Jump to content
Sign in to follow this  
unq_flipmo

Baiatul Cu Sacul De Panza Si Fata Morgana

Recommended Posts

A doua zi mi-am onorat promisiunea si am fost la renumitul meci. Aris - PAOK transpus de pe arena de fotbal in sala. Oricit am incercat sa raman pe cont propriu fara cele 3-4 matahale angajate ale clubului n-am reusit, acestea erau tot timpul in jurul meu. Si cu totii eram in mijlocul galeriei. A fost o experienta pe care n-o voi uita niciodata. N-am mai vazut niciodata asa ceva si depasea cu mult ce vazusem la fotbal. A fost absolut ireal:

Incredibil. Absolut incredibil. Am visat toata noaptea galeria si atmosfera incendiara. Inainte sa mor o sa mai ma duc o data neaparat.

Revenind la fotbal... victoria cu Atletico se pare ca nu o digerasem. Din deplasarea urmatoare am plecat cu coada intre picioare. De la Atena, jucam cu Panionios. 1-0 pentru gazde la capatul unui meci pe care deja il abordam obositi (jucam doar la trei zile distanta) si care s-a complicat extrem de mult in minutul 50 cand Nafti a primit rosu direct. Pe final de meci - in minutul 86 - Bosko Balaban inscria pentru gazde. Ar fi fost un punct mare daca-l obtineam. N-a fost sa fie. Insa in etapa urmatoare trebuia sa castigam neaparat, urma apoi la 3 zile distanta deplasarea din Norvegia.

Jucam cu Ergotelis. Pe hartie usor. In teren greu. Desi am jucat ofensiv, desi am am avut om in plus din minutul 36 victoria avea sa vina extrem de tarziu, in minutul 92. Cesarec pe care-l introdusesem in urma cu 10 minute in locul lui Ruiz inscria. Javito cu pasa. Trei puncte importante mai ales din punctul de vedere al moralului.

Meciul din Norvegia l-am abordat cu teama. Cativa jucatori in frunte cu Toja incepusera sa dea un randament scazut implicit am fost nevoit sa-i scot din echipa. Fusesera inlocuiti de Faty si alt mijlocas, Prittas. Printre altii. In fata jucam tot cu Koke si Ruiz. Norvegienii ii stiam din timpurile cand jucam contra lor cu Valencia. Demidov, Dorsin, Lustig, Iversen, Rade Prica... jucau si tineam pasul greu cu ei. Am incheiat prima repriza la egalitate, golului lor am raspuns in minutul 43 prin Ruiz (pasa acelasi Javito) insa am pierdut in repriza a doua - Prica aducind toate punctele pentru norvegieni. Infrangere din care din pacate nici nu am avut multe de invatat. Urma meciul cu PAOK afara si nu eram deloc intr-un moment bun de forma. Dimpotriva.

Am incercat sa compensez forma aparent proasta cu cateva sedinte video in plus. Am intors PAOK-ul pe toate fetele. Post pe post erau mai valorosi ca noi. Insa ca si compartimente trebuia sa iesim peste ei. Cel putin doua, apararea fiind neaparat unul dintre cele doua. Ca al doilea era mijlocul sau atacul conta mai putin. Conta sa stie fiecare jucator cum se misca adversarul sau direct si omul care-i va intra in aria sa. De la mijloc in sus PAOK-ul era tare de tot: Vitolo, Pablo Garcia, Ivic, Vierinha, Muslimovic si Salpingidis. La noi de exemplu Toja in care-mi pusesem mari sperante la inceputul sezonului nu mai prindea nici banca. Adevarata vorba aia... nu iese fum fara foc. Koke de asemenea era pe banca, unul dintre cei mai importanti jucatori ai echipei.

Prima repriza am cam fost dominati dar ne-am facut treaba bine in aparare. Acelasi lucru l-am cerut si in a doua repriza, aparare exacta in primul rand. Restul o sa vina. Si ca sa vina am facut din nou o miscare inspirata, l-am scos pe Ruiz si l-am inlocuit cu Koke sperind ca de la el va veni pasa de gol, o mica magie, scanteie, ceva. La un sfert de ora dupa ce a intrat aveam o libera complet inofensiva aparent insa era o schema pe care o repetasem de nenumarate ori la antrenamente. Asa sta treaba la echipele mici, unde nu exista geniu trebuie sa existe ceva - repetitie mai exact - iar fazele fixe devin adevarati asi. Koke a centrat ca la manual, fundasii centrali si-au tras oameni dupa ei un pic inainte de momentul in care spaniolul a lovit balonul si din spate Javito a venit si a plasat balonul pe langa portar. N-am rezistat impulsului si m-am bucurat ca un nebun. Am fost lovit cu cateva role de hartie si a trebuit sa ma refugiez subit. Am rezistat pana la final, Cirillo (poti sa spui fundas central cretin ca sunt sinonime) a luat si un rosu si printre obisnuitele role, brichete si parca si un telefon ne-am strecurat in afara terenului. Trei puncte mari, victorie uriasa pentru fani. Aveam doua saptamani de odihna acum, timp pe care trebuia sa-l folosim in mod optim pentru a ne pregati in special pentru incercarea de a iesi din grupe. Asta era marele meu tel pentru sezonul acesta, orice dupa iesirea din grupe era un bonus. Evident nu mi-a trecut niciun moment prin cap sa neglijez campionatul. Tocmai asta mi-a fost imputat - oarecum amical dar asa incep toate problemele antrenorului, cu reprosuri amicale intai - dupa primul meci dupa cele 2 saptamani libere. Am pierdut rusinos cu 0-4 acasa impotriva celor de la AEK. Toja m-a tradat din nou, el a fost primul schimbat in minutul 60. Era deja 2-0 pentru oaspeti Kafes si Scocco inscriind. Scocco inca o data si un marocan in prelungiri au contribuit la un 0-4 care reprezenta cel mai slab rezultat si meci in acelasi timp de cand eram la echipa. A trebuit sa umblu serios la moralul jucatorilor. Pe langa clasicul trebuie sa uitam meciul asta cat mai repede a trebuit sa mai plusez cu multe altele.

Nu prea aveam mult timp insa sa le suflu in fund pentru ca venea cu pasi repezi meciul cu Bayer 04. Meciuri extrem de importante cele cu nemtii si pentru ca pe banca lor se afla nimeni altul decat cel care-mi furase gloria cu norocul sau: Jupp Heynckes. Evident avea o formatie de trei ori mai valoroasa ca a mea. Adler in poarta, Friedrich, Kadlec, Balitsch, Bender, Simon Rolfes, Vidal, Barnetta, Derdiyok si Patrick Helmes erau mult peste ai mei Sifakis, Guiaro, Toja, Faty, Ruiz etc. Insa fotbalul nu se joaca dupa nume, o stiam prea bine. O coregrafie superba poate fi retinuta din acest meci si un punct binevenit:

In rest fiecare cu armele sale ne-am anulat ca si in acel celebru Valencia-Bayern. Aveam in continuare sanse la calificare ambele formatii, mai era un drum lung inainte.

Dupa acest meci de Europa League ne astepta un alt duel de foc. Mergeam la Olympiacos acasa. In infern din toate puncte de vedere. Stiam ca de ceva timp la Olympiacos s-a transferat si mijlocasul meu preferat din intreaga cariera, Ariel Ibagaza. Nici nu mi-a trecut prin cap insa sa ne salutam sau strangem in brate mai ales, un nou incident Gate 7 s-ar fi iscat probabil. Am inceput meciul cu un 4-5-1 din care nu lipsea Toja (lipsa de solutii) insa dupa 2 minute deja eram condusi. Albert Riera autorul golului. Ne-au calarit toata repriza si am rasuflat usurat cand la un penalty corect acordat Ibagaza a ratat. Un alt 0-4 ar fi putut sa-mi dinamiteze toata munca de un an si ceva. Am scapat doar cu o infrangere la limita si nu l-as mania pe Dumnezeu daca as zice ca am avut si noi cateva mici sanse sa egalam. Per total insa Olympiacos a fost mult peste noi. Nici nu era greu, pe langa Ibagaza mai venisera Rommedahl si alte cateva nume importante ale fotbalului european.

Urma si cupa. Jucam afara la o echipa din a doua liga, Trikala parca se numea. 6000 de oameni dar ar fi dominat Bernabeul la orice ora, la orice meci. Fanatici grecii. Jucam cu cea mai buna echipa in speranta ca vom putea imbunatati chiar performanta de anul trecut. E drept si ca daca pierdeam nu imi smulgeam parul, ar fi insemnat mai multa energie pentru Europa si campionat. Avea sa fie a doua, am deschis scorul prin Ronaldo Guiaro apoi in minutul 31 am fost egalati. Am mai jucat inca 90 de minute degeaba fara a reusi sa inclinam balanta nici noi nici ei si la penaltyuri evident am pierdut. Cand oare sa fi castigat o echipa antrenata de mine la penalty-uri ? Niciodata. Evident. Cele 30 de minute dintre minutele 90 si 120 le jucasem in inferioritate deci plecam si si. Si fara calificare si morti de oboseala. Nici fanii nu vor aprecia cu siguranta... asa ca urmatorul meci era a must win. Intalneam acasa Atromitos. Cu un Javito in zi mare (gol si pasa de gol) am castigat din prima repriza pot sa spun. In a doua mi-am odihnit cativa titulari pentru ca urma meciul de pe BayArena. Cu nemtii am facut un meci excelent si ne indreptam catre un nou 0-0 care ar fi reflectat perfect echilibrul din teren cand Sifakis la una dintre ultimele faze ale meciului incearca sa prinda mingea la un sut deloc periculos, o scapa mai rau decat Dida si Vidal pe faza inscrie cel mai usor gol din cariera sa. Mare pacat pentru cei 3000 de fani ai nostri care-i dominasera pe cei 15000 de fani nemti clar... si mare pacat pentru clasamentul nostru evident. Heynckes si norocul sau proverbial. Inutil sa mai spun in meciul urmator Sifakis nu a mai fost in poarta ci Juanma. Meciul desi l-am jucat acasa in compania celor de la Larisa n-am reusit sa-l castigam. Cu o echipa la fel de experimentata ca a noastra si cu cateva nume de marca (Dabizaz, Tavlaridis, Fabian Cannobio, Romeu, Cousin si Makinwa) gazdele aveau sa ne egaleze in minutul 76 prin vechea cunostinta din campionatul italian. Un egal dezamagitor. Si mai dezamagitor avea insa sa fie meciul urmator, deplasarea la concitadina Iraklis. Meci cu miza din punct de vedere al suporterilor, meci normal din ce ma priveste. Eleftheropoulos, Josemi si in rest relativi necunoscuti pentru mine in frunte cu doi romani. Pe unul il mai stiam din sezonul trecut (Victoras Iacob, un varf deloc special insa care-si facea treaba) insa surpriza a venit de la alt roman - Bogdan Mara. Cat timp a fost pe teren (86 de minute) a fost un constant pericol cu tehnica si lansarile sale. Am pierdut cu 0-1 in minutul 74 si nu reuseam deloc sa legam doua rezultate pozitive. Ingrijorator. Am obtinut etapa urmatoare obisnuta victorie cu 2-0 acasa cu niste sarmani - nou promovati pesemne pentru ca nu-mi aminteam de ei din sezonul precedent. Kerkyra. Cesarec inscria dupa foarte mult timp de impotenta. Si in el imi pusesem mari sperante si ma dezamagea crunt.

Am odihnit ceva titulari etapa urmatoare pentru ca in clasamentul din grupa EL nu stateam chiar pe roze si aveam nevoie de un egal la Madrid peste trei zile. S-a vazut cu varf si indesat si am reusit sa pierd la Panserraikos. Un mijlocas de-al gazdelor a prins un sut de povestit nepotilor in minutul 40 si cu toate schimbarile mele n-am reusit sa mai dreg busuiocul catusi de putin. Pierdeam si din nou nu putea sa faca bine la moral acest lucru.

Mergeam in Spania sa incercam marea cu degetul. Un Aris care nu batea mai pe nimeni infruta un Atletico cu de Gea in poarta, Dominguez, Godin, Ujfalusi, Tiago, Reyes, Aguero, Forlan, Simao, Diego Costa, Frank Merida si tot asa. Eu cu Sifakis - Michel, Lazaridis, Lozano, Vangjeli - Faty, Mendrinos, Javito, Toja - Cesarec si Koke. Jucam un 4-2-3-1 cu siguranta defensiv. Atletico in schimb super ofensivi. Ofensivitatea asta e cu dublu tais. In minutul doi suntem in atac cu destui oameni, poate chiar mai multi in preajma careului decat aparatorii spanioli si intai avem o bara, autorul isi pune mainile in cap - portarul este iesit din poarta - apoi Koke vine ceva mai din spate si conducem. 1-0 pentru Cenusareasa. Gazdele insa stiu ca au un meci intreg in fata si aproape nici nu-mi dau seama cand de la 1-0 pentru noi se face 2-1 pentru ei. Minutul 11 si 16, Forlan si Aguero. Clasa. Intram la pauza asa si ii strang in cerc si le vorbesc apasat insa fara sa tip incercind sa-i fac sa inteleaga ca e momentul sa profitam din nou de carentele gazdelor defensive. Lui Koke si lui Toja le transmit indicatii personalizate si iesim pe teren. Ca de obicei tot suporterii nostrii se aud mai puternic decat adversarii. Mirific. Minutul 52. Corner... se fluiera penalty pentru noi. Mi s-a parut gratuit initial insa la analiza video aveam sa remarc ca decizia a fost mai mult decat regulamentara, unul dintre fundasii adversi imi tinea un jucator de tricou si jucatorul meu era la un metru de adversar aproape. Koke are cojones si executa pur si simplu fara sa se uite la portar sau la poarta. Plasat si pe centru. Suna paradoxal dar cine a vazut fotbal la viata sa cunoaste executia. Suntem dominati, gazdele pot avea probleme mari daca nu inving si ne preseaza. Noi pe contre. Se apropie sfarsitul meciului si un punct e binevenit. Insa trebuie sa profitam de fiecare ocazie. Si un corner e o mare ocazie cand tu esti David. Se centreaza absolut defectuos pe jos, mingea trece prin fata portarului, este luftata a doua oara in interval de cateva secunde, cineva suteaza, se respinge, e un adevarat haos... apoi gazdele incearca respingerea, mingea ajunge tot la noi, sutam slab apoi gazdele incearca sa degajeze dar executia este extrem de proasta, mingea depaseste linia de sase metri pentru prima oara in multe secunde deja si ajunge spre punctul cu var de unde este sutata... nu, ba da... sutata si intr-un final deviata in poarta de catre cineva. Inca nu stiu cate minute si castigam. Se scurg si acele minute si victorie uriasa, absolut uriasa. Suntem prima echipa greaca din istorie care castiga pe pamant spaniol! Prima. Victorie absolut colosala. Evident cum altfel decat radiind dar incercind totusi sa-mi mentin echilibrul m-am prezentat la conferinta de presa si am spus mai mult sau mai putin aceleasi platitudini care se spun dupa o victorie a unei echipe mici afara. A doua zi ziarele din Grecia si Spania erau pline de poze cu mine si articole cu titluri care mai de care mai laudative™. Imi place cum imi sta in negru m-am surprins gandind:

20101201dasdasftb53.jpg

Nici titlurile nu erau de colo: Hector Cuper: Ha sido una victoria historica, Un triunfo historico si tot asa. Interviul din As era scurt si la obiect, cum imi plac mie lucrurile:Estamos contentos. Ha venido mucha gente de Grecia y siempre la ilusion y el factor humano juegan cosas importantes, mas alla de la estrategia. Hemos dado todo lo que tenemos y tambien hemos la cuota de suerte necesaria, porque tuvimos momentos muy difíciles, sobre todo en el segundo tiempo. La ilusion y la entrega de mi equipo han sido increibles. Mas no teniamos. Se han dado una serie de coincidencias para ganar un partido. Esto tiene mucho valor porque delante habia un gran equipo. Nos vamos contentos. Estamos felices. Todavia falta un partido. Hay que tener calma y disfrutar de este momento y luego preparar el siguiente partido. El peor error es creer que esta ganado antes de jugar.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Reveniti in campionat am mai dres busuiocul. O victorie grea cu 1-0 (evident tot acasa, afara nu mai bateam aproape pe nimeni - in primul rand pentru ca ne plecasera in pauza recent incheiata jucatori extrem de importanti ce au fost inlocuiti de jucatori net inferiori). Gol brazilianul Neto dupa vreo ora din libera. E musai sa ai un executant de libere bun cand esti la o echipa mica. Musai. Neto avea chiar sa recidiveze etapa urmatoare in deplasarea de la Olympiakos Volos si deschideam scorul in minutul 20 cu o alta libera executata ca la carte. Din pacate nici acest meci din deplasare nu aveam sa-l castigam si am terminat egalii gazdelor, 1-1. Cu siguranta pentru ca mintea jucatorilor era la meciul urmator, cel cu Rosenborg. Decisiv pentru iesirea din grupe.

Nu stiam dar avea sa fie ultimul meu meci cu tribune arhipline la greci. Iubeam pur si simplu tribunele Aris-ului:

Jucam cu cel mai bun 11 la dispozitie: Sifakis - Michel, Kouloucheris, Lazaridis, Vangjeli - Mendrinos, Javito, Prittas, Toja - Cesarec si Koke. Absentele in aparare erau importante, speram ca grecii sa-i inlocuiasca cu succes pe brazilieni. Din fericire am controlat tactic tot meciul si am lovit de fiecare data la momentul potrivit. Goluri in minutele de prelungire din ambele reprize. Primul gol - cel al calificarii, nu ne-am fi calificat doar daca am fi pierdut meciul - Cesarec in minutul 45+1 al doilea Faty in 90+2. Dupa meci impreuna cu echipa am stat minute in sir in fata galeriei si am sarbatorit impreuna. Locul 2 cu 10 puncte si o calificare mare de tot.

Ca de obicei nu aveam insa sa ma pot bucura prea mult. Jucam acasa cu Skoda. O echipa pe foaie net inferioara noua. Insa o zi mare a atacantului lor Souanis si un moment de nebunie al unui jucator al meu (Vangjeli parca) ce avea sa ia un galben si apoi sa se certe imediat cu arbitrul Cordoba style avea sa ne faca sa pierdem meciul. Greu sa joci in 10 din minutul 30. Am pierdut cu 0-2 si stiam prea bine deja ca infrangerile acasa nu sunt pe gustul grecilor. Mai ales al conducerii. Desi in Europa reusisem deja o performanta mare tot campionatul era baza in ochii lor. Meciurile urmatoare simteam ca sunt decisive, un antrenor simte cand i se pregateste ceva chiar daca nimeni nu-l atentioneaza. Problema era ca urmatorul meci era la Panathinaikos.

Iar absente iar diferenta mare de valoare intre echipe si iar infringere. Ninis in minutul 19 dintr-o pasa a lui Cisse. Stiu, niciodata n-am fost un om derby.

Meciul urmator avea sa fie aproape tras la indigo cu cel din urma cu doua etape. In loc de Skoda jucam cu Panionios, in loc de Souanis avea sa fie Mitroglou. 0-2 fatal. In aparare improvizam etapa de etapa si eram tradat de fiecare data, la mijloc Faty si Toja erau doua epave iar oamenii mei grei plecati nu puteau fi de nicio culoare inlocuiti si inca intr-un timp atat de scurt de alde Georgios Katidis sau Christos Aravidis de la tineret. Cand m-am intalnit cu presedintele in seara fatidica de 18 ianuarie mi-am dat seama imediat si i-am spus in greaca mea aproximativa Nu trebuie sa spuneti nimic, va multumesc pentru tot si sper ca macar partial sunteti multumit de rodul muncii mele aici. Ne-am inteles si la bani si la tot si ne-am despartit prieteni. Un singur regret aveam, ca nu mi-am putut testa fortele impotriva miliardarilor de la Manchester City - echipa cu care urma sa jucam in Europa League. Evident realist de fel fiind nu cred ca as fi reusit mult mai mult de 0-0 acasa si 0-3 afara. Insa toate regretele - si ca n-am apucat sa joc mai departe in Europa, si ca mi-au plecat jucatori cheie si eu am fost cel ce a tras ponoasele in primis si ca plecam la jumatate de sezon - nu se comparau cu senzatiile traite alaturi de suporterii Aris-ului. Nu o sa-i uit niciodata. Asa suporteri nu am vazut (aproape) nici in Argentina si am petrecut acolo 20 de ani pe putin. Ii vor purta in inima mereu. Meciurile cu PAOK, Iraklis, Olympiakos, Panathinaikos si poate peste toate meciul de la baschet si obisnuitul meci anual pe care Aris il juca cu Boca Juniors. O alta gluma a destinului poate Aris si Boca fiind infratite.

http://www.youtube.com/watch?v=f5hPgSEwCiQ

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au urmat cateva luni de pauza. Quality time petrecut cu familia, cu sotia si una dintre cele doua fete (cea mica mai exact) pentru ca ceilalti doi deja de vreun an nu mai locuiau in Spania. Santiago isi facea al nu stiu catelea masterat in Anglia iar Agostina lua lectii de actorie in America. Regretele se estompau treptat-treptat, realizam ca nu mai poti face performanta in momentul in care ti se vand cei mai buni jucatori... tot ce trebuia acum era sa gasesc un proiect de viitor. Ca de obicei trebuie sa te bazezi pe agent iar in ultimii ani agentii mei m-au condus catre un Betis in deriva, o Parma pe pozitie retrogradanta cu cateva etape inainte de final si catre o nationala a unei tari in razboi. Probabil daca as fi dat cu banul as fi avut mai mult noroc...

Trecusera cateva luni si se apropia inceputul sezonului in tarile care contau. Spania si Italia in primul rand. Vorbeam cu Julio din cand in cand si de fiecare data eu ii ziceam ca vreau ceva serios, un proiect nu o echipa disperata sa se salveze iar el venea doar cu oferte ce nici nu puteam sa le comentez, m-as fi injosit. Au inceput campionatele si in Italia si in Spania. Nimic. Nu antrenam dar am avut parte de o alta surpriza placuta. Fusesem invitat la o actiune inedita. Ca forma de respect si multumire pentru lucrurile bune pe care le facusem pentru Mallorca clubul in colaborare cu consiliul general organizasera un Campus ce-mi purta numele pentru copii intre 6 si 14 ani. Sport, diverse activitati, antrenamente si multa distractie pentru pusti la preturi modice (parca de la 150 pana la 300 de euro pentru 2 saptamani). Li se asigurau o gramada de chestii in banii astia, mancare inclusiv. Oaspeti de seama onorau invitatia printre care cei mai importanti Moya, Albert Riera si Ibagaza, toti jucatori mari din campionatul Spaniei. Intr-una din zile a venit si Diego Capel. De asemenea Iturralde Gonzalez - unul din cei mai valorosi arbitri spanioli arbitra. Au fost cateva zile minunate - inca o data o spun, (aproape) nu exista lucru mai de pret decat bucuria copiilor - iar pentru pusti sunt sigur ca au reprezentat doua saptamani de neuitat.

18724669.jpg

Dupa o duminica in care vazusem prima etapa pe satelit a aparut si Julio Preto, burtosul meu de agent cu o oferta de nerefuzat™. Doamne... cum am putut sa ma incred in ce mi-a indrugat nici acum nu stiu. Probabil eram intr-un fel de sevraj. Sevrajul antrenorului fara echipa. Altfel nu-mi explic. Omul a venit si mi-a spus in linii mari ca da, stiu ca a inceput campionatul, stiu ca nu mai poti momentan sa mai faci transferuri dar cu informatiile pe care le am acum poti sa stai linistit, suntem pe cai mari. Racing Santander. Am ridicat din umeri. Si am explicat ridicatul asta din umeri. Ok, sunt in Primera. Ok - e o echipa artagoasa care-mi facea mai tot timpul probleme insa sa fim seriosi... sunt niste saraci. Nu in sensul ca mi-as dori un buget de 50 de milioane (nu ca ar strica sau vreun antrenor ar fi vreodata deranjat de asa ceva) insa sunt destul de low level. Mereu la retrogradare. Locul 14, 15, 16, 17... orice e peste e binevenit pentru ei. O secunda te rog i-am spus si am deschis laptopul de pe birou. Uite, nu vorbesc prostii, din 97 pana azi (deci 13 sezoane) au terminat asa: o data pe 14, de doua ori pe 15, de trei ori pe 16, de doua ori pe 17, o data pe 19 si au jucat in Segunda deci mai taiem un an si doar de 3 ori au ajuns pe un loc decent: o data pe 12, o data pe 10 si o data pe 6. La echipa asta imi spui tu de proiecte, planuri pe lunga durata etc ? Si oricum nu au deja antrenor ? Doar Ghirardi de la Parma schimba antrenorul in ultima etapa, or avea vreun presedinte astia care-l schimba in prima etapa.... Si mi-a zis marele secret. Un mare magnat indian - Ahsan Ali Syed pe numele sau - proprietar, presedinte si alte chestii ale unor mari firme gen Western Gulf Advisory si altele de care nu mai imi amintesc, cu o avere complexiva de 8 miliarde de dolari e pe punctul de a cumpara micuta formatie din nordul Spaniei pentru o suma in jur de 60 de milioane de dolari si pe mine fix a pus ochii pentru a conduce acest nou Chelsea/Manchester City in devenire. De ce tocmai pe mine ? Pentru ca fac din rahat bici cu formatii de doi lei ? am intrebat. Nu stiu exact, cert e ca n-are habar despre fotbal. M-am scarpinat in cap apoi am stat cu mana in barbie vreo doua minute si am reflectat la aceste doua fraze. Hmm... Chiar are banii astia sau e doar un alt miliardar de carton ? Si daca-i are urmeaza sa si investeasca in club sau o sa faca precum patronul de la Arsenal cel cu o avere uriasa din mine de diamante etc dar care nu baga deloc mana in buzunar ?; Hector, asculta-ma, ce-ti spun eu ca o sa se intample o sa se intample maine nu intr-un viitor incert. He's solid, o spun Deloitte si Credit Suisse nu eu. A fost verificat si rasverificat, maine se semneaza actele ti-am zis. Esti invitat. Va fi indianul, va fi fostul presedinte si alte mari oficialitati ale regiunii. Si tu. Si eu. Suntem amandoi invitati, e o ocazie de neratat. Cu asa ceva nu te intalnesti a doua oara in viata. Omul are bani sa-i intoarca cu lopata. Si lopata-i din platina incrustata cu diamante. Se trage de maneci cu regi si printi. O sansa de neratat, asculta-ma.

Ce sa mai... m-a convins cu entuziasmul lui. In fond si Abramovich si Mansour sau cum ii cheama nu tot asa au inceput ? Au pus banul jos, au cumparat clubul apoi au pompat in el ca disperatii. Oricum, ce am de pierdut ? gandeam plimbindu-ma prin camera dupa ce Julio plecase radiind. Cred ca ii sclipeau ochii chiar. Ca-n desenele animate la care ma uitam cu cei mici acum peste 15 ani.

A doua zi a avut loc marea reuniune. Persoana discreta m-am simtit ca la circ pe intreaga durata a ceremoniilor. Sosit intr-un jet privat Bombardier Challenger de 10 milioane inscripionat cu numele sau pe coada Ali Syed mi-a parut o persoana de un pitoresc incredibil. Tot timpul a fost inconjurat de o trupa de gorile indiene conduse de un italian. Asta era creierul cu siguranta iar ceilalti reprezentau muschii. Nu am vazut sau auzit in viata mea un laudaros mai mare decat acest indian. Practic la fiecare 3 cuvinte pe care le scotea cel putin unul era de lauda la adresa propriei persoane. Cateodata chiar doua sau trei. In momentul in care s-au facut prezentarile mi-a sarit practic in brate, efuziune la care nu ma asteptam absolut deloc. M-a pupat, m-a smotocit... eram efectiv bulversat, nu stiam cum sa reactionez in fata acestui individ imbracat in matasuri, saluri si mirosind a creme si mirodenii de iti muta nasul. Si tot unsuros de a trebuit sa fac o lunga baie dupa ce am scapat din aceasta seara de neuitat. Mirosul parca tot nu disparea, era in continuare impregnat pe mine. Cuper, Cupeer, Cuuupeer !!!... se agita prin sala de sedinte a clubului in mijlocul nostru - in fata mea mai precis - si eram efectiv stupefiat. Un comportament ce ar face un copil cu varii handicapuri serioase sa para un intelept si un exemplu de stapanire de sine pe langa acest clovn. Intr-un final dupa ce si-a aratat mai mult sau mai putin (cu ceilalti mai putin, si-a revarsat mare parte din dragoste si mirosuri pe mine) afectiunea si bucuria si fata de ceilalti ne-am asezat cu totii la o masa uriasa. Eu am avut grija sa ma asez cat mai departe. Gorilele stateau la usa doar italianul statea in spatele sau. Eram eu, agentul meu, presedintele clubului Francisco Pernia, directorul general al clubului Roberto Bedoya, James Montalvo - proprietarul clubului, Javier Lopez Marcano consilier pe problemele sportului al regiunii Cantabria, Miguel Angel Revilla - presedintele Guvernului Regiunii Cantabria, alti oficiali si o armata de avocati. Doar unul - un elvetian - al indianului. Dupa cum ziceam Ali era un laudaros fara pereche. Cred ca in linii mari am auzit intreaga poveste a vietii sale daca nu cumva a intregii sale familii de cu nu stiu cate generatii in urma. Ne-a impuiat capul cu o gramada de prostii si pe minut ce trecea ma simteam tot mai putin in largul meu. Pe minut ce trecea el insa parea sa se simta din ce in ce mai bine. Cum s-a nascut in Bhongir, un oras cu o populatie de 50000 de oameni de langa Hyderabad, cum acolo familia sa avea terenuri de 900 de acri cu care au facut avere din agricultura, cum ca este descendent direct al lui Osman Ali Khan, Nizam-ul Hyderabadului (nizam fiind titlul suprem pentru conducator) care a fost cel mai bogat om din lume pentru ceva gen 40 de ani, cum intr-o zi s-a plictisit de atata bogatie si a decis sa ia viata in piept, a devenit avocat si a lasat toata averea in spate (doar pentru a acumula de la zero in scurt timp o avere mult mai mare), cum a absolvit London School of Economics, cum detine functii de conducere si consiliere in 133 din cele mai mari firme din lume, cum are angajati peste 3200 de consultanti, cum consiliaza regi, printi si pe cei mai bogati oameni din lume, cum sponsorizeaza competitii sportive (din care nu si-a mai amintit decat de campionatul de V8 Supercars din Australia, Bahrain, Emirate) si multe, multe mule alte chestii de te intrebai cand o sa apara si partea in care a facut lumea si in a saptea zi s-a odihnit. Personal incercam sa-l ignor cat mai mult si in timpul asta sa-mi amintesc cum sta treaba cu Cantabria. Daca tineam eu minte corect Cantabria reprezenta o regiune complet autonoma cu propria sa forma de guvernamant (Guvernul Cantabriei). Situata in nord cu capitala la Santander acestia se invecinau cu Tara Bascilor, cu Castilia, Leon si Principatul Asturiei. Deci ce sa mai, erau stat in stat cu puteri executive si tot ce decurge. A trebuit sa mai asistam mult timp la aceasta maimutareala fara seaman dar intr-un final s-au semnat si actele. Am impresia ca i se facuse si foame indianului si chiar n-as fi vrut sa asist la masa de seara a acestuia. Probabil ar fi trimis dupa creier servit direct in tigva de maimuta sau alte ciudatenii care sa se asorteze cu personalitatea sa. 98.89% din actiunile clubului intrau pe mana sa pentru o suma gen 58 milioane de dolari. Bani de tigari pentru el. S-au facut promisiuni de aducere a mari jucatori, stadion nou, stingerea datoriilor clubului ce se cifrau la 36 de milioane in respectivul moment etc etc. Cu lucrurile astea se pare ca am mers acasa pentru ca asta a fost unul din visele pe care le-am avut in noaptea respectiva. Se facea ca aveam jucatori numai unul si unul si devenisem egalii Barcelonei si Realului si ne luam la tranta serios cu acesti giganti. Subconstientul...

article13672860d7ff18b0.jpg

Foarte probabil doar iluzii. In amicalele verii Racing obtinuse rezultate extrem de proaste. Cu Wacker (echipa austriaca) 0-0, infrangeri cu Nurnberg si Hoffenheim, egal cu Chievo, egal cu o echipa din a nu stiu cata liga portugheza si doua infrangeri cu echipe spaniole: 0-1 cu Logrones si 0-3 cu Osasuna. O singura echipa batusera si ei. Una din Kuweit, Al Jahra. Cand am ajuns clubul era in colaps. Financiar mai ales. Jucatorii nu fusesera platiti cu lunile. Dupa venirea mea li s-au platit banii pe o luna (din trei restante) si totul parea sa mearga pe calea cea buna. Insa tot ce s-a intamplat bun in cele trei luni cat am ramas la Racing - impreuna cu deja obisnuitii Fantaguzzi si Angel - a fost ca nimeni n-a murit. In rest nimic. Inca de a doua zi Mr. Ali - cum ii placea sa fie alintat - a incercat sa-si atraga fanii de partea sa. Prima sa declaratie legata de jucatori noi a fost referitoare la Zigic. Uriasul sarb activase la Racing si ramasese in inimile suporterilor. Nu era Messi, nu era van der Vaart si nu era nici macar Pato, Higuain sau alt jucator de calibru insa cineva il sfatuise (si-l sfatuise bine) sa iasa in fata cu chestia asta. Pentru mine prima zi de antrenamente a fost una cu peripetii si (cum altfel ?) parca cineva ma avertiza in felul sau ca din nou nu sunt in locul potrivit la timpul potrivit. Antrenamentul a avut loc seara. Dupa 10 minute cand de abia intrasem pe teren dupa o scurta discutie curentul s-a oprit. Munitis, cel mai vechi dintre jucatori mi-a zis ca nu s-a intamplat niciodata asta. Viitorul suna bine. Suna doar pentru ca de vazut am zis deja.... intuneric total.

Saptamanile treceau si tot ce auzeam legat de Ali erau promisiuni, promisiuni si alte promisiuni. Fapte zero. Prima sa aparitie publica la un meci al nostru a fost epocala. Nici nu conteaza cu cine jucam, nici nu conteaza daca am castigat sau nu... altele sunt elementele importante. Sosit cu aceeasi escorta grea formata din armata celor 12 maimute condusa de italianul ce facea nota discordanta s-a instalat in lojele de pe El Sardinero alaturi de toate oficialitatile obisnuite ale lojelor Racingului. Statea chiar langa Miguel Angel Revilla care era ca si presedintele tarii. Regiunii ma rog. Maimutele in spate. Meciul a inceput practic asa:

article13672860d7fe1e90.jpg

De terminat... ce pot sa zic... imaginile descriu mai bine decat tot ce as putea eu spune desi nu releva decat o mica parte din dinamica serii:

Lucrurile nu s-au oprit aici. Claudio Loiodice (in urma incidentului am aflat si eu cum se numea creierul) a intrat intr-un conflict fizic cu un politist. O incaierare in toata regula. Peste o saptamana se dadea verdictul: 8 luni de inchisoare si o amenda de 1500 de euro. Legea era lege in Cantabria se pare. In zilele premergatoare sentintei insa cap de afis l-au tinut tot manifestarile lui Ali.

Ar fi fost nevoie de ceva scandalos sa-i irite pe spanioli - natie ce se desfata cu luptele de tauri, acest masacru sangeros dorit a fi adus la rang de arta - dar Ali Syed reusise acest lucru dintr-o suflare. Giumbuslucurile, bufoneria etalata la primul nostru meci ii lasase pe fani confuzi si maniosi in acelasi timp daca era sa dam crezare la ce se spunea in media. Ahsan, ce spunea ca fotbalul e o mare pasiune se daduse in spectacol ceva de nedescris cum cu siguranta niciun presedinte sau proprietar de club de oriunde mai putin lumea a treia sau a patra a fotbalului ar fi putut-o face. Facuse un asa taraboi incat chiar presedintele Regiunii Cantabria fusese fortat sa ii ceara public sa-si tempereze felul acela nemaivazut de exprimare a bucuriei. In presa adaugase chiar putina ironie la adresa magnatului indian: Dar nu sunt demn sa-i judec excentricitatile pentru ca probabil nu sunt un bun cunoscator al fotbalului in general. A doua zi isi indulcea tonul si imbratisa diplomatia: Sunt sigur ca nu o sa se mai intample niciodata si sper ca mogulul indian o sa se comporte in conformitate cu regulile si obiceiurile Spaniei. Stiu ca este o persoana foarte inteligenta

Mr. Ali s-a aratat deranjat vizibil de sfatul poticicienilor de a-si reduce entuziasmul coroborat cu arestarea sefului gardei sale personale si a amenintat sus si tare ca o sa renunte la tot. S-a razgindit insa mai apoi convins de Revilla si ceilalti.

Pe plan sportiv ce pot sa spun... lotul era scandalos de slab pentru nivelul Primerei. Transferurile facute erau de genul rezervelor rezervelor unor echipe de doi lei. Alexandros Tziolis, un mijlocas defensiv grec de 26 de ani de la Siena, uruguayanul Christian Stuani de la Reggina (Serie B), Lautaro Acosta de la Sevilla si... stop. I-am mai promovat de la Santander B si de la Santander Juvenil pe Jairo (mijlocas, 17 ani), Alvaro Gonzalez (21 de ani, aparator), Mamdou Kone (19 ani, atacant) si Luque. Julian Luque, mijlocas stanga - 19 ani. Tot de la Sevilla mai venise un columbian, Bernardo Espinosa. Fundas central. Fundas central columbian... speram ca idolul sau sa nu fie Cordoba. Slabe sperante insa.

Un meci absolut fantastic pe care l-am facut cu Racing si pe care-l voi pastra mereu in memorie a fost cel cu Valencia. Cam trei meciuri bune am facut in toata perioada, cu Valencia, cu Real si cu Betis. Cu Valencia am pierdut pe Mestalla dupa ce la pauza am condus cu 2-1 si am condus in minutul 56 si cu 3-1. Afara, repet. O seara magica a lui Soldado - un varf fantastic pe care Real il aruncase ca pe o masea stricata asa cum facuse si cu alti atacanti - si Valencia intorcea meciul. 3 goluri Soldado dintre care cele de 3-3 si 4-3 inscrise in minutele 87 si 89. La un pas de o victorie uriasa. Nu se compara formatia mea (Tono in poarta, Cisma fundas stanga, Barba si Gonzalez centrali, Picon fundas dreapta, Diop si Gonzalez mijlocasi defensivi, Arana mijlocas stanga, Munitis central, Kennedy dreapta si atacant impins Acosta cu numele Valenciei (Diego Alves in poarta, Costa, Rami, Bruno, Jordi Alba, Topal, Ever Banega, Hernandez, Pablo Piatti, Canales, Mathieu, Albelda si Soldado) si cu atat mai rau imi pare dupa acele trei puncte. Si modul cum era sa castigam acel meci... demn de manualele de fotbal. Valencia cu 19 suturi spre poarta si 12 pe poarta contra statisticii noastre cu 4 suturi spre poarta si 3 pe poarta. 3 pe poarta si 3 goluri. Magie pura. 69% posesie ei 31% noi. Clasa. A fi stapin pe fortele tale si a-ti gestiona resursele adus la nivel de arta. Unul din cele mai bune meciuri din cariera mea, cu siguranta printre cele mai dragi mie-mi. Si totul fusese pregatit atat de bine. De-a lungul putinelor zile de antrenamente am exersat tactica, tactica si iar tactica. Si daca-i trezeam noaptea ar fi stiut fiecare ce jucator au in marcaj si cum trebuie sa joace pe ambele faze. Si de aparare si de contraatac. Mai ales contraatacul il exersasem in cele mai mici detalii. Cu referiri clare la fiecare jucator advers. Valencia avea un joc spumos si alternase in amicale victorii la scor mare cu infrangeri cam la fel. Imi concentrasem mare parte din atentie pe rolul celor doi mijlocasi cu rol defensiv (cel putin pe hartie) ai Valenciei, Ever Banega si Mehmet Topal. Ei erau cheia victoriei noastre. Pentru ca aveam ganduri mari mai ales ca intelesesem ca urmeaza sa fiu premiat inaintea meciului. Cheia era in tranzitia noastra si in izolarea celor doi. Era un plan de care si Sun Tzu ar fi fost mandru. Si inca o data... am fost la cateva minute de asta.

Meciul a inceput cu un moment emotionant. Atat de puternic incat nici nu mai stiu pentru ce eram premiat cert e ca intreg stadionul era in picioare si ma aplauda la scena deschisa ca si jucatori, antrenori adversi... cu totii. Emotionat m-am asezat pe banca. Si a inceput meciul. Meci repet sen-za-ti-o-nal. L-am studiat impreuna cu echipa a doua zi si inainte de alte meciuri importante - evident cu diverse grade de utilitate.

http://dai.ly/pW7umS

Meciul cu Real... alta nestemata. Cu Tono - Bernardo Espinosa, Cristian Fernandez, Alvaro Gonzalez, Francis Perez - Papakouli Diop, Jairo, Oscar Serrano, Alexandros Tziolis, Ariel Nahuelpan, Christian Stuani... cu o mana de pusti de la tineret si B plus cativa desculti am tinut fata Realului lui Mourinho. Tactic i-am anihilat. Impresiile si sentimentele mele vis a vis de Mourinho erau contrarii. Pe de-o parte din punct de vedere tactic, al pregatirii meciurilor pana la cele mai mici detalii, al preluarii intregii presiuni asupra sa si in felul acesta asigurind totala liniste formatiei plus alte cateva importante calitati il admiram insa nu puteam sa nu-l urasc pe de alta parte. Da, urasc aproape. Pentru ca reprezenta tot ce eu n-avusesem sansa sa realizez. Acolo unde eu avusesem ghinion cu carul el avusese noroc urias, acolo unde eu fusesem in momentul gresit el fusese in momentul ideal, acolo unde eu esuasem el reusise. Eu eram Cuper Pierzatorul el era Mourinho Invingatorul. The Special One... special my boney ass. Special Lucky One poate. Vazindu-i calmul si aparenta stapanire de sine de la sfarsitul meciului in timp ce ne strangeam mainile nu puteam sa nu-mi amintesc de momentele in care la inceputul carierei ma intrebam O sa castig si eu oare vreodata trofee importante ? Pana acum raspunsul fusese negativ desi de atatea ori am fost pe punctul de a o face. Si perspectivele erau din ce in ce mai negre. Coborarea din ce in ce mai rapida. Sentiment sumbru sa stii ca ai avea nevoie de cineva precum Mr. Ali sa-ti dea o mana de ajutor ca sa-ti realizezi visele.

Saptamanile treceau, egalurile si infrangerile se adunau, salariile erau tot neplatite si era tot mai clar ca indianul mirositor (urata natie cea a indienilor, tin minte ca fiul meu a fost odata in India in vacanta si a fost socat de ce a vazut, auzit si mai ales mirosit acolo) era un fals. Si inca unul nu foarte bine realizat, un fals grosier. Rand pe rand noi si noi amanunte au iesit la iveala care au schimbat perceptia initiala despre acest gangster al afacerilor. Acest campion mondial la tepuiala. Nici nu se mai dadea de urma lui, ce sa mai. Disparuse ca un ninja intr-un nor de fum. In urma doar pagubele, promisiuni neonorate si sperante desarte. Se pare ca acesta nu numai ca nu era urmasul Nizam-ulului Hyderabadului - cel mai bogat om din lume - nu numai ca familia lui nu era una instarita cu 900 de acri de pamant din care facuse avere prin agricultura, nu numai ca nu detinea functii in 133 de companii si avea 3200 de consultanti ci era de origini mai mult decat umile. In loc de imperiul cu care se lauda probabil printre putinele sale bunuri reale se numara casa sa masurind doar 66.8 metri patrati din Vechiul Oras in Hyderabad. Intr-adevar fusese un avocatel de mana a doua angajat al unei banci indiene insa ce a urmat, ce a putut dezvolta acest individ depasea orice imaginatie. Inca din India a inceput sa puna bazele unui adevarat sistem. Promitea obtinerea unui imprumut foarte mare de x pentru un comision de cateva zeci de ori mai mic decat suma cu care lua ochii credulului in cauza. Si nu putini fusesera acestia inclusiv in India. Intr-un final isi dadeau seama ca au fost inselati. De rusine acestia nu il raportau, doar o singura persoana in India inaintase plangere si era absolut cert faptul ca inselase foarte multe altele. Politia indiana si chiar Interpolul deschisesera anchete insa acesta era imposibil de gasit. Asa disparuse si din India dupa ce stransese un capital important. In Anglia. Din 2001 pana in 2005 se presupunea ca-si facuse veacul aici. Lasase in urma sa multi pagubiti si datorii de tot felul terminind cu locuinta pe care o inchiriase. A urmat apoi pasul spre lumea araba. In perioada 2006-2008 isi petrecuse majoritatea timpului in Dubai. Tara intr-o expansiune fulminanta aici gasise un taram fertil pentru modus operandi-ul sau. Cu siguranta asistat de cativa intermediari acesta a facut cunostinta cu un important numar de potentiali investitori in sistemele sale de advisory and wealth management. Nefiind strain de elaborate minciuni Ali reusise sa insele suficiente persoane in Dubai ca sa adune un capital si mai important cu care sa plece in Bahrain si sa-si deschida infama Western Gulf Advisory. Marea si surprinzatoarea noutate a uneia dintre saptamani a fost ca printre cei inselati in Dubai se afla pana si familia regala insasi. Deci la asta se referea cand spunea ca ofera asistenta persoanelor de vita nobila. Se pare ca profund jenati membrii familiei regale nu au intreprins nicio actiune in plan public insa se vehicula ca indianul puturos a fost declarat persona non grata in Dubai si ca daca vreodata va mai pune piciorul in UAE va fi imediat arestat.

O duceam din ce in ce mai rau. Tocmai pierdusem cu 0-4 pe Vicente Calderon. Nu puteam decat sa ma uit admirativ la jucatori de genul lui Falcao care ne inscria 3 goluri. Si cu stangul si cu dreptul si din penalty. Echipa mea din cea mai in varsta (daca bugetul mi-ar fi permis evident) in Liga devenise cea mai tanara cu o medie sub 24 de ani. Era virtual acelasi Atletico pe care-l batusem de doua ori anul trecut cu Aris si acum pierdeam cu 0-4. Incredibil. 33% posesie.

Urma peste cateva etape meciul cu Barcelona din deplasare. Marca - cotidianul de casa al Barcelonei - mi-a luat un interviu in ziua premergatoare meciului. Printre politeturi si amabilitati am strecurat si destule adevaruri. Am fost intrebat intai cum merg lucrurile in Santander. E dificil pentru ca avem un buget foarte mic si ne descurcam foarte greu. Trebuie sa muncim din greu si asta si facem. Trebuie sa ne adaptam la provocari si sa ne adaptam de asemenea la ce avem. Nu are rost sa plangem referitor la ce avem si ce nu avem. Suntem ce suntem si vom lupta sa ne indeplinim telurile. Reporterul a continuat: Poate Racing sa obtina un rezultat duminica ? Asta era o intrebare cretina din start dar ce puteam sa fac... Va fi foarte greu. Daca privim din perspectiva dorintei si entuziasmului sunt sigur ca putem obtine un rezultat bun dar va depinde de o gramada de lucruri. Trebuie sa luam in considerare ce echipa intalnim si potentialul ei. In ce priveste lucrurile pe care le putem controla sunt sigur ca ne vom descurca dar sa avem grija la fiecare detaliu va fi practic imposibil. Trebuie sa fie clar ce strategie vom propune pentru ca nu e de ajuns doar sa te aperi bine, trebuie sa si ataci si am lucrat toata saptamana incercind sa le contracaram jocul adversarilor. A urmat inca una servita: Ce parere aveti despre Barcelona ? Uimitor, cata inventivitate din partea ziaristului... O opinie foarte clara. De cand sunt in fotbal n-am vazut nimic ca ei. Reprezinta varful. Sunt cea mai buna echipa din lume, mult in fata celorlalti. Au tot ce-ti poti dori. Ca sa adaug ceva as zice ca sunt o echipa fara egal. Cateodata varfurile sunt la mijloc si mijlocasii invers. Cateodata si aparatorii devin varfuri extrem de periculoase. Poate cineva sa-mi spuna daca Busquets e aparator sau mijlocas, daca Messi e winger, atacant, mijlocas sau joaca in spatele varfurilor ? Ca sa nu mai spun de Mascherano. Am zis intotdeauna ca perfectiunea nu exista dar Barca e cea mai apropiata de aceasta din tot ce am vazut. Desigur incantat de jumatatile de adevar pe care le-am turnat reporterul mi-a servit si mie una la fileu: Ce amintiri aveti legat de meciurile pe care le-ati jucat impotriva Barcelonei in anii '90 cu Mallorca si Valencia ? ; am profitat: Foarte bune. Cu Mallorca i-am batut in Super Cupa Spaniei dupa ce am pierdut o finala epica in Cupa Spaniei. Cu Valencia jocurile erau mereu spectaculoase, genul care aduc mai multi fani. Barca avea o echipa uriasa dar aveau unele slabiciuni. Barcelona actuala are atat de putine puncte slabe; pentru ultima intrebare rezervase una extrem de dificila si care m-a luat complet nepregatit... Credeti ca Primera si Champions League e o afacere intre doua echipe ?. Hmm... Da, sunt de acord total cu aceasta teorie. Sunt echipele de top, si pe plan sportiv si economic. Un aspect e legat de celalalt. Cred ca celelalte echipe au sanse foarte mici sa castige titlul si cele doua locuri de Champions League sunt deja decise. Diferenta intre cele doua echipe e ca daca Barca are nevoie de orice jucator de la rezerve il iau, se antreneaza cu echipa si joaca de parca ar fi fost angrenat de 3-4 ani. Doar Barca poate face asta in momentul actual, e atat admirabil cat si incredibil in acelasi timp. Ca o echipa de asemenea nivel mondial sa aiba sase sau sapte jucatori in echipa care provin din propriile academii si ca numarul sa poata creste la 10-11 e unic in lume.

Singurul lucru demn de retinut din meci au fost cuvintele frumoase ale lui Pep, in special pe tema dragostei comune fata de Il Calcio. Cred ca a zis ceva gen Mi-ar placea sa ne intalnim in Il Calcio. Eu am adaugat Cu echipe de acelasi nivel si am ras amandoi. Sincer nu cred ca-i de el acel campionat. Evident nu mi-am permis sa-i spun asta.

pepio.jpg

Am pierdut cu 0-3. 22% posesie. Record absolut probabil. Visele mele de marire la Santander erau sfaramate. Despre indianul puturos auzeam ca isi continuase aventurile dupa ce fusese izgnonit si din Bahrain prin Australia, Noua Zeelanda, Bahamas si Korea chiar. Un adevarat globe-trotter. La club situatia devenea alarmanta. Se organizase o conferinta de presa (din fericire nu aveam minimul motiv sa fiu implicat) cu o durata record de trei ore. Roberto Bedoya (CEO-ul) si Franscisco Pernia - presedintele - fusesera mitraliati cu intrebari legate de Mr. Ali. Clubul era intr-o situatie catastrofala dupa cum explicasera cei doi: Sunt trei cai sa rezolvam aceasta problema: prima ca majoritarul Syed Ali sa isi tina promisiunile; a doua sa-si vanda partea unui nou actionar iar a treia ca Guvernul Cantabriei sa acorde un credit de 6-7 milioane pentru lichiditati si astfel sa acoperim platile urgente. Clubul se afla efectiv in pragul falimentului. Pana si jucatorii parasisera corabia. In conditiile in care ei erau matelotii.

Pe 20 mai - intr-o vineri - jucatorii se intalneau si anuntau public decizia de a da in judecata insasi clubul pentru a-si recupera salariile neplatite ce depaseau 1.7 milioane de euro. Situatia era incendiara. Pernia si Bedoya recunoscusera ca e totul o cacealma in ce-l priveste pe Ali. Promisiunile fusesera false si intentionau si ei sa-l dea in judecata pe indian spre a se recupera procentele din club. Noi pierdeam in continuare sau maxim faceam egal, atmosfera era de nerespirat. Pe de alta parte vestile deveneau din ce in ce mai proaste. Daca in 2 luni nu se rezolva problema majora a banilor clubul intra in colaps. Owes money to the players, Finance, suppliers and Social Security in an amount of about 20 million suna un mic citat de pe versiunea engleza a site-ului clubului. In tot acest timp certurile nu conteneau. Javier Lopez Marcano - ex consilier pe probleme de sport al Cantabriei dadea vina integral pe Francisco Pernia pentru ca acesta il adusese pe indian in lojele de pe El Sardinero. Si in birouri as putea adauga. Fostul proprietar al clubului James Montalvo inainta si el proces in speranta ca va redeveni proprietarul clubului. Ali Syed nu facuse nicio plata in contul procentelor cumparate si nu raspundea pe niciun canal oficial.

De cand asasinului financiar ii incapuse clubul pe mana situatia nu numai ca nu se imbunatatise ci devenise incredibil de grava. In aceasta mare de probleme o victorie a parut ca o adevarata minune. Castigam primul meci impotriva celor de la Betis, fosta mea echipa. 1-0, penalty. Avusesem 2 suturi pe poarta jucind acasa si 5 spre poarta in timp ce Betis (departe de a fi o forta) avusese 16 spre poarta, 8 pe poarta, 25 de lovituri libere si o posesie de 63%. O minune, pardida nu avusese aspectul tactic la care am facut referire in meciul cu Real si in cel cu Valencia. Pur si simplu eram atat de slabi incat doar cu un noroc chior castigasem si noi un meci in primele 10 etape. Imi era clar ca nu voi mai ramane, aveam de gand sa pun punct acestei colaborari - in realitate o farsa - cat de curand. Ha, eu venisem pentru un proiect de viitor. Pe timp indelungat. O sarada, cea mai mare deziluzie. Nici eu si nici colaboratorii mei nu vazusem niciun ban si urma sa plecam cum am venit evident.

Referitor la Ali lucrurile erau simple. Toti il dadusera in judecata (Guvernul Cantabriei, clubul, proprietarul) insa era egal cu zero. Prinde orbul scoate-i ochii, exact asa era. Se zvonea ca ii fusese confiscat Bombardier Challenger-ul de 10 milioane. Probabil prin tarile exotice prin care umbla acum spunea ca de fapt urmeaza sa-l schimbe. Iesise la lumina de ceva timp si ca in anul precedent incercase sa cumpere formatia engleza Blackburn Rovers insa se pare ca formatia respectiva era condusa de oameni ceva mai inteligenti decat cea spaniola. Inca nu ma pot opri din uimire gandindu-ma la cariera indianului. Avocatas de mana a doua in India si pacalind cativa clienti de cateva sute de mii de dolari apoi luindu-si talpasita in Anglia in 2001 si traind intr-un apartament inchiriat. Fiind inregistrat ca director a doua companii - Grovebridge Investments Limited si All Star Foods - companii dizolvate pe motiv de neplata a taxelor. Ca un sobolan acesta avea un talent deosebit sa spele putina exact in momentul potrivit inainte ca latul sa se stranga. In timpul petrecut in Anglia acesta detinea si doua companii in Canada care au avut acelasi sfarsit ca cele englezesti. Urmatorii ani cu peripetiile prin Dubai, Bahrain etc... era de-a dreptul hilar faptul ca Western Gulf Advisory se lauda cu un istoric de 12 ani in conditiile in care fusese fondata de Ali in 2008. Ce nataflet...

De abia dupa un deceniu de fraude, taxe neplatite, conturi in banci elvetiene si fugit din tara in tara la momentul potrivit Interpolul avea sa-l ia in vizor si sa-l investigheze. Ce insemnau toate astea pentru club ? 9 puncte in 13 meciuri... datorii ce crescusera la 48 milioane de euro datorate catre nu mai putin de 216 creditori inclusiv un total de 13.3 milioane datorat catre 34 de jucatori. De exemplu Pedro Munitis - figura legendara a clubului - avea de primit 1.5 milioane. Giovani dos Santos care fusese imprumutat 6 luni sezonul trecut si ajutase la salvarea clubului avea de primit 783000 euro. Eu la fel dar anuntasem deja ca nu am nicio pretentie financiara in lumina evenimentelor. Investitiile in forta de la City, Paris Saint-Germain sau Malaga pareau un strigat in departare. Culmea era ca si alte cluburi - Atletico, Getafe si Sporting Gijon - anuntasera intelegeri cu o companie ce se intitula Doyen Group chiar mai indoielnica si care oferea si mai putine garantii decat indianul mirositor. Incredibil acest indian... iata care-i treaba: ai nevoie de 100 milioane rapid. Pot sa-ti fac rost de un imprumut, trebuie doar sa treci doar un test de credit de risc. Plateste-mi un milion comision si vei avea banii. Singura problema e ca o dupa ce treci testul si m-ai platit eu am disparut si nu ma vei mai vedea niciodata. India, Anglia, Dubai, Bahrain, Malaezia, Ausralia, Noua Zeelanda, Bahamas, Korea, Brazilia... and still going™.

M-am desparit de Racing cu durere in suflet. Cu durerea ca nu pot face nimic. Inainte de a-mi lua adio de la Miguel Angel Revilla - (actionarul minoritar al clubului cu 1%) ce se afla in Brazilia in momentul deciziei mele pentru a cauta investitori - mi-am luat adio de la jucatori. Le-am urat tuturor mult succes. Mai ales lui Colsa pe care-l antrenasem si la Mallorca. In seara respectiva m-am vazut si cu Revilla la un restaurant retras (posibil chiar proprietatea sa) si am facut haz de necaz. Mi-a povestit ce traire inedita poate fi sa imparti loja cu indianul talpa iute, o adevarata experienta revelatoare. Se pare ca acesta nu avea nevoie de un gol pentru a face show: Nu vazuse un meci in viata lui. Eram langa el in loje si muream de ras desi nu ma puteam exterioriza. Un aparator da mingea inapoi portarului si el aplauda ca un maniac. Nu are habar de fotbal. In afara de exuberanta sa deosebita credeam ca singura sa crima e de a nu ii fi pe plac anchovies-urile locale. E prima persoana care n-a vrut nici macar sa le incerce. Apoi discutia inevitabil a capatat accente triste pentru ca nu-i asa - realitatea era.... falimentara. I-am spus ca dupa mine actiunile indianului se aseamana izbitor cu ale unui violator in serie pe fuga. O gramada de femei sunt victime ale acestuia - foarte putine vorbesc, restul traiesc in rusine si se tem de repercusiuni daca spun ceva. La figurativ vorbind s-au identificat o gramada de femei dar doar una sau doua sunt gata sa apara in public. Altele au depus plangeri dar vor ca identitatile lor sa ramana protejate. Majoritatea nu vorbesc, noi victime apar in fiecare zi dar cu toate traiesc cu teama. Pe aceste coordonate ne-am strans mainile, urat succes si despartit.

N-a trecut mult de atunci si iata-ma. Mii de kilometri, mii de regrete, sute de strazi cutreierate in deriva si pizza ordinara careia incerc sa-i gasesc valente italienesti. Ascunzindu-ma precum un caine batut. De prieteni, de rude, de propria-mi familie. De mine mai ales. Am un sentiment ingrozitor ca mi-am pierdut placerea si interesul in a face lucrurile care toata viata mi-au facut placere. Ma zbat prada sentimentelor de inutilitate. Pe zi ce trece am dificultati tot mai mari sa termin ziua practic, sa fac in asa fel incat sa treaca timpul. Oare e cea mai puternica depresie din viata mea sau sunt pe calea spre suicid chiar ? Nu vreau sa vad pe nimeni, nu muncesc, nu prea am energie si pofta de viata, hobby-uri, relatii... nici vorba. Si o senzatie coplesitoare de slabiciune ce ma domina din ce in ce mai tare. Unde sunt ? Cine sunt ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

M-am trezit a doua zi si din primul moment mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt in ordine nici macar cat in ziua precedenta. Imbracat, transpirat tot pe camasa... cat am dormit ? De ce nu m-am trezit la ora mea obisnuita ? Ma doare capul ingrozitor parca as fi hibernat nu dormit. Mi-e rau. Mi-e foarte rau. M-am culcat obosit psihic si m-am trezit obosit fizic. Oboseala psihica nu va intarzia sa apara, sunt sigur. La naiba, imi vine sa vo-o...miit. La naiba. Prea tarziu. N-am reusit sa ajung in timp util. Nu-i de mirare ca nu reusesti sa pui mana pe vreun trofeu cand nu reusesti sa ajungi nici macar la toaleta, clar. Senzatia a fost prea brusca si puternica. O dara de la jumatatea camerei pana la toaleta ma ingrozeste. Am oroare de mizerie. Sunt patat si pe camasa deja transpirata... ah, groaznic. In ce conditii sunt redus. Dau drumu la apa si ma clatesc. Apa de gura... trebuie sa curat mizeria asta. Parca vazusem doua suluri de hartie in asa zisa bucatarie. Da, chiar sunt acolo. Trec la munca cea mai de jos. As ura ca cineva sa vada aceasta scena. Termin... eliminate partial urmele. Groaznic sa-ti aduni bucatile de sunca de pe jos la o zi dupa ce le-ai ingerat. Deschid fereastra... foarte multa lumina afara, cu siguranta am dormit mult, au trecut zorii zilei de ore bune. Baie - ma spal pe maini cu mult sapun lichid, ma uit in oglinda pentru o fractiune de secunda - imi ajunge. Imi desfac camasa transpirata, in mod normal as impaturi-o dar acum o fac ghem, si pantalonii ii scot, lenjeria... totul las cazut pe jos urmind sa le pun intr-o punga si sa le arunc personal. Apa... atat de placut... ma sprijin si o las sa-mi curga pe tot corpul indelung. E aproape rece. Gel de dus din abundenta apoi. Intr-un final ies. Ma spal pe dinti, apa de gura din nou. Ma rad dezbracat si remarc ca nu-mi arata corpul atat de rau. Rodul unei vieti cumpatate, controlate. O viata de sportiv profesionist mentinuta si dupa ce am agatat ghetele in cui si rezultatele se vad cu ochiul liber. Imi inchei aceasta sesiune narcisistica si ma imbrac. Camasa albastra, pantaloni negri. Suc de portocale... prea tarziu. Mirosul si senzatia de mizerie din camera a disparut. Ar trebui sa fac ceva... daca stau doar gandurile ma vor ajunge din urma ca si ieri ca si in zilele precedente. Nu intreprind nimic in directia asta si dupa cateva minute de contemplare sunt din nou un monument de anxietate. Poate ca ar trebui sa consult un doctor totusi. Nu poate decat sa ajute. Sau poate o sa-mi dea o mana de pastile ce ma vor reduce la stadiul de leguma umana in incercarea sa de a ma calma. La naiba cu el. La naiba cu lumea asta.

Batai timide in usa. La naiba, chiar de asta nu aveam chef acum. Apoi cheia in usa... a mai rulat filmul asta ieri. Imi vine sa ma duc langa usa si sa spun Si azi am treaba, vino maine. De fapt stai, nu mai veni niciodata. Vreau sa fiu lasat in pace. O sa fac eu curat in apartamentul asta, o sa ma descurc cu cearsafurile, cu mizeria... uite, deja am facut o treaba acceptabila in dimineata asta. Stiu, as iesi pe locul doi daca am fi concurat impreuna dar totusi... m-am descurcat onorabil. Insa timiditatea nu m-a lasat sa fac asta si m-am comportat cat se poate de normal. Am imitat la perfectie un comportament normal, un om normal. Am deschis, am zambit fals, am invitat-o inauntru. M-a salutat, a intrat retinuta si stanjenita, a facut cativa pasi si a lasat ceva pe masa spunind Am gasit asta in fata usii, e pentru dumneavoastra cred. Cu spatele la mine a aruncat o privire roata prin camera, a cuprins culoarul, lumina uitata deschisa in baie apoi si-a incheiat cercul cu patul cu asternuturi vraiste. Si-a coborat privirea apoi si simtind ca eu raman fixat pe pozitii s-a intors si a spus Bine, atunci eu o sa vin maine, e in regula ? Desigur ca era in regula. Era singurul lucru cat de cat in regula. Inainte sa deschid usa am auzit-o spunind Aveti nevoie de ceva, pizza, ceva ? iar eu am dat din cap atat de vehement incat mi-au trosnit oasele. De parca as fi fost intrebat daca vreau sa petrec o noapte intr-o camera doar cu fostul international danez Stig Tofting. Am inchis usa, m-am uitat putin pe geam si m-am asezat pe pat. Am strans asternutul mototolit de sub mine si l-am dat cat mai departe. Am stat cu capul in maini cateva minute. Ce sa fac ? Ce sa fac oare ? Aveam sufletul greu si eu insumi ma simteam ingreunat de parca as fi fost apasat de toata apa din Groapa Marianelor. Eram in plina criza. De identitate si incredere.

Mi-am ridicat privirea si mi-a cazut pe obiectul ce de putin timp facea parte din peisajul camerei. Din pozitia mea parea un CD ceva mai mare. Albastru. M-am ridicat si am mers langa masa: Pe 13 mai 1995 "Gazzeta dello Sport" ii dedica un titlu noului venit: "Inter - achizionat Zanetti, aparator argentinian". Nimic genial dar in acel moment el e doar unul dintre "Passarella Boys", tinerii antrenorului Argentinei. Passarela, negrualbastru din 1986 pana in 1988 spune de acest jucator de 21 de ani ca "are un bun control al mingii, e rapid si se apara bine". Ii spune asta si lui Juan Valentin Angelillo care la Inter a facut istoria si in 1995 face parte dintre observatori. Din ianuarie clubul e din noul al lui Massimo Moratti si acest Zanetti e prima sa alegere. Nu e prea convins "Corriere della Sera" asupra calitatii transferului pentru ca in ziua respectiva publica doar sase randulete cu aceasta stire. Dupa 17 ani de Inter palmaresul e plin cu o Cupa Uefa, cinci titluri consecutive, o Champions League, o Fifa World Cup, patru Supercupe ale Italiei si patru Cupe ale Italiei. Javier Zanetti si-a si-a construit o poveste inoxidabila si minunata. A devenit Capitanul si a depasit recordul de prezente in negrualbastru in 20 septembrie 2011 intrind pe teren de 757 de ori. S-a nascut la Buenos Aires pe 10 august 1973 in zodia leului. Javier Zanetti, Inima de Leu negrualbastru". O intorc cu fata - 757 Javier Zanetti, Record de Fidelitate. Si zambesc. Cine stie de cand n-am mai zambit... de cand m-am despartit de Revilla. Din Spania. Imi amintesc bucuria pe care am simtit-o pentru Zanetti, acest jucator fantastic cand a castigat Champions League. Sigur, am fost invidios din alte motive dar pentru el personal m-am bucurat nespus. Un singur cuvant e deajuns pentru a-l caracteriza. Unic.

Cartea (mai mult un album, nu cred ca avea 150 de pagini) avea un plic aparent gol pe la mijloc. Am deschis cartea acolo: Printre bombe si infrangeri am terminat pe locul 5 cu singura consolare ca am depasit Milanul in clasament. Dar personal chinurile au continuat toata vara. De multa vreme cineva insinua ca vreau sa parasesc Interul flatat fiind de ofertele de la Real Madrid si Manchester United. Departe de adevar. In 15 ani de cariera la Inter nu m-am gandit niciodata sa schimb aerul. Zvonul a fost raspandit de cineva care nu ma avea la inima cu siguranta.Totul a revenit la normal cand noul antrenor a fost anuntat. Hector Cuper, argentinian din Chabas domina titlurile pentru ca reusise doua finale de Champions League in tot atatia ani cu Valencia.

Intalnirea cu Hector imediat a clarificat situatia. La inceputul verii m-a chemat deoparte pentru o discutie. M-a intrebat daca e adevarat ca vreau sa plec de la Inter si in acelasi timp mi-a spus ca sunt un element indispensabil in proiectul sau, in echipa pe care o avea in minte. Incurajarea sa a fost de ajuns ca sa las grijile si zvonurile deoparte. Si am inceput sezonul mai determinat ca niciodata. Cuper a demonstrat imediat ca era un antrenor extrem de priceput si cu mare personalitate. Metodele sale de antrenament erau mai degraba dure: pe teren era inflexibil si cerea disciplina totala impunind reguli ce trebuiau sa fie respectate cu scrupulozitate. Oricum, odata cu disciplina venea si pasiunea: de fiecare data inainte sa intri pe teren te lovea peste piept orice jucator al lui ai fi fost si spunea: "eu soy contigo" adica "Sunt cu tine" o expresie care arata cat de mult tinea la cauza. M-am oprit din citit, aceste ultime doua randuri erau insemnate cu verde si m-au emotionat profund aceste amintiri. Se pare comune. Mi-am tras un scaun si am continuat sa citesc: Cu Cuper pozitia mea s-a schimbat din nou ajungind sa joc doar fundas dreapta, aceeasi pozitie pe care am avut-o in jocul meu de debut cu Banfield. A fost din punct de vedere personal unul dintre cele mai bune sezoane ale mele. In acest nou rol ma simteam minunat, mecanismele echipei se imbunatateau putin cate putin si totul parea sa mearga catre foarte bine. O lunga perioada am ramas ancorati in fruntea clasamentului si cu cat zilele treceau visul de a castiga in sfarsit campionatul, agnosticul Scudetto devenea tot mai real. Apoi am ajuns la sfarsitul pe care toata lumea il stie si inca si-l aminteste cu acel incredibil final in stil "Interul nebun". Acum insa mai multe explicatii ale acelor "mistere" din acel 5 mai sunt necesare. Sau trebuie sa cautam pentru motivele psihologice ale infrangerii noastre. Cred ca e necesar sa facem unele clarificari. Sezonul 2001-2002 a reprezentat marea iluzie. In anul ala intreaga forta a mandriei interistilor a iesit la suprafata. Castigarea titlului parea o banala formalitate. Era necesar doar sa castigam in ultima etapa la Roma cu Lazio, o echipa ce nu avea nicio motivatie in campionat. Diferenta dintre noi si ceilalti adversari Juventus si Roma se redusese cu o etapa in urma. Ajunsesem la epilog cu un punct in plus fata de Juventus si doua fata de Roma. Si exact aici e problema cred. Probabil diferenta respectiva de un punct in plus putea sa fie mai mare. Puteam sa ajungem la meciul cu Lazio cu titlul in buzunar daca lucrurile nu s-ar fi intamplat cel putin ciudat in acel an ca sa zic doar atat. Ma refer la meciul de la Verona impotriva celor de la Chievo, al treilea inaintea ultimei etape. Rezultatul final a fost 2-2 dar a fost conditionat de o eroare grosolana a arbitrului care n-a acordat un penalty clar ca luminea zilei la Ronaldo. La vremea respectiva s-a spus ca a fost o simpla scapare (chiar si arbitrii pot gresi ca si jucatorii) dar cand cu cinci ani mai tarziu scandalosul Calciopoli a explodad suspiciunile noastre au fost confirmate. Arbitrul acelui meci a fost Massimo De Santis, unul din cei mai implicati in "sistemul" care pentru ani de zile a dominat fotbalul italian.

Asta nu e ca sa ma ascund dupa un deget sau sa justific infrangerea noastra cu Lazio care ne-a costa titlul. Dar episodul impreuna cu multe altele din sezonul precedent reprezenta inca un indiciu ca ceva submina lumea fotbalului. A trebuit sa asteptam ani ca sa scapam de acel cancer care pentru o lunga perioada s-a strecurat in stadioanele Peninsulei. Despre acel 5 mai totul s-a spus si a fost scris. Eu, ce am trait-o in prima persoana pot spune ca am ajuns la acel meci cu prea multa presiune pe noi si putin obositi din punct de vedere fizic. O perioada cetoasa se intampla fiecarei echipe pe parcursul unui sezon si am avut ghinionul sa o avem pe a noastra la sfarsit chiar cand puteam sa strangem roadele intregului sezon. Toata saptamana nu am vorbit despre acel meci. Fiecare dintre noi era convins ca putem sa reusim dar poate inconstient era prea multa presiune si a iesit un banc. Ne-a taiat picioarele al doilea gol al celor de la Lazio care a facut 2-2 la sfarsitul primei reprize. In a doua repriza totul era fisurat peste putinta de a fi reparat. Cu mintea si fizicul nu eram prezenti si erau putine de facut. Fotbalul e asa. Si infrangeri ca si victorii sunt parte din joc a carui frumuseste sta tocmai in impredictibilitate. Pierzind meciuri cand pareau castigate. Si de data asta a fost randul nostru.

In lumea Interista 5 mai reprezinta prabusirea unui vis mult iubit. Ce s-a intamplat in continuare puteti sa va imaginati. Eram ca la un pas de cer si n-am putut sa-l atingem. O deziluzie fara margini. La sfarsitul meciului in vestiar nu se auzea o musca. Era prea multa durere in noi toti. Lacrimi si suparare. Sa ne maniem, sa ne certam, sa dam vina pe cineva nu avea niciun rost. De la primul pana la ultimul fara nicio exceptie eram cu totii arhitectii infrangerii noastre.

Sa ne regrupam a fost greu dar in astfel de situatii caracterul iese la iveala. In momentele de maxima dificultate campionii se nasc si puterea grupului iese la iveala. "Niciodata nu ceda" cantata de fanii nostrii a fost intotdeauna motto-ul meu. Sa arunci prosopul dupa o infrangere ar fi insemnnat lasitate. Marele vis disparuse dar speranta ca-l vom cuceri candva nu era inca moarta. Fotbalul din fericire iti ofera intotdeauna a doua sansa. Si aceste ultime cuvinte erau insemnate cu verde. Toate lucrurile de care vorbea erau exact asa cum se intamplasera, nimic nu era excesiv sau deplasat. Tin minte tot, disperarea noastra a tututor exprimata in diverse feluri dar mai toate tacute pentru a nu-i deranja pe ceilalti din zbuciumul lor interior. Lacrimile lui Ronaldo care plangea deja de 30 de minute, figura transfigurata a lui Vieri... o zi groaznica. Mi-as da o mana sa mai ajung in pragul unui astfel de succes. Am citit in continuare: Sa-ti reamintesti ce s-a intamplat dupa 5 mai e simplu. Nici macar World Cup-ul din Coreea de Sud si Japonia din vara lui 2002 n-a putut sterge amintirea acelei infrangeri in campionat. Si in august, la inceputul unui nou sezon multe lucruri s-au schimbat. Ronaldo, cel mai iubit jucator al fanilor lui Inter a decis sa se lege de alt club preferind sa mearga in Spania la Real Madrid. Nu i-am impartasit niciodata alegerea si nici nu sunt de acord cu motivatiile care au dus aparent la plecarea sa de la Milano, o despartire - s-a spus - datorata pretextului unor conflicte cu Hector Cuper. Am spus-o atunci si o spun si azi: Ronie a fost unul din cei mai mari fotbalisti din istorie, probabil cel mai bun jucator cu care am avut onoarea sa joc. In acel moment Massimo Moratti si milioanele de fani interisti care-l alesesera pe el ca idol de netagaduit asteptasera si sufereau cu el de-a lungul celor doua lungi accidentari asteptau altceva. Pentru el, de dragul sau am cedat banderola ca sa-l fac sa constientizeze ca echipa era alaturi de el si cat de important era pentru noi toti. Dar fotbalul e ca o roata: jucatori, conducatori, presedinti si antrenori vor pleca, culorile clubului raman.

In al doilea an cu Cuper ca antrenor colonia de argentinieni a inceput sa creasca, in afara de mine, Nelson Vivas si Andres Guglielminpietro au mai venit Hernan Crespo, Matias Almeyda si Gabriel Batistuta. Chiar fara Ronaldo, cel mai reprezentativ jucator Interul a fost protagonist al unui bun sezon dar din nou o alta mare dezamagire a venit. De data asta in Champions League. Amintirea inca-mi face rau. Dupa 25 de ani Inter reusea sa ajunga in semifinalele celei mai importante competitii din Europa. Urna a fost nefasta: Inter-Milan, meciul pe care cu totii, de ambele parti doream sa-l evitam cu orice pret. Zile intregi n-am vorbit mai deloc despre el. Pe de alta parte era primul euro-derby din istorie. Usor de imaginat presiunea si anxietatea care a dominat in zilele precedente intalnirii. Derby-ul in sine este un meci neobisnuit, cel mai temut si in acelasi timp cel mai fascinant. Inter si Milan nu sunt doar doua echipe din Milano, sunt doua stiluri si filozofii contrastante. Dar am avut intotdeauna un sincer respect pentru "verisori" si pentru multi dintre jucatorii rossoneri. In primul rand si mai ales pentru Paolo Maldini, in opinia mea unul dintre cei mai mari din istorie. Pana atunci derby-ul era vazut intotdeauna ca o suprematie pentru oras dar in mai 2003 s-a transformat in ceva mult mai important. Europa era miza si Milano capitala fotbalului continental: nu era doar un derby, era un Euro-Derby.

Prima mansa s-a terminat 0-0. Putine sanse de ambele parti si un rezultat bun pentru noi pentru ca pe hartie jucam afara. N-a fost de ajuns insa ca sa stam linistiti in lumina mansei a doua. A urmat o noua saptamana de pasiune. Toata lumea pe strazi vorbea de meci ca si la radio, in ziare si la televiziune. Ar fi fost de ajuns pentru noi sa castigam cu 1-0 pentru ca un vis sa sa implineasca dupa cinci decenii si sa zburam la Manchester pentru a juca finala. Tin minte ca in seara aceea San Siro era un ospiciu. Nu exista jumatate de scaun liber si in toate partile Curvei Nord culorile negru si albastru erau vizibile. Si ca in prima mansa meciul era foarte echilibrat dar la sfarsitul primei reprize a venit dusul rece. Cordoba l-a scapat pe Shevchenko care l-a invins pe Toldo. In acel moment aveam nevoie sa inscriem doua goluri pentru a ne califica. In a doua repriza ne-am dat sufletul si poate ceva mai mult. Si datorita sustinerii publicului cu 8 minute inainte de sfarsit am egalat prin Martins. Ultimele minute s-au jucat cu o imensa doza de adrenalina. Egalarea i-a inmuiat pe Milan dar timpul se scurgea. N-o sa uit niciodata ultimele atacuri cu intregul stadion in picioare formind o mare incitindu-ne sa impingem mingea in poarta. O imensa ocazie am avut in prelungiri prin Kallon dar Abbiati a infaptuit un miracol ce a sfaramat visele noastre de glorie. Fizic si psihic. Aveam atata furie in mine incat nu mi-am putut retine lacrimile. Am plans ca un copil. M-am descurajat. Eliminat fara sa pierd de Milan in semifinalele Champions League. Nu stiu daca a fost mai greu de digerat decat infrangerea din 5 mai. In topul suferintelor mele fotbalistice sunt ambele la egalitate pe primul loc.

Anul urmator a fost unul de tranzitie. Dupa 6 etape Cuper, omul care ne adusese in pragul titlului si a finalei Champions League era indepartat. Nu am avut un inceput foarte bun de sezon si Moratti s-a gandit ca ar fi cazul sa schimbe ceva la echipa.

Share this post


Link to post
Share on other sites

La un momentdat m-am oprit. Nu momentul e important... am mai citit cateva pagini. Mi-am amintit de plicul de pe masa pe care-l scosesem din carte. Parea gol dar parca nu era mi-au spus degetele cand l-am depozitat. Si intr-adevar in interiorul sau era o foaie. Pe jumatate impaturita. Scris cu albastru , un scris citet pe care-l cunosteam foarte bine.

Mister,

va scriu sperind ca randurile mele sa va gaseasca bine si in mijlocul familiei. Va scriu cu inima. Va scriu cu sufletul. Imi pare rau ca nu am facut-o pana acum insa poate ca pana acum nici nu ar fi fost cazul de aceasta mana pe umar. Imi doresc din inima ca nici acum sa nu aveti nevoie si sper sa nu-mi luati in nume de rau gestul in cazul respectiv. Considerati cartea si aceste cateva randuri doar ca pe un salut din partea mea. Un salut respectuos, cu stima de la un om care v-a admirat si va admira in continuare din prima zi in care ne-am vazut si am schimbat cateva vorbe. Intre oamenii de caracter nu e nevoie de multe cuvinte Mister si dumneavoastra sunteti sus de tot in clasamentul valorilor. sunteti umil ca si mine, sunteti muncitor ca si mine, sunteti responsabil si moderat. Aveti pasiune, sunteti un om de familie ca si mine si mai presus de toate aveti un suflet mare. Lumea fotbalului este una dura Mister, o stiti mai bine decat mine. Viata insasi este foarte dura. Si noi inca suntem extrem de norocosi. Imi amintesc datile cand am baut yerba mate impreuna. Prima data o pastrez intr-un loc ferecat cu o cheita de aur in sufletul meu. Cand ne-am deschis sufletul desi ambii suntem rezervati si nu obisnuim sa amestecam viata profesionala cu cea privata. Dar Mister, aveam prea multe lucruri in comun ca sa ramanem doar antrenorul si jucatorul sau. Imi amintesc cand v-am povestit cum am fost zidar. Cum munceam cot la cot cu tatal meu de dimineata pana seara pe santiere pentru cativa pesos. Imi amintesc cum mi-ati destainut despre inceputurile dumneavoastra, de saracia lucie din care proveniti. Lucrurile astea si multe altele ne leaga Mister. Imi amintesc cum ati fost un adevarat motor cand am pus impreuna fundatia pe picioare. Sunt copii, oameni care azi traiesc datorita dumneavoastra Mister. Oameni care au un viitor. Am citit in presa lucruri urate despre dumneavoastra. Stiu ca nu e nimic adevarat. Va cunosc la fel de bine precum ma cunoaseti si dvs. desi n-am petrecut decat doi ani si ceva impreuna. Dar au fost doi ani minunati, cu bune si rele dar minunati. Doi ani din care am invatat multe de la dumneavoastra, doi ani care m-au ajutat sa devin jucatorul si mai ales omul care sunt. Va multumesc Mister. Atunci cand am ridicat trofeul ala cu urechile mari pe care-l visam amandoi cand beam mate m-am gandit la doua persoane: la tata si la dumneavoastra. M-am gandit la faptul ca viata e nedreapta. Ca dumneavoastra-l meritati de mult si probabil mai mult decat mine. Mister, sunt sigur ca va e greu dar nu uitati ce ne invatati: daca muncesti bine, cu seriozitate rezultatul final tine doar de steaua ta norocoasa nu de altceva. A mea a rasarit la 36 de ani Mister. Nu mai speram in ea va spun sincer. Nu renuntati sa sperati in steaua dumneavoastra Mister, nu uitati... vi se spune El hombre vertical pe buna dreptate. Nu uitati ca mi-ati povestit de antrenorul dumneavoastra. Pictorul. Ca el e modelul. Mister, nu ne-am intalnit de multe ori de cand ati plecat de la Inter si chiar si cand am facut-o a fost pe fuga dar cand o sa-mi agat ghetele vreau sa fiu secundul dumneavoastra daca ma veti accepta. Vreau sa fiu locotenentul dumneavoastra din nou. Desigur, cand va veni timpul voi dori si sa va inving, ma cunoasteti.

Si inca ceva Mister: eu soy contigo

Umil, cu respect si dragoste

Javier Adelmar Zanetti

Cand am terminat de citit aveam lacrimi in ochi. Am mai citit-o odata. Apoi am mers si m-am spalat cu apa rece pe fata. Am stat in picioare cu capul aplecat pe lavoar pana m-am calmat. M-am sters. Am mers in camera si am citit inca o data foaia. Mi-am recapatat stapanirea de sine si am incheiat lectura zambind. Partial trist partial bucuros. Castiga bucuria strans parca. Dar nu asta era important. Ceva se schimbase. Cu atat de putin. Cu o bucatica de hartie universul parca se schimbase. Incredibil. Batran si prost, as(t)a sunt.

Deci sunt si oameni care ma apreciaza. Care n-au uitat de mine. Pentru care insemn ceva. In afara de familie. Parca se facuse putin lumina intr-o camera intunecata ferecata de ani. M-am asezat pe pat. Si acum ce se face ? m-am gandit. Acum iti pui mintea in ordine. Apoi iti pui viata in ordine. Asta se face mi-am raspuns tot in gand. Da. De multe ori in viata in momente grele ajunsesem la concluzia ca cel mai bine e sa iei un creion si o hartie si sa scrii ce-i de facut, ce-ti trece prin minte. Asa ti se impregneaza, le ai clar, nu ramai la voia mintii ratacinde cum mi s-a intamplat de exemplu in ultimele nici nu mai stiu cate zile. Lucrurile simple sunt cele mai efective. Asa au facut si rusii, nu ? Am luat 2 coli din servieta si un creion. M-am asezat la masa si l-am dus la tampla. Care sa fie planul de bataie ? Am inceput sa scriu:

Ce treabuie sa fac: 1. Suna-i pe cei dragi; la 2 m-am blocat deja. Da, stiu. 2. Pleaca de aici. Acasa; 3. iar momente de gandire... da, stiu: ti-ai plans destul de mila. Trebuie sa-ti gasesti echipa. Stii rutina, agent nou apoi... dar stai. Aici nu trebuie sa ma mai grabesc. Nu trebuie sa ma mai incred in primul venit. Trebuie lucrat cu grija, mare grija pentru a nu repeta greselile trecutului. Betis, Parma, Georgia, Racing... toate alegeri excelente la care m-au impins numai persoane competente, una si una...

Am sunat-o pe Cynthia. S-a bucurat nespus cand a auzit ca o sa vin acasa. M-a intrebat daca vreau sa iesim seara la restaurantul nostru preferat - i-am spus ca exagereaza deja. Am intrebat-o de copii... toti bine. Nu stiu cum se face dar cei mari nu reuseam niciodata sa dau de ei cand sunam eu. Cand aveau nevoie de bani insa...

Mi-am adunat cele cateva costume, ciorapi nedesfacuti. N-am uitat de materialele radioactive din baie si le-am pus intr-o punga neagra urmind sa o arunc la cosul de pe drumul spre strada cand va sosi taxiul. Mi-am strans putinele chestii din baie, am aruncat o privire prin camera, am impaturit asternutul si l-am lasat pe pat... mi-am luat geanta de umar, am deschis servieta si am pus cu grija cartea si scrisoarea lui Javier in ea... am inchis fereastra... am chemat un taxi... 2 minute, perfect. Am aruncat o ultima privire prin camera si am iesit. In timp ce asteptam taxiul si mai apoi si in drum spre rezidenta noastra din Buenos Aires mi-a trecut probabil cea mai buna idee prin cap din ultimii ani. E drept, imi mai trecuse de cateva ori dar aici se rupea firul. Trebuie sa vorbesc cu Gonzalez. Eram amandoi orgoliosi si d-asta ne-am si despartit dupa demisia de la Inter insa multi ani au trecut de atunci si ar fi timpul ca unul dintre noi sa faca primul pas spre impacare. Nu neaparat sa reluam relatiile profesionale insa cele de amicitie... imi lipseste enorm Gonzalez cu sfaturile lui, cu siguranta lui, cu felul lui de a fi. Taxiul a oprit deja, distanta era de doua barrios si Cynthia ma astepta la poarta. Am lasat geanta si diplomatul jos si ne-am strans in brate puternic. O iubeam ca la inceput si fara ea as fi fost pierdut. Cu ea si nu eram departe d-apai fara... si cea mica a iesit si mi s-a aruncat in brate. Tinea totusi nelipsitele ei gadgeturi strans... generatia de azi. Pe ea chiar nu stiu de ce am adus-o in Buenos Aires. Ea a trait toata viata aproape (cu exceptia primilor 2-3 ani) in resedinta noastra din Palma. Spirit liber - se intelegea perfect cu turistii englezi, germani si scandinavi. Nu o data imi povestea maica-sa cum se intorcea cu cate o nemtoaica de la plaja si zicea "Ea e Silke, ne-am intalnit pe plaja azi. Ce mancam ?". Vorbea catalana la perfectie si mai cu turistii mai ea stie de unde invatase si ceva germana pe langa engleza cea de toate zilele. Era o mare fana a lui Nadal si cand acesta a salvat clubul de la faliment anul trecut doar ea stie cum s-a intors mandra cu autograful acestuia intr-o seara. Am intrat in casa si am fost luat rapid la intrebari. Ce am facut, ce planuri am, unde mergem. Vorba vine ca ele tot in Palma ajungeau oricum. Evident ca nu le-am spus ca am cochetat cu idea de a deveni om al strazilor sau restul prostiilor. Cat despre unde mergem... asta era o excelenta intrebare si de cum am intrat in casa mi-am lasat totul la usa si m-am dus in studioul meu spre a cauta numarul lui Gonzalez, aveam eu o banuiala ca in agenda telefonica de pe telefon nu-l mai am.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aveam emotii mari. Am sunat la numarul pe care l-am gasit in agenda adusa din Palma si mi-a raspuns sotia sa. Am salutat-o, am schimbat cateva amabilitati si mi-a dat numarul sau actual. Din nou emotii... am observat una din usile biroului intredeschisa si m-am sigilat in camera. Apoi mi-am luat inima in dinti din nou si am sunat. L-am gasit pe Gonzalez neschimbat aproape. Volubil, cu pofta de viata si as baga mana in foc ca s-a bucurat sa ma auda. Singura problema e ca era in Madrid iar eu in Buenos Aires. Oricum nu mai aveam nimic de facut in Argentina asa ca la entuziasta sa invitatie de a ne vedea i-am raspuns afirmativ, i-am transmis ca o sa-l sun imediat ce ajung in Spania. Eram usurat vazindu-l neschimbat practic. Acelasi Gonzalez pe care-l stiam dintotdeauna. Am iesit din birou, le-am chemat pe fete si am intrebat: Spania careva ? Cea mica s-a bucurat si a inceput sa topaie si sa mi se agate de gat, Cynthia zambea si m-a intrebat Pai n-ai zis ca vii acasa ? Ne-ai abandonat atata timp, nici n-ai venit bine si iar pe drumuri ? Insa in continuare zambea, nici vorba de repros in vorbele sale. Stia ca in spatele acestui voiaj nu poate fi decat ceva legat de munca si stia cat de importanta era aceasta pentru mine. Implicit nu putea decat sa fie fericita. Am rugat-o sa aranjeze ea cu biletele. Cat mai repede sa plecam i-am spus. Era bucuroasa, ochii ii radeau si se uita cu dragoste la mine. Nu ma mai vazuse entuziast, cu pofta de viata de... naiba stie de cand. Nici eu nu mai stiu. Ne astepta un drum lung, 18 ore si ceva. In doua ore eram pe terminal. Inca o jumatate de ora si Argentina devenea tot mai mica sub noi. Jumatate din drum am dormit. Doua ore am vazut impreuna cu fiica-mea un film cretin. American evident. In rest m-am gandit. In special la intalnirea cu Gozanles, la ce o sa-i spun, ce o sa-mi spuna... Cynthia ma strangea puternic de mana din cand in cand. Probabil dormea. A incercat sa ma traga de limba pe durata zborului despre aventurile mele dar vazind ca n-are sanse s-a potolit. Era multumita tinind cont ca paream sa fiu in regula. Chiar ma simteam in regula. Mi-am facut o radiografie a intregii cariere de-a lungul drumului. Din Argentina am plecat ca invingator cu un titlu continental in buzunar la debutul in meseria de antrenor. La Mallorca am facut din micuta formatie din Insulele Baleare o forta. Finale nationale, finala de cupa europeana. La Valencia am atins apogeul si doar ghinionul m-a facut ca la ora asta sa nu fiu inscris in cercul select al castigatorilor celei mai importante competitii europene intercluburi. Finala cu Real n-o pun la socoteala. Insa cea cu Bayern... Apoi Inter. Titlul pierdut si datorita mie in ultima etapa dar mai ales datorita conspiratiei Moggiene. Si anul urmator finala ratata dupa doua egaluri cu Milan. Salvarea miraculoasa cu Mallorca apoi. Apoi Betis, Parma, Georgia... conditionat de fiecare data. Frumosii razboinici de la Salonic si apoi perioada Racing cu indianul mirositor. Mr. Ali...

Oglinda oglinjoara, ce-mi rezerva viitorul oare ? Imi doream sincer ca la intrebarea asta sa-mi raspunda Gonzalez. Oare se va intampla asta ? Sau doar vom bea cateva pahare si vom discuta nimicuri ocolind fotbalul ? Maxim o zi ma desparte de raspunsul la aceasta dilema.

Am ajuns in Palma de Mallorca dupa un zbor destul de relaxant desi lung. Ma odihnisem bine, serviciile excelente. Calitatea are intotdeauna un pret. Toata lumea era in regula, le-am rugat sa ma asptepte cateva minute timp in care m-am intersat de zborurile spre Madrid. Nenumarate, in mai putin de o ora si jumatate eram acolo. Mi-am programat unul peste cateva ore. Daca aveam si eu un avion ca al lui Ali Syed nu mai stateam la informatii, bilete, sa calatoresti cu alti muritori... insa nu era cazul... Ce o face nenorocitul oare ? Probabil bine mersi...

Am recuperat fetele si am sarit in taxi. In 20 de minute eram acasa. Am petrecut cele cateva ore cu ele. Ba a sunat intamplator si Agostina din America. Mi-a facut placere s-o aud. Chiar daca la sfarsit m-a intrebat de bani. O viata avem... si daca nici ei nu merita banii mei atunci de ce mai muncesc pe bani ? Ar trebui sa fac munca de voluntariat. Ca la Racing. In ultima jumatate de ora am ramas doar cu Cynthia, cea mica fusese doborata de oboseala. Pentru ea zborul se pare ca nu fusese la fel de odihnitor ca si pentru mine. Ne-am strans in brate si am depanat amintirile dragi noua pe care le rememoram de fiecare data cu drag. Caballito, strada Videla, balconul meu, balconul ei... prima privire, prima atingere, primul sarut. Cand s-a nascut Santiago, faptul ca eram de trei ori mai agitat decat ea... am intrebat-o daca vrea sa plec cu alta cursa si mi-a raspuns ca nu, sa merg si sa am grija de mine. Ca pentru alte nebunii avem timp cand ma intorc. Am sarutat-o cu drag. Am mers si am mangaiat-o pe frunte si apoi sarutat-o si pe cea mica. Mi-am luat geanta cu cele doua costume si ce mi-o mai fi pus Cynthia cu grija si am plecat. Am plecat cu speranta. Am plecat cu sufletul altfel decat gol cum il simteam acum maxim doua zile. Cu prima ocazie trebuia sa vorbesc cu Javier. Lui ii datoram asta. Impulsul fusese unul puternic, deajuns de puternic cat sa-mi schimbe moralul cu 180 de grade.

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. O ora jumate ce a zburat daca pot sa spun asa. Aeroportul Madrid-Barajas (nu o data m-am pierdut in el, de ajuns sa spun ca are 10000 de locuri de parcare ca cineva sa-si faca o parere asupra vastitatii sale) e o incantare pentru ochi mai ales cu noul sau terminal T4S pe care am ajuns si eu. Dar nu aveam timp de admirat. L-am sunat pe Gonzalez. La sugestia sa am hotarat sa ne intalnim la Botin, vestit restaurant madrilen peste vreo doua ore. Era perfect, aveam timp sa ma instalez intr-unul din hotelurile pe care atat le uram, sa fac un dus, sa ma improspatez putin. M-a surprins alegerea sa, Botin e un restaurant pe cat de vestit (este considerat cel mai vechi restaurant din lume fiind infiintat in 1725) pe atat de mainstream. Nelipsit din orice ghid turistic pana si eu care n-am fost prin Madrid de foarte multe ori stiam ca efectic colcaie de japonezi cu aparatul agatat de gat si alte specii... toate de turisti. Ca si familia regala vine sa manance aici probabil e o legenda urbana. Cum poate e si faptul ca Goya a lucrat aici inainte sa se faca pictor. Sau cine stie... poate ca asta e destinul geniilor. Numai eu stiu de exemplu cate vase am spalat in La Tablita...

In drum spre Villa Magna - ultimul hotel la care tin minte sa fi fost in Madrid si sa ma fi simtit acceptabil - am sunat-o pe Cynthia. Erau bine ambele, cea mica inca dormea iar doamna mea se pregatea sa iasa. N-am inteles unde exact dar nu conta. I-am transmis ca o sa vin a doua zi probabil dar ca mai vorbim. Am ajuns la hotel... peste 5 minute eram in camera. Baiatul cu bagajele imi amintea incredibil de mult de Cordoba. Mi-a trecut prin cap sa-l intreb daca e columbian dar m-am razgandit. Am facut tot ce-mi propusesem... revigorat am iesit pe usa, am verificat ca am luat si cardul de la hotel (mi s-au mai intamplat accidente). Taxi si Botin. Calle Cuchilleros 17. Hemingway se mai spune ca era un frecvent vizitator al acestuia. Spre surprinderea mea Gonzalez ma astepta in fata restaurantului desi ajunsesem cu vreun sfert de ora inainte fata de ora stabilita. Ne-am strans mainile cu putere si am inceput sa radem amandoi ca doi copii care nu s-au mai vazut la bunici de cateva vacante. Am intrat si intr-adevar se pare ca Gonzalez avea un mic aranjament ceva aici pentru ca am fost dusi la ultimul etaj intr-un separeu unde larma orasului si celorlalti clienti era aproape imperceptibila. Hectorito, Hectorito... esti mare figura. Mi-a fost un dor nebun de tine, cum mai esti ? Cynthia, copiii, toata lumea bine ? Povesteste-mi tot. Nu i-am povestit chiar tot dar vreo ora sa tot fi trecut si eu inca nu ajunsesem la episodul Ali Syed. Foarte jovial si bine dispus - Gonzalez intr-adevar nu se schimbase mai deloc de cand il stiam eu. Sa tot fi fost opt ani. Doar parul ii mai incaruntise. Ii povesteam despre Ghirardi, razboiul in mijlocul caruia nimerisem - lucruri de care sunt aproape sigur ca cel putin partial stia, stia tot ce misca doar - si el radea cu gura pana la urechi. Mai ca-mi venea sa ma supar pe el daca nu l-as fi cunoscut. Nu avea pic de rautate insa, era un fel de haz de necaz. Am comandat dupa diverse amanari. El a luat un cochinillo asado - purcelus de lapte iar eu un fillet mignon cu ciuperci. Si o sticla de vin evident. Sticlele de vin au tot continuat sa vina, povestile au curs si din partea mea si din partea sa si ne simteam excelent de parca nu am fi fost desparititi de opt ani intregi in care aproape ne-am ignorat. Locul devenise aglomerat insa. Am platit si schimbat decorul. A ales tot el fiind cu siguranta un mai bun cunoscator decat mine al orasului. Casa Lucio. Situat pe doua nivele spre deosebire de cele patru ale precedentului, cu profil castillian si cu o clientela de lux acesta era cu siguranta mai intim decat precedentul. Am comandat o sticla de vin pentru inceput si specialitatea casei in materie de desert. O tarta delicioasa cu biscuiti, vanilie si ce-o mai fi avut. Jucam acasa acum cum ar veni pentru ca si Gonzalez a inceput sa verse sacul. Ideea generala era ca afacerile ii mersesera atat de bine incat decisese sa adopte un low profile si sa nu se mai speteasca cu munca. Avea in schimb infiintate vreo trei agentii pe care le ghida din umbra dar fara ca numele sau sa apara decat atunci cand se vorbea la cel mai inalt nivel sau era o afacere mare. Una cu sediul in Germania si alte doua cu sediul in Gibraltar si Antigua, doua paradisuri financiare. Deci te-ai transformat intr-un fel de Moggi, eh, batrana vulpe l-am intrebat razind si batindu-l pe umar. Sa nu vorbim de funie in casa spanzuratului mi-a raspuns facind aceleasi gesturi si amuzindu-se si mai tare de faptul ca nu am perceput din prima mesajul. Am vorbit despre copii, despre ai mei, despre ai lui, de ce-am mai vazut, ce-am mai auzit in anii astia. Si brusc, ca din senin m-am trezit cu un Si cand semnam actele ? din partea sa. Ce acte ? am raspuns complet luat ca din oala. Hectorito, haide... nu ne-am auzit practic de opt ani, eram ca fratii, n-o sa-mi spui acum ca m-ai sunat intamplator sau chiar pentru a-mi spune ca te-ai retras si o sa-ti iei o casa-n Australia si doreai sa ma mai vezi o ultima data. Vizibil stingherit desi aburii alcoolului probabil mai ascundeau acest lucru i-am raspuns Nu chiar, nici chiar asa. Dar nici nu te-am sunat ca sa ma scoti din rahat. As fi multumit si cu un sfat din punct de vedere profesional iar cel mai important pentru mine acum cred ca e sa-mi reintru pe fagas iar prietenia noastra stii bine ca a fost mereu extrem de importanta pentru mine. Stiu, stiu foarte bine dar ce-i mai important pentru tine acum e sa antrenezi, asta e viata ta, a fost, este si pana cand o sa pui mainile pe piept o sa fie. Deci asculta-ma pe mine, ce ai nevoie e sa antrenezi, lasa prostiile. Si maine cand o sa fim amandoi treji o sa vii la mine sa semnam actele si o sa-ti spun si care-i propunerea mea. O singura intrebare am. E o intrebare retorica, te cunosc foarte bine si n-or fi opt ani amariti care sa-mi schimbe impresia despre tine dar pentru siguranta te intreb: vrei sa antrenezi la arabi sau la chinezi si sa iei o caruta de bani sa te ingropi in ei si la propriu si la figurat (adica profesional) sau vrei sa continuam impreuna nenorocita aia de treaba pe care o incepusem impreuna si de care daca ne tineam castigai Cupa aia care te obsedeaza si ajungeai si antrenor la nationala ? Mie atat sa-mi spui. Cupa. Atat am spus si chiar daca as fi fost beat mort tot la fel de serios si succint as fi raspuns. Vezi ? Ne cunoastem. Suntem tot noi. Sa bem si sa mai sporovaim acum, m-ai rupt cu Mr. Ali asta al tau. Avea numele scris pe avion auzi. Hahaha !! Stiu genul asta, e genul care-si ia Lamborghini roz sau verde.

Am baut si ne-am distrat (ambele destul de discret in primul rand datorita localului care impunea respect si o anumita decenta si in al doilea rand pentru ca asta era felul meu de a fi si nici Gonzalez nu era departe desi ii placea adesea sa braveze). Tarziu in noapte am plecat, Gonzalez spre resedinta sa - locuia in Madrid acum am inteles - eu spre Villa Magna. Am avut noroc de un taximetrist cum imi plac mie. Tacut. Am facut un dus si mi-am scos pijamaua atent impaturita de Cynthia. Mereu ma amuza cum imi cosea pe ele HRC. Ca si cum as fi fost vreo roialitate ceva.

Am avut un somn scurt dar extrem de odihnitor. M-am trezit la 7 fix de parca m-ar fi sunat de la receptie. Ma framanta tare rau cu ce o sa vina. Cum naiba face ? Ce relatii trebuie sa ai ca sa faci rost de echipa intr-o zi ? Ultimii doi agenti am asteptat si cu saptamanile, si cu lunile dupa ei si au venit cu... Parma, Betis, Georgia, Racing. Pe pariu ca isi facuse researchul imediat dupa ce l-am sunat. Il stiu pe Gonzalez. Si aseara nu asta a vrut sa spuna ? Ca o sa-mi spuna azi cand suntem treji. Adica stia deja. Hotomanul...

Dus, m-am ras, am scos un costum nou si am coborat la bar. Nu aveam de gand sa beau alcool. Un fresh de portocale pe care l-am savurat in timp ce citeam presa. Gonzalez daca nu si-a schimbat tabieturile se trezeste pe la 9. Il mai las o ora apoi pe la 10 il sun. Mda. Mai am de omorat vreo 2 ore jumate. Mi-am pus ochelarii anti-popularitate si am iesit. Aglomeratie deja. M-am plimbat vreo ora si ceva dar n-a fost precum plimbarea argentiniana - cu capul in pamant si cu gandurile in mii de cioburi. Preluasem din nou controlul si increderea in fortele proprii deborda. Cu siguranta pot ajunge acolo sus din nou. Am fost acolo. Ani la rand. Apoi un sir de evenimente nefericite m-au adus in situatia asta. Dar tot ce nu nu omoara te intareste, nu-i asa ? Sau te lasa invalid... ma rog, nu-i cazul. M-am intors la hotel am facut un alt dus si mi-am schimbat camasa. Apoi l-am sunat pe Gonzalez. Voios, cu pofta de viata si el. Mi-a dat adresa. In 20 de minute eram la el.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vila sa era de-a dreptul somptuoasa. Exagerata pentru gusturile mele desi nu pot sa spun ca ar fi fost de prost gust. M-a invitat in biroul sau principal si m-a invitat sa ma asez. Daca vila mi se paruse somptuoasa pentru birou trebuia invitat un cuvant nou. Parea ca l-ar fi putut angaja pe Mr. Ali - daca acesta ar fi fost solid evident dupa cum mi-a spus fostul meu agent - pe post de usier. M-a intrebat ce beau... Ce bei si tu i-am raspuns privind in jurul meu ca un copil intr-o cofetarie plina de bunatati. Bunatati de care nu este foarte atras totusi. Intotdeauna sunt incurcat cand e vorba de bauturi. Nu e sportul meu preferat. Cred ca whisky on the rocks aveam amandoi in fata dupa doua minute. Cum ai dormit ? Bine ? Singur ai dormit ? Scuza-ma, stii ca dimineata fac glume proaste. Deci semnam ? Eu eram cu nasul infundat in pahar. Bine, sigur si da, sigur ca semnam. A scos din sertar contractul si mi l-a pus in fata impreuna cu un Caran d'Ache - aur de 24™ ce trebuie sa fi valorat de la vreo 20000 in sus. Nimic de zis, ii mersese nemaipomenit lui Gonzo. Am ridicat atent micuta comoara si am semnat. Nu citesti contractul ? spuse el. Nicidecum. Nu l-am citit acum 15 ani cand am semnat prima data, de ce as face-o acum ? am raspuns. Ai dreptate dragul meu. Intre prieteni contractele pot fi semnate si in alb. Bine, si acum propunerea mea. Oferta. Esti pregatit ? Am dat din cap afirmativ si mi-am indesat din nou nasul in pahar. Orduspor. *pffff* si intreaga inghititura de lichid auriu pe care ma pregateam s-o inghit s-a pulverizat in totalitate peste stiloul sau de 20000 de euro, contract, biroul de cine stie cate stilouri si probabil si pana pe el. Ordu-cine ? In primul rand imi cer scuze pentru reactia mea. E una din glumele pe care ziceai chiar tu ca le faci dimineata ? il intreb eu stergind cu maneca pe birou in cel mai pur stil de om nascut (dar si crescut) in Chabas unde vacile sunt mai numeroase decat oamenii. Gonzalez incepu sa rada. Stii, eu il manageriez si pe Juande Ramos dar reactia ta o depaseste cu muult pe a sa cand i-am spus ca echipa pe care sper ca o va antrena e Dnipro Dnipropetrovsk. Ce zic... pacat ca nu am camerele pornite, se activeaza doar in afara orelor mele de lucru ca altfel ne-am fi distrat peste ani la culme privind inregistrarea. Esti o figura Hector. Nu stiu cum a reactionat Ramos dar macar de aia am mai auzit. Sunt ucrainieni, nu ? Dar Ordusport astia cine sunt ? Serios, e o gluma, e un test ceva ? Vreau sa stiu am raspuns dintr-o rasuflare. Orduspor Hectorito, Orduspor. As putea sa incep cu argumente mai slabe insa o sa-ti spun direct principalele lucruri de care ai nevoie sa stii inainte sa iei decizia potrivita. Daca la toate intrebarile mele raspunsul e "da" atunci cred ca si raspunsul final ar trebui sa fie acelasi. Parerea mea, desigur, am mai avut si alta data pereri diferite si nu e neaparat necesar sa fim de acord, suntem oameni maturi ce au dreptul la liberul arbitru spuse el aruncind o sageata pe care am simtit-o destul de veninoasa cu vadita referire la momentul despartirii noastre.

- Deci, incep ?

- Da.

- Esti fara echipa acum , da ?

- Da.

- Iti doresti sa antrenezi, nu ?

- Da.

- Del Bosque a castigat doua Champions League si tu niciuna. Inca. Asa e ?

- Da.

- Del Bosque a antrenat in Turcia, stii nu ?

- Da.

- Alti mari antrenori, mari nume au antrenat si antreneaza inca in Turcia, stii, nu ?

- Oarecum, da.

- Mi-ai povestit ca ti-a placut foarte mult in Grecia la Aris. Banuiesc ca esti de acord cu mine ca sunt doua campionate de acelasi nivel, nu ?

- Da.

- Si ultima intrebare: ai incredere in mine ? Nu mi-as bate niciodata joc de tine, de visele tale. Imi esti ca un frate, stii, nu ?

-Da. Am incredere. Dar sunt nou promovati, nu ? N-am auzit niciodata de ei. Nici macar in amicale. - Sunt. Sunt un fel de Mallorca. Un club dintr-un oras la marginea marii. O sa fie bine, ai incredere in mine. Acum e pauza de iarna la ei, daca semnam repede o sa ai timp sa-ti aduci si jucatori si sa legi si ceva relatii de joc, sa-i inveti stilul Cuper. Sigur, sunt nou promovati si nu o duc fantastic in campionat dar sunt si aspecte pozitive. Te vor primi ca pe un zeu de exemplu. Asculta-ma, fa pasul asta si o sa fie bine. Ai incredere in mine. Si apoi e doar un pas intermediar, e clar ca n-o sa castigi Champions League cu Orduspor. Nici Dumnezeu n-ar putea face asta.

- Bine. M-ai convins. Merg pe mana ta. Cand semnam actele ?

- Apropos de acte. Contractul pe care ti-ai pus semnatura si este plin de whisky acum e intre tine si una din firmele mele. Cea cu sediul in Germania. ProSoccer24 se numeste. Numele meu nu se regaseste pe nicaieri. Nu ai nicio problema cu asta da ?

- Niciuna. Cand semnez cu turcii ?

- Dar stiu ca esti nerabdator nu gluma. Ceva ceva am pus in miscare. Trebuie sa mai dau cateva telefoane si pana maxim diseara te anunt. Foarte probabil chiar maine maxim poimaine. Cu cat semnezi mai repede cu atat intri mai repede in paine, te inteleg. O sa vin sa te mai vizitez si sper sa auzim numai de bine. Saluta-ti sotia din partea mea si cam atat. Vino sa te strang in brate.

- Si tu pe a ta. Deci asa ramane. Astept vesti. Sa fie intr-un ceas bun.

Si ne-am despartit. Soferul sau m-a condus la hotel. Am urcat si nu stiam ce sa cred, ce sa fac. Inca eram putin buimac. Orduspor. Aparent pe cea mai joasa treapta a carierei mele ma gaseam acum. Sa privesc pozitiv totusi... sansele ca de aici incolo sa urc erau mult mai mari decat acelea de involutie. Am sunat-o pe Cynthia si i-am spus. Simteam nevoia sa impart cu cineva noutatile. Mare nebun mai esti, zau asa a fost mesajul ei. Tu stii mai bine, eu nu ma bag. Cand vii acasa ? Acasa eram deja peste cateva ore. Am sunat la receptie spre a-mi fi rezervat un bilet la business class pentru Palma la prima cursa si cum raspunsul a fost extrem de prompt - Sigur, s-a rezolvat, peste o ora jumatate aveti plecarea - mi-am facut micutul bagaj si cand eram pe punctul de a iesi Gonzo m-a sunat. Pana diseara cica. Trecusera 40 de minute maxim. Maine semnam. O sa-ti trimit toate detaliile pe mail, o sa ai totul aranjat ca de obicei, din momentul asta esti pe mainile mele. Pe maini bune. Mult succes Hectorito. Soferul meu a plecat spre tine, indiferent cand pleci la aeroport (din Mallorca o sa ai plecarea) te va astepta si te va duce la aeroport. Toate cele bune, capul sus, cand ai semnat azi a fost ca si cum ai fi semnat pentru castigarea unei Champions League. Doar ca tu nu stii inca. Ne auzim, ai grija de tine si ai tai

Si a inchis. Daca zice el... asa o fi. Intr-adevar, nu prea vad legatura dintre Ordusport astia si Champions League dar m-am increzut eu in chestii mult mai absurde. Si nici nu-mi erau prieteni.

Hotel-aeroport si ultima noapte cu familia. A doua zi dimineata aveam avionul. Dupa sosirea in Turcia urma sa fiu luat de un avion privat si dus la Ordu, noua mea Palma de Mallorca. Am luat un somnifer pentru a putea dormi, nu aveam pic de liniste. Dimineata m-am trezit, m-am ras, am facut un dus lung si mi-am baut cafeaua si sucul de portocale impreuna cu ce imi mai preparase draguta de Cynthia. Am luat micul dejun toti trei. Probabil urma sa ne vedem iar o data la cateva saptamani. Luni poate. Daca poate acum cativa ani cea mica nu intelegea de ce tatal ei trebuie sa stea departe de familie acum cu siguranta realiza. Cand am terminat de mancat aveam deja micul bagaj facut. O geanta cu cateva haine si diplomatul. O gramada de alte haine urmau sa-si gaseasca drumul pana in noua mea locuinta doar ele stiau cum. Ele, un angajat al lui Gonzalez si sotia mea. Cert e ca intotdeauna cand antrenam undeva peste cateva zile maxim era ca si cum as fi avut intreaga garderoba de acasa cu mine. Am mers impreuna la aeroport si ne-am despartit. Cynthia aproape cu lacrimi in ochi. Imbratisari, sarutari...

Share this post


Link to post
Share on other sites

In jur de ora 15.00 coboram din avion. Turcii ma asteptau cata frunza cata iarba. Vestea mersese ca fulgeru se parel. Am fost intampinat de o adevarata delegatie in frunte cu presedintele clubului Nedim Turkmen. Licentiat in politica, economie si alte cateva acesta imi parea o persoana cat se poate de cu capul pe umeri. Echilibrata. Pe drumul spre Ordu cu avionul privat al acestuia am discutat cate ceva. Lucrul cel mai important a fost obiectivul. Dupa 17 etape Orduspor se afla pe locul 15 desi incepuse sezonul excelent avand un bilant de 4 victorii si 2 egaluri in primele 7 runde. Doctorul - caci asa il chemau cu totii turcii datorita faptului ca acesta era doctor in economie - mi-a spus clar: in primul sezon ne salvam in al doilea construim. In al treilea cu putin noroc atacam locurile de Europa League. Sincer nu ma vedeam si in al treilea an la acest club - cel mai mic de departe din cariera mea - dar evident nu am spus acest lucru. Baskanul (caci asa am inteles ca se numeau presedintii pe aici) preluase presedentia clubului in 2009. Licentiat in stiinte politice si cu doctorat in economie era un personaj reputat in tara sa natala cand venea vorba de strategie economica. Lucrind 11 ani in Ministerul de Finante acesta isi infiintase prima firma cu domeniu de activitate financiar in 2002. Era un obisnuit al televiziunilor tratind de fiecare data teme economice. Nu investise mult si din ce am inteles de la el nici nu intentiona sa o faca. Hmm. M-a intrebat de colaboratorii mei si i-am raspuns ca deja de multi ani am aceeasi formula si ca cei doi colaboratori ai mei - Fantaguzzi ca secund si Angel ca preparator fizic - vor sosi in cursul serii cu mijloace proprii.

Noul meu club nu era unul dintre cele mai vechi ale Turciei. Fondat in 1967 Orduspor isi juca meciurile de acasa pe 19 Eylul Stadium. Erau la a treia perioada in prima divizie a campionatului turc. O mai facusera intre anii 75-81 si 83-86. In 79-80 jucasera chiar un tur de calificari intr-o cupa europeana. Pierdusera cu Banik Ostrava. Cu mare mandrie mi s-a povestit si despre oras. Port la Marea Neagra, 150000 de locuitori aproape. In secolul opt orasul actual era colonie greceasca. Cateva lucruri cel putin interesante le-am mai retinut din ce mi s-a mai povestit (cu ajutorul interpretului desigur). In Turcia se producea circa 85% din totalul mondial de alune iar in Ordu se gaseau principalele plantatii. Era atat de important aspectul incat chiar emblema orasului era o aluna inconjurata de apa. Mi s-a mai povestit de tramvaie suspendate si de un proiect ambitios - un aeroport pe apa. Mai exact pe o insula artificiala pe Marea Neagra intre Ordu si Giresun. Bazele proiectului au fost puse pe 22 iulie si nu lipsea mult pana la inaugurarea acestei minuatii cu care gazdele se pare ca tare se mandreau. Revenind la fotbal mi-a fost relatat modul in care promovasera: sezon bun incununat de un playoff cu victorie in semifinala la Rizespor si in finala cu Gaziantep. Antrenorul ce realizase aceasta performanta era Ugur Tutuneker, ex jucator al celor de la Galatasaray. Secundul sau era Metin Diyadin - fost jucator la Fenerbahce intre anii 1998 si 2000. Acesta fusese secundul belgianului Hugo Broos la Trabzonspor in sezonul 2009-2010 si-l inlocuise pe Ugur Tutuneker in timpul sezonului. Deci desi inteligent rabdarea parea sa nu fie punctul forte al baskanului.

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in Ordu. La aeroport fani. Pe drum am fost flancati de diverse masini pline ochi cu fani galagiosi. La sediul clubului unde mergeam direct sa semnam alti fani. Sediul clubului era cel mult modest - genul de club de divizia a doua, a treia poate - iar fanii... nici ei nu pareau inruditi cu Einstein. Dar ce conteaza cand le antrenezi clubul, ai cravata de culoare potrivita si te primesc si cu flori. I-am fentat pe cei din fata clubului cu metoda intrarii prin spate insa cativa ma asteptau si aici

24nkylh.jpg

Cravata imi fusese facuta cadou in avion si mi se recomandase cu caldura sa o si folosesc. Sala era plina de ziaristi si apropiati ai clubului. Nu am raspuns decat la cateva intrebari tipice prezentarii unui nou antrenor. Doctorul - formula folosita si de italieni in aceleasi circumstante - Nedim Turkmen a explicat ca vin dupa un lung si obositor drum, ca urmeaza doar sa semnam actele si ca vom avea destul timp sa ne cunoastem pe de indelete. A incheiat cu un Pe domnul Cuper il cunoaste o lume intreaga, mai mult dansul are nevoie sa ne cunoasca pe noi. Rezultatele vorbesc pentru el si a aratat spre un poster relativ urias

2i7vjhz.jpg

Se asternuse intunericul odata cu incheierea semnarii contractului si mini-conferintei de presa. Apucasem sa ma schimb intr-un fel de vestiar dupa conferinta in haine mai lejere, casual. Eram de-al casei deja. La iesire n-am mai putut evita fanii stransi ca la urs oricat mi-as fi dorit. Poate pentru ca spre deosebire de cei din Salonic fiind mai de la tara erau mai putin agresivi. Speram sa ne dea o mana de ajutor importanta in campionat.

pvy9z.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am dormit prima noapte la hotel urmand ca a doua zi sa fiu acompaniat in scopul de a-mi gasi o casa dupa primul antrenament. Somn lin, oboseala fizica dar mai ales psihica si-a facut efectul. Primul antrenament e intotdeauna esential pentru raporturile ce se stabilesc intre un antrenor si jucatorii sai. Am ajuns la baza de antrenament si am crezut ca sunt pe plaiurile natale atat de rau arata baza. Parca si cea de la Atletic Club Huracan de Chabas unde dadusem prima data organizat cu piciorul in basica arata mai bine. Mi-a trecut din nou prin cap In ce m-am bagat ? Asta sa fie problema mi-am raspuns incercind sa ma imbarbatez. Am facut cunostinta cu toti. Strangere de mana ferma si priveste omul in ochi. Esential. Nu-l cunosteam pe niciunul. Era o premiera in absolut. Nu a existat echipa unde sa ma duc si sa intalnesc aceasta situatie. Nu-i bai mi-am zis din nou. Cu cat echipa e mai slaba cu atat rolul antrenorului e mai important. Uitati-va la Barcelona de exemplu...

Si am inceput. Am impartit taberele intai.

2eyxlc5.jpg

Repet, nu-i cunosteam pe niciunul. Prin nu-i cunosteam inteleg nu auzisem macar de vreunul. Am cerut unui bastinas al carui avantaj major era cunoasterea limbilor engleze si spaniola - membru al fostului staff care pana la proba contrara urma sa ramana pe pozitii - sa-mi faca o prezentare cat mai succinta si elocventa a lotului. Vedetele lotului erau vreo 3-4 jucatori. Un fel de in tara orbilor chiorul e imparat. Bogdan Stancu - roman. Un '87. Imprumutat de la Galatasaray la inceputul sezonului si principalul marcator al echipei. Jucase la Steaua Bucuresti iar cei de la Galata au considerat ca au variante mai bune pentru postul de atacant. Gunoiul lor diamantul nostru. Voi vedea ce-i poate pielea. Al doilea era Culio. Emmanuel Culio. Argentinian. Asta era bine. Mi s-a spus despre el ca e forta creativa a echipei si in acelasi timp nici cu golurile nu e certat. Insa in principal creativitatea era punctul sa forte, ultima pasa. Purta - cum altfel - numarul 10, aceasta adevarata stampila de calitate in cele mai multe cazuri. Nascut in '83 si el era imprumutat de la Galatasaray. Se pare ca aveau relatii bune cei doi baskani. Meciul vietii il facuse argentinianul cu Roma pe vremea cand juca la o formatie romana. Nu oricine inscrie doua goluri pe Olimpico. Pentru el baskanul platise cei mai multi bani, 350000 de euro. Aveam sa aflu in timp ca era manageriat de firma cu care semnasem si eu, ProSoccer24. Una din cele trei ale lui Gonzalez. Hmm, intelegeam mai bine deja. Al treilea pe lista era turcul Fatih Tekke. Fost international acesta era un atacant de clasa. Sau fusese mai degraba. 25 de prezente in nationala si 9 goluri. O cariera inceputa la Trabzonspor unde a jucat la inceput fiind apoi imprumutat doi ani. In urma unui sezon bun acesta revenea la echipa mama si facea cateva sezoane de senzatie. 114 meciuri si 76 de goluri in 4 sezoane. Golgheter intr-un sezon cu 31 de goluri si pe locul 2 in clasamentul Ghetei de Aur. Capitan la Trabzonspor. O aventura slava de 5 ani si apoi intoarcerea in Turcia. Un singur dezavantaj avea. Varsta. 34 de ani sunt multi pentru un atacant oricat de bun ar fi. Tricoul cu numarul 9 deja nu-l mai reprezenta. Nu-l avea nici Stancu dar nici el. Alti jucatori care mi-au fost indicati drept buni erau portughezul Miguel Garcia (fundas dreapta) ce-si avea originile la juniorii lui Sporting. Trecuse prin Il Calcio ca gasca prin apa (un sezon maxim la Reggina) apoi se reintorsese in Portugalia. Fusese cumparat de Braga cu 50000 de euro iar la Orduspor venise liber de contract. Nascut in '83 acesta parea a fi o solutie interesanta. Urma sa ma conving. Alt jucator interesant mi s-a indicat a fi Wilfried Dalmat. Mijlocas dreapta doar cu piciorul drept acesta era nascut in '82 si provenea de la Nantes - echipa recunoscuta pentru scoala sa. Si el trecuse ca fulgerul prin Serie A (Lecce) ca si pe la Racing Santander - ultimul meu club. Deci jucase si la Santander si-l chema si Dalmat. Double trouble. Venise la Orduspor de la FC Brugge. Cu siguranta liber de contract. Tot liber de contract venise un alt jucator de culoare - Jean-Jacques Gosso - de la AS Monaco. Nascut in Abidjan acesta parea sa fie solutia numarul unu pentru postul de mijlocas defensiv. La 28 de ani avea cativa ani buni in fata ivorianul. Toti cei enumerati pana acum venisera la inceputul sezonului - dupa promovarea echipei.

O parte dintre jucatori i-am trimis sa faca alergari usoare sub comanda lui Fantaguzzi. Erau cei care pareau sa gafaie mai tare dupa primele - multe - ture de teren. Nu erau obisnuiti pare-mi-se cu antrenamentele intense.

20izaj9.jpg

Am mai cerut detalii si despre alti jucatori. Portarul ma interesa in special si fundasii centrali. Posturi cheie in tactica oricarui antrenor care se respecta. Saso Fornezzi, un sloven de 28 de ani de 1.92 corespundea cel mai bine postului de portar titular. Acesta isi facuse veacul in Austria iar sumele pe care fusese transferat in cariera sa erau de genul 25 si 50000 euro. Titular, adjudecat. Si el venise la inceputul sezonului. Unul dintre putinii jucatori care pusese umarul la promovare era portarul Fevzi Elmas - turc de 28 de ani - ce trecuse vreo 2 ani pe la Galatasaray probabil fiind a doua sau a treia solutie. Datorita inaltimii sale (1.82) pornea clar cu un dezavantaj in fata slovenului.

Cel mai bun fundas central al celor de la Ordurspor era Yalcin Ayhan. Inalt de 1.92 si inca neajuns la 30 de ani acesta jucase intreaga cariera in campionatul intern. Inceputurile la Istambulspor si Galatasaray iar apoi la echipe de mai slaba factura. Venise evident liber de contract. Dupa promovare. Fundasul stanga era Selcuk Sahin, nascut in '83 in Germania acesta jucase acolo in ligile inferioare. Liber de contract si venit dupa promovare. Putea juca la nevoie si fundas central desi inaltimea nu-l recomanda. Un avantaj totusi. Alt jucator interesant era portughezui Joao Ribeiro. Isi incepuse cariera la juniorii lui Porto dar apartinea de Vitoria Guimaraes. Era imprumutat de turci si juca cel mai bine pe postul de mijlocas stanga.

Alergarile continuau mai ales pentru grosul lotului. Se citea pe fata lor incantarea

3535cth.jpg

Urma sa le ofer si mingea dar intentiile mi-au fost zadarnicite de o ploaie ce a crescut in intensitate pana ce a devenit o adevarata furtuna. Tocmai ce venise si baskanul sa asiste la antrenament. Practic el adusese ploaia. I-am trimis pe jucatori la sala de forta cu Feneguzzi si Angel, preparatorul de forta. Da, aveau si sala de forta. Noi am mers intr-un fel de sala de sedinte ce aveea obisnuitul aspect rural cu care incepusem sa ma obisnuiesc. Aici ni s-a servit ceai in niste mici paharele. Aveam sa ma obisnuiesc si cu acest obicei. Am incercat sa obtin cateva promisiuni de noi jucatori. Fonduri.. era devreme pentru asta mai ales ca nici macar nu facusem vreun antrenament cu mingea, nu vazesem ce capabilitati au fiecare dar doream sa stiu cam la ce pot sa ma astept din partea baskanului. De bani e mereu nevoie la o echipa. La discutie a asistat si bastinasul vorbitor de engleza si spaniola. Demir. In urma acestei discutii mi-a fost destul de clar ca nu se va baga mana in buzunar aproape deloc desi spectrul retrogradarii era real. Urma sa-mi fac si eu temele si sa vin in urmatoarele 2-3 zile cu niste propuneri. Evident urma sa colaborez pentru asta cu Gonzalez, el stia tot ce misca de la cei mai valorosi si apetisanti jucatori pana la ligile inferioare. Furtuna s-a terminat pe cat de repede incepuse si cerul era din nou senin.

Am iesit cu intrega echipa si am inceput excercitiile cu mingea. Nu prea ma intelegeam cu ei si ma foloseam mai mult de limbajul semnelor

avhlyp.jpg

La un momentdat peste vreo 5 minute vad ca o parte dintre ei se opresc si se indreapta spre marginea terenului. Brusc, fara sa-mi ceara permisiunea, fara sa intrebe nimic, ca niste zombie. Sunt total surprins si sunt pe punctul de a incepe sa tip cand Demir anticipeaza si vine intr-o fuga si-mi explica: E timpul pentru Thuhr. Pentru noi musulmanii e o datorie sfanta sa ne inchinam si facem rugaciunile de cinci ori pe zi. Thuhr e a doua rugaciune a zilei si se spune imediat dupa miezul zilei. Prima este Fajr si trebuie spusa inainte de rasarit. A treia este Asr dupa-amiaza; a patra Maghrib dupa apus si ultima Isha noaptea. Intregul obicei este numit salat. Nimic nu este mai important si nu poate avea intaietate pentru un musulman. Va rog sa ma scuzati si pe mine. Si s-a dus si el la margine de unde dintr-o geanta si-a scos un covoras si cu totii ca unul au indeplinit aceasta datorie sacra de care vorbea Demir. Bun, deci va trebui sa iau in calcul si asta azi cand voi face programul. Apoi au revenit cu totii (musulmanii) si au continuat de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cum naiba am ajuns la peste 55 de ani si sa nu stiu de asa ceva ? Si doar am mai avut turci. Emre, Okan, Davala... hmm.

Am continuat cu exercitii tactice si am incheiat cu alte cateva ture de teren. La terminarea intregii sedinte toti erau sfarsiti, imprastiati pe iarba si rasuflind din greu. L-am rugat pe Demir sa le traduca Tot efortul asta cu care poate nu v-ati mai intalnit va da roade. Puteti sa ma injurati acum dar e spre binele vostru. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni, diferenta de valoare dintre noi si marile echipe trebuie s-o reducem cumva. Rezistenta fizica superioara e una dintre cai. Aveti incredere in mine, cu cat timpul va trece lucrurile vor fi mai usoare nu mai grele. Hai, toata lumea la dusuri, putina relaxare si peste o ora in sala de mese. Fara telefoane, casti sau orice altceva de genul. Liberi

Am intrat in sala de mese am crezut ca mor cand m-am ridicat sa ma informez asupra meniului dupa ce in prealabil am verificat ca suntem cu totii acolo. Am vazut in ce consta meniul dar parca nu-mi venea sa cred. Meniul unor jucatori profesionisti de fotbal nu al unor luptatori de sumo. Miel sau oaie sau naiba stie ce era mizeria aia din farfuriile lor deja aflate in drum spre mese. De ce nu shawarma ? am tipat sub privirile lor mirate. Lipia oricum nu lipsea. La naiba, la pachet cu lipia si carnea de miel sau oaie, berbec sau ce era mai venea si o placinta cu carne. Si orez. Eram efectiv in pragul unei crize de nervi. Doar pentru ca era primul meu contact cu ei n-am trantit cate ceva pe jos. L-am chemat pe Demir si pe Angel. Lui Demir i-am dictat meniul iar pe Angel l-am trimis sa verifice ca in bucatarie totul sa fie facut ca la carte. Meniul zilnic avea sa fie compus din urmatoarele: la micul dejun ananas proaspat. Zaharul natural pe langa faptul ca fericeste papilele gustative alunga si somnul. Apoi 2 felii de paine integrala prajita cu iaurt. O data la 4 zile omleta cu branza. Suc de portocale la fiecare mic dejun. Pe parcurs vom mai varia. La pranz pentru a inlocui caloriile arse printre jaloane paste, carne slaba de curcan sau pui ori orez. Fara prajeli, mieii sa zburde pe pajisti. Pastele fierte evident. Puiul fiert sau fript. Peste trei ore gustare. Cereale si multe fructe. Un shake din banane si portocale este binevenit. La cina peste si salata, legume la abur in special broccoli si iarasi fructe inainte de somn. Orele meselor trebuiesc respectate cu sfintenie am decretat. Aveam sa-i cer cu prima ocazie lui Gonzalez sa-mi trimita un nutritionist care sa faca un regim special pentru fiecare dintre fotbalisti in functie de greutatea si necesitatile metabolismului fiecaruia.

Am incheiat masa dupa o lunga asteptare in care s-a vorbit in soapta cu o tacere apasatoare. Pe parcursul urmatoarelor catorva zile pana la inceperea campionatului trebuia sa imbunatatesc atmosfera altfel nu era de bine. Aveam sa reusesc. Principalul meu aliat avea sa fie Culio. Intr-o discutie cu el intr-o seara inainte de plecarea spre casa acesta mi-a confesat ca ma cunoaste de cand eram la Huracan, ca era un copil doar si ca venea la meciuri si se agata de garduri si era in culmea fericirii cand castigam si pleca acasa in lacrimi cand pierdeam. Mi-a marturisit ca a avut o viata grea si ca renuntase practic la ideea de a mai juca fotbal si se apucase de zidarie. L-am castigat in momentul in care i-am spus ca povestea vietii lui seamana uimitor de mult cu cea a lui Javier Zanetti, uriasul pentru care se pare ca amandoi aveam o mare admiratie. Il vazusem deja la antrenamente, avea stofa de fotbalist. Primul pas fusese facut, o sa incerc in viitor sa mai aduc un jucator doi argentinieni daca valoarea lor coroborata cu posibilitatile noastre se vor impaca. Alt jucator pe care l-am castigat de partea mea a fost Stancu. Am aflat ca-l porecleau Motanul si in tara natala si aici la fel. Mi-a spus ca-l cunoscuse bine pe Adrian Ilie ce avusese nu stiu ce functie la fostul sau club - Steaua Bucuresti. Ca-i povestise de timpurile bune de la Valencia. Si de mine ce a zis ? l-am intrebat. Nimic Mister daca vreti sa fiu sincer. L-am batut pe umar si i-am zambit. Sinceritatea baiete este una dintre cele mai mari calitati pe care poate sa le aiba un om daca nu cea mai importanta i-am spus si ne-am despartit dupa ce ne-am terminat paharelele de ceai. Acest obicei era un prilej ideal pentru a lega relatii de orice fel ar fi fost ele. Fiecare popor cu ale sale. Deja de a doua zi l-am vazut cu o noua atitudine parca la antrenamente, cu entuziasm. Castigasem cei mai importanti doi jucatori din echipa de partea mea si urma ca acestia sa imprastie in stanga si in dreapta stirea. Cuper nu era un monstru. Era om. I-am scos la vreo doua plimbari impreuna, sedinta de autografe cu fanii, la un film mizerabil de genul celor care se uita fata mea care le-a placut peste masura de nu conteneau sa mai vorbeasca despre el... legaturile erau din ce in ce mai stranse si nu puteam decat sa ma bucur. De la Gonzalez aveam stiri bune. Ma rog, una singura dar foarte buna. Javito - fostul meu mijlocas spaniol de la Aris ajunsese la Olympiakos si grecii erau dispusi sa il imprumute, Gonzalez intrase pe fir batuse de unul singur concurenta si deja a doua zi Javito urma sa ajunga.

Inca nu vasesem stadionul nostru si vestea ca doresc sa fac acest lucru a ajuns la urechile baskanului. Nicio problema a spus acesta venind a doua zi la antrenament. Dupa antrenament mergem impreuna. Avea sa fie o experienta inedita pentru ca vizitarea acestuia avea sa se faca... din elicopter.

2nkhuo8.jpg

Nu la asta ma gandisem eu dar oricum a doua zi urmam sa ne mutam antrenamentele pe stadion asa ca nu conta. M-a intrebat daca vreau sa coboram cred si am raspuns Putem ? dar din cauza zgomotului elicelor raspunsul meu nici n-a fost bagat in seama. Desigur ca puteam... doar era al sau. A facut semn pilotului sa aterizeze si asa am ajuns pentru prima oara pe stadionul de 10000 de locuri aproape care avea sa-mi fie casa... Dumnezeu Allah stie cat. Stadionul imi placea dar ramanea sa iau contact si cu fanii nostri, evident nu ma asteptam la ceva gen fanii Aris-ului dar daca erau macar la sfertul acestora tot eram fericit.

Seara am vorbit din nou cu Gonzalez. Imi rezolvase inca doi jucatori. Ii mai cerusem un atacant, Tekke nu ma impresionase in plus avea un salariu urias pentru o echipa atat de mica. E drept, era capitan dar 1.5 milioane de euro era o suma uriasa si imposibil sa nu apara mustaceli oricat de capitan si galonat ar fi fost. In fond jucatorii se judeca dupa ce ofera in teren, dupa randament. Si de catre conducatori, antrenori si si intre ei. Imi doream jucatori insetati, jucatori care sa simta nevoia sa-si dovedeasca valoarea. Tekke era util pentru experienta sa dar in rest il vedeam mai mult ca pe o povara. Urma sa soseasca iminent brazilianul Bruno Mezenga de la Flamengo. 22 de ani - un atacant cel putin decent. Tehnica de brazilian, stie si cu capul insa viteza nu e punctul sau forte. Asa imi fusese zugravit. Alt jucator care venea era Hasan Kabze de la Montpellier. Prinsese 22 de meciuri in sezonul sau francez fara a marca vreun gol desi pozitia (varf, la nevoie si lateral stanga ofensiv) ar fi recomandat acest lucru. Gonzalez mi-a atras atentia asupra acestuia spunindu-mi ca o sa devina titular cu siguranta, sa fac ce pot sa-i fac loc in echipa pentru ca are valoare. In trecutul sau se regaseau si 3 ani la Galata incununati cu multe goluri care-l propulsasera ca si pe Tekke in Rusia. Pe el la Rubin. Ca si Tekke nu rupssese norii acolo asa ca iata-l inapoi. Cum o regula nespusa a fotbalului pe bani putini spune ca pentru fiecare jucator care vine unul trebuie sa plece aveam sa prepar in zilele urmatoare o lista cu trei jucatori ce ne vor parasi. Pusesem ochii deja pe vreo doi, Ibrahim Sahin si Caner Osmanpasa dar in privinta celui cu numarul trei inca aveam indoieli.

Cele doua saptamani de pauza se scurgeau vazind cu ochii. Javito, Mezenga si Hasan Kabze se integrasera bine in lot iar eu incepusem sa prind cateva boabe si de turca. Pe langa cei trei jucatori Gonzalez imi trimisese si un scout. Un argentinian de-al meu cu o reputatie destul de buna. Pablo Morant pe numele sau. Avea 41 de ani si era nascut in Esquel. Robinetul cu transferuri se oprise insa pentru urmatoarea pauza competitionala il insarcinasem sa vina cu ceva argentinieni talentati, mai mult ca sigur ca nu-i vom putea pastra pe Culio, romanul Stancu si pe ceilalti jucatori imprumutati care erau pana la proba contrara cei mai buni jucatori ai nostri in momentul de fata. Ai nostri pe moment. Urma sa ma tina la curent iar la sfarsitul returului sa vina cu o lista completa pe baza careia sa ne sfatuim si sa alegem in functie de disponibilitatile si necesitatile momentului.

Inceputul sezonului in Turcia fusese furtunos datorita unui scandal monstru legat de meciuri trucate in primele doua ligi din Turcia. In primul rand era vizat clubul campion al sezonului trecut, Fenerbahce. Presedintele galben-negrilor (Aziz Yildirim) era cel mai important nume ce se vehicula legat de caracatita. Fusese chiar arestat daca informatiile ce-mi trecusera pe la urechi erau corecte. Noi (Orduspor) nu eram atinsi insa in niciun fel, ne vazusem linistiti de alunele noastre. Amploarea scandalului era uriasa si Uefa superviza intreaga afacere. Celor de la Fenerbahce pana una alta le fusese interzisa prezenta in Champions League fiind inlocuiti de Trabzonspor. Urata treaba. Aveam sa aflu si despre alte lucruri interesante insa de data asta legate de regulile dupa care functiona campionatul turc. Pe foaia de joc nu puteau fi trecuti decat opt jucatori straini iar in primul 11 nu puteau fi decat 6. Cel putin un jucator Under 23 produs al clubului trebuia sa apara pe foaia oficiala de asemenea. Primele 4 clasate intrau intr-un Championship Group care nu-mi era decat partial clar ce insemna. Urmatoarele 4 clasate (deci locurile 5-8) jucau play-off pentru Europa League. Retrogradau ultimele trei clasate iar una dintre informatiile cel putin interesane era ca la victorie federatia oferea un premiu de 346 mii de euro. La egal jumate. Impozabili probabil. Regula cu cei 6 straini maxim in primul 11 o gaseam pe cat de favorabila nationalei pe atat de deranjanta pentru antrenorii de club. Cat de curand va trebui sa mai angajam un scout de preferinta turc sau german care sa cunoasca foarte bine campionatul Germaniei. Inutil sa mai spun de ce. Situatia financiara a clubului nu ne ne va permite prea multe mutari, nu numai ca nu stateam pe roze ci mai trebuia sa inapoiem si un mic imprumut unei banci locale. Esalonat pana in 2019.

Era ultima zi a lui 2011 si o petreceam impreuna cu echipa. Jucatorii avusesera 2 zile pauza dar nu era timp de sarbatorit nimic, locul in clasament nu ne permitea. Colac peste pupaza la ultimul antrenament se accidentase destul de rau Hasan Kabze, unul din noii sositi. Imi puneam multe sperante in el dar blestemul accidentarilor ma urmarea in continuare. Minim 4-5 saptamani fusese verdictul medicului. O entorsa destul de serioasa se parea. Peste doar 4 zile urma sa jucam in prima etapa a returului. Afara la Istanbulspor, echipa pe care Orduspor o invinsese in tur cu 2-0 insa cu siguranta acum va urma un meci de foc Istanbulspor fiind pe un excelent loc 4. O alta problema in lumina iminentului debut era faptul ca ne vom prezenta cu principalul om din aparare suspendat - Ayhan Yalcin.

Numaratoarea inversa pana la primul meci era aproape de a se incheia, ramanea de vazut ce mai are pregatit pentru mine in desaga destinul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vechiul topic l-am sters (multumesc si pe aceasta cale persoanei care mi-a acordat sansa sa fac toate mismasurile astea) si a fost inlocuit de acesta. Nu s-a schimbat mai nimic, sa zicem doar ca vechiul thread l-am restructurat. Imi cer scuze fata de persoanele care postasera deja pe cel vechi (Alexandru H., Claudio, Razwyx, Harh). Ramane sa termin sa-l corectez si apoi ii vom da bice. Rog fara offtopic-uri prelungite gen care story are sanse mai mare sa ia nu stiu ce premiu etc. In rest numai de bine, multumesc de vizita si de atentie celor care vor avea rabdarea/interesul sa urmareasca acest story

Share this post


Link to post
Share on other sites

Îmi place ideea, îmi place stilul, îmi place că nu văd "va fii bun" sau "să fi sanatos", îmi place că are unele cuvinte "traduse" care păstrează parţial forma din limba originală(îi dă un aer de autenticitate), îmi plac aluziile, îmi place citatul din Sacchi şi îmi pare bine că este menţionat adevaratul autor(vorbele au fost preluate şi de Mourinho - fără să şi le aroge - şi unii mai "culţi" îl tot citează ca autor). Chiar voiam să întreb cât a durat documentarea pentru că e o muncă fantastică. Tot respectul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

tactumare - multumesc pentru aprecieri; documentarea daca pot sa-i spun asa a durat intre o saptamana si doua probabil, posibil mai mult. A ajutat ca "subiectul" nu era nou dar partea de statistica plus multe alte chestii ce doream sa fie cuprinse nu puteau fi sarite deci a durat ceva (posibil mai mult decat am spus, oricum nu are mare relevanta pentru ca mi-a facut placere). Voi fi foarte fericit cand voi reusi sa-l "corectez" pe tot si apoi sa si incep sa joc efectiv.

Inca o data scuze celor carora le-am sters posturile odata cu threadul trecut, vad ca nu si-au mai facut simtita prezenta deci ori citesc in tacere ori s-au suparat

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu mai am putin. Nu stiam cat de ghinionist a fost cu adevarat Hector Cuper pana la story-ul tau. Plus ca mi-am imbogatat cunostintele despre fotbalul dinainte de 2000.

Felicitari inca o data.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu cred ca e cineva suparat, eu chiar am luat-o de la capat cu noul thread. Ceea ce ai facut e unic si meriti respectul nostru.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Abia astept continuarea :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

am citit pana la calificarea in prima finala de CL cu Valencia.

story-ul e superb, are parfum de biografie si imi place foarte mult cum e scris.

despre Hector, eh, nu e printre preferatii mei :D dar e foarte bine ilustrat cu obsesiile sale, cu complexul de inferioritate identic cu al "fratelui" Ranieri :)

descrierile din Argentina dau un farmec aparte.

reiau lectura ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites

@ Harh - gata, am corectat/aranjat tot, pot sa-i dau bataie. Cu timpul stau mai prost dar...;

@Il Muce - mersi; stii ce ti-am zis, cand o sa termini de citit o sa ai poate o alta parere asupra antrenorului HRC;

Disclaimer: deoarece practic meciurile jucate propriu zis au inceput dupa tur pentru o doza cat mai mare de realism am jucat/simulat turul. Pe fast forward evident. Deloc intamplator la inceputul returului Orduspor se claseaza pe locul 15 (ca in realitate).

Decisesem sa-mi fac temele cat mai bine posibil oricare ar fi adversarul. Nu poti sa ceri de la ceilalti totul cand tu nu esti primul care sa oferi asta. Nu poti sa spui am avut ghinion dar in sinea ta sa stii ca puteai face mai mult, puteai sa te pregatesti mai bine. Unii se nasc cu gena succesului in sange. Sau cu noroc. Unii nu. Iar eu cu siguranta fac parte din ultima categorie. Asa ca trebuie sa plusez cu si mai multa munca. Noaptea dinaintea primului meci mi-am petrecut-o facind planuri, studiind campionatul (nu era prima data) si mai ales adversarul direct. Primul lucru pe care l-am descoperit referitor la iminentul meci cu Istanbulspor a fost ca... nu jucam cu Istanbulspor. Da, chiar asa. De ce nu m-o fi corectat nimeni ? Am spus de n ori cred in diverse circumstante Istanbulspor in sus, Istanbulspor in jos... nimeni nu m-a corectat. Demirel in primul rand ar fi trebuit s-o faca. O sa am o discutie cu el. In mod cert e timorat, asta e adevarul, niciodata n-a avut nimic de adaugat sau vreo alta parere cand l-am intrebat despre orice subiect subiect. Istanbulspor cei de care mai auzisem eu in aventurile mele europene erau saracii retrogradati din prima liga inca din sezonul 2004-2005 datorita problemelor financiare. Club vechi fondat in 1926. Iar acum navigau pe undeva prin a treia sau chiar a patra liga turca. Atunci cine sunt adversarii mei de maine ? Istanbul Buyuksehir Belediyespor. Istanbul BB pe scurt. Clubul sportiv al municipalitatii... si nu de putin ajutor aveam sa descopar ca au parte din partea municipalitatii. Numai faptul ca jucau pe un stadion urias de 81000 de oameni - cel mai mare din Turcia - si deja iti faceai o parere. Club nou infiintat - 1990 - acestia efectiv ma uimeau cu locul pe care-l ocupau in prezent. 4, incredibil. Cine o fi antrenorul lor ? Ha. Arif Erdem ! Il stiu de la Emre, au fost colegi la Galatasaray unde Arif a jucat 14 ani. Toata cariera sa practic. Interesant... vazusem cateva jocuri inregistrate ale formatiei lui Arif insa n-as fi zis ca e antrenata de un golgheter de liga, un atacant de clasa. Formatia sa juca exact, rigid, fara inflorituri. Juca precum formatia unui fost fundas sau mijlocas defensiv. Necunoscute sunt caile fotbalului. Imi formasem o impresie destul de competenta despre adversarii nostri de maine. Cu o varsta medie a echipei de fix 25 de ani deci nici prea tineri nici prea batrani, o medie de inaltime nici prea mica nici prea mare - 1.79 - si cu cateva individualitati deosebite acestia erau un adversar redutabil. Mijlocasul lor stanga parea cel mai mare pericol, un asa zis bulgar pe numele sau Doka Madureira. Numele... vorba vine. Numele sau era de fapt Francisco Lima da Silva. Brazilian toata ziua. Cota de piata uriasa, 4.7 milioane de euro. 27 de ani si cu tot pachetul de brazilian. Tehnica, acceleratie, flair, agilitate, prima atingere de vis... voi pune om la el cu siguranta. 5 goluri in 14 prezente. Grozav. Mi-ar place si mie un astfel de lateral. Valoreaza probabil cat toata echipa mea la un loc. Si castiga si cu 500000 de mii mai putin decat Tekke. Dar pericolele nu se opreau aici. Pierre Webo. Il stiam, camerunez parca. Da... atacant, 48 de prezente in nationala si 17 goluri. Il stiam din Spania. Cand eu eram la Mallorca si Valencia el juca la Osasuna. Apoi cum am plecat din Spania a venit chiar la Mallorca. Da, si el cu viteza, cu agilitatea si finishing-ul sau plus alte multe calitati era un pericol extrem. 4 milioane valoare de piata la 29 de ani... ii merita. Si salariul de aproape un milion pe an il merita. Inscrisese in tur tot 5 goluri ca si Madureira. Nu are rost sa pun om la el pentru ca pe langa calitatile individuale intra in combinatii adesea, joaca pentru echipa, e genul de varf ideal, ce sa mai. Urmatorul pe lista... Samuel Holmen, suedez. 27 de ani si 23 de prezente in nationala. La naiba, la noi daca avem 3 jucatori cu prezente in nationala e mult. Il remarcasem pe suedez pe dvd-uri, genul de mijlocas care le are pe toate. Poate doar la jocul de cap sa fie deficitar in rest fantastic. Cota de piata 2.4 milioane. Toate informatiile tehnice le primeam de la ProSoccer24, mai exact de la Gonzalez intr-un mic dosaras. Nu ma indoiesc ca asa va face inaintea fiecarui meci. Nu el personal, doamne fereste.

Aprofundam lista problemelor. Tom. Cine naiba-i asta ? Tom Degetel ? Ce nume-i asta ? Wellington Brito da Silva. Alt bulgar. Haha, bulgarii astia... Mi-a inghetat zambetul pe fata insa cand mi-am amintit ce bataie crunta luasem la Sofia. 2-6. Pana si asta are prezente in nationala. 3, ca si celalalt bulgar. Or fi frati ? Nah, da Silva sunt cu milioanele. Winger dar poate juca oriunde de la mijloc in sus. Vom avea probleme mari cu bulgarii astia... 26 de ani, cota de piata 2.4 milioane de euro. Viteza, tehnica, dribling, acceleratie, agilitate... brazilian intr-un cuvint. 7 goluri in tur din pozitie de winger. Excelent si el. Saranno cazzi duri... alte pericole erau reprezentate de valoarea fundasului stanga Gokhan Suzen de 24 de ani - fundas ce se putea transforma ca prin minune in mijlocas daca situatia o cerea - apoi fundasul central Can Arat (alt turc). 8 prezente in nationala si multi ani de Fenerbahce in spate. Kamil Zayatte, mijlocas central dar cu trasaturi/ statsuri pe o scara de la 1 la 20 de 16 si 17 la tot ce conteaza... pentru un fundas central. Negru din ala de care ziceam ca a fost alergat de lei cand era mic. Pana si portarul era de o mare valoare, Kenan Hasagic - bosniac ce probabil era sau fusese titularul nationalei daca era sa ma iau dupa cele 46 de prezente. Of of of... urma sa avem un debut extrem de greu. Singurul punct in favoarea noastra oarecum era ca adversarii nostrii nu vor avea multi suporteri, de obicei stadionul era gol cand jucau. In rest numai probleme...

Am adormit cu aceste ganduri... eram poate si obosit de la zborul din ziua respectiva. Desi nu lung (837 de kilometri) cu siguranta avea si el partea sa de vina. A doua zi dimineata aveam unicul antrenament, mai mult o incalzire pentru meciul de peste 10-11 ore. Escortati de politie am ajuns la stadion. Urias. Aici se jucase finala dintre Milan si Liverpool. 2005. Meci nebun caruia i-am anticipat finalul cand s-a facut 1-3. Am exersat cateva scheme, am impartit echipa in titulari si rezerve si am tras si un mic meci scoala evident avind grija sa transmit ca intrarile tari vor fi pedepsite cu o duritate extrema. Ne-am intors la hotel si pana la ora in care autocarul urma iar sa ne preia am stat inchis in camera si mi-am facut ultimele socoteli. Imi cristalizasem o formula de joc deja. Urma sa joc cu 4 oameni in aparare, un singur om in atac - Stancu - un om in fata fundasilor facind legatura intre ei si mijloc - Jean-Jacques Gosso- iar in rest la mijloc urma sa joc in functie de adversar. Cand cu wingeri cand in linie. Culio urma sa fie ori la mijloc ori imediat in spatele lui Stancu. Pentru meciul cu Istanbul BB urma sa joc cu el la mijloc si cu wingeri. Nu era foarte logic pentru ca jucam afara si pe aripile terenului urma sa avem doi adversari extrem de tari - bulgarii - insa nu intentionam sa ma cantonez in aparare ci la randul meu sa pun probleme. Evident fundasii laterali urmau sa nu depaseasca de foarte multe ori jumatatea terenului, unele sacrificii trebuiau facute. Cu hartiile in fata, cu laptopul deschis si cu creionul in gura fiind sunt intrerupt de batai puternice in usa. Deschid... Demir. Agitat peste masura.

Boss, come quick. Dalmat has injured himself. It's bad. Torn calf muscle I'd say... it's bad, I don't know when but he fell in the bathroom. We'll take him to the hospital. Angel it's with you ? Ma uitam tamp. Si deodata am inceput sa rad. Complet neasteptat pentru Demir. Hahaha, he fell in the bathroom. Of course Angel it's with me. All the angels are with me, all my life I've been surrounded by angels. Hahahaha... La un momendat m-am smuls din bratele disperarii si chiar nebuniei ce ma cuprinsese. Demir era inmarmurit. I-am zis Du-te si fa ce e de facut. Nu stiu unde e Angel, intreaba-l pe Fantaguzzi, suna-l, descurca-te. Am treaba. Si i-am inchis usa in nas. Incredibil. Deci asa incepea aventura mea turca - cu mijlocasul dreapta alunecind in baie. Nu de multe ori imi fusese dat sa aud de atata stupiditate. Asta e, ma voi descurca si fara el. M-am intors la ale mele oftind si dind din cap nevenindu-mi totusi sa cred. Nu se schimbase nimic, totul era la fel se pare.

Pe drumul spre stadion mi-am cerut scuze fata de Demir pentru faptul ca i-am inchis usa in nas. No problem boss. Servil ca de obicei. Ca un indian. Mi-a comunicat si verdictul doctorului: Torn calf muscle second degree. Adica intermediar. Nu sta nici 4 luni nu sta nici cateva zile. Sta intre cinci si 8 saptamani. Macar nu era nevoie de operatie. Am oftat. Soarta...

Inaintea startului returului clasamentul arata: 1. Fenerbahce 44, 2. Antalyaspor 32, 3. Bursaspor 30, 4. Istanbul BB 29. Noi pe 15. Orice pozitie calduta era binevenita. Ma temeam ca nu voi reusi mare lucru in primul an mai ales tinind cont de situatia dezastruoasa din clasament.

Am ajuns la stadion. S-au echipat si am tinut o lunga prelegere apoi. Stiau deja dinainte sa plecam din Ordu ce trebuie sa faca fiecare. In teorie, practic ramanea de vazut. Am batut moneda pe faptul ca-i batusera pe adversarii de azi in tur cu 2-0. Deci se poate. Stadionul era aproape gol mi se spusese, probabil aveam numar egal de fani. Deci era ca si cum am fi jucat pe teren neutru. Am incheiat cu un Hai, pentru Dalmat ! Am iesit pe gazon apoi. Intr-adevar desi mai erau maxim 20 de minute pana la inceperea meciului stadionul era gol aproape. Dezolant. Fanii gazdelor erau grupati undeva. Un palc maxim. Se agitau, e drept. Aveau cateva bannere. Pe cel mai mare scria Boz Baykuslar. Bufnitele gri avea sa-mi traduca Demir. Inca trei bannere - mai mici de data asta - erau raspandite in zona micutei lor arii. Nu pot sa nu admit ca la auzul traducerii lor (acelasi Demir raspunzator) am zambit: Bize her yer deplasman! - Intotdeauna e deplasare pentru noi, Hakem haklı beyler! - Arbitrul e un gentleman corect si ultimul, cel mai amuzant dintre toate: Mac Var Dediler Geldik! - Am auzit ca se joaca un meci aici asa ca am venit si noi.

Am mers din nou la cabine, cateva cuvinte de incurajare si am iesit. Incepea:

S1 M1 4.01.2012 Ataturk Olympic

Istanbul BB (4) - Orduspor (15)

465433orduspor.jpg

Subs: Fevzi Elmas (gk), Abdurrahman Dereli (d/wb/r ), Selcuk Sahin (d/wb/m(l)), Javito (dm, mc ), Bruno Mezenga (st), Fatih Tekke (am/c, st), Batuhan Turkmen (m/am/c )

Injured/suspended/foreign: (s) Ayhan Yakcin (dc), (i) Hasan Kabze (am(l), st), (i) Wilfried Dalmat (m/am/r ), (a) Muslum Yelken (d/m/am/r ), (f) Tobias Nickenig (dc)

vs

istanbulbuyuksehirbeled.jpg

Nu puteam sa joc cu Javito pentru ca erau prea multi straini (7) in primul 11. Iar restul de 6 care ramaneau erau prea importanti ca sa-i fac vant vreunuia. Asa ca Javito, aripa mea dreapta primita cu dedicatie de la Gonzalez lua loc rabdatoare pe banca. De partea cealalta dupa cum ma asteptam Istanbul BB alinia un mijloc si un atac ucigator. Partea proasta e ca si apararea lor era plina de jucatori de valoare. Un punct ar fi fost de aur. Aveam in fata o echipa facuta cu cap, o echipa cu care cred ca as fi putut concura la titlu. Cu siguranta asa gandea si palcul de suporteri pe care-i aveam pe uriasa arena. De abia daca ii vedeam. Dar erau acolo.

Mi-am strans mana cu Arif (eu ducindu-ma spre el desi logic ar fi fost ca el fiind gazda sa faca gestul acesta) si m-am intors pe banca. Meciul inceprea, Buyuksehir avea lovitura de incepere. Extremele - bulgarii - urmau sa nu fie scapati din vedere, sa fie atacati dur dar la limita regulamentului. Acolo era cheia jocului decretasem. Culio il jucam lateral si avea si sarcini defensive. Pe partea cealalta Joao Ribeiro avea libertate mai mare de miscare si pentru ca faza de aparare ii era cam straina. Urma sa fie sprijinit de mijlocasul defensiv Ali Camdali in tentativa de a-l bloca pe Tom Degetel. Camdali prindea echipa pentru simplul motiv ca nu puteam alinia 7 straini. Era o bomba de jucator. Speram sa se comporte macar decent. Indiferent de ce faceam in meciul asta situatia trebuia rezolvata.

Primele patru minute sunt calme. Apoi mingea ajunge pe stanga la Doka Madureira, acesta avanseaza pana in careu de unde centreaza, mingea este deviata cu capul de un fundas al meu dar isi continua drumul perpendicular cu linia de fund, respingem dar slab si suedezul Holmen de la 18 metri paseaza lateral la Tom Degetel, bulgarul avanseaza 2-3 metri si suteaza. Bara, mingea trege prin spatele portarului iesit sa-l intampine si ajunge la Doka Madureira - celalalt bulgar - mie imi pare offside dar nu se arata, Doka Madureira suteaza si mingea intra in poarta parasita. Imi sta inima in loc, ma uit cu speranta la tusier... nimic. Ma uit la central care fluiera... probabil reluarea de la centru. Dar nu, nu: anuleaza golul peste capul tusierului. Excelenta decizie. Scandalos faptul ca puteam sa fim condusi dintr-o faza complet neregulamentara. Ma asez pe banca, parca mi-ar fi trecut glontul pe la ureche. Inca o data toata stima pentru central. Gazdele il inconjoara tocmai datorita faptului ca asistentul n-a indicat nimic, ceva de genul cum ai putut tu vedea de la mijlocul terenului aproape ce n-a vazut asistentul de pe linia fazei. Jocul se reia dupa amenintari cu cartonase.

Doar gazdele au mingea, de abia daca iesim din 40 de metri. Minutul 9 si Istanbul are un aut pe dreapta dupa o intensa presiune. Sus, pe linia de 16 metri. Ma agit, nu e loc de stat pe banca. Haspolatli pentru Tom care nu stiu de ce nu e marcat, Kalkan vine intr-un tarziu si respinge in corner. Executa Madureira. Un fundas central advers scapa de sub marcaj si se inalta maiestuos, portarul e clar ca nu are nicio sansa, cap... baaaraa, bara transversala este lovita in plin, mingea ajunge la celalalt fundas central Can Arat ce iese cu ea din careu protejind-o. Culio il faulteaza undeva la 28 de metri lateral. Doka se indreapta spre balon tacticos. Nu l-am vazut pe dvd-uri sa bata pe poarta, nu stiu ce-i poate pielea. Indic zid din 3 oameni doar, nu cred ca va trage pe poarta si gazdele s-au aratat deja extrem de periculoase la jocul aerian si sunt cu multi oameni in careul nostru. Se centreaza intr-adevar - chiar ma gandesc ca pana acum Webo n-a participat la joc - si mingea ajunge la Webo care printr-o mare de picioare avanseaza in stil hei-rup cu minge cu tot, efectiv nu se vede ce se intampla acolo. Mingea se loveste de un jucator violet (al meu deci) si ajunge la un fundas advers in lateral dreapta. Acesta suteaza - sut de fundas - si mingea se scurge paralel cu poarta insa ce sa vezi... tot un jucator portocaliu este la receptie, Can Arat protejeaza, este inconjurat de trei jucatori violeti (prea multi, voi discuta acest aspect, imi notez in carnetel), centreaza in spate la Zayatte care vine lansat si fara om si intr-adevar, intr-adevar... este gol. Kamil Zayatte inscrie cu un sut puternic fara sperante pentru portarul meu. Ce greseala... ce greseala. Imi amintesc si acum de un meci in care Juventusul lui Capello se apara si desi oaspetii exercitau o presiune enorma si erau aproape in careul mic un singur om isi intampina adversarul. Iar noi iesim precum cainii in batatura cate trei... Arif se bucura, mi se pare si normal. Presiunea gazdelor a dat roade. Pacat, nu cred ca vom obtine mare lucru din acest meci. E minutul 12 si nu am depasit jumatatea terenului implicit nu avem niciun sut spre poarta. Le fac semne sa deplasam jocul in fata, sa iesim compacti din aparare.

Minutul 14, avem o libera de la 48 de metri (deci am depasit centrul terenului, suntem pe drumul cel bun). Sedat Bayrak bate, Culio central n-are sanse in duelul cu unul din fundasii centrali ai gazdelor totusi mingea ne revine la 35 de metri, Gosso paseaza pentru Ali Camdali (mijlocasul defensiv ce joaca doar datorita regulamentului)... oh nu, mingea ii trece printre picioare. Incredibil. Slab pana la Dumnezeu Allah. Vine lansat din spate suedezul Holmen si in loc sa avem noi primul atac gazdele sunt pe o contra periculoasa, Holmen paseaza lateral dreapta pentru Tom Degetel, Tom pentru Webo in centru - spatiile sunt mari - Webo intoarce la mijlocasul lor defensiv, acesta pana la Can Arat (fundasul stanga central) care gaseste o pasa spre Doka Madureira ce are un intreg tapsan in fata, Miguel Garcia (cel mai bun si rapid fundas al meu) ii face cu greu fata, de fapt nu-i face deloc reusind doar sa alerge putin in spatele sau si lateral, Doka ajunge pana spre linia de fund si avanseaza in diagonala, Miguel Garcia il tatoneaza doar dupa cum i-am indicat iar in ultimul moment il impiedica pe brazilian sa isi continue cursa. Corner. Emotii din nou. E doar minutul 15. Respingem cornerul dar haotic, mingea e tot la Istanbul, Doka centreaza pentru Tom care se inalta si trimite putin peste poarta. Offside din nou. De data asta asistentul ridica fanionul. Trece doar un minut si Kalkan se lasa pacalit de Webo, acesta il face din corp si trece, avanseaza pe dreapta si centreaza spre Tom care suteaza, se intra la acesta neglijent si tarziu in careu dar sutul a plecat - este blocat de portar - iar Tom ramane in picioare. Emotii.

Nu reusim efectiv sa legam 3 pase. Pierdem din nou mingea fara sa reusim sa iesim din jumatatea noastra. Doka cu o pasa pe culoar pentru un Webo deplasat de data asta pe stanga - suteaza, Fornezzi e la locul potrivit. Corner. Daca sutul ar fi fost mai pretentios era 2-0 pentru portocalii. Madureira centreaza ca de obicei, Fornezzi e tintuit pe linia portii (desi era mingea sa) si din fericire din 4-5 metri respinge Miguel Garcia. Tot la adversari evident dar macar am scapat si de faza asta. Minutul 20, inca n-am avut vreun sut spre poarta. Am ajuns sa batem direct de la portar pe Stancu atat de greu ne descurcam. Ekrem Eksioglu din nou n-are probleme ca si atunci cand adversarul sau a fost Culio si respinge. Webo pentru Tom pe dreapta. Suntem greoi si reusim doar sa respingem in aut. Nu se materializeza nimic. Minutul 23 si avem noi un aut. N-am ajuns niciodata atat de adanc in liniile defensive ale inamicului. Sa tot fim la 30 de metri de poarta. Kalkan pentru Stancu (care stie foarte bine, vreau de la el pe langa goluri si sa-si joace perfect rolul de Heskey), romanul se intoarce, intra putin central spre poarta si suteaza de departe. Poate doar cu poarta goala sa fi putut fi gol insa nu era cazul. Mingea de abia daca ajunge la poarta. Totusi primul nostru sut spre poarta e salutar. Chit ca vine dupa mai bine de 25% din meci...

Minutul 27. Aut pe stanga, Suzen (fundasul stanga) pentru Webo care intoarce spre Zayatte. Sut de mai departe fata de faza golului si portarul meu prinde. Faza se repeta peste doua minute. Suzen-Webo, africanul intoarce. Se centreaza si respingem, mingea pare sa fie pe directia lui Joao Ribeiro insa acesta e subit inconjurat de trei fundasi si mingea revine la Suzen care centreaza direct in careu, respingem si ajunge mingea la suedez, pasa pe partea cealalalta a terenului pana la Haspolatli, centrare pentru Doka care recentreaza din prima - respingem din nou dar slab si central direct in gheata lui Zayatte la 17-18 metri, sut violent din fericire blocat de ultimul fundas aflat pe traiectoria sa si o luam de la capat. Suzen pentru Tekdemir la 40 de metri Can Arat in spate, Haspolatli pe margine - Tom intampinat de Kalkan insa nederanjat de acesta, Tom intra central si suteaza insa in Webo. Offside din nou. Nu existam pe teren. Pierdem din nou mingea peste maxim 10 secunde. Eksioglu pentru Tekdemir, Can Arat-Tekdemir, mingea ajunge la Haspolatli cu mult spatiu in fata ce avanseaza cat poate apoi paseaza la Tom, Holmen primeste mingea putin in spate, Zayatte si mai in spate, Haspolatli din nou care are din nou spatiu si in plus a mai castigat ceva teren, avanseaza si paseaza la Tom, inapoi la fundasul dreapta care centreaza puternic in diagonala - mingea survoleaza intregul careu si ajunge la Doka Madureira venit la intalnire. Cap si Fornezzi respinge desi distanta e foarte mica, mingea era pe el. Avem om acolo si din nou degajam. Presiunea e absolut uriasa, un adevarat botez al focului, mult peste ce ma asteptam. Parca as trai momentele de la Valencia-Inter. Tekdemir-Holmen-Zayatte triunghi de pase la 25 de metri si Zayatte isi pregateste sutul... nu, simuleaza doar si trimite la Doka Madureira care este relativ liber pe stanga. Offside. Minutul 35.

Din nou nu reusim sa iesim din jumatatea noastra. Mingea la Can Arat care paseaza central la Tekdemir, Holmen acum, Tekdemir inapoi care il lanseaza pe Webo central, Webo il dribleaza pe Bayrak ca in curtea scolii si avanseaza spre careu de unde suteaza. 15 metri - din fericire mingea trece putin pe langa. Efectiv n-am fost dominat niciodata in halul asta. Ii transmit lui Culio sa spuna mai departe ca trebuie sa tinem mingea cu orice pret, la naiba parca am juca cu Barcelona asa suntem dominati. Portarul Fornezzi pentru Kulga, pasa central pana la celalalt fundas Bayrak si pasa inapoi la portar. Haha, imi vine efectiv sa rad. De nervi evident. Ok, scopul scuza mijloacele. Le fac semn sa se lipeasca de marginile terenului pentru a desface echipa adversa si a face rost de ceva spatiu. Mingea merge la fundasul nostru dreapta Miguel Garcia ce este imediat luat in primire de Doka Madureira. Miguel e fortat sa degajeze. Ribeiro nu face nici el fata jocului la cap al adversarului si iar am pierdut mingea. Doka la balon cu pasa simpla pentru Webo care suteaza de la 25 de metri. Peste. Minutul 42 si ajungem si mai adanc in inima inamicului. Aut bineinteles. De pe dreapta bate Miguel. Stancu vine la primire si centreaza insa slab, imediat respinsa mingea de unul dintre adversari. Se respinge pana la Gosso care virtual nici nu a atins mingea pana acum desi mai sunt 2-3 minute si se termina repriza. Avanseaza, paseaza la inaptul de Ali Camdali pe stanga, mai departe la fundasul nostru stanga Murat Kalkan care centreaza la randul sau slab. Mingea ajunge fara emotii in bratele portarului advers. Suzen-Modureira pe stanga lor apoi Tekdemir gaseste o lansare magica pentru Webo ce depaseste intreaga noastra linie a apararii. E lansat, Fornezzi iese, un aparator al nostru e la un pas sa-l ajunga, negrul suteaza si.... miliiimetric mingea trece pe langa stalpul stang al portii. Am vazut-o in poarta. Tot ce-mi doresc e sa se termine repriza si sa am sansa sa incerc sa aranjez cat de cat ce se poate aranja din mers. Webo e cu mainile in cap. Minutul 44 si gazdele au o libera de la 25-27 de metri central. Doka langa balon si patru oameni in zid. Sut peste, a incercat sutul bulgarul. Un minut de prelungiri. Bayrak e inca o data depasit de viteza lui Webo si Fornezzi are de respins inca o minge in corner. Va fi ultima faza a reprizei cu siguranta.

Intram la cabine si incep reprezentatia: N-am vazut niciodata o repriza atat de slaba a vreunei echipe antrenate de mine. E inacceptabil. Nu imi vine sa cred ! Practic nu am sutat pe poarta, spre poarta, n-am existat. Au fost peste noi din prima secunda pana in ultima. Parca am fi jucat cu Barcelona. E inacceptabil. INACCEPTABIL !!! I expect to see a much better showing from you in the second half !! Par sa fi ajuns cuvintele mele la majoritatea jucatorilor. Camdali, ai jucat incredibil de slab. Ribeiro, la fel. Unul dintre voi o sa iasa. Javito pregateste-te. Culio, Stancu - vreau mai mult de la voi. Tineti mingea. Culio, ai tehnica - foloseste-o. Kulga si Bayrak faceti schimb de locuri (fundasii centrali), Webo prefera partea noastra dreapta si tu esti mai rapid Kulga. Vreau sa pastrati mai mult mingea, folositi benzile, benzile, n-am jucat deloc pe benzi nici macar la 30 de metri. Omul atacat intoarce mingea in centru spate, vor obosi, nu sunt roboti, deja au facut un pressing incredibil in prima repriza. Se poate, vreau sa va vad jucind, nu conteaza scorul. Jucati fotbal !! Hai, se poate. Nu uitati - i-ati invins cu 2-0 in tur (un mister cum s-a intamplat asta). Haaai !!

Il voi scote pe Ali Camdali si-l voi pune in locul sau pe Culio de pe extrema. In locul lui Culio va veni Ribeiro iar ca sa pot introduce extrema dreapta (Javito) il voi scoate pe Miguel Garcia. A jucat si prost deci nu va fi mare pierdere. In locul sau va intra Abdurrahman Dereli. Jucator cat de cat decent. Ii transmit in particular lui Stancu Inca 20-25 de minute. Adevarul e ca nu stiu cu cine sa-l inlocuiesc daca va fi cazul, ori Tekke ori Mezenga. Mezenga e brazilian iar Tekke are experienta. Voi vedea. Inca nu am facut schimbarile, 2 schimbari dupa pauza inseamna un minut. Un minut cand esti condus e mana cereasca. Fluier de debut in a doua repriza. Avem mingea. Raportul suturilor spre/pe poarta dupa prima repriza e dezolant. 13/6 gazdele iar noi... 0/0. Incredibil. Au avut si doua bare.

Prima atingere - Ozmert pentru Gosso. Apoi pasam inapoi. Mult inapoi. Pana la portar de inapoi. Totusi gasim o pasa lunga buna si Culio e la balon la jumatatea terenului. 4-5 oameni ai gazdelor ce faceau pressing au fost depasiti dintr-un foc. Culio tine de minge dar nu gaseste solutii si paseaza la fundasul nostru stanga Kalkan. Gazdele s-au organizat. Kalkan pentru Gosso, Gosso pentru Hakan Ozmert apoi la Stancu care gaseste o pasa filtranta (cu calcaiul s-o fi dat oare ? n-am vazut bine...) pentru Ribeiro ce se lanseaza central si are practic doar poarta in fata la 16 metri fundasii centrali fiind scosi din joc de Motan. Avanseaza 2-3 metri pana portarul si un fundas lateral se apropie periculos si suteaza. Goooooool, sut plasat cu dreptul pe sub portar ce se opreste in coltul portii. Gooooool, primele pase, prima faza, primul sut spre si pe poarta si mai ales primul gol, incredibil, n-as fi crezut ca voi fi atat de entuziast insa efectiv am fost bataia lor de joc in prima repriza.

buyukgolul.jpg

Fantastica faza, de la mingea inceputa de la centru si pana ce oaspetii au scos-o din poarta doar noi am atins-o. 50 de secunde de fotbal. Primele ale noastre. Gazdele nici nu s-au dezmeticit, cu siguranta nu se asteptau la asa ceva. La naiba, nici eu nu ma asteptam. Le fac semn alor mei cu celebrul gest din arsenalul antrenorilor - acela cu mainile apasind in jos - sa ramana calmi si sa joace in continuare concentrati. Pentru al doilea folosesc aratatorul dus la cap. Cu mintea, cu mintea... doar asa putem sa obtinem ceva din meciul asta. Gol la debut pentru Ribeiro. Ma felicit ca nu l-am scos dupa cum l-am amenintat. Are calitate. Dar pasa lui Stancu a fost cea care a facut sah mat apararea gazdelor. La fel de importanta ca lansarea pentru Culio (a cui ? voi vedea la analiza video, n-am retinut), Trebuie sa profitam de momentele de nedumerire ale gazdelor. Fac si schimbarile, sper sa vad un alt meci fata de prima rerpiza. Ar avea de castigat si suporterii oaspetilor. Au auzit ca se joaca un meci si au venit si ei. Dar daca s-ar juca doua ar fi cu atat mai castigati.

Gazdele repun mingea in joc de la centru. Nimic relevant. Minutul 50 Suzen (fundasul lor stanga) bate un aut. Pentru Tom cu siguranta. Nu, Webo vine la receptie. Ba nu, se retrage si el si vine Doka Madureira. Pasa in lateral pentru suedezul Holmen care de la 24 de metri lateral suteaza puternic, mingea este deviata si gazdele au din nou corner. Doka Madureira bate dar mingea descrie o parabola si iese in aut de poarta foarte aproape de fanionul opus. E clar, s-a rupt ceva la gazde. Noi trebuie doar sa profitam. Minutul 54 si avem o libera de pe la 28-30 de metri central. Nu avem niciun executant fantastic. Hakan Ozmert e langa minge. Suteaza direct, mingea este deviata de zid si portarul prinde fara probleme. Pacat, nu asta indicasem la sedinta tehnica. Gazdele paseaza in aparare apoi gasesc pasa catre Tom pe dreapta insa suntem mai reactivi, imediat acesta e luat in primire de Kalkan. Fault. Si galben. E in regula, entuziasmul asta. Lui Demir ii transmit sa strige la turc sa aiba grija, atatea episoade am avut in cariera cu meciuri conditionate de cate un jucator ce nu se poate stapani si ia rosu incat nu stiu cum as mai reactiona sa am parte de asa ceva la meciul de debut. E posibil chiar sa-l schimb mai incolo pe Kalkan, am o alternativa de valoarea sa pe banca. Unul din putinele posturi unde am parte de asemenea lux. Motanul si-a castigat dreptul sa joace pana spre finalul meciului totusi daca-l voi simti obosit il voi scoate pe el. De pe dreapta lor Haspolatli bate libera lung, Kalkan retras respinge perpendicular si mingea ajunge la Ozmert. Nu, Haspolatli are pozitie mai buna si ajunge primul pasind la Tom Degetel. Gosso intra dur la el dar jocul continua. Numai peste cateva secunde avem iar o intrare de maidan prin Ozmert la suedezul Holmen. Arbitrul abia ce a aratat un galben acum 30 de secunde. In locul sau opream jocul si mai aratam doua. Insa avem noroc. Doka Madureira de la uriasa distanta, probabil nici Fornezzi n-a crezut ca va bate pe poarta brazilianul asa ca nici nu s-a miscat. Mingea trece periculos peste. Am avut emotii.

'58 si gazdele au un aut de pe dreapta lor. Webo la receptie, Kalkan il ataca regulamentar si mingea caramboleaza la Holmen. Tom, Webo care lasa pentru Haspolatli. Frumoasa faza si fundasul lor dreapta are libertate de miscare. De centrare mai degraba. O face si respingem din fericire. Putea sa forteze intrarea, s-a grabit. Doku Madureira faulteaza in careul nostru iar Zayatte se prabuseste la 10-15 metri distanta. Nu are niciun adversar langa. Aut, Webo-Zayatte si respingem centrarea. Respingem pana la Javito care are in fata un singur adversar la jumatatea terenului si de asemenea un coechipier - pe Motan cu siguranta. Insa un adversar da semne ca l-ar ajunge, sunt la marginea spatiului tehnic cu mainile inclestate, e o ocazie uriasa desi inca suntem la 30 de metri de poarta noastra. Da, Javito este ajuns dar acesta pastreaza mingea folosindu-si corpul, adversarul cade dupa care Javito il vede lansat pe stanga pe Ribeiro cu o intreaga parte de teren libera. Insa pasa e oarecum deficitara si Ribeiro pierde timp pana o domesticeste, aproape intreaga echipa a portocaliilor s-a reorganizat. O pasa perfecta ne-ar fi adus intr-o pozitie de invidiat asa aveam doar un atac pozitional. Totusi e minutul 60 si atacam in haita, avansam cu multi oameni. Atacam in 11. Ribeiro temporizeaza si mai mult, se intoarce si paseaza spre Sedat Bayrak (fundasul central mai lent pe care-l mutasem spre stanga). Acesta ii returneaza lui Ribeiro, Ribeiro paseaza la Kalkan pe stanga care are spatiu. Cu Haspolatli in carca alearga de mama focului, din spate vine Ribeiro, ii strig Back-pass, back-pass insa acesta alearga cat poate cu capul in pamant si centreaza in careu. Centrare la intalnire pentru Javito care ca sa ajunga la minge se arunca insa contactul dintre balon si capul sau nu e foarte puternic implicit portarul nu are mari probleme sa prinda. Mai ales ca mingea venea pe centru. Mai era si Stancu acolo. Per total faza excelenta. Gazdele arunca mingea in afara terenului. Can Arat este accidentat spune Demir. Unul dintre centralii lor. Intr-adevar, era mult spatiu in careu iar pe turc nici nu-l vad. E prabusit pe undeva in terenul nostru, da, acum il vad. Aruncam sportiv mingea in aut de poarta. Palcul de suporteri portocalii aplauda.

Incet incet am mutat presiunea din careul nostru cel putin la mijlocul terenului. '65 si avem un aut la 40 de metri de poarta adversa pe stanga. Kalkan pentru acelasi Stancu care este deposedat. Dupa mai bine de o ora avem primul corner. E bine insa, jucam fotbal. Nou intratul fundas dreapta Dereli bate. Bate puternic si cu efect, portarul nu reuseste s-o prinda si respinge cu pumnii. Norocos pentru gazde, la Madureira. Zayatte are mingea la centrul terenului - paseaza pentru Doka. Acesta il lanseaza pe fundasul stanga Suzen care pare sa incerce sprintul in lungul liniei insa se razgandeste si paseaza central la Doka. Bulgarul suteaza din nou puternic si din nou e corner pentru gazde. Respingem insa si Zayatte ii paseaza din nou lui Doka ce se deplaseaza dinspre fanion. Centreaza insa slab si Kulga respinge departe. Am sperante pentru ca mingea pare sa se duca bine, Stancu e vizat. Acesta intoarce cu capul pentru Javito si daca am vazut destul fotbal la viata mea va sprinta apoi inspre poarta adversa sperind intr-o pasa de calitate a acestuia. Pasa de calitate nu vine insa si pierdem mingea chiar. Holmen il pacaleste pe Gosso iar balonul ajunge la Webo care paseaza rapid la Tom ce are un duel personal cu fundasul meu stanga deja avertizat. Sper sa-si pastreze cumpatul insa si daca asta se intampla tehnica brazilianului poate singura sa determine scoaterea unui nou cartonas la o simpla neatentie. Intr-adevar Tom se prabuseste, nu se fluiera nimic dar mingea e tot la portocalii care prin suedezul Holmen avanseaza pe dreapta. Centrare, respingem pana la mijlocasul lor defensiv Tekdemir. Acesta la Haspolatli apoi la... nu, centrare direct pentru Doka in careu, acesta are o preluare aproape perfecta insa aproape doar si respingem in corner. De fapt nu, mingea inca n-a iesit si Dereli alearga dupa ea. Ii chem pe Culio si ii cer sa imprastie vorba: mingi lungi pe laterale. Mingea ajunge la Javito pe dreapta. Nimic. Doar un aut de la linia de 16 metri de pe partea opusa. In prima repriza nici nu visam la asa ceva. Kalkan pentru Stancu. Centrare din nou slaba si mingea este respinsa la Tom. Acesta il pune in cursa pe Webo cu o pasa perfecta iar langa el cum naiba se face ca e tot Sedat Beyrak. Negrul are stiinta jocului, e mereu pe partea cu fundasul mai lent. Corner. Rasuflu usurat. A incercat sa intre in careu dar Beyrak a stat bine pe picioare. Minutul 70 si simt ca putem sa luam jackpotul. Gazdele de la 13/6 la sfarsitul primei reprize au ajuns la 16/6 (deci au mai avut 3 suturi spre poarta si niciunul pe) iar noi de la 0/0 am ajuns la 3/3.

E momentul sa-mi fortez norocul. Il scot pe un Culio ce m-a dezamagit si-l introduc pe Tekke. Tekke va juca in spatele lui Stancu. O miscare curajoasa de totul sau nimic oarecum atipica pentru mine. Insa simt ca e loc de victorie. Riscurile le pot suporta. Nu trec decat doua minute si Holmen gaseste din nou o pasa filtranta pentru Madureira. Bun jucator. Avanseaza furtunos, taie curba, intra in careu si este intampinat de Fornezzi, niciun fundas de-al meu n-a fost in stare sa-l ajunga. Suteaza insa din nou central si il face mare pe Fornezzi. Se centreaza apoi... din nou offside. Da, instructiunile erau clare desi materialul uman nu prea-mi permitea. Jucam la offside si adversarii fusesera deja prinsi in capcana de vreo 7-8 ori. De data asta Tom. Minutul 80 aproape si Haspolatli bate o libera din terenul sau de langa tusa. Incearca minge lunga pe Tom Degetel insa fundasul meu stanga respinge cu capul pana la Ribeiro. Cand e mingea la Ribeiro e pericol. Strang pumnii si ma agit pe margine. Ribeiro avanseaza in diagonala dinspre stanga spre centru si incruciseaza cu Stancu. Romanul vine dinspre centru spre stanga si pasa e ideala. Stancu are mult teren liber in fata sa si sper ca si centrarea sa fie de calitate de data asta. Tekke sper sa fie destinatarul, cam asta aveam in minte cand l-am introdus. Doar corner. Motanul e blocat. E bine, suntem in meci. Orice se poate intampla. Dereli bate, Kulga pare sa aibe prim planul insa nu e asa, se respinge. Tekke e la minge si protejeaza mingea la 20 si un pic de metri central-stanga. Can Arat primeste galben. Pozitia e ideala. Ozmart langa balon. Sper sa prinda cadrul portii. Prima conditie. E schema insa, paseaza pentru Ribeiro in careu pe stanga care-l intinde pe portarul oaspetilor. Corner. Sutul a fost bun dar parca as fi preferat de data asta sa se suteze direct pe poarta. Mingea e foarte aproape de linia de fund insa sa incapataneaza sa iasa. Ribeiro o urmareste si... la naiba, iese cu ea afara. Pentru tehnica sa - dezamagitor. '83 si gazdele au o libera din lateral stanga. Mult lateral deci nu va fi pe poarta. Doka Madureira bate ca de obicei. Centrare pentru un Zayatte liber in careu si avem noroc, mingea e inaltata mult. Zayatte rateaza sansa dublei si a celor trei puncte. Sa nu vorbesc cu pacat insa, mai e mult pana la sfarsitul meciului. '88. Ozmert pentru suedez - din pacate - care paseaza pe stanga la acelasi neobosit Doka Madureira. Acesta din nou o ia inspre poarta si ajunge la 20 de metri. Sutul slab insa, Fornezzi prinde. Dereli-Kulga-Bayrak-Fornezzi din nou. Minge aruncata la centru, Stancu prelungeste din nou cu capul dupa ce mingea cade in fata sa si avansam extrem de periculos prin Javito. In centru si pe stanga ii avem pe Tekke si Ribeiro. E sansa noastra, 3 contra 2. Nimic, Tekke nu ajunge sa receptioneze pasa. Batranetea. Beyrak pierde mingea dupa o contra cu Tom si reusim sa scoatem mingea in corner, situatia devenise preocupanta. Webo este schimbat chiar inainte de corner. A jucat slab fata de posibilitatile pe care i le cunosc eu. Minutul 89 si se arata patru minute de prelungiri. Peste un minut avem o libera din terenul gazdelor. Ribeiro bate repede pentru Gosso in centru, Gosso in spate la Bayrak, Bayrak il vede lansat pe Ribeiro pe stanga si gaseste pasa ideala. Ribeiro e blocat insa si paseaza din nou la Gosso in centru. Am mai castigat cativa metri ca la rugby. Gosso pentru Ozmert, pasa la acelasi Ribeiro care de data asta a scapat de adversarul direct datorita rapiditatii paselor. Ba nu, e fundasul nostru stanga, Ribeiro s-a dus in centru. Nu obtinem nimic, Kalkan este deposedat. Gazdele dezvolta rapid un contraatac si mingea ajunge la Doka. Brazilianul o ia la fuga si Dereli ii face cu greu fata. Se arunca in fata sa dar Doka il sare cu tot cu minge si centreaza. Respingem si din nou offside, nu-i foarte clar la cine si cum dar fanionul e sus. Minutul 93 si un aut ce-l avem departe de careul nostru se transforma intr-o faza periculoasa pentru gazde. De nepermis. Doka alearga ca in primul minut si-l lanseaza pe nou intratul atacant. Sarb sau ceva trebuie sa fie dupa nume. Se centreaza si mingea se scurge prin fata careului si iese in aut de poarta. Mai avem de rezistat cateva zeci de secunde si vom obtine un punct mare. Un punct extrem de muncit. Si da... se fluiera. 1-1 in deplasare la Istanbul BB. Locul 4. Pe merit locul 4 dupa ce am vazut, o formatie ce daca ar incapea pe maini intr-adevar pricepute s-ar bate la titlu. Cu valoare in toate liniile incepind cu aparare si terminind cu atacul dar excelind la mijloc. Imi strang mana cu Arif. Trimit echipa sa salute micuta noastra galerie. Valuri, tropaituri, chestii... aplauzele din partea fanilor sunt meritate. Se retrag si dau s-o ia inspre vestiar in grup. Dar ii opresc si le fac semn sa mearga si la galeria celor de la Buyuksehir. Nu stiu ce sa creada, ce sa faca, se uita la Demir care se uita la fata mea ca de piatra apoi le face semn sa mearga. Probabil un gest ce n-a mai fost vazut in Turcia. Merg, se inclina apoi si ridica bratele la unison in fata galeriei celor de la Istanbul BB si sunt primiti cu aplauze chiar mai intense. Pentru prima data se auzea in Turcia Cuper, Cuper, Cuper !!! De la galeria adversa, ce ironic si simpatic in acelasi timp. Ne retragem la vestiar. Ii felicit pentru reactia de orgoliu si in general pentru a doua repriza insa le spun sus si tare: Inca o repriza ca prima si veti vedea o cu totul alta fata a mea. Adevarul e ca fusese cea mai proasta repriza a mea dintotdeauna. Absolut dezolanta. Le reamintesc catastrofalele statistici din momentul in care am inscris golul:

byksehirstats.png

Insa cine sa ma mai asculte... se vede pe fata lor cat sunt de bucurosi, ei au simtit cel mai bine cat de greu a fost in iarba. Le dau dreptate, a fost un meci dat naibii si punctul obtinut poate nu ne tine foarte de cald in clasament insa spune multe. Are o intreaga poveste.

S1 M1 4.01.2012

Istanbul BB (4) - Orduspor (15) FT 1-1

Share this post


Link to post
Share on other sites

A urmat prima conferinta de presa. Nu e momentul meu preferat. De fiecare data cand trebuie sa le raspund jurnalistilor ma simt in dificultate. Intotdeauna aproape doresc explicatii. De ce am facut aia, daca nu era mai bine sa se faca aia... e mereu plina sala de alde Capello. Asa-i si la turci cu siguranta. Urma sa ma conving in cateva minute.

S-a inceput timid: Care e raportul meu cu antrenorul advers - Arif Erdem. Ne cunoastem indirect si evident nu pot avea decat o parere buna despre un antrenor care si-a dus formatia pe unul dintre primele 4 locuri din campionat. Ii urez succes in continuare si-l felicit pentru jocul solid al formatiei sale. Apoi daca intentionez sa mai transfer vreun jucator. Am raspuns diplomat: daca o ocazie buna se va ivi voi incerca sa profit. Daca nu se va intampla e in regula si asa. Apoi au inceput cu artileria grea: Golul anulat gazdelor a parut regulamentar si vor exista multe dezbateri pe tema acestuia si a faptului ca arbitrul central a trecut peste asistent. Ce parere aveti ? Am preferat sa le tai macaroana rapid, sunt de prea mult timp in afacerea asta ca sa ma implic in asemenea micimi: Ca regula generala nu comentez deciziile arbitrale. Dar daca aveti o imagine de pe linia inexistentului offside de care vorbiti o sa va rog sa mi-o trimiteti si mie. Multumesc. Nesatisfacuti de replica mea acida acestia trimit printr-unul din reprezentantii lor o alta sageata: a parut un egal norocos din tribune, sunteti multumit de jocul formatiei dumneavoastra ? Am raspuns cat de diplomat am putut: Fiecare are dreptul la parerea sa. Mie nu mi s-a parut un egal norocos ci un egal muncit si meritat de ambele formatii. Cu siguranta prima repriza a apartinut gazdelor pe care le felicit inca o data insa in a doua repriza am aratat un fotbal de calitate iar golul nu poate decat atesta acest lucru ca si restul ocaziilor pe care ni le-am creat. E primul meu joc oficial si da, pe alocuri sunt multumit de anumite aspecte din jocul formatiei mele, analiza tactica daca nu va e cu suparare o sa o fac maine dupa antrenament si nu acum impreuna cu dumneavoastra. A urmat si Arif care m-a felicitat, mi-a urat succes si bun venit in campionatul Turciei si a raspuns si el la partea sa de intrebari cretine. Ne-am strans mainile si s-a incheiat circul. Autocar si avion apoi.

La antrenamentul de a doua zi jucatorii mei s-au prezentat cu un moral bun. Punctul obtinut era o mica victorie in fapt. Eram multumit de cativa jucatori dar evident nu aveam de gand sa fac evidentieri. Nici pozitive si cu atat mai putin negative. Eram multumit de Sasa Fornezzi care aparase bine, ne salvase chiar as putea spune prin duelurile sale 1 la 1 castigate. Mai jucase bine si Omer Kulga, fundasul central pe care in lipsa lui Ayhan Yalcin cazuse greul in centrul defensivei. Ma asteptam mai mult de la celalalt fundas central Sedat Bayrak insa varsta si viteza il limitau mult. Omer Kulga probabil va fi cel mai adesea colegul lui Yalcin in centrul compartimentului cel mai important - apararea. Kulga avea o poveste interesanta. Ca atatia alti fotbalisti turci isi incepuse cariera in alta tara, in cazul sau fusese Belgia tara natala. In liga a treia. Neavind o valoare extrem de mare ajunsese maxim sa joace la MVV Maastricht in liga a doua olandeza. Acestia il pusesera pe liber iar noi il racolasem de acolo. Era tanar, 22 de ani. Urma sa faca 23 peste 3 zile chiar cu ocazia urmatorului nostru meci - acasa cu Samsunspor. Inalt (1.89) belgianul speram sa creasca cu cat ii voi acorda mai multa incredere. Revenind la jucatorii care dadasura satisfactie nu pot sa nu-l amintesc pe Joao Ribeiro. Portughezul avea stofa de fotbalist cu certitudine. Avea doar 24 de ani si desi nu va ajunge niciodata la nationala pentru noi era un element important. Bogdan Stancu jucase decent cel putin, pasa sa fusese geniala aveam sa descopar la analiza video. Un no look pass demn de o echipa mai puternica decat a noastra. Pe viitor astept si golurile de la el. Deceptia fusese Culio care jucase sub posibilitatile sale. Ali Camdali ce pot sa mai zic... voi juca la o adica cu un fundas turc pe dreapta si-l voi sacrifica pe Miguel Garcia (o alta dezamagire si el) dar Camdali cu siguranta nu va mai prinde echipa curand. Iar cand accidentatii isi vor mai reveni cu atat mai putin. Efectiv un jucator slab. Javito la fel fusese o alta deziluzie. Speram sa fie doar un accident, Javito ce-l stiam eu putea sa ne dea o mana importanta de ajutor.

Antrenamentul a decurs normal si ziua a mai inclus analiza video cu explicatii detaliate catre fiecare jucator referitor la ce mi-as fi dorit sa faca in momentul respectiv si cum trebuia tratat momentul jocului ideal. Analiza video este esentiala in antrenorat, fara ea te numesti amator nu antrenor. Daca jucatorii tai sunt macar partial dedicati si inteligenti (fotbalistic vorbind) acolo pot prinde multe taine. Ramane sa aiba si posibilitatile ca in viitor sa exprime pe teren ce antrenorul isi doreste de la ei. Al doilea antrenament al zilei apoi liber, relaxare. Nu si pentru mine. Urma sa studiez urmatorul adversar, ultimele lor meciuri si o multime de alte lucruri. Incheiasem al doilea antrenament cu o discutie cu Javito. Acesta mi-a marturisit ca motivul pentru care a jucat asa slab in meciul precedent a fost pentru ca in ultima vreme jucase mijlocas stanga si nu dreapta cum il jucam eu. Ar fi fost ideal sa-mi spuna mai inainte insa am luat la cunostinta si aveam sa-l incerc si pe stanga in antrenamente. Tot la sedinta asta aveam sa aflu ca pe Sasa Fornezzi cum il botezasem eu de vreo cateva zile il chema Saso de fapt insa datorita colegilor sai se produsese confuzia. Acestia il chemau ba Saso ba Sasa. Nu era bai oricum - eram sigur.

Etapa consemnase rezultate normale aveam sa deduc comparind locurile in clasament, numele echipelor si evident scorurile. Liderul Fenerbahce castigase la Ankaragucu (una din putinele echipe aflate in spatele nostru), Galatasaray castigase acasa cu Genclerbirligi iar Besiktas castigase extrem de clar la Manisaspor. 3-0. Si adversarii lor erau in spatele nostru. Bursaspor castigase la acelasi scor cu Kayserispor si urca pe doi in clasament. Urmatoarea noastra adversara castigase acasa cu Mersin cu 2-1 si urcau si ei in clasament pana pe locul 3 chiar. Cu siguranta ne astepta un alt meci greu. Debut greu de retur, abia peste inca o etapa aveam sa jucam si noi un meci pe hartie mai accesibil - tot acasa cu Samsunspor (locul 15 momentan).

In ziua curenta si pe parcursul urmatoarelor doua am luat la bani marunti Kayserispor. Primul lucru care m-a socat analizind dvd-urile lor a fost un anumit jucator. Pe numele sau Luke Shelton. Jamaican. La ce sunt buni jamaicanii ? Nu, nu la fumat si cantat. La fuugaa... corect. Rar imi fusese dat in cariera sa vad un jucator atat de rapid. La naiba, poate niciodata. Rastah man asta alerga suta probabil in sub 10.50 cu tot cu minge la picior. Era absolut incredibil, adversarii nu puteau efectiv emite pretentii. Pe o scara de la 1-20 as zice ca avea acceleratie 20 si viteza 19. In rest nu era mare lucru de capul sau insa la aceste doua lucruri era absolut fenomenal. In urma cu o zi primisem de la Gonzalez (sau ProSport24, tot aia, asta scria pe plic oricum) un soft special care daca era sa dau crezare instructiunilor imi permitea sa caut intr-o baza de date uriasa jucatori dupa anumite caracteristici. Nu avusesem ocazia sa-l testez inca. Ia sa vedem... intai un jucator oarecare. Emre Belozoglu sa zicem. 31 de ani, a imbatranit si micutul meu mijlocas de la Inter. Fenerbahce, stiam deja. Statsuri impresionante. Salariu pe masura. 4.1 milioane de euro pe sezon. Au bani turcii nu gluma... numai eu nimeresc la aia fara. Ia sa-l caut si pe Shelton. HA ! Acceleratie 20 pace 19. Citeste si gandurile programul asta ? Sa fac o cautare complexiva pentru jucatori cu statsurile astea. Introduc... *Enter*. *Enter*. *Enter*. *pumn in tastatura* Mergi martoaga ! Ce naiba mi-a trimis omul asta... nici nu merge dracovenia asta. Nu apare nimic altceva, tot Luke Shelton. Ia sa mai scad de la pace. 18, 17, 16, 10... nimic. Nu merge, e clar. 9, 8, 6... 1. Nimic. Soft de rahat. Mai am un pic si-l sun pe Gonzalez sa-l intreb daca face misto de mine cu chinezarii d-astea apoi imi vine o alta idee. Sa mai scad de la acceleratie. HA ! A mai aparut unul, Navas de la Sevilla. Deci merge. Intr-o clipa inteleg. Luke Shelton asta e cel mai rapid fotbalist din lume !! Maaai... da-ma naibii.... Mijlocas stanga si atacant. A dat si gol in ultima etapa. Mai scad o unitate doar de curiozitate... merge, mai apar doi. Agbonlahor de la Villa si Theo Walcott de la Arsenal. Ii haleste la micul dejun jamaicanul pe astia. Ha ! Deci merge programul asta, va fi o unealta de nadejde. Pace, acceleratie, strength, heading... statistician sa fii ca aici ai date cate vrei. Pe categorii, auzi. Technical, mental, physical. Pfffui.... bani sa ai si programul asta si in rest nu mai ai nevoie de nimic. Decat de un antrenor, desigur.

Imi revin dupa socul datorat faptului ca meciul meu de debut acasa va fi impotriva celui mai rapid jucator din lume. Antrenor cine o fi oare ? Ia sa ma uit pe raportul de la Gonzalez, la pliculet. Ha ! Bulent Korkmaz. Il stiu si p-asta tot de la Emre. Si din cele cateva meciuri ale celor de la Galata pe care le-am vazut in cariera. Se confuda cu istoria clubului Korkmaz asta. 17 sezoane si 25 de ani petrecuti la Galatasaray inca de la 11 ani de la juniori. Primul international turc ajuns la 100 de prezente... a jucat finala Cupei Uefa in 2000 cu umarul dislocat si a refuzat sa iasa doctorii fiind obligati sa-i infaseze si lege bratul de piept. Si au si castigat meciul ala, da, tin minte... e mare Bulent asta. Si acum a ajuns cu descultii astia de care n-am auzit niciodata pe 3 ? Tot respectul meu, va fi o onoare sa-i strang mana.

Ma uit pe lista jucatorilor pe care-i antreneaza si nu-mi vine sa cred. E mare antrenor, in afara de Flash mai are doar un jucator care atinge cota de piata de un milion. Florin Cernat, roman. Mijlocas central. In rest toti sub. E scula, e clar. Colegul sau de la Galata Arif macar are pe mana o echipa hyper competitiva, valoroasa el insa are numai ciurucuri si a ajuns aici. Incredibil. Ia sa mai vad in programul ala de la Gonzalez... Datasoccer parca scria pe el. Ia... Cernat. Florin Cernat. Roman, 30 de ani, am c /mc. Tare pe partea de tehnica. 17 tehica si passing, 15 first touch, 14 dribling. Si la faze fixe e tare. Penalty-uri, libere si cornere toate 16. Suturi de la distanta - 15. Trebuie avut grija de el, e creierul practic. Daca-l anihilez cred ca jumate de echipa e ca si moarta. Mai ramane Flash. Slab la partea fizica insa. Jumping 5, fittnes 5, strength 8, acceleratie 10.. pace 9. Cat al treilea meu fundas ca valoare la astea ultime doua. Al' de l-am schimbat de pe dreapta pe stanga ca-l manca inclusiv cu fulgi camerunezul. Ia, ce mai avem...Chu... kwu... ma Akaa... bu... eze. Chukwuma Akabueze. Asta-i negru, clar. 22 de ani, nigerian. Mijlocas stanga sau dreapta. Tehnica si dribling 14, acceleratie la fel, pace 12. Teamwork 6 workrate 10. Negru lenes. Apoi... mai nimic. Mehmet Yildiz, 30 de ani - atacantul lor numarul 1. 4 goluri pana acum in sezon. Decent, nu viteza e punctul sau forte insa. Compenseaza Luke. Erdem Ozgenc - fundas/mijlocas dreapta decent. Armand Deumi. Alt negru. Camerunez, fundas central. Integralist aproape, 32 de ani deci cu experienta. Tackling 16, marking si heading 13. Acceleration, pace, jumping 13-14. Bun. Anthony Seric, fundas stanga. Il stiu de undeva... da, da... din Italia. Brescia parca. Alt negru ca fundas central... un congolez. Larrys Mabiala. 14 13 15. Bun si asta. Va fi un meci interesant. Dar din ce vad pe dvd-uri, pe rapoarte programe si oriunde altundeva o victorie e perfect posibila. Nu sunt nicidecum pe atat de speriat ca Buyuksehir. Si sa nu uitam ca jucam acasa. Primul meci acasa... cum o fi oare publicul ?

2-3 zile trec cu rapiditate si a sosit ziua meciului. Dimineata citesc in presa (mai exact imi citeste Demirel) ca Besiktas ii ureaza insanatosire grabnica lui Lucescu. Am apucat deja sa aud, romanul are un important renume prin partile astea. Poate n-avea el fata de Il Calcio dar aici rupsese norii. Ce scrie Demir, ce a patit Lucescu ? Am aflat cu tristete ca fostul nostru antrenor Mircea Lucescu a suferit un accident rutier. Ii transmitem urarile noastre de insanatosire grabnica lui Mircea Lucescu, care dupa accidentul suferit în capitala Romaniei - Bucuresti - a fost transportat la spital. Lucescu a fost ranit vineri intr-un accident rutier petrecut pe Bulevardul Vasile Milea in Bucuresti. Accidentul s-a produs dupa ce masina în care se afla a virat spre stanga si s-a lovit cu un tramvai care mergea în acelasi sens. Aha. A intrat in tramvai... am auzit-o si p-asta. Unde se grabea asa oare ? Demir, noi n-avem sanse sa ne lovim de tramvaie pe aici, sunt suspendate, haha. Ca sa nu mai zic ca nu suntem asa prosti, corect ? Right boss, you'r absolutely right. Mare lingau Demir asta...

Ora meciului a sosit. La cabine eram toti in febra meciului, totul era pregatit, fiecare stia ce are de facut. Teoretic. Practic ramanea de vazut ce urma sa ne aduca al doilea meci. Daca ultima incurajare meciul precedent fusese Hai, pentru Dalmat ! acum am schimbat cu Hai, pentru fani si Kulga. E ziua lui ! Eram curios sa-i vad pe superterii nostrii. Destul de frig afara, in Grecia nu ar fi fost o problema asta. Sa vedem aici daca Mor Menekse aveau fotbalul in sange. Daca erau curiosi sa vada un dublu finalist de Champions League la debut. Mor Menekse era porecla fanilor nostri - Purple Violets. Dupa alune urmatorul lucru pentru care erau celebri erau violetele extrem de frumoase si cautate ce cresteau in regiune - de aici porecla. Venisera cativa zeci de fani si in zilele precedente la terenurile noastre de antrenament la Durugöl dar una e cand ai cativa fani la antrenament si una e cand ai un stadion de 12 mii de oameni plin (speram eu). Si am iesit pe teren. 19 Eylul nu era plin dar zgomotul celor 7000 de oameni se auzea inca de pe tunel. Mai ales o anumita sectiune a fanilor era extrem de animata, toti cu fulare cantindu-si dragostea:

ordusporacasa.jpg

Prima impresie in ce priveste fanii era pozitiva. M-au chemat inainte de inceperea meciului, mi-au strigat ceva ce doar ei au inteles - eu nu m-am mai obosit sa-l intreb pe Demir odata ce m-am intors pe banca, aveam lucruri mai importante la care sa ma gandesc (de exemplu faptul ca adversarii nostrii din cele 8 deplasari avute deja castigasera 5 si facusera un egal) si eram pe punctul de a incepe. La noi revenea Ayhan Yalcin, fundasul meu cel mai valoros. In rest nu multe lucruri se schimbau fata de meciul precedent. Alt lucru care se schimbase era faptul ca oaspetii de pe locul trei facusera un transfer in urma cu o zi. La naiba, nici macar Gonzalez nu era updatat. Era titular azi: Lukas Maracek, ceh de 21 de ani. Nu stiam ce-i poate pielea doar ca are 21 de ani.

S1 M2 8.01.2012 19 Eylul

Orduspor (14) - Karabukspor (3)

orduspormeciul2.jpg

Subs: Fevzi Elmas (gk), Miguel Garcia (d/wb/r ), Selcuk Sahin (d/wb/m(l)), Bruno Mezenga (st), Fatih Tekke (am/c, st), Batuhan Turkmen (m/am/c ), Sedat Bayrak (dc)

Injured/suspended/foreign: (i) Hasan Kabze (am(l), st), (i) Wilfried Dalmat (m/am/r ), (a) Muslum Yelken (d/m/am/r ), (f) Tobias Nickenig (dc)

Formula pentru meciul asta imi amintea incredibil de cea folosita la Valencia in perioada in care jucam cu un singur atacant si cu Angulo aripa dreapta avansata. Doar ca in loc de Angulo era Joao Ribeiro si in loc de El piojo Lopez jucam cu Felix. Care Felix ? Felix the Cat desigur. Asa-l botezasem pe Stancu si porecla ii fusese inlocuita practic .

karabukspor.jpg

De cealalta parte se juca un 4411 clasic daca pot sa zic asa. Pe langa jucatorii adversi pe care i-am amintit pana acum un alt real pericol era un tunisian, mijlocas de fel. Hocine Ragued. 28 de ani si 28 de prezente in nationala acesta era extrem de agresiv dar si cu reale calitati de echipa. Facem marcaj in zona, nimeni nu are om propriu dintre adversari. Urmeaza sa fie imediat dublat Luke Shelton, world's fastest footblaller dar imediat e un termen relativ cand e vorba de jamaican. Merg la Bulent Korkmaz si-i strang mana cu caldura, inca n-am invatat nimic in turca referitor la acest moment asa ca-i urez in engleza meci bun. Apoi ma intorc in suprafata mea tehnica - arbitrul se asigura ca e totul in ordine si fluiera. Primul meci acasa incepe acum.

Oaspetii au prima ocazie, o libera in minutul 3 prin fundasul lor dreapta Erdem. Lateral stanga, nu se va bate pe poarta. 2 oameni in zid pentru orice eventualitate. Oooh... suteaza spre poarta Erdem. Emotii, varsta trebuie sa fie, mingea n-a fost nici foarte aproape nici foarte departe. Minutul 6 iesim din jumatatea noastra cu pase directe, mingea ajunge la Stancu care temporizeaza la 40 de metri de poarta adversar asteptind ca Ribeiro sa urce pe dreapta. E intre Abiala si Amir Karaer (fundasul lor stanga) si amandoi tatoneaza asteptind sa vada incotro va merge pasa insa Stancu accelereaza brusc si o ia printre ei - marcajul permitindu-i - si avanseaza rapid, inca putin si ajunge la limita careului iar Mabiala si Karaer sunt scosi din joc total, avanseaza, incearca sa-si obtina o pozitie buna de sut taind curba dar sutul este blocat de Mabiala care respinge in aut. Pacat, se putea mai mult desi nu era extrem de bine sustinut. Dereli - fundasul nostru dreapta ce-l inlocuieste pe mai valorosul Miguel Garcia - are doua optiuni pentru aut, fata Ribeiro sau in spate Culio, strig Fata, fata, quick si acolo se duce mingea. Insa n-a fost atat de quick pe cat mi-as dori asa ca Ribeiro returneaza la Dereli care centreaza destul de bine insa Deumi (celalalt fundas central, alt african, nu le-am retinut nationalitatile) respinge. Ozmert este faultat si apoi faulteaza la randul sau pentru a nu pierde mingea. Arbitru fluiera fault pentru ei. Minutul 8 si Erdenc bate autul de pe partea sa la 30 metri de poarta noastra. Guven Varol executa un sut cu tenta de pasa, mingea se duce fara niciun orizont insa in momentul in care cade Kulga - aflat langa un adversar ce se prabuseste ca secerat practic fara sa fie mai mult decat tatonat - este penalizat cu fault. Penalty !! Frumos cadou, n-am ce zice. Publicul e indignat, eu la fel, ala n-a fost fault nici intr-o mie de ani. Arbitrul nu e interesat de protestetele noastre si nu ramane nimic de facut decat sa continuam. Acelasi Erdem bate, se pare ca el e specialistul, de la aut pana la penalty trecind prin libera doar el bate. Fata in fata cu Saso si... baaaraa, Fornezzi plecase in partea cealalta. Aut, Ozmert respinge in lateral stanga. Varol bate lung pana in careu si respingem prin Kalkan. Ragued il faulteaza dur pe Javito ce joaca in stanga meciul asta dupa ce in antrenamente a aratat lucruri bune. Tunisianul nu glumeste, arbitrul nu arata galbenul desi se impunea.

Au trecut 10 minute, incercam sa iesim cu pase scurte dupa cum am exersat de zile intregi. Oaspetii fac pressing si mingea revine la Fornezzi apoi merge la Dereli care-l gaseste in extremis pe Ribeiro, inca o secunda si ar fi fost probabil o contra extrem de periculoasa. Ribeiro pentru Felix care se retrage sa-si caute mingi. Pasa pentru Culio care a venit in centru dreapta si avem optiuni, Ribeiro e lansat pe dreapta iar Stancu alearga si el de mama focului. Culio insa il prefera pe Ozmert si atacul devine un pozitional clasic. Ozmert se intoarce cu spatele la adversar, pare sa caute pasa in spate - eu ma pregatesc sa tip la el - insa brusc intregeste rotatia de 360 de grade si gaseste o pasa pe care cu siguranta o planuise dinainte la Stancu ajuns in stanga la limita careului. Nu, e Javito, Stancu e langa el la cativa metri distanta mai central. Javito suteaza direct... peste. Minutul 15 si Varol se prabuseste, nu era absolut nimeni langa el din fericire. Echipa medicala intervine si turcul iese doar pentru a reintra in 30 de secunde. Minutul 18 si suntem la limita careului de unde avem un aut pe stanga. Dereli pentru Stancu care este blocat in momentul probabilei centrari si avem corner. Centrarea nu e proasta dar se respinge. JJ Gosso si intoarcem pana la portar. Kulga pentru Ayhan apoi, Culio nu ajunge la pasa imprecisa si mingea ajunge la Luke Shelton care nu apuca sa ia startul ca e blocat deja, mingea ajunge in terenul advers unde adversarii pierd un nou duel - castigat de Ribeiro in fata lui Mabiala - dar asta a fost totul, Stancu nu mai ajunge la minge. Oaspetii paseara rapid si mingea ajunge in terenul nostru la Mehmet Yildiz - atacantul oaspetilor - si e pericol pentru ca pe stanga s-a lansat Shelton. Maraceck, Shelton, Ragued in lateral si Varol apoi in dreapta care gaseste o pasa bune pentru Mehmet Yildiz. Acesta intoarce insa la mijlocasul lor ofensiv si mingea iese mult. Sut slab. Ploua puternic si tentativele noastre de a juca la firul ierbii au de suferit.

Minutul 25, oaspetii au un aut in terenul lor pe stanga. Shelton pentru cel care sutase cu cateva minute inainte - Bilal Kisa - care-l lanseaza in banda pe Mehmet Yildiz. Pasa excelenta apoi pentru ceh care se calca pe picioare cu jamaicanul insa noi n-avem niciun om acolo. Orezarie este, culegator n-avem. Marcek suteaza centreaza, respingem si mingea se indreapta spre Mehmet Yildiz care urmeaza sa fie atacat de Ribeiro. Faultul este brutal si sper sa nu primim galben - desi am merita. Erdem Ozgenc centreaza si respingem insa tot oaspetii castiga un aut pe stanga lor. Se bate lung pana-n careu de unde respinge micutul Culio - poate nu atat de micut insa jocul sau de cap e dezastruos - si iesim pe contraatac. Mingea la Ribeiro la 40 de metri sau mai degraba 35 care are in fata doi adversari la mijlocul terenului si pe Stancu intre ei. Pasa este lunga si diabolic de buna - am emotii mari, tempistica a fost perfecta dar mai stii cum ridica asistentul fanionul tam-nesam si Stancu scapa printre Mabiala si tunisianul Ragued la 35-38 de metri central, practic mai are doar portarul in fata. Acum voi vedea daca are valoare de Galata sau de Orduspor romanul. Offside, incredibil, se ridica fanionul. O alta decizie lamentabila, pasa fusese regulamentara. Il vad pe Korkmaz ca se agita si tipa ca din gura de sarpe la ai sai. I-a trecut glontul pe la ureche... ca si mie la penalty. Arbitrii astia...

Se bate libera - Mabiala pentru Kaer pe stanga si Shelton se lanseaza, mingea merge la cehul Marecek si de abia apoi la el - Shelton - insa si asa suntem in rahat pana la gat. Jamaicanul o rupe la fuga pe langa tusa iar apoi direct spre poarta printre Dereli si Gosso si paseaza odata intrat in pozitie de sut in spate la Bilal Kisa care suteaza plasat. Fornezzi pare sa fie in intarziere dar cu mari emotii si din doua tentative prinde. Posibil ca mingea sa fi lovit si bara, nu am vazut bine fiind obstructionat de Sasa. A blocat mingea pe linia portii, asta e cert, e mare agitatie in jurul sau si fundasii mei sunt cu mainile ridicate intr-un gest elocvent. E minutul 35 si nu s-a tras niciun sut pe poarta inca. Avem o libera prin Ozmert dintr-o pozitie de aut de la 35 de metri de poarta (dreapta). Se centreaza si un fundas advers respinge acrobatic pe spate de langa Stancu. Dereli bate slab, se respinge si mingea ajunge tot la el doar ca mult mai in spate. Pasa la Kulga - avem multi oameni in fata, cu doua taisuri - lateral la Ayhan care arunca mingea fara orizont in fata de unde se respinge iar respingerea din nefericire e pe Shelton. Dereli e in centru deci n-are niciun adversar direct jamaicanul. Reusim sa strangem la timp totusi cu un triunghi ce tatoneaza de la distanta - le-am atras atentia sa nu mai repetam greseala din care am luat gol in meciul cu Istanbul BB - mingea ajunge din nou la Shelton care paseaza la Mehmet Yildiz apoi balonul ajunge la Varol pe partea cealalta a terenului. Kalkan il tatoneaza ce-l tatoneaza apoi intra decisiv. Aut. Varol pentru Ozgen, Varol din nou care s-a lansat si nu are om pe dreapta, mingea il loveste pe Kalkan in zona pe care ti-o aperi la libere si am emotii din nou. Nu se fluiera, Culio e cu mingea la picior si rezista unui atac al unui negru si-l lanseaza cu o intreaga orezarie in fata pe Ribeiro. Ribeiro alearga fara om si ar putea sa centreze pentru Stancu care vine si el fara om, chiar mai liber decat el. Toata smecheria e sa gaseasca pasa buna, restul ar fi formalitate in principiu pentru Motan. Ribeiro merge spre corner, imi rod unghiile si ma disper in tacere pentru ca portughezul pare sa fi intrat in unghi mort insa are dreptate - la Stancu se stransese indeajuns de bine. Ribeiro gaseste pasa ideala la intalnire in spate pentru Stancu - romanul dupa ce a fost ajuns de adversar se retrasese putin spre a-si dezorienta adversarul lansat - si traiectoria pasei coroborata cu pozitia imediat viitoare a lui Stancu par sa convearga... da, da, hai, daa... mingea e lovita de Stancu cu latul iar portarul e pe coltul scurt prost plasat DAAAA... e GOOOL, Stancu trimite central dar de ajuns de bine ca portarul sa n-o mai poata atinge. GOOOOOL, haha, n-am mai trait de mult asa emotii... mi-era dor de senzatiile astea. Gooool, publicul e innebunit - conducem echipa de pe locul 3 si am trecut peste hopul unui penalty. Excelent, excelent modul in care s-a descurcat Ribeiro si de asemenea modul cum l-a facut Stancu pe fundasul advers lasindu-l sa se duca in gol iar el schimbind directia si inscriind nemarcat practic. 1-0, conducem. Minutul 38 si acum trebuie sa temperam probabil replica oaspetilor.

Minutul 41, corner pentru Karabukspor. Anil Karaer bate - de cand a ratat penalty-ul Erdenc nu s-a mai atins de vreo faza fixa - Ayhan planeaza in fata cu avant un metru si respinge hat departe. Shelton recupereaza la 40 de metri si suteaza de pe la 35 de metri. Mingea evident n-ajunge la poarta dar este recuperata de gazde si este momentan in posesia lui Anil Karaer in banda stanga. Offside, se ridica fanionul, acesta nu apucase sa se retraga o data cu linia noastra defensiva. Fornezzi bate, Kalkan pe stanga si mai departe la Javito care virtual nici n-a atins mingea repriza asta - nu neaparat din vina sa, terenul a fost inclinat inspre dreapta - Javito paseaza catre Stancu care din nou s-a retras insa pierde mingea la o intrare buna a unui african. Oaspetii scot mingea la Shelton care paseaza la Regued in dreapta central, mai departe la Yildiz care il lanseaza ideal in dreapta pe Guven ce-l pierde pe drum pe Kalkan. Fornezzi iese in intampinarea sa insa Kalkan recupereaza distanta miraculos si-l contreaza pe Guven iar mingea iese in corner. Respir usurat, un gol acum ne-ar fi turnat plumb in ghete. Se indica doua minute de prelungiri. Bate acelasi obisnuit executant si din nou Ayhan se ridica maiestuos si respinge puternic. Mingea pare sa mearga spre Ozmert, ramane de vazut cine va ajunge primul - el sau adversarul. Adversarul ajunge, Ozmert faulteaza. Se centreaza bine si corner din nou. Cornerul il transformam in aut, acelasi Ayhan responsabil. Shelton catre ceh care returneaza insa nici macar Shelton nu e atat de rapid incat sa evite offside-ul. E pauza. Statistica partidei arata 3/1 contra 5/0. Noi am avut un sut pe poarta si un gol iar adversarii n-au avut niciunul pe poarta. Fotbal. Si inca nu mi-am pus amprenta bine. Mergem la cabine si urmeaza ne aparam in 11 atacam in 8. Maxim. Ozmert a jucat slab dar nu am optiuni. Kalkan mi se plange ca e accidentat, il voi scoate, dupa cum ziceam postul sau e unul dintre putinele pentru care am back-up. Sahin va intra in locul sau. In rest sunt multumit de toata echipa doar Ozmert face nota discordanta.

Minutul 47 si avem un aut in terenul advers de pe stanga. Stancu receptioneaza ca de obicei si pare sa doreasca sa treaca pe langa adersarul iesit in intampinarea sa. A capatat incredere romanul. Insa pierde mingea, exact ce le-am zis la pauza - sa nu pierdem mingea prosteste - si urmeaza o lansare de 50 de metri pentru Shelton care e relativ singur pe dreapta. Fornezzi nici nu iese nici nu e in poarta, probabil stie ce face. Sper sa nu fie un nou Toldo. Cel putin la aspectul asta. Kulga respinge mingea cat inca nu e cod rosu. Corner. In galeria noastra se aprind torte, posibil sa fi si luat foc ceva scaune, hartii pe acolo. Noi sa fim sanatosi... cornerul e batut defectuos dar tot oaspetii sunt la balon. Da, am iesit din nou excelent la offside si nu mai putin de 3 adversari sunt surprinsi in offside. Fornezzi-Kulga-Dereli si Gosso receptioneaza in centru. Pasa scurta la Culio care paseara rapid mai departe la Ozmert. Ozmert paseaza prost incercind sa returneze si suntem iar in dificultate. Efectiv nu am cu cine sa-l schimb, mai am un pusti mijlocas central dar e doar la numar, are 17 ani. Regulile lor cretine... Yildiz scapa pe langa adversarul direct pe dreapta si avanseaza. Centrare si Kulga se descurca bine intre doi adversari incurcindu-i pe ambii. Mingea iese, putea fi mare pericol. Minutul 51 si din nou balonul e la gazde. Tot pe dreapta lor. Ragued are a nu stiu cata intrare de galben si intr-un sfarsit il primeste. Oaspetii au o libera peste doua minute, se centreaza, respingem defectuos si doar la cativa metri, mingea este in careu dar sutul unui adversar este respins de un coechipier al acestuia. Sahin respinge in disperare. Nu-mi place acest inceput de repriza. Offisde din nou. Minutul 62 si scapam cu mingea in dreapta. Evident la balon Ribeiro. Centrare dar nu obtinem decat un aut. Inca doua minute trec si avem o libera in cercul de la mijlocul terenului. Ozmert pentru Culio care il simte pe Stancu in spate si paseaza fara sa se fi intors total. Stancu suteaza in adversar insa. Gosso recupereaza pentru noi si mingea ajunge din nou la Ribeiro. Pierdem insa si Ozmert este la al treilea fault. Va primi galben cu siguranta. Va fi suspendat pentru meciul urmator. Inca doua minute trec si recuperam o minge prin Kulga - sarbatoritul zilei - si cu pas scurt Javito transmite la Culio care paseaza la Stancu. Imi plac treseele celor doi. Se inteleg de minune. Mingea a plecat insa il vad pe Culio la pamant. Langa el e Rogued. Ce sa fie oare... da, desigur. Galben si rosu apoi pentru posesorul de agresivitate 20. Suntem intr-o pozitie de forta acum. Il scot pe Ozmert pentru ca doresc evitarea oricarui posibil risc si-l introduc pe Tekke. Va juca din nou in spatele lui Stancu. Nu mai am pe cine cu cine sa schimb si daca as vrea, toti jucatorii adevarati de pe banca sunt straini. Imi va da multe batai de cap chestia asta. Dereli primeste un galben si l-as scoate si pe el. E clar mai bun Miguel Garcia dar am prea multi straini in teren, repet. Minutul 72 si oaspetii au corner. Bate Erdem pentru Deumi, negrul se inalta si e baaraaa. Transversala inca tremura. Respingem cu greu. Respingem dar il vad pe Stancu la pamant, e accidentat. Problema mare. Face semn ca nu poate continua. Mezenga e deja la incalzire si-i fac semn sa se dezechipeze. Isi va face debutul.

Minutul 78 si oaspetii par sa joace in 12 nu in 10. O noua lovitura libera, din nou emotii. Gosso respinge. A intrat si Seric - mai vechea mea cunostinta. Faza periculoasa care se incheie cu un cap al lui Sheldon. Mult peste din pozitie favorabila. `83. Dereli pentru Gosso, Gosso pentru Culio, scurt pentru Tekke apoi la Mezenga central care-l vede venind pe culoar pe Ribeiro. Ooooh, imi pun mainile in cap. Atatica a trecut pe langa poarta. Era terminat meciul. Asa mai avem de suferit. Se repune, acelasi Gosso pentru Tekke, Tekke lasa un adversar sa treaca si paseaza printre picioarele acestuia pentru Javito care vine spre centru. Sut plasat de la 25 de metri si avem o noua ocazie. Portarul era pe minge. De minute oaspetii nu mai reusesc sa iasa din jumatatea lor. Culio pentru Tekke (Tekke leaga bine jocul, n-a gresit o pasa), Mezenga care desi nu este extrem de rapid profita de oboseala (da, si africanii obosesc) unui adversar si o rupe la fuga, intra pe stanga in careu, e cu capul in pamant dar gaseste o pasa ideala in lateral-spate pentru Ribeiro care-si permite luxul sa faca stop intai si este GOOOOOOOOOOL.... ce nebunie, ne imbratisam cu totii ca disperatii, Demir s-a agatat de gatul meu si nu mai imi da drumu asa ca il pasez lui Angel care-l receptioneaza si ulterior il lasa jos. Rrriiiibeeiroooo. Gol-gol-gool si am castigat. Publicul e in extaz, de abia astept sfarsitul meciului sa-i trimit pe baieti sa se bucure impreuna.

Se repune, minge lansata care va ajunge la Selcuk Sahin (fundasul stanga nou intrat) care face o preluare lunga si desi in urma cu vreo 15 metri jamaicanul peste 2 secunde este la balon, avanseaza si suteaza... Fornezzi apara. Shelton faulteaza apoi la Ayhan. Aruncam mingea in fata si Erdem nu-si mai poate stapani nervii. Fault dur - sper fara urmari - si primeste si el galben. 4 minute de prelungiri. Ar fi fost o eternitate la 1-0 doar. Asa sunt mai usor de suportat. Mai ales dupa parada lui Fornezzi. Mingea merge pe dreapta unde Shelton fuge ca in primul minut, centreaza, Guven Varol se inalta si incredibil... a treia bara pentru oaspeti. Respingem apoi. Javito il vad ca se zbate pe jos dupa un contact cu un adversar. Minutul 93 si Kulga la o faza la fel de banala ca si la primul penalty faulteaza. De data asta e fault clar. Bate Yildiz, Erdenc e cu spatele. OOOooh, incredibil dar Fornezzi are o parada absolut incredibila, mingea desi batuta inalt si pe coltul stang al lui Fornezzi este salvata in extremis de portarul meu. AB-SO-LUT IN-CRE-DI-BIL cum salveaza Fornezzi acest penalty. De povestit nepotilor. Yildiz pur si simplu nu crede, este imbarbatat de Erdenc. Absolut incredibil cum a aparat Saso. Ca si cum ar fi stiut unde se va bate si a si oprit timpul in loc pentru o secunda minim. Va primi felicitarile mele in vestiar si cu siguranta si pe ale baietilor. Mentinem tabela intacta in dreptul nostru. Am trecut printr-o mie de emotii dar parca zeita Fortuna azi a fost cu mine cat pentru un sezon intreg de Il calcio. Mezenga face un fault de favela la mingea respinsa de noi si va primi si el galben. Se fluiera.

Un alt meci greu din care si cu o doza mare de noroc iesim cu fata curata. Ce zic, iesim aproape cum nu se poate mai bine. Aproape pentru ca maine voi afla entitatea accidentarii lui Stancu - sa recunoastem - jucatorul meu cel mai important de departe. Un meci de povestit si acesta cu o multime de evenimente. Din fericire toate s-au brodit in favoarea noastra:

ordusporvkarabksporinfo.png

S1 M2 8.01.2012 19 Eylul

Orduspor (14) - Karabukspor (3) FT 2-0

Castigam 2-0 cu 2 suturi pe poarta: Cuper is back in the game. Meci excelent facut de Ribeiro. Fundasul care ne-a lipsit in precedentul la fel face un meci mare - Ayhan si sa nu mai zic de Fornezzi. Primim si 350 mii de euro sa nu uitam. Sa vina banii !! Fortele de politie s-au ingramadit in fata galeriei noastre si fac tot posibilul sa evite cat mai mult contactul intre fotbalisti si spectatori. Eu merg la Bulent Korkmaz si-i transmit in engleza in speranta ca intelege Your team played very well but you were very very unlucky today. Good luck in the future. Ne strangem mainile, e trist dar asta-i destinul antrenorului. Azi razi maine plangi. Azi rad eu. Maine voi vedea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumos, minutios scris si in concordanta cu realitatea. Trebuie sa spun ca nici eu nu sunt un man fan Cuper desi stiam ca ghinionul l-a urmarit pretutindeni de-a lungul carierei.

Trebuie sa precizez in legatura cu penultimul post ca Avci Abdullah a fost antrenorul care a dus Buyuksehir sus in clasament. Erdem Arif a venit abia apoi, prin decembrie, cand Abdullah a semnat cu nationala Turciei. Am precizat ca sa nu creada lumea ca Arif a ajuns mare antrenor, echipa a jucat foarte prost de cand a preluat el carma si nu a prins Europa League decat din cauza unor victorii intamplatoare, si datorita punctelor stranse de Abdullah in prima parte a campionatului. Erdem Arif a si fost dat afara la finalul sezonului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

De-abia am terminat de citit story-ul pana aici. Nu prea gasesc cuvinte sa-l descriu, trebuie sa aleg intre superb, magnific sau cuper tare :D. Tine-o tot asa!

Share this post


Link to post
Share on other sites

~alec92 - mersi, apreciez. Dar cati sunt oare, heh... referitor la partea a doua a comentariului tau: ma bucur ca exista cunoscatori ai fotbalului turc, fani poate sau oameni care urmaresc acel campionat. Cativa ani m-am numarat si eu printre ei insa anii aceia sunt de mult apusi. Deci nu-mi ramane decat sa ma documentez daca vorbesc de fotbalul turc recent iar de cel vechi - din amintiri. E inevitabil astfel sa nu omit diverse chestii - voit (de exemplu Kulga a venit intai la Kaiserispor) sau fara sa-mi doresc asta - ce ai mentionat tu referitor la Avci Abdullah si la Arif. Prefer sa mentin doza de documentare si nivelul de minutiozitate la un xx% unde acel xx% cu siguranta nu e 99% pentru ca deja consider ca posturile mele sunt uriase si ma gandesc ca pot fi greu de urmarit deja in conditiile date;

~tactumare - n-am inteles ce vrei sa spui, am crezut ca poate as fi spus vreun moment ca noi eram oaspetii in meciul 2. Desi mi se parea improbabil am recitit totul (am mai si corectat mici nimicuri pe ici pe colo datorate faptului ca ieri am scris oarecum in graba sau mai exact n-am apucat sa verific cu atentie - plecam la meci) dar n-am dat de urma presupusei greseli implicit iti repet nu stiu ce ai vrut sa zici;

~Srdjan - mersi, mersi; daca ai vazut si toate filmuletele un extra mersi (glumesc); cuper tare, heh

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy