Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Guantanamera...


Tibi

Recommended Posts

  • Replies 600
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

@Cuellar: Se poate, insa maine sau poimaine.

Saptamana urmatoare, ne-am deplasat tocmai la Timisoara pentru a o infrunta pe Poli. 425 de kilometri facuti cu autocarul, nici macar unul singur in regim de autostrada, timp berechet atat pentru jucatori cat si pentru Mihai sa-si blesteme soarta. Nici nu puteau fi facute altfel astfel de distante, caci aeroportul la Brasov e o treaba tipic romaneasca. Se discuta de ani de zile, primaria portocalie a municipiului si consiliul galben judetean disputandu-si proiectul o perioada, iar apoi, negasind nicicum un consens, s-au hotarat sa construiasca fiecare cate un aeroport. Doar doua aeroporturi virtuale sunt oricand mai bune decat unul singur.

Etapa a doua ne aducea, asadar, din nou un adversar extrem de dificil, dupa debutul cu CFR. Poli terminase sezonul trecut pe locul 4, iar anul asta spera la mai mult, Marian Iancu investind in acest sens sume importante in intersezon. Platise 1.9 milioane pentru aducerea atacantului Mohamed Bangura, de la Apollon Limassol si imprumutase, de asemenea, o multime de jucatori straini, dintre care merita mentionati slovenul Velikonja, adus de la Partizan Belgrad, Almen Abdi, de la Udinese, si Wellington Silva, de la Arsenal Londra.

Primul nostru "11": Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Dupa cum se poate observa, aceeasi formula ca-n meciul cu CFR Cluj.

- Ba Tibane, da' nu schimba si-asta ceva ?

- Pe cine sa si bage, Irinele ? Astia-s cei mai buni pe care-i avem.

- Eu stiu, pe Popa, pe Mateiu...

- Pai cum, ma ? Popa i-ar cam lua locul lui Lucas, nu ? Nu cred ca vrei asta.

- Ba nu, ma. Lucas ar putea intra in locul lui Manea. Stai, asta nu cred c-ai vrea tu.

- In fine, las' ca vedem imediat daca a fost inspirat Robert sau nu.

- Apropo, da' care mai e treaba cu Robert ? Nu ziceai ca n-are voie pe banca, ca n-are licenta PRO ?

- Nu, ma. Cum sa n-aiba voie pe banca ? Si eu pot sa ma duc pe banca daca am chef. Chestia e ca in acte n-are voie sa fie trecut ca antrenor principal. Dar 30 de zile poa' sa fie. Interimar. Dup-aia tre' sa ne luam unul cu licenta PRO.

- Pai si il schimbi dupa ce trec 30 de zile ? Aduci pe altul ?

- Ei p**a, doar in acte. A zis Adi ca se ocupa el sa caute un mos care nu mai antreneaza, care sa accepte situatia asta.

- Sa-ti bagi p**a, cate prostii...

- Hai ca intra echipele. Aplauda, ba, scartarule, ca nu-ti cad mainile.

- Ba, stii ce-mi plac mie ?

- A ?

- Tricourile noastre. Mult mai faine ca anul trecut. Astia de la Puma s-au ocupat.

- Pai si anul trecut tot ei.

- Da', dar alea erau nasoale cu laptaria aia pe piept.

- "Laptaria" aia ne aducea bani. Acuma p**a, n-am mai gasit niciun sponsor.

Meciul a inceput furtunos, startul partidei semanand leit cu cel de saptamana trecuta, iar Mohamed Bangura a deschis scorul in minutul 8, fiind servit ideal de Velikonja. Tanarul atacant sloven reusise sa treaca in viteza de Cruceru si Adi Rusu, ramanand singur cu Balauru. A preferat insa o pasa in lateral pentru Bangura, pentru a fi mai sigur de deschiderea scorului.

Apoi, gazdele au continuat sa ne preseze, Abdi si Velikonja ratand doua oportunitati de majorare a avantajului. Aceasta s-a produs, totusi, ceva mai tarziu, in minutul 30, cand fundasul central belgian Naim Aarab a trimis balonul in poarta noastra, cu o lovitura de cap, dupa un corner. Scorul la pauza avea insa sa fie cel de 3-0, elvetianul Abdi reusind sa inscrie cu un sut puternic din afara careului, la care Balauru a ramas simplu spectator.

- Ne intoarcem in "B", Irinele, tu vezi ce joaca astia ?

- Ce vrei, ma ? Cati bani au bagat... si CFR, si Timisoara. Da' sa vezi ca pe ailalti o sa-i batem. Cu Dinamo, iti zic de-acum, avem 6 puncte garantat. Imi pun casa la bataie.

Repriza secunda a inceput intr-o maniera optimista pentru noi, Sebastian Cojocnean reusind sa inscrie primul sau gol pentru Metrom, si totodata primul gol al Metromului in prima divizie, din toata istoria de 75 de ani a clubului. Thaer Bawab a patruns pe centrul terenului, i-a evitat elegant pe fundasii centrali ai Timisoarei si a sutat puternic pe poarta, mingea fiind cu greu respinsa de catre Grahovac in lateral, tocmai in picioarele lui Cojocnean, care a tras cu sete, din prima, sub bara.

Totusi, acest gol avea sa se dovedeasca un simplu foc de paie si unul de onoare, scorul de 3-1 stabilit in minutul 50 fiind si cel final. E adevarat, in ultimele minute, Bawab a ratat o ocazie imensa, iar Cojocnean a avut un gol anulat pe motiv de offside, dar victoria gazdelor a fost una pe deplin meritata.

Timisoara - Metrom: 3 - 1

O victorie a banatenilor preconizata de toata lumea, dar chiar si asa ma incerca un sentiment de dezamagire din cauza faptului ca nu paream a fi capabili de a produce vreo surpriza prea curand. Aceasta infrangere contura un debut de campionat nu tocmai reusit, care ne pozitiona deja pe locurile retrogradabile. Nu ma simteam deloc confortabil, trebuia sa iesim cat mai repede din aceasta zona, iar meciul cu FC Bihor din etapa urmatoare parea o ocazie pe care nu ne permiteam s-o ratam.

Link to comment
Share on other sites

Trebuie neaparat sa o bati pe FC Bihor etapa viitoare pentru a mai spera la ramanerea in liga 1.

P.S: Ar fi trebuit sa iei niste jucatori cu mai multa viteza, pentru ca in ambele meciuri am vazut replicile "a trecut pe langa el in viteza".

Link to comment
Share on other sites

@Razwyx: Cred totusi ca e prea devreme pentru asemenea afirmatii drastice. :) Cat despre jucatori, nu e ca si cum mi-as fi propus sa aduc jucatori lenti, dar deocamdata nu am putut atrage altii mai rapizi. Si oricum, Grecu, Cojocnean, Lucas sunt destul de iuti.

@totuldesprehostel: Mai sunt 8 etape, sper ca Robert sa fi calculat atingerea varfului de forma pentru acea perioada. :P

In dimineata zilei in care jucam impotriva echipei FC Bihor, am fost trezit devreme de telefonul care suna fara oprire. Erau apeluri care ma felicitau cu ocazia zilei mele de nastere, si erau mult mai multe ca de-obicei. Si oricat de frumoase erau urarile, nu-mi facea deloc placere sa le ascult. Ma gandeam la un singur lucru, vroiam si asteptam un singur lucru: victoria echipei in fata bihorenilor.

Nu imi inchipuiam vreo zi speciala, diferita fata de celelalte, si nu aveam de gand sa organizez nicio petrecere. Doar o simpla masa in oras, seara, dupa meci, alaturi de apropiati. Iar in cazul unei infrangeri, poate pica si asta. Nici macar sa sarbatoresc alaturi de Cristina nu puteam, aceasta fiind plecata la o inmormantare a unei matusi, tocmai in judetul Neamt, urmand sa se intoarca de-abia a doua zi dupa-masa.

Am ajuns devreme la stadionul "Tineretului", alaturi de Irinel. Eram putin nerabdator, vroiam sa aflu care este nivelul nostru real, meciurile cu CFR Cluj si Poli Timisoara nefiind prea relevante, sau, ma rog, ne-au aratat doar ca suntem inca departe de nivelul echipelor puternice ale campionatului. Testul cu FC Bihor mi se parea, insa, unul care poate arata mai multe. Oradenii erau si ei nou-promovati, batusera pe UTA in prima etapa, la capatul unui joc spectaculos incheiat 4-3, apoi pierzand cu Otelul, scor 1-3. Practic, cu ei urma sa ne batem in acest sezon, sau, mai bine spus, cu echipe de nivel similar lor.

Am pierdut putin vremea in salonul destinat VIP-urilor, consumand vreo 3 cafele, iar apoi am urcat in tribuna oficiala. Cu un sfert de ora inainte de inceperea jocului, aceasta era aproape goala, la fel ca si celelalte tribune ale stadionului. Ma asteptam. De-abia asteptam sa se termine lucrarile la stadionul nostru, aveam convingerea ca acolo tribunele ar fi pline indiferent de numele adversarului. Macar si datorita capacitatii mai reduse a arenei, care urma sa fie la jumatatea lui "Tineretului".

Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Da, aceeasi jucatori in primul "11". Se parea ca e formula "standard".

De partea cealalta, oaspetii nu aveau mari nume in lot, doar David Lopes, Djorje Ivelja, Marian Aliuta si Cristian Cigan mai spuneau cate ceva. Fostul nostru jucator, Raul Crisan, care evolua acum pentru FC Bihor, era doar rezerva.

Imediat dupa fluierul de start, am si inceput sa ma enervez si sa injur ca un gropar. La prima faza a meciului, Cristian Cigan a deviat o centrare sutata pe coltul scurt al lui Balauru, mingea intrand in poarta. 0-1 in minutul 1.

- Calmeaza-te, Tibane, ca revenim.

Si peste doar 7 minute, prorocirea lui Irinel s-a adeverit. Vranjes a aruncat o minge-n fata, fundasii Bihorului s-au incurcat intre ei, iar Thaer Bawab a profitat si l-a invins pe Pogacsics cu un sut puternic, pe jos. Apoi, peste alte 5 minute, am reusit chiar sa preluam conducerea, prin Cojocnean, angajat excelent in adancime de catre Lucas.

- Tibane, cand ti-am zis... Cu Lucas asta n-ai cum sa nu prinzi Europa.

Nici bine nu s-au incheiat hohotele noastre de ras, ca oaspetii au si egalat. Au repus mingea in joc de la centru, Cigan a luat o actiune pe cont propriu, a trecut ca prin branza prin apararea noastra care probabil inca sarbatoarea golul de 2-1, si l-a lobat elegant pe Balauru, inscriind un gol absolut superb. Eram inmarmuriti.

- Ce p**a mea ? Desi tristi, startul acesta absolut naucitor de partida reusea sa ne puna zambete pe fete.

- Asta deja e handbal, frate... 2-2 in minutul 14 ?!

Frenezia a continuat, iar in minutul 20, am reusit sa trecem din nou in avantaj, Florin Manea executand inteligent, pe jos, o lovitura libera din lateral, un corner mai scurt, pentru ca Adrian Rusu sa impinga din apropiere mingea in plasa si sa marcheze primul sau gol pentru noi. 3-2. Dupa aceasta reusita, am izbutit sa gestionam ceva mai bine jocul, rezultand o a doua jumatate a reprizei plictisitoare, in totala antiteza cu prima jumatate, iar pana la pauza scorul a ramas neschimbat.

- Cine te tot suna, Tibane ? ma intreba Irinel, in inghesuiala din salonul VIP (in tribuna VIP nu era mai nimeni, dar acolo...), unde coborasem la pauza pentru inca o cafea.

- Nimeni.

- Cum nimeni, ma ? Te tot suna cineva si tu ii inchizi.

- Eee... Andreea...

- Pai cum, ma ? Andreea e nimeni ? Asa ai reevaluat-o ? De la "iubirea vietii tale" la "nimeni" ? se amuza.

- ...

- De ce nu-i raspunzi ? Probabil vrea sa te felicite pentru ziua ta.

- Nu, ca mi-a dat mesaj sa ma felicite. Dup-aia a inceput sa-mi dea ca "mi-e dor de tine", ca "vrei sa ne vedem? eu da."

- Pai n-ai terminat-o cu ea ? De tot ?

- Ba da. De-aia nici nu-i raspund. Acuma hai, ca-ncep baietii.

Repriza secunda a inceput excelent pentru noi, iordanianul Bawab reusind sa inscrie chiar in primul minut, din pasa lui Cojocnean. 4-2, un scor ceva mai linistitor. Pentru a fi insa si mai linistitor, Lucas si-a trecut si el numele pe depasita tabela electronica a stadionului, in minutul 61, cand Vranjes i-a centrat perfect pentru voleul sau spectaculos la coltul lung. Apoi, in minutul 69, Bawab a reusit o cursa superba de vreo 20 de metri, pe mijlocul terenului, a trecut printre cei doi fundasi centrali "vitezisti" ai oaspetilor, si l-a executat cu sange-rece pe ungurul Pogacsics, trecandu-si in cont hattrick-ul.

- Asta o sa fie golgheter si-n Liga I, Tibane, sa vezi.

- Macar jumate din cele 20 de goluri din sezonul trecut sa dea si tot e bine.

Metrom - FC Bihor: 6 - 2

O victorie necesara, frumoasa, la capatul unui meci dement. Era clar pentru mine acum ca avem jucatori valorosi in componenta echipei, capabili de lucruri frumoase, dar ne mai trebuia timp pentru a pune la punct unele probleme, in special in aparare.

De la stadion, am plecat direct la un restaurant din centru, pentru a-mi sarbatori aniversarea, dar mai ales prima victorie a clubului in acest sezon si in prima liga. Am baut si m-am simtit bine toata seara cu Irinel, Adi, Andrasi, Robert. Restaurantul a fost al nostru, practic, profitand si de lipsa prezentelor feminine alaturi de noi. De altfel, cand ne-am asezat la masa si a realizat acest lucru, Adi a si intrebat: "Da' ce p**a mea-i aicia, ma ? Homoteca ?"

Dar oricat de mult ne-am distrat si am ras noi fara fete, dupa cateva ore si cateva sticle de vin, ne-a cam luat dorul de ele si discutiile au inceput sa le contina exclusiv ca tema. Iar Andreea tot suna si insista. Mesaj dupa mesaj. N-a mai fost nevoie de mult si m-am trezit, din nou, cu ea, in bratele mele, in dormitor.

Link to comment
Share on other sites

Etapa urmatoare, ne-am deplasat la Alba Iulia, pentru a infrunta cealalta echipa nou-promovata din Seria a II-a a ligii secunde. Gazdele ocupau locul 13, cu acelasi numar de puncte ca al nostru, trei, obtinute dupa victoria in fata lui UTA din etapa a doua. Noi eram optimisti inaintea jocului, n-aveam cum sa fim altfel dupa victoria la scor din etapa precedenta.

Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean.

In minutul 6, Thaer Bawab este angajat excelent de catre Manea, trece de un adversar, scapa singur cu Dan Mutu, portarul alb-negrilor, dar din pacate rateaza. Aceasta avea sa fie si singura noastra oportunitate clara de a inscrie in prima repriza, echipa gazda dominand restul reprizei si fiind exacti in aparare. Din fricire, nici ei n-au reusit sa deschida scorul, desi si-au creat vreo doua ocazii, asa ca scorul la pauza a fost 0-0.

Dupa revenirea de la cabine, jocul a decurs in aceleasi coordonate pana spre final, cand Robert i-a introdus pe Mateiu si Popa, iar meciul s-a mai dinamizat putin. Lucas a ratat singur cu portarul, in minutul 75, iar, ceva mai tarziu, Cojocnean a obtinut un penalty, dupa ce a fost secerat in careu de catre Bogdan Roiu. Mateiu si-a asumat raspunderea executarii, dar tanarul nostru mijlocas a ratat, exact asa cum ma temeam. Totusi, acest lucru nu avea sa conteze, pentru ca, in prelungiri, Cojocnean a plonjat la o centrare a lui Grecu si a reusit sa ne aduca victoria.

Unirea Alba Iulia - Metrom: 0 - 1

Aveam din nou castig de cauza intr-un duel cu o formatie nou-promovata. Sigur, nu a fost o plimbare prin parc, dar "rezultatul conteaza". In urma acestor 3 puncte, urcam doar o pozitie in clasament, pana pe locul 9, deasupra unor echipe mult mai bine cotate precum Vaslui, Craiova, U Cluj sau chiar FC Brasov.

. . .

"Am avut si vom avea mereu..." zbiera Irinel ca un ultras, la sosirea sa in tribuna oficiala de pe "Tineretului". Cristina zambea, parca fiind de acord cu el, dar eu i-am facut semn, rusinat, sa taca, simtind privirile celorlalti oameni din jur. Da, in etapa a V-a, intalneam Rapiduletul, sau, cum i se spune mai nou, "Interregio". Giulestenii ocupau locul secund in clasament, fiind inca neinvinsi, si cu siguranta veneau la Brasov cu gandul la obtinerea unei victorii facile.

Stadionul era plin pe jumatate, 4.000 de spectatori estimam a fi in tribune, numele adversarului nostru fiind responsabil de acest lucru. Vremea era una perfecta pentru fotbal, un soare ce tocmai se pregatea sa asfinteasca si 21 de grade, dupa cum arata tabela de marcaj.

Echipa noastra: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Vranjes - Lucas, Bawab, Cojocnean.

"Echipa castigatoare nu se schimba" - probabil dupa acest dicton se ghida Robert. Stai, ba nu, el nici cand pierde nu o schimba.

In saptamana premergatoare acestei partide, primisem doua vesti bune. Ma rog, o veste buna si una multumitoare. Vestea buna era ca reusisem sa semnam un contract de sponsorizare cu firma Rege Automotive Brasov, parte a unui mare concern german specializat in productia componentelor pentru industria auto, si care, din intamplare sau nu, avea punctul de lucru la doi pasi de stadionul "Metrom". Urma sa primim 245.000 de euro anual, timp de 4 ani, si tot ce trebuia sa facem era sa le punem sigla pe tricouri. Vestea multumitoare era ca reusisem sa-l aducem pe Teodor Anghelini director tehnic, rezolvand astfel problema cu Robert si lipsa licentei sale PRO. Cine era Anghelini ? Un fost mare jucator al Steagului si al Stelei, un fost fundas lateral care a adunat si 22 de prezente in tricoul "nationalei". Desi nu ma incanta prea mult componenta sa stelista, era totusi brasovean, avea un nume important si, poate cel mai important, detinea licenta PRO. Avea de gand sa se retraga din fotbal, in ultimii ani antrenand echipe modeste precum Aversa Bucuresti, Predeal si Mogosoaia, iar oferta noastra l-a incantat, chiar daca urma sa ocupe o functie de fatada.

Rapidistii au inceput bine meciul, in primul sfert de ora reusind sa-si creeze nu mai putin de 4 ocazii clare, din fericire ratate toate. Total contrar cursului jocului, in minutul 18, tot stadionul, exceptand peluza din spatele portii lui Balauru, a izbucnit in urale. Bawab a primit o pasa filtranta geniala de la Vranjes, si l-a executat pe portarul oaspetilor, Mulder, cu un sut naprasnic sub bara, din 10 metri. 1-0. Dupa deschiderea scorului, am reusit sa ne concentram si sa-i tinem departe de poarta noastra pe alb-visinii, si am intrat la cabine in avantaj.

Repriza secunda n-a mai fost, insa, la fel de reusita. Dupa o ratare a atacantului suedez Linus Hallenius, celalalt atacant Kermit Erasmus, un sud-african, a reusit o actiune superba si a marcat golul egalizator, dupa un sut frumos din marginea careului, direct in vinclu. Echipa noastra a cazut complet dupa golul de 1-1, iar giulestenii continuau sa rateze ocazie dupa ocazie, problema golului 2 parand a fi una strict legata de timp. Pentru a avea o misiune si mai usoara, fundasul nostru central Ajdin Maksumic s-a accidentat in minutul 78 si a trebuit sa fie scos de pe teren. N-ar fi fost probabil o asa mare tragedie daca am fi mai avut schimbari. Cum n-am mai avut, Cruceru a fost retras in centrul apararii, iar Mateiu, intrat pe parcurs, a trecut la inchidere.

la scurt timp, in minutul 80, Cassio, intrat si el in repriza secunda, a prins un sut extraordinar de la 25 de metri, care l-a lasat masca pe Balauru. 1-2. In inferioritate numerica si cazuti psihic, n-am mai avut forta de a ataca pana la final, singurele ocazii apartinandu-le tot oaspetilor, dar Cassio si-a aratat valoarea pana la urma si a ratat doua oportunitati imense, din doar cativa metri.

Metrom - Rapid: 1 - 2

Cu un singur sut pe cadrul portii tot meciul, cred ca nici nu meritam mai mult. E adevarat, repriza secunda a fost frustranta, dar, tragand linie, victoria Rapidului a parut a fi rezultatul just. Aceasta infrangere nu ne afecta insa prea mult, noua noastra pozitie din clasament fiind cea cu numarul 10.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

@Razwyx: Nu e grava accidentarea, revine in curand. Si Erasmus ala, da, e dat dracu'.

In etapa urmatoare am intalnit in deplasare UTA. Aradenii promovasera in urma cu un sezon in prima liga, reusind apoi sa nu retrogradeze. Acum insa, pareau sa sufere de "sindromul celui de-al doilea sezon", ocupand ultimul loc, dupa 5 infrangeri in primele 5 etape. Am aflat de la Andrasi de acest asa-zis sindrom, care mi-a explicat despre el intr-o zi, la club. Spunea ca e un lucru stiut in fotbal ca, de-obicei, din patru echipe care promoveaza, doua dintre ele reusesc sa se mentina in primul an, dar cel putin una dintre aceste doua cade anul urmator. Destul de greu de verificat statistic acest lucru, dar parea veridic. Cert e ca acum lucrurile se potriveau. Spre deosbire de celelalte doua echipe nou-promovate, UTA si Petrolul au reusit in sezonul 2011-2012 sa se salveze de la retrogradare, iar in sezonul in curs erau singurele echipe cu 0 in dreptul punctelor. Si chiar daca era de-abia startul sezonului, aceste doua formatii erau considerate de catre multi ca si retrogradate.

Vremea de la Arad era placuta, chiar daca incepuse intre timp toamna, iar in jur de 3000 de suporteri asteptau, ca si mine, debutul jocului.

Primul "11": Balauru - Grecu, Poverlovici, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean.

Dispareau asadar din prima echipa Maksumic, Vranjes si Lucas. Primii doi erau accidentati, Stojan Vranjes urmand sa stea pe tusa 2 saptamani din cauza unei intinderi musculare suferite in timpul unui antrenament.

Am inceput partida in atac, iar in primele minute Bawab a ratat singur cu portarul Smaranda. Apoi, gazdele au trecut la conducerea jocului, o dominare insa mai degraba sterila, singurele ocazii fiind semnate de Nasser Menassel, cu un sut de la distanta periculos, si Abbe Ibrahim, cu un sut puternic din unghi, parat de Balauru.

In minutul 35, am aratat ca inca traim, Cojocnean ratand cu poarta goala din 6-7 metri, dupa o centrare a lui Grecu de pe partea stanga. Pana la pauza, aradenii ne-au supus unei oarecare presiuni, dar singurele emotii mari le-am avut in minutul 43, cand Claudiu Voiculet a lovit transversala cu un sut de la 30 de metri.

In repriza secunda, "Batrana Doamna" a incetat insa sa mai conteze, iar golul nostru a venit destul de repede, in minutul 57, cand mingea a sarit norocos la Cojocnean, dupa un sut al lui Popa respins de Smaranda. Tanarul mijlocas venit de la U Cluj n-a avut de indeplinit decat o simpla formalitate, inscriind al patrulea sau gol al sezonului. Dupa deschiderea scorului, am reusit sa ne gestionam avantajul, ba mai mult, in minutul 85, pe un contraatac, Daniel Stana, intrat in repriza a doua, a facut 2-0 cu un sut din mijlocul careului, plasat.

UTA - Metrom: 0 - 2

O victorie destul de linistita si meritata, chiar daca in prima repriza jocul nostru a mai scartait si am avut ceva emotii. Echipa a demonstrat inca o data ca impotriva echipelor de nivelul nostru se descurca si obtine victoria. Singura veste proasta dupa acest meci era accidentarea lui Iulian Popa, care in finalul jocului a trebuit sa fie scos de pe teren. Nu parea insa a fi o accidentare de durata.

Ca urmare a acestui succes, urcam pe pozitia a 8-a, cu 9 puncte acumulate si golaveraj pozitiv +3. Clasamentul arata asa, dupa 6 etape:

1. Steaua 18 p

2. Rapid 16 p

3. Dinamo 15 p

4. Gaz Metan 14 p

5. Timisoara 13 p

6. CFR 12 p

7. Otelul 9 p

8. Metrom 9 p

9. FC Bihor 9 p

10. FC Vaslui 8 p

11. Sportul 8 p

12. U Cluj 7 p

13. FC Brasov 6 p

14. Astra 5 p

15. U Craiova 4 p

16. Alba Iulia 3 p

17. Petrolul 0 p

18. UTA 0 p

Urma o pauza de aproape doua saptamani cauzata de meciurile intertari. Singurul nostru jucator convocat pentru a-si reprezenta tara era vedeta noastra din atac, iordanianul Thaer Bawab.

In aceasta perioada, ne-am aflat si primul adversar din Cupa Romaniei, echipa din liga secunda Luceafarul Oradea. Partida urma sa se dispute pe terenul nostru, sau, ma rog, pe "Tineretului".

Cu perioada de transferuri incheiata, cred ca ar fi interesanta o trecere in revista a celor mai importante mutari din fotbalul romanesc.

Echipa de pe primul loc, Steaua, condusa de Marius Lacatus, reusise sa-i aduca pe Cardoso si Mingote de la Pandurii, Jerko Leko de la Bucaspor si imprumutase si o gramada de pusti talentati din vestul Europei, printre care si Markus Heniksen, de la Manchester City. Toate aceste mutari au fost posibile datorita vanzarii lui Florin Gardos la Rangers pe suma de 5 milioane de euro.

Rapidul, preluat de catre un om de afaceri mexican, a fost si mai activa, desi de vandut n-a vandut niciun jucator pe bani multi. Vulcanicului Marius Sumudica i-au fost pusi la dispozitie jucatori precum Gangioveanu, Olariu, Chiriches, Salageanu, Mangala, Hallenius, Steven Cohen, Ionut Peteleu, Zverotic, Peter Singlar, Erwin Mulder. Ce sa mai, o intreaga echipa.

Dinamo, desi din pacate nu-si schimbase conducerea, reusise si ea niste mutari interesante. Cea mai interesanta de departe era numirea ca antrenor principal a lui Hector Raul Cuper. in ceea ce priveste jucatorii, nume noi erau Matel, Brata, Frasinescu, Epaminonda, Bujor si Maximiliano Nunez, un jucator argentinian pe care se zvoneste ca s-ar fi platit 1.5 milioane de euro. Indoi-m-as. De vandut, evident s-a vandut o echipa intreaga ca de-obicei. Rus, Patrascu, Musat, Margaritescu, Pulhac, Danciulescu, Bakaj, Dragos Grigore, Diabate, Rafi Stanescu (Arsenal, 900.000), Balgradean (Otelul, 140.000), Homei(Charleroi, 500.000).

Alte mutari interesante ar fi:

- trecerea lui Dayro Moreno de la CFR Cluj la FC Utrecht (5.5 milioane). Columbianul fusese cumparat sezonul trecut de catre clujeni pe 2.5 milioane de la Once Caldas.

- transferul lui Paul Papp de la Vaslui la Hoffenheim (3.5 milioane)

- aducerea de catre Otelul a atacantului georgian Gelashvili de la Zestaponi (1.4 milioane!)

- plecarea lui Adrian Cristea de la U Cluj la Roda Kerkrade (800.000)

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

@Razwyx: Poverlovici e decent, dar Rusu si Maksumic sunt cu o clasa peste.

Dupa scurta pauza competitionala, a urmat confruntarea cu vecinii de clasament de la Otelul. Marius Stan il daduse afara pe Dorinel Munteanu in vara si pornise un nou proiect cu Victor Piturca. Ma rog, alegerea lui... Piti a schimbat practic tot lotul noii sale echipe, aducandu-i pe Balgradean, Stelian Stancu, Ricardo Gomes, Chiacu, Valentin Simion, Dorinel Popa si multi altii. Dupa cum se poate observa, mizase pe multi jucatori ex-stelisti, asa cum era de asteptat. Un motiv in plus sa-mi doresc victoria. Stiam ca nu va fi deloc usor, dar eram optimist.

Robert a inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Lucas, Bawab, Cojocnean.

Meciul a debutat excelent, Bawab deschizand scorul in minutul 7, dupa o faza construita de Grecu si Lucas pe partea stanga. Brazilianul a centrat in mijlocul careului, iar de-acolo Bawab a trimis balonul in poarta cu capul, imparabil. Imediat dupa reusita noastra, Piti a inceput sa se agite pe banca si sa le faca semn jucatorilor sa urce, iar acestia l-au ascultat intocmai. Totusi, dupa o scurta perioada de dominare a Otelului, ne-am majorat avantajul in minutul 26, cand Maksumic a reluat in plasa centrarea din corner a lui Florin Manea. 2-0. Jubilam.

- Ce-ai facut, breton ? N-ai mai dat azi-noapte sase-sase-sase la barbut ? se auzi o ironie din partea unui ziarist brasovean de la masa presei.

Din pacate, pe finalul reprizei, oaspetii ne-au masat in propriul careu, iar golul de 2-1 a venit cum nu se poate mai rau. Exact inainte de pauza. Ricardo Gomes a izbutit sa marcheze primul sau gol pentru Otelul si unul dintre putinele din cariera, cu un sut superb, cu efect, din marginea careului.

Repriza secunda a inceput de parca nici nu s-ar fi terminat prima. Galatenii ne-au egalat rapid, in minutul 51, prin Hristu Chiacu. Apararea noastra a fost facuta sah-mat la combinatia dintre Simion si Ricardo Gomes, iar, lansat de ultimul, Chiacu l-a invins pe Balauru cu un lob.

De-abia dupa acest gol, am inceput sa mai jucam cate ceva, dar ocaziile clare n-au prea aparut, doar Florin Manea si Lucas incercandu-si norocul cu suturi de la distanta. Cei 2000 de fani prezenti la meci au fost nevoiti sa se multumeasca doar cu un rezultat de egalitate.

Metrom - Otelul: 2 - 2

Trecand peste faptul ca am fost egalati dupa ce ne-am bucurat de un avans de doua goluri, rezultatul era unul bun. Otelul nu era o echipa oarecare a campionatului, in timp ce noi da. Deocamdata.

. . .

Peste o saptamana, ne-am deplasat la Medias pentru confruntarea cu Gaz Metan. Gazdele ocupau un neasteptat loc 4 inaintea etapei, in timp ce noi ne clasam tot pe locul 8, chiar si dupa remiza cu Otelul Galati. Forma buna aratata de medieseni reusise sa-i atraga pe oameni la stadion, acesta fiind aproape plin la ora inceperii partidei. Vremea, in schimb, era nefavorabila fotbalului, 7 grade Celsius si ploaie.

Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Manea, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean.

La fel ca-n partida cu Galatiul, am deschis scorul repede, in minutul 3, prin acelasi Thaer Bawab. Iordanianul a primit o pasa in adancime de la Mateiu si, scapat singur, a finalizat elegant pe jos, pe langa portar. Gazdele au acuzat o pozitie de offside, iar de unde eram, tindeam sa le dau dreptate.

Din pacate, nu am reusit sa rezistam foarte mult in avantaj, mediesenii venind peste noi si reusind egalarea in minutul 26, prin Florin Bratu. Parvulescu a centrat la coltul lung, mingea l-a depasit pe Balauru, iar fostul atacant dinamovist a impins balonul in poarta, de la un metru. Dupa acest gol, "lupii negri" au continuat sa atace in valuri, iar in minutul 41 fundasul central Cristian Apostol a transformat in gol centrarea din lovitura libera a aceluiasi Parvulescu. Totusi, in prelungiri, am reusit cumva sa egalam, trioul din fata reusind sa combine frumos, finalizarea actiunii apartinandu-i tot lui Bawab, care a trimis mingea-n poarta din interiorul careului. Un scor de 2-2 multumitor la pauza.

Repriza secunda a continuat sa fie deschisa, iar in minutul 68, Florin Bratu a concretizat una dintre numeroasele situatii de gol avute si a readus gazdele in avantaj. Greseala la gol i-a apartinut lui Adi Rusu, care l-a scapat din marcaj mult prea usor la o faza de atac pozitional. Imediat dupa aceasta reusita a gazdelor, a mai venit o lovitura pentru noi. Florin Manea a trebuit sa fie scos cu targa de pe teren, iar apoi bagat in ambulanta si dus la spital. Cazuse rau dupa un duel cu Hoban.

Desi nu am fortat disperat egalarea pe final, am reusit totusi sa o izbutim, chiar in minutul 90. Ajdin Maksumic a trimis balonul cu capul in poarta lui Tsigalko, dupa o lovitura libera executata de catre Bawab. Dar, cand eram aproape convinsi ca urma sa plecam cu 1 punct de la Medias, Viorel Nicoara a adus victoria gazdelor, dramatic, in ultimele secvente ale partidei. Bratu a profitat de lipsa de concentrare din defensiva noastra, a patruns prin centru si a sutat puternic din marginea careului, supunandu-l pe Balauru la un efort serios de a respinge mingea. Din pacate, mingea a sarit fix in gheata lui Nicoara, iar acesta n-a avut altceva de facut decat sa o impinga in poarta lasata goala.

Gaz Metan Medias - Metrom: 4 - 3

Inca un meci spectaculos. Poate prea spectaculos. Desi nu exista ceva mai frustrant decat sa pierzi in ultimul minut, n-aveam dreptul sa fim prea suparati. Mediasul era clar echipa mai buna si a demonstrat-o si la acest joc.

Dupa acest rezultat, Gaz Metan urca pe locul 2, in timp ce noi coboram o pozitie, pana pe 9.

Link to comment
Share on other sites

@Srdjan: Eu nu sunt chiar atat de optimist. Nivelul campionatului este unul destul de ridicat pentru noi, iar distanta dintre noi si locul 5 e deja de 10 puncte, deci... va fi aproape imposibil.

Cu prima luna a toamnei pe sfarsite, venise momentul sa debutam si in Cupa Romaniei.

Luceafarul Oradea era prima noastra adversara, speram ca nu va fi si ultima. Oradenii se clasau pe pozitia a 9-a in Seria a II-a a ligii secunde, iar in turul precedent al cupei reusisera sa-i elimine pe Poli Iasi. Sau ACSMU, CSMS, sau cum s-or mai numi.

Pe o vreme tomnatica, ploioasa, si-n fata a aproximativ 1000 de spectatori, Robert a trimis in teren urmatorul "11":

Balauru - Szilagy, Maksumic, Poverlovici, Bacila - Cruceru, Mateiu, Vranjes - Cobra, Bawab, Cojocnean.

Dupa cum se poate observa, antrenorul nostru le-a dat sansa sa joace unor jucatori, nu multi, care nu erau obisuiti sa faca acest lucru.

Meciul a fost unul extrem, dar extrem de plictisitor. Am cascat, cred, de zeci de ori pe parcursul meciului, alaturi de Cristina, Irinel si ceilalti din jurul nostru. Probabil ne si molipseam de la unul la altul. Niciodata pana la acest meci n-am mai fost atat de lipsit de emotii si de pasiune, cel putin in jocurile oficiale. Am reusit sa castigam la limita datorita unui corner batut excelent de Bawab la coltul scurt si deviat in poarta de catre inaltul si puternicul Maksumic. In rest, 0. 0 absolut. 0 ingrijorator.

Metrom - Luceafarul Oradea: 1 - 0

O victorie anosta, dar meritata pana la urma. Daca noi am fost 0, oaspetii au fost -1. N-au avut nici macar un sut pe poarta, nici macar unul aproape de poarta. De aici si lipsa emotiilor.

Trceam insa mai departe in faza optimilor, acolo unde speram sa avem noroc si sa picam tot cu o echipa de esalon inferior, chiar daca numarul acestora urma probabil sa fie mic. Nu aveam niciun obiectiv stabilit in cupa, dar ne doream evident sa ajungem cat mai departe, mai ales daca urma sa fim avantajati de tragerile la sorti.

. . .

A urmat meciul din campionat impotriva "rivalilor" de la FC Brasov. Pe terenul nostru. De fapt, al lor.

Trebuia sa fim echipe rivale, nu ? Doar eram echipe concitadine si se stie ca in fotbal aceste doua lucruri sunt sinonime, mai ales cand ambele evolueaza in aceeasi divizie. Din pacate, nu simteam acest lucru desi mi-ar fi placut. Probabil mai era nevoie de ceva timp pentru a "face rost" de o rivalitate. Deocamdata, nu era cazul, mai ales ca pentru moment imparteam stadionul "Tineretului" iar atat brasovenii cat si presa brasoveana sustineau ambele echipe. Desigur, avantaj Steagu si aici.

Peste 4000 de suporteri au venit in tribune la acest joc, o asistenta ceva mai mare decat media la jocurile echipei FC Brasov.

Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Stana, Mateiu - Lucas, Popa, Cojocnean.

Pe langa absenta lui Manea, care urma sa mai lipseasca circa 2 luni, fracturandu-si doua coaste in meciul cu Gaz Metan, lipsea si Bawab, suspendat.

Am inceput extrem de timid partida impotriva "stegarilor", care ocupau locul 12, la un singur punct in spatele nostru. Asa-zisii "oaspeti" au avut un start coplesitor pentru noi, in prima jumatate de ora jucatorii nostri nereusind sa treaca cu adevarat centrul terenului. Totusi, golul galben-negrilor a venit doar ca urmare a unei lovituri de pedeapsa acordata de catre arbitrul Coltescu la o tragere ce s-a vrut discreta a lui Daniel Stana asupra lui Juan Toloza. Cristian Oros a transformat penalty-ul, tragand puternic pe centrul portii. Apoi, elevii condusi de Ioan Andone, revenit la FC Brasov in vara, si-au oprit atacurile, cautand sa-si conserve avantajul, lucru pe care l-au si reusit de altfel, cel putin pana la pauza.

Ei, in repriza secunda a fost altceva. Nu stiu ce le-a spus Robert la pauza, dar baietii au intrat pe teren total diferiti. Mult mai curajosi, mult mai determinati, mult mai hotarati. Acest lucru s-a concretizat si pe tabela, e drept, de-abia in minutul 67, cand Iulian Popa, cel care ratase pana atunci doua oportunitati uriase de a inscrie, i-a asezat elegant, cu pieptul, mingea lui Vranjes, care a prins un voleu de zile mari si a facut 1-1. Mijlocasul bosniac intrase in repriza secunda, cu putin timp inainte de marcarea golului. Apoi, finalul de meci ne-a apartinut in totalitate, dar suturile lui Bacila, Mateiu si Popa au fost parate de catre portarul Haisan.

Metrom - FC Brasov: 1 - 1

Rezultat bun, meritat. Chiar daca am fost luati un pic pe sus in prima repriza, repriza a doua a fost a noastra de la un capat la celalalt.

Dupa acest joc, am mai coborat o pozitie, pana pe 10. Nu locul era insa important, ci distanta fata de primul loc retrogradabil, ocupat de Sportul, care era de doar 3 puncte.

Link to comment
Share on other sites

Aveam o serie de patru meciuri fara victorie in campionat, iar meciul de la Craiova nu parea sa reprezinte nici el ocazia ideala de a rupe acest sir.

Universitatea incepuse slab sezonul, dar isi revenise in ultimele etape si ne ajunsese din urma. La fel ca si noi, oltenii aveau 11 puncte stranse, doar golaverajul nostru mai bun permitandu-ne sa ne clasam o pozitie mai sus.

Desi afara era racoare si ploua, 15.000 de fani patimasi ai Universitatii erau prezenti in tribunele stadionului "Ion Oblemenco". Era o atmosfera frumoasa, impresionanta si cu care nu eram deloc obsinuiti.

Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Fulea, Mateiu, Vranjes - Popa, Bawab, Cojocnean.

Asa cum ma asteptam, craiovenii ne-au dominat copios inca din startul meciului, doar norocul nostru determinand ca prima repriza sa se incheie la egalitate, 0-0. In a doua, insa, norocul s-a terminat. Tanarul atacant Mihai Roman a deschis scorul, marcand dintr-un unghi imposibil cu un sut in forta la coltul scurt. Evident, Balauru a avut o mare parte din vina.

Si totusi, contrar cursului jocului, Coman, intrat in repriza secunda in locul lui Popa, a reusit sa egaleze in minutul 77. Cojocnean l-a gasit in mijlocul careului cu o pasa, iar atacantul nostru s-a intors catre poarta si a trimis o "ÅŸtachie" direct in vinclu. 1-1 si nu mai era mult de jucat.

In minutul 79, insa, Mihai Roman a facut "dubla", marcand cu o lovitura de cap dupa un corner si naruind aproape toate sperantele noastre. Ca sa fie naruite cu totul a fost nevoie de golul de 3-1, marcat de catre brazilianul Tom, cu un sut din afara careului. Era minutul 86 si soarta jocului era decisa, golul lui Maksumic din prelungiri contribuind doar la impresia artistica.

Universitatea Craiova - Metrom: 3 - 2

Din nou un joc spectaculos. La ce bun insa ? Plecam din Oltenia "eterna Terra Nova" cu mana goala, seria noastra de meciuri fara victorie ajungand la cifra 5. De pe 10, coboram tocmai pe 14, fix deasupra liniei. Intrasem hotarat in "hora retrogradarii".

. . .

Din pacate, in etapa a 11-a a urmat inca o deplasare, si mai grea, tocmai in Ghencea. Era momentul sa intalnim liderul campionatului, Steaua, echipa care in primele 10 etape inregistrase nu mai putin de 9 victorii si o singura infrangere. Nu puteam avea prea mari sperante, desi nimic nu m-ar fi bucurat mai mult decat o victorie. De fapt, si egalul ar fi fost motiv de sarbatoare. De aceea, la acest joc, le-am promis prime triple jucatorilor.

Echipa: Balauru - Grecu, Maksumic, Poverlovici, Rusu - Fulea, Mateiu, Vranjes - Popa, Bawab, Cojocnean.

Se parea ca Robert optase pentru o mai mare siguranta in aparare, preferandu-l pe Rusu fundas dreapta in locul lui Bacila.

Din pacate, meciul a curs firesc, iar cei aproximativ 10.000 de fani stelisti veniti pe stadion au putut pleca multumiti acasa. Scorul a fost unul respectabil, doar 2-0, dar putea fi mult mai mare, ocaziile la poarta noastra fiind nenumarate. Noi... n-am reusit niciun moment sa ne impunem jocul, iar in dreptul suturilor pe poarta lui Mingote a fost la final un mare 0. Golurile Stelei au fost marcate de catre Ruben Amorim, un mijlocas central adus de la Benfica in urma cu doua sezoane, si de catre Cristopher Mfuiy, un fundas central congolez imprumutat de la Valenciennnes.

Steaua - Metrom: 2 - 0

Asa cum am mai spus-o, nu eram inca pregatiti de a furniza vreo mare surpriza.

Ramaneam insa pe locul 14 si dupa aceasta infrangere.

Totusi, la scurt timp dupa partida pierduta cu Steaua, am primit o veste buna. Tragerea la sorti a optimilor Cupei Romaniei. Urma sa jucam cu Chiajna, echipa de liga a II-a, singurul inconvenient fiind acela ca meciul urma sa se dispute in deplasare.

Link to comment
Share on other sites

@Razwyx: M-ai citit. :D

Nu mai puteam sta deoparte, simteam ca trebuie sa intervin.

Trebuia sa ma implic mai mult la echipa, si nu Gigi style. M-am hotarat sa incep sa asist la antrenamentele jucatorilor, nu pentru ca m-as pricepe si as fi in stare sa-mi dau seama ce se greseste sau ce exercitii ar trebui adaugate, dar pentru a avea o imagine de ansamblu.

Dar, cel mai important, trebuia sa discut cu Robert. Lucru pe care l-am si facut luni dimineata in timpul antrenamentului. N-a parut deloc surprins sa ma vada. A asteptat sa initiez eu discutia.

- Ce faci, mister ? Suparat... ?

- Nu, boss. De ce ? Ar trebui ?

- Niciodata nu trebuie sa fii suparat, dar cateodata n-ai ce face... Jucatorii cum sunt ?

- Au putin moralul la pamant, dar am stat de vorba cu ei. Si dupa meci, si astazi. O sa-si revina, sunt baieti mari.

- Am avut si program greu in p**a mea... Era greu sa scoatem ceva...

- Exact.

- Dar, asa cum imi place mie sa spun, nu e suficient sa fii suficient.

- Aia da.

- Ai inteles ce zic, nu?

- Da. Sta un pic pe ganduri si revine: Nu.

- Nu trebuie sa avem o parere prea buna despre noi... si sa ne multumim cu gandul ca am avut adversari grei si ca nu puteam face mai mult.

- Normal, intotdeauna se poate mai bine.

- Vezi, tu spui asta, dar nu esti convingator.

- Eee, eu doar cred ca nu trebuie sa dramatizam.

- Cine dramatizeaza ?

- Mai sunt meciuri, suntem deasupra liniei, am facut jocuri bune. Eu zic ca stam bine. Suntem pe drumul cel bun.

- Sunt de acord cu tine. Suntem in grafic, doar avem obiectiv salvarea de la retrogradare... Am batut toate contracandidatele noastre, dar... nu sunt asa convins ca suntem pe drumul cel bun. Eu cred ca ne-am oprit in intersectie si ne odihnim.

- De unde impresia asta ciudata ?

- Nu stiu, parca as vrea sa vad putin progres. Niste schimbari in joc. De cand a inceput campionatul, jucam tot pe contraatac... Totul numai pe umerii lui Cojocnean si Bawab. Si Maksumic, la faze fixe.

- Astea-s armele noastre, ce vrei ? Nu tre' sa dea toti jucatorii gol.

- Eu cred... ca ar trebui sa fim ceva mai curajosi. Prea mult stam cantonati in propriul careu asteptand adversarul, apoi cand prindem mingea o aruncam in fata aiurea, poate o prinde Cojocnean sau Bawab.

- Hai ca exagerezi, nu asa jucam. E adevarat ca jucam pe contraatac, dar avem un joc mai elaborat de-atat.

- Serios ? Eu asta vad mai mereu. Toti jucatorii cand prind mingea se grabesc s-o bubuie in fata.

- Si crezi ca astea-s indicatiile mele ? Eu le-am spus mereu sa iasa calm din aparare, cu mingea la picior daca se simt in stare sau, daca nu, cu pase scurte. Dar in Liga I e alt ritm, nu mai merge ca pana acum, pressingul adversarior e mai insistent, mai bine facut. Poate de-aici si repezeala lor sa arunce mingea-n fata.

- Bun. Deci esti de acord cu mine ?

- Nu. Recunosc ca sunt momente, inevitabile de altfel, dar nu, nu se intampla mereu asa.

- Ma rog... Parerea mea e ca daca observi ca jucatorii nu iti respecta indicatiile, sau nu sunt in stare s-o faca, tre' sa le schimbi. N-ai cum altfel... De aceea, iti propun sa schimbi putin planul tactic, stilul de joc.

- Sa stii ca planul tactic il modific de la meci la meci, asa ca...

- Nu ma refer la "lasa-i interiorul", "tine-l strans pe Măstăcan " si alte fleacuri.

- "Fleacuri" zici ? Vezi, de-asta eu sunt antrenor si tu patron. "Fleacurile" astea sunt de multe ori diferenta dintre victorie si esec.

- Poate ai dreptate, nu zic nu. De fapt, stiu ca ai dreptate, dar fleacurile fac diferenta intr-un meci. Pentru mine importanta e vederea de ansamblu; filosofia, stilul.

- Spune direct, nu ma mai lua cu vrajeli, cu filosofii... Ce vrei de fapt ?

- Nu vreau nimic. Vreau doar sa te conving ca e nevoie de o schimbare.

- O sa schimb, normal, ca jucam cu Astra acasa etapa asta. Nu pot sa joc la fel ca-n meciul cu Steaua, nu ? E la mintea cocosului.

- Lasa, ca si cu Alba Iulia, si cu UTA, tot asa ai jucat. Tot in aparare, tot pe contraatac.

- Si n-am castigat sau ce ?

- Vrei sa-ti spun direct ?! O sa-ti spun. Vreau sa fim o echipa "pozitiva".

- Acuma suntem "negativa" sau cum ?

- Noi pana sezonul asta am jucat "posesie", am pasat, am condus ostilitatile. Stiu ce-o sa zici, ca foloseam alt sistem... Nu e de ajuns argumentul asta.

- De fapt, ti-as zice ca intalnim echipe mult mai bune sezonul asta...

- Nici asta nu e un argument convingator. As vrea sa fim mai combinativi, sa atacam mai mult, sa fim preocupati mai putin de faza defensiva. Degeaba suntem preocupati de ea, tu n-ai vazut ca luam de la 2 goluri in sus pe meci ? Nu e pentru noi statul in aparare ! Grecu, Bacila sunt fundasi laterali ofensivi, habar n-au sa se apere. Sa-i folosim cum treb'e, zic. In plus, avem o gramada de jucatori tehnici, Vranjes, Popa, Manea, Bawab, Lucas... Poate ne-ar conveni un joc mai de posesie.

- Pai daca am urca si mai mult in atac, am lua de la 4 in sus !

- Nu cred. Eu chiar cred in vorba aia... "Cea mai buna aparare e atacul."

- Discutam degeaba, bai Tibi... Tu ma stii pe mine. Nu-mi place mie atacul ? Crezi ca n-as vrea sa fim mai ofensivi ? Dar, imi dau seama ca acest lucru ar fi sinucidere curata.

- Sa-ti zic altceva, care poate o sa te supere putin... Ti-a trecut vreodata prin minte... ca poate... nu stii sa pregatesti prea bine faza de aparare ?

- Nu ma supar deloc. Inteleg ce zici. Si eu as zice la fel in locul tau. Te uiti la numarul de goluri primite si asta e lucrul care-ti vine in minte primul. Dar tre' sa ai in vedere faptul ca nu pregatesc singur apararea. Am staff. Si sunt jucatori noi, e nevoie de timp pentru a pune la punct faza defensiva.

- Iti propun altceva. Spui ca ti-e frica sa atacam mai mult pentru ca am lua o caruta de goluri. Fa un test. Uite, acuma cu Astra. Joci totul pe cartea atacului si daca nu iese, promit sa imi asum eu toata raspunderea. Nu iti voi reprosa nimic, si nici jucatorilor. Si nici nu mai vin niciodata la tine sa te bat la cap.

- Mi se pare... Adica ne jucam sau ce facem ? Meciul cu Astra e extrem de important.

- Nu-ti impun nimic. Faci cum crezi ca e mai bine. Dar vreau sa te gandesti. Stii si tu ca trebuie sa schimbam ceva. De ce sa nu incepem din etapa asta ?

- Nu stiu... Mie imi suna aiurea toata treaba... Dar o sa ma gandesc. Oricum, fii sigur ca as fi jucat mai ofensiv cu Astra si daca nu-mi ziceai tu. Acuma, daca nu te superi, tre' sa ma intorc la antrenament...

- Bine, bine. Am dat mana cu Robert si, in timp ce paraseam terenul, i-am spus: Mai mult curaj, Roberte, mai mult curaj.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

@evelin12mai: Buna, buna asta :D

@Razwyx: Ia intreaba-i pe italieni. :P

Determinarea mea de a asista la antrenamentele echipei s-a stins destul de repede. N-am reusit sa dau dovada de rabdare, reusind sa bifez doar doua. Ce rost avea ? Robert parea sa stie ce face.

Sambata, am intalnit pe "Tineretului" Astra (inca)Ploiesti.

Oaspetii au avut un inceput de campionat destul de bun si se clasau pe locul 8. Totusi, patronul Ioan Niculae nu dadea semne prin presa ca ar fi prea multumit si-l intepa pe Selymes cu fiecare ocazie. Ce vroia, nu stiu... Sa se bata la campionat cu Izvoranu, Todorovski, Ben Teekloh si Tiganasu ?

Am inceput cu: Balauru - Grecu, Maksumic, Rusu, Bacila - Cruceru, Vranjes, Mateiu - Popa, Bawab, Cojocnean.

La o prima vedere, nicio modificare importanta in ceea ce priveste asezarea.

Totusi, inceputul de joc mi-a dat sperante, mingea fiind mai tot timpul la piciorul unui jucator imbracat in tricou galben-albastru. Nu puteam fi insa sigur ca acest lucru se datora discutiei mele cu Robert. Vranjes a semnat prima noastra ocazie, prin minutul 10, cand a sutat din afara careului putin alaturi. Cei aproape 2000 de spectatori au oftat la unison.

Apoi, pe la mijlocul primei reprize, Bawab si Popa au ratat fiecare cate-o ocazie uriasa, amandoi tragand insa doar in portarul Naouali din situatii de unu la unu. De remarcat faptul ca Astra nu reusise pana atunci nici macar sa se apropie de poarta noastra, daramite sa aiba vreun sut.

Conform cursului jocului, spre finalul reprizei, in minutul 43, Thaer Bawab a deschis scorul cu un sut superb. Mateiu i-a pasat in mijlocul careului, iordanianul a preluat balonul, s-a intors catre poarta si a asezat mingea aproape de vinclu, la coltul lung. Mi-a sarit in ochi faptul ca la aceasta faza eram cu toata echipa in jumatatea Astrei, iar vreo 6 jucatori erau in careu sau in apropierea acestuia.

Am intrat la pauza cu 1-0, deci nu puteam fi decat multumit. Am coborat cu Irinel in salonul VIP cu gandul de a bea o cafea si de a ciuguli cate ceva, un fursec, o maslina...

- Jucam sau ce p**a mea ?

- Da, Tibane, avem trupa de trupa, veni raspunsul spus cu gura plina si mai degraba ironic al lui Irinel.

- Nici n-au trecut astia de jumatea terenului... Pacat ca e numai 1-0.

- Ce sa-i faci, ma, viata e grea si lumea e rea...

- Si care-i legatura ? Am scos telefonul din buzunar nervos, exasperat de apelurile pe care le tot primeam.

- Ce-ai, Tibane ? Te suna copiii sa faca misto ?

- Nu, ma... Nu stiu ce p**a mea-i treb'e lu' Andreea... (Da, stiu, e gresit, dar in vorbire...)

- Bine-ai zis. Ii treb'e p**a.

- Ma tot suna, imi da mesaje ca "tre' sa ne vedem", "tre' sa vorbim"...

- "tre' sa ne futem"...

- Mda... I-am zis clar ca s-a terminat. Nu stiu de ce, dar ma deranjau teribil replicile lui Irinel. Nu-mi placea sa se vorbeasca astfel de Andreea.

- Ai mai zis tu o data asa si cum a plecat Cristina sa-si ingroape o matusa...

- Da, ma, recunosc. Am gresit. Dar mi-am promis ca aia a fost ultima data. Lucrurile merg prea bine cu Cristina ca sa le stric. S-a mutat la mine, cu tot, si-a adus si banda de alergat, si bicicleta de exercitii... E treaba serioasa.

- Clar, se stie ca nu-ti muti bicicleta cu una cu doua.

- Faci tu misto, da'...

- Ba, Tibane, da' ce le faci ma la astea de le dai gata asa ?

- Da... rautaciosii ar spune ca le arat extrasul de cont. Hai, ia-ti alunele alea cu tine si hai sa mergem, ca reincepe spectacolul.

Repriza secunda a inceput cum nu se putea mai bine, iar la doar doua minute de la reluare, Cojocnean ne-a dublat avantajul cu un sut la coltul scurt, dupa o balbaiala a defensivei oaspete la o incursiune a lui Bawab. De-abia dupa acest gol, am inceput sa ne mai retragem putin, oferindu-le mingea si prahovenilor, care pana atunci rar avusesera parte de ea.

Dupa un sut in plopi al lui N'Doye, primul sut spre poarta noastra, in minutul 67 Maksumic a spulberat toate emotiile si a inscris pentru 3-0. Evident, ca urmare a unui corner. De data aceasta executat de Bawab. 10 minute mai tarziu, fundasul bosniac a repetat figura, realizand "dubla", singura diferenta fiind aceea ca golul de 4-0 a venit ca urmare a unei lovituri libere din lateral. Un "corner mai scurt".

In mod surprinzator, lucrurile nu aveau sa se opreasca aici, nici pentru noi, nici pentru Maksumic. Masivul fundas a reusit in prelungirile partidei chiar hattrick-ul, inscriind tot cu o lovitura de cap, dintr-un corner batut de Bawab. Eram uluit. Irinel a venit insa imediat cu explicatia.

- Izvoranu l-a tinut la toate fazele fixe, cum p**a mea sa nu dea ?

Metrom - Astra: 5 - 0

Rezultat senzational, si tocmai dupa discutia avuta cu Robert. Nu eram atat de arogant incat sa cred ca acest succes mi se datora, dar putina mandrie simteam. Si multa bucurie.

De-abia asteptam sa ma duc la vestiare sa-mi felicit echipa si sa le promit ca maine la prima ora vor avea primele in conturi. Am coborat din tribuna oficiala, indreptandu-ma spre vestiarul nostru, si am asteptat ca jucatorii sa-si faca aparitia. Intre timp, telefonul imi tot suna, lucru care m-a determinat, intr-un final, sa-l inchid. Incredibil de insistenta si sacaitoare Andreea asta...

Jucatorii au venit cu intarziere in vestiar, iar bucuria lor era de nedescris, iar multi nici macar nu m-au bagat in seama in prima faza. Sareau ca apucatii, se loveau intre ei cu tricourile, cantau, fiecare in legea lui. A trebuit sa astept un timp ca lucrurile sa se linisteasca pentru a-mi putea exprima multumirea. Apoi, cand am mentionat de prime, balamucul a reinceput, asa ca am plecat.

la iesirea din stadion, am dat nas in nas cu Irinel. Tinea telefonul lui in mana, pe care mi l-a intins suparat.

- Ce, ma ? Ce ?

- Uite. Acuma ma fute pe mine la cap Andreea. Citeste si tu ce mi-a scris.

Am luat telefonul si-am inceput sa citesc. "spune-i lui tibi ca vin la usa la el daca numi raspunde. e fff important."

- Ce p**a mea o fi vrand asta ? De fapt, da-o-n p**a mea...

- Deschide-ti Tibane macar telefonul ca n-am chef sa ma sune asta toata noaptea. Si poate imi treb'e telefonul, nu-l inchid.

- Bine, ma, il deschid... Na, fericit ? Uite, ii scriu si un mesaj. " Vino, pui, la usa, ca nu-ti deschid. O seara placuta."

- Bun. Mergem undeva, Tibane, bem ceva ? Sa sarbatorim.

- Mergem, cum ? Cristina si-asa nu-i acasa. Da' Adi ala a iesit din stadion ?

- Da-l in p**a mea, mergem numa' noi.

Nici nu m-am urcat bine in masina, ca telefonul a sunat din nou. Mesaj.

- Ia sa vad acuma ce mai faci... imi dai foc la casa ? ma intrebam usor amuzat, cu voce tare. Citind mesajul, insa, mi-a pierit toata bunadispozitie. Superba victorie tocmai obtinuta inceta sa mai aiba vreo valoare. De fapt, totul inceta sa mai aiba vreo valoare. Am ramas inlemnit, cu ochii-n ecranul pe care scria: "sunt insarcinata"

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Eu sunt nou pe acest forum. Ieri din greseala ti-am gasit aceasta poveste. Inceputul este fabulos...ai pierdut putin din complexitatea povestii pe drum dar poate asta era de fapt scopul. Eu personal am fost putin dezamagit dar poate pentru ca ma asteptam la altceva dupa ce am citit primele 3 pagini. Vroiam mai multe detalii despre tot dar presupun ca mai ai si alta treaba in afara de povestea asta. Si nici nu te plateste nimeni pentru asta. Per total este foarte buna povestea. Felicitari!

Edited by costelio
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy