Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Prin Poiana, Pe Carare...


gaby4geo

Recommended Posts

S-a terminat si primul antrenament. Era un sentiment foarte neobijnuit sa stiu ca am asemenea jucatori sub conducere. Fata de pustii anonimi pe care i-am avut la Utchim, era o diferenta ca de la cer la pamant. Ma cam temeam ca o sa am probleme cu veteranii echipei, cum ar fi Marius Niculae, Florin Costea sau Marius Constantin, ca nu ar asculta de ce le zic, fiind jucatori mai in varsta decat mine. Dar, din fericire, nu a fost cazul. Cu totii s-au comportat de minune si nu a fost niciun fel de problema cu niciunul. Andrei inca a fost putin cam timid din cauza ca s-a vazut dintr-o data intr-un asemenea lot, dar eu si cu Mugur avem incredere in el ca o sa se obijnuiasca cu timpul.

Inainte sa apucam sa plecam spre casa, la stadion isi face aparitia si Cristi Balasa cu o foaie in mana:

-Ce fac baietii?

-Bine, ne pregateam de plecare. Cu tine ce-i pe-aici?

-Voiam sa va anunt de cantonamentul nostru din vara aceasta.

Eu si cu Mugur ne uitam mirati unul la altul, dupa care el intreaba:

-Avem si cantonament?

(cu o voce comica)-Da Muguras. Om fi noi in Liga a 2-a, dar avem buget mai mare decat majoritatea Ligii 1.

(eu)-Si unde avem cantonamentul?

-In Elvetia.

-Ohoo, frumos. Si cand plecam?

-O sa plecam pe 10 iulie si ne intoarcem in tara pe 23 august.

-Abia la jumatatea lu' august ne intoarcem? Pai campionatul cand il incepem?

-Primul meci oficial este pe 26 august in Cupa Romaniei, iar prima etapa din campionat este pe 29 august.

(Mugur)-Pfuu, asa tarziu? Pai Liga 1 incepe aproape de inceputu' lu' iulie, noi de ce incepem asa tarziu?

-Ma, nu le-am programat eu asa. Astea sunt.

(eu)-Eh, pana la urma, ce mai conteaza cand incepe? Si de-a lungul cantonamentului avem si vreun amical programat?

-Nu unul, ci noua.

-Cate?!

-Asa cum ai auzit, noua. Uite-le! (si imi intinde foaia).

Si incepem sa ne uitam la adversare: Amkar (Rusia), Vlasim (Cehia), Como (Italia), Besiktas, Benfica, Antalyaspor, Roma, Valladolid si Cadiz. Dupa ce le vad pe toate, intreb mirat:

-Roma? Benfica? Besiktas? Cum de avem noi amicale cu astea?

-Ce pot sa zic? Avem in spate un sponsor puternic.

(Mugur)-Cred ca puternic e putin zis.

-Eh, cam asta este. Eu trebuie sa plec acum, daca aveti vreo nelamurire puteti sa ma sunati.

(ma uit la el cu un zambet pe fata)-Nu-mi zice ca iar ai treaba.

(imi arunca o privire urata, vizibil deranjat de ironia mea)-Nu toata lumea are program lejer ca voi, Gabi.

(pe un ton sarcastic)-Off, ce s-ar face echipa asta fara tine Cristi. (in timpul asta, Mugur incepuse sa chicoteasca in spatele meu)

-Da. Hai salut!

-Sa traieeesti!

Pleaca el si ramanem doar eu cu Mugur:

(Mugur)-Panarama esti si tu, poate spune asta mai sus ca il luam la misto.

-Da-l in p*** mea, ca nu se supara asta din orice nimic. Da' lasa-l pe asta, (si ridic foaia de hartie la nivelul capului) tu ai vazut ce meciuri avem vara asta?

-Am vazut, da' parca nu-mi vine sa cred. Sa jucam noi cu Roma si Benfica?

-Da. Chiar daca nu reusim sa promovam la final de sezon si ne da turcu' afara, macar ramanem cu amintirea ca am jucat contra unor echipe ca astea. Chiar daca au fost doar amicale.

-Sa stii. Da' crezi tu ca nu promovam la ce lot avem?

-Eu stiu? Cine stie cat de praf om fi ca antrenori?

-Hai ma, nu cred ca suntem chiar atat de petarde.

-Eh, nici eu. Dar ramane de vazut.

Link to comment
Share on other sites

Tara cantoanelor: o adevarata frumusete. Singurul lucru care imi placea mai mult decat minunatele peisaje de munte era vremea, mult mai racoroasa decat arsita de care aveam parte in Romania. Elvetia era a doua in lista tarilor europene pe care imi doream sa le vizitez, dupa Anglia. Din pacate nu eram acolo ca turisti, ci pentru munca. Eram cazati la Swiss Olympic House, un hotel de trei stele din micuta localitate Magglingen, aflata langa orasul Biel, la cota 875, cu o populatie de nici 1000 de locuitori. Aici avea sa fie casa noastra timp de o luna si jumatate.

Din pacate, nu am ajunst tocmai "intregi" in Elvetia. Nicolae Vasile a suferit o intindere la coapsa cu aproape doua saptamani inainte de cantonament, iar in momentul plecarii inca nu era complet refacut. Barboianu a avut si el ceva probleme la gat, insa a reusit sa se vindece cat inca eram in tara.

Cel mai ghinionist din acest punct de vedere avea sa fie Andrei, care a suferit o intindere la un muschi abdominal, la doar trei zile dupa ce am ajuns in Elvetia, cu doar o zi inainte de primul meci amical contra lui Amkar. Iar conform doctorului Ahmadi, aceasta l-ar tine departe de gazon intre trei si patru saptamani, ceea ce inseamna ca ar urma sa piarda primele 4-5 meciuri de pregatire.

Dupa ce am terminat antrenamentele in ziua aceea, am trecut pe la el prin camera sa vad cum se simte:

(ciocan si deschid usa)-Ronaldinho! Cum te mai simti?

-Ca dracu'.

-De la durere sau de suparare?

-Cred ca mai mult de suparare...

-Lasa ma, ca iti revi tu. Cisse si-a rupt amandoua picioarele si tot a putut sa mai joace.

-Nu aia e problema, ca nu mi-e teama ca nu o sa mai joc, ca n-am mare lucru. Da' ma oftic ca nu prind si eu primele meciuri.

-Daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca o sa prinzi meciu' cu Roma.

-Meh...e bine ca macar pot sa-l joc pe ala, dar tot sunt suparat ca nu pot sa joc acum imediat.

-Ce sa-i faci ma, asta e. Stii cum e ca fotbalist, mereu apar accidentari, mai mici, mai mari. Trebuie sa te obisnuiesti cu asta.

-Mda. Ii multumescu Lui Dumnezeu ca macar nu e mai grav.

-Asa, vezi? Fi mai pozitiv.

-Sunt cat pot de pozitiv. Dar nici foarte pozitiv nu pot sa fiu, ca daca rad ma doare burta de mor.

-Doar cand razi?

-Si cand tusesc. Si, ma rog, daca ma misc in anumite pozitii, dar de la alea macar pot sa ma abtin.

-Eh, asta e, induri si tu cateva saptamani, n-ai ce face. Noi o sa mancam in curand, cobori si tu?

(se gandeste putin)-Nu prea mi-e foame rau, dar o sa vin si eu.

-Bine, hai ca te astept jos.

Cand ajung jos, ma intalnesc cu Mugur:

-Ce zice, cum se simte?

-E binisor. Mai mult suparat decat indurerat.

-Hm. Imi pare si rau de el.

-Si mie. El, saracu', nu a stiut pana acum ce-i aia problema medicala. Inafara de raceli, el nu a avut nicio problema pana acum.

-Eh, nici asta de acum nu e cine stie ce. Crezi ca o sa-l afecteze in vreun fel?

-Ma, nu cred. Adica e ofticat ca s-a intamplat, dar na...stie si el ca nu se moare din asa ceva. O sa treaca el peste.

-Mda. Si, maine primul meci. Te simti pregatit?

-Eu zic ca da. Nu sunt emotionat sau cev de genul asta, ca e doar un amical pana la urma. Si oricum, nu ma astept sa facem cine stie ce, mai ales ca baietii astia o sa joace pentru prima data impreuna. Sau, ma rog, majoritatea din ei.

-Da' de rusi ce crezi? Crezi ca e ceva de capu' lor?

-Sincer, habar n-am. Vedem maine ce e de ei. Dar mai important e sa vedem ce e de noi.

-Corect.

Link to comment
Share on other sites

14 iulie. Astazi, la ora 19, urma sa avem primul nostru meci la Arctic, contra rusilor de la Amkar. Inainte de acesta, insa, am mai avut un episod neasteptat in ziua aceea. Imediat dupa antrenamentul de dimineata, ma suna Cristi Balasa:

-Salut! Te-am trezit?

(eu, pe un ton ironic)-E trecut de ora 11, tu ce crezi?

-Vezi ca o sa te sune peste cateva minute cineva de la ProSport pentru un interviu?

(eu mirat)-Interviu? Eu?

-Da, da, cum ai auzit.

-Pai, cine o sa ma sune?

-Nu mai stiu, Costin Stucan parca. Hai, te las sa-ti revi, sa nu te faci de ras. Hai bafta!

-Pa!

Chiar eram surprins. Nici in cel mai nebun vis nu m-as fi gandit ca o sa am eu interviu. Eu, un antrenor necunoscut la o echipa din Liga a II-a. La vreo cinci minute dupa ce am inchis cu Cristi, suna iarasi telefonul:

-Da!

-Alo, domnul Stoian?

-Da, eu sunt.

-Buna ziua! Costin Stucan de la emisiunea ProSport Live va deranjeaza.

-Da, buna ziua.

-Aveti cateva minute la dispozitie pentru un interviu?

-Da, sigur. Dar, te rog, fara politeturi, ca ma faci sa ma simt batran.

(rade putin)-Ok, am inteles. Deci, povestea echipei Arctic Gaesti a luat prin surprindere tot fotbalul romanesc. O echipa infiintata parca peste noapte si care are un lot mult peste nivelul ligii secunde. Se poate sa ne spui care este rolul tau in aceasta poveste? Cum ai ajuns la acest punct al carierei?

(incerc sa-mi adun putin gandurile)-Pai, pentru cei care nu cunosc: eu mi-am inceput cariera de antrenor cu doi ani in urma la echipa Utchim Gaesti. Primul sezon l-am avut chiar atunci cand se schimbase sistemul competitional. Am jucat un an in noua infiintata Liga a 8-a, dupa care s-a schimbat iarasi sistemul. Al doilea an, am antrenat in Liga a 4-a, tot la Utchim, si am reusit promovarea in Liga a 3-a. La sfarsitul acelui sezon, cei de la compania Arctic au achizitionat echipa de fotbal Chindia Targoviste, dupa cum probabil stiti, si au transformat-o in Arctic Gaesti. Compania aceasta, fiind din aceeasi localitate unde am antrenat eu, a auzit de mine si a decis sa-mi ofere o sansa pentru a promova echipa in prima liga. Si, asa am ajuns unde suntem acum.

-Da, o intamplare cum probabil nu s-a mai vazut sau auzit pana acum. Practic, s-a intamplat sa fiti la locul potrivit si in momentul potrivit.

-Da, cam asa a fost.

-Deci, 26 de ani si antrenezi in Liga a 2-a, avand sub conducere nume grele din fotbalul romanesc, ca Marus Niculae, Marius Constantin, Adrian Scarlatache sau Florin Costea. Cum te simti in acest moment?

-Sincer, e ca si cum as trai intr-un vis frumos care nu se mai termina. Odata ce am inceput sa antrenez, am sperat ca la un moment dat o sa fac pasul catre o echipa mai mare, ca nu o sa raman in ligile judetene pentru tot restul vietii. Dar asa brusc, dupa doar doi ani, nu m-as fi gandit niciodata.

-Care ar fi obiectivele pentru primul sezon?

-Principalul obiectiv este promovarea in prima liga, fara discutie. Cupa Romaniei nu este atat de importanta, insa daca ar fi sa fim eliminati, ar fi de preferat sa ne elimine o echipa din Liga 1.

-Exista vreo presiune asupra ta?

-Iti dai seama ca exista. Nici eu si nici secundul meu nu suntem antrenori de renume. Da, ni s-a dat o sansa sa ne demonstram calitatile, insa daca nu avem rezultate imediate, sefii se vor reorienta imediat. Se va vedea din primele cinci-sase meciuri daca ne meritam locurile sau daca Arctic e o palarie prea mare pentru noi.

-Pe langa jucatorii de care am amintit mai devreme, aveti si destul de multi tineri in lot: Robert Vilceanu, Rares Enceanu, Patrick Petre, Alexandru Tudorie, Nicolae Vasile, Ionut Serban.

-Da si asta ma bucura mult, ca avem un echilibru intre jucatori tineri si jucatori cu experienta. Din pacate, cativa dintre ei, si anume Vilceanu, Enceanu, Petre, Tudorie si Nica sunt doar imprumutati. De la anul, e posibil sa nu-i mai avem la dispozitie.

-Nu ar fi vreo sansa sa ramana definitiv?

-E foarte greu. Sunt niste jucatori de perspectiva, jucatori cu un viitor stralucit si mi-e greu sa cred ca cluburile lor vor renunta la ei cu una-cu doua.

-Mai este insa un nume in lotul vostru, un jucator despre care nu se cunoaste mai nimic...

(stiind deja despre cine vorbeste)-Andrei Iancu.

-Andrei Iancu. Ne poti spune cate ceva despre el?

-Pe Andrei l-am avut la fosta echipa. Joaca pe post de mijlocas central, iar la Utchim el era creierul, motorul echipei. Am fost placut surprins de prestatiile lui si am decis sa-i ofer o sansa si la Arctic.

-Dar nu ar fi un salt prea mare pentru el? Totusi, nu mai este un copil, are deja 23 de ani din cate am inteles si pana acum a jucat doar prin ultimele ligi ale tarii. Crezi ca va face fata?

-Este adevarat si ce ai spus, dar eu am incredere in calitatile sale si sunt sigur ca daca va munci din greu poate fi un jucator important pentru echipa noastra. Acum, totul depinde de el.

-Spune-ne, te rog, despre lot. Acesti jucatori i-ai ales tu sau aceasta a fost echipa in momentul in care ai semnat cu Arctic?

-Toti jucatorii au fost selectati de mine si de secundul meu. Noi cand am semnat aveam la dispozitie lotul fostei echipe, Chindia Targoviste. Dupa ce am fost adusi, ni s-a dat mana libera sa alegem jucatorii pe care ni-i dorim si, bineinteles, pe care ni-i permitem. De la vechea echipa a ramas doar Liviu Mihai.

-Deci, sa inteleg ca aveti parte de un buget destul de consistent.

-Exact. De aceea se si doresc rezultate imediate.

-Istoria ta in fotbal este una scurta, de doar doi ani. Multi tineri cand vor sa se apuce de fotbal vor sa devina jucatori. Tu in schimb, ai inceput direct ca antrenor.

(chicotesc putin)-Eh, sa nu crezi ca nu am incercat si ca jucator. Din pacate, unii sunt facuti pentru acest sport, altii...mai putin. Iar eu si cu secundul, Mugurel, facem parte din ultima categorie (continui sa rad).

(incepe si Costin sa rada)-Deci amandoi ati incercat si ati vazut ca nu se poate?

-Cam asa ceva. Am incercat de mici copii, nu am reusit, apoi am continuat ca simpli suporteri si acum am ajuns pe banca.

-Ca tot ai mentionat de suporteri: luandu-ne dupa anumiti jucatori pe care ii aveti in lot, este posibil ca echipa favorita sa fie Dinamo?

-A mea, da. Mugurel este rapidist.

-Dar, cu toate astea, aveti mai multi "stelisti" in lot decat "rapidisti". El nu a avut voie sa-si aleaga jucatorii doriti?

-El a fost ceva mai cumpatat din acest punct de vedere. Cu mine, insa, te intelegi mai greu.

(rade putin)-Ok, iti multumesc mult pentru timpul acordat, o zi placuta si mult noroc in continuare!

-Multumesc! La revedere, o zi frumoasa!

Si asta a fost. Pana la urma nu a fost mai stiu eu ce chestie tensionata, a fost o simpla convorbire telefonica. M-am cam temut la inceput ca o sa ma incurc in cuvinte, ca o sa ma balbai, ca o sa incerc sa vorbesc aiureli, sa aberez, sa bat campii etc. Dar, nu a fost cazul. 

Link to comment
Share on other sites

Era aproape ora 7 seara, mai aveam doar cateva minute pana la primul nostru meci din perioada de pregatire, impotriva lui Amkar. Atmosfera din vestiar era una linistita. Era si normal, era doar un amical. Eu eram singurul care era emotionat. Probabil ca si Mugur, desi el spunea ca e linistit. Andrei era singurul suparat, el fiind indisponibil pentru acest meci si pentru urmatoarele 4-5 de asemenea.

Inainte de a intra pe teren, am tinut sa le transmit jucatorilor cateva cuvinte:

-Ei bine, baieiti, asta este. Acum a venit momentul sa vedem daca toate antrenamentele ne-au ajutat cu ceva. Stiu ca este un meci amical, insa nu vreau sa-l tratam in bataie de joc. Vreau sa jucati cat se poate de serios, sa-mi demonstrati ca meritati sa fiti aici, sa faceti parte din aceasta echipa. Haideti, sa va vad!

Cateva raspunsuri superficiale, in rest, tacere. Aveam impresia ca nu prea au luat in serios ceea ce tocmai le-am zis. Era putin deranjant, insa nu ingrijorator. Pana sa iesim din vestiar, am batut palma cu Mugur si am ramas cu mainile stranse cateva secunde:

-Facem ceva sau nu facem?

-O sa aflam imediat.

Formula noastra de start pentru aceasta partida era: Matache - Barboianu, M.Constantin, Scarlatache, Musat - Bucsa - Purece, L.Mihai - Serediuc, Calcan - M.Niculae.

http://abLe7KBadW.png Find your football tactics app atthis11.com

Primele 20 de minute au fost lipsite de evenimente importante. Abia in minutul 25, Vajgle, un jucator al oaspetilor, a incercat poarta din afara careului dintr-un unghi extrem de ingust. Mingea a fost trimisa in forta, insa Matache a fost pe faza si a reusit sa respinga in corner.

Urmatoarea faza notabila a avut loc abia in minutul 40. Bucsa pierde usor mingea in jumatatea adversa si rusii scapa pe contraatac. Cristi Bud, care joaca la Amkar, il lanseaza perfect pe culoar pe coechipierul sau, Marjushkin, iar acesta scapa singur inspre poarta. Rusul intra in careu si suteaza din unghi pe coltul scurt, insa Matache are o interventie fabuloasa prin care respinge din nou mingea in corner. Imediat dupa faza, Mugur nu a ratat ocazia de a-l certa pe Bucsa:

-Dane, ne trezim si noi?

A venit si pauza. Am fost destul de jalnici in primele 45 de minute. Am avut o posesie mai buna decat a rusilor, insa nu am reusit sa ne cream nicio ocazie de poarta. La pauza am decis sa inlocuiesc intreaga echipa. In a doua repriza, sub aceeasi asezare, formatia noastra a aratat asa: Lazar - Dananae, Frasinescu, Miron, Nica - I.Serban - Vilceanu, Enceanu - P.Petre, F.Costea - Tudorie. A ramas pe banca doar Nicolae Vasile care inca nu era complet refacut dupa accidentare.

Daca ati crezut ca prima repriza a fost plictisitoare, ei bine, a doua a fost si mai si. Nici noi si nici ei nu ne-am putut apropia de careul advers, iar partida s-a terminat 0-0. Imediat dupa fluierul final, am tras un oftat lung, m-am uitat la Mugur si el la mine. Nu am zis nici un cuvant niciunul din noi, insa ne gandeam la acelasi lucru: "Am fost patetici". N-am avut de gand insa sa mai iau de jucatori si creez tensiuni inutile. Pana la urma a fost primul meci in care baietii au jucat impreuna si era greu sa se lege din prima relatii de joc. Ca un aspect pozitiv, macar am reusit sa nu primim gol.

Link to comment
Share on other sites

Dupa antrenamentele de a doua zi, eram cu Mugur in camera de hotel. Eu eram speriat de bombe din cauza ca echipa nu jucase nimic in meciul cu Amkar:

-Ce facem ma? Daca jucam si in campionat cum am jucat cu rusii ieri, ne facem de ras. Echipa plina de "vedete" si sa nu iti creezi nicio ocazie de poarta?

-Hai ca m-ai innebunit. Ti-am mai zis, ai zis-o si tu, e prima data cand au jucat toti impreuna, era normal sa nu le iasa mare lucru. D'aia jucam amicale, ca sa se lege relatii de joc, sa se invete intre ei, ca nu au cum sa joace bine din prima.

-Da, da' daca ei or sa se invete abia prin iarna, atunci ce facem? Ca nu are nimeni atata rabdare cu noi.

-Ma, a fost primu' meci, in p*** mea. Ai rabdare, mai jucam si noi vreo doua-trei-patru si daca nici atunci nu jucam nimic, atunci poti sa incepi sa-ti faci griji.

-Ai dreptate. Dar nu pot sa ma calmez, numai la asta ma gandesc. Ca o sa jucam prost in continuare si dupa cateva meciuri ne trezim pe drumuri.

-Esti nebun, sa-mi bag p***. O sa vezi, cand o sa inceapa campionatu' o sa defilam.

-Macar sa fie asa...

-Aa, si ca veni vorba de campionat, noi am uitat ca Liga 1 a inceput sambata, pe 11.

-Da ba, asa e. Cum dracu' o-i fi uitat?

-Cum? La cat esti de crizat ca a jucat echipa prost ieri, ma mir ca nu uiti sa si respiri.

Scoate Mugur telefonul si incepe sa se uite la rezultate:

-Asaaa. Ia sa vedem:CFR - Astra 0-2. Si Astra a luat si rosu in minutu' 16.

-Ohoo. A inceput tare Sumudica.

-Mda. Mai departe...(incepe sa rada) Chiajna - Dinamo 2-0.

-CE?

-Ba da' prosti mai sunteti, sa mor (si continua sa rada).

-Pfoaaa, f***-ti Rednicu' viata!

-Lasa ma, ca poate scapati si voi de retrogradare anu' asta (si rade in continuare).

-Bine ma, glumetule, zi mai departe.

-Bine, hai mai departe. Iasi - Craiova 1-1, neinteresant. Steaua - ACS Poli 3-0.

-Pff, normal. Le-a facut ciobanu' echipa anu' asta.

-Da, f***-m-as pe norocu' lor. Altcevaa...Viitorul - Voluntari 2-1.

-Normal ca trebuia sa castige si ai lu' Hagi.

-Normal. Pandurii - ASA 1-1.

-Baga-mi-as p***-n ei, sa retrogradeze. Au pierdut ei in ultima etapa cu Otelu' si le-a dat campionatu' la spurcati.

-Macar sa se duca. Si ultimu' meci, Petrolu' - Botosani, 2-0. Ma, acuma nu stiu cine o lua campionatu', da' macar stiu ca retrogradeaza Dinamo (si incepe iar sa rada).

-Da. Sa vezi derby la anu', Dinamo - Rapid la ora 11.

-Aia ar fi culmea culmilor. Sa fim noi cu echipa noastra in prima liga si echipele noastre favorite sa fie in Liga a 2-a.

-Daca se intampla asta, imi dau demisia.

-Si apoi ce faci?

-Nu stiu. Ma duc sa-mi termin facultatea.

-Opaa. Te-a lovit constiinciozitatea?

-Ori asta, ori am mancat ceva stricat la masa...

Link to comment
Share on other sites

Pe 18 iunie a venit si al doilea amical, unde ii intalneam pe Vlasim din a doua liga din Cehia. Dupa ce ne-am chinuit cu Amkar, speram ca acesta avea sa fie meciul in care sa ne dezlantuim pentru prima data. Andrei, normal, inca indisponibil, insa puteam macar sa-l folosim pe Nicolae Vasile care era complet refacut.

Echipa noastra de start urma sa fie: Matache - Nica, M.Constantin, Miron, Musat - Bucsa - Purece, I.Serban - Serediuc, Enceanu - Tudorie.

abLf9N9ap8.png
Make your football formation with this11.com

Balanta meciului s-a inclinat rapid in favoarea noastra. In minutul 12 Vojvodik l-a calcat pe picior pe Serban si a fost eliminat. Dar, desi am avut un om in plus si le ceream insistent jucatorilor sa joace mai avansat, sa se duca peste adversar, nu prea ne-am creat ocazii.

Prin minutul 35, cand mingea era la noi in banda dreapta la o faza de contraatac, il zaresc pe Enceanu pe partea cealalta a terenului cum se opreste din alergat si se intinde pe gazon, tinandu-se cu mainile de piciorul drept. Musat, care venea din spatele sau a strigat imediat la coechipieri sa trimita mingea in afara terenului. Medicii nostri au intrat imediat pe teren si dupa cateva secunde de verificare a fotbalistului ne-au facut semn ca este nevoie de modificare.

-Da-o-n p*** mea, asta ne mai lipsea.

Mugur se uita rapid printre jucatorii de pe margine si striga la Calcan:

-Andreas, echipeaza-te ca intri.

Enceanu iese cu greu din teren ajutat de doctori. Era doar un amical, deci arbitrul l-a lasat sa iasa direct prin dreptul bancii tehnice, chiar daca era la vreo cinci-sase metrii de tusa de pe cealalta parte a terenului. Cum a iesit de pe gazon, eu si cu Mugur ne-am dus glont la el:

(intrebam amandoi odata, abia intelegandu-se ceva)-Cum e? Ce a patit?

-E destul de serios. E posibil sa fie de la ligamentele incrucisate.

(imi pun mainile in cap)-Pfaaaai, nu se poate.

-Nu poate fi si de la altceva? (il intreaba Mugur)

-La cum mi-a descris el ce simte si la cum s-a intamplat totul, e 90% de la ligamente. O sa se vada sigur dupa RMN ce are si cat este de grav.

Rares in timpul acesta mai avea putin si incepea sa planga, nu stiu daca de la durere sau din cauza verdictului. Dar in timp ce noi dezbateam situatia pe margine, pe teren, meciul continua. Calcan, care intrase de cateva secunde pe teren, primeste mingea in banda stanga, dupa care schimba parte, trimitand mingea la Nica. Serediuc nu sta pe ganduri si pleaca imediat in viteza spre poarta adversa. Fundasul de pe acea parte il lasa din marcaj pe mijlocasul nostru si se duce hotarat sa-l deposedeze pe Nica, insa acesta are destul timp si spatiu la dispozitie pentru a-i pasa pe culoar coechipierului sau din banda dreapta. Serediuc preia mingea in interiorul careului si suteaza in forta printre picioarele portarului advers. Era minutul 38 si era 1-0 pentru echipa noastra.

-Bine ma! In sfarsit! (reactia mea)

Bucuria n-a durat mult insa. In minutul 44, cehii trimit o centrare in interiorul careului nostru. Marius Constantin respinge mingea, de unde este retrimisa in careu cu capul de un jucator advers, de pe la 20 de metrii de poarta. De aceasta data Miron este cel care reuseste sa respinga, insa acesta trimite mingea doar pana la linia de 16 metri. De acolo, un jucator al cehilor, Straka, vine in viteza, lipsit de marcaj, suteaza puternic din voleu si trimite mingea la vinclul portii, lasandu-l spectator pe Matache. 1-1.

-Ba, sa-mi bag p*** daca nu suntem de speriat. (tip catre cei din aparare) Ne trezim si noi?

(Mugur, vorbind incet, doar cat sa aud eu)-Nu facem noi treaba asa...

-Ce la mai trebui bai frate, avem adversar slab, avem un om in plus pe teren si nici pe astia nu putem sa-i batem? Nici macar sa-i dominam, sa stam calare pe ei, daca goluri nu dam.

Dupa inca vreo trei minute de joc, arbitrul pune capat primei parti. Nu aveam de gand sa trec asa usor cu vederea performanta din prima repriza. Cum am ajuns la vestiar, am stat serios de vorba cu echipa.

-Ma baieti, dati-o dracu' de treaba, noi cand incepem sa jucam, la iarna? Daca nici pe descultii astia care joaca si cu un om in minus nu putem sa-i batem, atunci ce facem? Atacul, ma asteptam sa-i alergati pe astia azi de sa-i zapaciti, dar vad ca nimic, dormiti in ghete. Si apararea, au dat si aia o centrare toata repriza si nici pe aia nu ati fost in stare sa o respingeti. (ma uit catre Marius Constantin) Mariuse, cand respingi centrari din sase metrii, o trimiti si tu in corner, nu le-o scoti la adversari pe 16 metrii. Andrei (Andrei Miron) macar e tanar, mai are de invatat, dar la tine aveam pretentii. Ma, v-am zis si meciu' trecut, e doar un amical, dar nu ne batem joc. Vreau sa va vad si eu ceva mai seriosi, nu sa jucam la nimereala.

Toti taceau, ascultau, dar nimeni nu scotea un cuvant. M-a cam surprins lucrul acesta. Marius, cel putin, ma asteptam sa ma stranga de gat, stiindu-l ce temperament are. Dar nu a fost cazul. Din acest punct de vedere nu aveam nicio problema cu echipa, nu era nimeni recalcitrant, toti ascultau ce aveam de zis si niciunul nu comenta (tinand cont si de faptul ca vorbeam si eu in limita bunului simt). Singura problema pe care o aveam sau pe care simteam ca o am e ca nu ascultau ce le ziceam sa le faca pe teren. Sau poate ca ascultau si din cauza asta nu jucau nimic? Ma rog...

Din nou, am schimbat intreaga echipa la pauza, cu exceptia lui Calcan, care intrase aba in minutul 36. In a doua repriza, pe teren au intrat: Lazar - Dananae, Scarlatache, Frasinescu, N.Vasile - Barboianu - L.Mihai, Vilceanu - P.Petre, Calcan - M.Niculae.

Nici in repriza a doua nu am aratat mai bine. Desi erau cu un om in minus, cehii tineau foarte bine de minge. Iar atunci cand aveam noi posesia, reuseau sa se apere cu succes de fiecare data. Eu pe banca simteam ca innebunesc. Dupa vreun sfert de ora de joc, incetasem sa mai strig la ei si sa le dau indicatii si doar ma gandeam la ce-o sa facem noi in campionat. Imi faceam tot felul de scenarii in cap, cel mai rau fiind ca nu o sa prind nici macar prima etapa, ca o sa ma dea afara dupa sau chiar inainte sa terminam perioada de pregatire.

Intre timp, facusem si ultima schimbare, scotandu-l pe Calcan si aruncandu-l in lupta pe Florin Costea. Prin minutul 77, Vasile primeste mingea in banda dreapta, dupa care paseasa in centru la Liviu Mihai si apoi sprinteaza in fata. Adversarul sau direct, in loc sa-l urmareasca, s-a dus sa stranga in centru, iar Mihai a profitat de acest lucru si i-a pasat pe culoar fundasului nostru stanga. Vasile trimite apoi o centrare din prima in careul advers, pe sase metrii, unde il gaseste pe Marius Niculae care se inalta dintre doi adversari si deviaza mingea cu capul in poarta. 2-1.

-Binee, frumos!

(Mugur ma impinge usor in umar)-Na ma! Ziceai ca nu jucam nimic, uite ca jucam.

-A fost frumos, dar totusi, prea putin.

Peste doar doua minute, Dananae trimite si el o centrare buna, din banda dreapta de aceasta data, si il gaseste in careul advers pe Costea, la vreo 10 metrii de poarta. "Cioara" trimite puternic cu capul, insa portarul cehilor are un reflex miraculos si reuseste sa mentina scorul neschumbat.

(Mugur, cu mainile in cap)-Da-l in p*** mea, ce-a scos-o!

-Chiar ca ce-a scos-o. Eu deja incepusem sa ma bucur.

In sfarsit echipa juca asa cum trebuia sa o faca demult. Cam tarziu insa, dar cel putin au aratat ca se poate. In minutul 83, Dananae arunca de la margine, aproape de linia de fund a terenului din jumatatea de teren a cehilor. Mingea se duce la Marius Niculae, care trimite dintr-o atingere pana la Patrick Petre. Acesta, tot din prima, trimite o centrare pe sase metri, de unde Florin Costea trimite iarasi cu capul, de aceasta data invingandu-l pe portarul advers. 3-1.

-Asta e ma (si bat palma cu Mugur), asa trebuie sa jucam!

-Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

-Asa-i.

Ultima faza importanta a meciului s-a petrecut in minutul 92, cand Vilceanu l-a incercat pe portarul advers cu un sut de la 20 de metrii, insa executia a fost slaba si usor de prins. 3-1 scorul final. In sfarsit, prima victorie. Dar, desi castigasem, tot nu era acea dominatie pe care mi-o doream. Nu am avut cu mult mai multe sanse decat ei, noi avand in total noua suturi, iar ei 7. Iar la posesie am stat chiar mai prost, 55%-45% in favoarea lor, desi am avut un om in plus pe teren aproape tot meciul. Nu pot spune ca am crescut in joc, tinand cont ca in meciul trecut am jucat cu o echipa din prima liga din Rusia, iar astazi cu una din a doua liga din Cehia. Era o diferenta mare de joc intre cele doua echipe. Dar, pentru inceput, pot spune ca era acceptabil, ca nu era un dezastru. Acum, mai ramanea doar sa ne imbunatatim jocul pana la urmatorul meci cu Como, pe 25 iulie.

Link to comment
Share on other sites

Imediat dupa meci, am fugit la spital, eu si cu Mugur, sa vedem care e starea lui Enceanu. Cat inca eram in curtea clinicii, am inceput sa ne imaginam diferite scenarii:

(eu)-Ma, daca ar fi ruptura de ligamente, pentru asta se sta pe tusa tot anul nu?

-Cam asa. Si daca ar putea sa revina, ar facea-o tarziu in retur.

(oftez lung)-Pai si ce facem atunci, il mai tinem?

-Pai vrei sa-l dai afara?

-Unde afara, ca nici macar nu e jucatorul nostru, el apartine de Steaua. Dar daca ar fi in situatia aia, eu zic sa renuntam la el si aducem pe altcineva.

(sta putin si se gandeste)-Cam aiurea. Fara sa prinda si el vreun meci oficial?

-Da vere, da' si asa ce facem cu el? Ca oricum nu o sa poata sa joace. Si cand o reveni, cine stie cat de bine o juca.

-Lasa, mai intai sa vedem ce are si apoi ne gandim ce facem cu el.

-Corect.

Ajungem pana la urma si la el la salon. Avea saracul o fata de zici ca aflase ca mai are cateva ore de trait.

-Ia zi Rares, cum e?

(zambeste ironic)-Ma doare, cum sa fie?

-Dar asistentul nostru unde e, ca parca el a venit cu tine?

-Nu stiu, a iesit mai devreme si nu a revenit.

-Ti-a zis doctoru' ce ai?

-Astept sa vina cu rezultatul de la RMN.

-A, deci inca nu stii?

-Nu. De-aia sunt cu sufletul la gura. Ma gandesc numai la ce e mai rau.

-Eh, sa speram ca nu este cazul.

(intervine si Mugur)-Da' cum s-a intamplat?

-Alergam si dintr-o data cand am calcat am simtit genunchiul cum mi s-a miscat brusc intr-o parte si apoi nu mai puteam sa calc in piciorul acela.

(eu din nou)-Hai, stiu ca te gandesti la tot felul de chestii acum, dar incearca sa te linistesti cat de cat.

Dupa cateva minute apare si doctorul cu rezultatele. Ne-am inteles ceva mai greu, el vorbind intr-o engleza foarte stalcita:

-Cum e doctore?

-Pai, nici bine, dar nici grav.

-Adica?

-A suferit o leziune la ligamentele incrucisate, insa nu este foarte severa. O sa aiba nevoie de o perioada de recuperare, insa dupa maxim noua saptamani o sa poata juca din nou.

(Rares rasufla usurat)-Off, Doamne ajuta!

-Hai ca ai scapat si fara operatie.

-Da, slava cerului!

-Hai, acum poti sa te linistesti.

-M-am linistit deja.

Dupa ce am mai stat de vorba cateva minute cu doctorul, eu si cu Mugur iesim pe hol:

-Na ma, si tu voiai sa scapi de el.

-Ce vrei ma? Imi parea rau pentru el, iti dai seama, dar la ce sa-l mai tinem daca oricum nu putea sa joace. Lasa, e bine ca a scapat usor si ca o sa poata sa joace mai repede.

-Da. Era si ca dracu', nici macar nu l-a faultat cineva, s-a rupt singur.

(ma uit inspre tavan)-Cineva acolo sus are grija de el.

-Ete p***, daca avea, nu patea nimic.

-Mda, depinde de fiecare cum vede situatia. Dar, ceea ce conteaza e ca o sa poata sa joace pentru noi.

-Da, asta-i cel mai important.

(imi suna telefonul)-Heh, ma suna Andrei. Cred ca si ceilalti ard de nerabdare sa afle verdictu'.

-Iti dai seama. E bine ca ai sa le dai vesti bune.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Mda, hard-ul este terminat. Sa vad cand reusesc sa cumpar alt pc, ca nu am de gand sa schimb piese in troaca asta pe care o am din 2009. Nu stiu daca mai e cineva care urmareste povestea, dar pentru aceia (sau acela) o sa mai dureze ceva vreme pana va fi reluata.

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

(Ok, deci am reusit sa o rezolv cu PC-ul. Problema e ca va trebui sa continui pe FM 2017 si nu pe 2016, unde ramasesem ultima data. Deci, o sa apara ceva discrepante, o sa fie alte date si loturile celorlalte echipe vor fi diferite, doar al meu va ramane acelasi. Initial am avut de gand sa fac povestea asta pe FM 2014 cu NSCR. A aparut atunci o problema, nu am mai scris o perioada buna de timp, iar cand am revenit nu am mai dorit sa joc tot pe 2014 si am trecut pe 2015 si am bagat in poveste cateva intamplari prin care am sarit peste un sezon. La fel am patit mai apoi si cu acela si am trecut la 2016. Acum, din alte motive, nu mai am posibilitatea de a mai juca pe 2016 si a trebuit sa trec la 2017. Deci, in cazul in care o sa se intrebe cineva, acela e motivul pentru care am amanat sau sarit peste cate un sezon. Deci, daca o sa doriti sa urmariti in continuare cu toate aceste hazardari si incurcaturi, va multumesc. Daca nu, va inteleg si respect decizia.)

In acea seara, in timp ce eram in camera, primesc un apel de la Cristi Balasa:

-Salut Cristi!, zic cu o voce semi-plictisita.

-Hai sa traiesti. Ce faci?

-Acum, sunt in camera. Ia zi, ce s-a intamplat?

-Asta voiam eu sa te intreb. Am auzit ca am mai avut un accidentat astazi, e adevarat?

-Da, Enceanu. Are o leziune la ligamentele incrucisate.

-Si e grav?

-Nu foarte grav. In maxim trei luni o sa poata juca din nou.

-Am inteles. Si deci vreti sa-l pastram, da? Sau renuntam la imprumut?

-Nu nu, nici gand. Ramane la noi.

-Ok. Voi v-ati mai uitat pe la stiri, ati auzit ultimele noutati?

-Noutati? Despre ce?

-Despre sistemul competitional. Au decis sa mai schimbe ceva.

(ma bufneste rasul)-Iarasi? Cred ca e a mia schimbare din ultimii ani.

-Cam asa ceva. Ma rog, schimbarea asta e ceva mai mica. Liga a 2-a va avea acum o singura serie formata din 20 de echipe.

(putin ingrijorat)-Si noi suntem printre ele?

-Da, stai linistit.

-Pai si de ce au facut treaba asta?

-Au fost prea multe echipe din liga secunda care aveau probleme financiare si nu au mai putut sa continue. Si, nefiind destule echipe care sa formeze doua serii, au decis sa le puna pe toate intr-o singura serie.

-Aha. Si o sa mai fie ca inainte, cu play-off?

-Nu. O sa promoveze direct primele doua clasate, iar a treia o sa joace baraj cu antepenultima echipa din prima liga. Singura problema e ca o sa inceapa sezonul mai devreme.

-Cat de devreme?

-Pai nu o sa mai inceapa pe 29 august, ci pe 5.

-Pe cat? Pai noi suntem programati sa ne intoarcem in tara pe 23.

-Da, stiu. Am rezolvat si treaba asta, o sa reveniti pe 1.

-Pai si meciurile amicale pe care la mai avem?

-Am facut modificari si la capitolul asta. Din pacate, toate amicalele pe care le programaseram inainte sa plecati in Elvetia au fost anulate. Deci, nu mai jucati cu Roma sau Benfica.

(pe un ton dezamagit)-Aaa. Mi-ai stricat toata seara.

-Stai linistit, ca am si o veste buna. Nu o sa mai jucati cu astea doua, dar in schimb am reusit sa va organizam un amical cu Real Madrid.

(sar din pat)-Cu Real?! (Mugur, care era la el in pat, se uita acum nedumerit la mine). Tu vorbesti serios?

-Gabi, de cand ne-am cunoscut noi, m-ai auzit vreodata vorbind la misto?

-Maaama, mama, mama. Nu pot sa cred. Si cand jucam cu ei?

-Pe 27 luna asta. Inafara de ei, mai jucati cu Guingamp pe 20, adica poimaine, cu Segesta din liga a treia din Croatia pe 23 si apoi mai jucati cu Montpellier pe 31.

-Deci mai avem doar patru meciuri?

-Sunt putine?

-Oarecum. Adica, din noua cate aveam la inceput, o sa jucam in total doar sase. Da' lasa, ca ne descurcam.

-Asa ma gandeam si eu. Ok, hai ca te las ca mai am de dat si alte telefoane. Ciao!

-Bine. Salut, seara buna!

Dupa ce inchid, Mugur ma intreaba curios:

Mugur:-Ce ati vorbit ma? Ce e cu Realu'?

Eu:-Stai sa-ti povestesc...

(bla bla bla)

M:-Sa-mi bag p**a, jucam cu Real?

E:-Da. Intr-un amical, dar tot e ceva.

M:-Maaama. E pacat ca nu o sa foloseasca jucatorii de baza si o sa joace mai mult cu rezerve.

E:-Da. Ca pe aia de baza ii baga numai la turnee d'alea prin Asia sau America, unde primesc o galagie de bani de la sponsori ca sa-i foloseasca. Dar, oricum, o sa avem si noi cu ce sa ne mandrim.

Link to comment
Share on other sites

Dimineata urmatoare, inainte sa apuc sa ies la antrenament, imi suna telefonul: tot Cristi:

-'Neata!

-'Neata! Te-am trezit?

-E, dracu', ne pregatim sa iesim la antrenament. Ce s-a intamplat?

-Am uitat sa-ti dau o veste cand te-am sunat aseara.

-E na? Ce veste?

-V-am facut rost de un jucator care sa le tina locul accidentatilor la mijlocul terenului.

(pe un ton sarcastic)-Bun, bravo Cristi. In ritmul asta, o sa avem 50 de jucatori in lot.

(cu o voce iritata)-Hai, lasa mistourile si asculta-ma. Vi-l trimit doar ca sa joace pe timpul perioadei de pregatire, ca sa nu fie nevoie sa faceti improvizatii pe posturile afectate. Dupa aia, daca nu va place de el, vorbim cu baiatu' si ii spunem ca nu e nevoie de el.

-Ma rog. Si cine e jucatoru' asta?

-Cristian Cerchez.

-Aha. Si unde l-ai gasit, la Real sau la Barca?

(rade ironic)-Ha ha ha. Ce glumet esti tu de la o vreme. A jucat la Chindia din 2010 pana anul asta. Era printre cei mai buni din echipa.

-E dracu'. Zici tu ca e asa bun?

-Este. Sezonul trecut a dat 17 goluri din 33 de meciuri.

-17 goluri? Ca mijlocas?

-Ma rog, el joaca mai mult varf. Poate sa mai joace si in spatele varfului?

(deja nervos)-Ma, tu ma iei la misto? Cum vine asta, imi zici ca avem nevoie de oameni la mijlocu' terenului si imi aduci atacanti?

-Lasa ma, il reprofilati, schimbati sistemu', vedeti voi cum faceti.

-Bai, tu nu esti sanatos? Schimbam sistemu' acuma ca mi-l aduci tu pe Terchea Berchea asta?

-Hai ca n-am timp sa ma cert cu tine. Vezi ca o sa ajunga la voi mai pe seara, nu mai stiu exact la ce ora are avionu'. Hai, sa aveti grija de el, da?

(opresc convorbirea)-Du-te-n p**a mea!

Era imposibil ca eu si cu Cristi sa purtam o conversatie in urma careia sa nu se enerveze unul din noi. In sfarsit...

Cand am iesit din hotel, le-am dat si jucatorilor vestea despre noile amicale pe care urma sa le avem. Cu totii au fost incantati, mai putin Andrei si cu Enceanu, care erau accidentati si nu puteau juca impotriva Realului. Pe la ora 7 a ajuns la hotel si Cristian Cerchez. Baiatul nu stia cum sa se faca mai placut, sa ma convinga sa-l pastrez la echipa. I-am zis ca o sa-l folosesc mai mult la mijlocul terenului, ca nu o sa joace pe posturile cu care era obisnuit, A zis ca o sa joace oriunde il pun, ca o sa dea totul pentru echipa, ca face orice, doar sa-l tin la echipa in continuare. Initial nu aveam in plan sa il folosesc, insa a reusit sa ma convinga sa-i dau o sansa.

Seara urmatoare, la ora 20:00, venea si al treilea amical al nostru, impotriva celor de la Guingamp. Un meci care, in opinia mea, era cel mai greu de pana acum, mai mult din cauza ca ne-a luat pe nepregatite. Ca si comparatie, nu stiu daca erau peste Amkar. Pentru meciul asta, m-am gandit sa incercam o abordare noua: sa jucam ceva apropiat de ce juca Barcelona pe vremea lui Guardiola, cu posesie si multe pase scurte. Eram constient ca jucatorii nu erau obisnuiti cu o asemenea tactica si ca era greu sa avem o posesie mai mare contra unui adversar mai bine cotat, insa de-asta exista meciuri amicale, ca sa incerci fel si fel de idei noi. Aceasta urma sa fie formula de start :Matache - Nica, Miron, Scarlatache, Vasile - Bucsa - Purece, L.Mihai - Serediuc, Vilceanu - Tudorie.

Partida a inceput destul de prost pentru noi. Prin minutul 7, adversarii au provitat de apararea noastra pozitionata foarte avansat si au trimis o minge de urmarire pentru singurul lor varf, Privat. Acesta preluat mingea pe la 30 de metrii de poarta, insa si-a dat-o foarte tare in fata. Matache a crezut ca poate ajunge la balon inaintea adversarului, insa a apreciat gresit faza, iar atacantul advers a reusit cu o singura atingere sa impinga mingea pe langa portarul nostru si sa o trimita in poarta. 0-1.

Mugur:-Hai ca ti l-ai ales pe portar.

Eu:-Ce vrei ma? Se mai intampla. Nu trebuie sa facem un caz din asta.

In minutul 10, Tudorie primeste o pasa in interiorul careului advers de la Vasile. Atacantul nostru preia si trage cu piciorul stang, insa mingea loveste transversala. Timpul trece iar noi continuam sa pasam frumos la mijlocul terenului. Problema noastra principala era pasa decisiva catre atacant, care era de fiecare data blocata de catre fundasii adversi. Prin minutul 25, Nica reuseste sa-l gaseasca cu o centrare pe Tudorie la marginea careului advers, insa atacantul nostru se misca greoi si ii da destul timp fundasului advers, Kerbrat, sa intervina si sa-l deposedeze. Din fericire, mingea sare undeva la 20 de metrii de poarta, de unde Liviu Mihai suteaza dintr-o bucata pe coltul lung la firul ierbii, reusind sa-l surprinda pe portarul advers. 1-1.

Eu:-Frumos, Liviu! Bravo!

Mugur:-Heh. Poate ca ai fost inspirat cand te-ai decis sa-l pastrezi pe asta pana la urma.

Eu:-Macar sa joace asa si in continuare.

In minutul 27, acelasi Liviu Mihai trimite o pasa in zona punctului cu var a careului advers pentru Vilceanu. Stelistul preia, se intoarce cu fata la poarta si suteaza pe coltul scurt, ducandu-ne in avantaj. 2-1.

Mugur:-Hai ma ca incepem sa jucam si noi ceva.

Eu:-Da, parca nu-mi vine sa cred.

Peste doar doua minute, adversarii reusesc sa duca mingea pana aproape de linia de fund a terenului in banda dreapta. De acolo, Martins Pereira centreaza inspre careul de 6 metrii. Matache iese increzator in intampinarea mingii, insa apreciaza din nou gresit situatia, iar acelasi Privat reuseste sa-i ia fata si sa inscrie cu capul pe coltul scurt. 2-2.

Mugur:-Bai, traiasca tie, unde l-ai gasit ma p-asta? Ne-a mancat meciu' pana acum. Doua ocazii au avut astia si la amandoua a gresit.

Eu:-...hai ma lasa-ma si tu.

In minutul urmator, Deaux a incercat si el poarta noastra cu un sut de la distanta, insa a mingea a trecut la aproape un metru de stalpul din stanga. Aici a inceput o perioada in care francezii au dominat jocul, abia daca reuseam sa mai atingem mingea. In minutul 38, Privat, cel mai periculos jucator al lui Guingamp, il gasea cu o pasa filtranta in interiorul careului nostru pe septarul lor, Briand. Acesta suteaza plasat dintr-o bucata pe coltul lung, insa nimereste transversala. Era acum egalitate si la bare. Peste doua minute, o centrare din flancul stang il gaseste pe Privat liber pe 6 metrii. Acesta trimite puternic cu capul pe coltul scurt, insa Matache are un reflex miraculos si respinge mingea pe deasupra transversalei.

Eu:-Na ma! Si ziceai ca nu apara.

Mugur:-Ce sa zic? A scos-o frumos p-asta.

Aceea avea sa fie si ultima faza periculoasa a primei reprize. La pauza, ca si pana acum, am schimbat intreaga echipa. Pentru a doua repriza au intrat pe teren Lazar - Dananae, Frasinescu, M.Constantin, Musat - Barboianu - Serban, Cerchez - Petre, Calcan - M.Niculae, pe banca ramanand doar Costea. Dupa ce m-am consultat cu Mugur, am decis sa schimbam si abordarea meciurilor. Le-am zis fundasilor sa joace mai retras, deoarece am avut de suferit din cauza paselor pe culoar ale francezilor in prima parte. De asemenea, Am hotarat sa jucam si cu pase ceva mai directe, sa nu ne mai concentram foarte mult asupra posesiei.

Repriza a doua a fost una plictisitoare. Francezii incercau sa construiasca, insa reuseam mai mereu sa recuperam mingea pe la 20-30 de metrii de poarta. Noi incercam atacuri rapide, insa in continuare greseam la ultima pasa. In minutul 64, Barboianu si-a incercat norocul cu un sut de la 25-30 de metrii. Mingea a fost respinsa de catre unul din fundasii lor centrali care era plasat in interiorul careului, insa aceasta a ricosat cu noroc la Petre. Pustiul a preluat si a trimis simplu mingea in poarta, profitand de faptul ca portarul advers a fost prins pe picior gresit de intreaga faza. 3-2.

Meciul a continuat la fel de plictisitor. Urmatoarea faza periculoasa a venit prin minutul 77, la o lovitura libera de-a noastra din apropierea careului. Serban a reusit sa trimita pe poarta, insa portarul a prins mingea fara probleme. Abia in minutul 89 au reusit francezii sa mai puna ceva probleme. Privat a primit o centrare perfecta in apropierea careului de 6 metrii, insa lovitura sa de cap a trimis mingea putin peste poarta.

In minutul 92, arbitrul pune capat partidei. 3-2 scorul final. Nu doar ca ramaneam neinvinsi, dar reusisem sa si invingem o echipa din Ligue 1.

Eu:-Este ma! (bat palma cu Mugur) In sfarsit jucam si noi ceva.

Mugur:-Daca mai luam si un portar calumea, suntem rezolvati.

E:-Hai du-te-n p**a mea!. A gresit si el la doua mingi, mare lucru.

M:-Doua mingi meciu' asta, inca una meciu' urmator, si tot asa. Macar de acum inainte sa stim sa-l bagam pe Lazar.

E:-Lasa ma, ca nu mai greseste. Toti portarii au cate un meci mai slab, aia e.

M:-Ma rog. Macar au jucat ceilalti bine.

E:-Aia zic. Tare sunt curios sa vedem cum ne descurcam si cu Real.

M:-Pff, cred ca o sa ne umple poarta.

E:-Lasa, ca nu e nicio tragedie. La cate echipe nu le-au umplut ei portile pana acum? Si echipe puternice, nu din Liga a 2-a din Romania.

M:-Asa e. De tipu' cel nou ce parere ai?

E:-Ce parere sa am? Mare lucru n-a facut. A jucat cat se poate de simplu, doar ca sa nu faca vreo greseala. Cred ca te-a auzit pangandu-te de Matache ca a gafat la goluri si i-a fost frica sa nu zici la fel si de el.

M:-Mai stii? Crezi ca o sa faca fata?

E:-Nu stiu ce sa zic. Dupa doar 45 de minute mi-e greu sa-mi dau seama. Trebuie sa-l mai vad jucand. O sa vorbesc maine cu el, sa-i zic ca n-am nevoie de mijlocasi care joaca doar la siguranta. Daca vrea sa joace la noi in continuare, trebuie sa demonstreze ca merita.

M:-Pacat ca n-ai si o masa in care sa dai cu pumnu'.

E:-Da. Asa paream si eu mai convingator. (si incepem amandoi sa radem)

Link to comment
Share on other sites

La trei zile dupa victoria cu Guingamp a venit si partida cu croatii de la Segesta. Am implementat iarasi "semi-tiki taka" aceea din meciul trecut, doar ca de data asta a dat roade. Am reusit sa castigam cu 3-0, goluri Serediuc in minutul 3, Vilceanu in minutul 27 si un autogol al lor in minutul 49. Singurul aspect negativ al meciului avea sa fie accidentarea lui Frasinescu. Nu era nimic grav, insa a fost destul cat sa-l tina pe tusa pentru partida urmatoare.

Pe 27 iulie, la ora 19:00, venea si marele duel cu Real Madrid. Cred ca am zambit toata ziua de cat eram de entuziasmat pentru acel meci. Asezarea noastra in teren avea sa fie aceeasi ca si pana acum, numai ca de data asta am jucat mult mai defensiv. Acestia sunt si jucatorii cu care am inceput partida: Lazar - Dananae, Scarlatache, M.Constantin, Musat - Bucsa - Purece, L.Mihai - Serediuc, Vilceanu - Tudorie. Am fost insa socat sa aflu ca Realul urma sa-si foloseasca majoritatea titularilor, desi era doar un amical impotriva unei echipe no name. "Galacticii" au inceput cu acelasi sistem ca si noi, cu urmatorii jucatori: Navas - Carvajal, Pepe, Ramos, Marcelo - Casemiro - Modric, Kroos - J.Rodriguez, Bale - Benzema. Marele absent, bineinteles, a fost Ronaldo, care nu era nici macar pe banca de rezerve. Andrei, Enceanu si Frasinescu au fost cu atat mai tristi cand au vazut contra caror jucatori ar fi putut sa joace. Mie si lui Mugur nu ne venea sa credem ca stateam la doar cativa pasi de marele Zidane. Zizou nu a venit sa dea mana cu noi inainte de startul partidei, dar nici noi n-am intraznit sa mergem la el. Am zis ca daca e sa vorbim cu el, o sa o facem dupa meci.

Mugur:-Pfoai, cred ca o sa dea cu noi de pamant astia.

Eu:-Cred si eu. Nici intr-o mie de ani nu m-as fi gandit ca o sa joace contra noastra cu aproape toti titularii.

M:-Da. Imi pare rau ca nu e si "golden boy" cu ei.

E:-Ronaldo? Pff, cand o fi auzit numele echipei, s-o fi gandit ca o sa joace cu niste eschimosi, ceva.

Meciul a inceput destul de dubios. In minutul 3, Serediuc a reusit sa scape singur in flancul drept dupa un un-doi frumos cu Purece. Septarul nostru a trimis apoi o centrare pe prima bara, insa mingea s-a dus direct catre poarta, Navas fiind nevoit sa se intinda serios ca sa mentina scorul neschimbat.

E:-Maaaama. Deci daca dam gol, innebunesc. Dau de baut la toata echipa diseara.

M:-Ehe, macar de-am da.

Timpul trecea, iar Realului ii era foarte greu sa combine in jumatatea noastra de teren. Reuseam sa ne aparam surprinzator de bine. Abia prin minutul 19 Bale a trimis o centrare aproape identica cu cea a lui Serediuc din minutul 3 si l-a pus la incercare si pe Lazar care a fost nevoit sa respinga tot in corner. In minutul 27, acelasi Bale a trimis o centrare pe diagonala superba pana in mijlocul careului nostru la Rodriguez. James a sutat dintr-o bucata, fara sa lase mingea sa cada, insa Lazar a avut un reflex miraculos si a reusit sa respinga mingea cu piciorul drept in corner.

M:-Na ma, uite acolo portar. Nu Matache.

E:- Ai rabdare, ca nu s-a terminat meciu'. Cine stie ce surprize ne face si David.

De la acea faza, Realul "s-a pus calare pe noi". Nu mai reuseam sa iesim cu mingea din jumatatea noastra de teren. In minutul 32, Rodriguez a sutat plasat de la marginea careului de 16 metrii, insa Lazar a plonjat spectaculos si a reusit sa respinga in lateral. Un minut mai tarziu, acelasi Rodriguez a sutat cam de prin acelasi loc, de data asta cautand vinclul. Lazar a reusit din nou sa respinga, de data aceasta in corner. In minutul 39, tot Rodriguez a sutat puternic de pe la 25 de metrii de poarta. Desi mingea a fost deviata de Scarlatache, Lazar a reusit sa respinga in fata. Din pacate, primul la acea mingea avea sa ajunga Bale, care a indeplinit o simpla formalitate impingand mingea in plasa, 0-1.

E:-Eh. Trebuia sa vina.

M:-Da. Am rezistat mai mult decat m-as fi asteptat.

E:-Sa stii.

Realul a continuat sa domine restul de repriza. Prin prelungiri, Bale a primit mingea in interiorul careului si a incercat un sut in forta, insa mingea a fost blocata de Serediuc, dupa care arbitrul a pus capat primei parti. Intram la pauza cu doar un gol primit. In a doua parte, am intrat pe teren cu: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, N.Vasile - Barboianu - Serban, Calcan - Petre, Costea - Niculae.

In minutul 58, Modrici ii da emotii mari lui Matache cu un sut de la 20 si ceva de metrii, insa mingea trece milimetric pe langa poarta. In minutul 63 vine si singura noastra ocazie periculoasa. Serban executa o lovitura libera de pe la 20 de metrii de poarta, insa mingea este prinsa de Navas. Imediat dupa, am efectuat si ultima inlocuire, scotandu-l pe Niculae si aruncandu-l in lupta pe Cerchez. In minutul 75, au si cei de la Real o lovitura libera. Rodriguez executa, insa sutul sau este mult mai puternic decat cel trimis de Serban mai devreme. Desi mingea a trecut aproape de Matache, portarul nostru a reusit doar sa respinga in lateral. Faza a continuat cu noi degajand mingea in fata. Mingea a ajuns la Pepe, care era presat intens de Cerchez. Fundasul portughez a pasat apoi in spate la propriul portar, insa a trimis slab, iar jucatorul nostru era convins ca poate ajunge primul la minge. Navas iese din careu, preia mingea si cu o fenta simpla reuseste sa-l puna in fund pe Cerchez.

(ne buvneste rasul pe mine si pe Mugur)M:-Da. Are potential baiatu'.

E:-Lasa-l ma! Macar incearca.

Pana la final Realul nu si-a mai creat ocazii periculoase, noi reusind sa ne inchidem cu succes, iar meciul s-a terminat 0-1.

(batem palma)E:-Hai ma ca am scapat ieftin.

M:-Da. (se uita in spatele meu) Ia vezi cine vine!

Si, pana la urma, a venit Zidane si a dat mana cu noi. I-am zis si noi "good game", nefiind siguri daca stie foarte multa engleza (noi fiind paraleli cu franceza si spaniola). Jucatorii nu prea au avut noroc la schimbul de tricouri. Singurul care a plecat de la stadion cu un suvenir a fost Lazar, care l-a impresionat pe Navas cu evolutia sa suficient cat sa faca rost de tricoul costaricanului. 

Link to comment
Share on other sites

Ultimul nostru amical a avut loc pe 31 iulie, in compania celor de la Montpellier. A fost un meci destul de urat, ambele echipe s-au inchis bine si astfel au fost foarte putine ocazii de poarta. Singurul gol al meciului a fost marcat de catre noi in minutul 90 prin Calcan, dupa o grava eroare a apararii francezilor. Si asa se incheia cantonamentul nostru din Elvetia: 4 victorii, un egal si o infrangere. Per total am fost multumit de evolutiile noastre, in special in meciurile cu echipele franceze, unde plecam cu sansa a doua si am reusit totusi sa obtinem victorii.

In dimineata urmatoare, pe 1 august, am avut avion inapoi in tara. Reacomodarea cu caldura din Romania a fost cea mai grea parte. Din pacate, astea erau conditiile. Daca esti fotbalist in Romania, vara joci pe canicula si iarna pe temperaturi de sub 0 grade. Asta este si singurul motiv pentru care ma bucur cateodata ca nu intru pe teren.

Primele patru zile de la revenirea in tara au trecut ca fulgerul. Si, pe data de 5, la ora 19:00, a venit si prima noastra partida oficiala, contra Daciei Unirea Braila. Cand am iesit la incalzire si ne-am uitat prin tribunele stadionului Eugen Popescu, cred ca am zarit vreo maxim 50 de oameni veniti sa ne vada.

Eu:-Se pare ca lumea nu e foarte entuziasmata ca le-au facut turcii super-echipa.

Mugur:-Asa se pare. Sunt curios daca la Chindia veneau mai multi.

E:-Habar n-am. Poate protesteaza si ai nostrii cum fac ai lu' Steaua.

M:-Adica FCSB?

E:-Pardon, ai lu' FCSB.

Un detaliu pe care nu-l cunosteam despre Liga a 2-a este ca toate echipele trebuie sa aiba pe teren minim trei jucatori sub 21 de ani in timpul meciurilor. Chestia asta ma incurca destul de mult, pentru ca aveam doar cinci jucatori in tot lotul in aceasta categorie: Vasile, Serban, Petre, Vilceanu si Tudorie. Si din acestia, doar Vasile si cu Serban erau ai nostrii, ceilalti erau imprumutati. Deci, eram oblicat sa am in permanenta cate trei din acestia pe teren.

Am inceput partida in acel sistem 4-3-3 pe care l-am tot folosit in amicale. Acesta esti si primul 11: Lazar - Nica, Scarlatache, Constantin, Musat - Bucsa - Serban, Purece - Serediuc, Vilceanu - Tudorie. Adversarii nostrii au inceput cu un 4-4-1-1 cu urmatorii jucatori: Olaru - Nita, Adascalitei, Ghiocel, Necoara - Rosu, Oprea, Dima, Neagu - Puscasu - Musca. Inainte de a iesi pe teren, am vrut sa tin un mic discurs in fata echipei:

-Baieti, stiu ca ne aflam intr-o competitie cu care nu prea sunteti obisnuiti. Cativa dintre voi ati castigat campionate, cupe, supercupe, ati jucat in competitii europene, iar acum jucati in liga secunda. Poate ca va ganditi ca locul vostru nu este aici, ca voi trebuie sa jucati in primul esalon. Si asa este. Acolo va este locul. Insa acolo veti ajunge doar prin munca. Deci, nu vreau sa iesim pe teren crezandu-ne deja invingatori. Vreau sa iesim acolo si sa tratam acest meci si pe toate celelalte cu maxima seriozitate. Pentru ca daca nu o facem, o sa avem parte de surprize neplacute. Sunteti fotbalisti de valoare, profesionisti, deci vreau sa jucati ca atare. Hai, sa va vad!

Dupa aceea, Marius Constantin, capitanul nostru la acest meci, a strigat si el de cateva ori la ei, incercand sa-i incurajeze. Inainte sa iesim din vestiar, bat palma cu Mugur:

E:-Sa fie-n bafta noastra!

M:-Sa fie.

Si incepea, asadar, primul nostru meci oficial la Arctic. Inca din start, ii vedeam pe jucatorii echipei adverse facand un presing destul de agresiv. Era clar ca nu le era teama de adversarii pe care ii aveau in fata. In minutul 3, Nica reusea o actiune personala superba in banda dreapta si centra in careu la firul ierbii pentru Tudorie. Atacantul nostru a preluat elegant pe langa un adversar insa sutul sau pe coltul scurt nu la putut invinge pe Olaru, care reusea sa respinga in corner.

E:-Pfoaaai, sa-mi bag p**a. Pacat de driblingurile lu' Nica.

M:-Nu-i nimic, macar am inceput in forta.

In minutul 7, primim o lovitura libera aproape de careul advers. Purece incearca sa-l suprinda pe Olaru cu un sut pe coltul sau, insa acesta ramane pe pozitii si prinde fara probleme. Dupa aceasta faza, brailenii au reusit sa se inchida destul de bine. Cum ne apropiam la 30-40 de metrii de poarta lor, acestia ieseau la presing si ne obligau sa jucam cu pase in lateral sau in spate. Am incercat cateva mingi lungi pe benzi, insa fundasii lor laterali ramaneau foarte retrasi si reuseau sa respinga toate mingile periculoase. Prin minutul 31, Purece bate o lovitura libera din lateral. Mingea ajunge in careul advers si sare de la un jucator la altul. Oaspetii reusesc sa o scoata pana la urma din suprafata de pedeapsa, insa aceasta ajunge din nou la Purece, care si-o aseaza pe pozitie centrala si trage la poarta cu piciorul stang. Din pacate, mingea trece la cativa centimetrii de stalpul din stanga portii.

E:-Bai, sa-mi bag p**a daca nu ratam...

M:-Ce ratam ma, ca am avut doar trei ocazii? Stai calm, ca o sa vina si golu' daca o tinem tot asa.

In minutul 40, brailenii obtin si ei o lovitura libera, asemanatoare cu cea pe care am avut-o noi mai devreme. Rosu centreaza pe bara a doua, de unde Ghiocel se inalta si trimite puternic cu capul direct in plasa. 0-1.

E:(ma uit cateva secunde la Mugur)-Ai avut dreptate, a venit si golu'...(strig apoi la jucatori) Haideti! Haideti! Nu-i nimic, ca mai e timp.

Golul acela practic ne-a turnat plumb in ghete. Ma asteptam la o replica taioasa din partea noastra in ultimele 5 minute ale reprizei, dar aceasta n-a venit. Dupa ce arbitrul a pus capat primei parti am inceput sa ma consult cu Mugur:

E:-Ce le zicem acum?

M:(se gandeste cateva secunde)-Ma...rau n-au jucat. Aia au avut o singura ocazie si au marcat. Le zicem sa joace la fel in continuare, ca trebuie sa dam si noi macar unu'. Acum, astia o sa stea cu fundu-n poarta, trebuie sa ne ducem peste ei.

E:-Schimbari?

M:-Pe Vilceanu sau Tudorie, ca au fost maini moarte. Si nu cred ca o sa joace ei mai bine in a doua repriza.

E:-Da' nu pot sa scot pe niciunu din astia doi, ca trebuie sa avem trei d'astia tineri pe teren. Si pe posturile lor nu am pe nimeni pe care sa bag.

M:-...atunci, ii schimbi doar pe unu' din ei si-i mai bagi pe teren si pe Vasile sau Petre in locu' altcuiva.

E:-Eu stiu...hai ca il bagam pe Vasile si il scoatem pe Musat.

La vestiar, le-am zis ce mi-a sugerat Mugur, sa atacam in continuare, ca trebuie sa marcam odata si odata. De inlocuit, i-am inlocuit pe Tudorie si Musat cu Marius Niculae si Vasile. Cum am revenit pe teren, i-am zis lui Andrei sa iasa la incalzire, ca e posibil sa intre ceva mai tarziu. Nu era complet refacut dupa acea accidentare, insa medicul echipei spunea ca ar putea sa intre maxim 45 de minute. A doua repriza a fost insa jalnica. Pierdeam foarte multe mingi la mijlocul terenului. Ba pase date aiurea, ba driblinguri nereusite. Iar adversarii nu s-au comportat cum a prezis Mugur. Stateau in continuare foarte sus si sprintau pe contraatac de fiecare data cand recuperau cate o minge. Daca noi duceam foarte multi jucatori in fata, aveau o gramada de spatii pentru mingi lungi catre omul din fata sau cei de pe benzi. Din fericire, nici ei nu stiau sa profite si ori pierdeau mingea, ori o lalaiau prea mult si ne dadeau timp sa ne repliem. In minutul 63 am decis sa fac si ultima schimare, inlocuindu-l pe Bucsa cu Andrei. Cu schimbarea asta am modificat si sistemul, trecand de la 4-3-3 la 4-2-3-1, cu Andrei jucand in spatele varfului.

M:-Crezi ca o sa faca ceva Ronaldinho?

E:-Nu stiu. Acum nu ma intereseaza cine, doar sa faca cineva ceva, ca nu ne iese nimic.

In minutul 65, Sorin Frunza, care intrase pe teren la pauza in locul lui Rosu la pauza, primea mingea la vreo 25 de metri de poarta noastra. Constantin a iesit imediat din aparare ca sa-l deposedeze. Din pacate, acelasi lucru l-a facut si Scarlatache, care si-a lasat liber omul din marcaj, pe Neagu. Frunza a profitat si a trimis o pasa pe culoar pentru coechipierul sau lasat de izbeliste, iar acesta a preluat mingea in careu si a inscris printre picioarele lui Lazar. 0-2.

E:-Da-o ba-n mortii ei de treaba (imi pun mainile in cap). De atata lucru sa nu fim in stare? (strig la Scarlatache). Adriane, cum lasi ma adversaru' liber in fata portii?

Mugur a ramas tacut, nu mai zicea nimic. Cei cativa oameni care venisera la meci se ridicau sa plece in timp ce echipa oaspete sarbatorea al doilea lor gol. Meciul nostru de debut era un dezastru. Faza asta le-a taiat definitiv moralul baietilor nostri. Adversarii reuseau sa mentina cu succes posesia mingii in jumatatea lor de teren, iar noi abia daca incercam sa o recuperam. Ai nostrii abia daca se mai miscau pe teren. Aveai impresia ca sunt la plimbare prin parc. In minutul 73, Neagu i-a intors serviciul lui Frunza si i-a trimis o pasa perfecta pe culoar pana in careul nostru. Fostul jucator al Rapidului a incercat sa copieze executia lui Neagu de mai devreme, insa Lazar a fost pe faza de aceasta data si a reusit sa prinda.

M:-Suntem de rasu' lumii.

E:-Off, la cum am jucat in amicale, nu ma asteptam la un asa meci nici in cele mai urate visuri.

In minutul 80, Nica trimitea inca o centrare in careul advers la firul ierbii. Mingea a fost deviata de un jucator de-al lor din fata portii, insa doar pana la Vilceanu, care se afla pe coltul careului de 6 metrii. Stelistul a sutat dintr-o bucata, insa a trimis mingea fix pe directia portarului, care a reusit sa respinga in corner.

E:(tip cat ma tin plamanii)-Da-o ba dracu' de aici! (strig catre jucatori) O ocazie aveti ma si va bateti joc de ea?

M:-Nu vrea ma sa intre, sa-mi bag p**a.

La acel corner, Purece trimite in careu, insa mingea este respinsa de un jucator advers inspre linia de margine de unde a fost centrata. Purece parea ca se duce dupa ea, dar prefera sa o lase sa iasa.

E:(in culmea disperarii)-Tine-o dracu' in teren, de ce o lasi sa iasa? (imi pun mana in cap si ma intorc catre banca, vorbind singur) Mama, mama, te baga in sperieti astia.

In minutul 85, Serediuc reuseste o actiune personala in banda dreapta si centreaza pe coltul scurt. Niculae ajunge primul la minge, pe care o deviaza cu calcaiul printre picioarele portarului advers, reducand din handicap. 1-2.

M:-In sfarsit, da-o-n mortii ma-sii.

E:-Haideti ca se poate, haideti!

Ne asteptam ca acest gol sa-i sperie pe adversari si sa-i faca sa joace mai defensiv, dar nu a fost cazul. Doua minute mai tarziu, Dima a incercat poarta noastra cu un sut de la 20 de metrii, dupa un schimb de pase frumos cu Frunza, insa Lazar a prins fara probleme. In minutul 93, Niculae primeste inca o pasa de la Serediuc, de aceasta data insa la 16 metrii de poarta. Acesta isi aseaza mingea pe piciorul stang si suteaza, insa in blocajul unui adversar. Mingea sare apoi la Vilceanu, care era foarte bine pozitionat pe coltul careului mare. Acesta insa se incurca in preluari si ii da timp suficient lui Nita sa-l deposedeze si sa degajeze mingea pana in jumatatea noastra.

E:(ma intor cu fata catre banca, vorbind din nou singur)-Hai ma, lasa-ma dracu'-n pace. Pierzi ca prostu' mingea in careu' lor in ultimu' minut.

Imediat dupa, arbitrul Sebastian Coltescu pune capat partidei. 1-2 scorul final la meciul nostru de debut. N-am avut insa de gand sa-i las pe jucatori sa plece fara o mustrare:

-Ce-a fost ma asta? Luam un gol si gata, nu mai jucam nimic? Ma, cat de bine ati jucat la inceput, v-ati creat ocazii, va duceati peste ei... si apoi, dau si ei un gol din faza fixa si ala a fost meciu'. Cum credeti ma voi ca promovam daca jucam in halu' asta? (ma uit la Scarlatache) Adriane, la golu' doi, cum pleci ma de langa adversaru' pe care il aveai in marcaj? Nu vedeai ca se dusese Marius spre omu' care avea mingea, de ce te-ai mai dus si tu? Alex si cu Robert (Tudorie si Vilceanu), voi ati dormit in ghete azi. Ati avut si voi cate un sut pe poarta si aia a fost. N-am vazut nimic de la voi, nu tu pase, nu tu driblinguri, nu tu centrari, nimic. Si tu Florine (Purece), cum te-ai gandit ma sa lasi mingea aia sa iasa afara? Noi ne grabeam sa dam gol si tu lasi mingea sa iasa in aut? (tip la toata lumea) Bai, treziti-va! S-a terminat perioada de pregatire. Daca o tinem tot asa, ne ducem in Liga a 3-a. (cobor tonul) Vreau sa cred ca ce s-a intamplat azi a fost doar un accident. Hai, poate nu ne-am obisnuit cu sistemul, poate ca mai avem nevoie de putina pregatire. Dar de meciul viitor vreau sa va vad ca trageti si cu dintii, sa va vad ca jucati la turatie maxima. Ne-am inteles?

(toti in cor, cu niste voci plictisite)-Inteles!

Speram si eu ca acea evolutie sa fi fost doar un accident si sa nu mai avem parte de asa ceva. Altfel, nu stiu cata rabdare ar mai avea turcii cu mine.

Link to comment
Share on other sites

La iesirea din stadion, dam nas in nas cu Cristi Balasa. Modul perfect de a incheia aceasta seara dezatruoasa...

Cristi:-Ce s-a intamplat acolo ma baieti?

Eu:(intr-o voce sictirita)-Nu te-ai uitat la meci? Am pierdut, ce sa se intample?

C:-Pai cum?

E:-Cum se pierde orice meci.

C:-Dupa ce v-ati facut voi ce echipa ati vrut, ati avut si cantonament, ati pierdut asa din primu' meci?

E:-Ce vrei ma? In cantonament stiam ca o sa stam un numar de zile, apoi ma suni si imi zici ca stam mai putin...nu am avut suficient timp la dispozitie.

C:-Bai lasa-ma, 6 meciuri amicale nu sunt destule?

E:-Nu, nu sunt. E pentru prima oara cand astia joaca toti intr-o echipa. Doar nu te asteptai sa le iasa totu' din prima? Trebuie sa existe o perioada de acomodare, sa se obisnuiasca unu' cu altu', sa se obisnuiasca cu tactica.

C:-Ma rog. Am vazut ca prin minutu' 60 si ceva l-ati bagat si pe varu' vostru pe teren.

Mugur:(mai nervos decat mine)-Da, l-am bagat. Si ce-i cu asta?

C:-Pai cand sunteti condusi cu 1-0 si aveti nevoie sa dati gol, crezi ca va poate ajuta un pusti care nu a jucat niciodata mai sus de Liga a 4-a?

E:(sarcastic)-Daaa, corect, mai bine-l bagam pe Cerchez, nu? Din tot lotu', el e singuru' care a jucat in Champions League, asa-i?

C:(tace pentru cateva secunde, dupa care raspunde degajat)-Ma rog, e treaba voastra. Voi raspundeti de rezultate. (se departeaza cativa pasi, dupa care se intorce din nou cu fata catre noi) Dar, pe viitor, cand cineva incearca sa va ajute, va sugerez sa acceptati ajutorul lui, nu sa-l luati la misto.

Si pleaca. Ramanem doar eu si cu Mugur in parcare, restul echipei fiind deja in autocar.

M:-Eu il bat pe ala intr-o zi.

E:-Da-l in p**a mea, hai sa mergem.

Dupa ce ajungem acasa, ramanem amandoi in sufragerie, ganditori:

E:-Cum dracu' am pierdut ma?

M:-Alora nu le-a fost frica de noi si ai nostrii s-au cacat pe ei dupa ce au primit gol. Ce nu ti-a fost clar?

E:-Am gresit oare cu tactica asta? Poate nu se pliaza cum trebuie pe lotu' pe care il avem.

M:-Ma, nu stiu ce sa zic. Ai vazut ca in amicale a functionat. Azi, cred ca a fost doar o zi mai proasta.

E:-O fi trebuit sa le zic altceva la pauza? Sau sa le mai zic altceva in timpu' meciului?

M:-Ce dracu' sa le mai zici? Le-ai zis la pauza tot ce era de zis.

E:-Nu stiu. Tot incerc sa-mi dau seama unde am gresit.

M:-Ma, ai zis-o si tu, nu sunt obisnuiti inca cu tactica asta. Ai putina rabdare, ca o sa incepem noi sa jucam.

E:-Mi-e ca pana incepem noi sa jucam ne dau astia afara.

M:-Lasa ma, nu mai fi asa dezamagit. E doar prima etapa. Daca o sa castigam urmatoarele 3-4, meciuri, o sa uite toata lumea de ce am facut in primu' meci.

E:-Daca. Da' daca nu castigam, ce facem atunci? Cata rabdare crezi ca o sa aiba cu noi?

M:-Hai ca si tu exagerezi...

E:-Cum dracu exagerez ma? Ne-au lasat astia sa formam ce echipa vrem noi. Daca nici cu asta nu obtinem rezultate, atunci cu care?

M:-Ti-am zis, ai rabdare ca nu e timpu' pierdut. Am jucat doar un meci, nu a venit sfarsitu' lumii.

E:-Si daca facem la fel si etapa viitoare, ce facem? Tot la fel, sa stau linistit, ca au fost doar doua meciuri? Si nu primu', al doilea meci de acum inainte o sa fie in Cupa. Daca ne elimina o echipa din liga a 2-a sau a 3-a ce facem?

M:-Hai ca te las, ca esti paranoic rau.

E:-Nu-s paranoic, sunt doar realist.

M:-Bine, cum vrei tu sa-i spui...

Link to comment
Share on other sites

Trecuse weekendul si eu inca nu puteam sa-mi iau gandul de la meciul cu Dacia. Tot incercam sa-mi dau seama ce facusem gresit, ce puteam sa fac ca sa iasa mai bine, daca am folosit jucatorii potriviti, daca am ales jucatorii potriviti atunci cand am format lotul. Ma asteptam ca in orice clipa sa fiu sunat de catre seful cel mare si sa-mi spuna sa ne facem bagajele si sa disparem din oras. Orice om normal la cap si-ar fi dat seama ca nu se punea problema de asa ceva, dar in acele momente orice scenariu imi parea posibil.

Lunea aceea, dupa ce am terminat antrenamentele, Mugur a decis ca trebuie sa ma readuca cu picioarele pe pamant asa ca ne-a scos pe mine si pe Andrei la o terasa langa turnul Chindiei, aceeasi terasa la care am fost cand am ales lotul echipei. Andrei, fiind profesionist acum, avea "interzis" la alcool, iar noi nu am vrut sa ii facem pofta asa ca ne-am luat fiecare cate un fresh.

Mugur:-Ia zi ma, cum mai esti? Te-ai mai destresat?

Eu:-Oarecum. Da' tot nu pot sa ma gandesc la altceva inafara de meciu' trecut.

Andrei:-Hai ma, da-o-n ma-sa. A fost un meci, asta e, a trecut. Nu trebuie sa stai ca pe ghimpi tot restu' vietii din cauza asta.

M:-Are dreptate. Hai ma, ce dracu'? Inainte erai asa de incantat de tot ce se intampla, iar acum zici ca traiesti un cosmar.

E:-Nu stiu ma...incerc sa ma linistesc, sa ma gandesc la altceva, da' nu pot. Tot stau si ma intreb ce am gresit, unde s-a pierdut meciu?

M:(ironic)-Pai daca l-ai bagat pe Andrei pe teren, doar nu te asteptai sa castigam...

E:-Hai ma, ca eu vorbesc serios.

M:-Ma, am mai avut discutia asta de 1000 de ori deja. Poate de unde am jucat cu apararea prea avansata desi avem fundasi lenti, poate de unde am incercat sa jucam un fel de tiki-taka ,iar noi inafara de pase scurte nu stim nimic despre sistemu' ala. Poate ca desi eram condusi cu 1-0 si 2-0, noi nu am facut nicio mutare ofensiva si am schimbat doar post pe post. Sau poate din cauza ca am facut toate greselile astea.

E:-Vezi...asta e diferenta intre un antrenor decent si noi. Daca ar fi fost ceva de capu' nostru, poate ne dadeam seama imediat cu ce am gresit in loc sa stam sa ne gandim zile intregi.

M:-Ma, eu ti-am zis parerea mea.

E:-Pai si ce zici, sa schimbam sistemu'?

M:-Tu esti principalu;, tu hotarasti.

E:-Da, da' te intreb pe tine, ca imi esti secund. Ce parere ai?

M:-Sincer, nu cred ca o sa facem mare lucru daca o sa jucam asa in continuare.

E:-Ma, da' prost nu am jucat. Am avut ocazii mai multe ca ei, am avut posesie mai multa...

M:-Da. Dar ei au avut doua goluri, noi unu' singur. Cine crezi ca a iesit mai castigat, noi cu ocaziile si posesia sau ei cu golurile?

E:-Bun. Si atunci cum jucam?

M:-Nu stiu. Da' oricum, ne trebuie ceva tot cu un singur varf, ca si asa avem putini.

E:-Putini? Avem 4 atacanti, ti se par putini?

M:(se uita in alta directie si zice in soapta, pe un ton iritat)-Avem pe dracu'...

E:-Asta ce vrea sa-nsemne?

M:-Tu nu i-ai vazut pe astia la andrenamente, ma? Niculae abia daca poate sa se mai miste, Costea alearga ceva mai mult decat el, da' nu face mai nimic. Au trecut anii peste ei, nu mai joaca asa cum o faceau inainte.

E:-Da ma, da' Marius a dat gol...

M:-Lui trebuie sa-i pui mingea la picioare, n-ai vazut? Nu coboara la faza de constructie, nu poate sa alerge dupa mingi pe culoar...daca nu poti sa-i pui mingea pe cap, ce faci, nu mai dai goluri? Si Costea incearca sa ajute, da' ala mai mult te incurca. Ia mingea, incearca un dribling, o pierde si scapa adversarii pe contraatac. Joaca numai in figuri, cu pase cu exterioru', cu calcaiu', si el nu e in stare sa dea o pasa de trei metrii cu latu'. Tu inafara de Tudorie nu ai atacant in lot. Mai e Cerchez asta, da' de la el nu ai vazut nimic pana acum.

E:-Si daca ai observat ca sunt asa praf astia, de ce nu mi-ai zis nimic?

M:-Eu te asteptam pe tine, sa vad daca iti dai tu seama. Da' vad ca am gresit, ca dupa tine asteptam pana la sfarsitu' sezonului si tot nu-ti dadeai seama.

E:-Ma, da' in timpu' meciului Marius a fost mult mai activ decat e la antrenamente. Si nu numai in meciu' asta, si in amicale la fel. Si nu stiu ce sa zic de Costea. Da, o juca el mai la misto, da' ma gandesc ca in timpu' meciului s-o comporta si el mai serios.

M:(inchide ochii si trage aer in piept)-Bine...in meciu' urmator incepe cu unu' din ei ca titular si apoi sa-l inlocuiesti cu celalalt. Poate asa o sa intelegi despre ce vorbesc.

E:-Bine, bine...da' tot nu am hotarat cum sa jucam. Incercam 4-2-3-1?

M:-Incercam ce vrei tu. Ti-am mai zis, tu esti principal. Atunci cand o sa vi cu vreo idee tampita, o sa te anunt. Pana atunci, facem cum zici tu.

E:-Si cu apararea? Jucam tot asa avansat sau sa stau mai retrasi?

M:-Ma, daca stam mai retrasi, automat nu o sa fim la fel de numerosi pe faza de atac. Si doar o sa jucam ofensiv, nu?

E:-Da, da' poate ca nu avem nevoie sa fim atat de multi in fata.

M:-Crezi? Cu Dacia am jucat mai avansat si abia daca am dat un gol. Daca jucam ofensiv si vrem sa marcam, trebuie sa fim siguri ca avem destui oameni in fata la faza de constructie.

E:-Ma rog. Si pasele? Incercam tot asa scurte?

M:-Nu vad rostul. Daca le zicem doar sa joace in pase scurte fara nicio alta indicatie care sa ajute tactica asta, nu rezolvam nimic.

E:-Si driblinguri? Ii lasam sa-si faca de cap sau le zicem sa fie mai cumpatati?

M:-As zice ca doar cei de pe aripi sa aiba voie, ca ei sunt cei mai rapizi si mai tehnici. In rest, nu suntem straluciti la asa ceva.

E:(ma uit catre Andrei si intreb zambind)-Si il bagam si pe Ronaldinho titular?

M:(continuand gluma)-Daca vrei sa castigam, as zice sa nu-l bagam nici pe banca.

A:-Da ma, bravo. Cand ne-o bate si astia...da' chiar, cu cine jucam?

M:-Cu Sepsi.

A:-Cu Sepsi? Jucam contra unui singur jucator?

E:(incep sa rad)-Asa se numeste echipa, ma. Sepsi Sfantu Gheorge.

A:-Ma rog...cand o sa ne bata si astia, o sa va para rau ca nu m-ati bagat pe mine.

E:-Lasa, ca ai intrat si cu Dacia si nu ai facut nimic.

A:-Pai cand mai era jumatate de ora de joc? Baga-ma si tu de la inceput, sa am timp sa ma dezlantui.

M:-Tu ai intrat cand erau aia obositi si nu te-ai dezlantuit si vrei sa o faci cand sunt odihniti?

A:-Bine, treaba voastra...

Link to comment
Share on other sites

A doua etapa din Liga a 2-a urma sa aiba loc intr-o sambata, pe 13 august la ora 12:00 impotriva lui Sepsi OSK. Aceasta avea sa fie una de-a dreptul speciala pentru mie, deoarece era primul nostru meci televizat. Partida urma sa se desfasoare pe stadionul Municipal din Sfantu Gheorghe. A avut parte de o surpriza placuta atunci cand am aflat ca la meci venisera mai mult de 4000 de oameni. Sigur, erau cu totii suporteri ai echipei adverse, dar totusi, era placut sa jucam cu un stadion plin (capacitatea maxima fiind de 5000 de locuri).

Am decis sa incerc ceea ce imi sugerase Mugur cu cateva zile in urma si sa incep cu Marius Niculae in atac si cu Florin Costea pe banca, pe care intentionam sa-l introduc pe parcursul meciului. De asemenea, am schimbat si sitemul de joc de la 4-3-3 cum am jucat in amicale si in prima etapa la 4-2-3-1. Primul 11 arata astfel: Lazar - Barboianu, Frasinescu, Constantin, Vasile - Serban, Bucsa - Petre, Purece, Calcan - Niculae. Gazdele au inceput cu o asezare in oglinda: Mutu - Chis, Ursu, Damian, Tepes - Burlacu, Minciuna - Popan, Bustei, Plamada - Hadnagy. Am incercat sa-i incurajez pe jucatori cat am putut de mult. Le-am zis ca ce a fost in prima etapa a fost doar o intamplare, ca pot sa joace mult mai bine de atat, bla-blauri d'astea. Reactia lor a fost destul de pozitiva. Spre deosebire de meciurile amicale cand vorbeam si parca nu ma baga nimeni in seama, acum chiar simteam ca inteleg ceea ce le transmit. Speram doar sa arate treaba asta si pe teren.

Ma tot gandeam inainte sa ajungem la stadion cum o sa ma comport pe margine stiind ca meciul era transmis la tv. Insa, odata ce am pasit pe gazon am uitat cu totul de acest lucru. Un detaliu interesant despre acel oras despre care eu nu aveam habar este ca majoritatea celor din Sfantu Gheorghe sunt unguri. Auzindu-i pe spectatorii care stateau in spatele bancii tehnice vorbind intr-o limba pe care nu o intelegeam imi dadea senzatia ca nici numai eram in Romania in acele momente.

Mugur:-Ma, tu esti sigur ca nu am iesit din tara?

Eu:-Eu asa zic, ca nu am iesit. Nici tu nu esti obisnuit sa auzi atata lume vorbind in alta limba decat a ta?

M:-Nu prea. Tot stau si ma intreb ce injuraturi ne arunca.

E:-Da-i in ma-sa. E mai important ce zic aia sau ce se intampla pe teren?

M:-Ai si tu dreptate.

In minutul 7, Barboianu vede deja primul cartonas galben pentru o intrare intarziata. Peste doua minute, apare si prima ocazie. Calcan primeste o pasa de la Purece undeva la marginea careului de 16 metrii. Mijlocasul nostru de banda suteaza fara preluare cu piciorul drept, insa mingea trece la cativa centimetri de bara portii. In minutul 11, Frasinescu primeste al doilea avertisment al meciului, tot pentru un fault intarziat.

E:(strig la jucatori)-Alo! Mai cu atentie, da? Ce dracu, e deja al doilea si n-a trecut nici macar un sfert de ora.

In minutul 15, Serban primeste o pasa in interiorul careului advers de la acelasi Purece. Mijlocasul nostru, aflat deja cu fata la poarta, suteaza puternic dintr-o bucata, insa trimite fix pe directia portarului, acesta reusind sa respinga in lateral.

M:-Parca aratam mai bine azi, nu?

E:-Da. Bine, nici astia nu fac presing cum faceau brailenii. Ne lasa sa jucam mai liber.

M:-Sper sa si reusim sa profitam.

In minutul 17, Burlacu trimite o minge de urmarire din jumatatea proprie de teren pentru Hadnagy. Desi are 36 de ani, atacantul pleaca in viteza pe langa fundasii nostrii centrali, care se aflau undeva la 40-45 de metrii de poarta, preia si duce mingea pana in careul nostru. De acolo suteaza in forta, dar trimite balonul peste transversala.

E:-Bai, sa-mi bag p**a. Cat e de batran si tot nu pot sa-l prinda.

M:-Sa le zicem sa stea ceva mai retras?

E:(ma gandesc putin)-Nu. Trebuie sa punem presiune pe ei, mai ales ca ei aproape ca se baga cu fundu-n poarta. Daca ne retragem, nu o sa mai facem nimic pe atac.

M:-Si daca mai dau vreo pasa d'aia? De cate ori crezi ca o sa mai rateze?

E:-S-a intamplat odata, da-l in ma-sa. De cate ori crezi ca o sa poata sa scape asa?

In minutul 28, reusim din nou sa ducem mingea pana la linia de 16 metrii a adversarilor. De aceasta data, cel care primea pasa a fost Bucsa, insa sutul sau a fost blocat de un fundas al lui Sepsi. Gazdele degajeaza apoi mingea in fata spre acelasi Hadnagy, care statea la panda la mijlocul terenului. Atacantul ajunge la mingea, insa Marius Constantin ii blocheaza bine culoarul spre poarta si acesta este nevoit sa fuga cu ea in banda dreapta. De acolo, ii paseaza in spate lui Popan, care venea in viteza sa-l ajute. Acesta preia si centreaza spre bara a doua, acolo unde sprintase Plamada care trimite puternic cu capul spre poarta. Lazar reuseste sa atinga mingea, insa nu reuseste sa o si respinga de pe cadrul portii. 1-0.

M:(pe un ton rastit)-Na, ma! Ce ti-am zis?

E:(cu mainile in cap)-Doamneee, nu se poate!

M:-Fa-le semn sau striga la ei sa stea mai in spate, ca o sa tot incasam asa.

E:-Acum nu mai...tre sa ne ducem peste ei. Ori ca luam unu', ori ca luam cinci', tot aia e.

M:(ma trage de brat)-Bai, asta e meci de campionat, nu de cupa. Aici conteaza golaveraju'. Daca ne umilesc astia, ne trimite turcu' inapoi acasa.

E:(nervos)-Nu ne retragem! Atacam cu tot ce avem si intoarcem scoru'.

M:(se uita cateva secunde la mine, dupa care isi intoarce privirea catre teren, zicand usor)-Treaba ta, ma.

Golul incasat i-a afectat pe jucatori. De data asta, insa, nu i-a demoralizat, ci i-a enervat. In minutul 32, Marius Constantin baga piciorul tare la un adversar pe la mijlocul terenului si vede si el cartonasul galben. Peste doar un minut, Serban comite si el un fault asemanator, iar arbitrul Coltescu il avertizeaza si pe el.

E:(strig la jucatori)-Baa, calmati-va dracu'! Noi trebuie sa dam goluri, nu sa rupem picioare.

In minutul 35, la un corner al adversarilor batut pe bara a doua, Damian se inalta si trimite cu capul mingea in plasa portii. Din fericire pentru noi, golul a fost anulat pentru un fault asupra lui Frasinescu. In minutul 40, Bucsa ia si el exemplul colegilor sai si comite un fault dur la mijlocul terenului, primind si el galben. Era deja al cincelea.

E:-Maaama, mama, mama! Ce le facem, ma, sa nu mai intre ca spartii?

M:(fara sa se uite la mine)-Fa, ma, ce vrei. Ca vad ca si asa nu te intereseaza ce am eu de zis.

Ma uit lung la Mugur. Simteam nevoia sa-i zic ceva, dar am reusit sa ma stapanesc. Ultimul lucru de care mai aveam nevoie in momentul acela era o cearta cu secundul. Dupa acea faza nu s-a mai intamplat nimic notabil si deci intram la pauza in dezavantaj. Habar nu aveam ce sa le zic. Erau cu totii nervosi si ma temeam ca daca incep sa ma rastesc la ei o sa fac mai mult rau decat bine. Am incercat sa-i imbunez, sa le zic ca imi place atitudinea lor, ca aveam nevoie de o astfel de rautate ca sa intoarcem scorul. Dar, pana sa iesim din nou pe gazon, le-am spus sa aiba mai multa grija cu faulturile. la pauza am facut si inlocuirea pe care o stabilisem dinainte, Florin Costea in locul lui Marius Niculae.

Meciul a continuat din ce in ce mai rau. In minutul 48, Bucsa il faulteaza din spate pe Bustei in jumatatea de teren a oaspetilor si arbitrul Coltescu ii acorda al doilea galben fara sa stea pe ganduri.

E:-Da-i ba-n p**a mea de aici. Zici ca fac intentionat.

Mugur nu mai schita niciun gest. Deja imi era indiferent in acel moment daca era el suparat sau nu. Deja imi imaginam cum o sa fiu sunat maine sa mi se transmita ca suntem dati afara. Dar apoi m-am gandit "Chiar daca pierdem, un gol tot o sa dam". Apoi am strigat la jucatori sa joace la fel, sa nu se retraga. Le-am zis ca atacam, orice-ar fi.

Prin minutul 60, adversarii trimit inca o minge lunga din propria jumatate catre varful lor Hadnagy. Constantin reuseste sa respinga de aceasta data si, fara sa vrea, ii trimite o pasa perfecta lui Florin Costea, care scapa singur inspre poarta adversa. Olteanul intra in careu, insa suteaza pe langa poarta.

E:(imi pun mainile pe fata)-Nu se poate. Uite cum ne batem joc de ocazii. (incerc apoi sa-i incurajez) Nu-i nimic! Tot asa, ca trebuie sa intre odata!

In minutul 63, Vasile pierde copilareste o minge in banda stanga in fata lui Popan, la o faza la care eram cu toata echipa in fata. Mijlocasul gazdelor trimite o minge de urmarire catre acelasi Hadnagy, care pleaca inspre careul nostru din propria jumatate. Acesta intra in suprafata de pedeapsa si suteaza pe coltul scurt, insa Barboianu reuseste cumva sa se replieze si sa respinga in corner. Mugur s-a uitat apoi lung la mine in timp ce eu eram cu mainile in cap. Dupa cateva secunde il observ:

E:-Da ma, bine! Ai avut dreptate! Nu trebuia sa jucam asa avansat. Esti multumit?

M:-Acum mai conteaza cum sunt eu? Trebuia sa fi inteles si sa schimbi ceva de cand ti-am zis prima oara. Acum daca ne retragem, nici ca nu mai dam vreun gol.

Ma simteam jalnic. Meseria asta ma depasea din orice punct de vedere. Nu puteam sa inteleg sau sa observ niste lucruri care pentru altii poate ca erau evidente. Dar in timp ce eu imi dadeam seama de toate astea, meciul continua. Gazdele au batut cornerul pe coltul lung. Minciuna a sarit de acolo si a reluat cu capul, insa a trimis pe langa poarta. Dupa acea faza l-am scos de pe teren pe Serban si l-a introdus pe Liviu Mihai. In minutul 65, Barboianu a trimis o minge de urmarire pentru Costea, insa Damian a reusit sa plece mai repede de pe loc. Fundasul a preferat sa nu atinga mingea, ci sa o lase la propriul portar. Mutu a incercat sa preia, insa a lovit gresit mingea si a scapat-o in fata. Costea a fost pe faza si i-a luat fata lui Damian, ciupind mingea si trecand in viteza de portarul advers. Toti cei de pe banca incepuseram deja sa sarbatorim golul, insa "Cioara" a reusit sa ne dezamageasca pe toti, trimitand in plasa laterala.

E:(strigand catre cer)-Cum, ba, cum? Cum sa ratezi de acolo?

M:-Da-o dracu', ca suntem si pagubosi.

In minutul 70, Purece si-a incercat sansa dintr-o lovitura libera de pe la 30 de metrii de poarta, insa sutul sau a trecut putin pe deasupra portii. In minutul 75 a mai avut inca una, de data asta de la 20 de metrii, insa a trimis in zid, dupa care a iesit in corner. Dupa aceasta faza, l-am bagat si pe Andrei pe teren in locul lui Calcan. Din pacate, nu am reusit nicio alta faza periculoasa pana la sfarsitul meciului. Sepsi 1-0 Arctic scorul final. A doua infrangere in doua meciuri. Deja ma resemnasem cu faptul ca acesta avea sa fie ultimul meu meci la carma echipei. Nimeni nu-mi zisese nimic inca, dar asa simteam in momentul acela. Nici jucatorilor nu le-am zis nimic la vestiare. Ma gandeam ca daca tot urma sa plec, ce rost ar mai fi avut?

Link to comment
Share on other sites

Dupa ce am iesit de la vestiare, ma trezesc ca vine un domn necunoscut la mine. Ma intreaba daca pot sa iau parte la un scurt interviu de dupa meci pentru Digi Sport. Am ramas putin socat, nu ma gandeam ca si in Liga a 2-a li se iau antrenorilor interviuri la sfarsitul meciurilor. Am asteptat apoi cateva secunde pana sa intram in direct:

Reporter:-Da, suntem in direct cu antrenorul celor de la Arctic Gaesti, Gabriel Stoian. Buna ziua, Gabi! Un inceput de sezon desastruos pentru voi, doua meciuri, doua infrangeri. Este meseria aceasta mai grea de cat te asteptai?

Eu:-Buna ziua! (ma gandesc cateva secunde ce o sa zic mai departe) A fost un inceput total neasteptat. Ma asteptam sa fim ceva mai lucizi, atat in ceea ce priveste faza de aparare cat si faza de atac. Nu reusim sa inscriem din ocazii importante, luam goluri care, dupa parerea mea, puteau fi evitate. Ce sa zic? Asta imi arata ca mai avem mult de munca.

R:-Este ceva ce va lipseste in acest moment?

E:-Omogenitatea, fara discutie. Avem un lot nou format, muti dintre acesti baieti joaca pentru prima data impreuna. Este dificil sa ne iasa totul din prima. Lotul, stiti si dumneavoastra, este unul valoros, multi jucatori cu nume. Sper ca in meciurile ce urmeaza sa reusim sa ne ridicam la nivelul asteptarilor.

R:-Simti ca ai gresit undeva in alegerea tacticii, a lotului?

E:-Antrenorul este principalul responsabil de rezultatele unei echipe. Da, am facut greseli in ceea ce priveste tactica echipei, nu mi-e frica sa o recunosc. Pe jucatori ii cunosteam foarte bine dinainte sa fiu numit antrenor. Sunt jucatori de calitate, jucatori care mai au foarte multe de demonstrat, mai ales la aceasta echipa. Cum am mai spus, lotul este nou si este foarte greu sa apara din prima relatii de joc. Mai au nevoie de putin timp pana sa-si dea drumul la joc.

R:-Obiectivul vostru pentru acest sezon este promovarea in prima liga. Dupa aceste doua etape, crezi ca se mai poate realiza?

E:-Bineinteles. Da, nu am reusit sa strangem niciun punct pana acum, dar mai este foarte mult de jucat. Sunt totusi 38 de etape, avem timp destul sa ne redresam.

R:-Aveti ceva sa le reprosati jucatorilor dupa acest rezultat?

E:-Au fost, ce-i drept, si cateva greseli colective, si greseli individuale, dar nu vreau sa dau nume, sa zic ca X sau Y au fost de vina. Dupa cum v-am mai spus, principalul responsabil sunt eu. Este pacat, pentru ca prost nu am jucat. In ambele meciuri am avut o posesie mai buna, am avut mai multe ocazii, dar trebuie sa invatam sa profitam de aceste ocazii. Astazi, adversarii au marcat la singurul lor sut pe poarta, iar noi am ratat cu poarta goala. Deci situatia nu este chiar atat de drastica precum pare, insa mai sunt cateva chestii care trebuiesc reglate.

R:-Dar in ceea ce priveste lotul, crezi ca sunteti acoperiti pe toate posturile, mai aveti nevoie de intarir?

E:-Lotul este unul foarte consistent. Cred ca sunt antrenori din Liga 1 care ar visa sa aiba un lot precum al nostru. Deocamdata stam bine, probabil ca in iarna vom decide daca va pleca cineva, daca va mai veni cineva. Ramane de vazut.

R:-Ok, iti multumim mult pentru interventie! Va dorim o zi buna!

E:-O zi frumoasa si dumneavoastra.

Intotdeauna mi-am imaginat ca in primul mei interviu la tv o sa fiu admirat pentru tacticile si ideile mele geniale. Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca o sa trebuiasca sa dau explicatii pentru ca pierdusem primele doua etape din campionat. Din pacate, acelea nu aveau sa fie ultimele explicatii pe care trebuia sa le dau in ziua aceea. In timp ce eram pe autocar, primesc un telefon de la Cristi Balasa. Desi nu aveam chef de el, m-am gandit ca ar fi bine sa-i raspund totusi. Si bine am facut:

-Ia zi, Cristi!

-Ce faceti, sunteti pe drum?

-Da. Cam in 3-4 ore o sa ajungem in Targoviste.

-Dupa ce ajungi, sa vi pana in Gaesti, ca seful cel mare vrea sa vorbeasca cu noi.

(desi ma astepta la treaba asta, ma panicasem putin)-Ok, am inteles. (si inchide)

Mugur:-Ce voia?

Eu:-Ne-a chemat turcu' pana la Gaesti. A zis ca trebuie sa discute cu noi.

M:(se uita in fata si trage un oftat)-Gata? Se termina?

E:(raman tacut pentru cateva secunde)-Nu stiu...probabil.

Am ramas tacuti pe tot restul drumului. Nu mai aveam chef de vorba. Faptul ca aventura noastra in Liga a 2-a urma sa se incheie brusc ne-a demoralizat de tot. Deja stateam si ma gandeam ce voi face mai departe. Nu credeam ca mai era posibil sa-mi gasesc un alt post pe undeva, mai ales dupa ce a vazut o tara intreaga la tv ca sunt antrenor slab. Poate sa ma intorc in ligile regionale, unde nu erau nici bani si nici pretentii.

Pe seara, am ajuns si la sediul Arctic din Gaesti. Am intrat in biroul domnului Hasan, iar el si cu Cristi erau deja acolo. Dupa ce am luat si eu loc, am fost intrebat de turc:

Hasan:-Banuiesti ca nu e nevoie sa zic de ce te-am chemat aici.

Eu:-Nu. Stiu si eu despre ce e vorba.

Cristi:-Am jucato doua meciuri si le-am pierdut pe ambele. Cum explici rezultatele astea?

E:(dau din umeri)-Ce e de explicat? Nu reusim sa invingem. Toti jucatorii sunt noi, nu au cum sa joace bine de la inceput.

C:-Da. Dar a fost decizia ta sa aducem toti jucatorii. Nu te-ai gandit la treaba asta, ca daca aduci 20 si ceva de jucatori noi ca nu o sa joace nimic.

E:-Eu nu am zis ca nu joaca, eu am zis ca nu castigam. Doar te-ai uitat la meciuri, ai vazut ca noi dominam.

C:-Eu nu am vazut decat ca pierdem. Tu poate ca esti multumit ca avem mai multe suturi decat adversarii, dar pe noi ne intereseaza punctele, ca cu alea promovam in prima liga, nu cu ocazii de gol.

E:-O sa vina si punctele. Ne imbunatatim jocul de la meci la meci, o sa incepem sa si castigam la un moment dat.

C:-Si cand o sa vina momentul ala? La iarna?

E:(ma uit pentru cateva secunde in pamant inainte sa incep sa vorbesc)-Promit...de fapt, nu. Garantez ca din etape urmatoare o sa vina si punctele.

C:-Garantezi tu treaba asta?

E:-Da.

C:(se uita catre turc)-Dumneavoastra ce parere aveti?

H:(se uita cateva secunde catre birou)-Uite...inteleg ca e greu sa avem rezultat de la inceput. Esti nou venit, jucatorii sunt nou veniti. Nu sunt absurd, stiu ca nu poti sa batut din palme si sa faci rezultat sa apara. Dar, trebuie inteles ca si rabdarea nostra are limita. Nu suntem un club mic, nu suntem un club sarac, deci avem anume pretentii. Deci, uite ce am hotarat. Ca sa fi sigur de post tau, vreau sa obtinut puncte in urmatoarele cinci etape. O singura infrangere si s-ar putea sa cautat alt antrenor.

E:-Am inteles.

H:-Si nu numai asta. Dupa etapa urmatorea avem meci de cupa. Obligatoriu mergem mai departe. Daca nu, cum ti-am mai spus, cautat pe altcineva. Deci, nu vreau sa suparat...

E:-Nu, nu, stati linistit. Va inteleg decizia.

H:-Deci, inteles? Ca sa fi sigur de post, calificat mai departe in cupa si puncte in urmatore cinci meciuri de campionat.

E:-Sigur. Va multumesc.

Dau apoi mana cu amandoi si plec. Puteam sa rasuflu usurat, macar pentru moment. Stiam ca voi mai fi antrenor la Arctic pentru cel putin inca o etapa. Cum am iesit din cladire si am intrat in masina, l-am sunat si pe Mugur si i-am dat vestea. Acum, stiam amandoi ca nu mai era loc de greseli. Eram obligati sa aducem puncte in meciurile ce urmau.

Link to comment
Share on other sites

Mugur:-Ne-a trecut glontu' pe la ureche. Stii asta, nu?

Eu:-Ne-a trecut? Eu zic ca nu a trecut, pentru ca inca nu s-a tras.

M:-Asa crezi?

E:-Asa stiu. O sa se traga in etapa a treia. O sa se traga vineri, cand jucam cu Soimii Pancota. Atunci vedem daca ne nimereste glontu' sau daca ne trece pe la ureche.

M:-Si tu ce zici? Ne nimereste?

E:-Sincer? Daca nici pe astia nu-i batem, atunci meritam sa ne dea afara. Chiar daca a zis ca trebuie sa scoatem puncte in urmatoarele cinci meciuri, nu neaaparat sa castigam.

M:-Da, dar tu ce crezi? Ii batem? Putem sa-i batem?

E:-De putut, putem. Dar, asa am fi putut si in prima etapa, si in a doua...mai bine sa asteptam si sa vedem. Sa nu ne mai credem invingatori dinainte.

M:-Da' noi nu ne-am crezut. Ai zis-o si tu, le-ai zis-o si baietilor, "nu iesit acolo crezand ca meciul e deja castigat. Munciti!".

E:-Da. Dar acum cred ca stiu ce cuvinte sa folosesc ca sa ii si conving de acest lucru.

M:-E bine ca stii ce cuvinte sa folosesti. Dar jucatori? Tactica.

E:(ma bufneste rasul)-Nu o sa mai jucam inaintat.

M:(zambind)-E un inceput bun.

E:-Si ai avut dreptate si cu Niculae si Costea. Sunt out amandoi.

M:(se uita la mine mirat)-Definitiv?

E:-Daca o sa avem vreo accidentare, o sa mai intre unul din ei pe banca. Pana atunci, nu mai pupa. Nu ne permitem sa le dam lor sanse sa ne arate ca inca mai pot pentru tot restu' sezonului. De acum o sa joace doar Tudorie si Cerchez.

M:-Tipu' lu' Cristi? Vrei sa-l folosim pe el?

E:-Nu ca titular. O sa frece banca, titular o sa fie doar Tudorie.

M:-Da, da' l-ai vazut si pe el. In prima etapa a fost praf.

E:-A fost. Da' e tanar, are timp sa-si imbunatateasca jocu'.

M:-Deci pentru el e timp, da' pentru ailalti doi nu e?

E:-De el stim ca o sa poata, de ei nu stim daca mai pot. Si in plus, de cand le ei lor apararea? Ca doar erai impotriva lor dinaintea mea.

M:-Nu le iau apararea. Doar ca pare cam dur sa te hotarasti dintr-o data sa nu-i mai folosesti deloc.

E:-Marius inca e bun. Nu neaaparat pe teren, da' e lider de vestiar. El poate sa ne ajute si in alte feluri, nu neaaparat jucand. Costea, in schimb, cred ca o sa trebuiasca sa-si caute echipa din iarna.

M:-Vrei sa-i reziliem contractu'?

E:-Nu neaaparat. Daca o sa fie dorit de cineva, il dam pe gratis. O sa-i zic si lui la iarna ca nu o sa fie folosit si ca sa incerce sa-si caute un loc in alta parte. Daca o sa-i placa sa stea sa frece banca la noi si n-o sa vrea sa plece, o sa fie treaba lui.

M:-Daca zici tu. (il bufneste rasul) Iti dai seama ce o sa-ti scoata ochiii Cristi daca il folosim pe Cerchez si o sa joace bine?

E:(rad si eu)-Parca il si aud "Ar trebui sa-mi pupi picioarele, eu ti l-am adus pe baiatu' asta. O sa castigi Champions League-u' cu el".

M:(continua sa rada)-Sunt curios daca ti-o zice ceva daca nu-l folosim.

E:-Pai nu stii ca mi-a zis dupa primu' meci? Ma mir cum de nu mi-a zis nimic si dupa ce am jucat cu Sepsi.

M:-E ofticat ca il bagam pe no name-ul nostru si nu-l bagam pe al lui.

E:-De Andrei zici?

M:-Care altu'? Nu e ca si cum am avea o echipa plina de anonimi.

E:-Acum, sa-ti zic sincer, cred ca o sa aiba si putin noroc Andrei. Daca jucam tot 4-2-3-1, pentru alea doua posturi de la mijloc nu e concurenta foarte mare. Pe un post sunt Serban si cu Bucsa, ca ei sunt la inchidere, si pe celalalt e cam singur.

M:-Cum ma singur? Pai si Purece, Enceanu?

E:-Aia sunt mai buni in spatele varfului, nu la mijlocu' terenului.

M:-Bun, da' daca nu o sa faca fata? Daca o sa fie praf?

E:-Asta o sa aflam abia dupa ce o sa joace cateva meciuri ca titular. Ca in alea cateva minute cat a jucat pana acum nu prea a avut ce arata.

M:(sta putin pe ganduri)-Crezi ca o sa fie el destul de bun?

E:-Inafara de faptu' ca oboseste cam repede, ce nu-ti place la el? E cat de cat tehnic, loveste bine mingea cu ambele picioare. Nu prea are viteza si rezistenta, in rest nu e cu nimic sub astialalti.

M:(zambeste)-Mi se pare atat de ciudat sa-l stiu ca joaca in Liga a 2-a. El, care pana anu' asta a jucat doar prin sate si comune.

E:-De el ti se pare ciudat? Da' de noi care antrenam in Liga a 2-a, cu asta te-ai obisnuit deja?

M:-Ma, noi avem deja doua meciuri antrenate, el a jucat doar cateva minute din postura de rezerva.

E:-Ma rog. (ma uit catre jucatori) Ii mai lasam sa alerge sau trecem la altceva?

M:(se uita la ceas)-Cred ca au alergat destul. 

Era luni, iar noi eram cu echipa pe teren, la antrenament. Fata de infrangerea din prima etapa, in urma careia am intrat in depresie, aceasta nu m-a mai afectat la fel de tare. Eram perfect calm, atat eu cat si Mugur. Bine, el a fost la fel si dupa prima, numai eu o priveam ca pe o drama. Urmatorul nostru meci urma sa aiba loc vineri seara la ora 19:00. Am decis cu mult inainte ceea ce urma sa schimbam la primul 11. As fi vrut, de asemenea, sa incepem si cu Andrei din primul minut, insa nu era complet refacut dupa accidentarea pe care o suferise in cantonamentul din Elvetia, asa ca primul sau meci ca titular mai avea de asteptat o vreme. Speram ca macar sa apuce sa demonstreze ca are calitate. Chiar daca noi am fi dati afara in saptamanile urmatoare din cauza rezultatelor, macar sa-si fi consolidat el un loc in echipa. Macar sa fi stiut ca a ramas unul din noi cu ceva dupa toata aceasta experienta.

Link to comment
Share on other sites

Vineri seara. Pe o caldura de 34 de grade, noi trebuia sa jucam in etapa a treia impotriva echipei Soimii Pancota. Un meci pe care eram obligati sa nu-l pierdem ca sa ne pastram locurile la carma echipei. Cu toate ca era o miza mare la mijloc pentru mine si Mugur, eram complet degajati. Nu simteam niciun pic de presiune. Si pana la urma, daca urma sa pierdem meciul acesta, am fi meritat sa ne dea afara. Ar insemna ca nu este de noi aceasta meserie.

In acel 4-2-3-1 al nostru, jucatorii care intrau din primul minut sunt: Matache - Barboianu, Frasinescu, Miron, Musat - L.Mihai, Serban - Serediuc, Purece, Vilceanu - Tudorie. Ca si pana acum, adversarii au inceput cu o asezare in oglinda cu a noastra: Horvat - Stelitano, Vulpe, Cochintu, Covrtanovic - Taider, Popa - Murakami, Diamond, Mitu - Burlacu. Marea surpriza a "soimilor" pentru acest sezon era fara discutie Mitu, care juca la 41 de ani. Inainte de iesirea pe teren, am stat de vorba cu jucatorii in vestiar:

"Ia ziceti, baieti, ne trezim si noi azi? (ma uit in jur, majoritatea se uitau la mine, cativa se uitau pe pereti. Ridic tonul) Ne trezim? (acum erau cu totii cu ochii la mine). Este a treia etapa din campionat. Suntem de departe favoriti sa terminam campionatul pe primu' loc, si totusi am pierdut primele doua meciuri. Unde va este daruirea? Unde va este pasiunea? Voi v-ati uitat prin presa in ultimele zile? Toata lumea rade de noi. "echipa de vedete pierde meci dupa meci". Nu v-ati saturat de situatia asta? Nu vreti sa inchideti odata toate gurile rele, sa le dati peste nas tuturor celor care va iau la misto? Robert, Alex (Vilceanu si Tudorie) nu vreti sa-i aratati lu' Becali ce jucatori are el la dispozitie? Sa-l faceti sa planga dupa voi ca nu v-a pastrat le echipa mare? Ionut (Serban), tu nu vrei sa-i arati lu' Andone ca ai putea sa fi om de baza la el in echipa. (ridic si mai mult tonul) Si voi, ceilalti, nu vreti sa le aratati fostilor vostri sefi si patroni cat de fraieri au fost ca au lasat asa jucatori de calitate sa plece pe degeaba? Haideti sa le inchidem tuturor gura si sa le aratam odata pentru totdeauna ca meritam sa fim acolo sus. Sa le aratam de ce suntem in stare."

Discursul meu a avut un efect bun. Toti au inceput sa strige si sa se incurajeze unul pe celalalt la iesirea din vestiare. Simteam ca totul o sa mearga bine pentru noi astazi.

Mugur:-Hai ca mai aveai putin si ma faceai sa plang.

Eu:-Deci m-am descurcat bine?

M:-Clar. N-ai vazut cat de hotarati sunt? Acum, sa-i vedem si pe teren.

E:-Da. Acolo conteaza cel mai mult.

Si incepea meciul. Ca si in prima etapa, prin tribune nu erau mai mult de 50 de oameni. Pana la urma, la cum jucasem in primele doua etape, nici nu aveau prea mare motiv ca sa vina sa ne vada. Meciul l-am inceput in forta. In primu minut, Purece a incercat sa forteze o patrundere in careul advers, insa a fost faultat cam la 20 de metrii de poarta. Serban a batut lovitura libera, insa sutul sau a trecut putin peste transversala.

E:-Pfoaa, ce am zis ca a intrat.

M:-Si eu la fel. Ce inceput bun ar fi fost.

Meciul nu a continuat la fel de simplu. Oaspetii faceau un presing agresiv la 30-40 de metrii de poarta si ne era greu sa ne apropiem in pase de careul advers. Prin minutul 24, primim o lovitura libera in lateral. Vilceanu bate pe jos pana la Purece, care primeste mingea in interiorul careului advers. Decarul nostru suteaza din intoarcere pe coltul scurt, insa se lasa pe spate in momentul executiei si trimite peste poarta.

E:-Sa-mi bag p**a, iar ne jucam cu ocaziile. Asa am facut si pana acum, noi cu ocaziile si adversarii cu golurile.

M:-Sa speram ca azi o sa iasa altfel.

In minutul 37, Mihai reuseste o actiune personala pe mijlocul terenului. Dupa ce ajunge cu mingea pana aproape de marginea careului de 16 metrii, suteaza in forta pe coltul scurt, insa Horvat respinge in corner. Prima repriza se scurge usor-usor, iar noi nu reusim sa ne mai apropiem periculos de poarta. In primul minut de prelungiri, Purece bate un corner pe bara a doua, catre Frasinescu. Fundasul nostru este tras si daramat de Vulpe la coltul careului mic, iar arbitrul meciului. Ovidiu Hategan, arata catre punctul cu var.

E:-11 metri! Este ma!

M:-Cine sa bata?

E:(cat ma gandesc, il vad pe Tudorie ca aresteaza mingea)-Lasa-l pe Alex. Daca da gol, o sa-i dea mai multa incredere.

M:-Cum zici tu.

Atacantul nostru plaseaza mingea sub bara. Desi Horvat nu a plonjat in nicio directie si sutul a trecut aproape de el, nu a reusit sa intervina. 1-0.

E:-Bine ma! (bat palma cu Mugur). Conducem si noi in sfarsit.

M:-Era si timpu'. Si am dat perfect, fix inainte de pauza.

E:(intre timp, au venit si jucatorii pe margine sa sarbatoreasca golul)-Bine ma baieti, asa va vreau.

Imediat dupa gol, arbitrul pune capat primei parti. Nu numai ca nu am mai primit gol inainte de pauza, dar reuseam chiar sa conducem. Doua premiere. La vestiare nu am schimbat nimic, nici tactica, nici vreun jucator. Serban si Vilceanu erau cam obositi, dar nu prea puteam sa-l schimb pe vreunul din ei pentru ca aveam doar trei jucatori sub 21 de ani pe teren, iar daca il scoteam pe vreunul din ei, trebuia sa bag altul, si pe banca nu-l aveam decat pe Petre.

Repriza a doua nu a mai inceput la fel de bine. La doar doua minute dupa reluarea jocului, dupa o lovitura libera respinsa initial de apararea noastra, mingea a ajuns la Murakami, cam la 30 de metri de poarta, usor in lateral. Jucatorul oaspetilor a avansat putin cu mingea si a pasat in careu spre Cochintu, care deviaza mingea in poarta pe coltul scurt. Salvarea noastra a venit de la tusier, care ridicase fanionul pentru o pozitie de ofsaid la fundasul "soimilor".

E:(strig la jucatori)-Hei! Mai cu atentie, da? Hai, sa nu ne culcam pe o ureche.

Peste alte doua minute, Frasinescu greseste o pasa in lateral si ii trimite balonul aceluias Murakami. Japonezul nu sta pe ganduri si ii paseaza pe culoar varfului Burlacu. Acesta intra cu mingea in careu, insa Miron a reusit sa ajunga inaintea lui, fortandu-l sa se opreasca. Frasinescu vine apoi din spate si intra copilareste prin alunecare, reusind sa loveasca doar piciorul adversarului. Hategan nu sta pe ganduri si acorda din nou 11 metri si un cartonas galben fundasului nostru.

E:(ma uit pe banca)-Marius (Constantin), pregateste-te sa intri.

M:-Pe cine schimbi ma?

E:-Tu pe cine crezi?

M:-Pe Frasinescu? Doar pentru faultu' asta?

E:-A scapat adversaru' din marcaj la golu' ala anulat, a gresit pasa mai devreme si acum a facut si penalti. Cum crezi ca are moralu' in momentu' asta? Crezi ca o sa mai joace ceva?

M:-...mda, cred ca ai dreptate.

Fostul stelist, Dorinel Popa, executa pentru oaspeti. Acesta plaseaza perfect mingea la radacina barei din stanga lui Matache. Desi portarul nostru ghicise coltul, nu a reusit sa intervina. 1-1.

E:(strig la jucatori)-Hai, acum va treziti si voi? Hai ca i-ati lasat sa joace destul.

In minutul 54 fac si primele doua schimbari: Marius Constantin si Andrei in locul lui Frasinescu, respectiv Liviu Mihai. Restul meciului a fost jalnic. Adversarii se aparau la perfectie, iar noi greseam pasa dupa pasa. In minutul 78 am facut si ultima schimbare: Patrick Petre in locul lui Vilceanu, care pe langa ca era obosit, nici nu jucase nimic. In minutul 80, adversarii au inca o lovitura libera din lateral. Mitu centreaza, mingea trece prin fata careului mic si ajunge pe bara a doua la Cochintu. Fundasul suteaza din voleu spre coltul lung, insa Petre, cel care pazea bara, reuseste sa respinga in corner.

E:-Doamne, nu se poate. Pe bune, ne bat si astia?

M:-Ar trebui sa ne ducem cu mai multi oameni in fata.

E:-Si sa dea iar astia o pasa lunga si sa luam gol? Lasa, jucam tot asa.

M:-Zi-le macar fundasilor laterali. Ca daca jucam asa in continuare nu o sa marcam niciodata.

Dupa ce ne-am contrazis putin, am decis sa fac cum a zis Mugur si sa le spun fundasilor de pe benzi sa urce mai mult in fata. In minutul 85, Andrei il vede pe Horvat putin iesit din poarta si incearca sa-l surprinda cu un sut de pe la 35-40 de metrii. Executia a fost insa moale, iar portarul s-a redresat si a reusit sa prinda.

M:-Daca o baga Andrei pe aia, era erou.

E:-Daca...

Un minut mai tarziu, Serediuc primeste mingea in banda dreapta de la Andrei si pleaca in viteza spre linia de fund a terenului. Trimite apoi o centrare la firul ierbii spre bara a doua, acolo unde se demarcase Petre. Pustiul suteaza fix pe centrul portii, iar Horvat respinge cu piciorul. Dinamovistul are noroc, mingea sarind tot la el. Din pacate, desi avea toata poarta libera, acesta trimite cu varful bocancului pe langa bara.

E:(imi pun mainile in cap si ma intorc cu fata catre banca)-Nu se poate. Deci nu se poate. Asta ori e blestem, ori astia ne saboteaza. Da-o-n mortii ei, cum p**a mea sa ratezi de acolo?

M:-Nu stiu ce sa mai zic. N-am vazut asa ceva in viata mea.

In minutul 89, reusim sa recuperam o minge in propria jumatate. Purece, care se afla la balon, il vede pe Tudorie plasat intre fundasii adversi, care stateau la vreo 40 de metrii de poarta, si trimite o minge lunga pentru atacantul nostru. Stelistul preia, intra in careu si suteaza cu sete pe stanga lui Horvat, care ramane fara reactie. 2-1.

(eu si Mugur in acelasi timp)-Goooooool ma!

A explodat toata banca. Tudorie a sprintat apoi spre margine, urmat de restul jucatorilor care au facut gramada peste marcator.

E:-Bravo Alexe! Tot asa!

Imediat dupa ce am terminat de sarbatorit, i-am instruit pe jucatori sa stea cat mai retrasi si sa nu mai urce in fata. Erau ultimele minute de joc si nu voiam sa scapam cumva victoria printre degete. In cele trei minute de prelungiri aratate de la margine nu s-a mai intamplat nimic important, iar Hategan a fluierat finalul partidei. Arctic 2-1 Soimii Pancota. In sfarsit, primele noastre puncte, prima noastra victorie.

E:(in timp ce ma imbratisam cu Mugur)-Ti-am zis ca o sa-i dea increde penaltiu' ala? A avut doua suturi si a dat doua goluri.

M:-Eh, mai ai si tu idei bune din cand in cand.

Meciul in sine nu a fost unul urias, insa fiind primul pe care il castigam si stiind situatia in care ne aflam, a fost o adevarata euforie pentru noi. Acum trebuia doar sa profitam de "boost-ul" acesta de moral si sa jucam la fel in continuare 

Link to comment
Share on other sites

N-am avut foarte mult timp de odihna pentru ca miercui, pe 24 august, urma sa jucam in turul 4 al Cupei Romaniei impotriva Metalului Resita. Un lucru neobisnuit era faptul ca adversara noastra, care avea rolul de echipa gazda, nu isi disputa meciurile in orasul al carui nume il poarta, ci pe stadionul Vointa din Ghermanesti, undeva pe langa Snagov. Cu toate acestea, tot au reusit sa stranga vreo 1000 de spectatori, in timp ce noi ne chinuiam sa adunam 50 pe teren propriu. Un aspect pozitiv despre acest meci era ca nu mai trebuia sa respectam regula aia enervanta din Liga a 2-a, unde eram obligati sa avem pe tot parcursul meciului minim trei jucatori sub 21 de ani. Aveam putini astfel de fotbalisti si chestia asta ma incurca rau de tot. Ma rugam de fiecare data sa nu se rupa vreunul din ei, ca nu stiu ce m-as fi facut atunci.

Tactica noastra a ramas aceeasi de meciul trecut, iar jucatorii cu care urmam sa incepem aceasta partida erau: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, Musat - Andrei, Serban - Serediuc, Purece, Calcan - Tudorie. Andrei era in sfarsit suficient de refacut dupa acea accidentare cat sa poata sa inceapa ca titular. Era putin riscant, dat fiind faptul ca un esec astazi ar fi insemnat sfarsitul drumului pentru mine si Mugur, insa am decis sa risc. Gazdele au folosit un sistem 4-1-3-1-1, in care au jucat: Samoila - Cioranu, Dima, E.Matei, Nedelcu - Musca - A.Dan, Buzdugan, Buduroi - Ichim - I.Coman. Discursul meu pentru acest meci nu a fost la fel de "epic" cum a fost cel de la meciul trecut, insa i-am facut sa inteleaga cat de important este ca noi sa obtinem calificarea. Fundasilor le-am cerut sa joace cat se poate de precaut. Pana acum am primit gol in fiecare partida oficiala, deci aveam de ce sa ma tem. In timp ce jucatorii isi strangeau mana inainte de startul meciului, eu si cu Mugur ne tot intrebam cum o sa se descurce Andrei:

Eu:-Crezi ca am facut bine ca l-am bagat titular?

Mugur:-Nu stiu. De pregatit s-a pregatit bine, l-ai vazut si tu la antrenamente. Acum, sa vedem cum se descurca si in meci. Cat timp nu clacheaza, o sa fie bine.

E:-De aia imi e si mie frica. Daca nu face fata presiunii?

M:-Hai ma, pana la urma jucam cu Resita, nu cu Dinamo sau Steaua. Daca si cu astia o sa joace cu frica, atunci cu cine sa-l bagam?

E:-...cam asa e. Eh, o sa aflam acum cum se descurca.

Atat noi cat si ei am inceput meciul precaut. In primul sfert de ora nu a fost nicio faza notabila. In minutul 20, Buduroi ne-a amentintat poarta cu un sut putin din afara careului, insa mingea a trecut alaturi. Meciul a continuat apoi la fel de inchis. Prin minutul 29, Calcan ajunge cumva cu mingea in banda dreapta. Desi era in pozitie ideala de centrare, mijlocasul nostru incearca un sut pe coltul scurt. I-a dat ceva emotii lui Samoila, insa fostul portar al lui Dinamo a reusit sa respinga in corner. Andrei a executat lovitura de colt la prima bara, insa Dima a respins mingea inapoi la optarul nostru. Andrei a intrat apoi mai pe interior si ii centreaza lui Tudorie, insa lovitura sa de cap a fost prada usoara pentru Samoila.

In minutul urmator, Purece il gaseste cu o pasa pe Tudorie in zona punctului de la 11 metri. Stelistul suteaza dintr-o bucata pe coltul scurt, insa nimereste bara, dupa care mingea este respinsa in corner de un fundas advers.

E:-Bai, sa-mi bag p**a. Ce-am zis ca a intrat.

M:-Si eu la fel. Da' n-are nimic, suntem pe ei.

Peste alte doua minute, Metalul primeste o lovitura libera indirecta de pe la 30 de metrii pe poarta. Coman ii aseaza mingea lui Musca, iar acesta suteaza in forta. Din fericire, mingea trece milimetric peste transversala.

M:-Hai ca am scapat si noi de data asta.

E:-Sa stii. Ce bine a tras nebunu'!

Desi au fost cateva minute in care s-a jucat foarte frumos, meciul s-a inchis din nou dupa acea faza, iar pana la final nu a mai fost nicio ocazie notabila. Intram asadar la pauza cu rezultat nul pentru prima data intr-un meci oficial. Reusisem sa punem stapanire pe joc pentru cateva minute, insa nu ne mai duceam cu multi oameni in fata de frica sa nu fim prinsi pe contraatac. Chiar nu ne permiteam sa primim astfel de goluri si azi. Am decis sa nu fac nicio schimbare pentru repriza a doua. Erau vreo 2-3 oameni putin mai obositi, dar cu totii au jucat destul de bine si voiam sa profit de forma lor de moment.

In minutul 56, Serediuc trimite o centrare la firul ierbii din flancul drept si il gaseste pe Tudorie la prima bara. Atacantul deviaza mingea cu piciorul drept, insa Samoila are un reflex miraculos si reuseste sa respinga cu piciorul in lateral. Mingea ajunge apoi la Calcan care trimite din nou mingea in gura portii, insa Matei a reusit sa bubuie mingea in aut. Meciul s-a inchis apoi de tot. Pana la finalul celor 90 de minute nu a mai fost nicio ocazie periculoasa. In minutul 62 am facut primele doua schimbari, bagandu-i in joc pe Bucsa si Cerchez in locul lui Serban si Tudorie, iar in minutul 74 l-am scos de pe teren si pe Andrei, care era extenuat, si l-am inlocuit cu Vilceanu. Am incercat in utlimul sfert de ora sa profitam de oboseaza gazdelor si sa urcam mai mult in atac. Am schimbat sistemul intr-un 4-1-4-1, cu Bucsa fiind singurul jucator la mijlocul terenului, si cu Serediuc, Purece, Vilceanu, Calcan si Cerchez ramanand in permanenta in atac. Le-am zis si fundasilor laterali, Nica si Musat, sa urce si ei ca sa sustina atacul, insa nu am reusit sa desfacem apararea oltenilor. Deci, primele 90 de minute s-au incheiat cu scor alb. Urmau prelungirile.

Le-am explicat foarte clar baietilor ca acum era momentul sa marcam. Jucatorii Metalului erau morti de oboseala si nu pareau sa mai poata tine ritmul. In niciun caz nu voiam sa se ajunga la lovituri de departajare. In minutul 100, era sa regret decizia de a juca atat de ofensiv. Pe un contraatac, Ichim a primit mingea undeva la 40 de metri de poarta noastra si a reusit sa-i trimita o pasa pe culoar catre Coman, demarcat in spatele lui Miron. Desi era aproape un metru in ofsaid, asistentul nu a ridicat fanionul si atacantul a intrat nestingherit in careul nostru. A sutat apoi pe coltul scurt, insa mingea a lovit bara si a iesit afara.

E:(catre tusier)-Aloo, fanionul ala ai uitat sa-l mai ridici? (sunt avertizat apoi de arbitrul de rezerva sa nu mai strig la arbitrii. Ma intrept apoi catre Mugur) Uite cum pierdeam meciu' aiurea.

M:-Ehe, eu zic ca trebuie sa ne obisnuim si cu treburi d'astea. Ai uitat in ce tara antrenam?

E:-Ai dreptate si tu.

Prima repriza de prelungiri trece fara sa ne creem vreo ocazie importanta. Jucatorii mei erau si ei storsi de energie, insa le-am cerut sa joace la fel in continuare. In minutul 109, la un corner, Musat paseaza pe coltul scurt catre Miron. Acesta mai departe catre Calcan, iar acesta la randul lui ii paseaza lui Vilceanu, aflat pe linia de 16 metrii a careului. Stelistul suteaza din prima, insa Samoila reuseste sa scoata de sub bara.

E:(catre jucatori)-Stati pe ei acolo! Nu-i lasati sa respire!

In minutul urmator, dupa ce a trecut si al doilea corner, mingea ajunge la Calcan la aproape 25 de metri de poarta pe mijlocul terenului. Acesta paseaza mai departe pentru Purece, aflat in careu intr-o pozitie usor laterala. Decarul nostru trimite apoi o pasa paralele cu linia portii pentru Vilceanu, care se afla pe partea opusa. Stelistul suteaza puternic cu latul pe coltul scurt si il ia prin surprindere pe Samoila, care ramane fara reactie. 0-1

E:-Este maaa!

M:-A dat Dumnezeu!

E:-Lasa, mai bine mai tarziu decat niciodata. (catre jucatori)-Stati in spate acum, nu mai riscam nimic.

Resitenii s-au aruncat apoi pe atac, insa oboseala isi spunea cuvantul. Gresesc pasa dupa pasa in jumatatea noastra de teren. In minutul 116, Bucsa recupereaza o minge si paseaza lung catre Cerchez, care era liber in cercul de la mijlocul terenului. Omul lui Balasa nu putea sa sprinteze catre careul advers deoarece fundasii centrali ramasesera in spate, asa ca a fost nevoit sa se dupa usor in lateral. Ajunge pana aproape de marginea careului, dupa care ii paseaza in centru lui Purece. Decarul nostru face o fenta simpla pe langa Dima si scapa singur cu portarul. Din pacate, acesta incearca sa ii dea mingea printre picioare lui Samoila, insa fostul dinamovist nu s-a lasat pacalit si a reusit sa respinga in corner.

M:-Bai, nu se poate! Inchideam meciu' acum.

E:-Da, ba. Da' lasa, macar mai tinem de minge.

In minutul urmator, Purece trimite o pasa perfecta pe culoar pentru Cerchez. Atacantul suteaza fara preluare din interiorul careului, insa trimite fix pe directia portarului, care prinde in doi timpi.

E:(catre Mugur, in soapta)-Atacantu' p**ii.

M:-Daca nu duceam lipsa de atacanti, ii ziceam lu' Cristi sa se spele cu el pe cap.

E:-Eh, ce sa-i faci? Am adus noi petardele noastre si are si el petarda lui.

In minutul 121, Gata, care a intrat pe teren pe parcursul meciului, primeste mingea in banda stanga si a trimis o centrare la prima bara catre Coman. Din fericire, Matache a iesit dintre buturi si a reusit sa prinda balonul. Dupa aceasta faza, Marius Avram a pus capat meciului. Metalul 0-1(0-0) Arctic. Nu am facut cel mai stralucit meci al nostru, insa cel mai important lucru a fost ca am reusit sa ne calificam.

E:-In sfarsit, terminam si noi un meci fara sa primim gol.

M:-Da. Si in 120 de minute, nu in 90.

Cum ne indreptam catre autocar, il vedeam pe Cristi Balasa, care a venit cu noi in deplasarea asta, cum il felicita pe Cerchez pentru prestatia sa. Probabil din cauza ca era una scurta, fata de cea de la Sfantu Gheorghe.

E:(cu Mugur)-Ia-uite-l ma. Daca dadea si gol, cred ca il pupa de-l albea.

M:-Nu trebuie sa aiba grija de trimisu' lui?

E:(strig la Balasa)-Mai usor Cristi, ca apoi i se urca la cap.

Cristi apoi il bate pe umar si il lasa sa o ia inainte catre autocar, el ramanand sa ne astepte pe noi:

Cristi:-De ce sa-l las? Daca a jucat bine nu trebuie felicitat?

E:-Un sut pe poarta inseamna sa joace bine la tine?

C:-Hai ma, ca a alergat, s-a zbatut. Da' ce, tu nu aveai de gand sa-l feliciti? Cum vrei tu sa-i pastrezi moralu' ridicat?

M:-Una e sa-l incurajezi dupa primu' meci, alta e sa-l feliciti. N-a rupt gura targului, totusi.

C:-Lasa ma, ca a jucat varu' vostru mai bine.

E:-Ai rabdare, ca vine dupa o accidentare si el. Stai sa-l vezi cand si-o da drumu' la joc.

M:-Sa te vad atunci cum il feliciti si pe el.

C:(pe un ton ofticat)-Ehe, mai e mult pana departe baieti.

Cum am urcat in autocar, Cerchez a venit direct la noi sa ne multumeasca (virgula) ca l-am bagat astazi in meci. Ma tot intrebam daca i-o zice Cristi sa se de-a cu binisoru' pe langa noi sau daca asa o gandi el ca trebuie sa faca. Cum, necum, ne era simpatic baiatul.

Link to comment
Share on other sites

La doar trei zile dupa semi-succesul din cupa, venea meciul cu ACS Berceni. Adversara noastra, la fel ca noi, nu a reusit sa rezolve meciul lor cu Viitorul Domnesti in primele 90 de minute si au avut nevoie de lovituri de departajare ca sa obtina calificarea in faza urmatoare. Deci, din punct de vedere al oboselii eram cam la acelasi nivel. Cel mai afectat din partida de cupa a fost Purece, asa ca am decis sa-l las pe banca impotriva Berceniului. Si Enceanu fiind inca accidentat, am decis sa-l incerc pe Andrei in spatele varfului. El sta prost la aproape tot ce tine de defensiva, asa ca m-am gandit ca un rol ceva mai ofensiv i-ar prinde bine. Formula noastra de start arata asa: Matache - Barboianu, Constantin, Miron, Musat - Serban, Bucsa - Serediuc, Andrei, Vilceanu - Tudorie. Desi Cristi Balasa a insistat ca un nebun sa-l folosesc pe Cerchez titular dupa evolutia lui "magnifica" din meciul de cupa, am decis sa joc tot cu stelistul in fata. A fost destul de sters impotriva Metalului, insa am decis sa-l pastrez in echipa, sa-l fortez sa-si de-a drumul la joc. Berceniul incepea meciul cu un 4-4-1-1, cei doi jucatori de la mijlocul terenului avand rol de inchizatori: H.Iancu - B.Iancu, Ghinea, Lupu, Podina - Apostol, Ferariu - Chitu, M.Anton - C.Matei - Grumezescu. Cu Andrei al nostru, erau in total trei Iancu pe teren. Cu siguranta era o premiera :D . Nu am vrut sa-i incarc pe jucatori cu alte indicatii si sfaturi la vestiar, asa ca discursul meu a fost unul simplu: "Iesiti pe teren si castigati!"

In minutul 9 am beneficiat de o lovitura libera de la 20 de metri de poarta. Andrei a fost responsabilizat cu executarea ei. A reusit sa inalte mingea peste zid, insa aceasta a trecut la o palma de stalpul din stanga.

Eu:-Pfoaa, cat de aproape.

Mugur:-Crezi ca o sa dea si Ronaldinho asta al nostru vreun gol?

E:-Trebuie sa dea. Daca il bagam in continuare, o sa marcheze odata si odata.

Patru minute mai tarziu, Serediuc trimite o centrare din banda dreapta care il gaseste pe Tudorie in fata careului de 6 metri. Atacantul reia cu capul, insa mingea trece putin pe deasupra transversalei. Peste alte doua minute, primim inca o lovitura libera de la 20-25 de metri de poarta. Serban aresteaza mingea de aceasta data.

M:-Il lasi pe Ionut sa bata ma?

E:-Lasa sa dea si el, ca trage bine. O fi Andrei varu' nostru, da' sa nu exageram cu favorurile.

Mijlocasul dinamovist suteaza puternic pe coltul portarului, insa si executia sa trece tot pe langa poarta. In minutul 21, acelasi Serban preia mingea pe la mijlocul terenului si urca cu ea pana in fata careului mare. Acesta ii scoate apoi in spate lui Andrei care trimite un sut in forta la firul ierbii, insa mingea se duce aproape de centrul portii iar portarul reuseste sa respinga in corner.

E:-Baaai, nu se poate. Nu vrea sa intre ma din picioru' lui?

M:-E bine macar ca se implica in joc.

E:-Cred ca moare Cristi de ciuda.

M:(rade putin)-Iti dai seama.

Dominam clar partida. Cei doi inchizatori nu-i ajutau cu nimic pe faza de aparare pe cei de la Berceni. Ne cream ocazie dupa ocazie. Lipsea doar golul. In minutul 25, dupa cateva pase ametitoare in fata careului de 16 al gazdelor, Bucsa ii trimite perfect pe culoar lui Vilceanu, care scapa singur cu portarul. Stelistul trimite un sut plasat pe coltul scurt si reuseste sa inscrie, insa bucuria sa este intrerupta brusc de arbitrul asistent, care ridicase fanionul pentru o pozitie de ofsaid.

E:-Nu cred ca am controlat vreun meci la fel ca pe asta.

M:-Nici eu. Aratam bine rau azi.

E:-De-ar veni si golu'...atunci am arata perfect.

M:-Ai rabdare...

Trei minute mai tarziu, Vilceanu ia el rolul de servant si ii paseaza pe culoar lui Tudorie in interiorul careului advers. Desi era intr-un unghi ingust, atacantul nostru incearca totusi un sut, insa Iancu reuseste sa respinga in corner.

E:(imi trec mana dreapta prin par)-Stii expresia aia "It's just one of those matches"? Cred ca asa e la noi acum. Nu vrea sa intre in poarta nici de-a dracu'.

M:-Da' linisteste-te ma, ca n-a trecut nici prima repriza.

Dupa acea faza, jucatorii nostri au luat putin piciorul de pe acceleratie si le-a dat ocazia gazdelor sa aiba ceva mai multa posesie. Din fericire pentru noi, reuseam sa ii impingem in spate imediat ce se apropiau cu mingea la 30-40 de metri de poarta noastra. Fie invatasem sa ne aparam cum trebuie, fie adversarii erau foarte slabi. In minutul 42, Andrei ii trimite si el o pasa pe culoar lui Tudorie in careul advers, insa mingea se indrepta mai mult in lateral decat inspre poarta. Desi era din nou intr-o pozitie incomoda, atacantul nostru suteaza la poarta din intoarcere, iar portarul advers reuseste sa prinda fara probleme. Aceea a fost si ultima faza notabila a primei parti. N-am jucat prost, insa am fost foarte slabi la finalizare. La pauza am facut si prima inlocuire. L-am scos de pe teren pe Serediuc, care era si obosit si nici nu reusise mare lucru si l-am aruncat in lupta pe Patrick Petre.

In minutul 55, primim inca o lovitura libera de la 20 si ceva de metri de poarta. Schimbam din nou executantul, de data asta lasandu-l pe Vilceanu sa bata. Stelistul reuseste sa cadreze executia, insa sutul sau este prins de Iancu. In minutul 61, efectuam si a doua schimbare: Vasile in locul lui Musat. In minutul 63, pierdem mingea in jumatatea adversa, iar Ferariu o trimite imediat in fata catre Macris, care intrase pe teren in locul lui Grumezescu. Apararea noastra statea destul de sus la faza aceea, deci jucatorul lor avea suficient spatiu la dispozitie pentru ca sa preia si sa plece in viteza catre poarta noastra. Acesta intra in careu si impinge mingea pe sub Matache, care iesise in intampinarea lui. Avem noroc insa, mingea trecand la cativa centimetri pe langa poarta.

E:(strig la fundasii centrali)-Hei! Nu mai urcati asa mult. Ne-am luat destule goluri in felu' asta, nici acu' nu v-ati invatat minte?

Imediat dupa reluarea jocului, Petre ajunge la o minge lunga in flancul drept. "Piticul" preia si centreaza pe bara a doua, acolo unde urca in viteza Vilceanu. Desi avea jumatate de poarta goala, stelistul trimite cu latul in bara din cativa metri.

E:-Hai ba, da-o-n p**a mea. (catre Mugur) Ti-am zis? Ti-am zis ca nu vrea sa intre azi?

M:-Da' il mai ti p'asta pe teren? Dupa ce ca nu a jucat mai nimic, mai si rateaza ca prostu'. I-ai bagat pe Petre si Vasile, avem destui oameni sub 21 de ani pe teren.

E:-L-as scoate. Da' ma uit la Andrei ca abia mai alearga. Mai degraba l-as scoate pe el si-l bag pe Purece.

M:-...ai si tu dreptate.

In minutul urmator, fac si ultima schimbare: Purece in locul lui Andrei. Cum iese de pe teren, ma duc sa felicit "vedeta" noastra.

E:-Bravo ma Iancule, tine-o tot asa.

Saracul de el respira atat de greu ca nici nu a putut sa-mi raspunda. A dat doar din cap si abia daca mi-a strans mana. Incepuse sa-mi para si rau ca l-am tinut atata timp in joc. Timpul trecea, iar oboseala incepea sa se vada si la noi. Atacam din ce in ce mai greoi. Norocul nostru era ca si ei erau extenuati si nu mai erau in stare de contraatac. Cum recuperau mingea, o bubuiau in aut. Nu mai aveau nicio intentie sa mai marcheze, incercau sa traga de un 0-0. Dupa ce am observat lucrul acesta, le-am transmis si eu alor mei sa avanseze cu totii. Zadarnic, insa. Mai erau cateva minute pana la final, iar noi nu ne mai cream nicio ocazie. Stiam ca un egal nu ar fi fost catastrofal, dar la cum s-a jucat, as fi fost foarte dezamagit sa ne intoarcem acasa fara toate cele trei puncte.

In minutul 89, Petre primeste mingea in careul advers, intr-o pozitie laterala. Incearca sa ii trimita in fata portii lui Tudorie, insa Ghinea blocheaza pasa. Fundasul scapa insa mingea de sub control, iar Serban profita de acest lucru si ajunge la ea inaintea adversarului. Acesta trimite apoi cu calcaiul in spate in zona punctului cu var, unde astepta Purece. Decarul nostru suteaza fara preluare la firul ierbii si reuseste sa-l invinga pe Iancu. 0-1. Explozie de bucurie pe banca noastra.

Toti:-Gooooooooll!

Adversarii pierd repede mingea dupa reluarea jocului, iar noi reusim sa mentinem posesia chiar si in jumatatea lor de teren. Avansam cu pase scurte catre careul advers, iar jucatorii Berceniului abia daca incerca sa ne opreasca. In minutul 92, Purece primeste mingea la 20 de metri de poarta. Acesta preia si ii paseaza pe culoar lui Tudorie, care scapa singur cu portarul. Servit in sfarsit in pozitie ideala, atacantul nostru nu mai iarta si inscrie cu un sut sec cu piciorul stang. 0-2.

E:-Ala e ma! Bravo baieti!

M:-Na, ca batem la doua goluri diferenta. Si tu te speriasei ca nu marcam.

E:-Hai lasa-ma. Daca pana in minutu' 90 nu am reusit sa dam gol, cum sa nu ma tem?

Dupa inca un minut de joc, arbitrul pune capat meciului. ACS Berceni 0-2 Arctic. Desi am marcat foarte tarziu, am reusit cea mai categorica victorie a noastra de pana acum. In cele din urma, am fost inspirat cu introducerea lui Purece. Decarul nostru a decis meciul cu un gol si o pasa de gol. In schimb, ma nemultumea Vilceanu. Stelistul inca nu reusea sa aiba un meci reusit. A avut o evolutie relativ buna in meciul de cupa, insa in rest a fost slab. Eram hotarat sa am o discutie cu el in zilele urmatoare pe acest subiect, pentru ca in ritmul acesta nu ajungea nicaieri.

Link to comment
Share on other sites

Luni la antrenamente, il trag pe Vilceanu de-o parte pentru o discutie intre patru ochi:

Eu:-Roberte, trebuie sa avem o discutie despre evolutiile tale.

Vilceanu:-Asa...

E:-Nu cred ca e nevoie sa-ti zic eu ca ai jucat destul de slab de cand a inceput sezonu', nu?

V:(sta putin pe ganduri)-Nu...

E:-Ai avut meciu' din cupa, ne-am calificat cu golu' marcat de tine, te felicit pentru asta. Dar in rest? N-am vazut nimic de la tine.

V:(isi cauta cuvintele)-Eu incerc, dar...

E:(il intrerup)-Asculta, stiu ca esti la o echipa noua, ca trebuie sa te acomodezi, si asa mai departe. Dar daca vrei sa ramai la echipa, trebuie sa incerci sa ne arati ca meriti treaba lucrul acesta. Eu am incredere in tine, stiu ca esti un jucator talentat, dar vreau sa vad ca faci ceva atunci cand joci. Vreau ca de acum incolo sa fiu fortat sa te bag in teren din cauza evolutiilor tale si nu din cauza varstei, ca avem nevoie de jucatori sub 21 de ani. Crezi ca poti sa ma convingi?

V:-Da.

E:(ridic putin tonul)-Sigur?

V:(vorbeste si el mai tare)-Sigur!

E:-Ok. Hai, ca te-ai odihnit destul, inapoi la treaba.

Mugur, care era aproape de noi, auzise tot ce vorbisem.

M:-Ce-ai ma cu el? Incepi sa-i certi acum cand incepem sa jucam?

E:-Daca nu ii cert de la inceput se culca pe o ureche si cu greu ii fac sa joace apoi.

M:-Si cu Andrei o sa faci la fel daca nu incepe sa joace?

E:-Cu el am alta abordare. Daca il vad ca nu joaca, ma pun direct cu biciu' pe el.

M:-Bai lasa-ma! De cand ai devenit atat de rau?

E:-Din totdeauna mi-am dorit sa fiu, da' abia acum am ocazia sa ma dezlantui.

M:-Pff, dati-va la o parte...Da' de Cerchez nu te iei?

E:-Cu el ce sa am? Lasa-l ma, ca el isi vede de treaba lui. E vina lui ca ni-l tot baga Cristi pe gat?

M:-De unde stii ca nu e? Stii tu ce vorbesc ei in timpu' liber?

E:-Pai si cum l-ar convinge el pe Cristi sa ne zica noua sa-l bagam in teren? Ii da bani? De unde sa-i dea, ca ce castiga de la echipa abia daca ii ajunge lui.

M:-Pai si atunci Cristi de ce ar insista sa-l bagam?

E:-Pentru ca e un jucator adus de el. Vrea sa arate ca ce aduce el e mai bun decat ce am adus noi.

M:-Pai da, da' nu e el singuru' pe care l-a adus. Cu ailalti de ce nu face asa?

E:-Pentru ca ailalti deja sunt bagati constant, si Tudorie si Nica.

M:-Heh. Si pana la urma atacantii nostri de paza sunt aia adusi de Cristi.

E:-Pai daca noi am adus doi desculti.

M:-Pai nu tu i-ai ales pe amandoi?

E:-Ba da, da' eu stiam ca nu mai joaca nimic niciunu? Acum asta e. Macar la iarna sa alegem mai cu atentie.

M:-Pai vrei sa mai aduci jucatori? N-avem ma destui?

E:-Avem, da' ne trebuiesc d'astia sub 21 de ani. Ca e de-ajuns sa se accidenteze unu si sa primeasca altu' un rosu si ne-am ras. Apoi, vrem, nu vrem, trebuie sa-i bagam pe ailalti trei. Daca stiam de regula asta, aduceam mai multi de la inceput, da' acum n-avem ce face.

M:-Si te-ai gandit pe cine sa iei?

E:-Deocamdata nu stiu. Da' cred ca o sa aducem in locu' lu' Liviu Mihai pe cineva.

M:-Pai vrei sa-l dai?

E:-L-ai vazut si tu, nu e de echipa asta. Ma gandeam sa renuntam si la Dananae, ca avem prea multi fundasi dreapta. Da' e naspa treaba cu Nica, ca el e doar imprumutat.

M:-Asta voiam sa zic si eu. El la anu' pleaca inapoi in Italia. Apoi ce facem, ca nu putem sa ramanem doar cu Barboianu.

E:-Eh, lasa ca vedem la iarna ce facem, pe cine dam, pe cine aducem. Pana atunci, ii lasam asa cum sunt.

Link to comment
Share on other sites

Mai tarziu in acea seara, stateam pe canapea in sufragerie si priveam stirile din sport. Desi eram cu ochii in televizor, mintea mea era in alta parte. Aveam 1000 de ganduri care-mi treceau prin cap, toate despre echipa. Nu mai eram ingrijorat pentru ca incepusem sa jucam ce trebuie, dar tot ma gandeam cum sa facem sa jucam si mai bine. Ce am putea schimba, ce am putea imbunatatii, la ce mai avem de lucrat, etc. Eram atat de afundat de propriile-mi ganduri ca nici nu l-am observat pe Mugur cand a intrat in camera. Abia cand a inceput sa vorbeasca am realizat ca era langa mine:

M:-Ce mai zic astia la televizor ma?

E:(ma uit socat la el)-Tu cand ai aparut ma?

M:-Ce-ai ma, te-ai drogat? N-ai vazut ca am trecut prin fata ta adineauri?

E:-N-am bagat de seama. Ai terminat de vorbit la telefon?

M:-Intr-un final, da.

E:-Ce mai zicea nevasta-ta?

M:-Ce sa zica? Era si ea acasa. E nerabdatoare sa-si termine cursurile si sa se mute si ea aici. De cand cu fotbalu' nostru, abia ne mai vedem.

E:-Mda. Cat ziceai ca mai are pana termina?

M:-Pe la sfarsitu' lu' septembrie are ultimu' examen. (se uita catre televizor) Ce-a facut ma Dinamo, iar s-a incurcat?

E:-Poti sa razi, da' sa stii ca n-au pierdut niciun meci pana acum. Au trei victorii si trei egaluri.

M:-Ooo, performanta. FCSB-u' cum sta?

E:-Sunt forta aia! Trei infrangeri, un egal si doua victorii.

M:-Bai esti nebun? Da' ce-au patit?

E:-Nu stiu, da' macar sa o tina tot asa. Etapa asta i-a batut Voluntari.

M:-Mamaaaa. Ce-o fi la gura lu' Gigi?

E:-Eh, nu cred ca e chiar asa suparat. Au reusit sa se califice in Europa League.

M:-In grupe?

E:-Da. Au jucat in play-off cu unii din Ucraina, Olexandriya. I-a batut de doua ori, 3-1 acasa si 2-1 in deplasare.

M:-Daca nu se calificau, era pa-pa Reghe.

E:-Iti dai seama.

Se lasa apoi o tacere de cateva secunde, dupa care Mugur ma intreaba:

M:-Da' tu ce-ai de esti asa ingandurat?

E:-Ma tot gandeam la echipa.

M:-Si acum esti speriat?

E:-Nu, a trecut perioada aia. Da' ma tot gandesc cum sa facem sa jucam si mai bine.

M:-Pai ti se pare ca nu jucam destul de bine?

E:-Pe bune? La echipa pe care o avem trebuia sa defilam, da' noi suntem abia pe 7. In cupa abia am reusit sa ne calificam. Asta e potentialu' nostru?

M:-Stii care cred ca e problema noastra? Nu ducem destui oameni in fata. De-aia si marcam atat de greu.

E:-Da. Da' ai vazut ca daca ne aruncam cu totu'-n fata, luam si goluri.

M:-Macar fundasii laterali sa-i lasam sa joace mai avansat.

E:-Ma gandeam la altceva eu...

M:-La ce?

E:-Noi avem doi mijlocasi centrali in sistemu' nostru. Cred ca putem sa-l lasam pe unu' din ei sa urce in fata cat avem posesia.

M:-Tu zici de Andrei?

E:-Exact de el. Ai vazut ca de cate ori il bagam nu iese cu nimic in evidenta. Joaca acolo la mijloc, primeste mingea, paseaza mai departe. Joaca mai mult la siguranta, Daca i-am da mai multa libertate? Sa urce mai mult in fata, sa se alerge pe distante mai mari cu mingea la picior, sa incerce pase filtrante, sa traga la poarta.

M:-Eu stiu ce sa zic...

E:-Ma, il stii si tu. Nu e slab, stie cu mingea. Da' daca nu-l lasam sa se exprime si il tinem tot timpu' din scurt, n-o sa joace niciodata la potential maxim. Si asa poate capata si mai multa incredere si n-o sa mai joace cu teama. Putem macar sa incercam intr-un meci sa vedem ce iese.

M:-Putem. Nu cred ca e ceva rau daca ii dam o sansa.

E:-Pana la urma, degeaba ii zicem noi Ronaldinho daca noi il punem sa joace ca Nicolae Grigore, nu?

M:(rade putin)-Asa e...

Link to comment
Share on other sites

Pe 2 septembrie la ora sapte venea meciul din etapa a 5-a impotriva lui CSM Ramnicu Valcea. Oltenii erau neinvinsi dupa primele patru meciuri, avand doua victorii si doua infrangeri. Noi am inceput cu stangul insa reusisem sa legam doua victorii in campionat, plus o calificare in faza urmatoare a cupei, deci voiam sa continuam in aceeasi nota. Inafara de indicatiile in plus pe care i le-am dat lui Andrei pentru acest meci, tactica si asezarea in teren au ramas aceleasi. Primul nostru 11 arata astfel: Matache - Nica, Scarlatache, Miron, Vasile - Andrei, Bucsa - Serediuc, Purece, Vilceanu - Tudorie. Echipa antrenata de Jerry Gane urma sa foloseasca o asezare asemanatoare cu a noastra, dar cu un aspect mult mai defensiv. Jucau tot intr-un 4-2-3-1, doar ca cei "2" erau trecuti ca inchizatori in loc de mijlocasi centrali cum sunt ai nostrii, iar ceialti trei din fata lor erau pozitionati la mijlocul terenului in loc sa apara in spatele varfului. Echipa lor arata asa: Mutiu - Samson, C.Parvulescu, Neag, Busu - Parvu, Stana - Mailat, Draghici, C.Cristea - Stoica. Aveau destui jucatori in primul 11 care mai jucasera pe la formatii din prima liga, Mutiu la Dinamo, Neag la Gaz Metan si U Cluj, Stana la Ceahlaul si Calin Cristea la Pandurii.

In timp ce jucatorii ieseau din vestiar, ii trag de-o parte pe Andrei si Vilceanu:

E:(cu Vilceanu)-Vedem si noi o imbunatatire azi?

V:-O sa fac tot posibilul.

E:-Bine, sa te vad. (ii fac semn sa plece, dupa care raman doar eu cu Andrei in vestiar). Ai inteles ce vreau de la tine azi, da?

A:-Am inteles.

E:-Hai, cu tupeu! (il bat de doua ori pe umar inainte sa parasim si noi vestiarul).

Am inceput partida destul de greu. Cand echipa adversa se apara cu noua oameni in jurul propriului careu, e destul de greu sa-ti creezi ocazii. Prin minutul 17, Andrei reuseste sa treaca de un adversar la vreo 30 de metri de poarta si avanseaza pana la linia marginea careului. De acolo ii scoate in dreapta lui Serediuc care trimite un sut plasat cu piciorul stang, insa Mutiu este atent si respinge in corner. Purece bate lovitura de colt pe prima bara si reuseste sa-l gaseasca pe Miron, insa lovitura sa de cap se duce doar in plasa laterala. In continuare, Andrei mai izbuteste cate un dribling ici si colo, insa este foarte bine dublat si deposedat de catre jucatorii adversi. Nu are deloc spatiul necesar pentru a face ce vrea el cu mingea. Era primul meci in care adversarii nu faceau in presing agresiv. Ne asteptau pana ne apropiam pe la 30 de metri de poarta lor si abia atunci incercau sa ne impinga inapoi.

In minutul 31, Vilceanu primeste mingea de la Purece in flancul stang. Se uita in careul advers si il vede pe Serediuc demarcandu-se in centru. Stelistul centreaza in zona punctului cu var de unde septarul nostru suteaza fara preluare si fara sa lase mingea sa cada si trimite mingea la vinclu, lasandu-l masca pe Mutiu. 1-0.

Mugur:-Ohoooo, frumos Tibi!

E:(aveam grija sa-l felicit pe Vilceanu pentru pasa de gol)-Bravo Roberte! Tot asa!

Adversarii au incercat apoi sa iasa la joc, lucru care ne-a cam luat prin surprindere. Stateau mult mai avansati, cu apararea aproape de mijlocul terenului. Jucatorii mei incepusera usor-usor sa se retraga pentru a nu lasa spatii libere in prorpia jumatate. In minutul 40, in timp ce oltenii se aflau intr-un atac pozitional, Nica reuseste un tackling de exceptie aproape de mijlocul terenlui. Fostul dinamovist nu sta apoi pe ganduri si trimite mingea in fata, lansandu-l perfect pe Tudorie care intercepteaza in spatele apararii adverse si scapa singur inspre poarta. Oaspetii facusera aceeasi greseala pe care am facut-o si noi in primele etape, jucand foarte avansat si lasandu-se expusi unui posibil contraatac. Tudorie a intrat nestingherit in careul advers si l-a invins pe Mutiu cu un sut in cros. 2-0.

E:-Ala e ma! Bravo.

M:-Ai vazut ce s-a intamplat?

E:-Ce anume? Ca am marcat in felul in care obisnuiam sa primim goluri?

M:-Exact. De data asta batem si noi mai convingator.

E:-Ai dreptate. Pana acum am scos victorii numai pe final de meci. Sau chiar si in prelungiri.

Doua minute mai tarziu, Andrei reuseste o cursa pe centrul terenului, dupa care paseaza in stanga la Vilceanu. Stelistul preia si suteaza de pe la 20 de metri de poata, insa mingea trece pe deasupra transversalei.

E:(am grija sa-i incurajez pe amandoi)-Bun, tot asa.

Dupa ce se terminase faza, il vad pe Andrei ca se aseaza pe gazon, tinandu-se de piciorul drept. Incepusem deja sa ma panichez.

E:-Ce-a patit ma?

M:-Nu stiu. Nu l-am vazut sa se fi lovit.

Ii fac semn medicului echipei sa vada ce are, insa acesta nu putea intra pe teren fara permisiunea arbitrului. Balaj discuta putin cu Andrei, iar acesta se ridica si se ridica si se intoarce schiopatand catre pozitia sa.

E:-Esti bine?

Imi face si el semn ca totul e in regula, desi mersul lui imi zicea altceva. Pana la final nu s-a mai intamplat nimic notabil, deci intram la cabine cu avantaj de doua goluri. Cum am ajuns la vestiare, m-am dus glont la Andrei:

E:-Ce-ai facut ma? Ce s-a intamplat?

A:-Nu stiu. Fugeam si dintr-o data parca m-a curentat ceva la picior.

E:-Unde anume?

A:-Pe la coapsa (mi-a zis tinandu-se cu mana de zona dureroasa).

E:-Si acum ce simti? Te doare, te arde, te inteapa?

A:-O durere...nu stiu cum s-o descriu.

Ma uit catre medic, care a stat langa el de cand a intrat la vestiar:

Doctor:-O sa avem nevoie de mai multe investigatii ca sa ne dam seama exact ce are.

E:-Deci nu mai poate sa intre?

D:-Nu, nici nu se pune problema.

Si asa am fost nevoit sa fac si prima inlocuire la pauza, Liviu Mihai in locul lui Andrei. Prin minutul 54, Bucsa ii paseaza lui Vilceanu la marginea careului mare. Stelistul preia frumos in lateral, desprinzandu-se de jucatorul care-l tinea in marcaj, si suteaza apoi din intoarcere cu piciorul drept. Din pacate, Mutiu a reusit sa respinga in corner. Cinci minute mai tarziu, Vilceanu primeste mingea de la Vasile in prorpia jumatate de teren. Mijlocasul se intoarce cu fata catre jumatatea adversa de teren si-l vede pe Tudorie intre cei doi fundasi centrali. Fara sa mai stea pe ganduri, trimite o pasa pe culoar la care atacantul nostru ajunge cu succes. Acesta s-a incurcat insa in minge la marginea careului si a fost nevoit sa se intoarca pentru a nu fi deposedat de fundasii adversi. Tudorie are insa o continuare geniala. Din inca o intoarcere, trimite un lob printre Parvulescu si Neag si pe deasupra portarului care iesise prea in fata, mingea aterizand dincolo de linia portii si oprindu-se in plasa. 3-0.

E:-Du-te ma, cum a putut s-o dea nebunu'. Bravo Alex!

M:-Ce goluri am dat azi, sa-mi bag p**a.

Jucatorii mei au mai luat apoi piciorul de pe acceleratie si era sa ne coste. In minutul 67, dupa o lovitura libera din lateral, mingea ajunge la Mailat care fusese lasat liber in careul nostru. Mijlocasul suteaza din unghi, insa trimite doar in plasa laterala. Imediat dupa, am efectuat si a doua schimbare: Barboianu in locul lui Bucsa. In minutul 70 am facut-o si pe ultima: Frasinescu in locul lui Miron. Meciul a continuat destul de sters, noi jucand relaxati la adapostul celor trei goluri, iar adversarii incercand fara succes sa reduca din diferenta. In minutul 85, dupa multe pase in fata careului nostru, Stana reuseste sa-i paseze aceluiasi Mailat in zona punctului cu var. Mijlocasul suteaza apoi la firul ierbii, insa Matache are un reflex miraculos si respinge in corner. Doua minute mai tarziu, Nica face o greseala imensa, trimitand o pasa in spate la care nu ajunge nici Frasinescu si nici Scarlatache, iar in schimb este interceptata de Stoica. Acesta reuseste sa patrunda in careu si sa suteze, insa Scarlatache s-a repliat la timp si reuseste sa respinga in corner. Oaspetii bat lovitura de colt pe prima bara de unde Dumitrascu, care intrase pe teren de cateva minute, reuseste sa reia cu capul, insa executia sa trece peste poarta.

In minutul 93 Cristi Balaj pune capat meciului. Arctic 3-0 CSM Ramnicu Valcea. Ce-a mai categorica victorie a noastra de pana acum. Discutia de dinainte de meci si toata acele incurajari l-au ajutat pana la urma pe Vilceanu, care a reusit doua asisturi. Din pacate, Andrei nu a avut decat o repriza la dispozitie sa arate ce poate. Imediat dupa meci, am plecat cu el la spital sa aflam ce a patit.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy