat. Nu aveam de gand sa fac nicio schimbare la pauza. Si-au creat mai multe ocazii decat noi, dar nu puteam spune ca ceva nu mergea bine la echipa noastra. Doar l-am avertizat pe Vasile sa joace ceva mai precaut, deoarece Kovacs nu avea sa-l mai ierte inca o data. Nici Steaua nu a efectuat nicio schimbare dupa primele 45 de minute, asa ca aceeasi jucatori urmau sa inceapa si actul secund. In minutul 50, Boldrin reuseste sa salte mingea de la mijlocul terenului peste toata echipa noastra, lansandu-l pe Tanase in situatie 1 la 1 cu Matache. Decarul Stelei a preluat, a intrat cu mingea in careu, dar Matache a avut inca un reflex foarte bun si a reusit sa respinga in corner. Doua minute mai tarziu, dupa o lovitura libera batuta scurt, Popa trimite si el o pasa de culoar pentru acelasi Tanase. Aflat in unghi, atacantul a sutat puternic la poarta, dar Matache a reusit sa respinga in fata, dupa care Scarlatache a degajat in corner. E:(strig al jucatori)-Iesiti mai tare in ei, nu-i mai lasati sa se apropie atat de mult. M:-Crezi ca te-or auzi in galagia asta? E:-Sper si eu... Cornerul este executat pe prima bara, gasindu-l pe acelasi Tanase. Acesta se inalta si reia cu capul, dar trimite pe langa poarta. In minutul 56 reusim si noi sa ne mai apropiem de careul advers. Valceanu primeste pasa aproape de marginea careului. Din preluare, mijlocasul isi da mingea in lateral, inspre centrul si suteaza pe coltul scurt dintre Enache si Tamas, dar Nita respinge in corner. Centrarea este apoi respinsa in afara careului, de unde este recuperata de Andrei. "Ronaldinho" ii trece apoi mingea printre picioare lui Enache si ii paseaza lui Scarlatache la marginea careului. Fundasul preia si suteaza din intoarcere, insa o face putin pe langa poarta. E:-Aaaahhhh, bagami-as...dupa ce ca abia ne apropiem de poarta. M:-Sa stii. E prima data cand suntem "calariti" in halu' asta. E:-Sper doar sa mai putem rezista. Daca ne mai facem o ocazie sau doua, sigur o bagam noi in poarta. Imediat dupa ratare, Reghecampf face prima schimbare, scotandu-l pe Tanase care a ratat cat pentru toata echipa si introducandu-l pe Golubovic. In minutul urmator, Petre a primit o minge in flancul drept si a centrat apoi catre Tudorie, care era demarcat in fata careului advers. Acesta a preluat si a sutat din voleu, dar mingea a trecut peste poarta. In minutul 61, Boldrin incearca o pasa filtranta inspre De Amorim in lateral. Nica e pe faza, se intinde si reuseste sa respinga. Din pacate, mingea respinsa de el se duce in careul nostru, inspre zona punctului cu var. Golubovic e pe faza si pleaca din marcajul lui Miron. Bosniacul ajunge primul la minge si impunge mingea cu varful bocancului, iar Matache nu reuseste sa intervina. 1-0. Stadionul explodeaza, iar banca lor tehnica si jucatorii de pe teren sarbatoresc golul. Exact ca in cosmarurile mele. In timp ce toate astea se intampla in fata mea, eu raman cu mainile in cap. Am crezut ca asta a fost. Desi mai era inca o jumatate de ora de jucat, am crezut ca acesta avea sa fie sfarsitul. Desi initial imi venea sa ma duc sa-i strang de gat si pe Nica si pe Miron, m-am abtinut cu greu si am incercat in schimb sa-i incurajez. E:-Lasa-ti, nu-i nimic, mai avem timp. Haide-ti, ca puteti, haideti! A urmat apoi si prima noastra schimbare. Desi puteam ori sa-l scot pe Petre, care inafara de acel gol anulat nu prea sa vazut in joc, ori sa-l scot pe Vasile, care avea de mult cartonas galben, am decis pana la urma sa-l inlocuiesc pe Bucsa cu Serban. M:-Bai, n-ai minte? Ai si altii pe teren care nu fac nimic. SI tu inlocuiesti fix capitanu'? E:-Trebuie sa mutam ofensiv. Serban e mai tehnic si daca o sa reusim sa dam gol, o sa poata sa se si apere apoi. M:-Off...ma rog, cum stii. Intre timp crainicul incepe sa strige "gol". Si striga. Si striga. Si nu se mai opreste. E:(dupa multe de secunde in care am auzit doar "gooooooooo...", zic usor cu ochii indreptati spre cer)-Mai taci in mortii ma-tii odata! Trei minute dupa marcarea golului, reusim sa ducem mingea in banda stanga la Valceanu. Acesta a avansat cu mingea pana la marginea careului. Purece si cu Tudorie se pregateau sa sprinteze inspre careul mic, asteptand o pasa pe culoar. Acestia au reusit sa traga trei oameni dupa ei, iar Valceanu a observat acest lucru si a pasat in schimb la Andrei la vreo 20 de metri de poarta. Acesta a saltat din preluare mingea peste Pintilii dupa care a sutat puternic la firul ierbii de la linia de 16 metri. Mingea a trecut destul de aproape de Nita, dar a fost sutata foarte bine, iar portarul nu a reusit sa o atinga. 1-1. Acum a fost randul nostru sa declansam fiesta. Tot stadionul fusese redus la tacere, mai putin cei 4-5 mii de oameni din sectorul nostru de fani. Imediat dupa gol, Andrei a sprintat catre banca, fiind urmat de restul jucatorilor care se ingramadeau sa-l felicite pentru reusita. In timp ce noi ne bucuram, ii auzeam pe cativa fanii aflati in tribuna din spatele bancii tehnice cum incep sa ne huiduie. Nu m-am putut abtine si m-am intors cu fata spre ei ducand degetele la urechi, facand semn ca nu-i aud. Am reusit astfel sa-mi atrag si mai multa antipatie din partea lor, lucru care m-a amuzat copios. In minutul 72 actiunea s-a mutat din nou la poarta noastra. Enache a primit pasa in banda stanga si a fugit cu mingea pana aproape de linia de fund a terenului. Desi era in unghi inchis, fundasul a incercat sa il surprinda pe Matache cu un sut pe coltul scurt, dar portarul nostru a respins pe spate. Sase minute mai tarziu, Andrei reuseste sa trimita si el o minge lunga de urmarire pentru Tudorie. Atacantul nostru a sutat fara preluare din careul advers, dar sutul a fost moale, iar Nita a prins fara probleme. Deja luam in considerare sa-l schimb si pe el. Ma tot gandeam ca poate inca ii era frica de ce a zis Becali la tv si nu voia sa joace serios. M-am razgandit insa si am hotarat sa-l trimit in joc pe Frasinescu in locul lui Miron, care facuse un joc destul de slab. Aceea avea sa fie si ultima inlocuire, a doua venind in minutul 70, Serediuc in locul lui Petre. In minutul 81 Andrei trimite o pasa buna pentru Serediuc in interiorul careului advers. Mijlocasul si-a intors mingea si a pasat apoi paralel cu linia de fund a terenului catre Tudorie. Stelistul a sutat pe plasat, dintr-o bucata la coltul lung, trimitand imbecabil mingea la vinclul portii. 2-1. (toti de pe banca)-Goooooooooooooooooooolllllll Atunci s-a declansat nu fiesta, ci nebunia. Tudorie a sprintat inspre coltul terenului in dreptul fanilor nostrii, iar noi impreuna cu jucatorii de pe teren si de pe banca am rupt-o la fuga inspre el, facand ditamai gramada la marginea terenului. Dupa ce am terminat de bucurat, am fost si avertizat de Kovacs sa nu-mi mai parasesc suprafata din treptul bancii. Steaua a incercat apoi sa se arunce pe atac, fiind presati de timp, si lasau spatii mari in jumatatea proprie. Mai ramanea doar sa putem duce mingea in fata. In minutul 86, mingea ajunge la Popa in flancul drept. Acesta paseaza la marginea careului pentru Pintilii. Inchizatorul a dat impresia ca urma sa traga, dar s-a dat seama ca nu poate strecura mingea printre jucatorii nostrii aflati in careu si in schimb a facut preluare cu exteriorul. A dat mingea pe langa Andrei, a trecut apoi de el, dar isi lasa piciorul in spate. Da apoi semne ca se agata de jucatorul nostru si cade chiar in interiorul careului. Banca Stelei sare din nou ca arsa, cerand cu totii penalti. Kovacs fluiera intradevar, dar se si duce apoi si ii arata galben lui Pintilii pentru simulare. Stelistii de pe banca iau foc. Asistentul s-a dus sa incerce sa-i linisteasca, dar nu era chip de asa ceva. Stoica:-Pai cum, ne furati asa pe fata? Nu va e rusine? Reghecampf:-N-ai vazut ca i-a luat picioru'? Ce dracu, ne uitam la alt meci? E:(enervat la culme de insistentele lor)-Bai, Meme! La milogeala nu va intrege nimeni. V-ati obisnuit numai asa sa castigati, este? MM m-a auzit din nou, dar de data asta nu s-a rezumat doar la vorbe. S-a intors cu fata spre mine si se apropia apoi nervos de spatiul nostru tehnic. Membrii din staful lor si ai nostru s-au pus imediat intre noi, incercand sa evite o incaierare. Kovacs a observat imediat incidentele si a venit glont spre margine. A venit mai intai la mine, in timp ce MM se zbatea sa treaca printre proprii colegi de staf ca sa ajunga la mine. Kovacs:-Deci fara atmosfera, da? E:-Pai eu fac atmosfera? Nu-l vedeti pe ala ca face ca un apucat? Intrebati-l si pe asistent. Arbitrul s-a dus apoi si s-a consultat si cu asistentul de pe partea noastra si cu arbitrul de rezerva. Pe mine m-a avertizat sa nu mai incit spiritele, dar pe MM l-a trimis in tribuna. Intre timp, din stadion se auzea un cor de huiduieli. Toata lumea era nervoasa, era finalul meciului iar echipa lor favorita era condusa. Intre timp s-a reluat si jocul. De Amorim a primit o minge pe sus si a deviat-o pe spate pentru Man, intrat si el pe teren de-a lungul reprizei secunde. Acesta a intrat in careu si a sutat puternic din unghi, dar peste poarta. In minutul 88 Muniru a incercat si el un sut de la distanta, dar a trimis tot pe deasupra. Timpul trecea in favoarea noastra. Tremuram din toate incheieturile. Parca simteam ca nu o sa o scoatem la capat, ca vom fi egalati in cele din urma. Mi-as fi dorit sa pot pur si simplu sa ma duc la vestiare si sa fiu anuntat cand se termina meciul. Atacurile Stelei erau din ce in ce mai haotice, iar mingile erau pierdute foarte usor. In minutul 92, Serban trimite o pasa superba de vreo 30 de metri pe culoar pentru Valceanu, iar acesta scapa singur cu Nita. Stelistul incearca un sut pe coltul scurt, dar portarul respinge in corner. E:(urlu)-Aaaahhhh, bagami-as p***! Inchideam meciu' acuma! M:-Lasa-l in p*** mea, ca mai sunt 2 minute. (imi pune mana pe dupa gat)Baa, castigam cupa! E:-Hai ma, inca putin...
  6. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Autocarul nostru se indrepta spre Bucuresti. Eu stateam cu coatele pe genunchi, mana stanga stransa intr-un pumn, mana dreapta acoperind mana stanga si cu barbia sprijinita pe cele doua maini. Priveam in fata, doar in fata, neinteresat de ce se intampla in jurul meu in autocar. Nu vedeam, nu realizam ce se intampla pe drum in fata mea, in mintea mea fiind doar imagini si scenarii din meciul ce urma sa inceapa peste cateva ore. Eram in lumea mea. Mugur, care era langa mine, imi pune o mana pe umarul drept, ma strange si ma zgaltaie usor: Mugur:-Esti bine, ma? Eu:-Da... M:-Ingrijorat? E:-Nu. Doar concentrat. M:-Bai, tu o sa stai doar pe banca, nu intri pe teren. Nu te mai agita atat... E:(il intrerup, continuand sa privesc in fata)-Trebuie sa castigam azi. Nu putem sa pierdem, n-avem voie. M:(ma bate de cateva ori cu palma pe spate)-Nu pierdem ma. E meciul nostru asta, e ziua noastra cea mare. E:-Asa si trebuie. M:-Pana la urma a mai facut Iacobuta ceva ca sa ne aduca fanii la Bucuresti? E:-Cand am vorbit ultima oara cu el zicea ca o sa incerce sa faca rost de vreo 10...autobuze, autocare, nu mai stiu. Ceva ce sa poata lua cate 50 de oameni. M:-50? Pai adica o sa fie cam 500 doar? E:-Pai si cati vrei sa vina ma din Gaesti? Ca toata populatia e de 15.000 de oameni. M:-Eh... E:-Vedem, or mai veni anti-stelisti de prin Bucuresti. Da' da-i in ma-sa, de suporteri mi-e mie grija acuma? M:-Ai dreptate. Pana la urma te-ai mai gandit, incepem cu Andrei pe teren? E:(tac cateva secunde, nestiind ce sa zic)-Chiar nu stiu. L-as baga, da' mi-e sa nu clacheze cand s-o vedea huiduit de 50.000 de oameni. M:-Crezi tu ca e asa slab de inger? E:-Eu stiu? In cate meciuri de genu' l-am vazut jucand pana acum? M:-Asa e... Lotul il aveam aproape intact pentru finala, singurul indisponibil fiind Barboianu din cauza unei accidentari. Si marea dilema o aveam cu Andrei. Desi in ochii mei era titular indiscutabil la mijlocul terenului, chiar nu stiam cum o sa reactioneze intr-un meci de o asemenea importanta. Ma tot gandeam sa incep cu Purece la mijloc si cu Valceanu in spatele lui Tudorie. Dar in acelasi timp stiu ca ar fi fost o dezamagire mare pentru Andrei sa nu-l folosesc fix in meciul asta, dupa ce, practic, el ne-a adus pana aici cu cele doua goluri din semifinale. Eu de obicei aleg sa merg pe siguranta unui jucator cu experienta decat sa risc pe talentul unui jucator tanar, cum fac atunci cand il titularizez pe Matache in locul lui Lazar. Dar nu stiam cum urma sa ma uit in ochii lui si sa-i spun ca o sa fie rezerva. Stand pe scaun in autocar, la un moment dat la radio incepe sa cante o piesa noua a celor de la Imagine Dragons, Thunder. Desi nu prea era asa, imi parea ca versurile se potriveau foarte bine cu situatia mea din momentul de fata: "Just a young gun with a quick fuse I was uptight, wanna let loose I was dreaming of bigger things And wanna leave my own life behind". Cel mai mult imi placea la refren, cand ziceau "Thunder, feel the Thunder (Dum, Dum Dum)". Deja imi imaginam cum o sa bata fanii nostri din palme atat de tare diseara, desi probabil urma sa avem maxim 1000 de sustinatori, si asta daca eram norocosi sa vina si de prin Bucuresti cativa. In cele din urma ajungem si la Bucuresti. Afara era soare, caldura, o vreme foarte placuta. Imediat ce am coborat din autocar, l-am tras putin de-o parte pe Andrei, care tocmai trecea pe langa mine si Mugur. E:-Cum esti, esti bine? Andrei:-Da, foarte bine. De ce? E:-Dai si azi gol? A:-Eu asa sper. E:-Si eu la fel. E timpul sa le-o dai si astora. A:(zambeste)-N-o sa scape! M:(ma trage putin in spate, dupa ce a auzit ce am vorbit cu Andrei)-Asta a fost ce cred eu ca a fost? E:-A fost. M:-Esti sigur? Il bagi titular? E:-Il bag. O sa fie meciul lui, il simt. M:(zambeste lung)-Heh, Ronaldinho din Poiana... La conferinta de presa dinaintea meciului s-a vazut cu ochiul liber starea mea de stres. M-am balbait aproape la fiecare fraza, incurcam sau poceam numele jucatorilor si la un moment dat am zis si ca "o sa ne astepte o atmosfera foarte ostila pe Ghencea", desi urma sa jucam pe Arena Nationala . Cei de la DigiSport nu au ratat ocazia de a ma lua la misto dupa aparitia mea jalnica, postand pe site-ul lor o stire cu titlul:"PICAT DIN LUNA! Stoian uita numele jucatorilor si inca nu stie unde va avea loc finala Cupei". Un motiv foarte bun pentru Mugur ca sa mai rada putin de mine... Cum eram pe tunelul de la vestiare, se putea auzi atmosfera din stadion. "Celebrul: crainic al stelistilor prezenta cate o informatie si se mai trezea din cand in cand sa ii trezeasca pe suporterii care abia ajungeau la stadion, stragand "forta Steaua, forta Steaua" sau "cine sare-i ros-albastru". Cum am facut primii pasi, pe gazon, am fost practic ingropati in huiduieli si fluieraturi. Nu eram doar adversari acolo, eram inamici. Mai simtisem un asa cor ostil atunci cand mergeam la meciurile contra Stelei si Dinamo era echipa oaspete. Dar e diferenta de la cer la pamant intre cum auzi huiduielile din peluza si cum le simti de pe gazon. Era un sentiment ciudat, dar usor placut. Atunci cand simti ca simpla ta prezenta irita atat de tare cativa zeci de mii de oameni, iar ei nu pot face nimic altceva decat sa strige la tine, te face cumva mai puternic, mai increzator, nu mai timid. Din secunda in secunda imi venea si mie sa strig la ei sau sa le fac vreun "salut" cu mana, dar stiam ca nu se mai poate. Acum eram urmarit din toate partile de camere. Nu-mi mai permiteam sa mai fac astfel de gesturi. Aruncand un ochi spre peluza nord, intr-un sector erau ingramaditi si vreo 4-5 mii de oameni, chipurile suporteri de-ai nostri. Sa vad acei oameni veniti acolo pentru noi, sau ca sa o injure pe Steaua, m-a facut pentru cateva clipe sa uit de orice grija si sa ma bucur ca un copil mic care-si desface cadourile in dimineata de Craciun. Dupa ce m-am chiorat putin, am reusit sa privesc si la tribuna 1 pe parintii mei si ai lui Mugur. Biletele le rezervaseram noi dinainte, nu aveau cum sa piarda un asemenea meci. Speram doar sa le putem da si motive sa plece fericiti acasa. Dupa cateva minute, au intrat si stelistii pe teren, in aplauzele intregului stadion. M-a apucat putin tremuratul cand i-am vazut. Nu ca ar fi fost mari nume la ei in echipa, dar totusi...era Steaua. Cat stateam pe teren si mai aruncam cate o privire la ei in timp ce se incalzeau, simteam ca ma incearca din cand in cand o senzatie de voma. Era cel mai stresant moment din viata mea, de departe. Mugur m-a vazut la un moment dat ca ma tot tin cu mana ba de stomac, ba de gura, si a venit sa ma verifice: M:-Ba, tu esti bine? E:-Nu prea. Simt ca dau pe afara. M:(imi da cateva palme usoare peste fata)-Bai, revino-ti! Nu-mi ceda acuma! E:-Hai, gata, ca nu mor. O sa-mi treaca. M:-Hai, tine-te tare, ca trebuie sa fi pe picioare. A venit apoi si timpul sa ne intoarcem la vestiare. Eram pe ultima suta de metri inainte de startul meciului. Nervii mei erau intinsi la maxim, si simteam ca ori o sa vomit, ori o sa lesin din clipa in clipa.
  7. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Nici nu trecuse bine stresul cauzat de dubla mansa cu Dinamo ca deja aparuse cel pentru finala cupei. Unul mult mai puternic, mai intens. Cu Dinamo era altceva. Atunci ma incercau foarte multe sentimente nostalgice, amintiri peste amintiri din vremea cand sustineam echipa din peluza. Ma tot gandeam cum aveam sa devin persona non-grata in "Groapa" daca urma sa-i eliminam. In acelasi timp, nici o eventuala eliminare nu mi-ar fi picat bine. Ii stiam ce valoare au, stiau ca avem forta necesare pentru a ne impune, asa ca eliminarea ar fi reprezentat un esec total pentru mine. Cu Steaua era ceva cu totul si cu totul diferit. Aveam in cap un singur lucru: "nu avem voie sa pierdem". O infrangere impotriva lor in finala era precum sfarsitul lumii pentru mine. Toata ziua ma gandeam numai la asta. Noaptea era si mai rau. Cum inchideam ochii, auzeam o galagie infernala, apasatoare creata de peste 50.000 de oameni pe Arena Nationala, in timp ce ii vedeam pe jucatorii si pe cei din staful Stelei cum sarbatoresc golul sau victoria. Acelasi sunet si aceleasi imagini ma bantuiau incontinuu. Eram din nou vraiste cu somnul. Lunea urmatoare la antrenamente aveam ditamai cearcanele la ochi si cascam din minut in minut. Abia asteptam sa treaca si meciul asta sa pot inca o data sa dorm si eu linistit. In ziua aceea, i-am chemat pe cei 4 fotbalisti imprumutati de la Steaua, Tudorie, Enceanu, Valceanu si Mihalcea ca sa am o vorba cu ei inainte de a incepe antrenamentele. Eu:-Ce faceti, baieti? Bine, sanatosi? (toti)-Da, bine. (Tudorie se uita putin atent la mine si ma intreaba)-Da' tu esti bine? Ca nu prea pari in regula. E:-Da', stiu. Stau cam prost cu somnul in ultima perioada. Da'-i ok, o sa-mi revin. Acum, ca sa va zic si de ce v-am chemat. Banuiesc ca ati uzit si voi ce am vorbit cu Gigi in dimineata aia la DigiSport, da? (se uita unul la celalalt, dupa care raspund unul peste altul)-Am auzit, da. E:-Si, cum v-a facut sa va simtiti ce ati auzit acolo? Si vreau sa fiti 100% sinceri. V-a deranjat, v-a speriat? (se uita din nou unul la celalalt, Tudorie si cu Enceanu si-au mutat apoi privirea in pamant, nestiind ce sa zica si Mihalcea se uita undeva in dreapta. Dupa cateva secunde, Valceanu a prins ceva curaj si a inceput sa vorbeasca)-Iti dai seama ca nu ne-a picat tocmai bine. Practic am fost amenintati ca daca nu trantim meciu', o sa ne strice viitorul. E:-Am inteles. Baieti, in cazul in care nu stiati, sa va spun eu un lucru despre Gigi, pe care trebuie sa-l tineti minte pentru tot restul vietii. Niciodata, dar NICIODATA sa nu ascultati ce zice el la TV. Omu' asta e cea mai sucita persoana pe care o veti intalni vreodata. am 1000 de cazuri cu el in care zice azi de un jucator ca e cel mai bun din lume, iar maine zice ca nu e bun de nimic. Sau invers, azi nu e bun, maine e. Ideea e ca nu trebuie sa ascultati aberatiile lui. Lasati-l pe el sa vorbeasca, voi trebuie sa va vedeti de treaba voastra. Si nu zic asta doar pentru ca acum jucati la Arctic. Si cand v-oti intoarce la Steaua, daca va intoarceti acolo, la fel sa faceti. Nu luati in seama nimic din ce spune, ca el spune mult si prost. Ne-am inteles? (toti dau din cap aprobator, niciunul nu scoate niciun sunet, nici macar nu se uitau la mine) E:-Tot mai sunteti speriati, nu? (din nou tac toti, abia daca deschide Tudorie putin gura)-Pai...stii... E:-Auziti, voi ce v-ati gandit ca o sa faceti mai departe, dupa ce va expira imprumuturile? Unde vreti sa ramaneti, aici sau la Steaua? (stau cateva secunde, vad ca nu zice niciunul nimic) Bine, hai ca va iau eu pe rand. Alex? Tudorie:-Pai...mi-e bine aici, sunt mai mereu titular, dau goluri. Sincer, nu prea as vrea sa plec. E:-Mhm. Robert? Valceanu:-Acum, na...eu cand am venit, am facut-o cu gandul ca o sa arat aici ca sunt bun si apoi o sa vrea Steaua sa ma ia inapoi, la prima echipa. Dar, nu stiu ce sa zic. Si mie mi-e bine aici, prind destule meciuri, am atmosfera linistita in jur. Parca n-as mai vrea sa plec. E:-Bun. Rares? Enceanu:(se uita in pamant cateva secunde bune, dupa care ma priveste in ochi)-Sa nu te superi pe mine, dar...si eu am venit cu acelasi gand ca si Robert. Doar ca eu inca mai vreau acelasi lucru. Vreau sa ma intorc la Steaua. E:-Inteleg. Si tu, Vlad? Mihalcea:-Si eu la fel, nu prea am de gand sa raman aici. E frumos totul, dar...stii si tu cum e cand ai o echipa de suflet. Cat timp as avea ocazia sa ma intorc si sa joc acolo, nu vreau sa-i dau cu piciorul. E:-Am inteles. Bun, apreciez faptul ca ati fost sinceri. Acum, in legatura cu meciul de sambata, trebuie sa va invat un lucru: nu va bateti capul cu ce a zis Gigi, indiferent ca vreti sa ramaneti aici sau sa va intoarceti la el. Cat timp o sa jucati bine de acum inainte, e normal ca Becali o sa va vrea inapoi. Suntei jucatorii lui, de ce v-ar lasa de-o parte daca ar vedea ca aveti valoare? Si, bineinteles, daca demostrati in continuare ca sunteti buni si doriti sa ramaneti, aici veti avea mereu un loc. Voi doar concentrati-va sa jucati cat puteti voi de bine si veti avea doar de castigat. Hai, sa nu va vad ca va ingrijorati din cauza meciului asta, ca n-aveti de ce. Ne-am inteles. (toti in cor, pe un ton mai mult sau mai putin hotarat)-Am inteles. E:-Ma bucur. In timpul antrenamentului, am mai vorbit si cu Mugur pe tema asta: Mugur:-Si, cum a decurs discutia? E:-A fost bine. Au inteles mesajul. M:-Deci ne putem baza pe ei sambata? Pe toti? E:-Absolut. M:-Off, slava Domnului! Ma bucur mai mult de Tudorie, ca fara el pe atac am fi mancati. E:(in gluma)-Cum, ma? Nu-l avem pe Cerchez? M:-Aoleu, da-ti dracu' peste gura! In seara aceea, in timp ce eram acasa, primesc un apel de la Bogdan. Ma mai sunase de vreo doua ori in zilele trecute, dar stiam ca o sa inceapa cu mistocareala in legatura cu finala si n-aveam chef de el. Dar am zis sa nu fiu totusi magar si sa-i raspund de data asta. B:-Ba, da' greu mai da omu' de tine! E:-Ce sa fac, ma? Am fost ocupat, nu am avut timp de telefon. B:-Aa, ti-ai pregatit discursu' de dupa infrangere? E:(deja imi venea sa-i inchid)-Bravo, ma! Asa ma incurajezi tu? B:-Ma, om fi noi prieteni, da' Steaua e Steaua. Si acuma, daca o dam asa, cu Dinamo v-a mers cum v-a mers, da' acuma o sa vi se infunde drumu'. E:-Cum sa nu. Sa-mi bag p***, tu esti mai rau ca Becali. B:-Ma, stie si el ce zice. Voi inca nu sunteti la nivelu' ala sa va bateti cu Steaua. E:-Mda. Mai vedem sambata. B:-Pai o sa vedem. Mi-am luat si bilet la meci. E:-Ooo, i-auzi. Deci acum nu o sa te mai aud ca zici ca nu te-ai uitat la meci dupa ce pierdeti. B:-Ai vrea tu. E:-Dupa ce se termina meciu, sa ramai pe stadion ca sa-mi faci poza cu cupa-n brate. B:-Aha. Viseaza in continuare! E:-Bine, hai ca mai am si alte treburi. Ne mai auzim. B:-Salut! E:-Ciao! Evident ca nu aveam niciun fel de treaba, dar nu mai suportam sa-l aud. Abia asteptam ocazia sa-i pot inchide gura. Si acum ca urma sa am parte de ea, speram ca nu cumva sa o dau in bara.
  8. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    (deja am planuita povestea din jurul finalei, zic eu ca o sa fie interesanta. In joc, salariul vad ca il am la €6500, dar am semnat o prelungire deja in iarna. Am impresia ca era 2-3 mii la inceput. De chestia cu Becali m-am gandit inca de acum 2 sezoane de cand zicea ca vrea sa-l ia pe Gnohere. A trebuit doar sa astept momentul cand sa ma pot folosi de ea Inca o data multumesc pentru suport ) Nu apuc sa plec de pe teren, ca sunt chemat la un interviu la marginea terenului pentru Sport.ro. Reporter:-Buna seara, Gabi! O performanta istorica, atat pentru tine ca antrenor cat si pentru echipa Arctic. Ati reusit sa va calificati in finala Cupei Romaniei. Cum te simti dupa aceasta reusita? Eu:-Buna seara! Ma simt bine, e si normal. A fost o calificare muncita, o calificare pentru care am avut destule emotii. In meciul tur am fost condusi pana in minutul 80, astazi am stat cu sufletul la gura pana la final. Nu a fost o dubla usoara, insa suntem foarte mandri de ce am reusit in aceasta seara. R:-O mare reusita pentru voi, insa un esec imens pentru Dinamo. Cupa era ultima lor sansa de a mai putea salva un sezon ratat, iar acesta e foarte probabil sa fi fost un meci decisiv pentru Ioan Andone, despre care se zvoneste de ceva vreme ca nu va mai fi pe banca la inceputul sezonului urmator. Cum comentezi acest lucru? E:-Am mai spus-o si meciul din tur, imi pare rau de 'nea Ando, imi pare rau ca a ajuns in aceasta situatie. Cand investitiile sunt mici si pretentiile mari, e greu pentru un antrenor sa poata face fata. Am tot respectul din lume pentru el, sper din tot sufletul sa fie pastrat, sa-l pot avea ca adversar in sezonul urmator, dar asta nu e ceva ce pot sa decid eu. La fel si cu DInamo, este echipa mea de suflet, imi pare rau ca au parte de inca un sezon ratat. Dar asta este, eu sunt la Arctic acum si trebuie in primul rand sa ma gandesc la echipa de care apartin si apoi la altele. R:-Atat dupa primul meci cat si astazi te-am vazut ca te-ai dus in dreptul galeriei dinamoviste la final. Ti-au cerut fanii sa vi la echipa, sa-i duci iarasi catre performanta? E:-Din pacate asta nu este o optiune in viitorul apropiat. Sunt in relatii bune cu suporterii lui Dinamo, doar am facut si eu parte din aceasta galerie ani de zile. E normal sa imi doresc sa vin la Dinamo intr-o zi, sunt sigur ca o sa vina si momentul asta odata si odata, dar deocamdata nu isi au rostul aceste discutii. Sunt la Arctic acum, ma intereseaza sa fac performante aici in primul rand. Suntem deja promovati in prima liga, acum obiectivul nostru este cupa. R:-Ca tot ai adus vorba de cupa, finala este deja stabilita. Pe 27 mai, pe Arena Nationala, veti juca impotriva celor de la FCSB. Cum vezi ca o sa fie acest meci? E:-O sa fie greu, iti dau seama. O sa fie o atmosfera ostila, FCSB are jucatori buni, de valoare. O sa fie un meci tare, vom da tot ce avem mai bun din noi pentru a aduce cupa la Gaesti. R:-Emotii mari pentru finala? E:-Bineinteles. Sunt dinamovist, e bine stiut acest lucru, o sa fie primul meci impotriva rivalei de moarte, intreg stadionul o sa fie de partea lor (ma incurc in ganduri, nu stiu ce sa mai zic), o sa fie frumos. R:-Iti multumesc frumos pentru timpul acordat. Felicitari pentru calificare si mult noroc in finala. E:-Iti multumesc si eu, o seara buna! In autocar a fost o adevarata sarbatoare. Tot drumul inapoi spre Targoviste am cantat si am batut din palme. Era momentul nostru de glorie, prima noastra...sa-i zicem performanta: calificarea in finala Cupei Romaniei. Euforia nu avea sa tina prea mult, insa. Cum a rasarit soarele, deja eram in gandurat pentru meciul ce urma. In mintea mea, nu aveam voie sa pierdem. Nu concepeam sa pierd cupa tocmai impotriva Stelei. Au avut parte de destule succese in ultima perioada, chiar anul asta reusind sa castige Cupa Ligii dupa o finala impotriva lui Dinamo. Era de datoria mea sa ma pun in calea lor si sa nu-i las sa castige si Cupa Romaniei. Nici nu terminasem bine de mancat micul dejun ca imi suna telefonul. Un numar necunoscut. Raspund si aflu ca era cineva de la DigiSport, care voia sa ma invite sa particip prin telefon la emisiunea lor, DigiSport Matinal. Bineinteles ca am acceptat, iar dupa ce m-a lasat sa astept vreun minut am auzit vocea lui Dan FIloti: Dan Filoti:-Il avem acum la telefon alaturi de noi pe antrenorul lui Arctic Gaesti, pe Gabriel Stoian. Buna dimineata, Gabi! E:-Buna dimineata! D:-Aseara, Arctic Gaesti a reusit o performanta istorica dupa ce a reusit sa o elimine pe Dinamo si sa se califice in finala Cupei Romaniei. Cum te simti dupa aceasta reusita? Ati sarbatorit azinoapte? E:-Eh, mai subtire cu sarbatoritul, ca inca nu am castigat nimic. Sunt bucuros, bineinteles, pana acum e cea mai de succes perioada a vietii mele, a carierei mele, o perioada la care puteam doar sa visez in urma cu cativa ani. Dar nu vreau sa exagerez cu bucuria. Cum am mai spus, inca nu am castigat nimic, am ajuns doar in finala. Acum trebuie sa fim doar cu gandul la meciul de peste opt zile. D:-Cum vezi tu aceasta finala? Pe hartie, voi plecati cu sansa a doua dat fiind faptul ca sunteti o echipa din esalonul secund, dar pe teren s-a vazut pana acum ca sunteti o echipa de temut. E:-O sa fie un meci foarte greu. FCSB-ul are o echipa buna, o sa joace acasa, chiar daca se considera ca e pe teren neutru. Nu o sa intram pe teren cu teama doar pentru ca ei sunt Steaua. O sa ne facem jocul nostru, acelasi joc pe care l-am facut si cu CFR, si cu Concordia, cu Dinamo. O sa atacam, o sa incercam sa marcam. O sa fim pregatiti din toate punctele de vedere. D:-In urma cu ceva vreme, Gigi Becali aparea la noi in emisiune spunand ca nu i-ar fi frica de Arctic, ca multi din jucatorii vostri de baza sunt impumutati de la dumnealui si ca e sigur ca nu-si vor da viata pe teren intr-un eventual meci cu FCSB-ul. Cum comentezi acest lucru? E:-Mda, pe domnu' Becali il cunoaste deja toata lumea, ne asteptam cu totii la astfel de declaratii din partea dansului. Cu toate ca au contract cu FCSB, ei joaca la Arctic in momentul de fata si va asigur ca daca ii bag pe teren sambata viitoare o sa-si doreasca cu tot sufletul victoria. D:-Dar de ce a spus despre jucatori, cum ca se bucura ca ii cresteti pentru FCSB? E:-E adevarat, nu sunt ai nostri in totalitate, ii avem doar pentru o perioada limitata de timp, dar nu e asta o problema. Si daca erau ai nostri si jucau bine putea sa vina o echipa din afara si sa-si doreasca sa-i cumpere si tot plecau. E adevarat ca in cazul de fata ei se vor intoarce la ei, mult mai bine pregatiti fata de cum erau in momentul in care i-am luat, dar asta este viata, astea sunt conditiile in momentul de fata, o sa ne descurcam cum putem. D:-Un alt lucru interesant pe care l-a declarat domnul Becali este ca in Romania, toti jucatorii sunt de vanzare pentru FCSB. Dumnealui e de parere ca daca face o oferta pentru vreun jucator de-al vostru, cei de la Arctic nu se vor opune unui transfer... E:-Am mai spus asta si la conferinta de presa, o sa o repet si acum. In tara nu vindem nimic. Daca vor fi jucatori de care consideram ca nu mai avem nevoie pe viitor, atunci sunt liberi sa plece unde vor. Dar nu vom vinde nimic din ce avem mai bun la contracandidatele noastre la titlu. Sa se inteleaga foarte bine ca la Arctic se vrea performanta. D:-Ai avea si tu un cuvant de spus in cazul in care ar aparea vreo astfel de oferta pe viitor? E:-Bineinteles. O sa ma opun cu vehementa la orice astfel de transfer, dar nu-mi fac prea mari probleme pentru ca stiu ca nici cei din conducere nu vor fi de acord cu ele. D:-O clipa, se pare ca tot la telefon il avem acum chiar pe finantatorul de la FCSB, domnul Gigi Becali. Buna dimineata, domnule Becali! E:("ai, sa-mi bag p***. O sa fie interesant") Becali:-Buna dimineata, domnu' Filoti! Sa traiesti, Gabita! E:(stateam si ma intrebam daca sa-i vorbesc cu politete sau daca sa ii vorbesc la pertu. Pana la urma las politeturile de-o parte, ca m-am gandit ca n-are rost)-Sa traiti, 'nea Gigi! B:-Bai, stateam si va ascultam cum vorbeati la televizor si nu am rezistat sa nu intervin si eu. Ce-s ma povestile astea, ca Arctic echipa mare, ca e favorita, ca se bate la titlu? Ma, baieti, reveniti-va ma! Copiii aia, Valceanu, Enceanu, Mihalcea si Tudorie nu o sa ridice un deget impotriva mea. Daca misca ceva, o sa fie mancati. Mai stau un an la Gaesti si apoi se intorc aici. Credeti ca o sa mai joace ei vreun minut apoi daca musca mana care ii hraneste? Prafu' o s-aleagea de ei pa urma, o sa-si blesteme zilele. Eu chiar ma bucur ca s-au calificat ei. Cu Dinamo mi-era frica, la aia exista rivalitatea, trageau cu dintii de victorie, dar asa nici nu-mi mai fac probleme. Cupa e a noastra deja. E:(eram usor amuzat de ce auzeam)-Lasa, 'nea Gigi, o sa vedem sambata viitoare a cui o sa fie cupa. B:-Gabita! Eu am mai spus si aici la emisiune. Ba, mie-mi place de tine. Se vede ca ai foame de rezultate, de trofee. Daca esti serios o sa ajungi departe in meseria asta. Da' se vede ca esti la inceput, ca nu stii cum merg lucrurile. O sa vina si vremea ta, da' pana atunci o sa-ti arat eu cine e Steaua in tara asta. Ce zici tu acolo, ca voi nu vindeti nimic, astea-s povesti. Da' e normal sa zici asa, e foarte bine sa-ti aperi jucatorii, echipa, da' daca sar eu cu banu', gata! Toti o sa fie de vanzare. E:-Bine, chiar va rog sa credeti ca eu vorbesc baliverne acum. O sa vedem sezonul urmator cine are dreptate si cine vorbeste la misto. B:(rade in felul lui caracteristic cateva secunde)-Bai Gabita, pe cuvant daca nu esti simpatic rau! Tu acuma crezi ca e simplu, ca totu' o sa mearga cum vrei tu, da' nu e chiar asa. Anu' asta a fost usor, ati fost in Liga a 2-a, ati avut liniste, meciuri usoare, doar ce-ati mai scos si voi pe CFR si pe Dinamo. Da' sa vezi de la anu' cand o incepe balamucu'. Meci greu etapa de etapa, echipele astea mari o sa traga de jucatorii vostri, iti mai gresesc arbitrii cate un meci, ca se mai intampla. Sa te vad atunci cat de increzator o sa mai fi. N-o sa mai stii care-i stanga si care-i dreapta, o sa-ti dai cu pumnii-n cap ca ti-ai ales meseria asta. Tu crezi acuma ca e floare la ureche, da' o sa vezi ca nu e chiar asa. E:(incep si eu sa vorbesc la misto)-Nici nu ma astept sa fie usor si chiar nu-mi doresc sa fie. Daca ar fi usor, ce farmec ar mai avea? B:(mai rade putin)-Gabita, pe cuvant daca nu te aduc antrenor la mine cand o pleca Reghe! E:-Ooohoho, stati linistit ca nu e cazul. N-am ce cauta acolo. B:-Bai Gabita, nu zice hop pana nu ai sarit! Daca vrei performanta, aici tre' sa vi, tata. Facem o echipa amandoi de castigam zece campionate la rand. E:-Ne-a Gigi, haideti sa schimbam subiectul, ca n-are rost. Puteti sa-mi dati si €1.000.000 pe luna, eu la Steaua n-am ce cauta. Aveti sanse mai mari sa-l luati pe Sumudica decat pe mine. B:-Aaa, asta e caine si el, e caine adevarat. E venit direct de la ei din galerie, de acolo, acuma ma vede ca pe-un dusman. Lasa, Gabita, ca o sa aleg eu pe altu' cu care sa castig trofee, pe care sa-l umplu de bani. Da' defapt n-am de ce s-aleg, ca antrenor am deja. Fac cu Reghe o echipa beton si la anu' castigam tot. E:-Aha. O sa mai vorbim noi la anu' pe vremea asta, sa vedem atunci cine, ce castiga. B:-Ee, lasa, ma, Gabita, o sa vezi tu. O sa ajungem noi pe vremea asta la anu' si o sa vezi cum or sa stea lucrurile. O sa te gandesti atunci "uite, ma, ca stia Becali ce zice". Atunci o sa-mi dai dreptate. Voi stii cum suntei acum? Cum a fost ASA-u' acum doi ani. Au promovat si ei si au zis ca pot sa castige campionatu' din prima. Au mai rezistat apoi un sezon, acum uite-i ca retrogradeaza. Porumboiu', saracu', cat s-a chinuit sa castige ceva si n-a reusit? Niculae de ani buni a bagat bani la Astra si abia anu' trecut a iesit si el campion. Anu' asta, uite ca nici nu a mai prins play-offu'. La Arctic cat crezi ca o sa fie paradis? Trece un an, trec doi, daca vad turcii ca nu castigati nimic n-o sa le mai convina sa bage bani si asa o sa dispara. S-au dus, ele, Otelu', Petrolu', s-a dus chiar si Rapidu'. Crezi ca o sa reziste Arcticu', care abia exista de un an de zile? Vezi-ti, ma, de treaba! E:-Corect, ne-a Gigi. O sa vedem la anu' cine a avut dreptate. D:-Bun, noi trebuie sa luam publicitate. Va multumesc amandurora pentru interventie. O zi buna va doresc! B:-Sa traiti, numai bine! E:-La revedere, o zi buna! Mugur:(a stat langa mine si a auzit toata conversatia)-Sa-mi bag p***! Tocmai ai vorbit cu ciobanu'! E:-Da. Aproape ca nici mie nu-mi vine sa cred. M:-Vad ca incearca tare sa ne destabilizeze. E:-Eu cred ca e c***t pe el de frica. Stie si el ca o sa aiba bataie mare de cap cu noi la anu' si vrea de pe acuma sa ne strice linistea. M:-Sa stii ca da.
  9. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    25 de grade afara. Vremea era numai buna pentru fotbal. Autocarul echipei Arctic Gaesti intra pe portile parcului Dinamo. Nervii mei erau intinsi la maxim. Era pentru prima data in viata mea cand veneam in "Groapa" din postura de inamic, de adversar. Cum am coborat din autocar, m-am dus agale catre teren, sa arunc o privire peste terenul ce avea sa devina camp de lupta dupa lasarea serii. Ma uitam catre banca de rezerve, acolo undea aveam sa stau diseara. Inca nu-mi venea sa cred ca o sa fiu atat de aproape de gazon. In timp ce admiram privelistea, vine si Mugur din spatele meu si imi pune o mana pe umar. Trage apoi adanc aer in piept, dupa care ma asteptam sa-mi zica vreo replica motivationala. Insa...: Mugur:-Aahhhhh. Urat stadion aveti, ma! Eu:-Du-te-n p*** mea! Cand am iesit la incalzire inainte de startul meciului, am fost placut surprins sa vad vreo cateva mii de suporteri in tribune. Atmosfera inca nu era foarte aprinsa, dar ma asteptam ca la startul meciului sa fie aproape plin stadionul. Pana la urma, Dinamo nu avea o misiune imposibila de indeplinit si era ultima lor sansa de a mai castiga ceva in acest sezon. Era un meci de totul sau nimic, atat pentru echipa cat si pentru Andone, care era foarte probabil sa fie demis in cazul unui esec in Cupa. Cum am aruncat o privire spre tribuna Zero, vedeam o figura familiara care dadea de zor din maine aproape de gardul de protectie de langa pista de atletism. Tata tot incerca sa-mi atraga atentia. Ii fac semn lui Mugur sa fie el atent la pregatirea jucatorilor, iar eu tasnesc inspre tribuna. Cum ma apropiam, auzeam o multime de oameni strigandu-ma. Cativa care imi ziceau sa vin la Dinamo, altii care altii care imi cereau sa o las pe Dinamo sa bata astazi. M-am facut insa ca nu-i aud si m-am dus glont catre tata. E:-Nu ma gandeam ca o sa ajungi asa devreme. Tata:-Am vrut sa nu pierd niciun moment. Sa te vad de cum intri pe teren prima oara. E:(ma emotionase putin)-Si, pana la urma cu cine tii? T:-Nu tin cu niciunii. Cel mai bun sa castige. E:(in gluma)-Asa, a? Nu tii cu fi-tu? T:-Cand nu o sa mai joci contra lu' Dinamo, o sa tin doar cu tine. E:-Mersi mult, ce sa zic. T:(imi intinde mana peste gard)-Hai, bafta! E:(ii strang mana)-Multumesc! Ma emotionase putin momentul acesta. Mai avea putin si imi dadea o lacrima. Dar nu aveam mult timp sa imi bat capul cu chestii de genul, pentru ca aveam un meci de castigat. Echipa noastra avea sa fie exact aceeasi ca si in partida tur: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, Vasile - Andrei, Bucsa - Serediuc, Purece, Valceanu - Tudorie. La DInamo aparea doar un jucator nou in primul 11, dar au existat si cateva schimbari de pozitii. Formula avea sa fie aceeasi, in 4-3-3: Branescu - Janeczek, Nedelcearu, Maric, Olteanu - Busuladzic - Mahlangu, Hanca - Rotariu, Lazar - Gnohere. In continuare, Andone nu voia sa-l joace pe Nistor imptotriva noastra si nu intelegeam de ce. Desi, nu ma puteam plange. Discursul de la vestiar a fost scurt. Le-am atras doar atentia sa nu se culce pe o ureche si sa jucam asa cum ne-am pregatit la antrenamente. Sa stam sus, sa ii lasam sa urce pana in jumatatea noastra si sa iesim apoi la un presing agresiv. Cum am iesit din tunel, mi s-a facut pielea de gaina. Asa cum ma asteptam, "Groapa" era aproape plina. Erau lejer peste 10000 de oameni la meci. PCH-ul era galagios, ca de obicei. Versul care m-a bantuit de cateva saptamani, "Astazi bate Dinamo", rasuna de zor in interiorul stadionului. Lumea avea asteptari mari de la acest meci, cu totii erau increzatori ca DInamo pot sa ne intoarca si sa se califice in finala. Speram din tot sufletul sa-i contrazicem. Imediat ce am luat locul in suprafata tehnica, m-am uitat in spatele meu, cautandu-l cu privirea pe tata. Nu a durat mult pana sa-l gasesc. El si cu prietenii lui erau cu totii in picioare, facandu-mi de zor semne cu mainile. Arbitrul Marius Avram duce fluierul la gura si meciul incepe. Dinamo a avut lovitura de start. Inca din minutul 2, Andrei a reusit sa surprinda apararea lui DInamo cu o pasa filtranta pentru Tudorie. Stelistul a sprintat pe langa Maric si a preluat in careu intr-o pozitie laterala, singur cu Branescu. Atacantul a sutat in forta pe coltul lung, dar portarul dinamovist a avut o parada excelenta, reusind sa respinga in lateral. Mingea a ricosat la Valceanu, care a facut o fenta de sut, pacalindu-l pe Janeczek, si a ajuns si el in pozitie de sut. A incercat sa traga cu dreptul la coltul lung, dar mingea l-a lovit pe Maric si a iesit in corner: E:-Pfaaaai, sa-mi bag p***! (strig la jucatori) Asa, asa, stati pe ei! M:-Sa-mi bag p***, daca intra in poarta, inchideam deja meciu'. E:-Daca... Meciul nu decurgea asa cum ma asteptam. Dinamo nu a incercat jocul ofensiv pe care il anticipam. Echipa statea in spate, pasa cu calm, chiar usor timid, iar cand mingea era la noi, stateau retras, ca si in tur, si asteptau oportunitati pentru contraatac. Parca simteam ca Andone intuise tactica noastra si a decis sa joace mai precaut, sa nu ne lase sa ne dezlantuim. Noi, avand posesia si vazand ca adversarul nu prea incerca sa recupereze, avansam usor spre careul advers. In minutul 13, Serediuc primeste mingea in banda dreapta si incearca o centrare pe prima bara. Branescu iese dintre buturi, increzator ca va ajunge primul la minge, insa Tudorie ii ia fata, reusind sa preia inaintea portarului. Din s-a intins prea mult atunci cand a preluat si a cazut pe genunchi dupa, lasandu-i suficient timp lui Nedelcearu sa vina si sa trimita mingea in corner. M:-Ce ziceai tu? Ca Dinamo o sa atace? E:-Mda...nu stiu ce sa mai cred. Niciodata nu ma gandeam ca o sa stea la cutie si in meciul asta. Patru minute mai tarziu, Serediuc primeste o pasa pe linia de 16 metri a careului, aflat cu spatele la poarta. Mijlocasul preia si scoate apoi mingea in spate pentru Andrei. Optarul nostru suteaza in forta pe dreapta sa, Branescu nu reuseste sa ajunga la balon, dar acesta loveste doar bara, dupa care Nedelcearu trimite cu pieptul pentru ca portarul sau sa prinda mingea. M:-Bai baiatule, nu se poate! Iar ratam ca meciu' trecut? E:-Nici macar. In meciu' trecut astia s-au aparat mai bine. Acuma, zici ca suntem doar noi pe teren. In minutul 20, Tudorie este gasit iarasi cu o pasa pe culoar, de catre Valceanu de aceasta data. Atacantul nostru suteaza pe coltul scurt de aceasta data, dar Branescu respinge in corner. Lovitura de colt este respinsa apoi in fata, iar gazdele scapa pe contraatac. Mingea este dusa pana pe la 20-25 de metri de poarta noastra la Hanca. Acesta trimite apoi mai departe in fata la Rotariu, care deviaza din prima inspre centrul careului nostru la Gnohere. Francezul trage din prima pe coltul lung, dar mingea trece pe langa poarta. E:-Fuuu, ne-a trecut glontu' pe la ureche. M:-Mai da-i in p*** mea. Si in tur la fel a fost, noi ratam si ei au dat gol. Cat sa se mai intample asa? E:-Stii cum e. Ocaziile se razbuna. Dupa aceasta faza, Dinamo a inceput si ea sa iasa mai mult la joc. In minutul 25, Lazar l-a incercat pe Matache cu un sut de pe la 20 de metri de poarta, dar portarul nostru a prins fara probleme. Dupa aceea, ritmul meciului a scazut drastic. Atat noi cat si ei am incercat sa mai luam o gura de aer, iar ocaziile au incetat sa mai apara ceva vreme. Andone se agita de zor, incercand sa isi impinga jucatorii in fata, dar acestia pareau prea speriati ca sa avanseze mai mult. Tot speriam sa joace si ei mai ofensiv, sa ne putem folosi ne folosim si noi de tactica pe care am pregatit-o atat de mult, insa nu parea sa fie cazul de asa ceva. In minutul 39, primim o lovitura de colt. Centrarea este respinsa, dar ajunge pana la urma la Miron, care era tot in careul advers. Acesta scoate la marginea carului pentru Bucsa, iar el la randul lui scoate mai in dreapta sa pentru Andrei. "Ronaldinho" suteaza din nou cu sete, mingea il loveste in spate pe Rotariu si isi schimba directia catre celalat colt al portii. Din fericire, Branescu apucase deja sa plonjeze si nu a mai fost nimeni care sa blocheze mingea din drumul spre poarta. 0-1. M:(striga Mugur, in timp ce sare de gatul meu)-Bine maaaa! E:-In sfarsit! (ma intorc si-l iau in brate) Ala e, ma! Vine si Andrei in fata bancii si toata lumea sare pe el. Bucuria mea nu era insa la fel de tare ca si in tur. Si publicul mi-a afectat mult reactia. In primul meci, era un stadion intreg care se bucura alaturi de mine. Acum, cu totii erau redusi la tacere. Andone nici nu mai avea energia sa tipe la jucatorii lui. Parca deja se resemnase cu faptul ca aveau sa se opreasca in semifinale. Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic notabil, asa ca intram la vestiar cu avantaj pe tabela. Nici noi si nici ei nu am facut nicio inlocuire, deci a doua repriza ii gasea pe aceiasi jucatori pe teren. In minutul 52, Gnohere reuseste o deviere fina prin care ii trimite mingea pe culoar lui Lazar in interiorul careului nostru. Mijlocasul suteaza plasat pe coltul lung, dar mingea trece milimetric pe langa poarta, umplandu-l de nervi pe Andone. Repriza asta nu mai semana cu primele 45 de minute. Dinamo era mult mai stapana pe joc, reusea sa combine mai usor in jumatatea joastra pe teren. Bucsa abia mai putea sa se miste, iar Andrei facea cu greu fata incercand sa blocheze de unul singur toate atacurile adverse. In minutul 61 aleg sa fac si prima schimbare, bagandu-l pe Serban in locul lui Bucsa. In minutul 63, acelasi Gnohere deviaza din nou mingea inspre interiorul careului nostru, cu capul de data asta, si il gaseste liber pe Hanca. Mijlocasul suteaza fara preluare pe coltul scurt, insa Matache reuseste sa respinga, dupa care Miron degajeaza in aut. M:-Ba! Ce dracu' facem, ca se urca astia pe noi? E:(ma uit nedumerit catre teren)-Nu stiu...sa-mi bat p***, acuma ne ataca, putem sa facem cum planuiam de la inceput, dar sunt ai nostri prea obositi acum. M:-Pai si stam doar sa ne aparam? E:-Pai tu ii mai vezi pe astia in stare sa contraatace? Timpul trecea, iar Dinamo incepuse sa-si piarda din agresivitate. Incepeam sa mai tinem si noi de minge, dar nu mai faceam nimic cu ea. In minutul 71 am facut si a doua schimbare, cu Petre in locul lui Valceanu. In minutul 78, Rotariu paseaza din banda stanga inspre centrul terenului la Mahlangu. Sud-africanul preia si trimite o ghiulea la firul ierbii de la 25 de metri de poarta. Matache se intinde dupa minge, dar nu reuseste sa ajunga la ea. 1-1. E:-Hai, sa-mi bag p***! M:-Ce sut a prins nebunu'! E:-Offf, asta imi doream acum. Sa stam cu morcovu-n cur pana la sfarsit. Tot stadionul a prins viata dupa gol. Daca eu ma simteam plin de adrenalina acum cand auzeam vreo 12-13 mii de oameni cum strigau "Dinamo, Dinamo", nu vreau sa ma gandesc cum se simteau jucatorii. Desi primisem gol, am incercat sa-i incurajez pe ai mei, reamintindu-le ca inca suntem calificati si la acest scor. Dupa asta, insa, am decis sa ii cobor ceva mai mult, lasand de o parte orice tentativa ofensiva. Dinamo era pe val acum si nu voiam sa ii las sa profite de avantul capatat dupa marcarea golului egalizator. Timpul insa trecea si noi reuseam sa ne aparam cu incredere. In minutul 91, Rotariu a executat o lovitura libera catre bara a doua. Matache a iesit din poarta incercand sa prinda, insa Nedelcearu a ajuns primul la minge. Fundasul dinamovist a trimis mingea cu capul spre coltul opus al careului de 6 metri, unde era aproape liber Mahlangu. Am inghetat cand am vazut faza. E:(punandu-mi mainile in cap)-NuuuuUUUUU! Mijlocasul isi pregatea sutul din voleu, insa de nicaieri, Vasile a intins piciorul drept si a ciupit mingea cu varful bocancului, reusind sa o devieze in corner. M:-Maaaaaama, sa-mi bag p***, cum am scapat! E:-Am zis ca e gol. M:-Si eu la fel. Toata echipa lui Dinamo era in preajma careului nostru, cu exceptia lui Branescu. Hanca a executat, insa am reusit sa respingem prin Scarlatache. Mingea a ajuns apoi la Sissoko, undeva la mijlocul terenului, aproape de linia de margine. Andrei s-a dus in fuga spre el cu ultimele puteri si a incercat un tackling, dar a reusit doar sa faulteze. Tot Sissoko a batut lovitura libera, trimitand o minge lunga pana in careul nostru. Matache a incercat sa faca din nou pe eroul, iesind in intampinarea mingii, insa si de aceasta data a apreciat gresit faza. Busuladzic a aparut primul la minge, dar lovitura lui de cap a fost lamentabila, trimitand paralel cu poarta. Abia dupa ce tusierul a ridicat steagul pentru o pozitie de ofsaid. E:-Aoleu, cat mai e, ma, din meci ca innebunesc? M:-Pai a dat 3 minute, parca. Ar mai fi cam un minut. Suporterii cantau in continuare. Sperau pana la capat intr-un gol care sa duca meciul in prelungiri. Ii vedeam pe ai mei ca erau in corzi, ca nu mai puteau sa reziste mult, dar in acelasi timp si dinamovistii erau extenuati. Andone se uita lung spre teren, nu mai schita niciun gest. Stia ca nu mai putea face nimic, ca era prea tarziu. Si intradevar asa a fost. Dupa inca un minut in care am plimbat mingea de la un jucator la altul, Marius Avram a pus capat meciului. Dinamo 1-1 Arctic. Am reusit. Eram calificati in finala Cupei Romaniei. M:-Este maaa! Ii batem acuma si pe Steaua si castigam cupa! E:(bat palma cu el)-Nu ne mai opreste nimic acum! In timp ce noi ne bucuram, Andone vine si el la mine sa ma felicite: Andone:-Bai baieti, felicitari! E:-Multumim, nea Ando! A:-Ce sa mai? Ati fost peste noi, si in tur si acum. E:-Eh, am avut si ceva noroc acum pe final. Se putea lejer sa fi mers in prelungiri. A:-Ee, nu ma lua cu d'astea. Ca si voi ati ratat destul in prima repriza. Lasati, nu va ganditi la ce a fost, la ce putea sa fie. Bucurati-va, meritati sa mergeti mai departe. E:-Multumim frumos! Dar dumneavoastra, ce o sa faceti? O sa mai fim adversari si sezonul urmator? A:(se uita putin intr-o parte)-Nu stiu, nu cred. Nu decid eu, stii foarte bine. Mi-ar placea, dar nu cred. E:-Inteleg. Imi pare rau, sa stiti. Chiar imi doream... A:-Nu-ti bate tu capul cu asta. (ma bate pe umar) Ai castigat, e meritul tau, trebuie sa te bucuri, nu sa fi trist. E:-Mda. (ii strang mana) Din nou, a fost o onoare pentru mine sa va intalnesc, sa va fiu adversar. A:-Un singur lucru vreau sa-mi promiti. Sa-i bateti pe Steaua in finala! E:(rad putin)-Stati linistit, nici nu se pune problema. I-am promis deja si lui Miriuta acelasi lucru. Nu avem cum sa pierdem fix cu ei. A:-Vezi, sa aveti grija. Nu sunt echipa slaba. Cu noi v-a mers, dar cu ei o sa fie si mai greu. E:-Stiu. Dar o sa fim pregatiti. O sa dam tot ce avem mai bun din noi ca sa castigam. A:-Si cel mai important, mare atentie cu Becali. Daca se apuca asta sa vorbeasca pe la televizor de jucatorii vostrii o sa vi-i innebuneasca de cap, mai ales pe astia tineri. Ai grija cum te descurci cu ei, cum ii tii cu picioarele pe pamant. E:-Aa, stiu, ma astept deja sa inceapa sa vorbeasca. Dar ne descurcan noi. A:-Sper si eu. Hai, mult noroc inca odata! E:-Multumesc, din nou! Imediat dupa ce termin de vorbit cu el, ma duc din nou la gard acolo unde ma astepta tata: T:-Bravo ma, baiatu' meu! E:-Acum pot sa stau si eu linistit, sa stiu ca esti mandru de mine? T:-Acum? Mai intai sa-i bateti pe Steaua si apoi. E:(pe un ton glumet)-Aoleu, greu te mai multumesc! T:-Pai asa vrei tu sa ma multumesti, sa mi-i bati pe Dinamo? E:-Nici nu poti sa te bucuri ca am ajuns si eu in finala, nu? T:-Ee, cum sa nu ma bucur? Dar stii cum e, cu un ochi rad, cu celalalt plang. Cu Andone ce-ai vorbit acolo? E:-Ce sa vorbesc? M-a felicitat!. T:-Ce zice, mai sta si la anu'? E:-Eh, putin probabil. T:-Asa, mai bine. Poate vine Rednic inapoi. E:-Om vedea. Hai ca ma duc si eu la jucatori, vorbim mai incolo. T:-Hai, du-te. Felicitari inca o data. Apoi il iau din nou pe Andrei si ne ducem catre galeria lui Dinamo, catre PCH. In drumul nostru trecem si pe langa jucatorii adversi, care tocmai se intorceau de acolo. Din nou, spre bucuria mea, suntem primiti cu aplauze de catre suporteri. In timp ce stateam si aplaudam peluza, langa noi apar si Scarlatache, Serban, Petre si Marius Niculae. Cat stateam si aplaudam, auzeam zeci de oameni care ma strigau la mine si imi cereau sa vin eu antrenor la Dinamo. Nu m-am putut abtine si am strigat si eu la ei "O sa vina si vremea aia". Dar cat timp incercam si eu sa par important pe acolo, peluza incepe sa scandeze in cor numele lui Marius Niculae. Mi s-a reamintit, brusc, ca inca nu sunt vedeta. Cel putin nu atat de mare pe cat mi-as fi dorit sa fiu. Apoi, cat stateam cu bratele intinse pentru traditionalul salut anti-Steaua, m-am apropiat cat mai mult de gard si in momentul salutului eram cel care gesticula cel mai energic, reusind sa atrag ceva mai multa simpatie din randul fanilor. Pana la urma am plecat fericit din dreptul lor dupa ce cativa zeci sau sute de oameni au inceput sa strige "Stoian, Stoian". Am avut si eu momentul meu de glorie. Si asta a fost. Am jucat cu Dinamo, am reusit sa o eliminam pe Dinamo. Urma, insa, cel mai greu meci dintre toate. Finala de pe Arena Nationala impotriva Stelei.
  10. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Au mai fost inca 4 etape de disputat pana la returul cu DInamo. Primul loc il aveam deja asigurat, jucam acum fara niciun fel de presiune in campionat. Primul meci a venit acasa, impotriva Tarlungeniului, reusind sa ne impunem cu 4-1 gratie golurilor marcate de Mihalcea, Valceanu din penalti si Raducanu, plus un autogol al lui Gudea, reusita oasptetilor fiind adusa de Voinea. Dupa aceea am primit vizita celor de la ASU Poli, pe care i-am invins cu 2-0 dupa golurile marcate de Andrei si Calcan. Apoi a venit un meci in deplasare la Juventus Bucuresti, o partida care s-a dovedit a fi neasteptat de grea. In primul rand, in minutul 52 Enceanu a fost eliminat, iar cateva minute mai tarziu Barboianu, care abia intrase pe teren, s-a accidentat la sold si a trebuit sa fie schimbat. In cele din urma, am pierdut cu 2-1, Chipirliu reusind o dubla pentru gazde si Frasinescu marcand golul nostru de onoare. Ultima partida a fost tot in deplasare impotriva Olimpiei Satu Mare, pe care i-am invins cu 1-0 dupa golul lui Serediuc. Si deci, intrasem pe ultima suta de metri a sezonului. Mai aveam returul cu DInamo, in cazul calificarii urma si finala pe 27 mai si apoi in ultima zi a lunii venea si ultima etapa din campionat impotriva Batranei Doamne, UTA Arad. Nu am inteles cum de au putut pune ultima etapa fix dupa cel mai important meci al sezonului, dar banuiesc ca atunci cand au programat meciurile nu s-au gandit ca una din echipele din Liga a 2-a ar putea ajunge pana in finala Cupei Romaniei. Dar, nu e bine sa ne grabim cu planurile, pentru ca inca nu ajunsesem pana acolo. Deocamdata, cel mai important meci al nostru era returul din semifinale. Stiam ca Andone urma sa-si joace ultima carte pentru a salva un sezon nu tocmai stralucit, asa ca ma asteptam ca Dinamo sa practice un joc mult mai ofensiv fata de ce ne-au aratat in tur. In acelasi timp, stiam ca nu sunt nici o echipa care sa poata domina copios un joc, iar daca vor incerca sa atace vor lasa inevitabil spatii libere pe care le puteam exploata cu desavarsire. Pe 17 mai, cu o zi inainte de deplasarea spre Bucuresti, faceam ultimele planuri tactice impreuna cu Mugur: Mugur:-Pai nu tu ii vaitai ma ca nu sunt in stare sa domine pe nimeni? De ce crezi ca acum dintr-o data s-ar schimba ceva? Eu:-Ma, e ultima lor sansa de a castiga ceva in sezonul asta. Andone stie lucrul asta si, cel mai important, si jucatorii vor stii lucrul acesta. O sa aiba o rabufnire de orgoliu, o sa incerce sa se arunce pe atac, sa ne loveasca cu tot ce au. M:-Si atunci o sa jucam noi pe contraatac? E:-Ee p***! Iti zic eu ce-o sa facem. Mai stii meciu' din cupa cu Steaua, cand si-au furat-o cu 5-2? M:-Ce-i cu el? E:-O sa facem si noi ce a facut Steaua atunci. Ne aparam sus, agresiv, si cum recuperam cate o minge, fugim cu oamenii in fata si ii lovim de cate ori putem. Ei o sa incerce sa controleze, ca nu au de ales, dar cata vreme nu sunt obisnuiti cu lucrul asta nu o sa le iasa. Le lipseste alura aia de echipa mare, care sa poata domina un meci de la un capat la altul. M:-Esti tu atat de increzator? E:-Pot sa bag mana in foc. M:-Ok...crezi ca o sa faca vreo schimbare? E:-Ma, nu stiu. Ma astept sa-l vad pe Nistor pe teren. In rest, nu vad ce schimbari ar putea sa faca. Poate sa joace si ei in aceeasi asezare ca si noi, cu un om in spatele varfului, dar in rest nu cred ca schimba Andone ceva. M:-Bun. Dar noi? E:-Noi, ce? M:-Schimbam ceva? E:-Ma, nu stiu. Fundasii i-am tot rotit, dar cred ca o sa incepem tot cu aia, cu Scarlatache si cu Miron. Pe dreapta Nica, pentru ca Stefan (Barboianu) e rupt. Pe stanga...cred ca tot Vasile. Andrei si cu Bucsa la mijloc. Pe dreapta Serediuc, ca Enceanu inca nu-mi place cum se misca dupa ce a revenit pe teren. Purece in spatele varfului, Tudorie in atac... M:-Si pe stanga, la mijloc? E:-Ma gandeam si la asta. Si MIhalcea, si Calcan au mai miscat cat de cat in ultimele meciuri, dar parca tot cu Valceanu as incepe. In el parca am ceva mai multa incredere, astialalti doi au fost foarte inconstanti tot sezonul. M:-Si deci astia sunt? E:-Daca nu apare vreo accidentare pana maine, Doamne fereste!, atunci da. M:-Ii bun. Emotii? E:-E nevoie sa ma intrebi inainte de fiecare meci daca am emotii? M:-Intreb si eu, sunt curios. E:-Normal ca am. Tu nu? M:-Ba da. E:-Pai vezi? M:-Si sper ca nu ai mila de echipa ta, sa nu vrei sa o elimini. E:(dau ochii peste cap)-De cate ori trebuie sa avem discutia asta? Ti-am zis ca nu am nicio problema cu asta. M:-Ok, ok...voiam doar sa ma asigur. Si nici de Andone nu o sa-ti fie mila? E:-Ma, mila o sa-mi fie si de el, si de echipa. Da', vorba aia: "Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul". M:-Ai vazut ca astia deja incep sa ghiceasca pe cine o sa aduca Negoita dupa el? E:-Eh, si astia ce sa zica? Astia incep cu speculatii d'astea si atunci cand echipa merge bine, ce asteptari sa mai ai atunci cand joaca prost? M:-Si daca-ti fac si tie oferta? E:-Ee, imi fac mie... M:-Si daca totusi iti fac? E:-Hai ma, ce-ai? M:-Sa presupunem ca ti-ar face. E:(stau cateva secunde, nu zic nimic)-Imi bag p*** in Arctic si am duc la Dinamo. Asta voiai sa auzi? M:(pe un tot ceva mai rastit)-Ai pleca, nu? E:-Unde sa plec ma, esti nebun? Aici avem buget de transferuri, ne deschid academie, e liniste in jurul echipei, nu e agitatie la fel de mare ca la Dinamo. De ce as pleca? Sa stau sa fac foamea si sa-mi fie frica de la un meci la altul ca ma da Negoita afara? M:-Pai si tu ce crezi, ca daca cu echipa asta mergi prost o sa te tina turcu' aici o viata intreaga? E:-Ma, aici macar mai am o speranta ca poate fac ceva. Asa, la Dinamo cu ce sa fac? Sa stau si sa ma uit cum imi pleaca jucatorii in stanga si-n dreapta, ca nu avem bani sa le prelungim contracte? Sau sa mi-i vanda Negoita pe €100.000? M:-Si imi zici tu ca nu te duci la Dinamo daca ti-ar face oferta? E:-Ma, daca as fi liber de contract si ar aparea oportunitatea, nu as fi nebun la cap sa refuz. Dar cata vreme sunt aici si mi-e bine aici, de ce sa plec? Pe viitor, dupa cativa ani, nu zic ca nu. Iti dai seama, cum m-am vazut cu prima licenta obtinuta m-am gandit cum ar fi sa antrenez eu la Dinamo. Da' mai e mult pana departe. Pana sa ajung eu acolo, mai intai trebuie sa jucam cu ei maine. M:(ma bate usor cu palma pe spate)-Ma, ce sa zic? Ma bucur ca spiritul tau de "caine" nu ti-a luat de tot mintile. Acuma, sper sa o nimeresti si cu planurile tactice pentru maine. E:-Eh, stai linistit, o sa iasa bine. M:-Nu te vad chiar atat de increzator. E:-Mmmna, nici foarte increzator nu e bine sa fi. Ca apoi, ti se fute karma si nu-ti mai iese nimic. M:-Asa o fi...
  11. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    In aceeasi zi, in timp ce eram la teren asteptandu-i pe jucatori sa se pregateasca de antrenament, mai schimbam o vorba cu Mugur: Mugur:-Te-a mai sunat Balasa sa te felicite pentru victorie? Eu:-Nu. Nu am mai vorbit deloc cu el de la meciu' cu Metaloglobus. M:-E na? O fi patit ceva? E:-Cine stie? Nu ma agit prea tare. Eu chiar ma bucur ca nu-l mai aud si nu-l mai vad. M:-Nu i-o fi picat bine ca te-ai luat de el. E:-Eh, si d'asta nu mai ploua. Daca e prost, ce sa-i fac? M:-Eu stiu...mi-e sa nu-ti pregateasca ceva. E:(stau si ma gandesc cateva secunde)-Ma, acum ca ai adus vorba, eu cam de pe atunci nu prea am mai vorbit cu nimeni din club. Nici cu el, nici cu turcu', nici cu Ghergu. M:-Ghergu asta cine era? E:-E presedintele clubului, parca ti-am mai zis de el. M:-Aha. Pai si vorbeai tu des cu asta? E:-Ma, nu chiar des. Da' odata la vreo 2 saptamani ma suna, mai discutam una-alta. Ultima oara mi-a dat un mesaj sa ma felicite dupa meciu' cu Metaloglobus. De atunci, nimic. M:-Si crezi ca o fi coincidenta? E:-Cine stie? Poate nu o mai avea ce sa-mi zica. P*** mea, nu-mi prea bat capul cu asta. In timp ce vorbeam, de noi se apropie David Lazar: Lazar:-Hai salut! Aveti un minut sa vorbim? E:-Da, ce s-a intamplat? L:-Pai, cam asta e ideea. De cand am vorbit ultima oara si mi-ai promis ca o sa fiu si eu folosit mai des, nu prea s-a intamplat treaba asta. M-ati mai bagat pe teren cand si cand, dar vad ca tot Florin (Matache) e preferatul vostru. E:-David, incearca sa intelegi un lucru. Da', ti-am zis ca te vom folosi mai des, dar nu ti-am promis ca vei fi titular indiscutabil. Si in plus, ti-am zis atunci ca daca te vom folosi ca vreau sa imi arati ca meriti sa joci titular, dar nu ai iesit in evidenta cu nimic. L:-Nu prea mi se pare corecta treaba asta, din moment ce nici Florin nu iese cu nimic in evidenta si totusi e mereu titular in meciurile importante. E:-Da, este. Este mai experimentat decat tine, iar cata vreme nu vad nicio diferenta intre voi doi din punct de vedere al evolutiilor, aleg sa ma bazez pe experienta lui in meciurile mari. L:-Ei bine, mie nu-mi convine treaba asta. Cand am fost adus adus aici, mi s-a spus o sa ne rotiti, ca o sa jucam un meci unul, un meci celalalt. Nu am semnat cu o echipa din liga secunda ca sa frec banca. M:(pe un ton putin iritat)-Davide! Daca vrei sa joci, arata-ne ca meriti. Iesi in evidenta la antrenamente, in meciuri, arata-ne ca este peste Florin. L:-Ba eu cred ca am demonstrat destule pana acum. Si daca o sa vad ca mai trec multe meciuri si nu o sa fiu bagat in seama, atunci nu o sa mai bag nici eu echipa in seama. Nu ma mai prezint la antrenamente, la meciuri si am si colegi cu care ma inteleg foarte bine si care o sa ma sustina in cazul asta. M:(socat)-Poftim?! E:(la fel de socat)-Tu ce faci acum, ne ameninti? Lazar a stat apoi cateva secunde uitandu-se ba la mine, ba la Mugur, fara sa mai scoata niciun cuvant. Ori si-a dat si el seama de ce prostie a putut sa spuna, ori se astepta sa ne sperie cu vestea aceasta. Ma apropii apoi la cativa centimetrii de el si ii zic aproape in soapta: E:-Bai baiatule, revino-ti! Tu nu ai demonstrat nimic la echipa asta pana acum si vi si faci gat, ca nu te mai antrenezi? Du-te pe teren si zi mersi ca nu iti iei vreo amenda sau nu te dau afara dupa iesirea asta! Hai! Se intoarce apoi si pleaca, fara sa mai scoata vreun sunet. E:-In loc sa ne bucuram ca am batut pe DInamo, acuma trebuie sa ne batem capul cu asta. M:-Da-l in ma-sa, a vrut doar sa-ti forteze mana. E:-Mda. (ma uit la ceas) Hai sa iesim si noi, ca e trecut de fix.
  12. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    La conferinta de presa de dupa meci: -O victorie importanta pentru Arctic in ecuatia calificarii. Cum ati pregatit acest meci cu DInamo? -Am avut incredere in fortele noastre. Am intuit ca daca vom juca ofensiv vom putea domina meciul, si asa a fost. O stiu pe DInamo, o cunosc foarte bine. Este o echipa buna, solida, foarte periculoasa pe contraatac, dar daca sunt luati tare gasesc foarte greu resurse de a riposta. E drept ca tactica nu a functionat exact cum mi-am propus, am fost condusi la pauza, a trebuit sa asteptam peste 70 de minute pana am reusit sa marcam, dar in final rezultatul este unul multumitor. -Dinamo, mai mult sau mai putin, nu prea a contat astazi in faza ofensiva. Au fost masuri speciale pe care vi le-ati luat ca sa va asigurati de acest lucru? -Eram constient de echipa pe care urma sa o infruntam azi, de jucatorii de atac pe care ii au, Gnohere, Lazar, Rotariu. Pentru cei care ne-au urmarit si meciurile precedente, s-a putut observa ca unii jucatori, respectiv fundasii laterali, nu au adus un aport la fel de mare pe faza ofensiva pentru ca i-am tinut sa joace mai retras pentru a putea anula orice tentativa de contraatac a adversarului. Am avut o scapare atunci in prima repriza cand s-a pierdut o minge foarte usor la mijlocul terenului si oaspetii au reusit sa marcheze, insa in rest jucatorii s-au aparat perfect, au facut exact ceea ce le-am cerut si au avut o contributie decisiva la rezultatul de azi. -Asa cum ai punctat mai devreme, golurile voastre au venit destul de tarziu in meci. Te-ai gandit in vreun moment ca poate victoria nu va este scrisa? -Bineinteles ca nu este usor sa vezi ca echipa ta rateaza ocazie dupa ocazie si ca adversarul a inscris la primul sut pe poarta. MI-au trecut fel si fel de ganduri prin cap, dar am avut totusi incredere in jucatorii mei. Vedeam cum merge jocul, chiar daca mingea nu intra in poarta, s-a vazut ca aveam meciul sub control si simteam ca e doar o chestiune de timp pana vom reusi sa marcam si noi -In ce masura este rezolvata calificarea dupa acest rezultat? -Dupa cum ati spus si dumneavoastra la inceput, este o victorie importanta, dar nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. A fost doar meciul tur, am castigat la doar un gol diferenta, mai sunt inca 90 de minute de jucat. Cei de la DInamo ne-au vazut si ei de ce suntem in stare, sunt sigur ca vor fi mai pregatiti pentru noi la partida din retur. Noi vom merge la Bucuresti sa ne facem jocul nostru, sa atacam, sa inscriem, nu ne vom agata de acest avantaj minim obtinut dupa primul meci. -Ioan Andone nu a avut un sezon tocmai stralucit la carma lui Dinamo, in play-off se bate doar la locul 5. Singura sa scapare parea sa fie Cupa Romaniei, insa si aici se pare ca mai are sanse minime de reusita. Crezi ca e posibil ca o calificare a voastra in finala sa ii incheie mandatul? -Nea Ando' este un antrenor pentru care eu am tot respectul din lume, unul din cei mai de succes antrenori din Liga 1. Din pacate, sezonul acesta nu a iesit asa cum si-ar fi dorit dumnealui. Ar fi pacat ca cei de la DInamo sa se desparta de el dupa doar un sezon, pentru ca fara continuitate e greu sa obtii rezultate pe termen lung. Dar, ei investesc banii, ei stiu mai bine ce asteptari au si ce planuri de viitor. Din punctul meu de vedere, mi-ar parea rau pentru el daca nu ar mai continua la echipa, imi doresc sa il am ca adversar si in sezonul urmator, dar evident ca asta nu ma va opri din drumul nostru spre finala. -Andrei Iancu este probabil revelatia sezonului pentru echipa voastra. Un jucator despre care nimeni nu stia nimic inainte de inceperea campionatului a ajuns sa marcheze golul victoriei pentru voi astazi. Ce ne poti spune despre acesta? -Ce e de zis? Un jucator pe care il stiam de ceva vreme, l-am avut alaturi atunci cand antrenam prin ligile judetene si in care aveam mare incredere. Eram constient de talentul lui si am vrut sa-i dau o sansa la aceasta echipa, asa cum mi s-a dat si mie o sansa cand am primit oferta din partea clubului. Si, dupa cum puteti observa, a stiut sa prifite de aceasta oportunitate si a devenit unul dintre cei mai constanti jucatori ai nostri. Sunt mandru de evolutiile lui si sper sa o tina asa in continuare. -Nu iti este teama ca ar fi trezit un interes major printre echipele din prima liga? Ce sanse ar fi sa-l pastrati daca ar incepe sa apara ofertele? -Ok, o sa lamuresc acum orice viitoare speculatie cu privire la toti jucatorii, nu doar la Andrei. Tot ce avem noi la echipa nu este de vanzare in tara. Daca vor aparea oferte din strainatate si jucatorii vor dori sa plece la mai bine, nu ne vom pune in drumul lor cat timp vor pleca pe suma corecta. Dar in Romania, la Arctic o sa aiba parte de tot ce si-ar dori, si bani, si performanta. Trofeele si cupele europene vor fi un obiectiv pentru noi inca din sezonul urmator, deci sa nu se gandeasca cineva ca vom fi o nou-promovata si ne vom bate la retrogradare. -Va veti baza in continuare pe aceeasi jucatori sau veti aduce si schimbari din sezonul urmator? -Asta vom vedea la vara. Sunt destui jucatori care sunt imprumutati, va trebui sa discutam cu echipele de care apartin, dar este prematur sa vorbim de acum despre asa ceva. -Ai declarat in multe randuri ca esti un dinamovist convins. Cum a fost pentru tine aceasta infruntare din punct de vedere sentimental, emotional? -Nu a fost usor. Desi imi doresc cu orice pret victoria si calificarea in finala, imi e greu sa ma gandesc ca obtin asta in detrimentul echipei mele de suflet. Sunt "caine" de mic, am fost crescut in spiritul acestui club, al suporterilor sai, am fost la zeci, poate sute de meciuri la viata mea. Iubesc si respect aceasta Dinamo in continuare, dar la sfarsitul zilei trebuie sa fiu profesionist si sa trag pentru echipa de care apartin. -Ieri, in cealalta semifinala, FCSB s-a impus in fata Astrei cu 3-0. La ei calificarea pare deja rezolvata. Cum va fi pentru tine o posibila finala impotriva marii rivale a lui Dinamo? -Ca si meciurile cu DInamo, ar fi ceva special, dar din cu totul alte motive. Vor fi cu atat mai multe motive sa-mi doresc victoria. Este o contracandidata la titlu, o echipa puternica, dar si noi suntem la fel. Daca se va ajunge acolo, o sa fie un meci cel putin interesant. -In momentul de fata aveti multi jucatori in lot care apartin de FCSB, Tudorie, Enceanu, Valceanu, Mihalcea. Cum crezi ca ar fi pentru ei aceasta finala? -Normal ca nu ar fi un meci usor, dar pana una alta ei acum joaca pentru Arctic si nu pentru FCSB si sunt sigur ca vor da tot ce au mai bun din ei pentru a castiga cupa. (astept cateva secunde, vad ca nu mai intreaba nimeni nimic) Daca nu mai sunt si alte intrebari atunci va multumesc ca ati venit. O seara buna in continuare! A doua zi la micul dejun, ma uitam la tv la Digi Sport Matinal. Gigi Becali era in direct si comenta asupra declaratiilor mele de la conferinta de presa de aseara: -...mie imi place de Gabita, asta. E tanar, pare bataios, dar se vede lipsa lui de experienta. El ce crede, ca jucatorii mei pe care ii are el o sa-si dea viata pe teren daca o sa joace impotriva mea? Nu, tata! Ce, ei nu stiu ca tot la mine ajung pa urma? Ii multumesc ca mi-i creste, ca ii dezvolta, dar tot la noi vor ajunge, tot cu noi sunt sub contract. Ei sunt imprumutati pe doi ani, anul asta si urmatorul. Dupa aia, daca nu vreau eu sa-i mai las, se intorc la mine. Simplu, nu? Dan Filoti:-Da, este... G:-Si sa va mai spun ceva. El zice ca jucatorii lui nu sunt de vanzare. Da' va intreb eu, daca le pun milionu' pe masa, sefii lui ce o sa zica? "A nu, ca noi nu vindem"? Vedeti-va, ma, de treaba! Pentru Steaua, oricine e de vanzare in tara asta. Jucatorii aia ce o sa faca, apoi? O sa ramana acolo sa spere la un loc de play-off in loc sa vina sa se bata la campionat, la cupele europene? Ce, e scris undeva ca Arctic o sa bata tot la anul? Hai, ma, despre ce vorbim? Eu:-Futu-ti pe ma-ta de cioban!. Mugur:-N-a durat mult sa inceapa cu tactici d'astea, vad. E:-Asa face mereu. Cum incepe o echipe sa arate periculos, incepe si zice ca-l ia p'ala, ca-l cumpara p'ala. Si le strica atmosfera, le ia jucatorii valorosi si de echipa aia se alege prafu'. Trebuie doar sa stim cum sa-i tinem si pe ai nostri cu picioarele pe pamant. M:-Ne-om trezi maine poimaine ca ne zice Andrei ca vrea la Steaua. E:-Atata-i trebuie. Dracii-l gaseste!
  13. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Da, au facut o prostie mare cu Busuladzic ca i-au dat drumu' atat de usor. Lazar e inca in viata, e in Qatar imprumutat de la o echipa la alta. Se umple de bani baiatul, ca performanta nu i-a placut. Multumesc mult pentru sustinere
  14. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Stau pe scaun in bucatarie si privesc in gol. Imi treceau prin minte 1001 de ganduri. Fel si fel de scenarii. Si alaturi de orice imagine care imi venea in minte, auzeam doar cantece. Cantece din galerie. Galeria din care am facut parte atatia ani. Versul cu "astazi bate Dinamo" ma bantuie de zile bune. Imi venea greu stiind ca urma sa fiu adversarul echipei mele de suflet, dar asta nu ma oprea cu nimic din a-mi dori calificarea in finala. Stiam in mintea mea ce e de facut. Eram atat de afundat in propriile ganduri ca nici nu-l aud pe Mugur care venise langa mine si vorbea de zor. Dupa cateva secunde isi da seama ca eu nu-l bag in seama si ma misca putin de umar, scotandu-ma din transa: Mugur:-Bai, esti bine? Eu:-Da, da. Doar ma gandeam. M:-Bai, sper ca nu mi te pierzi cu firea tocmai azi. N-avem voie sa o dam in bara, da? E:-Nu o dam, stai linistit. M:-Nu par foarte increzator. E:-O sa-mi treaca, hai sa mergem. Inainte de a apuca sa ma indrept spre usa, se pune in fata mea si ridica mana dreapta pana in dreptul pieptului: M:-Castigam? E:(ma uit la el 2-3 secunde dupa care dau usor din cam)-Castigam! (si ii strang mana dupa care ne imbratisam scurt). Si am iesit pe usa indreptandu-ne spre stadio. Era ziua cea mare. Ziua mansei tur din semifinalele Cupei Romaniei. Targovistele fierbea. Majoritatea lumii pe care o vedeam pe strada ii auzeam vorbind despre fotbal, despre echipa "lor". Initial am crezut ca lumea o sa fie impotriva echipei, dat fiind faptul ca le distrusesem vechea lor echipa, Chindia, si ca noi urma sa ne mutam la Gaesti. Dar apoi m-am gandit ca desi urma sa-i lasam fara o echipa locala, Chindia oricum nu era vreo echipa mare care sa reuseasca vreo performanta. Asa, se puteau si ei mandri cu noi cat inca ne aveau. Puteau sa aiba si ei 1-2 sezoane de bucurie. Pe chipurile jucatorilor se putea citi presiunea exercitata de importanta meciului. Disparuse relaxarea pe care o vedeam inaintea meciurilor cu CFR si cu Chiajna, acum ii vedeam mult mai concentrati. Asezarea pe teren ramanea aceeasi, iar jucatorii care urmau sa inceapa meciul erau: Matache - Nica, Miron, Scarlatache, Vasile - Andrei, Bucsa - Serediuc, Purece, Valceanu - Tudorie. Dinamo avea sa inceapa intr-un 4-3-3 cu urmatorul 11: Branescu - Hanca, Nedelcearu, Maric, Janeczek - Busuladzic - Mahlangu, Palic - Rotariu, Lazar - Gnohere. Ma surprindea titularizarea lui Palic in locul lui Nistor, insa nu ma puteam plange de acest aspect. Inainte de a iesi pe teren, am vrut sa fac inca o data pe Napoleon si sa tin un discurs de lupta jucatorilor: E:-Ei bine, baieti. Iata-ne ajunsi si aici. Un lucru vreau sa intelegeti: chiar daca e un adversar cu nume sonor, nu avem de ce sa ne temem. Oricat de ciudat ar suna, e doar DInamo. Daca intram tare in ei, daca mentinem poseseia si atacam incontinuu, nu or sa aiba replica. I-am vazut si v-am tot spus la antrenamente, nu e o echipa care sa preseze, putem sa ne desfasuram lejer jocul pana aproape de careul lor. Au jucatori care stiu sa se apere, nu vreau sa vad prea multe "floricele", vreau sa ii zapacim cu pase in fiteza pana nu or sa mai stie unde e mingea. Sunt buni, dar sunt blegi, sunt usor de pacalit. Nica, Vasile, pe voi va vreau sa stati cat mai jos astazi. Ii stiti si voi pe Rotariu si pe Lazar, sunt jucatori rapizi, de contraatac. Daca nu stati langa ei si le dati spatiu suficient, suntem mancati. Dane (Bucsa), tu trebuie sa-l scoti pe "Bizon" din meci. Cum ajunge mingea la ei, te lipesti de el si nu-l lasi sa miste. Daca n-o sa poata el sa faca nimic, atacul lor e terminat. (ridic tonul) Haideti, sa dam cu ei de pamant! Cu totii au reactionat pozitiv dupa discursul meu. Cu totii paream sa avem acelasi gand, victoria. Cum am iesit din tunel, mi s-a facut pielea de gaina. Erau undeva la 11-12 mii de oameni pe stadion. O atmosfera cum nu mai auzisem pana atunci pe stadionul Eugen Popescu. Fiecare striga pe limba lui si din cand in cand se gasea cate un grup sa scandeze "Arctic, Arctic", dupa care se luau si restul dupa ei. Era ceva de nedescris. Nu era o atmosfera "ultra", cu coregrafii, fumigene, torte, petarde, cantece, dar era frumos. Aproape ca ma luase tremuratul cand m-am dus sa dau mana cu Andone. Un antrenor pe care il admiram inca de cand eram mic, sa ajunga acum sa-mi stie numele, sa stie cine sunt. Parca traiam un vis. Nu am stat mult de vorba, ne-am urat doar noroc unul celuilalt dupa care ne-am dus fiecare in dreptul bancii sale. Cam din 5 in 5 secunde trageam cate o gura adanca de aer. Incercam sa-mi ascund emotiile care ma cuprindeau in acele momente. Dupa ceea ce parea a fi o eternitate pentru mine, arbitrul Ovidiu Hategan a dat fluierul de start. Incepuse meciul. Meciul incepuse asa cum imi doream, cu noi avand o posesie prelungita. Dinamo reusea, insa, sa se inchida foarte bine in ultimii 30 de metri. Culoarele erau minime si eram de multe ori nevoiti sa pasam in lateral sau un spate. In minutul 9, dupa o succesiune de pase, Valceanu reuseste sa-i paseze lui Tudorie in interiorul suprafetei de pedeapsa. Atacantul nostru suteaza fara preluare dintr-o pozitie usor laterala, dar mingea se loveste de Maric. Balonul sare inspre coltul celalalt al careului si ajunge la Purece, care se afla neasteptat de liber. Decarul nostru suteaza cu sete pe prima bara, insa Branescu are un reflex bun si respinge in lateral. Am simtit ca tot stadionul era gata sa erupa la faza aceea, insa n-a fost sa fie. In minutul 13, dupa ce primeste mingea la picioare in urma unui aut, Bucsa paseaza la 20 de metri de poarta, unde il gaseste pe Andrei. Busuladzic realizeaza greu ce se intampla si pleaca tarziu dintre fundasii centrali in intampinarea jucatorului nostru, lasandu-i suficient timp lui Andrei sa preia si sa suteze plasat catre poarta. Acesta a incercat sa gaseasca vinclul portii, insa mingea trece razant peste transversala. M:-Baaaaai, sa-mi bag p*** cat ratam. E:-Lasa, lasa. E timp, suntem pe ei. M:-Da. Ai avut dreptate, daca stam calare pe ei nu mai misca. E:-Hai ma, ce dracu? Daca nici eu nu-i cunosc, atunci cine. Intre timp, Andone incepuse sa strige la ai lui sa nu ne mai lase sa combinam atat de usor aproape de careul lor. Timpul trece si Dinamo incepuse sa se mobilizeze ceva mai bine in aparare. Au avut o tentativa de contraatac la un moment dat, insa strategia noastra functiona perfec. Vasile si cu Nica stateau foarte jos, lasandu-i fara spatiu de manevra pe Lazar si Rotariu, iar Gnohere era practic sufocat de Bucsa. Prin minutul 18, Rotariu a reusit totusi sa treaca de Vasile si pantrundea periculos pe centrul terenului. Bucsa s-a dus sa-l opreasca, lasandu-l liber pe "Bizon", care a fost imediat gasit apoi cu o pasa de nouarul lui DInamo. Acesta a incercat si el o executie asemanatoare cu a lui Andrei, insa mingea a trecut la vreun metru pe deasupra portii. Minutul 27, dupa o alta succesiune de pase, Tudorie este gasit in fata careului advers de catre Serediuc. Atacantul nostru isi aseaza mingea pe piciorul drept si trage in forta la firul ierbii, dar mingea trece alaturi. 3 minute mai tarziu, beneficiem de o lovitura libera de la 20 si ceva de metri de poarta. Andrei are datoria de a executa. Vara-miu isi ia un elan scurt si suteaza in forta peste zid, dar mingea trece din nou putin peste poarta. E:-Bai, daca ar cadra si Andrei un sut, ce bine ar fi. M:-Ma, a intrat bine in joc, s-a miscat pana acum. E:-Toti au miscat, dar trebuie sa o bagam si in poarta, altfel e degeaba. In minutul 32, Andrei a incercat un dribling pe langa Palic in interiorul jumatatii adverse, insa a fost deposedat usor si oaspetii scapau pe contraatac. E:-Aii, sa-mi bag p***! Nu e bine... Bucsa era si el urcat asa ca Gnohere era liber in fata apararii noastre. Francezul a primit pasa dupa ce Palic a avansat cu mingea la picior pana la vreo 30 de metri de poarta noastra. Mingea a fost apoi scoasa in dreapta la Rotariu. Vedeta lui Dinamo a tinut bine de minge, asteptand patrunderea in centru a lui Mahlangu. Rotariu a trimis mai departe sud-africanului, care a reusit apoi o deviere fina pentru Gnohere in interiorul careului nostru. Atacantul a scapat din marcajul lui Miron si a sutat cu sete cu dreptul pe prima bara. Matache a atins mingea cu varful degetelor, insa nu a reusit sa o devieze de pe spatiul portii. 0-1. M:-Na, ma, sa-mi bag p***. O ocazie au si dau gol. E:(zic in soapta catre Mugur)-Ne-a mancat Andrei la faza asta... M:-P*** mea. A prins prea mult curaj, nu stiu. Stadionul fusese redus la tacere, mai putin cei cativa sute de suporteri dinamovisti care sarbatoreau golul alaturi de favoritii lor. L-am vazut apoi imediat pe Andrei cu mainile in cap si m-am grabit sa-l incurajez. E:-N-are nimic Andrei, avem destul timp sa-i intoarcem. Dar vezi, mai usor cu driblingurile la mijlocu' terenului. 3 minute mai tarziu, Dinamo avea iarasi posesia in jumatatea noastra de teren. De data asta Gnohere era cu mingea la picior si a incercat sa ii paseze lui Palic. Andrei a anticipat perfect insa si a reusit sa-i ciupeasca pasa, trimitand in acelasi timp mingea in fata la Tudorie. Era randul nostru sa plecam pe contraatac. Mingea e trimisa in stanga la Valceanu, care avanseaza nestingherit, profitand de o pozitionare defectuasa a lui Hanca. Mijlocasul nostru centreaza apoi catre bara a doua la Serediuc, insa mijlocasul nostru trimite cu capul pe langa poarta pe coltul lung. E:-Pfaai, da-o-n p*** mea, e deja a patra ratare. M:-Stai calm, o sa intre odata si odata. In minutul 43, are si Dinamo o lovitura libera aproape de careul nostru, identica cu cea a lui Andrei de mai devreme. Palic isi asuma raspunderea, insa la fel ca si Andrei, croatul trimite peste poarta. Aceasta avea sa fie si ultima faza notabila a primei parti. Intram la vestiare in dezavantaj, desi controlasem aproape intreaga repriza. E:-Ba ce ma oftic! Nici macar nu am jucat prost. Da' ei au avut o singura ocazie periculoasa si le-a intrat. M:-Ma, daca jucam tot asa, trebuie sa dam si noi macar unu'. N-are rost sa ne luam de ei, ca pana acum au facut tot ce le-am cerut. Si asa am facut. Nu am reprosat nimanui nimic la pauza. Doar i-am incurajat sa joace la fel si in continuare. De asemenea, nu am facut nicio inlocuire inainte de startul reprizei secunde. La 4 minute dupa reluare jocului primim inca o lovitura libera periculoasa, asemanatoare cu cea din prima repriza. Andrei se aseaza din nou pe pozitii, dar trage din nou peste poarta. Dinamo a reusit apoi sa se inchida foarte bine in aparare. Minutele treceau si noi nu mai reuseam nimic pe faza ofensiva. In minutul 62 am facut si prima inlocuire, scotandu-l pe Serediuc si aruncandu-l in lupta pe Petre. La faza imediat urmatoare, cand Dinamo incerca sa plece pe contraatac, Andrei recupereaza mingea in banda stanga de la Sissoko, jucator transferat de "caini" in iarna si introdus pe teren in locul lui Lazar. Acesta profita de faptul ca apararea Tudorie ramasese in spatele fundasilor centrali si ca Janeczek adormise undeva in apropiera propriului careu, scotandu-l din ofsaid pe atacantul nostru, si ii trimite o pasa pe culoar. Stelistul se incurca insa in preluare si ii acorda suficient timp lui Maric sa se replieze si sa bubuie mingea in fata. E:(bat cu pumnul in picior in timp ce ma intorc cu fata in directia opusa)-Da-o-n mortii ei de treaba! (ii zic lui Mugur) Noi nu dam, ma, gol, asculta la mine. Asa se termina. M:-Taci, ma, din gura cu chestii d'astea. Crezi in continuare, ca mai e timp. E:-Pai o fi, da' nu vezi ca de noi nu se lipeste nimic? M:-O sa se lipeasca, o sa vina si randul nostru. Cat timp noi vorbeam, jucatorii nostri reusesc sa duca din nou mingea pana la Tudorie. Atacantul nostru era ceva mai retras de data asta si alege sa paseze pe culoar catre Petre. Mijlocasul suteaza fara preluare din interiorul careului, insa executia lui slaba e prada sigura pentru Branescu. E:(ma intorc cu fata catre banca si ma duc sa ma asez, mormaind printre dinti)-Hai, da-l in p*** mea! Ne batem joc de toate fazele... Doua minute mai tarziu, Bucsa surprinde pe toata lumea trimitand o minge lunga de vreo 30-40 de metri pana in interiorul careului advers la Tudorie. Atacantul nu face o preluare tocmai stralucita si isi inchide mult unghiul. Acesta alege totusi sa traga la poarta, dar Branescu reuseste sa respinga in corner. Deja eram resemnat, vedeam ca mingea nu vrea sa intre in poarta si pentru noi. Nu mai credeam ca mai putem face ceva in acest meci. Mugur vine apoi nervos la mine si ma trage cu forta de pe scaun: M:-Ridica-te dracu', ca ma si enervezi. Daca renuntam atat de usor la orice meci, mai bine ne lasam de meserie. (se uita apoi catre fani, care abia daca se mai sinchiseau sa aplaude ocaziile noastre si ridica energic din maini zbierand la ei) Haideti, ma, si voi, ati adormit? Atunci tribuna din spatele bancii s-a ridicat in picioare si au inceput iarasi sa strige. Cornerul a fost trimis in careu, insa dupa ce a fost balbaita de cateva ori de adversari, Rotariu a izbutit in cele din urma sa degajeze in fata. In minutul 66, Bucsa isi incearca norocul cu un sut de la distanta, dar mingea este prinsa de Branescu. MInutele tot treceau, iar noi nu reuseam sa bagam mingea in poarta. Publicul prinseze iarasi viata datorita lui Mugur si chiar si eu parca incepusem sa sper catusi de putin. Insa cu fiecare minge pierduta si ocazie ratata, parca imi pierdeam iarasi din ce in ce mai mult increderea. Vine minutul 74. Inca o lovitura libera, din nou Andrei executa. Inalta din nou mingea peste zid si de aceasta data prinde poarta, dar Branescu, aflat intr-o zi mare, se intinde spectaculos si respinge in lateral. E:-Bai, nu se poate, cate a scos asta azi. M:(uitandu-se spre teren)-Stai ca nu s-a terminat! Mingea este recuperata de Vasile, inca in interiorul careului. Fundasul centreaza in zona punctului cu var, unde Scarlatache era nepermis de liber. Fostul fundas al lui Dinamo se aseaza bine pe minge si trimite o torpila spre poarta. Mingea trece aproape de Branescu, portarul intinde mana dreapta, dar acesta nu reuseste decat sa o devieze in plasa de sus a portii. 1-1. (explozie de bucurie pe banca)-Goooooooooooolllll!! M:(sare de gatul meu si imi urla in ureceh)-Ti-am zis ma ca trebuie sa intre? Ti-am zis? E:(ma intorc cu fata la el si il iau in brate)-Este ma! In tribune se declanseaza fiesta. Toata lumea era in picioare sarbatorind golul egalizator. Scarlatache a avut o reactie admirabila si a ales sa nu sarbatoreasca reusita, in semn de respect fata de fosta sa echipa, reactie care a atras aplauze si din partea suporterilor dinamovisti. Dar totusi acest lucru nu i-a oprit pe colegii lui sa tabare pe el de bucurie. Era din nou egalitate, iar Andone isi certa de zor jucatorii pentru eroarea de la gol. Aveam inca o data increderea ca putem castiga meciul, Inca mai era mai bine de un sfert de ora pana la final. In minutul 80 fac si ultimele doua schimbari, scotandu-i pe Tudorie si Bucsa si bagandu-i pe teren pe Raducanu si Serban. Andrei era si el foarte obosit, dar am decis sa-l las pana la sfarsit. Ramaneam cu speranta ca sclipirile lui ne pot aduce un plus pe final. Dinamo era in corzi. Nu doar ca nu mai incercau sa atace, dar pareau cu totul extenuati. Erau praf la conditie fizica. Mahlangu si jucatorii intrati pe teren de-a lungul meciului erau singurii care m-ai puteau alerga. In minutul 82, Valceanu centreaza din flancul stang si ii pune mingea pe cap lui Petre, venit in viteza intre Maric si Janeczek. "Piticul" rateaza executia insa, mingea trecand pe langa poarta. Minutele se scurgea, oaspetii se aparau din ce in ce mai disperat. Aproape ca simteam golul venind, dar ratam foarte mult. In minutul 89, Valceanu a primit mingea la vreo 20 de metri de poarta intr-o pozitie usor laterala si a decis sa-l incerce pe Branescu. Dinamovistul insa si-a demonstrat inca o data valoarea, reusind sa repsinga spectaculos in corner. M:-Bai, da' te baga in pamant Branescu asta!. E:-Stiu. A scos azi cat pentru toata cariera lui. Lovitura de colt. Serban centreaza inspre centrul careului, insa mingea este respinsa. Raducanu preia la marginea careului si i-o aseaza pe sut lui Purece. Decarul nostru suteaza, insa in spatele lui Olteanu. Mingea ricoseaza apoi la Andrei, aflat putin in interiorul careului. "Ronaldinho" suteaza fara preluare la firul ierbii. Mingea este strecurata cumva printre multimea de picioare aflate in calea ei si se duce spre poarta. Branescu era pe directia sutului, isi strange repede picioarele, insa reuseste doar sa stearga mingea cu dreptul, aceasta trecandu-i printre ele si intrand in poarta. 2-1. (ma iau cu Mugur in brate, sarind si strigand amandoi)-Ieeehehehe! Este maaaa! (cat ne bucuram, Andrei alearga si el cu bratele deschise catre noi) Bine, ba Ronaldinho! (si sare peste noi). Era o bucurie de nedescris. Toti jucatorii l-au urmat apoi pe Andrei pana pe margine ca sa se bucure alaturi de noi. Dupa aproape 90 de minute de joc, preluam in sfarsit conducerea. Jucatorii lui Dinamo erau la pamant, iar Andone in pragul unei depresii. Isi dadea si el seama ca doar ce se produsese inevitabilul. Era clar pentru el ca ai lui nu faceau fata iuresului nostru. Trei minute mai tarziu, beneficiem de o lovitura libera de pe la 40 de metri de poarta. Andrei inalta mingea in careul advers spre bara a doua, unde il gaseste pe Miron. Fundasul nu trimite spre poarta insa, ci in schimb scoate mingea in centru. Raducanu apare acolo singur singurel si suteaza cu sete din voleau, dar bubuie mingea cativa metri peste poarta. E:(razand usor)-Hai ma, da-o-n p*** mea! In halu' asta sa dai de acolo? M:-Daca era la Rugby, era buna. E:-Daca... La scurt timp dupa aceasta faza, Ovidiu Hategan a pus capat meciului. Arctic 2-1 Dinamo. Reuseam in cele din urma sa ne impunem. Un meci care nu a fost neaaparat greu, dar pe care nu l-am gestionat bine. Am avut destule ocazii, insa am ratat din mai toate pozitiile, iar ei au inscris practic la singurul lor sut pe poarta. In cele din urma, conditia fizica si-a spus cuvantul, noi fiind singurii care am reusit sa alergam de la inceput pana la sfarsit. M:(Imbratisandu-se cu mine)-Ai vazut, ma, ca i-am batut pana la urma? Ti-am zis, era meciu' nostru asta. E:-Ba, ma bucur ca ai avut dreptate. Imediat dupa a venit si Andone la mine sa ne felicite: Andone:-Dom'le, ce sa zic? Ne-ati alergat ca pe hotii de cai. Nu stiu ce vitamine le dati, dar ne-ati bagat in sperieti. E:-Eh...ai nostri sunt mai tineri, au energie mai multa. A:-Pai, ce mai e de zis? (imi intinde mana) Felicitari, bine jucat! E:-Va multumesc! Aproape ca nu-mi vine sa cred ca aud cuvintele astea din partea dumneavoastra. Sunteti printre antrenorii mei favoriti, inca de cand eram mic. A:-Ma bucur sa aud, apreciez. E:-A fost o onoare pentru mine sa va intalnesc. Mult noroc pentru meciul urmator si in campionat! A:-Si voua la fel! Inainte de a ma duce la jucatori sa facem hora pe teren, il vad pe Marius Niculae cum ii cheama pe Scarlatache si pe Patrick sa se duca sa salute galeria lui Dinamo. Nu m-am putut abtine si l-am chemat repede pe Andrei si am fugit si noi dupa ei. Cum ne-a vazut, Marius ne-a intrebat in gluma: Marius:-Vreti sa va salutati si voi fratii? E:-Pai nu e si normal? Ma temeam ca poate vor avea o reactie ostila fata de noi doi dupa ce ne-am si bucurat ca nebunii la goluri, dar ne-au inteles. Am fost aplaudati cu totii si mi s-a facut pielea de gaina atunci cand au ridicat toti mainile in fata, asteptand obisnuitul nostru salut anti-Steaua. Dupa salut, m-am batut de cateva ori cu palma dreapta peste piept, in zona inimii, sugerandu-le ca inca sunt unul de al lor.
  15. gaby4geo

    Prin Poiana, Pe Carare...

    Am crezut initial ca evolutia slaba din meciul cu Metaloglobus avea sa fie doar ceva de moment, dar m-am inselat. In etapa urmatoare am primit vizita Academicei Clinceni. Am aratat de-a dreptul dezatruos, trimitand doar doua suturi pe poarta tot meciul si terminand la egalitate, 0-0. Am zis "hai, treaca mearga", se mai intampla si pase proaste din cand in cand. Doar ca nu avea sa se termine aici. Meciul urmator l-am jucat in deplasare la Metalul Resita. Aici ne-am descurcat ceva mai bine, reusind in total 6 suturi pe poarta, dar totusi am plecat acasa invinsi cu 1-0. Asta fusese picatura care a umplut paharul si m-am luat tare de jucatori dupa meci. Nu le-am reprosat greseli, faze din meci care le-ar fi putut gestiona mai bine, neatentii, nimic de genul asta. Dar din lenesi, nu i-am scos. I-am atacat in continuu la punctul asta, zicandu-le ca s-au vazut deja cu un picior in Liga 1 si ca nu le mai pasa acum. E adevarat ca nu ne afecta foarte mult aceasta infrangere, inca aveam un avans mare fata de locul 2 si unul mult mai mare fata de 3. Dar o echipa care se respecta nu are voie sa joace la misto inainte de a se vedea cu rezultatul asigurat, in cazul nostru promovarea. Au parut ca au prins ceva din ce le-am zis si in meciul urmator am reusit sa invingem acasa pe CS Mioveni cu 2-1, gratiei unei duble a lui Tudorie. Etapa urmatoare era decisiva, pentru ca o victorie ne-ar fi asigurat matematic promovarea. Urma sa jucam in deplasare la FC Brasov si ne-am impus fara probleme cu 3-0 in urma golurilor lui Purece si Valceanu si un autogol al portarului advers. Apoi a venit ultimul meci inainte de semifinala de cupa, acasa cu Luceafarul Oradea. "Lordul" Cerchez a tinut din nou sa-mi arate ca merita sa-l iau in considerare pentru primul 11 si a reusit o dubla inca din prima jumatate de ora a meciului, scorul de 3-0 fiind completat de inca o reusita a lui Patrick Petre. Asadar incheiasem deja socotelile in campionat, mai ramanea doar Cupa. Urmau doua meciuri de foc impotriva echipei mele de suflet, Dinamo. Inca de cand am vazut tragerea la sorti, gandul imi statea doar la meciurile astea. Nu mai aveam somn noaptea din cauza asta. II stiam ca nu traverseaza o forma grozava, in play-off batandu-se cu Pandurii la subsolul clasamentului, dar totusi...era DInamo. Lotul il aveau aproape intact dupa pauza de iarna, despartindu-se doar de Steliano Filip, pe care l-au vandut la Club Brugge si de Maxi Oliva pe care l-au imprumutat la San Lorenzo. Inca mai erau Rotariu, Lazar, Nedelcearu, Nistor, Mahlangu si cu Gnohere. La antrenamente, cu cateva zile inainte de primul meci, discutam cu Mugur tactica pe care o vom folosi: Eu:-Asezarea in teren zic sa ramana aceeasi, ca nu vad vreun rost sa schimbam ceva. Mugur:-Chiar nu vrei vreo abordare mai...defensiva? E:-Contra lu' DInamo? Hai ma, ce naiba? M:-Asa iti lauzi ma echipa mult iubita? E:(casc)-Daca as avea ce sa laud, as lauda, dar i-am vazut jucand. Pe ei ii dominau si Voluntari, noi de ce nu am putea? M:-Si deci jucam la fel, la fel? E:-La fel, la fel. (mai casc inca o data) M:-Da' tu ce-ai, ca nu prea te vad in apele tale? E:-Ce sa am? Nu mai pot sa dorm de cateva nopti. M:-Ai emotii? E:-As minti daca as zice ca nu am. Tu nu? M:-Am si eu, iti dai seama. Dar nu asa mari cat sa nu mai pot dormi noaptea. E:-Deh, pentru mine e un meci ceva mai special. M:-Da' tu cum crezi ca ar trebui sa abordam. Sa ne facem noi jocul nostru sau sa-l contracaram pe al lor? E:-Nu prea e nimic de contracarat la ei, ca din ce am vazut la meciurile lor, stau doar la panda si incearca sa scape pe contraatac. M:-Si deci jucam la fel, combinatii, pase scurte? E:-La fel. M:-Da' cu ce jucatori sa incepi, te-ai gandit? E:-P*** mea...daca ma intrebai acum o luna ti-i ziceam pe loc pe primii 11, acum nu mai stiu. Fiecare, ba joaca bine, ba joaca prost. Mai au si pretentii sa fie titulari. M:-Cine? E:-Ei, cine...aproape toti. Cati nu au venit pana acum sa ma roage sa-i bag mai des, sa ma intrebe de ce nu-i bag mai des. M:-Cati? E:-O gramada. Toti fundasii centrali, portarii, Barboianu, Serediuc, Musat, Bucsa. M:-E dracu'?! E:-Daca-ti zic. Mai lipsea sa mai vina si Cerchez sa faca urat si deja le aveam pe toate. M:-Ca veni vorba...cu Balasa nu ai mai vorbit in ultima vreme? E:-Ba, mai deloc. De cand m-am luat de el atunci in parcare nu prea a mai zis nimic. M:-S-o fi enervat. E:-Ee, da-l in p*** mea. De el nu-mi mai faceam griji acum. M:-Si chiar nu ti-e teama ca o i-ar zice turcului ca ai tipat la el? E:-De ce sa-mi fie? Ca e prost si vorbeste gura fara el? Daca vrea sa faca el echipa cum vrea, sa se faca-n p*** mea antrenor. Daca nu, sa stea in banca lui si sa-i lase pe altii sa-si faca treaba. Cu ce drept vine el sa-mi zica mie pe cine sa bag pe teren si pe cine nu? M:-Ma rog...si totusi, cu cine te gandesti sa incepi meciu' de joi? E:(ma gandesc cateva secunde)-Sa-mi bag p*** daca stiu. La mijlocasi stanga stam prost. Calcan nu a miscat nimic anu' asta, Mihalcea nu prea s-a integrat bine. Cred ca o sa inceapa tot Valceanu acolo, chiar daca voiam sa-l obisnuiesc mai mult sa joace in spatele varfului. Pe dreapta Enceanu ar fi avut locu' asigurat daca nu venea accidentarea aia. Cum s-a rupt, imediat a inceput si el sa joace prost. Stiu doar ca in fata incepem cu Tudorie...cred ca Matache in poarta...Andrei la mijloc... M:(ma intrerupe)-Heh, nu ma gandeam vreodata sa ajunga Andrei jucator de baza in echipa asta. E:-Eh, nici concurenta foarte mare nu are. Dar si de cele mai multe ori a aratat ca merita sa joace titular. M:(se apropie de mine si imi sopteste)-E bine macar ca nu stie lumea ca e var cu noi, ca ne sareau in cap de mult. E:-Iti dai seama. Nu mai vedea nimeni atunci ce evolutii are, vedeau doar ca il favorizam, indiferent ca era asa sau nu. M:-Mda. Se pare ca pana la urma nu ii zicem degeaba Ronaldinho, nu? E:(pe un ton ironic)-Bineinteles!
×

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy