Jump to content

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.

Style

Renasterea Sau Apunere ?

Recommended Posts

Vineri, 15 iunie, o zi ca oricare alta, cel putin asa pare la prima vedere. Ora 8:30, soneria ceasului se infige in timpanul meu, moment in care ma ridic brusc ca si cand m-as fi trezit din cel mai terifiant cosmar. Rezemat de capatul patului, am ramas in aceiasi pozitie, inert. Parea ca as fi stat sa ma gandesc, insa nu percepeam nimic, nu intelegeam nimic, nu vedeam nimic, eram o stana de piatra. O durere de cap precum cea mai a dracu mahmureala, ma cuprinsase. Dormisem prea putin. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine, nu dormisem mai deloc in ultimele zile. Stresul, munca, toate se navaleau asupra mea. Iar acum parca as fi cedat. Durerea imi cuprinsase parca tot corpul.
Inainte de a mai continua, am sa va povestesc cate ceva despre mine. Numele meu este Nistor Vlad,locuiesc in Pitesti, provin dintr-o familie instarita, insa in acelasi timp si o familie decimata. Tatal meu a murit la varsta cand eu aveam 19 ani, in timp ce pe mama mea nu am cunoscut-o atat de bine, aceasta decedand dupa 3 ani de la nasterea mea. Fratele meu, mai mare ca mine cu 6 ani, intotdeauna mi-a spus ca era o femeie buna, cum rareori intalnesti si ca ar da orice ca sa o readuca inapoi, desi stie ca acest lucru e mai mult decat imposibil. Totusi, lui si tatalui meu le datorez faptul ca am dus o viata buna din punct de vedere educational, financiar. Dupa moartea tatalui meu, eu si fratele meu am impartit "frateste" averea familiei, exact cum scria in testamentul batranului. De multe ori am remuscari, de multe ori ma consider vinovat, insa niciodata nu pot sa aflu raspunsul concret. Sunt doar intrebari, ce nu ma vor lasa in pace.
Sa trecem peste tulburatorul meu trecut si sa trecem undeva mai aproape, sa zicem prezentul. Inca de mic, pasiunea mea a fost fotbalul, chiar am incercat sa ma adancesc si mai mult si sa devin un fotbalist. Mi-am facut junioratul la Dinamo, cu ajutorul tatalui meu, insa dupa moartea acestuia pur si simplu, am cedat. Multi dintre antrenorii care m-au vazut, au spus ca am potential sa evoluez in liga 1 si ca daca muncesc la fel de mult ca pana acum, voi putea ajunge departe,dar totul s-a sfaramat. Ramas fara parinti si cu o avere de peste 5 milioane de euro si un lant de afaceri, e greu sa stii ce sa faci mai departe. E ca si cum ai fi pus in mijlocul desertului si ar trebui sa te descurci cu tot ce ai. In tot acest timp, fratele meu Raul s-a ocupat de mine si de afacerea familiei. Am incercat sa ma acomodez cu slujba de la birou, insa ceva nu-mi dadea liniste. Inca ma gandeam la fotbal, inca ma gandedeam ca nu ar fi trebuit sa renunt.
Ajuns la 23 de ani, toata drama prin care am trecut a devenit o experienta neplacuta de viata, o experienta din care am invatat foarte multe. Afecerea merge bine, iar fratele meu este unul dintre cei mai apreciati oameni din oras. Si-a intemeiat o familie si duce o viata mai mult decat excelenta. In timp ce eu am ramas la vesnicul meu vis, fotbalul. Mereu stau si ma gandesc, cum ar fi daca as avea propriul meu club, daca as putea sa readuc gloria fotbalului argesean, apusa odata cu retrogradarea lui FC Arges. Apropriatii, prietenii, chiar si fratele meu mi-au spus ca nu o sa ajung nicaieri cu asta si ca e un vis stupid. Au incercat sa ma convinga spunandu-mi de sortiile lui Copos,Becali, Borcea , dar eu nu sunt asa si nici nu tind sa devin asa. Eu sunt diferit si intr-o zi imi voi realiza acest vis. Dar inainte de acest lucru, va trebui sa ma confrunt cu durerea mea de cap.
O clipa am crezut ca imi va plesni capul. M-am dat jos cu greu din pat si aproape tarandu-mi picioarele, am ajuns in baia apartamentului. Am bagat rapid mana in dulapiorul aflat deasupra chiuvetei si am insfacat o punga cu medicamente. Pastile de gat, de burta, siropuri, unguente, picaturi, dar nimic de cap. Si parca n-ar fi fost destul, telefonul a inceput sa sune din cealalta camera. Nervos, ajung in camera si iau telefonul fara macar sa vad cine e si raspund pe un ton agresiv.
"Alo! Da!?"
"Hai ma odata, mai vii la servici?"Am recunoscut vocea lui Raul si am continuat pe acelasi ton.
"Ma doare capul. Nu cred ca o sa ajung prea curand!"
"Iar n-ai chef sa vii si dai vina pe alte alea?"
"Nu! Hai ca n-am chef de interogatoriu, trebuie sa dau fuga la farmacie"
"Iar ai baut, netrebnicule si nu vrei sa-mi spui?"
"Poftim? Hai, lasa-ma odata! Ti-am zis ca n-am chef de intrebarile tale idioate. Ti-am raspuns la intrebare, o sa vin, da-o in p**a mea de treaba. Si asa nu aveam mai nimic de facut azi"
"Nu te mai ratoi atat la mine. Eram doar precaut. Si nu mai folosi tonul asta cu mine.."
Inchid apelul, fara sa-l mai las sa continue.
" Al dracu, numai la firma si la banii lui se gandeste. Auzi, am baut... N-am mai pus gura pe alcool de luna trecuta. Slujba de c***t, daca nu s-ar fi castigat bani din asta, plecam de mult. Toata ziua, la calculator, la telefon, nimic nou. Vorbeste cu ala, vorbeste cu celalalt, intereseaza-te de aia.. Ceva mai dramatic nu e? Daca as fi avut clubul meu.. Macar as fi avut parte de ceva drama, suspans, bucurie, clipe de intensitate, nu acelasi c**at zilnic. Aşş şi de n-ar fi şi durerea asta de cap.."
Ma imbrac destul de repede in ceva lejer, imi iau cheile de la masina si plec grabit spre cea mai apropriata farmacie. In masina, pornesc radio-ul in cautarea a ceva relaxant. Acesta se deschide pe canalul sportiv cu cele mai proaspete stiri. Ascultam cu scarba cum in difuzoarele masinii se vorbea despre anchete si despre cazul lui Becali. L-am inchis.
" De cateva zile numai despre rahatul asta se discuta. Becali in sus, Becali in jos. O statuie in locul Palatlui Parlamentului ii mai trebuie si ne-am scos.. Prapaditii dracu. Numai sa scoata rating. In loc sa se discute despre faptul ca mor pe capete cluburile din Romania si ca nimeni nu mai investeste si se fura in prostie, astia baga balariile lor despre Steaua si Becali."
Ajung la farmacie, parchez si la iesire trantesc usa nervos. Intru inauntru si ma asez in spatele a doi domni. Cei doi ma privesc putin suspicios parand sa ma recunoasca in vrun fel sau altul. Dupa acesc mic schimb de priviri, acestia au inceput sa discute cu totul si cu totul despre altceva.
"Il stii pe Moldoveanu?"
"Care? Ala de e patron la SCM?"
"Da. Exact."
"Ce e cu el?"
"Am auzit ca ar vinde echipa."
"Zau? Pai abia a infiintat-o acu 2 ani. Ce s-a intamplat?"
"Stiu si eu? Poate scandalurile astea din fotbalul romanesc. Asa mi-a spus Vasile."
"Vasile?"
"Vasile Popa, directorul de la SCM. Deci nu cred ca spunea ala baliverne despre seful sau. M-a intrebat daca sunt interesat sau daca cunosc pe cineva."
"Hm.. Nici nu cred ca va gasi pe cineva prea curand"
Stateam si ascultam sorbind fiecare cuvant de-al lor. Parca si durerea de cap imi trecuse auzind conversatia celor doi. Stiam,insa ca cei doi probabil erau pe mana cu vrunul din conducere si voiau sa faca o "reclama" la bogati. De aceea au schimbat si subiectul conversatiei vazandu-ma pe mine. Nu am intrat in discutie cu cei doi, voiam sa ajung direct la sursa, voiam sa mai raman sa ma gandesc mai amplu la situatie, sa ma sfatuiesc eventual cu frati-miu. Domnii au luat ce aveau de luat, dupa care au parasit farmacia, ca si mine de altfel. Se facuse ora 11 si eu nu ma mai ostenisem sa merg la munca. In plus, ce se putea intampla? Doar nu dadeau faliment fara mine? Si asa nu faceam mare lucru. Principala mea ocupatie devenise gandul la echipa mea de fotbal. Oare chiar era adevarat? Intrebarile curgeau, in timp ce eu ma plimbam prin parcul in care am copilarit cuprins de entuziasm. Sunetul telefonului m-a intrerupt si ma asteptam sa port o noua discutie apriga cu fratele meu, dar nu el era cel care ma suna, ci prietenul meu, Mihnea.
"Alo."
"Ce faci ma? Iesim si noi diseara? Ca doar e inceput de weekend."
"In principiu,da. Unde si cu cine?"
"Vedem noi unde mergem, la un club,ceva. Pai mai vin Remus, Adi, ne strangem noi."
"Te sun mai incolo si te anunt."
"Aha, deci ne-am inteles. La 8 sunt la tine. Nu accept refuzul."
Ca deobicei. Pe Mihnea l-am cunoscut la scoala primara, clasa 1. Am ramas colegi pana in clasa a 12-a. Ne leaga o prietenie foarte stransa si pot spune ca este cea mai de incredere persoana dupa frati-miu. Si el e pasionat de fotbal ca si mine, tine cu FC Arges si regreta la fel de mult ca mine faptul ca nu avem o echipa in primul esalon. Mergea deseori la meciuri, insa in ultima vreme i s-a facut scarba de circul asta de la noi, numit fotbal. Se ocupa cu economia, e baiat destept, descurcaret, dar destul de lenes si ii place sa petreaca. Ceilalti pe care i-a mentionat sunt si ei prieteni buni. I-am avut colegi de liceu si mi-au devenit prieteni foarte buni. Remus e docil, calm , te-ar ajuta oricand ai avea nevoie. De cealalta parte, Adi e cam opusul lui, incapatanat, flegmatic, mereu pus pe fapte mari, plus de asta mai tine si cu rivala, Steaua. Mereu exista neintelegeri. Nici daca Dinamo ar trece de grupe nu ar afirma ca Dinamo e mai buna. E de inteles.
DUpa terminarea convorbirii, am decis sa merg acasa, sa iau pranzul. Nu mancasem nimic toata dimineata.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din nou acasa, parca ar fi trecut 10 ore de cand nu mi-am vazut apartamentul. Durerea de cap imi trecuse fiind inlocuita cu ganduri marete legate de viitorul meu. Ma vedeam peste cativa ani, cucerind primul titlu si readucand sperantele fotbalului argesean. Ce mandru ar fi Dobrin de sperantele mele.. Dupa pranz, ma pun in pat, iar somnul ma cuprinde lent, in cele din urma adorm. Orele trec, iar ciocanitul usii ma trezeste. Arunc o privire la ceas, ora 5. Ma uit mirat.
"Am dormit 4 ore! 6 apeluri nepreluate.. Ma intreb de la cine."
De 6 ori Raul. Mai mult ca sigur el e la usa si abia asteapta sa-i deschid. Ma duc spre usa si imediat cum deschid zavorul, Raul navaleste peste mine in casa.
"De ce dracu nu raspunzi la telefon?"
"Dormeam si l-am avut pe silentios."
"Dormeai? Tie iti arde de dormit, cand altii muncesc?"
"Ti-am zis ca ma doare capul. Ce vrei mai mult?"
"Nerecunoscator bun de nimic ce esti. Niciodata n-ai chef sa muncesti. Mereu te bazezi pe faptul ca sunt seful firmei si iti sunt frate."
"Seful firmei? Tata ne-a dat-o amandurora!"
"Si, ma rog, ce contributii ai adus? Ai stat cumva 24 din 24 sa faci planuri legate de firma asta? De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc.. Iti pasa de toata treaba asta?"
"Nu e nevoie sa-mi faci capul calendar. Mi-am gasit de lucru!" Nici eu nu stiu de ce am spus asta, vorbele si gandurile mele m-au luat pe dinainte.
"Tu? Ti-ai gasit de lucru? Si ce ti-ai gasit de lucru?"
"Voi cumpara SCM Pitesti!"
"Ce ma? (incepand sa rada) Ce o sa faci tu? O sa cumperi SCM Pitesti? Te auzi vorbind? Tot la prostia aia cu fotbalul ai ramas? Trezeste-te sau e prea tarziu. Ai 23 de ani, nu e timpul pentru vise de adolescent la pubertate."
"O sa-ti demonstrez ca te inseli. O voi face. Chiar in seara asta am de gand sa-l sun pe patron." Nici eu nu prea ma incredeam in vorbele mele.
"Tu nu stii cum sa conduci o grupa de oameni, daramite un club de fotbal. Vorbesti bazaconii."
"Cum spui tu, incepand de maine nu voi mai veni la firma. Imi dau demisia."
"Si parca peste o saptamana te vad implorandu-ma sa te bag inapoi. Fie.. Faci cum vrei. Biroul il las tot acolo sa nu te incurci cand revii"
Acesta iese pe usa cu un ras ironic repetand: " Auzi, sa cumpere SCM"
M-am asezat pe scaun si am cazut pe ganduri. Oare faceam ceea ce trebuia? Merita sa investesc atatia bani in visul meu? Ganduri ca acestea te macina, iti sfarama fiecare neuron si in finala ramai la aceasi concluzie... Nu stii ce sa faci. Pun mana pe telefon si caut in agenda numarul de telefon al unui fost partener de afaceri de al tatei, bun prieten al familiei. O conversatie scurta, din care am aflat cateva informatii despre domnul Moldoveanu. Acesta mi-a lasat numarul lui de telefon, iar tot ce trebuia sa fac era sa apelez. Atat de usor de spus, insa atat de greu de facut. Dupa lungi ezitari si razgandiri, iata ca am reusit sa formez numarul si sa apelez. Initial credeam ca nu-mi va raspunde, insa o voce groasa se face auzita in difuzorul telefonului.
"Alo?"
"Buna ziua. Ma numesc Nistor Vlad.Domnul Moldoveanu?"
"Buna ziua. Chiar acesta la telefon. Cu ce va pot ajuta?"
"Am auzit recent ca ati dori sa vindeti clubul SCM Pitesti. Este adevarat?"
"Da,ai auzit bine. Sunteti interesat sau cunoasteti pe cineva interesat?"
"Eu as dori sa preiau functia de patron al clubului.."
"Suna promitator, maine la ora 10, va rog sa veniti la cafeneaua Pavone din centrul orasului sa discutam mai avansat."
"Ora 10? Perfect. Ne auzim, atunci. O zi buna in continuare."
"Deasemenea."
Nu-mi venea sa cred ce facusem. Chiar reusisem! Maine era ziua cea mare! Visul meu putea in sfarsit sa devina realitate.
Ceasul bate ora 7:43, imi aduc aminte de faptul ca Mihnea trebuie sa soseasca. Ma duc repede sa ma pregatesc si par mai gata ca niciodata sa petrec.

Share this post


Link to post
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy