Nepotism, Reusita Sau Esec?

[Mimo]

Capitolul 1

Visul unei nopţi de iarnă/vară

Decembrie 2013

Iarna, câte amintiri aveam eu legate de iarnă, acest anotimp care uneori ne aduce bucurii, dar şi de cele mai multe ori insuccese. Mai aveam parte de încă un vis al unei nopţi de iarnă? Se pare că da. Tăcerea care s-a abătut asupra arenei Giuseppe Meazza era datorită echipei mele. Reuşisem cel mai mare rezultat european. Eu eram singurul împietrit de pe bancă, neştiind dacă este offside sau nu, iar toţi ceilalţi au ajuns până în teren, unde se bucurau alături de Eric. Bucuria celor 80 de suporteri care au făcut drum lung până la Milano şi entuziastul lor de a cânta pe tot parcursul meciului mi-au dat o lecţie legată de ataşamentul faţă de echipă. Ei dovedeau că în ţară nu există doar suporteri ai granzilor Steaua, Dinamo, Craiova, Rapid şi Timişoara. Primul care s-a apropiat de mine a fost Cristi, care deşi s-a lăsat de fotbal, mi-a devenit foarte apropiat şi astfel secund.

• Mai ştii că ziceai că nu vei face deloc istorie? Uite că ai scris încă o pagină la istoria Gazului.
  
  Iunie 2012
  • Mi, vezi să nu îţi uiţi cheile din nou. Ştiu că nu vrei să mai dormi pe la Bogdan sau Andra.
    
  • Bine, mamă. Am plecat, te iubesc.
    
    Închizând uşa mă grăbeam să ajung la timp la luceu. Trebuia să mă întâlnesc alături de foştii mei colegi şi să plecăm la cabana noastră unde făceam petreceri. Se implineau 8 ani de când am absolvit liceul, iar noi ne întâlneam încă odată să petrecem, ca pentru asta eram noi cunoscuţi. Până să ajung eu, majoritatea veniseră la locul stabilit şi deja vorbeau între ei.
    • Inginerul nostru! În sfârşit ai venit şi tu.
      
    • Păi, ce să fac? Am luat şi eu puţin concediu, să mă distrez alături de voi.
      
      Îmbrăţişări, strângeri de mână, aşa se întâmpla mereu. Apariţia şefului de promoţie, a dus la pornirea spre cabană. Grupul mare, din care eram mândru că fac parte, mergea desparţit în grupuri, exact ca în liceu, pentru că nu toţi încăpeam pe stradă. Ţipete, farse, râsete au cuprins tot drumul până la cabana unde ne aşteptau organizatorii clasei, ca de obicei, care ne-au pregătit deja grătarul şi băutura. Totul era ca în fiecare an, ca de obicei.
      • Hai să ne uităm puţin la ştirile din sport, Mimo. Poate s-a mai întâmplat ceva între timp prin Liga I. Ştiu că ai rămas fanatic.
        
      • Păi Dinamo nu se susţine singură, cineva tot trebuie să o facă, doar nu avem suporteri de rezultat, ca voi, Bogdane.
        

      Ştirea momentului era că matematicianul Cristi Pustai şi-a dat demisia de la gruparea Gaz Metan Mediaş motivând decizia că a ajuns la un capăt de drum şi că altcineva va trebui să îi ia locul.

      [*]Miros a ceva putred aici, Mimo. O fi făcut ceva unchiu-tu. Ai mai vorbit cu el?

      [*]Ce sa vorbesc cu hoţul acela? A avut noroc că nu a fost închis când s-a vorbit că se bagă bani publici la club, dar nu am ce vorbi cu el.

      [*]Hai Mimoooo, ştim că ai absolvit şcoala de antrenori şi că ai fost printre cei mai buni, s-a scris în ziare despre tine, Mimooo. asta fiind Denisa, colega noastră care era cea mai frumoasă, dar şi cea mai fiţoasă.

      [*]Acum am un loc de munca bine plătit, stau într-un apartament foarte bun în Cluj, ce vrei să fac? Să-l sun pe unchiumiu să mă angajeze? Ştii că nu sunt genul… Apropo, mi-a văzut cineva telefonul? Ultima dată se juca Vlad pe el, parcă.

      Soneria mea foarte ciudată se auzea din foişor, iar Vlad a venit rapid şi mi-a înapoiat telefonul. Până să răspund, închise.

      [*]Na, cine te-a sunat? întrebase Bogdan, apropiindu-se de mine cu sticla de vodca în mână.

      [*]Unchiul meu. Cindrea. Oare ce vrea?

[Mimo]

Capitolul 2

Începutul

Cuvintele care pur şi simplu le auzeam mi se păreau fabulaţii, iar toată oferta şi planul mi se părea o făcătură. Creierul meu nu ştia ce să creadă pentru că planul era destul de simplu, antrenam jumătate de an,îmi făceam nume, iar apoi Boaru putea să preia echipa, până îşi lua licenţa.

• Bine unchiule. Dar, mie îmi miroase a nepotism, iar ştii că pentru mine dreptatea este pe primul loc.
  
• Stai bă copile liniştit, dacă se vorbeşte în presă de nepotism să se vorbească. Publicitatea este bună, indiferent dacă este pozitivă sau negativă. Partea asta cu bunătatea, o ai de la taicătu. E mândru de tine de acolo, de sus.
  
• Sper să fie cum zici tu. Ne vedem la Mediaş?
  
• Da, îl pun pe Horoba să te aştepte la gară.
  
  Plăcerea cu care mi-a prezentat ideea sa la telefon m-a făcut să accept imediat oferta, plus insistenţa colegilor care putea să se mândrească că au printre prieteni un antrenor de primă ligă. Felicitările curgeau în râuri, însă îmi părea rău de nişte lucruri. Îmi părea rău că nu mai eram aşa aproape de mama, de bunici, îmi părea rău că trebuia să îmi părăsesc majoritatea prietenilor cu care îmi petreceam timpul liber în Cluj.
  • Băi Mimo, nu ai de ce să fii supărat. Te duci la mai bine. Cu firma ai vorbit? Este de acord?
    
  • Păi, am o clauză în contract în care dacă am vreodată o ofertă să antrenez, pot să plec şi să primesc salariu compesator până mi se termină contractul. A fost la o beţie pusă clauza, când am făcut contractul alături de patron.
    
  • Deci accepţi oferta? Te duci la Gaz Metan?
    
  • Aşa e, plec. Mă bucur, într-o mică măsură.
    
    Drumul până la Mediaş a fost liniştit, a trebuit să dorm cam tot drumul, că am mers cu un tren de noapte. Pe tot parcursul drumului verificam site-urile de specialitate care tot spuneau că ba Dorinel Munteanu, ba Ilie Dumitrescu, ba Ionel Ganea vor semna cu echipa. Nimeni nu scria de mine, ceea ce îmi dădea coşmaruri. Primul telefon în noapte a fost de la o persoană care îmi era necunoscută la voce, dar pe parcurs, mi s-a prezentat.
    • Mersi că ai acceptat, Mihai. Chiar aveam nevoie de o soluţie de avarie, şi vreau să îţi mulţumesc foarte mult.
      
    • Stai liniştit, aş mai face asta când cineva din familie are nevoie de mine.
      
    • Bun, la club e foarte bine, nu sunt probleme cu banii, domnul Horoba te va ajuta, avem doi scouteri care ne vor ajuta să găsim nişte jucători noi, însă noi considerăm că nu prea avem nevoie de întăriri.
      
    • Vezi că pe stânga stăm mai slab, nu am de gand să joc vreun meci cu Zarko titular.
      
    • Apropo de Zarko, noi vrem să scoatem nişte bani pe el.
      
    • Vorbim despre asta când ajung la Mediaş şi ne vedem la club.
      
    • Mai bine, Mihai. Ai un apartament cu două camere pus la dispoziţie de club, cheia este la domnul Horoba, stadionul este la 5 minute de apartament.
      
    • Mersi pentru informaţii, ajung într-o oră. Tu cumde nu dormi la ora asta?
      
    • Avem un sezon lung la dispoziţie, vreau să mai joc un meci două în prima ligă, dar simt că nu pot şi vreau să fiu în forma pentru echipa a 2a, de asta nu dorm. Multe nopţi nedormite vom avea.
      
      Boaru mai voia să joace în prima ligă? Ultima dată când a jucat eram pe băncile Şcolii de antrenori. Toată discuţia asta m-a făcut să realizez că vom deveni apropiaţi şi că voi avea mare nevoie de el.
      
      Întâlnirea cu Horoba a fost foarte normală, nici nu mă aşteptam de altfel să fie diferit. Primele indicaţii au fost că va trebui să semnez contractul, apoi să mă prezint la conferinţa de presă.
      • Ce conferinţă de presă? Dar ce sunt eu, mare antrenor de merit conferinţă de presă?
        
      • Stai liniştit, trebuie să faci asta, că de altfel ne amendează Mitică.
        
      • Comunistul dracului, să mă piş pe el.
        

      Prima oprire a fost la stadion, unde se afla unchiul meu, Cindrea şi Cristi. Îmbrăţisări, salutări, întrebări de familie, însă Horoba întrerupa mica întrunire de familie cu o replică tăioasă.

      [*]Semnăm şi noi contractul ăsta, că nu se semnează singur.

      [*]Acum, imediat, nici nu trebuie să îl citesc.

      [*]Îţi aduci propriul staff? Ai secunzi, maseori? Să ştiu dacă să scot la imprimantă contractele de reziliere.

      [*]Nu…Vreau ca staff-ul să rămână la fel.

      [*]Cum decizi tu, fiule. Te aşteaptă echipa în vestiar.

      [*]Cum? Deja?

      [*]Da, Mihai, începi munca din momentul ăsta. Eu am plecat la Bucureşti să înregistrez contractul la ligă şi mai am ceva treburi pe acolo.

      Nici nu reuşisem să semnez, că şi prima întâlnire cu echipa era stabilită. Unii dintre jucători erau mai mari ca mine, trebuia să fiu atent la prima abordare. Raportul lui Cristi a fost foarte bun şi mi-a făcut o imagine clară despre echipă. Liniştea din vestiar urma să îmi devină cunoscută, Paul fiind de faţă la numirea mea ca antrenor. Paul, directorul sportiv al echipei, urma să fie prezent la orice moment al echipei, ajutându-mă cu experienţa sa.

      [*]Bună ziua, băieţi. Mă numesc Moraru Mihai, iar de astăzi sunt antrenorul vostru. Nu mă aştept să ne înţelegem bine din primele minute, însă vă cer respect şi seriozitate. Nu am de gând să vând pe nimeni, iar de adus, asta depinde de voi, dacă îmi veţi demonstra că sunteţi buni pe posturile voastre. Nu vreau să fac din ţânţar, armăsar, dar doresc ca la finalul sezonului, echipa să se situeze undeva în prima jumătate. Eu vă voi coordona doar în tur, din retur vă va antrena Cristi. Cam atât am de spus, munca este piesa de bază la mine, iar cine nu munceşte, nu joacă. Luaţi-vă ghetele şi ne vedem pe teren.

      Urma o muncă titanică, cu multă determinare şi cu o speranţă mare, clasarea în primele 8 clasate ale României, cam greu, zic eu, doar, că există echipe precum Steaua, Dinamo, Vaslui, Astra, Rapid care îşi propun titlul şi accesarea în cupele europene, care au un buget cât îl am eu pe trei ani. Nu am de gând să vând niciun jucător, însă, sper să mai fac rost de un jucator, doi, trei. Împrumutaţi, gratis, cam atât îmi permit.

[Mimo]

Toate gândurile mele se duceau spre echipă, spre pregătirea fizică, spre pregătirea tactică, ce trebuia oare să le spun? Era primul antrenament, iar de pregătirea fizică, l-am rugat pe Marco, un german care se stabilise de curând la noi în ţară să se ocupe. Doar nu îl plăteam degeaba. Mi-a zis că într-o lună, va aduce echipa la un nivel maxim de pregătire, înainte de amicalul cu CFR Cluj, dinaintea începerii campionatului. Aveam noroc de contractul de parteneriat încheiat dintre cele două cluburi, îl aveam pe Bud împrumutat şi puteam să rog să mai îmi trimită pe cineva să folosesc în echipă.

• Mihai, vină puţin aici. Ai întârziat 5 minute deja la conferinţa de presă.
  
• Căcat, acum vin. Imediat.
  
  Era destul de multă lume prezentă la conferinţa de presă, un lucru care mă suprindea. De când semnasem, de dimineaţă, nu citisem nimic în ziarele de sport. Ce căutau atâţia aici? Se vede că domnul Horoba avea mare experienţă şi că mă va ajuta să trec peste momentele de acomodare cu uşurinţă. El avea să fie prezent şi la conferinţa de presă, alături de mine, să îmi facă prezentarea.
  
  
  • Bună ziua şi vreau să vă mulţumesc din partea clubului Gaz Metan Mediaş că asistaţi la investirea ca antrenor a lui Moraru Mihai. Mihai, un antrenor tânăr, fără experienţă, însă compensează prin dorinţa de performanţă şi de rezultate. Nu avem pretenţia ca el să câştige fiecare meci care îl dispută, datorită experienţei minime pe care o deţine. Obiectivul nostru este clasarea în prima jumătate a clasamentului. Mihai va avea contract pe un an şi dacă va îndeplini obiectivul va semna pentru încă doi ani. În legătură cu acuzaţiile de nepotism, sunt pur şi simplu fabulaţii. Eu şi domnul Cindrea am decis că Mihai ne este cea mai la îndemână soluţie şi că trebuie să îl contactăm. V-a explicat foarte bine domnul Cristi Pustai, de ce a avut loc despăţirea. Cu ocazia asta, vreau să îi mulţumesc pentru munca depusă în cei cinci ani în care şi-a desfăşurat activitatea la Mediaş. Din acest moment, vreau să îi urez succes lui Mihai şi sper să avem rezultatele care le dorim. Îl las pe el să vorbească, apoi puteţi pune întrebări.
    
    • Mulţumesc de prezentare, domnule Horoba. Mulţumesc de prezenţă. M-am înhămat la o muncă foarte grea, am un lot destul de bun, cu care probabil voi obţine obiectivul propus de club.Chiar dacă sunt fără experienţă şi neştiutor, vreau să ştiţi că am puţin timp să învăţ şi mai am de învăţat în această profesie. Echipa se prezintă la un nivel mediu de pregătire, dar va ajunge la nivelul aşteptat de mine peste trei săptămâni. Nu doresc să răspund la întrebări, pentru că deja am întârziat la această conferinţă de presă, iar jucătorii se încălzesc pe teren şi vreau să îmi încep munca. Sunt nerăbdător să fac asta şi trebuie să mă scuzaţi. Să aveţi o zi bună.
      

    Ieşind furibund din sala de conferinţe, mi-am luat fluierul, agenda şi am plecat rapid spre terenul de antrenament. Jucătorii terminau ultimele elementele de încălzire şi se pregăteau să asculte ideile mele.

    [*]Nu vreau să vă desconsider, însă începem cu pasele, doresc să adoptăm un stil de joc foarte calitativ. Vă spun de acum, singurii cu pase lungi sunt fundaşii centrali şi portarul. Nu vreau să plecaţi din zona voastră de joc, de pressing se vor ocupa doar jucătorii care îi desemnez eu. Având o echipă destul de înaltă, vom încerca să luam contact cu multe faze fixe şi să fructificăm multe dintre ele. Mă bazez pe puterea voastră de înţelegere şi sper să avem rezultate împreună. Mâine avem amical cu echipa a doua şi vreau să îmi demonstraţi că meritaţi să fiţi titulari. Haideţi, luaţi o minge la doi oameni şi pasaţi-vă folosind dreptul, apoi cu stângul, apoi combinaţi. Varro, încălzeşte-i pe băieţi, bagă-le materiale să aibă detenta bună şi să stea pe linia porţii.

    Maieurile fosforescente verzi şi portocalii erau întinse pe toată suprafaţa terenului, imaginea asta nu am văzut-o decât la antrenamentele CFR-ului din iarnă, când am asistat la câteva dintre antrenamentele echipei lui Pazkany. Viaţă scurtă voi avea la club, aşa zic.

    

[Razwyx]

Haide ca se poate! Bafta la Medias!

[rangorakon]

Succes ba!

[Mimo]

Capitolul 4

După amicalele care le-am disputat contra unor echipe mai mult sau mai puţin cunoscute din zona Scandinaviei am ajuns la concluzia că trebuie să mai adaug lotului câteva piese pentru concurenţă. Primul pe listă a fost Ovidiu Petre, rămas liber de contract după ce şi-a dus la bun sfârşit contractul în Italia Acesta a acceptat oferta de a juca la Gaz Metan. Pe lista de cumpărături am avut mulţi jucători pentru postul de fundaş stânga, însă am reuşit să luăm una dintre cele mai bune soluţii, un fundaş stânga de 23 de ani, sud-african, pe numele său întreg Sibusiso Khumalo. Din cauza lipsei de concurenţă pe postul de mijlocaş stânga, l-am împrumutat pe Rafael Bastos de la CFR, în ciuda bunului început de sezon care l-a avut în amicale. Ultimul jucător venit, Amir Sayoud, un jucător tânăr, recomandat de scouterul clubului, a venit liber de contract şi l-am împrumutat imediat la Sportul Studenţesc penrtu a se acomoda cu noua ţară.

• Te gândeai la începutul perioadei de pregătire că vom termina cantonamentul fără înfrângere? Cu CFR am fi putut câştiga, dar am avut ghinion.
  
• Asta e, Cristi. Nu totul se poate obţine. Acum avem meci cu CSMS Iaşi, ai terminat raportul despre echipa?
  
• Da, l-am terminat. O echipă tânără, arţăgoasă, ştii tu cum e Ionuţ Popa. Va fi un meci greu, însă îl putem face noi uşor dacă înscriem rapid.
  
• Da, ai dreptate. Să vedem ce ne aduce norocul.
  
• 
  
  Peste câteva zile, meciul cu Iaşi a adus la stadion 5.000 de oameni, pesemne că au aşteptări mari de la noi în acest sezon. Faptul că au venit, echipei i-a fost de bun augur şi au câştigat meciul într-o manieră clară, fără dubii.
  
  
  
  

  
  
  
  Etapele 2, 3, 4 şi 5. Au adus puncte importante echipei mele, ajungând la un total de 11 puncte în primele 5 etape, un parcurs la care nu ne gândeam.
  
  
  

  

  
  
  

  • Domnule Horoba, sunteţi mulţumit de parcursul de până acum?
    
  • Da, măi Mihai. Chiar nu mă aşteptam să faci o treabă aşa bună. Mai ales victoria cu Vaslui a fost senzaţională, o candidată la titlu să o faci şah-mat la ei acasă? Bravo băi.
    
  • Mulţumesc, a fost probabil doar nococ.
    
  • Băi, nu cred asta. Am văzut cum te uitai la dvd-urile cu jocurile Vasluiului şi am observat că ai găsit multe breşe în apărarea lui Şumudică. Bravo, aştept rezultate cel puţin la fel de bune.
    
  • Sper şi eu asta. Obiectivul meu personal este să câştigăm fiecare meci.
    
  • Să fie cum zici tu, Mihai. Ne vedem mai târziu, trebuie să îţi dau bonusul pentru victorie pe card, doar meriţi.
    

  Primele cinci etape ca antrenor în prima ligă. Am avut onoarea să dau noroc cu nişte antrenori care au experienţă faţă de mine, Ilie Stan, Manea, Şumudică, Ionuţ Popa. Visul meu a devenit realitate, se vorbea despre jocul entuziasmant al echipei mele la televizor, dar nu dura mult, că de obicei intra Becali, Badea sau Ioan Niculae în direct şi se schimba brusc subiectul. Am un atacant de rasă, pe care trebuia să îl cumpăr, unchiul meu trebuia să bage adânc mâna în buzunar pentru achiziţionarea lui Bud, sper că se putea face afacerea. Fanii au devenit apropiaţi faţă de mine, pe drum acum mă opreau, nu îmi cereau autografe ci fotografii cu ei, puştii îmi cereau sfaturi ca să devină jucători profesionişti. Am observat că idolii lor erau Eric, Bud, Makrovic sau Pleşca, nu Tănase, Mutu, Chivu, Lobonţ, Rusescu, iar acest fapt mă bucură enorm. Reuşeam să schimb ceva şi trăiam cu speranţa că voi ajunge să antrenez într-o cupă europeană. Probabilitatea era destul de mică, dar nu strică să visezi.

  

[Razwyx]

Mergi excelent pana acum! Sper sa mai ai "nococ" sa bati pe toti! )

[dica]

bafta !

[Mimo]

@dica, Razwyx, rangorakon: Multumesc.

Capitolul 5

Toată viaţa o aveam înainte, însă totul putea să dispară într-un moment, pentru că, totuşi, faptul că o antrenam pe Gaz Metan reprezenta că am totul în viaţă, iar dacă mi se lua acest lucru, eram împlinit. Bliţurile şi camerele de luat vederi mă orbeau iar întrebările agasante ale jurnalişitlor mă făceau şi mai buimac decât eram.

• Da, am fost învinşi, meritat zic eu, nu am meritat deloc să câştigăm acest meci, sunt dezamăgit de atitudinea jucătorilor, au intrat pe teren de parcă au câştigat meciul. Consider că este inadmisibil să treacă de tine într-un aşa hal, când tu aştepţi o convocare la naţională?
  
• Se pare că sunteţi dezamăgiţi de eliminarea din Cupa României. Era un obiectiv?
  
• Nu era un obiectiv propus de club, dar era un obiectiv personal, aveam de gând să caştig fiecare meci posibil, însă, nu a fost posibil.
  
• Sunteţi mulţumit de achiziţiile din această perioadă de transferuri?
  
• Da, fiecare jucător şi-a demonstrat valoarea şi vom încerca să îi păstrăm. Nimeni nu are un loc bine stabilit în echipa mea, de la oră la oră se poate modifica ceva.
  
• Următorul meci este contra celor de la Dinamo, în campionat. Mergeţi să vă apăraţi?
  
• Nu, vom aborda meciul ca de obicei, vom merge şi vom practica un joc curajos şi cu multă dezinvoltură. Dinamo este o echipă foarte bună, indiferent de problemele interne prin care trec. Sunt sigur că publicul extraordinar de pe Naţional Arena va fi la nivelul meciului şi va încuraja echipa gazdă. Timp de 90 de minute voi înceta să fiu dinamovist, dar după, voi reveni la sentimentele pentru acest club.
  
• Doriţi ca în viitor să antrenaţi Dinamo?
  
• Desigur, Dinamo reprezintă ceva în inima mea şi când se va ivi ocazia şi dacă, voi antrena şi gratis acolo. Spun de acum, dacă vom marca, eu îmi voi păstra bucuria în respect faţă de club.
  
  
  Încă cinci meciuri care s-au scurs din acest sezon. A venit şi prima înfrângere, înfrângere dureroasă, în faţa unei echipe de liga a doua, în Cupă. Dar mă gândesc că ne vom revanşa în campionat şi în Cupă, anul viitor, dacă voi mai antrena. Urmează nişte dueluri de poveste cu Dinamo, Braşov, Steaua şi Pandurii. Trebuie să mă descurc. Se pare că acesta va fi testul meu de antrenor care îmi va definitiva cariera. Inima mea se împarte în două, o jumătate la Gaz Metan, o jumătate la Dinamo. Îmi voi împlini visul vreodată?
  
  
  
  
  Telefonul sună cu un număr care nu îl aveam în agendă, nu putea fi cineva din oraşul meu natal, sau cineva cunoscut, că de obicei, primeam de obicei telefoane să ajut, să dau sfaturi.
  • Alo? Mimo?
    
    Nimeni în afară de prietenii de la Câmpulung nu mă mai strigau aşa, iar cu majoritatea ţineam legătura.
    
    • Da, eu sunt. Cu cine vorbesc?
      
    • Maria. Voiam să vorbim.
      

    Singura fată cu care am fost şi nu am înţeles niciodată de ce am plăcut-o şi de care niciodată nu am ştiut să profit mă suna. Se pare că faptul că antrenez în prima ligă îmi aduce viaţa de căcat înapoi.

    [*]

    [*]Uh. Salut. Păi, vorbeşte, căci eu nu am să-ţi spun prea multe lucruri.

    [*]Am primit scrisoarea, Mimo. Am primit scrisoarea. Scrie aici că sentimentele astea vor ţine mereu. Chiar aşa? Nu te ştiam aşa, niciodată nu am crezut că tu eşti în adâncul sufletului un sensibil, însă masca ta de om nesimţit şi insensibil m-a fermecat într-un mod greşit.

    [*]Păi nu este vina mea că tu eşti o încrezută şi că nu credeai de la nimeni că sunt aşa cum sunt. Am fost aşa mereu, şi în perioada când am fost împreună, chiar luna aceea. Dar nu mai vreau să vorbesc despre asta. Am un drum lung de parcurs şi vreau să merg cu mintea limpede.

    [*]Încă doreşti să ne împăcăm? Eu sunt dispusă să renunţ la orgoliu.

    [*]Eşti singura fată cu care m-aş împăca, dar în momentul acesta, ar trebui să îţi dai seama, ca toţi ceilalţi, că mi-am schimbat priorităţiile. Nu mai sunteţi, voi, prietenii mei pe primul loc, aţi fost înlocuiţi, şi nu am de gând să schimb ierarhia pentru tine. O seară bună.

    

    Cred că urma să omor pe cineva, dar oare cine a făcut greşeala şi a trimis scrisoarea?

[Razwyx]

Pacat de infrangerea din Cupa. Dar nu-i nimic! Acum ai mai multi timp sa te axezi pe campionat.

Cat despre fata aceea, ofera-i o sansa, n-ai ce pierde!

[Vyctor]

Foarte frumos story. Tine-o tot asa !

Cred ca obiectivul personal pentru sezonul asta e sa prinzi un loc de cupe europene...pentru ca ai lot bun, iar Bastos cred ca e printre cei mai buni.

[Mimo]

Capitolul 6

Victorie în ultimul minut! Revenire de senzaţie a echipei conduse de Moraru Mihai! Îşi revine Bud? Acestea erau titlurile de la televizoare, de după meciul cu Dinamo. Cei 8.000 de fani prezenţi pe stadion au plecat dezamăgiţi, fiindcă echipa lor pierduse. Şi eu ca dinamovist, am fost dezamăgit de meci. Ca om profesionist ce sunt, am refuzat să mă bucur la goluri, dar, trebuia să specific gestul meu de la finalul meciului când mi-am cerut scuze fanilor dinamovişti…Fotografii erau în jurul meu în acel moment, iar eu cu durere în suflet le ceream scuze fanilor şi aceştia mă aplaudau în picioare. Acel moment m-a ameţit o perioadă bună de timp, fiind trezit doar peste câteva minute de luminile reflectoarelor de la camerele de luat vederi.

• O victorie destul de senzaţională, sunteţi bucuros de revenirea pe care a avut-o echipa dumneavoastră?
  
• Da, o victorie importantă care ne va ajuta să ne îndeplinim obiectivul, să ne clasăm în prima jumătate. Până acum suntem peste grafic.
  
• Care a fost motivul pentru care nu v-aţi bucurat la goluri?
  
• Păi, fiind dinamovist, practic m-am bătut singur. Nu am dormit o săptămână gândindu-mă la acest meci. Dinamo face parte din viaţa şi sufletul meu, iar eu un prea pot să schimb asta.
  
• Doriţi ca în viitor să antrenaţi Dinamo?
  
• Acesta este visul meu, v-am mai spus asta.
  
• De ce v-aţi dus la Peluza Cătălin Hîldan la finalul meciului?
  
• Simţeam nevoia să îmi cer scuze faţă de acest minunat public care a încurajat echipa pe tot parcursul meciului. În plus, am vrut să aduc un omagiu echipei care o iubesc cel mai mult şi galeriei. Sper că suporterii nu sunt supăraţi că o echipă antrenată de un dinamovist le-a furat victoria. Le doresc tot ce este mai bun pe lume, să fie sănătoşi, să se termine problemele cu banii, să fie rezultate. Acesta este lucrul care mi-l doresc pentru Dinamo.
  
  

  

  
  
  
  Jurnaliştii fiind atinşi de sinceritatea mea au hotărât că am spus destul de multe şi că sunt liber să plec. Deci, aşa e. Am bătut Dinamo, la ea acasă. Numai că mai aveam alte meciuri, mult mai grele.
  
  
  

  

  
  
  
  Următoarele patru meciuri au adus încă patru victorii. Cea mai frumoasă fiind cea cu Steaua, în faţa unui stadion plin, la Mediaş. Chiar şi prezenţa lui Iordănescu, a lui Piţurcă, nu au făcut ca Steaua să strălucească şi au plecat învinşi cu un scor ruşinos de 3-0. Imediat după meci, patronul Stelei şi unul dintre managerii Stelei au desfiinţat echipa şi pe antrenorul echipei, ridicând în slăvi metoda prin care a jucat Gazul. Entuziasm, joc prin pase, aparare atentă şi masivă.

  • Moraru a creat o maşină de fotbal, cu doar 9 goluri primite în 14 meciuri. Jocul său bazat pe o echipă tehnică, rapidă şi ascultătoare dă roade. De un joc de acest tip are nevoie şi Dinamo să se revitalizeze după toate problemele care le-a avut. Ţin să felicit acest tânăr antrenor şi îi doresc tot succesul din lume. Sper ca într-o zi, destinelele lui şi ale lui Dinamo să se intersecteze.
    

  Cornel Dinu, după meciul cu Pandurii.

  După 14 etape eram situat sus, spre vârful clasamentului. Cele 33 de puncte adunate şi cele 14 meciuri fără înfrângere în campionat îmi dădeau satisfacţie şi mă plasau într-un top al surprizelor al noului sezon. Urma să ţin forma în continuare, să ne uităm la fiecare meci cu curaj şi să dăm totul să îl câştigăm.

[Razwyx]

Cred ca sezonul acesta e al tau. Ar fi prea pacat sa nu iei campionatul dupa modul cum joci.

[halandala]

Mediesenii nu s-au suparat ca te-ai dus la galerie la Dinamo?

[Mimo]

Capitolul 7

Cu şase etape până la finalul sezonului de toamnă, am început să mă gândesc mai bine la perioada de transferuri din iarnă. Pe lângă că am reuşit repatrierea lui Bud la Mediaş trebuia să mai fac rost de un fundaş dreapta şi de un mijlocaş care să acopere postul lui Breveeld, cel de mijlocaş central. Până atunci, urmau o serie de meciuri, pe care eu le consideram grele, iar după cum arăta clasamentul şi cum spunea presa, le tratam din postură de favoriţi. Chiar şi meciul cu CFR-ul lui Andone care făcea senzaţie în Ligă.

• Mă macină un lucru, Cristi. Faptul că ne merge prea bine, suntem pe primul loc, presa ne vede campioni, dar eu tot am o frică în mine.
  
• Văd că simţi tu ceva, dar nu trebuie să asculţi se simţul acesta. Cred că ne vom descurca în continuare. Mergem înainte în formula asta, da?
  
  Nu ştiam ce voia să spună prin Mergem înainte în formula asta, urma să îmi termin înţelegerea în ianuarie şi el trebuia să preia echipa pentru retur.
  • Ştii, Mihai, m-am gândit că nu sunt încă pregătit pentru postul de antrenor principal…Încă nu sunt rodat, încă nu sunt trecut prin multe. M-am decis să rămân antrenor secund cât timp rămâi tu la club. Domnul Cindea m-a ascultat şi a promis că îţi va propune o prelungire a contractului curent, şi mie îmi va face la fel. Renunţ la cariera de fotbalist şi am de gând să continui alături de tine.
    
    Oferta de care spunea Cristi era pur şi simplu de nerefuzat. Acum urma să semnez contractul şi să mă pregătesc pentru următoarele meciuri.
    • Mă bucur că ai semnat contractul, nepoate. Vreau să te rog ceva. Continuă drumul acesta până la finalul contractului. Ai salariu, ai casă, ai prieteni. Te rog să continui forma pe care o are echipa, că tu eşti în stare să scoţi echipa asta din orice. Nu degeaba suntem neînvinşi. Încearcă să ţii echipa sub control şi să nu o scapi din frâie. Vestiarul te iubeşte şi au primit cu foarte mare bucurie vestea că vei continua alături de ei.
      

    Totul mergea bine, însă urmau meciurile pe care eu le consideram foarte grele. Înainte de fluierul de start contra celor de la Oţelul, mi se părea o idee nebunească să câştigăm fiecare meci până la finalul sezonului de toamnă, dar la finalul meciurilor, mi s-a părut şi mai nebunesc performanţa făcută.

    

    Am certitudinea că Moraru Mihai va deveni unul dintre cei mai valoroşi antrenori din ţară. Refuzând oferta Stelei şi oferta celor de la Nice, a dat dovadă de profesionalism şi de ataşament faţă de club şi contract.

    Ioan Horoba

    Moraru, antrenorul acesta, de la Gaz Metan, m-a impresionat şi m-a determinat să îi convoc câţiva dintre jucători la naţională. Omul merită respectul tuturor şi în plus, are şcoala românească în sânge. Îl respect mai ales că vine la antrenamentele echipei naţionale şi ale echipei de tineret, omul este îndrăgostit de meseria asta. Va ajunge mare daca va continua în acest mod.

    Victor Piţurcă

    [*]Băieţi, urmează Crăciunul şi Anul Nou. Vreau să vă simţiţi bine în această vacanţă şi să mâncaţi tot ce doriţi, însă doresc să mâncaţi cu atenţie. Veţi avea un program pe care va trebui să îl respectaţi în vacanţă, puţină mişcare, să vă menţină în formă. Cine vine cu surplus de kilograme va primi amendă. Amenda este de trei mii de euro per kilogram. Banii care sper să nu îi strâng, ii voi folosi pentru ieşirile la grătare şi team-building. Vă doresc Sărbători Fericite şi aştept să ne vedem cu bine la reunire.

    

[rangorakon]

Mimo,mare noroc ai avut cu Brasov-ul )

[Mimo]

Capitolul 8

Sărbătorile petrecute la Câmpulung mi-au adus aminte de fiecare moment frumos petrecut alături de familie şi de colegi. Toata familia era mândră de faptul că am ajuns să antrenez în prima ligă, iar laudele continuau să vină şi de la fiecare om cu care mă întâlneam. Şi foştii profesori, pasionaţi de fotbal, mă felicitau şi mă întrebau când mai dau pe la liceu, că le e dor de mine. Îmi reîncărcam bateriile pentru un retur interesant, care îl abordam de pe un loc fruntaş, fără înfrângere. Practic dădeam peste cap calculele şi toate pronosticurile cu turul avut.

• Băi Mimo, nu contează dacă pierzi campionatul. Contează că îţi îndeplineşti obiectivul impus. În plus, ai continuat să ai grijă de noi, chiar cu distanţa asta dintre noi. Ai rămas fidel, tu ai dat telefoane în continuare, tu ai pus întrebări. Noi nu am vrut să te deranjăm din visul tău. Ştii asta.
  
• Stai liniştit, Sebi. E o plăcere să aflu ce faceţi voi, în plus, la Mediaş nu găsesc activităţi foarte interesante şi când vă ascult problemele, mă relaxez.
  
  Reunirea de pe 7 ianuarie a adus şi nişte noutăţi la echipă. Romario, un fundaş dreapta brazilian, care semnase pentru 6 luni şi Laurenţiu Marinescu, care venea împrumutat de la Petrolul. Între timp renunţasem la serviciile lui Vasilache, iar Dan Roman, Aymen Tahar, Vitinho, Buzean şi Sayoud au fost împrumutaţi la alte echipe pentru a avea meciuri în picioare în vederea următorului sezon. Primul cantonament, de 12 zile, a avut loc la Poiana Braşov, unde le-am băgat minţile jucătorilor în cap, i-am trezit pe întuneric, cu antrenamente la 7 dimineaţa, alergări în pantă şi controlul mingii în zăpadă înaltă. Al doilea cantonament, în Turcia, unde am avut o serie de amicale şi de antrenamente dure până la începutul returului. Rezultatele au fost satisfăcătoare, după părerea mea.
  
  
  

  
  
  Primele cinci etape din noul an ne aduceau nişte formaţii bine pregătite din toate punctele de vedere, iar părerea mea era că trebuia să câştigăm macar trei dintre aceste cinci meciuri, pentru a ne menţine acolo sus.
  
  

  
  • Ştii, Mihai, nu mă gândeam niciodată că vom avea rezultatele astea. Reuşeşti să aduci lumea la stadion, ai rezultate. Vei ajunge mare, Mihai. Îmi cer scuze că nu am avut încredere în tine de la început.
    
  • Domnule Horoba, ştiţi şi dumneavoastră. Încrederea vine pe parcurs. Nu?
    
  • Aşa e, hai să ne bucurăm de cafea.
    
  • Cum spuneţi.
    

  

[Mimo]

Cum se poate ca toate să meargă atât de bine în campionat? Păcat că nu ne-am calificat mai departe în cupă. În fine, având rezultatele de partea mea şi suporterii la fel, îmi permiteam acum să mă rog la unchiul meu să se implice mai tare la echipă, să cumpere baza de antrenament, să o dezvolte puţin, la fel şi mica academie de aici, precum şi infrastructura terenurilor de antrenament.

• Bine, la academie sunt de acord. Însă, trebuie să negociez pentru baza de antrenament. Rezultatele vin. Dacă vom câştiga anul acesta campionatul, îţi cumpăr apartamentul care îl ai şi ţi-l mobilez.
  
• Cum spuneţi, unchiule. Mulţumesc.
  

Luând parte la o discuţie cu unchiul meu, patronul, mi-am dat seama de încrederea oferită pentru munca care o prestam. Totuşi, nu stăteam trei ore la antrenamente şi apoi plecam acasă. Ajungeam la ora 8 la stadion şi plecam de obicei după ora 21, când mă mai gonea portarul stadionului, nea Costică.

Rezultatele mă ţineau în lupta spre premiul de antrenorul anului în România şi spre antrenorul anului român, în luptă cu titanul Mircea Lucescu şi revelaţia rusească Dan Petrescu. Urmau duelurile nebune cu Rapid, Dinamo, Braşov şi Steaua, meciuri care trebuia să decidă cine va ieşi campioană. Noi, sau CFR. Cei de la CFR, au decis încheierea pactului de sponsorizare între cele două cluburi, datorită creşterii echipei şi au dorit să nu ne ajute să ne întărim cu jucători de la propria lor echipă.

Victoria cu Dinamo îmi dădea un plus de încredere pentru meciul cu Steaua, însă, inevitabilul s-a întâmplat şi a apărut prima înfrângere. Înfrângere meritată, după atâtea victorii în ultimul minut, pe ultimele faze. Atacul fulgerător al Stelei, format din Nikolic şi Rusescu au terminat meciul după 10 minute, pe parcurs ajungând şi Tănase şi Gardoş să înscrie. Meci nebun, dar însă în faţa unui public de 40.000 de suflete, care au cântat încontinuu pentru Steaua. Era şi normal, tocmai aveau 3-0 la pauză.

Au mai rămas patru etape, iar titlul era aproape, foarte aproape. Ne mai trebuia încă o victorie pentru a aduce primul titlu la Mediaş. Zilele veneau repede, iar căldura din mai se simţea. Se simţeau şi mirosul banilor din drepturile de televiziune. Jucătorii erau unii cu gândul la vacanţă, iar gândul meu era la meciul cu Pandurii, o revelaţie a campionatului.

[Razwyx]

Hai ca se poate! Nu poti pierde campionatul pe ultima suta de metri.