Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Guantanamera...


Tibi

Recommended Posts

  • Replies 600
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

- Vino incoa' ! I-am spus Andreei, care se afla tolanita pe canapea uitandu-se la televizor. Tocmai ajunsesem acasa.

- Ce vrei ? Nu parea ca vrea sa se ridice, dar parea in continuare neprietenoasa cu mine. Eu ma dusesem langa fereastra camerei si o asteptam.

- Hai sa-ti arat ceva.

- Ce ?

- Vino si-o sa vezi.

- Offf... S-a ridicat cu greu si a venit agale inspre mine.

- Ia zi. Iti sare ceva-n ochi ?

- Nu. Ce sa-mi sara ?

- Vezi ceva in fata blocului care poate... nu era ieri ?

- Da' crezi ca eu n-am altceva de facut decat sa ma uit ce e si ce nu e in fata blocului ?

- Banuiesc ca nu vrei un raspuns sincer...

- Du-te naibii ! Si a dat sa plece. Am oprit-o insa.

- Hai, pui, ca glumeam... Lasa-ti supararea de-o parte putin si uita-te. Chiar nu vezi nimic ?

- Ce sa vad ? Masini.

- Cald... Si dintre masinile astea... iti sare vre-una in ochi ?

- Ce joc mai e si asta ? Chiar n-am chef acuma.

- Hai, pui, ca nu e niciun joc. Stai sa te intreb altfel. Care-ti place cel mai mult ?

- BMW-ul ala negru de-acolo. Nu era raspunsul pe care-l vroiam, dar... adevarul e ca avea de ales dintre multe masini. In fata blocului se afla, pe langa parcarea locatarilor din bloc, parcarea unui magazin Billa.

- Bun. Alta ?

- Hai zi-mi odata. Ce trebuie sa vad, de fapt ?

- Uita-te acolo, langa mestecenii aia. Acuma vezi ?

- Peugeot-ul ala rosu ?

- Da, da. Greu...

- Ce-i cu el ?

- E al tau.

- Poftim ? Cum adica e al meu ?

- Asa bine. De la mine pentru tine.

- Esti un bou ! Mi-a spus suparata si a plecat furtunos de langa mine. De data asta n-am mai putut sa o opresc asa usor... era mult prea decisa. M-am luat dupa ea uluit si confuz. Nu ma asteptam deloc, da' deloc! la o asemenea reactie din partea ei.

- Ce ?! Ce-am facut ?! O intrebam in timp ce alergam pe hol dupa ea. Nu s-a oprit decat in dormitor, unde s-a ghemuit in pat si a inceput sa planga. De ce plangi ? Imi venea sa o intreb "Nu-ti place culoarea?" dar mi-am dat seama pana si eu ca nu era deloc momentul pentru glume si ca o asemenea intrebare n-ar fi facut altceva decat sa ma afunde si mai tare in groapa.

- De proasta. De-aia plang.

- Hai, pui, spune-mi...

- Niciun "pui". Si ia-ti mainile de pe mine.

- Bine. Dar crede-ma ca nu inteleg ce se intampla. Eu am vrut sa-ti fac un cadou frumos, care sa te bucure, nu sa te faca sa plangi. Mi-am adus aminte ca mi-ai spus ca iti place Peugeot-ul 206, asa ca ti-am luat unul...

- Da' ce sunt eu ? Curva ? Asta sunt eu pentru tine ?

- Nu, cum poti sa intrebi asa ceva ? Doamne...

- Ei nu...

- Termina. Nici nu stiu cum poti sa te gandesti asa ceva. Stii ca te iubesc.

- Minti. Ai vazut ca sunt suparata si ti-ai zis "Lasa ca-i iau la proasta o masina si ii trece." Ai crezut ca ma poti cumpara. De fapt, probabil te-ai gandit ca-ti vreau banii cand ne-am certat atunci la nunta. Te-ai gandit ca sunt geloasa pe rudele tale ca le dai bani, este ?

- Nu-i asa deloc... Daca chiar vrei sa stii... Da' lasa... degeaba iti zic... Faceam pauze pentru a ma gandi repede la ceva.

- Ce ?

- Bine, hai ca iti zic. Masina am comandat-o acum doua saptamani, da ? Deci inainte de nunta si de toate.

- Arata-mi actele.

- E, pai...actele normal ca sunt cu data de azi ca doar azi am luat-o...

- Mincinosule.

- Gandeste-te si tu pui. Crezi ca asa iei o masina noua ? Ca asta ? Intr-o zi ? Doar nu e ca si cum te-ai duce sa cumperi paine. Trebuie sa-ti alegi optiunile, alea alea...

- Vreau sa te cred, dar...

- Niciun "dar", shhh. Si i-am atins buzele cu degetul meu aratator. Intre timp, se oprise din plans si parca pe fata ei incepuse sa-i rasara un mic zambet. Speram sa nu mai analizeze, sa nu mai gandeasca, sa nu mai intrebe nimic... Nu ma simteam deloc confortabil atunci cand minteam, mai ales pe ea. Dar stiam ca trebuie sa o fac. Adevarul ar fi fost nemilos, asa cum este el de-obicei.

- Juri ca-mi spui adevarul ?

- Jur ! N-aveam nicio problema in a jura stramb. N-am crezut niciodata in astfel de lucruri. Chiar ma bucuram ca m-a pus sa jur. "Asa usor scap?" jubilam interior. Suntem bine atunci ? Gata cu plansul, cu supararea ?

- Da... da' suparata tot mai sunt putin. Nu trebuia sa-mi iei nicio masina, vreau sa-ti intre bine in cap ca nu stau cu tine pentru cadouri sau mai stiu eu ce... pentru bani.

- Stiu, pui, stiu. Daca te face sa te simti mai bine, sa stii ca masina e pe numele meu. Deci... I-am spus zambind. Acuma hai sa "ne dam" putin cu ea. Vrei ?

Link to comment
Share on other sites

Post-factum, ajunsesem sa ma bucur de iesirea Andreei, realizand ca o subestimam, o simplificam... si poate nu merita.

Progrese faceam si-n cazul Metromului...

Perfectam transfer dupa transfer, ne intrasem practic in mana. Reusisem sa-i aducem la echipa intr-un timp foarte scurt pe:

Ciprian Manea ( liber de contract de la FCM Bacau ) - un portar sigur, constant, in varsta de 29 de ani.

Laszlo Balint, Vasile Tatarciuc (ambii de la Unirea Tarlungeni) - Fundasi experimentati amandoi.

Florin Manea ( liber de contract de la Otopeni ) - Transferul de care eram cel mai mandru. Un mijlocas incredibil de tehnic, bun pasator, excelent suteur. E drept, nu excela la capitolul fizic. De asemenea, suferise o accidentare grava in 2008 care l-a tras mult in spate. De aceea i-a si dat drumul CS Otopeni, dar eu aveam incredere deplina in el. Niciodata n-am inteles de ce nimeni nu i-a acordat sansa de a evolua la un nivel mai inalt...

Florin Anghel ( tot liber de contract de la Ariesul Turda ) - un atacant decent, trecut de prima tinerete, care a evoluat in cariera sa pentru FC Brasov si Forex Brasov. Probabil un bun back-up pentru Coman.

Romeo Paduret ( cumparat de la Lindab Stefanesti pentru 7.000 de euro ) - desi avea 35 de ani, imi puneam mari sperante in fostul mijlocas al Sportului si al Stelei.

Asadar, aveam acum in lot 7 jucatori. Toti de valoare. Eram incantat ca am putut aduce, e drept, cu niste eforturi financiare importante, asemenea fotbalisti. De asemenea, am fost multumit ca Andrasi, Robert si primul nostru transfer, Coman, au jucat si ei un rol important in aducerea lor. Un aspect imbucurator pentru mine era ca 3 dintre cei 7 ( Coman, Manea si Tatarciuc ) evoluasera in trecut pentru vechea echipa a Metromului.

Nici Robert nu statuse degeaba. Isi incropise intre timp un staff. Acesta era format din antrenorul de portari Iosif Cavai, fost portar la Dinamo si U Cluj in anii '70-'80, preparatorul fizic Marian Lupu, fost la Steaua si FC National, si asistentii sai, Dan Paveliuc si Bogdan Moldovan.

De asemenea, Adi angajase un medic, la recomandarea sotiei lui care era de asemenea medic, si un scouter, Constantin Enea. Lucrarile la stadion incepusera si ele. De fapt, era vorba mai mult de o cosmetizare, pentru ca nu aveam timp de mai mult.

Rotitele se pusesera in miscare asadar...

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Chiar asa, eu cand am zis ca stiu ce fac...

Cat despre Tamas, in iulie 2010 ( data la care-am ajuns in story ) era pe cai mari, promovase cu WBA si era titular cert. In plus, Tamas + Coman nu cred c-ar fi ceva indicat. :)

Link to comment
Share on other sites

Venise si ziua tragerii la sorti a primului tur (cel putin pentru noi) al Cupei României. Sortii au fost blanzi cu noi si am picat cu CS Marmatia Sighetu Marmatiei, meci pe care urma sa-l disputam pe teren propriu. Nu-mi faceam griji din cauza adversarului, dar faptul ca partida era programata in 17 iulie, adica peste nici doua saptamani, ma nelinistea. Am convenit cu Robert sa plece cu jucatorii pe care-i aveam pentru un scurt cantonament la Sovata, unde sa puna la punct echipa din punct de vedere fizic. I-am promis ca o sa se mai trezeasca cu niste jucatori pe parcursul cantonamentului si ca o sa aranjam un amical la intoarcerea in Brasov.

Si m-am tinut de cuvant. In zilele ce au urmat, am reusit sa mai transferam cativa jucatori, la recomandarile impresarului Sitaru, scouterului Constantin Enea si chiar si ale lui Irinel. Acestia erau :

Ioan Talpos - portar de perspectiva, 19 ani, adus de la FC Maramures aproape gratis. Probabil va fi rezerva lui Ciprian Manea.

Attila Soo - fundas dreapta, 30 de ani, adus de la Minerul Motru, la fel, pe nimic.

Valentin Stancu - fundas stanga, 26 de ani, adus liber de contract.

Sergiu Muth - fundas central, 19 ani, imprumutat pentru un sezon de la Gaz Metan Medias. Un tanar de foarte mare perspectiva, aflat si in vizorul nationalei de tineret.

Razvan Tarlea - fundas stanga, 30 de ani, adus de la FK Qabala din Azerbaidjan pentru 8.000 de euro. Era deci cel mai scump transfer de pana acum si avea si cel mai mare salariu: 30.000 de euro pe an. Dar avea un CV impresionant pentru nivelul la care ne aflam noi. Jucase la Farul, U Cluj, CFR Cluj si Poli Iasi. Fusese insa pus pe lista de transferuri de catre noul antrenor al lui FK Qabala, Tony Adams.( ! )

Cosmin Marginean - mijlocas defensiv, 31 de ani, adus liber de contract. Un jucator cu aproape 150 de prezente in Liga I, aproape toate pentru Otelul Galati.

Marius Stefoi - mijlocas defensiv, 20 de ani, imprumutat de la FC Vaslui

Norbert Dina - tot mijlocas defensiv, tot 20 de ani, tot imprumutat, dar de la Unirea Ungheni

Silviu Muresan - atacant promitator, 18 ani, imprumutat de la Unirea Alba Iulia

Aveam deci 16 jucatori in lot. Inca ne mai trebuiau cativa, dar puteam sta mai linistiti, puteam alinia un prim 11 fara probleme acum. Dintre noii veniti, singurul propus de Irinel a fost Silviu Muresan. Citez: " Meserie asta, frate ! 1.85, tehnic, deloc lent, stie sa se demarce, finalizari bune. Ce mai vrei ? E el mai egoist, dar atacantii asa trebuie sa fie." Nu eram de acord cu ultima fraza, dar eram foarte curios daca Irinel il ochise bine pe acest pusti sau nu.

Link to comment
Share on other sites

Incet-incet, timpul a trecut si cantonamentul de la Sovata s-a incheiat. Echipa sosise la Brasov intreaga, niciunul dintre jucatori neacuzand vreo accidentare, ci doar oboseala. In ziua urmatoare, urma sa disputam si primul nostru meci de la reinfiintare, un meci amical impotriva celor de la Dinamo Ramnicu Valcea. Andrasi aranjase aceasta partida, profitand de faptul ca oltenii se aflau intr-un stagiu de pregatire la Brasov.

In noaptea de dinainte de meci aproape ca n-am putut dormi... De-abia asteptam sa vad echipa la lucru. Am tinut-o de vorba pe Andreea pana pe la 5 dimineata, amintindu-ne de Poiana Sarata, de cum ne-am cunoscut... La un moment dat, simtind ca o lua somnul, iar ritmul in care vorbea descrestea treptat, i-am dezvaluit ca Mihai ma impinsese de la spate sa "ma bag" pe ea.

- Ei da ? Cum asa ? M-a intrebat curioasa. Reusisem sa o fac sa-i sara somnul, cel putin pentru un timp.

- Asa bine. Mi-a zis ca daca nu ma bag eu pe tine, se baga el.

- Ce ? Adica tu din ambitie... ? De data asta nu se simtea nicio urma de suparare in vocea ei, parea chiar amuzata.

- A, nu. Eu vroiam oricum...dar cand mi-a zis chestia asta m-am hotarat. Nu puteam sa-l las sa mi te fure.

- Si-adica eu nu aveam niciun cuvant de spus sau cum ? Cine ajungea primu' ala ma lua ?

- Nu... dar n-am vrut sa risc. Da' zi-mi sincer acuma... te-ai fi combinat cu Mihai ?

- Da.

- Da ?! Incepuse sa rada.

- Ce-ai, pui ? Glumeam. N-ai vazut ce urechi are ? Zici ca-i Dumbo. Stii ca pe tine te placeam. Dar si tu greu te-ai prins. Cat am asteptat...

- Ei m-am prins greu... Crezi ca prietena ta Ecaterina era foarte subtila cand iti dadea mereu pedeapsa sa te lingi cu mine atunci cand jucam carti ?

- Pai si-atunci ?

- Daca tot suntem la capitolul dezvaluiri... Faza era ca lui Stefan ( un alt var ) ii placea de tine dinainte ca eu sa te remarc. Si l-am lasat sa incerce...asa mi s-a parut corect.

- Aha! Banuiam eu. Da' cum sa fiu eu cu ala ? Era si urat, si ciudat...

- Ei na, era ciudat... Era cu matematica, cu fizica... era destept, nu ciudat. Mergea mereu la olimpiade...

- Ma rog... deci asa am ajuns sa fim impreuna... Habar n-aveam.

- Prima data, da. A doua oara cred ca stii cum...

- Aia stiu... bautura, bat-o vina.

- De parca ar fi fost ceva rau...

- Nu, pui, n-a fost rau deloc. Acuma hai sa ne culcam, ca se lumineaza afara, vezi ?

Venise ora inceperii jocului. Andreea venise cu mine la meci si mi-a facut si o promisiune ca va veni la fiecare joc de acasa al Metromului. Nu stiam daca sa ma bucur sau nu... Dar stiam ca, in mintea ei, o face pentru mine, asa ca nu puteam decat sa-i apreciez intentia. Langa noi, in tribuna oficiala, desi e mult spus, venisera sa stea Adi, Irinel si Andrasi. Eram vreo 50 de spectatori de toti in tribune, dar adevarul e ca nici nu speram la mai mult.

Atmosfera era linistita, anosta, dar speram ca odata cu inceperea jocului sa mi se schimbe aceasta impresie. M-am intors totusi catre Adi si i-am zis sa nu uite sa cumpere un sistem audio pentru stadion. Echipele intrasera pe teren si am putut observa ca jucatorii nostri erau asezati intr-un clasic 4-4-2. Am fost putin surprins, dat fiind faptul ca nu aveam in lot niciun mijlocas de banda pur-sange. Robert il pusese pe stanga pe Florin Manea, iar pe partea dreapta pe Romeo Paduret. "Eh, stie el ce face." m-am gandit.

Insa odata cu trecerea primelor minute, incepusem sa-mi pierd increderea. Jocul nostru nu mergea deloc, greseam multe pase si nu reuseam sa ne apropiem de poarta deloc. E drept, nici adversarii nostri, dar de la ei nu aveam pretentii. A venit insa minutul 13, cand Gabriel Stan de la oaspeti a prins un sut din marginea careului direct in vinclul portii lui Ciprian Manea. "A avut bulan, se intampla..." a incercat sa ma consoleze Irinel. Dar nici dupa primirea golului, echipa nu a reactionat. Nu aveau deloc idei, tot jocul era facut pentru intrarile din banda in centru ale lui Florin Manea, care de cele mai multe ori suta grabit peste sau pe langa poarta. Pana la pauza, cei de la Dinamo Ramnicu Valcea ne-au mai penalizat de doua ori, astfel ca tabela arata dupa 45 de minute un incredibil 0-3. Nu-mi venea sa cred ce se intampla, ramasesem fara cuvinte... Echipa asta de liga a IV-a maturase pe jos cu noi si incepusem sa am indoieli serioase asupra antrenorului pe care-l alesesem, asupra jucatorilor... Imi venea sa ma duc in vestiar sa cer explicatii chiar atunci, dar mi-am dat seama ca ar fi o prostie. "Ce dracu' ? Doar nu sunt Gigi."

Dupa pauza, jocul nostru a fost o idee mai bun, dar n-am reusit sa inscriem nici macar un gol. Ba chiar am mai luat unul in minutul 69, dupa un contraatac ca la carte al oaspetilor nostri, finalizat de acelasi Gabriel Stan.

Asadar, scor final: Metrom - Dinamo Rm. Valcea : 0 - 4.

Dupa terminarea jocului, am ramas minute bune sa ma holbez la teren, la tribunele goale, la blocurile sumbre din spatele tribunei a doua si la muntii din jur. Cat de mici eram... Andreea ma tinea de mana si nu spunea nimic..astepta cuminte sa ma auto-calmez. Adi, Irinel si ceilalti care asistasera la meci plecasera de mult.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Realizand ca nu ar fi oportun sa ma duc dupa meci, la cald, sa-i cer socoteala lui Robert pentru jocul nostru lamentabil, am luat hotararea sa vorbesc cu el a doua zi, la club. Degeaba, nervii nu-mi disparusera aproape deloc.

- Spune-mi si mie ce s-a intamplat, Roberte. Cum ne-am putut prezenta asa ?! Spune-mi cum !

- Stiu ca e greu, dar te rog sa te calmezi... Crezi ca eu nu sunt suparat ?

- Ar fi chiar culmea sa nu fii.

- Am stat si m-am gandit toata noaptea... am analizat cifrele... Si explicatii sunt destule.

- Sunt tare curios sa le aud. Ai cifrele ? Da-mi-le si mie sa ma uit.

- In primul rand, jucatorii au fost obositi dupa cantonamentul de la Sovata. De-abia alaltaieri am venit. Nu e usor...

- Hai, ma, ma lasi ? Aia nu sunt tot in perioada de pregatire ? Ei n-au fost obositi ?

- Ei au jucat 4 amicale pana la meciul cu noi, e altceva... In al doilea rand, jucatorii n-au avut timp sa se cunoasca, trebuie timp si rabdare sa se lege niste relatii de joc.

- Stii si tu ca o parte dintre ei se cunosc foarte bine, au fost colegi... Coman, Manea, Tatarciuc, Balint, Anghel...

- Asa e, dar restul ?

- In fine, sa zicem, dar 0-4 ? Cu descultii aia ? Si nu e numai scorul, dar n-am jucat nimic. Absolut nimic.

- De acord, dar nu fa greseala sa judeci echipa dupa un singur meci. Si e si primul meci...

- Nu judec, dar vreau sa schimbi ceva. Sa schimbi sistemul. Ce-a fost cu 4-4-2-ul ala ? Cand stii prea bine ca n-avem mijlocasi de banda...

- 4-4-2 e cel mai simplu sistem de implementat, mai ales in cazul nostru, cu atatia jucatori adusi de prin toate partile.

- Uita-te si tu pe cifrele astea. Suturi 10, pe poarta 3. 9 dintre ele de la distanta. 9 ! 5 date de Florin Manea. Niciunul pe poarta.

- Era o schema de joc. Care ne-a si iesit, dupa cum se vede, dar Florin n-a fost in zi de sut.

- Mai departe... Nicio centrare reusita. Incredibil.

- Stiu si eu astea, stai linistit ca o sa corectez lucrurile astea.

- Cand ? Ca peste 6 zile jucam in cupa cu Marmatia.

- Pana atunci. O sa vezi ca vom arata altfel. Iti promit.

- Asa sper. Dar te rog eu, schimba naibii sistemul. Nu vreau sa mai vad 4-4-2. N-avem jucatori pentru 4-4-2.

- Stiu... M-am gandit la un 4-3-1-2, dar sa vad ce idei imi mai vin.

- Asa. Avem atatia mijlocasi centrali, sa ne folosim de ei. Vreau sa vad posesie, sa controlam jocul, sa atacam. Ceea n-am facut deloc ieri. Si ce-a fost cu apararea aia asa de jos ?

- Pai cred ca stii si tu ca n-avem fundasi foarte vitezisti, nu putem sta foarte sus.

- Si ce daca n-au viteza ? Sunt toti experimentati, au plasament. Si nici adversarii nu cred eu ca au cine stie ce jucatori de viteza in atac. Si inca o chestie, mi s-a parut ca suntem prea labartati, prea eram intinsi pe tot terenul...

- Tu crezi ca asa le-am zis eu sa stea ? Eu le-am spus sa fim o echipa scurta, sa nu lasam spatii intre linii, dar si pentru asta e nevoie de timp, de omogenizare. Nimic nu se face peste noapte.

- Stai linistit ca eu am rabdare, dar vreau sa vad progrese. De acord ?

- Sigur ca sunt de acord. Si vei vedea ca vom face progrese. Incepand chiar de la meciul urmator.

Sase zile mai tarziu, a venit si meciul de cupa. Ajuns la stadion, am realizat ca e primul meci oficial al Metromului dupa o pauza de mai bine de 7 ani. Speram sa iasa bine. Venisera la meci aproximativ 200 de spectatori, o asistenta decenta, si nu vroiam sa-i dezamagim. Cupa nu putea fi un obiectiv pentru noi, dar mi-as fi dorit un parcurs cat mai lung, sa ajungem sa fim eliminati de o echipa buna, eventual de prima liga, nu de una de liga a patra asa cum era CS Marmatia.

Adi se ocupase, asa cum i-am zis, de sistemul de sonorizare al stadionului si angajase si un crainic. Am fost foarte atent in momentul in care acesta a dat citire echipelor. Robert schimbase intr-adevar sistemul si optase pentru un 4-3-1-2: C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Attila Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - F. Manea - Anghel, S. Muresan. Lipsea Coman din primul 11, asta pentru ca se accidentase in timpul saptamanii la un antrenament si urma sa fie indisponibil pentru 3-4 saptamani. Grea lovitura, but the beat goes on da da dam da dam da.

Din boxe rasuna Guantanamera, evident la cererea mea, iar atmosfera nu mi se mai parea anosta, ca la meciul precedent. Si speram ca si jocul echipei sa fie altul. Dupa cum incepuse meciul, asa parea sa fie. Jucatorii erau clar mai motivati, mai bine asezati in teren si legau mult mai bine pasele, chiar daca ocaziile clare lipseau. In primul sfert de ora, doar Florin Manea amenintase poarta maramuresenilor cu doua suturi de la distanta care nu au prins insa cadrul portii. In minutul 19, a venit si golul, conform cursului jocului, dupa o pasa filtranta a lui Marginean care l-a pus fata-n fata cu portarul pe tanarul Silviu Muresan, iar acesta nu a iertat. Irinel jubila de parca ar fi marcat chiar el, mai avea putin si-si scotea si tricoul. M-a bucurat faptul ca dupa marcarea golului, echipa si-a vazut in continuare de joc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ne dominam categoric adversarul, care nu apuca sa atinga mingea prea mult. La pauza, scorul a fost 1-0, iar eu incepusem sa ma mai linistesc.

Dupa pauza, parea sa se repete scenariul din prima repriza, dar, absolut din senin, ne-am trezit egalati in minutul 60. Oaspetii au profitat de o lovitura libera, care mi s-a parut usor acordata, si au marcat prin fundasul central Cioalca, scapat din marcaj de Tatarciuc. Lovitura de cap la coltul lung, fara sperante pentru Ciprian Manea. Dupa acest gol, jucatorii pareau sa fi cazut psihic, incepusera sa se precipete, iar acest lucru dauna grav jocului nostru bun de pase de pana atunci... Desi am avut jumatatea de ora la dispozitie sa mai marcam, nu am facut-o, si asta in principal datorita lipsei de inspiratie la finalizare a lui Anghel.

Am intrat deci in prelungiri, iar eu aveam inima cat un purice. In minutul 10 al prelunigirilor, F. Manea avea in sfarsit sa marcheze printr-un sut sec din interiorul careului, dupa o faza bine lucrata de Attila Soo si Anghel. Insa aveam emotii mari in continuare, chiar daca oaspetii nu aveau forta sa se apropie de poarta noastra. Doar in ultimul minut al prelungirilor au mai avut ocazia sa marcheze, prin acelasi Cioalca, scapat din nou de marcajul aceluiasi Tatarciuc. Insa de data asta, lovitura sa de cap nu a mai gasit plasa si mergeam astfel in turul urmator al Cupei Romaniei.

Scor final: Metrom - CS Marmatia: 2 - 1

Desi trecusem prin mari emotii si rezultatul nu era unul foarte bun, eram multumit de faptul ca echipa aratase altceva, ca jucase fotbal.

Link to comment
Share on other sites

Luni dimineata m-am trezit si m-am grabit sa ajung cat mai repede la stadion. Dar chiar si asa, am reusit sa prind numai finalul antrenamentului. Am stat pe margine, asteptand sa se termine jocul-scoala, la care participau jucatorii. Mi-au atras atentia in special Attila Soo, datorita centrarilor sale perfecte pe care le reusea aproape de fiecare data, Marius Stefoi, datorita determinarii si pozitionarii sale in teren, si Silviu Muresan, "atacantul lui Irinel".

Dupa terminarea antrenamentului, l-am chemat la mine pe Robert.

- Cum e, Roberte ? Merge treaba, merge ?

- Da, merge. Bine, i-am lasat mai usor azi, sa se mai refaca.

- Bun copilul asta, Muresan, a ?

- Da, are calitati impresionante pentru varsta lui. Sa speram ca va avea si realizari, pentru ca am de gand sa-l folosesc destul de mult.

- Pai esti cam obligat, cu regulile astea de la liga a treia...

- Eu sper ca vor mai veni jucatori.

- Bineinteles ca vor mai veni, stai linistit. Vei avea 23-24 de jucatori pana la inceputul campionatului. Problema e ca nu stiu cati dintre vor fi tineri. E greu sa gasim intr-un timp atat e scurt jucatori tineri valorosi. Ne trebuie timp, Irinel si cu Enea vor trebui sa colinde toata tara in lung si-n lat.

- Inteleg...

- Trebuie sa ne bazam deocamdata pe jucatori experimentati, care au confirmat. Doar atacam promovarea sezonul asta. In timp, vor veni si tinerii...iti dai seama ca si eu imi doresc sa avem o echipa tanara, eventual formata din jucatori crescuti chiar de noi, dar asta va dura ceva...

- Normal, pentru toate trebuie timp.

- Bun, ma bucur ca esti de acord. Acuma imi spui si mie ce s-a intamplat la meciul de sambata cu Marmatia ?

- Ce sa se intample ? N-ai vazut ca i-am dominat categoric ?

- Nu ma intelege gresit, ca nu sunt suparat. Mi-a placut ca ai schimbat sistemul, ca am controlat jocul, dar de ce a trebuit sa suferim atat ?

- Nu vreau sa dau vina pe ghinion, dar ai vazut si tu... au intrat de doua ori in jumatatea noastra si ne-au dat un gol.

- Tatarciuc a avut cel mai bun bilet din stadion la faza aia.

- Da, chiar nu-mi explic, un jucator la experienta si la valoarea lui... Au facut baietii greseala sa se relaxeze... Si asta desi le-am spus clar la pauza sa nu facem acest lucru.

- Si Florin ce-a avut ? A sutat din toate pozitiile, noroc ca s-a mai scos cu golul victoriei, dar nu mi-a placut. A stricat multe faze.

- Stai sa-ti spun cum e si cu Florin... Eu am ales sistemul asta 4-3-1-2, tocmai pentru a-l avantaja pe el. Sa fie un fel de trequartista sau enganche, cum vrei tu sa-i spui. Numar 10.

- Bine gandit. Si eu il vad ca fiind cel mai important jucator al echipei.

- Da' el a cam abuzat de rolul pe care i l-am oferit si a incercat de prea multe ori sa finalizeze el toate actiunile... A exagerat, dar am stat deja de vorba cu el si i-am explicat. Si cred c-a inteles.

- Asa sper. Cifrele meciului le ai ?

- Le am pe birou la mine, la club,, dar le stiu pe de rost. Daca vrei sa ma intrebi ceva anume...

- Cat am avut posesie ? Stii ?

- 61 %.

- Numa' atat ? Am avut impresia ca mai mult...

- Nu, atat a fost, dar eu zic ca e bine. La meciul trecut am avut 45 %.

- Si suturi cate am avut ? 15, 20 ?

- 27 chiar. Dar doar 6 pe poarta.

- A, bine, dar majoritatea au fost suturile lui Manea de la distanta.

- Da, a avut din pacate 10 suturi de la distanta, si doar 3 pe poarta.

- Oricum, cifre mult mai bune decat cu Ramnicu Valcea. Sper sa crestem in continuare, si sa se regleaza lucrurile. Acuma hai ca te las, sa ma duc putin si pe la club, sa vad ce mai fac astia.

- Stii cu cine avem amicalul de prezentare sambata, nu ?

- Nu. A gasit deja Andrasi echipa ? Ii spusesem lui Andrasi ca vreau un meci de prezentare, inaintea inceperii campionatului, si sa caute o echipa mare, care atraga lumea la stadion.

- Cum naiba nu stii ? Cu Dinamo.

- Dinamo ?! Bucuresti ?

- Da, normal ca Bucuresti. Doar nu mai jucam o data cu Dinamo Rm. Valcea... Si miercuri acuma avem cu Ghimbavul.

Am fost uluit de aceasta veste, dar in acelasi timp incantat. Nu ma asteptam chiar la Dinamo, dar Andrasi imi intrecuse toate asteptarile.

Edited by Tibi
Link to comment
Share on other sites

Cu gandul la meciul cu Dinamo ce urma sa aiba loc peste 3 zile, m-am dus la amicalul cu FC Ghimbav mai degraba dezinteresat. De altfel, asa a parut sa faca si echipa, care a repetat jocul modest prestat cu Dinamo Ramnicu Valcea. Un meci anost, plictisitor, jucat in fata a numai 26 de spectatori. I-am numarat personal. Nu era deloc greu.

Scor final: Metrom - FC Ghimbav : 0 - 2

Se parea ca amicalele nu erau punctul nostru forte. Desigur, Robert a experimentat multe lucruri din punct de vedere tactic si a odihnit cativa jucatori de baza in perspectiva meciului cu Dinamo, dar nu ma consolau foarte mult aceste scuze. Jocul echipei era inca departe, foarte departe, de ceea ce imi doream eu.

Intre timp nu am mai adus decat un singur jucator: timisoreanul Adrian Ilie, un jucator promitator in varsta de 21 de ani, care putea juca varf, dar si in spatele varfurilor. L-am luat la recomandarea aceluiasi Constantin Enea, care a insistat sa platim cei 14.000 de euro pe care ni i-au cerut cei de Flacara Faget. Acest pusti, de doar 1.67 m, devenea astfel cel mai scump transfer al nostru.

Am facut si un transfer in ceea ce priveste staff-ul echipei, si anume aducerea lui Edy, tovarasul meu de suferinta de la casa de bilete. De-acum incolo el va fi magazionerul nostru. Nu a fost deloc greu sa-l conving sa vina, si asta pentru ca nu vazuse niciun ban de la FC Brasov din aprilie. De asemenea, Mihai isi luase atestatul profesional si putea sa-si ocupe functia de sofer. Adi isi facuse si el treaba si ne-a gasit un autocar MAN, second-hand, care m-a costat in jur de 45.000 de euro si de care Mihai a fost foarte incantat.

Pe nesimtite, a venit si ziua de sambata. Ziua meciului nostru de prezentare contra celor de la Dinamo Bucuresti. M-am trezit dimineata cu sentimentul ca urmeaza o zi de sarbatoare. O sarbatoare mai mare chiar si decat Craciunul... M-am ridicat din pat, ademenit de mirosul de cafea ca-n reclame, semn ca Andreea se trezise, ca de-obicei, inaintea mea.

Meciul incepea la ora 15:00, dar ne-am dus cu totii cu mult inainte, fiind nerabdatori sa vedem "la lucru" echipa noastra impotriva unui adversar valoros, sau cel putin mult superior noua. Din pacate, cu cateva ore inainte de inceperea jocului, s-a pornit o ploaie mocaneasca, care simteam ca o sa dureze. Ploaia nu i-a impiedicat insa pe spectatori sa vina la meci, astfel ca stadionul nostru de 900 de locuri se umpluse. Bineinteles ca venisera pentru Dinamo, dar eram bucuros totusi ca suntem capabili de asemenea asistente.

Din pacate, cu putin timp inainte de inceperea jocului, am aflat ca Dinamo nu vroia sa ne onoreze cu prezenta celor mai importanti jucatori ai sai si venisera practic cu echipa a doua. Dintre jucatorii mai cunoscuti publicului larg, doar Balgradean, Margaritescu, Rubio, Vlad Munteanu si Georgian Paun faceau parte din primul 11. Iar pe banca nu era niciunul. Recunosc, am fost foarte dezamagit... nu luasem deloc in calcul ca s-ar putea intampla acest lucru. De altfel, si Adi si Andrasi se jurau ca nu stiau nimic si ca nimeni de la Dinamo nu le-ar fi comunicat ca o sa se prezinte cu echipa a doua. Ce mai conta ?

Chiar si asa insa, Dinamo era echipa mai buna, iar acest lucru a fost evident in prima repriza. Am fost dominati categoric, dar am scapat norocos doar cu 0-1 la pauza, gol marcat de Alexandru Neculai in minutul 34 dupa o faza superba. Dar dupa pauza, jucatorii au parut ca si-au schimbat tricourile intre ei. Ne instalasem comod la carma jocului si incet-incet apareau si ocaziile la poarta lui Balgradean. Dupa o ratare monumentala a lui Anghel si cateva suturi periculoase de la distanta ale lui Florin Manea, am reusit sa egalam prin Tatarciuc, dupa un corner excelent executat de acelasi Manea. Era minutul 67 si nu-mi venea sa cred ca suntem la egalitate cu Dinamo Bucuresti. "Ba, esti nebun ?! " l-am intrebat retoric pe Irinel, care vroia sa para mai rezervat in exprimarea bucuriei. "Cainele rosu" din el probabil nu vroia sa accepte ca se poate bucura la un gol primit de echipa sa de suflet. In minutul 78, a venit insa bomba. Silviu Muresan a reusit sa marcheze simplu, din apropiere, in poarta lui Balgradean, dupa o centrare perfecta a lui Attila Soo, iar stadionul a izbucnit in urale, dar si in rasete. Eu nici nu stiam cum sa ma mai bucur, o luasem pe Andreea in brate si incepusem sa sar cu tot cu ea. Pana la fluierul final, tot noi am fost echipa care a atacat, dar fara sa mai inscriem.

Scor final: Metrom - Dinamo Bucuresti : 2 - 1

O victorie superba, chiar daca obtinuta intr-un meci amical si impotriva unei echipe a lui Dinamo lipsita de vedete. Efectiv, nu ma asteptam sa jucam atat de bine, cel putin in repriza a doua, si eram mandru de jucatori. Acest meci imi dadea sperante mari pentru viitor...

- Baaa ! Am batut Dinamo ! Tu-ti dai seama ?!

- Pai normal ca i-am batut. Cine nu-i bate pe Dinamo ? Veni replica lui irinel, spusa pe un ton dezamagit.

- Hai, ma, nu mai fa pe suparatul. Pentru ei n-avea nicio importanta meciul asta, pentru noi in schimb...

- Da' nu ma... ca ma bucur si eu. Mai ales ca a marcat Silviu Muresan. Eu cand ti-am zis ca-i bun copilu'...

- Te-am crezut. Altfel nu-l luam, nu ? Ba, da' mie tot nu-mi vine sa cred... Sa batem noi pe Dinamo, mai ales dupa 0-4 cu Valcea aia si 0-2 cu Ghimbavul.

- Eu zic sa nu te bucuri prea tare.

Link to comment
Share on other sites

Bucuros dupa victoria impotriva lui Dinamo si dat fiind faptul ca se apropia meciul nostru de debut in campionat, i-am spus lui Adi sa rezerve o sala de restaurant, unde sa luam cina cu totii. Simteam nevoia unei astfel de iesiri, menita sa ii apropie pe jucatori, sa-i uneasca, sa-i ajute sa se cunoasca mai bine si poate chiar sa-i faca sa lege prietenii, benefice si pe terenul de joc.

Adi gasise o sala la restaurantul "Serban", pentru seara de luni. Destul de aproape de meciul nostru din prima etapa, care urma sa il disputam joi, pe teren propriu, impotriva echipei a doua a lui Gaz Metan Medias, dar varul meu nu putea face mai mult intr-un timp atat de scurt. Meciul cu Gaz Metan II fusese programat joi pentru ca duminica aveam meciul cu Performanta Alba Iulia, contand pentru turul doi al Cupei Romaniei. Aveam deci un program incarcat in fata, dar nu eram dispus sa renunt la ideea acestei cine, pentru ca mi se parea importanta.

Am ajuns la restaurant, care intamplarea facea sa se afle aproape de stadionul nostru, pe la ora 7. Le spusesem jucatorilor sa-si aduca si iubitele/nevestele, dar nu foarte multi dintre ei facusera acest lucru. Oricum, eu m-am dus acompaniat de Andreea, care s-a imbracat ca pentru o nunta, cu o rochie de seara neagra, eleganta. Ii spusesem ca se supra-imbraca pentru acest eveniment, dar nu m-a bagat in seama. Intrand insa cu ea de brat in restaurant, mi-am dat seama ca facuse alegerea corecta. Atragea toate privirile si parea din alt film fata de celelalte fete/femei prezente. Parea superioara... si ma facea si pe mine sa ma simt mandru. Era clar cea mai frumoasa din incapere... si era a mea.

Dupa cina, m-am ridicat de pe scaun tinand un pahar de sampanie in mana. Nu era primul, bausem indeajuns de mult ca sa-mi inving retinerea de a vorbi in public. Am batut putin in pahar cu o lingurita si am asteptat sa se dea muzica mai incet.

- Sunteti putin atenti la mine ? Bun. Promit sa fiu scurt, sa nu va plictisesc. In acel moment, ochii tuturor erau atintiti asupra mea. In mod normal m-as fi pierdut intr-o asemenea situatie, dar alcoolul isi facea treaba. In primul rand, vreau sa va multumesc ca ati venit si sper ca v-ati simtit bine pana acum. In al doilea rand, vreau sa va felicit pentru victoria de sambata cu Dinamo. Repriza a doua a fost extraordinara. Spuneti-mi drept. V-a injurat putin Robert la pauza, nu ? Nu am primit reactia asteptata la aceasta intrebare, nimeni neschitand nici macar un zambet. Oricum, sper sa jucati la fel de bine si in meciurile oficiale care urmeaza. Si nu vad de ce nu ati face-o... doar suntem cei mai buni din seria noastra. Cred ca sunteti constienti. Sau cel putin voi aveti cele mai mari salarii. Cativa jucatori au zambit la aceasta remarca. Serios acum, eu cred cu tarie ca sunteti cei mai buni, altfel nu va aduceam. Trebuie sa stiti ca Metrom isi propune lucruri mari, nu vrem sa ramanem prea mult in liga a III-a. Si nici in a II-a. Se putea citi uimirea catorva jucatori, in special pe fetele celor tineri. Cei mai experimentati mai auzisera probabil aceste lucruri si incetasera sa le mai ia in serios. Iar pentru a ne atinge acest obiectiv, avem nevoie de jucatori insetati de performanta si carora le face placere sa joace fotbal.

- Hai, bre, ca astea-s vorbe goale. Se auzi vocea lui Coman, care parea sa se plictiseasca de moarte.

- Da, si ziceai ceva, c-o sa fii scurt... Completa favoritul meu, Florin Manea.

- Vorbe goale ? De ce ? Eu vorbesc foarte serios si cu toata convingerea. Poate ca voi nu ma cunoasteti, dar cand o veti face o sa va dati seama ca eu nu ma joc cu cuvintele. Mi-am indreptat privirea catre atacantul nostru nr. 1 si l-am intrebat: Coman, ia zi, tu te consideri un fotbalist realizat ?

- Nu, de-aia am venit in liga treia. Sa ma realizez. Hohote de ras in sala.

- Ai 28 de ani, mai ai timp. Ia gandeste-te. Cum ar fi, de exemplu, sa luam cupa anul asta ? Si sa marchezi tu golul victoriei in finala ? Manea, tu ? Te consideri realizat ?

- Nu...

- Normal ca nu. La ce calitati ai tu, trebuia sa fii sus. Sus de tot. In fine, ceea ce vreau sa va spun este ca nu sunteti jucatori terminati. Mai aveti inca de aratat lucruri bune in fotbalul romanesc. Nu vreau sa va ganditi la Metrom ca la un club mic, unde ati venit sa mai castigati niste bani pe final de cariera, aproape de casa, ca multi dintre voi sunteti brasoveni... Vreau sa avem rezultate. Dar trebuie sa vreti si voi. Nu vreau sa mai vad jocuri ca cel cu Ghimbav sau Ramnicu Valcea. Vreau sa va vad jucand ca-n meciul cu Dinamo. Motivati.

Nu simteam nimic din partea jucatorilor. Nu pareau a rezona cu mine, asa ca am continuat.

- Stiu ca e greu sa fiti motivati, mai ales voi, astia cu experienta. Dar vreau sa va redescoperiti placerea de a juca fotbal. Da, Coman, stiu, suna a cliseu, a vorba goala. Dar vreau sa va ganditi la copilaria voastra... Cand bateati mingea de dimineata pana seara si nu va ardea de nimic altceva. Nu va trebuia altceva, pentru ca mingea aia va oferea totul. Nici sa mancati nu va indurati. Va strigau mamele de pe geam la masa, dar voua nu va era foame. Sau va era, dar piramida voastra a nevoilor era alterata si fotbalul se situa inaintea hranei. Amintiti-va cum va strigati prietenii sa iasa "la fotbal" si cat de dezamagiti erati cand geamul nu se deschidea sau cand spuneau ca au teme de facut. Probabil atunci ati tras si primele voastre injuraturi. Sigur, in timp, la multi dintre voi, s-a pierdut acea pasiune, acea placere, si fotbalul a devenit un simplu mijloc de supravietuire, de subzistenta. Un loc de munca. Dar nu trebuie sa fie asa. Copilul ala cu genunchii juliti, dar fericit, se afla in fiecare dintre voi. Lasati-l sa iasa... si sa se joace.

- E bine si cu copilaria, cu piramide, dar eu n-am inteles... Vrei sa jucam din placere sau vrei sa avem rezultate ? veni intrebarea aceluiasi Coman.

- De unde ideea asta ca se exclud una pe cealalta ? Nu se exclud deloc. Ba eu vad chiar o legatura stransa. Ce ? Cand erati copii va placea cand pierdeati ? Nu cred, cred ca era cea mai mare drama pentru voi. De-abia asteptati sa primiti sansa revansei. Vroiati sa dovediti ca sunteti cei mai buni. Atat. Ca doar nu jucati pe bani sau altceva.

- E, mai jucam noi si pe bani...

- Aia poate mai tarziu. Ideea e ca daca o sa va regasiti placerea aceea de a juca fotbal, rezultatele nu au cum sa nu vina. Si odata cu ele si banii. Dar nu vreau sa jucati cu gandul doar la bani, la prime. Banii vor veni in mod natural, firesc si vor fi pe masura muncii voastre. Munca pe care v-o puteti face usoara...

Stiu ca e ciudat sa ma auziti tocmai pe mine spunand ca banii vin pe masura muncii... eu care-am castigat cateva milioane de euro la loto... In sfarsit starnisem primele rasete. Dupa o scurta pauza, am continuat. Oricum, in caz ca nu v-am convins, vreau sa va anunt ca am stabilit prima de promovare in liga a II- a. 100.000 de euro, care vor fi impartiti in functie de minutele jucate. Asa ca trageti tare sa-l convingeti pe Robert sa va bage, ca am inteles ca spaga nu accepta. Reusisem sa mai destind putin atmosfera. Si acum, in incheiere, vreau sa va urez succes in acest sezon si sa va spun ca am mare incredere in voi. Acum, sa ridicam un pahar de sampanie... a primit toata lumea ? si sa bem in cinstea noastra. In cinstea Metromului !

- "Pentru Metrom ! ", "Hai Metrom ! ", "Forta, tata ! " Se auzeau in sala glasurile jucatorilor.

- Distrati-va in seara asta, ca de maine avem treaba. Acuma dati drumul la muzica.

Link to comment
Share on other sites

- Ba, astia au venit cu prima echipa, ce p**a mea ?!

- Sa stii. Ciudat, ca incepe si Liga I sambata asta.

- Va fi greu cu astia, mi-e cam frica...

- Stai, ma, linistit, ca ne rezolva pustiul. Da doua goluri si castigam, sa vezi.

Eram in tribunele stadionului Metrom si discutam cu Irinel inaintea primului nostru meci din campionat, contra celor de la Gaz Metan II. Mediesenii venisera cu multi jucatori care in mod normal faceau parte din prima lor echipa: Vatca, Vukadinovic, Buzean, Romulus Miclea, Doru Dudita, Raul Martin si Alin Litu. Era de inteles deci de ce imi era frica de acest meci.

Robert a hotarat sa inceapa meciul cu aceeasi formula ca-n meciul cu Dinamo. C. Manea - Tarlea, Tatarciuc, Balint, Attila Soo - Paduret, Marginean, Stefoi - F. Manea - Anghel, S. Muresan.

Echipa a inceput bine jocul, sprijiniti si de cei 300 de spectatori veniti sa asiste la debutul nostru in campionat. Posesia era clar de partea noastra, construiam atac dupa atac, dar nu reuseam sa ne cream inca ocazii clare, impotriva unei defensive ce, pe hartie cel putin, parea redutabila. A venit insa minutul 34, cand Florin Manea a inventat o pasa filtranta geniala, care l-a facut pe Silviu Muresan sa se trezeasca singur cu Vatca. Iar talentatul nostru atacant nu l-a iertat pe fostul portar al Stelei si a deschis scorul. 1-0, rezultat care avea sa se inregistreze si la pauza. Evident, Irinel nu a ratat ocazia si mi-a spus mandru si plin de respect de sine: "Eu cand ti-am zis !"

Dupa pauza, echipa si-a continuat prestatia buna, iar in minutul 51 ne-am dublat avantajul. De data aceasta, Anghel a fost marcatorul golului, dupa o pasa in adancime a lui Romeo Paduret. Eram placut surprins de ceea ce juca echipa, tinand cont ca aveam in fata un adversar destul de puternic. Dupa marcarea acestui gol insa, oaspetii au avut o tresarire de orgoliu si au redus din diferenta prin Cosmin Rada, ca urmare a unui corner. Totusi, am reusit sa ne concentram pana la finalul meciului si scorul nu a mai suferit modificari.

Metrom - Gaz Metan II: 2 - 1

Se parea ca daca e victorie, e 2-1. Am fost foarte multumit de acest rezultat, dar mai ales de fotbalul pe care l-au jucat baietii nostri. Dupa meci, am fost pentru prima oara si la vestiare sa felicit echipa. Am tinut insa sa-i atentionez ca urma sa jucam peste 3 zile in cupa si sa nu faca greseala sa se relaxeze, chiar daca intalneam un adversar de liga a IV-a, inferior noua.

Pana la meciul de la Alba Iulia, am mai perfectat un transfer: Marius Nazare, un mijlocas central, in varsta de 22 de ani, adus pentru 3000 de lei, de la vecinii de la Forex, care erau in prag de desfiintare. Acest jucator ne-a fost puternic garantat de catre Florin Manea, iar mie mi-a fost de ajuns acest lucru pentru a nu sta prea mult pe ganduri.

Echipa s-a deplasat la Alba Iulia folosind proaspatul cumparat autocar, condus de Mihai. Eu insa m-am deplasat cu Tiguan-ul, condus de Marian. La acest meci, nu au venit nici Andreea si nici Irinel, care se afla la Chiajna pentru a asista la meciul de cupa dintre echipa locala si Petrolul Targoviste. Vroia sa-l urmaresca la lucru pe atacantul Sabin Ruse, despre care auzise el c-ar fi bun.

Meciul nostru impotriva celor de la Performanta Alba Iulia fusese programat la ora 15:00, pe o caldura sufocanta. Doar era prima zi a lunii august...

Robert hotarase sa odihnesca cativa jucatori la acest meci si a inceput cu: C. Manea - V. Stancu, Tatarciuc, Balint, Soo - Nazare, N. Dina, Stefoi - F. Manea - Anghel, Adrian Ilie

Eram si eu curios sa-i vad pe Stancu, Nazare, Dina si pe Ilie, dar mai ales pe ultimul, despre care auzisem numai cuvinte de lauda si care era cel mai scump transfer al nostru. Chiar zilele trecute, Adi imi povestise cum jucatorii l-au poreclit "Cobra" dupa primul antrenament. Sigur, asta datorita numelui sau, caci avea un profil destul de diferit fata de atacantul care a semnat acea superba executie impotriva Columbiei, la campionatul mondial din '98. In primul rand, era stangaci si avea 1.67. Dar scouterul Enea spunea despre el ca e mai rapid decat fostul jucator al Valenciei, ca e un mai bun dribleur, iar executii neasteptate avea si el. Eram destul de sceptic, dar speram sa aiba dreptate...

Partida a inceput aproape dezastruos pentru noi. In primele 5 minute, gazdele au avut 2 ocazii mari de a marca, dar au finalizat lamentabil, asta si din cauza terenului sub orice critica. Apoi, in minutul 7 si probabil tot din cauza terenului, s-a accidentat Florin Manea. A fost nevoie de inlocuirea sa cu Romeo Paduret. In acel moment, imi disparuse tot cheful si incepusem sa injur de toti sfintii si toti dracii la un loc, fara discriminare. Echipa insa s-a redresat incet-incet si a preluat carma jocului, iar in minutul 17 am reusit sa deschidem scorul. Nazare a trimis o pasa "printre", care l-a gasit pe Adrian Ilie, si acesta a trecut spectaculos de doi adversari, apoi a driblat si portarul, dar a trimis slab, sleit parca de puteri dupa aceasta cursa. Mingea insa a ajuns in plasa, cu toata opozitia fundasului Curca, care n-a putut face mai mult decat sa-si impinga balonul in proprie poarta. Dupa deschiderea scorului, am tinut de minge si nu le-am oferit sansa gazdelor sa atace, astfel ca la pauza conduceam cu 1-0 si se parea ca avem un meci lipsit de emotii.

Repriza a doua a fost monotona de-a dreptul. Adversarii nostri nu aveau forta sa atace, iar pe noi nu ne interesa. La un moment dat, spre finalul jocului, jucatorii nostri, plictisiti probabil de atata pasat, au inceput sa preseze careul advers, profitand si de caderea fizica a celor din Alba Iulia. Am reusit sa ne cream niste situatii clare de a marca, dar Ilie si Anghel au avut grija sa le trateze cu superficialitate. Am avut apoi si o bara prin Nazare, dupa un sut frumos de pe la 20 de metri, dar pentru a marca golul 2 a fost nevoie de intrarea pe teren a pustiului Muresan. Dupa doar 3 minute, in minutul 85, acesta a marcat dupa o executie absolut fabuloasa, a la Alessandro Del Piero. A insirat doi adversari, apoi a sutat cu efect la coltul lung din marginea careului, lateral stanga.

Performanta Alba Iulia - Metrom: 0 - 2

Treceam asadar mai departe in Cupa Romaniei, fara emotii. Meci la discretia noastra, chiar daca l-am inceput mai greoi.

M-au bucurat in special evolutiile lui Nazare si Ilie. Muresan era deja o certitudine... De asemenea, am fost multumit ca de data asta am reusit sa nu mai primim gol. O premiera.

Pacat de accidentarea lui Florin, care la prima vedere parea sa fie destul de grava. De-abia asteptam verdictul medicului.

Link to comment
Share on other sites

- Ia zi, e ceva de capul lu' ala sau nu ? L-am intrebat direct pe Irinel, cum am intrat in biroul sau.

- Nou' Hagi.

- Zi, ma, serios.

- Ba, serios iti spun ca trebuie sa-l luam. N-o fi el noul Hagi, dar poa' sa fie noul Stancu sau macar noul Rusescu.

- Pleaca, ma. Noul Sabin Ilie nu ? Ca si-asa au acelasi prenume.

- E bun, ma. Eu iti zic sa-l iei. Si-ai vazut ca eu nu vorbesc aiurea. Silviu Muresan ala...

- Bine, ma, daca esti tu asa convins... Oricum, alta varianta de atacant nu avem.

- Ai putea sa-l iei pe Jenaru de la Drobeta.

- Ti-am zis ca nu-l iau p-ala. Are 31 de ani, cati mosi sa mai aducem ? Il luam pe Sabin Ruse asta si gata cu transferurile.

- Da ?!

- E, bine... daca mai apare ceva ca lumea... Dar nu cred. 20 de jucatori sunt suficienti.

- Pai parca erau 18. Cu Ruse se fac 19.

- A, nu stii ? L-am adus pe Raul Crisan imprumut de la Dinamo, ca s-a accidentat Muth.

- Lovitura.

- Auzi, da' revenind putin la Ruse. Ce-a facut de te-a impresionat asa de tare ?

- N-a facut nimic la meciul asta de cupa. Adica nimic notabil, n-a dat niciun gol, dar mi-a placut cum se misca pe teren, cum se demarca. E muncitor, suteaza bine... Am eu o presimtire ca va ajunge mare. Are doar 18 ani, are tot timpul.

- Macar i-a batut Chiajna pe aia?

- 3-0 le-a dat. Ba, da' cat de cald a fost la meci ! Nici nu-ti poti imagina. O canicula la Chiajna... cred ca erau peste 40 de grade. Mi-am dat si eu seama cat de norocosi suntem sa locuim aici.

- Eh, te obisnuiesti si-acolo.

- Du-te, ba, c-as innebuni. Si cat vezi cu ochii numa' camp... nici n-ai unde sta la umbra.

- Da' ce, ma ? Tu stai la umbra Tâmpei sau ce ?

- Faci tu misto, dar ce nasol a fost...

- Lasa, ma, ca stiu si eu cum e. Prin ce-am trecut eu cu canicula... nu doresc la nimeni.

- Prin ce-ai trecut tu cu canicula ?

- Nu ti-am zis cand am fost cu chestionarele pe la Mizil ?

- Nu.

Si am inceput sa-i povestesc. In urma cu cativa ani, cand faceam chestionare pentru... un important institut de sondare a opiniei publice, am fost trimis 3 zile in judetul Buzau. Evident, erau chestionare cu tema politica. Bucuros ca aveam ocazia sa fac ceva bani, eventual pentru a merge la mare, m-am dus cu nici cea mai vaga idee ce ma asteapta. Mai ales ca mai fusesem in astfel de expeditii pana atunci pe la Bucuresti, pe la Medias...

Am plecat, intr-o dimineata frumoasa de iulie, cu trenul din Brasov, alaturi de inca 4-5 baieti pe care-i cunosteam mai mult sau mai putin. Destinatia: Ploiesti. Din Ploiesti, a trebuit sa luam un personal pana in Mizil. Bineinteles, nu s-au sincronizat trenurile si am fost nevoiti sa ne pierdem vremea prin orasul lui Nichita Stanescu. "Sa vizitam ceva." se trezise unul. Dar ce sa si vizitezi in Ploiesti ? Pub-ul lui Doroftei ? Da. Acolo am fost. Ma rog, cum-necum am ajuns si-n Mizil, dupa o experienta aproape de cosmar marca "CFR". Eu inteleg ca Ploiesti-Mizil nu e tocmai o ruta importanta, dar sa-ti ploua in vagon si... Dar mai bine nu va spun, ca poate mancati. Sau aveti de gand sa mai mancati...

La Mizil, eram asteptati de coordonatoarea noastra, care mai apoi am aflat ca era lesbiana. Ne-a facut cinste cu cate-o bere la o terasa (singura terasa (?)) si apoi ne-a trimis pe care-ncotro. Pot sa spun ca am avut noroc la repartizarea cartierelor, asta pentru ca am prins centrul orasului. Il compatimeam sincer pe cel care nimerise cartierul de rromi. "Dallas" parca i se zicea acestuia. Bine, centrul orasului tot era sub periferia unui oras cat de cat, dar era maxim. Toata dupa-amiaza am sunat pe la usile oamenilor, care ma amenintau ba cu cainii, ba cu politia, ba ca ma bat chiar ei. Am reusit totusi pana s-a lasat seara sa gasesc si niste oameni mai descuiati, astfel ca am reusit sa-mi fac norma si m-am dus in graba la terasa, locul nostru de intalnire. Acolo i-am asteptat si pe ceilalti si am fost urcati intr-o duba, care ne-a dus intr-o vila din comuna Greceanca, judetul Buzau. Am fost incantati de ideea de vila, dar mai putini incantati de lipsa de apa. Proprietarul sau administratorul vilei si-a cerut scuze, a dat vina pe seceta si ne-a sfatuit sa mergem la magazinul din comuna pentru a ne lua apa. L-am ascultat, iar dupa vreo 2 km de mers prin balegar si pietre am ajuns la magazinul respectiv. Multi au preferat berea in locul apei, dar eu m-am gandit ca ar fi totusi neplacut sa ma spal pe dinti sau pe fata cu bere.

A doua zi, am avut parte de una dintre cele mai teribile experiente din viata mea. Am fost treziti dis-de-dimineata si trimisi direct in satele din jur. M-am bucurat ca macar de data asta am fost trimisi cate doi. Fusesem repartizati sa "sondam" opinia oamenilor din comuna Baba Ana si din satul Ciresanu, ambele aflate la sud de Mizil. Inapoi in Mizil am fost dusi cu duba, dar de-acolo urma sa ne descurcam singuri. Ne-am luat repede niste covrigi din Mizil si am mers sa stam la ocazie. N-am stat prea mult si un domn binevoitor cu un Aro alb aproape dezmembrat s-a oferit sa ne duca la Baba Ana. Ajunsi acolo devreme, am reusit sa terminam chestionarele planificate pana-n ora 12, asa ca am inceput sa intrebam "Nu va suparati... in satul Ciresanu cum putem ajunge ?" Din pacate, colegul meu a avut proasta inspiratie de a intreba un politist care se afla in zona. Iar acesta, fara sa stea prea mult pe ganduri, a dat prin statie un cod si ne-a spus sa asteptam. In 2-3 minute, a sosit langa noi un IMS, in care am fost poftiti sa urcam. Nu-mi faceam prea multe griji, eram chiar usor amuzat de situatie, dar imi parea rau ca pierdeam timpul... Am fost dusi la sectia de politie, unde am fost intrebati ce cautam, de unde suntem, etc... Au inteles cu greu ce le-am explicat, dar noroc ca ne fusesera date niste legitimatii de catre coordonatoare. Erau mai mult "la misto", nu erau nici stampilate, dar au fost de ajuns pentru politistii respectivi. Ne-au luat datele si ne-au dat drumul. Cand sa iesim din sectie, ne-au zis zambind si cum sa ajungem in satul Ciresanu.

Aveam de mers aproximativ 3 kilometri, pe un drum neasfaltat si necirculat de masini. Soarele incepuse deja sa arda, iar in jur era numai camp cat vedeai cu ochii. Doar niste turme de oi mai animau putin peisajul si ne taiau drumul din cand in cand. A trebuit sa rugam ciobanii care le insoteau sa-si tina cainii, pentru ca s-a intamplat sa vina amenintatori spre noi de cateva ori. Aveam norocul insa sa-l am alaturi de mine pe Chucky, care se intelegea cu oamenii simpli, si care era in general o prezenta placuta, care facea sa mai treaca timpul. Era dobitoc, in sensul bunul al cuvantului. "Tu-ti dai seama ca daca se intampla ceva in satul ala, pe noi ne ia ? Se fura o gaina, se violeaza o octogenara, noi suntem principalii suspecti." Pe tema asta a marsat apoape tot drumul pana-n Ciresanu.

Ajunsi in satul respectiv, obositi si topiti de soare, am inceput sa batem in portile oamenilor. Aici n-a mai mers treaba asa de unsa, asa ca pana la urma n-am avut ce face si dupa ce am fost amenintati cu tarnacoapele, am luat decizia sa completam chestionarele ramase "din burta", intr-o crasma, la o bere. Cum ne terminasem munca, am iesit la ocazie spre Mizil, pentru ca un satean ne-a spus ca este drum direct, fara a mai ocoli prin Baba Ana. Si am stat...si am stat... si nimic. Rar trecea cate-o masina pe acel drum judetean, dar si cand trecea era vorba de cate-o dacie plina. Dupa ce-am stat vreo jumatate de ora, ne-am zis sa o luam pe jos. Si am mers si-am mers pana am ajuns in Mizil. 5 kilometri de mers pe jos prin camp, la o temperatura ce probabil la soare ajungea la 50 de grade. Nicio masina, dintre putinele care au trecut pe langa noi, nu s-a indurat sa opreasca, desi la un moment dat faceam semne disperate cu mainile impreunate. Iar noi nu eram tocmai la pantaloni scurti, caci n-ar fi fost potrivit sa intervievam oamenii imbracati de gratar. Aveam pantaloni lungi, camasa, iar in spate ghiozdane in care aveam mapa cu chestionare, pixuri, covrigi. Am avut sentimentul ca voi muri in ziua aceea, mai ales cand ne-au dat tarcoale niste ciori. Chucky isi pierduse si el tot cheful, isi uitase povestile, isi uitase glumele... tacea doar si mai blestema din cand in cand.

Ajunsi intr-un final la vila din Greceanca, ne-am bagat direct in pat si-am adormit. Asta desi in timp ce ne taram spre camerele noastre de la etaj, am observat ca aveam companie. Venisera alaturi de noi niste colege brailence, dintre care unele pareau chiar bune si abordabile, dar cui ii mai trebuiau? A treia zi, am fost trimisi din nou intr-un sat, dar nu mai conta. Cu o zi inainte atinsesem climaxul suferintei.

Nu stiu daca mai e cazul sa spun ca, ajuns in gara din Brasov, imi venea sa sarut peronul. Daca eram putin "luat", mai mult ca sigur o si faceam. M-am ales cu arsuri solare pe fata, gat si maini, cu batuturi la picioare si cu un herpes pe toata buza superioara. Asta doar din punct de vedere fizic...

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy