Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Guantanamera...


Tibi

Recommended Posts

Ma trezesc. E soneria. Cine naiba e la ora asta? Poate pleaca. Ma uit la telefon si constat cu surprindere ca e 12:57. Nu pleaca. O fi ceva important, ma gandesc, asa ca ma duc sa vad cine e. In drumul spre usa, voma de pe gresia din hol imi aminteste de ce ma simt atat de rau. Ma uit pe vizor si vad o parte din vecinul meu capsunar de la parter. Nu incapea tot. In prima faza, ma hotarasc sa nu-i deschid. Probabil iar pleaca in Spania si vrea sa-l scot de la intretinere. Deci, nimic important. Insa insistenta cu care apasa butonul ala nenorocit ma face sa ma razgandesc. Deschid si ies in casa scarii, scutindu-l de o priveliste nu tocmai placuta.

- Buna ziua, vecine !

- Buna ziua...

- Stii ca vopsim scara, nu ?

- Nu. Nu prea m-am mai uitat la stiri. Zambesc. Stiu ca toti vecinii mei apreciaza caterinca ieftina.

- Da... 250 de apartament ne costa toata distractia. Pana luni.

- Aha. Nu stiu ce sa zic, de-abia am terminat de izolat blocul. Trebuie sa vorbesc cu mama...

- Bine. Cand vine ?

- Vinerea cealalta.

- Mai vorbim... O zi buna !

- Da, da, la fel...

Nu-mi placeau deloc discutiile cu vecinii, mai ales ca tot timpul au idei cum sa-mi cheltuiasca banii. Revizie interfon, acoperis, izolatie, usa la intrare, inlocuirea geamului de la usa de la intrare si tot asa. Plus ca, dupa plecarea mamei la Bucuresti, am preluat eu postul de sef de scara si acest lucru imi crea doar neplaceri si absolut niciun beneficiu. In fine, ma apuc si spal pe jos, fac un dus, imi mai revin. Deschid calculatorul pentru niste House MD si ma relaxez.

Nu trece mult timp si suna telefonul. E Adi, var'miu.

- Salut, Tibicule !

- Salut ! Stiu, stiu, maine la stadion. La 10, da?

- Cum la 10 ? La 9 jumate' sa fii acolo. M-ai auzit?

- Ahh, bine. Il iau si pe Irinel ?

- Normal ! Jucam cu CFR-ul, vine lumea !

- Vine pe dracu'. Stii ca astia numa' cu Steaua vin. Dar il iau.

- O sa vezi ca vine, sa va apucati sa listati bilete de cum ajungeti.

- Doar e spre binele nostru, pe tine te doare la baston. Hai, salut ! Vorbim maine.

- Pa!

Urma o zi plina, spre deosebire de celelalte ale vietii mele din ultimul timp. Nimic nu mergea cum trebuie. Femeie nu aveam, si nu de azi de ieri, ci de pe vremea cand se putea iesi afara in maneca scurta. Era 28 martie si Brasovul era in plina iarna. Din octombrie incoace, doar frig si zapada. Imi place iarna, dar parca era deja prea mult. Cu facultatea... o dadusem in bara. Informatica nu era pentru mine si simteam ca am luat-o pe un drum gresit. Insa nu ma mai puteam intoarce. Eram in ultimul an. Cu banii stateam la fel de prost si de aceea, mergeam sa vand bilete la FC Brasov, acolo unde m-a bagat Adi.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

  • Replies 600
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Promitator...hai ca se poate. Cu vanzarea de bilete ajungi departe. Unii vindeau bilete in fata la Patria candva si acum nu ii mai cuprinde nici televizorul si nu se mai suporta nici ei. Multa bafta si inspiratie sa ai.

Edited by nynyshor
Link to comment
Share on other sites

Se facuse seara. Ma uit pe geam si vad cum, din nou, se pornise ninsoarea. Iarna nu avea nici un gand sa plece...

Suna telefonul. E Irinel.

- Ce faci, Tibane ?

- Salut. Bine, sa zicem, un pic mahmur.

- Da, ma gandeam io, te-a cam luat aseara...N-ai mai ajuns nici pana la baie.

- Aha. Uite, chiar vroiam sa vorbim. M-a sunat Adi sa-mi spuna ca vrea sa fim maine la 9 jumate' la stadion.

- Bun, hai ca trec pe la tine sa vorbim. Iau un Milcov ?

- Nu mai lua, lasa-ma in pace.

- Hai ma, cui pe cui se scoate. Stii doar. Hai ca ajung in 5 minute.

- Te-astept.

Nu prea mai aveam chef sa beau si parca nici sa pierd inca o seara stand de vorba cu Irinel. Ii stiam toate povestile, toate parerile in legatura cu orice. Dar intrasem intr-o oarecare depresie in ultimul timp, iar bautura ma mintea ca ma ajuta. Si inca nu ajunsesem la stadiul de a bea singur.

Telefonul suna, din nou. Ma simteam cautat. De data asta, era mama.

- Alo ! Sunt in tren. Vin la Brasov.

- A, da ?! Cum asa? Eram surprins usor pe nepregatite.

- S-a intors Vali mai repede si mi-a zis ca pot sa vin acasa.

- Foarte bine, te astept atunci. In cat timp ajungi ?

- Sunt pe la Ploiesti. In 2-3 ore. Pa!

- Pa-pa.

Nu ma bucuram deloc. Ma obisnuisem singur de cand mama statea la Bucuresti, acolo unde avea grija de un nepot. Venea acasa la 2-3 saptamani, in week-end. Acum, vestea ca vine mai repede cu o saptamana ma nelinistea. Casa era un dezastru, trebuia sa spal un morman de vase, sa dau cu aspiratorul, sa duc gunoiul, sticlele, bidoanele. Se aude soneria de la interfon. A venit Irinel.

- Salut ! Hai, ti-ai revenit ? Am luat Cava D'oro, era la oferta.

- Ba, nu cred ca ne vom bucura de el. M-a sunat maica-mea ca vine in 2 ore. Tre' sa pun lucrurile in ordine pe-aici.

- A, nasol. Hai ca stau numa' la o tigara atunci. Ce mai zicea Adi?

- Ce sa zica ? Maine la stadion.

- Pai nu vine prostu' ala de Edy sa ne ia?

- Pai suna-l si intreaba-l.

- Lasa ca-l sun mai incolo. Ba, stii cu cine-am vorbit azi ?

- Nu, si nici n-am chef sa ghicesc.

- Cu tovarasul din blocul cu opt. Am fost la el la o cafea.

- Da ? Si ? ce prostii a mai delirat ?

- Ba, zicea ca ii merge bine,ca ii ies toate combinatiile. Luna asta cica a facut 30-40 de milioane. (radeam amandoi) A, si m-a intrebat de tine. Ca ce mai faci, cum o mai duci.

- Tare... ce i-a venit?

- Spunea ca are nevoie de un om si s-a gandit la tine.

- Pentru ce ?

- Ba, zicea ca a plecat in Anglia ala cu care fura el din magazine. Si mi-a zis sa te intreb daca te intereseaza.

Irinel stia bine parerea mea despre Chelu' si prostiile lui, asa ca se uita la mine asteptand sa izbucnesc in ras. Adevarul e ca, din nu stiu ce motiv, nu am facut-o. Chiar m-am gandit un pic la propunere... Totusi, mutra in expectativa a lui Irinel ma trezi si apuc sa schitez un zambet. Ajunsesem rau. Constientizam acest lucru tot mai des. In fine, Irinel isi termina tigara si pleaca. Stabilim sa ne intalnim a doua zi la 9, sa avem timp sa mergem si pe la Casa Pariurilor sa punem cate-un bilet.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Ma trezesc. E 8 dimineata. Ma uit pe geam si decorul ma binedispune. E asa cum imi place, alb... Insa, in acelasi timp, ma saturasem de atata frig. Ma mai gandeam si la faptul ca poate voi fi trimis sa ajut la deszapezirea terenului. In fine, scap de aceste ganduri si intru in rutina diminetii. Se face 8 jumate'. Deschid repede calculatorul sa-mi fac biletul de pariuri. Si aici ami o oarecare rutina: Celtic, Rangers, Manchester United, Chelsea, Dinamo si mai bag si un sub 2.5 la Brasov cu CFR. Iese o cota frumusica. Il sun pe Irinel sa vad daca e gata. Primesc un raspuns afirmativ, asa ca stabilim sa ne vedem jos, la chiosc. Cobor, si dupa vreo 5 minute vine si Irinel. Niciodata nu ne sincronizam. Ba eu intarziam, ba el.

- Ce faci, bai cretinule? Iar te lasi asteptat ? Il intreb cu o furie simulata.

- Taci in plm, ca mi-a facut taica-miu capul calendar. De-abia am reusit sa plec.

- Ce mai vroia ?

- Iar era beat si incepuse sa ma ia ca el la varsta mea...

- La ora asta ? Si de ce te-ai suparat asa?

- Numa' prostii zicea. Ca vrea sa-si deschida o alimentara, ca vinde pamantu' de la Botosani. Vrea sa ma ocup eu.

- Patron te-ai facut.

- Da...fix. Hai ca n-am chef de mistouri. Mai vrei sa pui bilet?

- Normal, mi l-am facut, tot. Tu nu?

- N-am mai avut cand, da' hai sa mergem atunci. Plm, si iarna asta nu se mai termina odata.

- Da, poate ne pune Adi sa dam zapada.

- Da ?! Eu ma intorc acasa.

- Stai ma, ca glumeam. Chiar nu glumeam, eu am mai dat zapada, dar asta inainte sa-l fi bagat si pe Irinel.

Mergem, asadar, la Casa Pariurilor. Observ ca s-a schimbat casierita. Una tanara, draguta...

- Buna dimineata. O salut eu cu simpatie si ii intind foicica cu pronosticurile.

- Buna dimineata. Imi raspunde sec. Ai 18 ani ?

- Nu. Ii raspund. Oare chiar arat a minor ? Ma intreb in gand.

- Imi pare rau, legea...

- Am 23, o intrerup.

- Buletinul. Observ ca e cam deranjata de aceasta conversatie. Probabil i-am dat impresia ca o fac pe desteptu', ceea ce nu era in totalitate fals.

- Nu-l am la mine.

- Imi pare rau, nu va pot primi biletul.

- Irinele, tu ai ma buletinul la tine ?

- Da.

- Vino incoa' si da buletinul.

In fine, dupa toate acestea, ma vad in sfarsit cu biletul in mana. Ies din agentie, uitandu-ma la el si observ ca mi-a trecut peste 2.5 goluri la Brasov cu CFR.

- Ba, ce muista ! De-a dracu' a facut asta. Ce plm s-a suparat asa?

- O fi gresit ma. Oricum, poate iese asa si o sa-i multumesti.

- Stai ma ca ma duc si-i zic.

- Hai ba, ca nu mai avem timp acuma. Tre' sa vina Edy sa ne ia. Oricum nu-ti iesea.

- Pfff. Bine, da-l dracu' de bilet. Hai ca-l sun pe inaptul asta de Edy sa vad ce face.

- Alo. Ce faci, bai Edy ? Unde esti ?

- Salut, boss. Uite acuma am plecat de la club. Unde sunteti? Va iau de la ape?

- Ce ape ma ?

- Acolo ma, la frigiderul ala. De unde va iau de-obicei. Ciudate repere isi iau unii.

- Nu ma, vezi ca suntem pe colt, in fata la Casa Pariurilor.

- Aha, stiu unde e, vin acuma.

- Hai c-a zis asta ca vine. Ii zic lui Irinel, care era cu gandul in alta parte.

- Bun, hai sa intram la Loto aici, ca mi-a zis taica-miu sa-i pun un bilet.

- Hai ma ca vine asta, n-avem timp.

- Vino ma, lasa ca poa' sa stea pe avarii sa ne astepte. Tre' sa-i pun, ma omoara asta acasa.

- Tac-tu asta...

Intram in agentie, nu era nici dracu' asa ca ma bucur ca macar nu tre' sa stam la coada. Se-apuca Irinel de facut biletul, in ritmul lui de melc cu dizabilitati, timp in care ma hotarasc sa pun si eu o varianta simpla la repezeala. Nu prea mai jucam la loto, cel putin in ultimul timp, dar daca tot eram aici si biletul de pariuri il consideram compromis...

Dupa ce am terminat de pus biletele, iesim din agentie si ni se arata in fata Loganul lui Edy. Facuse ceva la el, dar nu-mi dadeam seama ce. Intram in masina. Ca de-obicei, fondul muzical era asigurat de piesele trupei Aventura.

- Ce-ai facut, ba Edy ? Ti-ai pus folii fumurii la tigaie ? Asta era. Irinel vede imediat chestiile astea.

- Da, boss. Iti plac ?

- Da' cum. Vezi ca poti sa primesti amenda pe faza asta.

- Ma doare-n p**a, boss. Zise Edy calm. De fapt, Edy era foarte calm in general. Avea si un accent unguresco-ardelenesc care contribuia la aceasta impresie. In schimb, era un sofer agresiv: zig-zag-uri, gropi luate in viteza, depasiri riscante si nu tinea deloc cont de "politistii culcati". Acest lucru ne-a ajutat sa ajungem la stadion, situat in cealalta parte a orasului, in timp record.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Ajunsi la stadion, ne indreptam spre casa de bilete. Mereu imi placea sentimentul acela pe care-l aveam cand vedeam stadionul. Insa nu acelasi sentiment il aveam cand venea vorba de cartierul in care era amplasat. Adanc in mine, stiam ca nu departe se afla tatal meu, la 2 m sub. Apoi, mai erau si cei 2 colegi de liceu care au plecat prea repede dintre noi. Unul voit, aruncandu-se de pe Tâmpa, celalalt nevoit, decedat intr-un accident de masina.

Casa de bilete, unde urma sa ne petrecem restul zilei, era in interiorul stadionului, sub tribuna I. Pentru a ajunge la ea trebuia sa intram pe intrarea principala, sa trecem prin zona vestiarelor si prin garajul unde-si parcau toti smecherii bolidurile. Era o camera, cam cat o sufragerie obisnuita, cu 2 calorifere electrice, 3 masute si 3 gemulete care dadeau afara, in strada. In fine, ne instalam noi calculatoarele, imprimantele si suntem gata de treaba. Da, biletele le scoteam la imprimanta, pe loc, prin intermediul unui program online. Trebuia sa selectam manual de pe o diagrama tot: tribuna, sector, rand, loc. Dura o vesnicie sa scoti un bilet, asta si din cauza imprimantelor cumparate de Edy. Edy era omul bun la toate din cadrul clubului. Vindea bilete, aducea fotbalistii straini de la aeroport, umbla cu actele dintr-o parte in alta, facea cumparaturi si, ocazional, mai si spala masinile sefilor.

Se face 10. Nici urma de stegar dornic de a-si procura bilete. Ne bucuram. Vindem, nu vindem, tot banii aia ii luam. Edy se ofera sa ne aduca niste cafele, eu cu Irinel nu-l refuzam. Cand se intoarce, ne spune:

- Ba, sa-mi bag p**a, ce ma doare capu'.

- De ce ma? Ai facut ceva azi-noapte? Il intreb.

- Am fost in club, boss. Kasho. Belea, belea !

- Si ? ai combinat ceva? intreaba Irinel.

- Pai cum? Am gasit-o pe una studenta, m-am dus cu ea in camin.

- Serif. I-am zis. Ma cam rodea invidia, desi aveam si indoieli cu privire la sinceritatea lui.

- Da' facea figuri, ca o doare capul, ca plm. I-am zis ca tre' sa plec, ca muncesc a doua zi. Si-am plecat. Si eu si Irinel ne uitam la el cu nedumerire.

- Da ma, pai ce? Am 27 de ani, ba. (desi nu arata ca ar fi mai in varsta ca mine sau ca Irinel, nu mintea) Nu mai stau sa-mi pierd timpul cu toate proastele. Se fute, bine. Nu se fute, pa !

- Pai si capu' de ce te doare?

- Pai da' m-am dus dup-aia la grasuta mea, in Racadau. Am trezit-o din somn, am baut ceva si i-am dat 2-3 numere.

- Bravo ba, ce sa zic... zice Irinel.

- Bea cafeaua aia, poate iti trece capu'. Adaug eu. Auzi, Altceva vroiam sa te intreb. Au zis astia ceva de deszapezirea terenului? Ne pun si pe noi?

- A, nu, boss. Vin puscariasii de la Codlea. Ne linisteste Edy.

- Ce bine !

Adevarul e ca nu-l credeam. Edy venea mai mereu cu cate-o poveste, zicea ca se simte rau si nu facea nimic toata ziua si ne lasa numa' pe mine si Irinel sa vindem bilete. De data asta, nu vroiam sa-l mai las sa leneveasca. Nu scosese deloc bilete zilele trecute. (datorita faptului ca tiparitul biletelor dura mult timp, de-obicei listam dinainte cateva sute) Asa ca stiam ca va fi o zi grea. Meciul incepea la 8 si chiar daca brasovenii nu se inghesuie in mod normal la meciuri, jucam totusi cu liderul, cu CFR.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Se face ora 1. Am vandut 20 de bilete cu totu' pana acum. Ne-am organizat un pic si am hotarat ca eu cu Irinel sa listam bilete si Edy sa tina geamul lui deschis si sa vanda. Suntem insa chemati la masa de catre Petrica, un alt angajat al clubului. Petrica era genul de persoana care te face sa razi numai cand il vezi. Avea vreo 50 de ani, mustata si o fata expresiva de mocan. Eu cu Irinel mereu radeam de el. Edy nu-si permitea. Ii era cumva superior in ierahia clubului. Atunci cand il vedeam, eu si Irinel ne aminteam de acea data cand l-am vazut iesind cu niste galeti dintr-o magazie minuscula, ce avea o usa de cam 1.50 m, Petrica avand undeva pe la 1.90. Pe usa acelei magazii scria foarte urat si cu marker negru "MAGAZI" pe un rand, si "E" pe urmatorul. L-am banuit pe Petrica ca ar fi autorul. I s-ar fi potrivit.

- Ba, sper sa nu ne dea iar tochitura ! Spuse Irinel cu lehamite.

- Gandeste pozitiv, ma. Snitele urmate de papanasi, cum ne-a dat tura trecuta. Incerc sa-l imbunez. Nu, Edy ?

- Ha ! tochitura... Ce-aveti ma ca mie imi place. Hai ca ma duc eu primul. Mi-e o foame !

Mergem, asadar, pe rand, la restaurantul clubului, care se afla chiar langa stadion. Da, ne-au dat ciorba si tochitura. Si niciun papanas, nimic.

- Ba, e incredibil ma. Babele alea de la bucatarie nu stiu sa faca nimic. Ciorba aia, ziceai ca mananci zeama de parizer, dup-aia tochitura aia de 2 lei. Spuse Irinel iritat.

- Da ba, nasol tare. Oare la fotbalisti tot asa le da? Intreb eu ganditor.

- Du-te ba de-aici. Cum sa le dea mizeria aia ? Irinel nu putea concepe asa ceva.

- Da, asa le da. Am nimerit eu odata la masa cu fotbalistii si le-a dat tochitura. Zise Edy calm.

- Si te mai miri ca nu fac performanta... Conchid eu.

Timpul trecea greu. Bilete nu prea vindeam si lui Edy ii era frica sa dea drumul la muzica. "Poate intra Domnu' Dinu si ne cearta." Dinu Gheorghe venise o singura data la noi, in casa de bilete, dar de-atunci Edy parca era speriat de bombe. Ne atentiona si cand ne mai aprindeam cate-o tigara, spunand ca "Domnului Dinu" nu-i place fumul de tigara.

Ma uit pe geam si observ cum zapada depusa azi-noapte se topise. Afara era mai cald. Soarele de martie isi facea simtita prezenta. Era liniste. Nici Edy, nici Irinel nu ziceau nimic. Asa ca pic pe ganduri. Ma intrebam de ce oare ma simt atat de impacat si de mandru...

Simteam ca fac parte din fenomenul asta numit fotbal. Chiar daca eram un simplu vanzator de bilete la o echipa de mijlocul clasamentului din Liga I. Totusi, ma aflam in stadionul Tineretului. Treceam pe langa vestiare. Se intampla sa ma aflu cateodata fata in fata cu Razvan Lucescu, sau mai nou, cu Viorel Moldovan. Viorel Moldovan ! Cel pe care-l idolatrizam atunci cand eram copil datorita golurilor sale cu Anglia, cu Tunisia, cu Germania. Sau se intampla sa merg pana la toaleta din stadion si sa ma intalnesc la pisoar cu Marius Lacatus. Sau cu Dinu Gheorghe. Cu "Vama" avusesem chiar o discutie la un moment dat. Si desi nu mi-a placut niciodata de el, era totusi unul dintre cei mai importanti oameni din fotbalul romanesc. Nu mai spun de cate ori au venit in casa de bilete fotbalisti precum Ilyes, Maldarasanu, Catalin Munteanu, Rui Duarte si multi altii sa ia bilete pentru prieteni sau rude. Rui Duarte chiar se intelegea bine cu Edy. Vorbeau, glumeau... Era simpatic cand vorbea in romano-portugheza lui. In schimb, era foarte zgarcit. Lua bilete de cateva milioane bune si nu lasa nimic. Niciodata. Sau atunci cand ii dadeam rest, numara foarte atent. Ceilalti nu faceau asa si mai lasau cate ceva.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

  • GeneraÅ£ia de Aur

ai un stil viu. bravo! tine-o tot asa! ;)

claudio, ce vrei tu tati ? sa nu citesc/comentez nimic ? oricum in toamna recitesc tot "cu alti ochi" :D

si mai e si mihaie, mmkay ? si cu adminul nu te joci, trebe periat etc.

Link to comment
Share on other sites

- 1000 de bilete la a II-a ! se aude o voce vesela, care intrerupe linistea si, in acelasi timp, gandurile mele.

Era Istvan, directorul de marketing, care tocmai intrase in camera cu a sa gluma pe care-o spunea mereu cand venea pe la noi. Acum, doar el se mai amuza. Ma frapa un lucru la Istavn. Niciodata n-am inteles cu ce se ocupa el in calitatea sa de sef al departamentului de marketing.

- Ce-i aicia, ba ? Club ? ne intreaba razand, facand aluzie la fumul din incapere. Isi aprinde totusi si el o tigara si se sprijina de perete. E clar, n-avea nimic de facut, ca de-obicei.

Intre timp, isi face aparitia si varul meu Adi.

- V-ati luat geaca noua, domnu' Adi ? intreaba Edy.

- Da, ba . Am si caciula ! ii raspunde Ady, scotandu-si caciula din buzunar si punand-o pe cap.

- Caciula porno, chiar. Ii zic.

- Huh ?

- Pai n-ai vazut ce scrie pe ea, mare? il intreb. XXX !

- N-am vazut... N-are nimic ! Sa nu-mi inghete creierii, aia-i important. Zice Ady, dupa care se duce la Edy si-i da cativa pumni in spate, in joaca. Asa facea mereu, iar Edy nu dadea impresia ca i-ar fi placut. Nu zicea insa nimic, nu-si permitea. Adi era seful lui direct. Desi avea functia de director economic, varul meu facea cam toata treaba in club. Mai avea putin si conducea si antrenamentele.

Dintr-o data, suntem intrerupti:

- Care fumeaza, ba, acolo ?! se aude o voce autoritara si nervoasa. Desi nu-l vedeam, banuiam cu totii cine e. "Vama". Adi lasase usa camerei deschisa, asa ca tot fumul iesea spre garajul stadionului, acolo unde Dinu Gheorghe tocmai isi parcase jeepanul. Istvan arunca repede tigara, la intamplare. Nimereste fix in cutia mea cu incasari.

- Ce faceti aici? intreaba Vama. Nimeni nu zice nimic. Reusise sa ne intimideze si sa ne faca sa ne simtim ca niste copii prinsi la furat de corcoduse. Asta desi, practic, nu facusem nimic.

- Adi, Istvan, veniti cu mine sa vorbim. Ordona presedintele clubului.

Dinu Gheorghe de-abia atunci ajunsese la stadion, desi mai erau doar vreo 2 ore pana la meci. De altfel, el venea doar ocazional de la Bucuresti, cam o data pe saptamana si in ziua meciului. In fine, dupa ce pleaca cei trei, ma apuc si caut tigara lui Istvan in cutie. O gasesc repede, asta si pentru ca nu erau prea multe bancnote sa ma incurce. Din fericire, tigara nu produsese pagube importante. Doar o hartie de 1 leu. Ne intoarcem, asadar, la treburile noastre, la motivul pentru care ne aflam acolo: vandutul biletelor. Data fiind apropierea meciului, ritmul crestea. Incepea sa vina lumea.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

- Ce faci, baaaaa ?! Joci Solitaire ?!

Era intrebarea adresata, pe un ton nervos, de catre un suporter "stegar" iritat. Unul dintre cei multi.

De ce ne era frica, nu scapasem. Se facusera cozi de cateva zeci de persoane la casa de bilete. Si noi eram doar 3. Pana cu o ora si jumatate inainte de meci, nu se vandusera decat vreo 500 de tichete. Insa, ca de-obicei, grosul spectatorilor isi cumparau biletele cu putin timp inainte de partida, desi ele erau puse in vanzare cu 3 zile inainte.

Listasem noi ceva bilete, dar acestea s-au dat imediat. Asa ca acum trebuia sa le scoatem pe loc. Si, dupa cum am mai spus, acest lucru dura o vesnicie. Suporterii insa nu intelegeau sau nu doreau sa inteleaga cum stau lucrurile.

- Ce faceti, dobitocilor ? Acuma le scoateti ? ne tot intrebau. Ne saturasem de dat explicatii, asa ca pur si simplu ii ignoram.

- Ne-am dat dracu'. Avem turnicheti acum. Tot mai bine era cand se rupeau cotoarele la poarta ! Dar ne-am emancipat ! spuse ironic un domn mai in varsta.

- Hai, baa, mai repede ! Ca-ncepe meciu' ! Baga-mi-as p**a in gura voastra ! ne apostrofeaza un "ultras".

- Lasati, domne' copiii in pace ! Nu e vina lor. Ne sare in aparare un batranel. Fac si ei ce pot. Calculatoarele astea...

- Spuneti-i, ba, lu' Nicolae sa cumpere calculatoare ca lumea ! se aude vocea unui alt suporter.

Lucrurile nu mergeau deloc bine. Imprimantele scoteau parca si mai greu biletele, iar suporterii se adunau in numar tot mai mare. Eram injurati in toate modurile posibile, batjocoriti si chiar scuipati. Edy isi pierduse calmul care-l caracteriza si incepuse sa injure de toti sfintii. Irinel se pierduse cu totul, era precipitat si acest lucru nu-l ajuta deloc. Gresise deja de cateva ori sa dea restul si pentru asta a primit un bonus de injuraturi. Desigur, si-a indreptat greselile atunci cand venea vorba de defavorizarea cumparatorilor, dar cine stie de cate ori le-a dat in plus... Eu incercam sa-mi pastrez calmul, si reuseam sa fac acest lucru cat de cat in exterior, dar in interior... Simteam cum capul imi explodeaza si cum inima imi bate intr-un ritm necunoscut pana atunci. Ma uit la ceas si vad ca mai e jumatate de ora pana la meci. O eternitate. Nu stiam cat mai puteam rezista. Il sun disperat pe Ady sa-i spun situatia. Imi promite ca va veni indata. Intre timp, Edy este lovit cu un bidon de apa in cap de catre un suporter care-si bagase mana prin gemulet. Mi-era din ce in ce mai teama. Oare unde se va ajunge ? Raspunsul vine aproape instantaneu. Ma lovesc in cap cateva pietricele. Tot e bine, marimea chiar conta la momentul acela.

Suporterii incep sa scandeze. Nicolae ! M**e Nicolae ! (si batai din palme) Desi eram oarecum de partea cealalta a baricadei, nu puteam decat sa fiu de acord cu ei si sa-mi injur si eu in gand patronul. Si Adi nu mai venea...

Irinel ne ameninta ca ne paraseste.

- Imi bag p**a, ma ! Nu mai rezist. Toate astea si pentru ce ?

- Nu poti sa pleci acum, ma. Vrei sa ne lasi singuri ? Ii spun usor speriat. Nu-mi raspunde, dar se putea citi resemnarea pe fata sa.

Vine, in sfarsit, Adi. Nu stia nici el ce sa faca, nu mai vazuse niciodata asa ceva. Era depasit clar de situatie.

- Cheama jandarmii ! Fa ceva ! Ne omoara astia aici ! Ii spun disperat.

- Ce jandarmi...nu se baga ei.

- Cum ? Pai ei pentru ce sunt ? Vin sa se uite la meci ?

Dupa cateva momente de gandire, Adi il suna pe Vama. Acesta nu-i raspunde. Apoi il suna pe seful firmei de paza. Din cauza galagiei, iese afara, in garaj, sa vorbeasca. Inspre noi zburau in continuare tot felul de obiecte, de la pungi de seminte la brichete, bidoane si chiar pietre. Un geam deja fusese spart.

- Gata ! Inchideti casa ! se rasteste Adi la noi, dupa ce tocmai reintrase.

- S-a rezolvat ? Ce ai vorbit ? il intreb nerabdator.

- Le luam banii la poarta, se va ocupa firma de paza. Edy, vino cu mine sa-i supraveghem. Voi doi stati aici, stingeti calculatoarele, numarati banii, tot. Trimit un om sa va pazeasca. Si vorbesc si cu Nuti sa vina. (contabila)

Nu-mi venea sa cred... scapasem ! Se terminase tot calvarul. Cea mai grea ora din viata mea.

Mi-am aprins repede o tigara. Irinel mi-o luase deja inainte. Rasuflam amandoi usurati.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Merci de comentarii, Ovidiu. Conteaza mult pentru mine feedback-ul. Astept si de la altii pareri/comentarii/critici.

Acum, sa mai fac cateva precizari. Ma gandisem mai demult sa fac un story, e drept, povestea lui Ovidiu cu Romprim si concursul mi-au dat ultimele impulsuri. Nu mai scrisesem un story de aproape 4 ani. De la acesta:

http://www.fmro.ro/f...?showtopic=9377

Recitindu-l acum, nu ma simt chiar mandru. Dar na, aveam si alta varsta... Totusi, vad ca am primit o lauda de la Anahoret. Si stim cu totii ca el nu arunca in stanga si-n dreapta cu ele. Ma simt dator si cu o explicatie cu privire la dimensiunile reduse ale story-ului respectiv. Adevarul e ca reusisem sa o scot pe Manchester United din cupa UEFA si m-am cam speriat. Cu Interblock Ljubljana !

Promit insa ca acest nu se va mai intampla si acum.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Apare si Nuti. O femeie sociabila, simpatica, dar nu stiu cat de potrivita pentru meseria pe care o avea. Adica sa fii contabil si sa te ajuti de calculator cand faci 500 X 1 nu da asa bine. Probabil nu calitatile strict profesionale au fost cele care au propulsat-o in functia pe care o detinea. Se vedea ca fusese o femeie frumoasa, desi acum era usor trecuta de 40. In fine, terminam de numarat banii si de facut monetarul destul de repede, cu toata opozitia lui Irinel. V-am mai spus de ritmul lui... si nici tehnica nu-l ajuta de data aceasta. A compensat insa Nuti, care avea o dexteritate remarcabila.

- Ne dati si noua banii ? o intreb pe Nuti.

- Stai mai bine sa-l sun pe Domnu' Dinu sa vad ce zice. Imi raspunde.

La auzul acestor cuvinte, ne resemnam amandoi. Niciodata "Vama" nu isi daduse aprobarea in aceasta situatie. Erau insa cazuri cand Nuti nu i-o cerea. Ma rog, de data asta, nici macar nu s-a mai obosit sa raspunda "domnul presedinte". Asa ca nu ne primim nici macar banii.

Imi suna telefonul.

- Da, Adi.

- Ce faceti ? Ati terminat ?

- Da, chiar acuma.

- Vreti sa veniti sus, la meci ? Ce zici ?

- Da, hai ca venim, da' ce minut e ? Cat e scorul ?

- 15. E 0-0. Hai ca vin dupa voi sa va iau...sa va lase astia la intrare.

Asadar, mergem in tribuna sa vedem meciul. Sectorul VIP. Bineinteles, pana am ajuns noi, se facuse 0-1. Ne uitam pe tabela, vedem numele lui Bud. Ne asezam comod in fotolii si speram la egalare. Intrebam pe cineva de alaturi cum a fost golul, ni se raspunde: "Ehh, a sutat liber din 10 metri."

As fi vrut macar un meci cu multe goluri, sa-mi iasa pariul macar. Din pacate, scorul final a fost tot 0-1. Nici macar ocazii de poarta n-au prea fost. In repriza a doua incepuse si lapovita,asa ca pe gazon se asternuse o mâzga care ingreuna jocul si asa modest. O injuram in gand pe casiera de la agentia de pariuri, nu foarte convins insa. Nu stiam rezultatele celorlalte meciuri.

Plecam dezamagiti de la stadion. Dupa ce zi avusesem, s-a mai adunat acum si infrangerea lu' Steagu'. Adi se ofera sa ne duca el acasa, iar noi nu-l refuzam. Ne facem loc cu greu printre multimea de spectatori care se indreptau si ei spre case. Aveam impresia ca unii dintre ei ne recunosteau si ne injurau printre dinti.

Ajungem la locul unde-si parcase varul meu masina. Observ ca iar si-a schimbat-o.

- Te-ai plictisit asa repede de Passat ? il intreb.

- Taci ma si urca. Imi raspunde sictirit. Va place ? ne intreaba de parca nici nu l-ar fi interesat raspunsul.

- Da, raspund eu si Irinel, aproape sincronizati. Din ce an e ?

- 2009. BMW M3, daca nu v-ati dat seama. Ghicise. Eu unul, habar n-aveam.

- Inseamna ca te plateste bine Nicolae !

- O p**a. N-am mai vazut salariul de 2 luni. Vezi telefonul asta ? Imi inmaneaza un mobil care parea a fi destul de scump.

- Da, pare misto. Ce-i cu el ?

- Asta e ultimul meu salariu !

Saracul de tine ! Si totusi iti iei BMW-uri facute anul trecut... Imi zic in gand. Eu nu stiu daca o sa am bani sa-mi iau vreodata un Logan.

In sfarsit, pornim. Ma uit prin luneta masinii la stadion si ma gandesc: cimitir al sanatatii mele... Se asternuse linistea. Nimeni nu mai zicea nimic. Probabil de-asta, Adi se hotaraste sa puna niste videoclipuri. Alesese fara sa stea prea mult pe ganduri Vengaboys - Shalala lala. Eu cu Irinel izbucnim in ras.

- Ce faci, ma ? Iti place melodia asta ? il intreb razand.

- Ei, imi plac fetele... raspunde Adi, dorind parca sa se scoata. Ia uitati-o pe ciocolatia asta.

- Auzi, da' tu conduceai parca, nu ?

- Bine ma, hai ca schimb. Offf.

- Poti sa lasi... se baga Irinel repede. Adi nu-l asculta insa si pune Celine Dion - The power of love.

- Era mai bine inainte. Ii spun dupa un timp, usor adormit.

- p**a mea ! tre' sa-ti placa tie ? se enerva Ady. Schimba totusi melodia.

Si atunci se auzi vocea lui Julio Iglesias:

Guantanamera, guajira, Guantanamera...

-Asta-ti place ?! ma intreaba Adi, inca iritat.

Nu-i raspund. Nu-l aud. Mintea-mi zbura in alta parte. Ma simteam ciudat, aveam sentimente de aceeasi natura ca cea a precipitatiilor de afara. Mixte. Imi placea ce aud. Dar in acelasi timp ma cuprindea si o tristete, sau mai bine spus un soi de nostalgie. Pe care nu mi-o puteam explica... nu stiam de unde se trage.

-Hai salut ! Veniti maine la club dupa bani ! imi intrerupe Adi gandurile. Ajunsesem pe strada mea. Trebuia sa ne dam jos.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

A doua zi, dimineata, il sun pe Irinel.

- Ce faci, ma? Te-ai trezit ? Mergem la club dupa banii aia gramada?

- Salut. Mergem, ma, cum ? Sunt deja imbracat. In 2 minute sunt jos.

De data asta, nu ma grabesc sa cobor. Tura trecuta ma lasase el pe mine sa astept, asa ca era cazul sa ma revansez. Am hotarat sa nu cobor pana cand nu ma suna sa-mi urle-n difuzor. Si trec 20, trec 25 de minute si nimic... asa ca il sun.

- Hai ba c-am coborat de cand...vino odata ! il mint eu.

- Hai ca acuma !

Mai trec vreo 5 minute si ma suna.

- Hai ba, Tibane ! Du-te-n p**a mea de prost !

- Ho ma ca vin. Nu te mai injura singur atata.

- Ce ? Era un pic in ceata. Vino odata !

Cam asa ne porneam noi. Aproape de fiecare data. Eu obisnuiam sa fiu punctual inainte, dar Irinel reusise sa-mi strice aceasta calitate. Si-asa simteam ca nu aveam prea multe. Dar comparandu-ma cu el, aveam impresia ca sunt superior. Eu si Irinel ne cunosteam din clasa I si eram prieteni din a III-a, in ciuda faptului ca eram destul de diferiti. Mie-mi placea iarna, lui vara. Mie-mi placeau animalele, lui nu. Lui ii placea muzica house, mie nu. Pe mine ma interesa geografia, el era convins ca Jamaica se afla-n Africa. Pe mine ma interesa istoria religiilor, el traia cu impresia ca musulmanii il urasc pe Iisus. Se considera insa religios. Facea cruci in autobuz ori de cate ori treceam prin fata unei biserici. Eu il consideram doar superstitios. Ii placea sa citeasca toate tabloidele, mie nu. La televizor se uita la Acces Direct, Tradati in Dragoste etc. Eu nu !

Aveam insa si puncte comune. Unul dintre ele si poate cel mai important: fotbalul. Amandoi iubeam acest fenomen. Si aveam aproape aceleasi preferinte. Eram dinamovisti injectati "letal" si simpatizam cu Manchester United. Insa, el mai simpatiza si cu AC Milan si era adeptul fotbalului italian, in timp ce eu preferam fotbalul englez. Obisnuiam sa vorbim ore-n sir despre fotbal, sa ne uitam impreuna la toate meciurile care ni se pareau interesante, sa analizam faze, sa ne dam cu parerea sau de multe ori sa pariem cat de departe va ajunge un jucator tanar nou-aparut sau pe ce suma va fi vandut.

In fine, cobor si pornim catre club. Sediul clubului era intr-o fosta cladire a uzinei Steagul Rosu, la 10 minute de mers pe jos de noi.

- Ce faci ? Ti-ai mai revenit ? ma intreaba Irinel.

- Da. Desi daca te gandesti prin ce-am trecut, cred ca o sa ramanem cu sechele pe viata.

- Chiar ca ! La un moment dat, credeam ca nu mai scapam intregi. Si totul din cauza lu' Vama si a lu' dobitocul ala de Edy !

- Lasa ca Edy a platit... N-ai vazut ce bidoane in cap si-a luat ?

- Foarte bine ! p**a mea...

- Ba, da' cat de prosti erau ma aia. Aveau impresia ca daca fac misto, urla, ne injura si ne scuipa, o sa mearga imprimantele mai repede ?

- Ce sa stie ma aia... Da' ce? Daca te gandesti, aveau dreptate sa se enerveze. Si io as fi facut la fel !

- Mda, nu stiu...

- Pai cum ma? Sa vii la meci pe frigul asta, la o echipa de cacat, sa dai 300.000 pe un bilet si sa mai stai si la coada o ora?

Nu-i raspund. Nu vroiam sa mai continui aceasta discutie pentru ca devenisem nervosi amandoi, asa ca dupa o scurta pauza, il intreb:

- Iti amintesti ma de baba aia care credea ca vindem bilete de autobuz ?

- (râde) Da. Sau de mosu' ala care a stat o gramada la coada si mi-a zis sa-i dau o franzela ?

- Ba, nu stiu. De ala mi-a fost un pic mila.

- Da-l dracu' de betiv !

- Ba, da' ce ma enervau ma. Toti vroiau " la a II-a, mai sus si central" / "la D sau E, sus si central"

- Da, si nu te credeau cand le ziceai ca nu mai sunt...Unu' imi facea cu ochiu' : " Hai ca stiu ca ai. Cauta acolo un loc." A trebuit sa intorc monitorul spre el sa-i arat diagrama ca nu ma lasa in pace.

- Stiu. Venise si la mine un ungur. Zicea sa-i caut un bilet ca lumea, ca el vine de la Targu Secuiesc. Pana ne-am inteles...

- Oricum, cel mai prost a fost mosu' ala care urla la tine: "M-ai futut !" (râde in hohote)

- Mare dobitoc si-ala. La fel, ca el vrea la D sau E si nu intelegea ca nu mai sunt. Si i-am dat chiar langa, la C.

- Bine c-a trecut, lasa.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Ajungem la club. Trecem de cei 15 caini postati pe scarile de la intrare, de care suntem asigurati de catre portar ca " Nu va fac nimic ! " si intram. Mergem in biroul lui Adi, care tocmai devora 2 meniuri Big Mac. Deh, Mc-ul era aproape si probabil il trimisese pe Edy.

- Sa-ti stea in gat ! Am venit dupa bani.

- Da, merci. Mergeti la Nuti ca vi-i da ea. Vreti niste cartofi ? Hai mai bine mergeti sa va luati banii si va intoarceti dup-aia.

Mergem in birou la Nuti, care ne da banii si ne pune sa-i dam un autograf pe niste acte. Ne intoarcem la Adi.

- Gata ? ne intreaba.

- Da. Cam slaba rasplata daca te gandesti prin ce-am trecut.

- I-auzi ma la el... Nimic nu-i convine. Si se uita la Irinel, cautand aprobare.

- Pot sa iau niste cartofi ? Il intreaba insa Irinel, cu mana deja in punga de hartie.

- Ia ma. Auziti, vroiam sa vorbesc ceva cu voi, da' hai sa mergem sus la o tigara. Nimeni nu fuma in birou la club. Era insa o camera mica, la etaj, in care se putea practica acest viciu.

- Vrem sa facem niste schimbari pe-aici. Ne spune Adi pe un ton ceva mai serios.

- Cu biletele, nu ? Ceva trebe' schimbat !

- Cu mai multe...De exemplu, m-am gandit pe tine sa te promovez.

- Da ? Ce fel de promovare ? Il intreb entuziasmat si curios.

- Ei, ce fel ? Te punem antrenor in locul lui Moldovan ! (râde cu pofta)

- Hai, ma. Lasa mistourile si zi-mi.

- O sa fii responsabil cu tabela. Ce zici ?

- Aa, nu stiu...

- Pai cum nu stii, ma? M-ai tot batut la cap cat de rau e la bilete.

- Da, adica ma bucur, normal, ca scap. Dar nu stiu cum e cu tabela, ce tre' sa fac... Si banii ? Mai multi?

- La fel.

- Vezi, nu stiu ce sa zic.

- Pai da ma desteptule, dar nu mai vii de dimineata. Vii doar cu putin timp inainte de meci si pleci imediat dupa meci. 2-3 ore. Plus ca e treaba mai usoara. Nu mai lucrezi cu bani si cu prosti. O sa mergem acuma la stadion sa-ti arat ce trebuie sa stii. Nu-i mare chestie, o sa-ti dau un laptop si pe ala ai un program cu care schimbi scorul si plm.

- Da, ai dreptate. Foarte bine atunci. O sa fiu noul tabelagiu. Sau cum se zice?

- Nu stiu. (pauza) A, si banuiesc ca stiti ca ne deschidem magazin in Eliana Mall.

- Am auzit ceva. Deschide si Irinel gura.

- O sa angajam niste fete acolo vanzatoare si ele vor vinde si la stadion, in ziua meciului.

- Si eu ? intreba Irinel ingrijorat.

- Stai linistit, ba, ca iti caut ceva. Uite, pe Edy l-am pus magazioner. Iti gasesc eu...Uite, ai putea sa faci ce facea Edy inainte.

- Sa ma duc dupa fotbalisti la aeroport ? Sa-ti spal masina ?

- Da. Da' hai ca pe tine nu te pun sa-mi speli masina. Dar o sa mai faci si altele...

- Ma mai gandesc.

- Bun. Mai vorbim. Hai sa mergem la stadion sa-i arat lu' asta cum e cu tabela.

Ajungem la stadion si urcam sus in "punctul de comanda", care se afla fix deasupra tribunei VIP.

- Uite, aici la masuta asta o sa stai. Scoate laptopul din geanta. Conectezi laptopul la prostia asta de-aici si ii dai drumul.

- Aha. Misto laptopul. A fost al lu' Gheorghiu Dej ?

- Taci, ma. Pentru ce-ti trebe' e foarte bun. Uite, intri in programul asta, Site Manager. Aici scrii echipa oaspete, de-aici bagi scorul si aici scrii marcatorii. Simplu, da?

- Chiar ca. Auzi, dar nu tre' sa scriu si echipele de start, chestii ?

- Nu, da-le dracu'. A, si vezi sa bagi animatia asta cu GOOOOL cand dam noi gol. Ba, sa tii minte ! Numa' cand dam noi.

- Da ma. Am priceput.

- Vezi ca mai ai si alte prostii. Temperatura, ceas, mesaje cu fair play, cu Hai Steagu' ! Te mai uiti, o sa te inveti. Acuma hai sa mergem ca am si alte treburi.

- Auzi, dar cine mai sta aici ? Ca vad ca mai sunt mese, monitoare...

- Jandarmii. A, si Porumboiu. Cand jucam cu FC Vaslui, mereu vine si se uita de aici. Ii place mai mult decat la VIP.

Edited by Tiby89
Link to comment
Share on other sites

Seara, Irinel isi facu aparitia, din nou. Era cam abatut.

- Ce-i ma cu tine ? Iar s-a imbatat taica-tu' ? il intreb.

- A, nu ma. N-am nimic. Imi raspunde cu jumatate de gura.

- Hai ma, zi-mi.

- p**a mea. Viata asta de cacat.

- Adica ? Ce viata?

- Pai p**a mea, femeie nu, bani nu, si acuma nici loc de munca.

- Aha. Deci asta era... Pai nu te bagi in locul lui Edy ? Nu-mi spune ca-ti placea la bilete ca nu te cred.

- Trebuia Adi sa schimbe combinatia...Nu-mi placea, dar faceam un ban, mai radeam, mai una-alta.

- Iti mai luai si niste pietre in cap... Da, super !

- Lasa ma. S-a intamplat acuma. Dar nu era chiar asa rau cu biletele astea.

- Da, s-a intamplat acuma. Pai tu n-ai fost cand a intrat ala de la Vaslui peste mine de-am zis ca ma omoara.

- Ce ma? Nu mi-ai zis niciodata. Care de la Vaslui ? Wesley ?

- Ba, nu glumesc. Nu ti-am zis ca nu vroiam sa te sperii. A venit odata un sef de galerie sau nu stiu ce dracu' era, de la Vaslui. Adica a venit.... l-a adus prostul ala de Petrica. Si dup-aia Petrica a plecat. Si asta era unu' 2 pe 2 si mai ciobalau asa.

- Si ?

- Si p**a mea, ne anuntasera ca vin 50 de la Vaslui. Si scosesem 50 de bilete. Daca atata au zis.... Si asta cand a vazut doar 50, a inceput sa faca scandal. Ca ei sunt 200, ca p**a mea... Si se intampla fix inainte de meci treaba asta. N-aveam cand sa-i mai scot atatea si sa si vand. Iti dai seama ! 150 de bilete...

- 3 ore, clar. Si ce-ai facut?

- Pai i-am explicat frumos, nu vroia sa inteleaga. Ca el ce face cu oamenii ? Ca ce daca au anuntat doar 50, ca-l doare-n p**a. Asa ca l-am sunat pe Adi, care mi-a zis sa nu-mi pierd timpul si sa-l trimit in P***a ma-sii.

- Si asa ai facut?

- Tu n-auzi ma cum era ala? Eram singur in camera cu Overeem. Edy plecase nu stiu pe unde. Imi semnam sentinta daca faceam asa. Clar. Oricum... S-a enervat ala, cred ca era si beat, drogat, el stie...A inceput sa ma injure, sa sparga toate paharele care erau pe-acolo. M-a amenintat chiar si cu OPC-ul.

- Si pana la urma ?

- Pana la urma am inceput sa-i scot cele 150 de bilete, si ala statea langa mine, injurandu-ma ciclic. Si ma mai injurau si aia la geam. La un moment dat a venit Edy, care nu stiu unde plm era plecat. Si ne-a ajutat si Nuti, in fine, a durat vreo ora pana am terminat.

- Moldovenii astia is cei mai prosti...

- Termina ma. Pai taica-tu' e moldovean getbeget.

- Pai da. Tocmai.

- Si chiar si noi, daca te gandesti, suntem jumate' moldoveni.

- Si ti se pare ca suntem destepti ?

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy